DurereSenzatia neplacuta care se manifesta sub diferite forme (arsura, intepatura, crampa, greutate, intindere etc.) de intensitate si intindere variabile. Durerea este asociata cu leziuni tisulare, reale sau potentiale, sau descrisa ca si cum aceste leziuni exista. Diversitatea durerii si faptul ca ea ar fi intotdeauna subiectiva explica faptul ca e dificil sa se propuna o definitie satisfacatoare. Aceasta notiune acopera, in fapt, o multitudine de experiente distincte, care variaza dupa diferite criterii senzoriale si afective. Unii subiecti descriu o durere in absenta oricarei cauze fiziologice probabile: totusi, este imposibil sa se faca deosebirea intre experienta lor si cea cauzata de o leziune reala.

Mecanism - Intelegerea mecanismelor durerii si clasificarea lor sunt, de asemenea, dificil de sesizat. O senzatie dureroasa are drept prim obiect protejarea organismului; ea nu se insera deci in domeniul senzatiilor zise fiziologice, deoarece a suferi nu poate fi considerata o stare normala. Mai mult, aceasta senzatie de alarma fata de o agresiune exterioara sau interioara poate, in a doua etapa, daca nu este usurata, sa se intoarca impotriva insusi organismului, slabindu-l in loc sa-l ajute. O durere intensa poate acapara universul emotional si poate subjuga sistemul nervos facandu-l incapabil sa indeplineasca o alta activitate. In sfarsit, aprecierea intensitatii unei dureri este eminamente variabila; ea depinde de structura emotionala a subiectului care sufera, ceea ce face iluzorie orice tentativa de a stabili un etalon pentru intensitatea stimulului dureros si suferinta. Durerea este provocata, de cele mai multe ori, de excitarea receptorilor denumiti in mod obisnuit nociceptori (terminatii nervoase sensibile la stimulii durerosi), care se afla, in principal, in piele si, intr-o mai mica masura, in vase, mucoase, oase si tendoane. Organele interne contin mai putini astfel de receptori.

Tipuri - O durere se defineste dupa sediul ei, dupa tipul ei, difuz sau localizat, dupa intensitatea ei, dupa periodicitatea si caracterul ei: durerea poate fi pulsatila, batanta, zvacnitoare (zvacniturile sunt caracteristice unei inflamatii), ca un fulger (atingere nervoasa), poate avea o natura de crampa (atingere musculara) sau de colica (atingere viscerala) etc. In unele cazuri, durerea este resimtita intr-o alta parte a corpului decat cea in care se afla zona lezata sau traumatizata; atunci se vorbeste de durere iradiata. Un alt tip de durere se refera la membrul fantoma; ea este resimtita de aproximativ 65% dintre amputati.- O durere acuta se manifesta cu ocazia unei leziuni tisulare si are ca rol esential prevenirea individului asupra unei disfunctii a organismului sau. Ea este asociata cu palpitatii, cu o crestere a presiunii arteriale, a nivelurilor unor hormoni (cortizol, catecolamine) si a frecventei ventilatiei (miscarea aerului in plamani).- O durere cronica este o durere persistenta mai mult de o luna peste timpul obisnuit in cazul unei boli acute, ori dupa timpul socotit dupa ce a survenit o vindecare sau chiar poate fi o durere asociata unei boli cronice.

Tratament - Lupta impotriva durerii reprezinta una dintre prioritatile medicinei. In afara tratamentului cauzei, tratamentul consta, in general, in administrarea de analgezice nenarcotice (aspirina, paracetamol) pentru durerile usoare, de antiinflamatoare nesteroidiene pentru durerile medii, de analgezice narcotice (inrudite cu morfina) pentru durerile mari. tratamentul durerilor cronice rebele poate, de asemenea, sa faca apel la injectarea locala de opiacee, prin cateter epidural sau intradural pentru maduva si intravascular pentru creier, prin intermediul unui rezervor subcutanat, unde este injectat produsul, sau al unei pompe de infuzie reglabila la comanda. Tratamentele nemedicamentoase precum crioterapia (aplicarea frigului), masaje, acupunctura, electroterapie, chiar interventiile de neurochirurgie care vizeaza intreruperea cailor sensibilitatii (de exemplu, termocoagularea ganglionului lui Gasser in nevralgiile rebele de trigemen) pot fi, de asemenea, folosite. Centre specifice de tratament al durerii au fost create in acesti ultimi ani. Ele cunosc o dezvoltare importanta si se integreaza in sistemul de spitalizare a bolnavului. Durerea acuta si cronicaCele doua fatete ale durerii: acuta si cronicaUltima actualizare: 06 : 03 : 2007 Autor: Dr. Dorin Roscadorin.rosca@emedonline.roIn acest articol: 1. Cele doua fatete ale durerii: acuta si cronica2. Cum se diagnosticheaza durerea ?3. Care este rolul varstei si sexului in durere ?4. Cum se trateaza durerea ?Ce este durerea ? Asociatia Internationala pentru Studierea Durerii o defineste ca fiind o experienta emotionala si senzoriala neplacuta asociata cu afectarea reala sau potentiala a tesutului sau descrisa in termenii respectivei afectari.

