Durata de strălucire a soarelui

Durata de strălucire a soarelui, reprezintă intervalul de timp din cursul unei zile, cậnd soarele străluceşte si se exprimă în ore şi zecimi de oră. Masuratorile din perioada de referinta (1961-2000), au fost efectuate cuajutorul heliografelor, cel mai adesea fiind utilizate cele de tip Fuess, Universal şi Campbell-Stokes, care în mod automat înregistrează pediagrame (heliograme) intervalele de timp in cursul cărora soarelestrăluceşte.

Deoarece înregistrările heliografice sunt influenţate în modsensibil de o serie de factori, şirurile de date privind durata de strălucire a Soarelui, în unale cazuri, pot prezenta erori sistematice şi accidentale care duc la denaturarea valorilor reale, fapt ce a presupus o atentă analiză critică a valorilor prelucrate.

Dintre cauzele care determină neomogenitatea şirurilor de date privind durata de strălucire a soarelui pot fi menţionate : obstacoleleexistente în estul, sudul si vestul heliografului, depunerile de bruma, rouă sau praf pe sfera heliografului, precum şi întậrzierile în schimbarea zilnică a diagramei. O mare influenţă asupra mărimii datelor înregistrate o exercită valorile umezelii şi temperaturii aerului. La toate acestea, trebuie adăugat faptul că la poziţii joase ale Soarelui (înălţimi sub 50 deasupra orizontului), heliograma nu este carbonizată. Ca o consecinţa a acestor cauze, durata efectivă de strălucire a soarelui este în realitate, mai mare decật cea determinată cu ajutorul heliogramelor.

Variaţia în cursul anului• Valorile medii lunare ale duratei de strălucire a soarelui scot în evidenţă faptul

că durata medie cea mai mare se înregistrează pe întreg teritoriul ţării în luna iulie, exceptând zona montană unde durata maximă din cursul anului se poate produce în luna august. Acest decalaj semnalat în zona montană, care se observă şi în mersul temperaturilor medii lunare, se datorează numărului redus de zile cu nebulozitate cumuliformă, specific lunii august, care are ca efect o creştere relativ redusă atât a temperaturii medii, cât şi a duratei lunare de strălucire a Soarelui în luna august faţă de luna iulie.

• În general, durata medie de strălucire a soarelui în luna iulie depăşeşte 300 de ore în Dobrogea, Câmpia Română, jumătatea sudica a Podişului Getic, precum şi în extremitatea sud-vestică a Câmpiei de Vest.

• Regiunile colinare, situate în zona de contact cu Subcarpaţii Sudici, în cea mai mare parte a Moldovei şi a Transilvaniei, precum şi în Câmpia de Vest, durata lunară cea mai mare din cursul anului consemnată în luna iulie, variază între 250-300 de ore. În zona montană, numărul mediu de ore din luna cea mai însorită (cel mai frecvent: august) scade sub 200 de ore.

•Durata medie lunară minimă din cursul anului se înregistrează pe întreg cuprinsul ţării, în luna decembrie, lună în care ziua astronomică este cea mai scurtă, iar nebulozitatea are valori maxime. Aceasta nu depăşeşte decât pe alocuri 90 de ore în zona montană înaltă, situată deasupra plafonului norilor (Vârful Omu: 98 ore) şi în zonele situate la adăpostul aerodinamic al muntelui (Băişoara: 95 m; Fundata: 96 m; Păltiniş Sibiu: 91 ore; Tulnici: 106 ore). În cea mai mare parte a teritoriului ţării, sumele lunare minime variază în general, între 60-70 de ore. Cele mai mici valori medii lunare, sub 50 de ore, sunt consemnate în partea sudică a Câmpiei de Vest (Săcuieni: 49.7 ore; Baia Mare: 48.0 ore), în Depresiunea Transilvaniei (Târgu Mureş: 45.5 ore; Dej:42.9 ore; Turda: 41.9 ore).

a)

0.0

50.0

100.0

150.0

200.0

250.0

300.0

350.0

Ian. Febr. Mart. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.

ore

Constanţa Bcureşti Băneasa Craiova Drobete-Tr Severin

Durata medie lunară de strălucire a soarelui

Durata medie lunară de strălucire a soarelui

b)

0.0

50.0

100.0

150.0

200.0

250.0

300.0

Ian. Febr. Mart. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.

ore

Tg. Mureş Brasov Miercurea-Ciuc

Durata medie lunară de strălucire a soarelui

c)

