dumnezeu i-a creat

8/9/2019 Dumnezeu I-A Creat..

http://slidepdf.com/reader/full/dumnezeu-i-a-creat 1/51

"Dumnezeu i-a creat... bărbat şi femeie"

Genesa 1:27



Titlul original: "Mal e andFemale created He them"Richard A. Hanes555 Hockett RoadManakin, VA 23103

U S A (3 rd Edition)

ISBN 973-97288-6-3

Copyright © Editura LAMPADARUL DE AUR, 1996

C U P R I N S

Int roducere

1. La încep ut... (Par tea I) 9

2. La începu t... (Part ea II) 21

3. Cine a inventa t sexul? Pentr u ce? 25

4. Jocu l de-a întâ lnir ea - (Part ea I) 31

5. Jocul de-a întâ lnir ea - (Part ea II) 45

6. Ce găsim în Cuvântul lui Dumne zeu? 57

7. Temel ia căsătoriei 63

8. Scopul căsătoriei 71

9. Aştept ând descoperir ea voii Lui 83

10. Ce vrea de fapt Dum nez eu 95



Cu excepţia cazurilor specificate, toate citatele biblice sunt din versiunea înlimbaromânăD.Cornilescu, 1923,cuadaptarealanormeleortograficeactuale.

Abrevieri:- CLV - Noul Testament. 1993, CLV;- NASB - traducerea Bibliei în limba engleză New AmericanStandard Bible.

INTRODUCERE

Această carte are la originea ei două motivaţii. Primaeste o mare povară pe inima mea pentru tinerii creştinicare II iubesc pe Domnul cu adevărat şi luptă pentru agăsi credinţei, celibatului şi sexualităţii lor locul cuvenit într-o lume care, de prin 1960 încoace, promovează dince în ce mai mult căsătoria deschisă şi relaţiile sexualefără restricţii, o lume care suportă acum consecinţeleunui asemenea mod de viaţă. A doua motivaţie este datăde propria mea experienţă, ca unul care L-am cunoscutpe Domnul pe la mijlocul anilor '60 după ce am experimentat tot ceea ce lumea putea să-mi ofere drept minuniale unei sexualităţi "eliberate", experienţe pentru caream plătit preţul pe care nu aş dori ca şi alţi tineri să-lplătească. Deşi am avut această povară pe inimă de maimult de 20 ani, nu am primit îndemn din partea Domnuluisă aştern pe hârtie aceste lucruri decât acum.

Această carte nu este despre sex. Nu este nici despreobiceiul modern de a da întâlnire. Nu este o carte desprecăsătorie. Ea abordează, e drept, toate aceste lucruri.Este însă o carte despre scopul pe care Dumnezeu l-aavut în vedere prin crearea a două făpturi foarte diferiteşi minunate: bărbatul şi femeia.

Domnul, în înţelepciunea Lui, m-a ţinut singur pânăla vârsta de aproape douăzeci şi opt de ani. Mulţumiri fieaduse lui Dumnezeu, singurătatea acelor ani m-a îndemnaisă-L caut pe Domnul cu stăruinţă. în acea perioadaDomnul, în îndurarea Lui, m-a făcut să văd multe luci uri

s



legate de scopul pentru care El i-a creat pe bărbat şi pefemeie şi, de asemenea, scopul pentru care a instituitcăsătoria. Aproape tot ceea ce împărtăşesc aici, îndeosebiprincipiile, face parte din ceea ce Domnul mi-a arătatcând nu eram căsătorit. Subliniez acest lucru, întrucâtsunt conştient că unii vor fi tentaţi să argumenteze căaceste gânduri sunt ale unui om căsătorit, şi nu ale unuianecăsătorit. Căsătoria nu a făcut decât să confirmerealitatea lucrurilor pe care am început să le văd atunci.

în acea perioadă am descoperit că El este tot de ce ameu nevoie. Iar după o căsătorie fericită de mai bine de 20ani, pot doar să afirm că lucrurile pe care El mi le-aarătat atunci s-au dovedit a fi mai adevărate decât mi-aşfi putut închipui.

De curând am descoperit că şi alţii împărtăşesc uneledin aceste convingeri. O primă exemplificare este cartea"Pasiune şi puritate" a lui El iza bet h El 1 iot pe c are v -orecomand spre lectură fie înainte, fie după această carte.