Este util sa distingem intre doua tipuri fundamentale de durere, acuta si cronica, deoarece ele difera foarte mult.Durerea acuta rezulta in cea mai mare parte din boala, inflamatie sau lezare a tesuturilor. Acest tip de durere apare in general brusc, de exemplu dupa traume sau interventii chirurgicale, si poate fi insotit de anxietate sau stres emotional. Cauza durerii acute poate fi de regula diagnosticata si tratata iar durerea este autolimitativa, adica este limitata la o perioada de timp si la o anume severitate. In unele cazuri rare ea poate deveni cronica. Serveste ca o avertizare privind o boala ori o amenintare pentru organism. Durerea acuta poate fi cauzata de multe evenimente sau circumstante, incluzand : Interventie chirurgicala Oase rupte Lucrari dentare Arsuri sau taieturi Travaliu si nastere

Durerea acuta poate fi mai usoara si poate dura doar un moment sau poate fi severa si poate dura saptamani si luni. In majoritatea cazurilor durerea acuta nu dureaza mai mult de 6 luni si dispare cand cauza de baza a fost tratata sau vindecata. Durerea acuta de care nu se scapa poate conduce la durere cronica. Durerea cronica este larg privita ca reprezentand boala insasi. Ea poate fi mult inrautatita de catre factorii de mediu si cei psihologici. Durerea cronica persista o perioada de timp mai lunga decat durerea acuta si este rezistenta la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate si adesea chiar cauzeaza probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase raman active in sistemul nervos timp de saptamani, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculara, mobilitatea limitata, lipsa de energie si schimbari in pofta de mancare. Efectele emotionale includ depresie , suparare, anxietate si teama de reimbolnavire. O asemenea teama poate impiedica persoana sa revina la munca sa obisnuita sau la distractiile sale. Acuzele fecvente de durere cronica includ : Durerea de cap Durerea dorsolombara ( de sale) Durerea legata de cancer Durerea artritica Durerea neurogena (durerea rezultata din lezarea nervilor) Durerea psihogena (durere datorata nu unei boli trecute sau leziuni sau vreunui semn vizibil de leziune interioara )Durerea cronica poate avea la origine o trauma initiala/leziune sau infectie sau poate exista o cauza permanenta a durerii. Totusi, unii oameni sufera de durere cronica in absenta oricarei leziuni trecute sau a oricarei dovezi de leziune corporala. Sute de sindroame dureroase sau tulburari compun spectrul durerii. Exista cele mai benigne, trecatoare senzatii de durere, cum sunt cele ca intepatura de ac. Exista durerile nasterii, durerea infarctului miocardic, precum si durerea ce uneori survine dupa amputarea unui membru. Exista si durerea care insoteste cancerul si durerea care urmeaza unei traume severe, cum este cea legata de leziuni la nivelul capului si al coloanei vertebrale. O mostra a sindroamelor dureroase frecvente este expusa mai jos in ordine alfabetica : Arahnoidita Artrita Durerea de spate Durerea de arsura Durerea de cancer Durerile de cap Sindroamele de durere musculara miofasciale Durerea neuropatica Sindromul distrofiei simpatice reflexe Leziuni de stres repetat Sciatica Zona Zoster si alte tulburari dureroase care afecteaza pielea Raniri sportive Stenoza spinala Dureri de interventie chirurgicala Tulburari temporomandibulare Traume Boli vasculare sau leziuni vasculare Nu exista nici un mod de masurare a durerii cuiva. Nici un test nu poate masura intensitatea durerii, nici un dispozitiv imagistic nu poate arata durerea si nici un instrument nu poate localiza precis durerea. Uneori, in caz de durere de cap, doctorii descopera ca cel mai bun ajutor pentru stabilirea diagnosticului este propria descriere a pacientului privind tipul, durata si localizarea durerii. Definind durerea ca ascutita sau difuza, constanta sau intermitenta, arzatoare sau durere simpla, se poate da cea mai buna indicatie care sa conduca la gasirea cauzei durerii. Aceste descrieri sunt parte din ceea ce se cheama istoricul durerii, solicitata de medic in timpul examinarii preliminare a unui pacient cu dureri. Doctorul are o serie de tehnici pe care le foloseste pentru a descoperi cauza durerii. In primul rand acestea includ : Proceduri de electrodiagnostic Imagistica, in special, rezonanta magnetica sau RMN Radiografiile produc imagini ale structurilor corpului, cum sunt oasele si articulatiile Durerea afecteaza diferit barbatii si femeile.