0.0

50.0

100.0

150.0

200.0

250.0

300.0

Ian. Febr. Mart. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.

ore

Câmpina Predeal Vf. Omu

Durata medie lunară de strălucire a soarelui

d)

0.0

50.0

100.0

150.0

200.0

250.0

300.0

350.0

Ian. Febr. Mart. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.

ore

Suceava Iaşi Galaţi

Repartiţia teritoriala a duratei anuale medii de strălucire a Soarelui

Repartiţia teritoriala a duratei medii de strălucire a soarelui în sezonul cald

Repartiţia teritoriala a duratei medii de strălucire a soarelui în sezonul rece

Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

Sf. Gheorghe Deltă

y = 2.4806x + 2311.7

1900.0

2000.0

2100.0

2200.0

2300.0

2400.0

2500.0

2600.0

2700.0

1966

1968

1970

1972

1974

1976

1978

1980

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

2000

ore

Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

Alexandria

y = 4.8785x + 2188.9

1900.0

2000.0

2100.0

2200.0

2300.0

2400.0

2500.0

2600.0

1961

1963

1965

1967

1969

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999

ore

Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

Iasi

y = 3.5331x + 1927.1

1100.0

1300.0

1500.0

1700.0

1900.0

2100.0

2300.0

2500.0

1961

1963

1965

1967

1969

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999

ore

Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

Tg. Mureş

y = 0.8468x + 1904.7

1600.0

1700.0

1800.0

1900.0

2000.0

2100.0

2200.0

2300.0

2400.0

1961

1963

1965

1967

1969

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999

ore

Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

Timişoara

y = 1.9769x + 2108.3

1800.0

1900.0

2000.0

2100.0

2200.0

2300.0

2400.0

2500.0

2600.0

1961

1963

1965

1967

1969

1971

1973

1975

1977

1979

1981

1983

1985

1987

1989

1991

1993

1995

1997

1999

ore

Variatia duratei anuale de stralucire a soarelui

Vf.Omu

y = -1.1179x + 1598.1

1100.0

1200.0

1300.0

1400.0

1500.0

1600.0

1700.0

1800.0

1900.0

2000.0

1966

1968

1970

1972

1974

1976

1978

1980

1982

1984

1986

1988

1990

1992

1994

1996

1998

2000

ore

Repartiţia teritoriala a fracţiei de insolaţie

Fracţia de insolaţie• Definită ca reprezentînd raportul procentual dintre durata efectivă de strălucire a

Soarelui şi durata posibilă (astrnomică) a acesteia, fracţia de insolaţie constituie una din caracteristicile duratei de strălucire a soarelui, care permite o evaluare rapidă a acestui element meteorologic.

• Din analiza distribuţiei valorilor medii anuale ale fracţiei de insolaţie pe teritoriul României rezultă că acestea oscilează între 45-50% în sudul, sud-estul şi vestul ţării. În sud-estul Deltei Dunării, în zona insulelor Ialomiţei şi Brăilei, în zona central-sudică a Câmpiei Române şi în Piemontul Getic, valorile depăşesc 50%. Exceptând zona montană cu altitudini de peste 1000 m, unde valorile fracţiei de insolaţie sunt cuprinse între 35-40%, cea mai mare parte a teritoriului ţării se caracterizează prin valori medii anuale de 40-45%.

• În cursul aului, valoarea lunară maximă a fracţiei de insolaţie se înregistrează, pe cea mai mare parte a teritoriului României, în luna august, exceptând zona montană înaltă, unde cele mai mari valori (sub 50%) se produc, de obicei, în luna octombrie, ca urmare a predominării timpului senin. Pe litoralul Mării Negre, fracţia de insolaţie depăşeşte 70%, oscilează între 65-70% în Cămpia Română, între 60-65% în Câmpia de Vest şi între 55-60% în zona colinară din sudul ţării şi în cea mai mare parte a Podişului Moldovei, Podişul Transilvaniei, Piemonturile Vestice şi Subcarpaţii Sudici.

• Cele mai mici valori medii lunare ale fracţiei de insolaţie se înregistrează în luna decembrie, exceptând zona montană cu altitudini de peste 1800 m, unde valorile cele mai mici- sub 30% se produc în intervalul aprilie-mai. Pe cea mai mare parte a teritoriului ţării sunt consemnate valori de 20-30%. În văile şi depresiunile intramontane, durata efectivă, de strălucire a Soarelui reprezintă sub 20% din durata posibilă.