Cred că nevoia de a înţelege planul pe care îl areDumnezeu cu privire la bărbat şi la femeie e mai stringentăazi ca niciodată.

Se poate ca, de asemenea, prin îndurarea Domnului,unele din principiile abordate aici să fie de ajutor tinerelor căsătorii în care lipseşte înţelegerea a ceea ce Dumnezeucaută.

Unele din lucrurile pe care le voi împărtăşi aici vor fi"hrană tare", poate chiar prea tare pentru unii. Dar credcă orice copil al lui Dumnezeu care vrea să cunoască cuadevărat voia lui Dumnezeu şi să facă voia Lui va găsiaici adevărul care îl va "elibera" într-un mod minunat,

îngăduindu-i să se bucure din plin de scopul pe care 1-aavut Dumnezeu atunci când i-a creat bărbat, respectivfemeie.

Vrăjmaşul nostru vrea să fure de la noi ceea ceDumnezeu are mai bun pentru noi. Mă întreb dacă el are

(>

mai mult sorţi de izbândă în alt domeniu decât în relaţiile bărbat-femeie. Rugăciunea mea este ca Duhul Sfânt săse folosească de această carte pentru a restaura în mulţisfinţenia, puritatea şi planul pe care Tatăl nostru cerescle-a avut în vedere prin crearea bărbatului şi a femeii,astfel încât noi să ne dăm seama că Domnul nostru Isus.moartea, îngroparea şi învierea Lui sunt tot ceea de ceavem noi nevoie, "El-Shaddai" - al nostru totul în toţi.



1. LA ÎNCEPUT...(Partea I)

Apoi Dumnezeu a zis: "Săfacem om după chipu!Nostru, după asemănarea Noastră;el să stăpâneascăpeste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite,peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care semişcă pe pământ". Dumnezeu a făcut pe omdupăchipul Său,1-a făcutdupă chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiascăi-a făcut.



"I) uni ne:eu i-a creat... bărbat şi femeie"

vreo aparentă deosebire sexuală (vezi Luca 20:34-36),atunci de ce există ea acum şi aici, pe pământ?

întrucât dorinţa noastră nu este ca în această lucrarelimitată să facem un studiu amănunţit asupra răspunsurilor la aceste întrebări, vrem doar să punem bazele, să stabilimcâteva adevăruri fundamentale pe care cei necăsătoriţi,sau chiar cei căsătoriţi de curând, să poată zidi.

Se poate că la prima vedere lucrurile nu stau astfel,dar aceste întrebări sunt extrem de importante. Pentru ca

între creştinii necăsătoriţi să poată exista legăturicorespunzătoare, este imperios necesar ca ei să cunoascăplanul lui Dumnezeu cu privire la ei, şi anumecu cescop au fost creaţi ca cea mai de seamă realizare acreaţiei. Una din problemele serioase cu care ne con

fruntăm în zilele noastre este aceasta: noi toţi am fostafectaţi, într-o măsură mai mare sau mai mică, de punctulde vedere al lumii referitor la bărbat şi femeie.

Deoarece urmează să pătrundem în esenţa unor chestiuni legate de scopul pe care Dumnezeu îl arepentru bărbat şi femeie, noi trebuie să înţelegem în modclar de ce i-a creat Dumnezeu.

Nu există un loc mai potrivit ca Genesa 1 pentru a începe tratarea subiectului referitor la scopul pe care 1-aavut Dumnezeu prin crearea bărbatului şi a femeii.

Primul lucru pe care îl remarcăm este că Dumnezeu1-a creat pe om după chipul Lui, după asemănarea Lui.

Din acest motiv, omul trebuia să îl oglindească peDumnezeu, să arate cum este Dumnezeu. Dar cât demare a fost căderea omului! Vedem noi astăzi în omoglindirea lui Dumnezeu sau a vrăjmaşului lui Dumnezeu,a lui Satan? "Dar de la început nu a fost aşa" (Matei19:8). Planul lui Dumnezeu a fost ca El să fie văzut şiarătat, iar omul trebuia să fie reprezentantul şi reprezentarea Lui pe pământ. Omul trebuia să supună totulautorităţii sale, iar natura lui trebuia să oglindească viaţa,

10

La încein il... (l'm leu I)

natura şi, în cele din urmă, caracterul lui Dumnezeu. însă, pentru ca omul să reflecte pe deplin chipul lui