Acum exista pe scara larga convingerea ca barbatii si femeile sunt afectati in mod diferit de durere. In timp ce hormonii sexuali, estrogenul si testosteronul, joaca in mod cert un rol in acest fenomen, cultura si psihologia ,pot explica cel putin partial diferentele intre modul cum primesc femeile si cum primesc barbatii semnalele dureroase. De exemplu, copiii pot invata sa raspunda la durere pe baza modului cum sunt tratati cand au o durere. Unii copiii pot fi luati in brate si linistiti in timp ce altii pot fi incurajati sa fie puternici si sa nu bage in seama durerea. Multi cercetatori isi indreapta atentia catre studierea diferentelor de sex si a durerii. Multi specialisti sunt de acord ca femeile isi revin mai repede din durere, cauta mai repede ajutor pentru durerea lor si sunt mai putin susceptibile de a lasa durerea sa le controleze viata. De asemenea, este mai probabil ca ele sa puna in actiune o varietate de resurse abilitati de a face fata, sustinere si distragere a atentiei cu care sa se lupte cu durerea. Sistemele nervoaseSistemul nervos central (SNC) se refera la creier si la maduva spinarii. Sistemul nervos periferic se refera la fasciculele de nervi cervicali - toracici, lombari si sacrali - care duc de la coloana la membre. Mesajele legate de functionare (cum este miscarea) sau de disfunctii (cum este durerea) se deplaseaza de la creier la maduva spinarii si de aici la alte regiuni din corp si inapoi la creier. Sistemul nervos vegetativ (autonom) controleaza functiile involuntare din corp, cum este transpiratia , tensiunea arteriala, pulsul sau bataile inimii. Acesta se imparte in sistem nervos simpatic si sistem nervos parasimpatic. Sistemele nervoase simpatic si parasimpatic au legaturi cu organe si sisteme importante din corp ; de exemplu, sistemul nervos simpatic controleaza inima, vasele de sange si sistemul respirator, in timp ce sistemul nervos parasimpatic controleaza capacitatea noastra de a dormi, manca si digera hrana. Sistemul nervos periferic include si 12 perechi de nervi cranieni. Majoritatea conduc mesaje de natura senzoriala. Ei includ nervii : olfactiv (I), optic ( II), oculomotor (III), trohlear (IV) ,trigemen(V), abducens (VI), facial (VII), vestibulocohlear (VII), glosofaringian (IX), accesoriu (XI) si hipoglos (XII). Nevralgia, ca aceea de trigemen, este un termen care se refera la durerea care provine din activitatea anormala a unui fascicul de nervi sau a ramificatiilor lui. Tipul si severitatea durerii asociata cu nevralgia se inscriu intr-o varietate foarte larga . In functie de severitatea ei, durerea poate fi tratata intr-o serie de feluri. Optiunile simptomatice pentru tratarea durerii pot include una sau mai multe din urmatoarele : Tratamente medicamentoase cum sunt cele care se dau fara reteta : Paracetamol sau Ibuprofen sau medicamente mai puternice cum sunt : morfina, codeina sau anestezicele. Blocajele pe sistem nervos ( blocarea unui grup de nervi cu anestezie locala ) Tratamente alternative cum sunt : Acupunctura Relaxarea si biofeedback-ul Stimularea electrica Fizioterapia Interventia chirurgicala Consilierea psihologica Modificarile comportamentale Tratamentul durerii cronice de regula implica medicamente si terapie. Medicamentele folosite pentru durerea cronica includ analgezice, antidepresive si anticonvulsivante. Diferite tipuri de medicamente ajuta persoanele cu diferite tipuri de durere. De obicei folositi medicamente cu actiune de lunga durata pentru durerile constante. Medicamentele cu actiune de scurta durata trateaza durerile trecatoare.Unele tipuri de terapie ajuta la reducerea durerii dvs. Fizioterapia (cum este stretching-ul) precum si sporturile cu impact redus (cum sunt mersul pe jos, inotul sau bicicleta) pot ajuta la reducerea durerii. Totusi, prea mult sport sau deloc poate dauna pacientilor cu dureri cronice. Terapia ocupationala va invata cum sa va adaptati ritmul si cum sa va realizati sarcinile obisnuite astfel incat sa nu va dauneze .Terapia comportamentala va poate reduce durerea prin metode (cum este meditatia sau yoga) care va ajuta sa va relaxati. Poate ajuta si la scaderea stresului. Schimbarile de stil de viata sunt o parte importanta din tratamentul durerii cronice. Somnul adecvat noaptea si nu motaitul ziua trebuie sa ajute. Renuntarea la fumat de asemenea, deoarece nicotina din tigari poate face ca anumite medicamente sa fie mai putin eficiente. Fumatorii au mai multe dureri decat nefumatorii. Majoritatea tratamentelor pentru durere nu va vor anula complet durerea. In schimb, tratamentul va reduce gradul de durere pe care il aveti si de cate ori apare. Vorbiti cu doctorul pentru a afla cel mai bun mod de a va controla durerea.