Dumnezeu, a fost nevoie dedouă făpturi asemănătoare,dar, în acelaşi timp, foarte diferite. Una a fost Bărbat -cealaltă a fost Femeie. Astfel, chiar de aici, de la bun început, vedem că nici Bărbatul de unul singur, niciFemeia de una singură nu au reflectat chipul lui Dumnezeu.Fiecare a reflectat ceva din Dumnezeu, ceva ce celălaltnu a reflectat. A-l vedea pe unul înseamnă, dintr-unanumit punct de vedere, a vedea numai o parte, poatenumai o jumătate, din ceea ce este Dumnezeu.

Mai întâi ce este sufletesc

în 1 Corinteni 15:46 (CLV) se spune, cu privire la omşi probleme spirituale: "mai întâi nu este cel duhovnicesc,ci cel sufletesc; apoi cel duhovnicesc". Tot aşa este şi înmodul lui Dumnezeu de a trata omul... El începe cu ceeace este sufletesc şi lucrează înspre ceea ce este duhovnicesc. Ceea ce este duhovnicesc reprezintă ţinta. Ceeace este sufletesc reprezintă începutul. Deci, să începemsă privim aceste făpturi, bărbatul şi femeia, dintr-o perspectivă pur exterioară, cea a trupului. Vă rog, fiţi îngăduitoricu mine când voi supune atenţiei voastre lucruri stân

jenitoare, dar pentru a ajunge acolo unde dorim, trebuiesă facem exact acest lucru.

Să luăm în considerare pe oricare bărbat obişnuit şioricare femeie obişnuită, să-i aşezăm unul lângă celălaltşi va fi limpede şi pentru cel mai obtuz dintre noi căexistă o deosebire extraordinară între cei doi.

In general, cuvintele pe care le putem folosi pentrua-l descrie pe un bărbat sunt: mai masiv, mai înalt, maitare, mai voinic, mai dur, mai lipsit de graţie, mai ferm,etc. Femeia este mai mică, mai scundă, mai slabă, maipuţin voinică, mai rafinată, cu forme mai rotunjite, mai

1 I



"Dumnezeu ia creat... bărbat şi femeie"

12

La începui... (I'uit cu I)

Femeile- Excelează în citirea sufletelor altora.

- Abile când au de-a face cu oameni.- Bune la limbi, la cuvinte.- Bune în a-şi aminti legături poziţionale.- Orientate spre exprimare verbală.

Aşa cum s-a afirmat şi în acest articol, în general esteun lucru cunoscut de toţi cei care nu au fost influenţaţide gândirea contemporană, "corectă din punct de vederepolitic", că, de regulă, femeile sunt mai preocupate delegături, sentimente, comunicare, armonie şi de modul în care sunt trataţi oamenii. Bărbaţii sunt în general maipreocupaţi de lucruri, acţiuni, scopuri, activităţi diverse,

de construcţii, de competiţii, etc. în general, femeilesunt mai subiective în opiniile lor, iar bărbaţii - maiobiectivi. Femeile se ghidează, în general, după sentimentele lor în luarea deciziilor, iar bărbaţii, de regulă,după gândire. Vă rog să remarcaţi că ceea ce afirmămnoi aici nu este absolut şi irevocabil: aproximativ 25%din populaţie combină aceste tendinţe specifice genului(conform cercetărilor efectuate de Myers şi Briggs). Dar acestea nu reprezintă generalizări de cultură sau desocietate, ci observaţii luate din realitate, trăsături alefiecărui gen. Investigaţii recente făcute cu rezonanţamagnetică nucleară au demonstrat că, în luarea aceloraşi

decizii, creierul unui bărbat funcţionează total diferitfaţă de creierul unei femei!

Ştiinţa a dovedit, de asemenea, că femeile au muşchiicu contracţie lentă, mai buni la rezistenţă, în timp ce bărbaţii au muşchii cu contracţie rapidă, mai buni lamişcări de viteză şi putere, dar nu la rezistenţă. Este unlucru bine cunoscut printre atleţi că majoritatea femeilor care aleargă la maraton nu ajung aşa de extenuate cumse întâmplă cu toţi bărbaţii, care ating la un moment dat

gingaşă, etc. Cine poate nega aceste diferenţe? (Cine ar dori să le nege? Vom vedea mai târziu!) Dar aceste

diferenţe reprezintă chiar lucrurile care îl determină pe bărbat să fie atras de femeie, şi invers. Este un adevăr de netăgăduit că un bărbat normal nu este atras de ofemeie cu multe trăsături masculine (sau de alţi bărbaţi),şi că o femeie normală nu este atrasă de un bărbat cumulte trăsături feminine (sau de alte femei).

Din punct de vedere sexual, bărbatul este cel care dă,femeia este cea care primeşte. Bărbatul este iniţiatorul,femeia este cea care răspunde. (Nu vreau să spun căunele femei nu au iniţiativă!) Dar bărbatul seamănă,femeia aduce roadă. Prin natura ei, femeia "hrăneşte" şiare trupul menit să hrănească. Bărbatul nu face un astfel

de lucru, şi, de fapt, nici nu poate.Dar deosebirile nu se reduc la constituţia exterioară.Deşi lumea, prin concepţiile ei dominante, a încercattimp de mulţi ani să afirme sus şi tare că deosebiriledintre bărbaţi şi femei sunt mai mult de ordin social şicultural, chiar şi ştiinţa a trebuit să recunoască că bărbaţiisunt diferiţi de femei prin natură. A fost un şoc atât demare pentru cultura dominantă de astăzi publicarea decătre săptămânalulTIME a unui editorial pe tema acesteidiferenţe! "DE CE SE DEOSEBESC BĂRBAŢII DE FEMEI? - Nudoar din cauza educaţiei. Studii efectuate recent au arătatcă ei se nasc astfel!" (20 ianuarie 1992) [Uimitor cum e

nevoie ca ştiinţa sa convingă lumea necredincioasă deceea ce este evident pentru orice persoană cu judecatăsănătoasă!]. Iată câteva concluzii pe careTIME le-a tras:

Bărbaţii- Nu excelează în citirea sufletelor altora.

' - Pricepuţi când e vorb a de lucruri.- Pricepuţi la numere, la matematică.- Buni la hărţi, orientare.- Orientaţi spre acţiuni.

13



"Dumnezeu tu creai... bărbat $i femeie"

14

La început... (I'uilcu I)

să dezvolte în el caracterul lui Dumnezeu.Deci, care sunt câteva din aceste trăsături de caracter

spirituale? Galateni 5:22 oferă o descriere foarte clară aceea ce Dumnezeu are în vedere:

...roadă Duhului... este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine,credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.

Găsim, de asemenea, alte versete care ne dau un indiciuasupra lucrurilor pe care Dumnezeu le caută, precum:

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică (laşitate- CLV), ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă

(dis cipl ină - CLV) 2 Timote i 1:7.

îndură suferinţe împreună cu mine, ca un bun ostaşal lui Dumnezeu 2 Timotei 2:3, CLV.

întăreşte-te şi îmbărbătează- te Iosua 1:6.

întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei LuiEfeseni 6:10

Am putea analiza mult mai multe versete de acest tipdin Scriptură, dar poate că deja cu acestea câteva putem

începe să vedem ceva. Nu ar fi îndreptăţită afirmaţia cătrăsăturile menţionate în pasajul din Galateni sună înurechile noastre ca fiind maifeminine în natura lor? Şică trăsăturile din următoarea secţiune sunt maimasculine în natura lor? Acum, ca nu cumva unii modernişti să neatace în acest punct, noi trebuie să scoatem în evidenţăfaptul că ceea ce notăm acum este o perspectivă acceptatăşi susţinută de omenire de la începutul istoriei. Doar decurând acest punct de vedere a început să fie contestat.

15

un punct de colaps total de unde numai bărbăţia lor îi vaputea ajuta să-şi ducă până la capăt cursa. Femeile rezistă... bărbaţii sunt mai tari, dar numai pentru o perioadă detimp.

în ciuda tuturor pretenţiilor de egalitate susţinute astăzide feministe, cum se face că ele nu vor niciodată să intre în competiţii sportive umăr la umăr cu bărbaţii? Simplu!Ştiu că sunt diferite de ei, mai slabe şi că niciodată nupot concura cu bărbaţii în domenii care implică forţafizică. Dumnezeu a făcut deosebirile - pentru a arătacum este El.

Apoi cel duhovnicesc

Aşadar, care este acel lucru din bărbat în care se vedeasemănarea lui cu Dumnezeu? Cinci degete de la o mână?Două picioare şi două tălpi? Poate. Dar sunt alte lucruri,mai importante, pe care Dumnezeu le-a rânduit să fie văzute în bărbat. în primul rând, cuvintele "chip" şi"asemănare" privesc aspectul naturii şi al însuşirilor omului, nu înfăţişarea exterioară. Chiar dacă latura exterioară este cea mai vizibilă, ea se situează, totuşi, peplanul al doilea. Care sunt, aşadar, aceste lucruri pe careDumnezeu le-a rânduit să fie văzute înainte de toate?

Mai întâi trebuie să clarificăm deosebirile dintre chipşi caracter. Bărbatul, sau Adam, a avut asemănarea lui

Dumnezeu, dar niciodată caracterul Iui Dumnezeu.El trebuia ca în cele din urmă să posede caracterul luiDumnezeu prin hrănirea, mai întâi, din Pomul Vieţii,apoi prin primireavieţii lui Dumnezeu şi mai apoi prindezvoltarea caracterului lui Dumnezeu. întrucât a luatdin pomul cunoştinţei în loc de Pomul Vieţii, el şi-a

însuşit caracterul vrăjmaşului lui Dumnezeu - caracteruluiEULUI. Dar, de la Calvar încoace, credinciosul are posi

bilitatea ca, prin primireavieţii lui Cristos, Duhul Sfânt



"Dumnezeu i-a cr eat... bărbat şi femeie"

16

La începui [l'iiilcu I)

contrastul si contrariile pentru a face lucrurile limpezi- lumina şi întunericul, soarele şi luna, uscatul şi marea,muntele şi valea, vara şi iarna, şi am putea continuaastfel timp îndelungat. Natura unuia accentuează şi

înlesneşte perceperea celuilalt.De fapt, fără contrast, noi nu putem vedea nimic. Fără

existenţa vreunui contrast, toate ar fi la fel, anoste şiasemănătoare. Dar în Dumnezeu există o infinitădiversitate. Contrastul ne permite să facem deosebire între lucruri. Chiar Scriptura afirmă că un mijloc mult întrebuinţat de Dumnezeu pentru a-Şi face cunoscuteplanurile Lui este contrastul. De exemplu, există în Romani2:18 şi Filipeni 1:10 o frază care se poate traduce celmai bine astfel:

Noi trebuie "să distingem lucrurile care sunt diferite"

Dumnezeu face lucrurile diferite pentru a ne arătalucruri pe care altfel noi nu le-am vedea. Un alt exemplucare se găseşte în 1 Corinteni 11:19 (CLV) face uimitoareaafirmaţie:

Căci trebuie să fie şi partide (diviziuni) între voi casă fie arătaţi cei încercaţi şi adeveriţi buni.

Numai prin contrast a putut Dumnezeu să îi descoperepe aceia pe care El i-a găsit încercaţi.

Un frate bătrân, recunoscut şi respectat de mulţi, părtaş

al credinţei noastre şi care a scris multe cărţi, sugereazăchiar faptul că unul din motivele pentru care Dumnezeu îi mai acordă lui Satan anumită libertate de acţiune esteo mai mare arătar» a harului şi a dragostei Lui. "... dar unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi maimult" Romani 5:20-21. (Acest verset este echilibrat de versetul următor, care împiedică apariţia unui gând detipul: "atunci să păcătuim mai mult...". "Să păcătuimmereu, ca să se înmulţească harul? Nicidecum!")

Când ne gândim la astfel de cuvinte ca "dragoste, bunătate, blândeţe" etc, imediat ne gândim la ele cafiind atribute minunate pentru o femeie. Dar când sunt

aplicate unui bărbat, în mod instinctiv ne apare gândulcă într-un fel sunt feminine.

Dar ce spuneţi despre celelalte cuvinte atunci cândsunt puse pe seama femeii? "Tare, curajos, ostaş". Nu negândim noi aici în mod instinctiv la bărbat? Şi când

vedem o femeie cu o mare forţă musculară, cum suntcele care practică culturismul, nu ne gândim în modinstinctiv: "Oare aşa trebuie să arate o femeie?" Cevadin noi se împotriveşte unui astfel de lucru şi aceasta nuse întâmplă din cauza culturii sau a societăţii, ci esteceva înnăscut în fiinţele noastre.

Putem noi nega că, prin natura ei, femeia este "maitandră", "mai bună", "mai răbdătoare", "mai fidelă",etc? Nu, doar dacă ne autoînşelăm. Şi putem noi negacă bărbatul este, prin natura lui, "mai puternic", "maicurajos", etc? Lucrurile sunt într-adevăr foarte simple.Contrar la tot ce ar spune lumea de azi, acesta estemodul în care Dumnezeu i-a creat pe bărbat şi pe femeie. Adânc în interiorul nostru, în mod instinctiv, noi cunoaştemaceasta. Toate culturile şi societăţile care s-au perindatde-a lungul istoriei au cunoscut aceasta. Psihologiaştiinţifică cunoaşte şi ea.

Aşadar, vedem că Dumnezeu i-a făcut pe bărbat şifemeie, în mod intenţionat, radical diferiţi. Şi aşa cumspun francezii: "Vive la difference!" ("Trăiascădeosebirea!")

Principiul contrastului sau al contrariilorPrin urmare, de ce i-a creat Dumnezeu bărbat şi femeie?

Primul motiv este principiulCONTRASTULUIsau alCON-TRARIILOR , în întreaga Lui creaţie Dumnezeu foloseşte

J7



"Dumnezeu i-a cre at... bărbat şi femeie"

18

I ,u începui. (l'ui leu I)

Dacă vi se pare că toate acestea au fost un exerciţiude afirmare a unor lucruri stânjenitoare, vă rog să rezistaţi

I până la capăt. Şi vă rog să perseveraţi... până la acestpunct al CONTRASTULUI sau al CONTARIILOR. Mai târziu vom vedea de ce acest adevăr este de o importanţă fundamentalăsi unde intenţionăm să ajungem.

Poate că v-am putea ajuta punându-vă o întrebare:Dacă contrastul este aşa de important pentru scopul pecare Dumnezeu îl are în vedere cu bărbatul şi femeia,care este strategia folosită de vrăjmaşul lui Dumnezeupentru a nimici acest scop?

(Intenţia acestei mici lucrări nu este de a se adresatendinţelor de feminism şi homosexualitate din ziua deastăzi. Dar trebuie remarcat că acestea amândouă sunt

atacuri puternice care se dauîn domeniul spiritual împotrivaplanului originar al lui Dumnezeu de a-Şi arăta caracteristicileI ui prin intermediul contrastului, atât în bărbat, cât şi înfemeie. Feministele au, într-adevăr, câteva scântei de adevăr,dar denaturează ceea ce Dumnezeu vrea să se vadă înfemeie, prin intenţia lor ca ea să adopte trăsături bărbă teşti.I lomosexualii nici măcar nu au o astfel de bază, spiritulhomosexualităţii dorind să nimicească chiar temeliile planuluipe care Dumnezeu îl are în vedere pentru bărbat şi femeie.)

19

Prin urmare, Dumnezeu a aşezat în fiecare din făpturileLui, în bărbat şi femeie, aspecte ale chipului şi naturiiLui care. în mod natural, nu se găsesc în celălalt.

Spunem noi că bărbatul nu trebuie să aibă nici unatribut "'feminin"? Sau că femeia nu trebuie să aibă niciun atribut "masculin"? Nicidecum!

într-adevăr, trebuie să scoatem în evidenţă faptul că în Omul desăvârşit, în Domnul nostru Isus Cristos,toateaceste trăsături s-au găsit într-un echilibru perfect. Deşia fost cu adevărat bărbat, parte bărbătească, El a avuttoate trăsăturile asociate de obicei cu feminitatea,fără acompromite, totuşi, bărbăţia. El a fost "plin de har"(feminin) "şi de adevăr" (masculin). El a arătat milă şi

îndurare (feminin) faţă de cei îndureraţi, dar mânie

(masculin) faţă de cei care îl reprezentau în mod greşitpe Dumnezeu. Cum a putut fi posibil acest lucru? DeoareceDomnul nostru Isus Cristos este Dumnezeul-Om. Acestecaracteristici se găsesc în Dumnezeu într-un echilibrudesăvârşit. Dar, în ceea ce ne priveşte pe noi, ceilalţi, enevoie atât de bărbat, cât şi de femeie pentru a reflectanatura, trăsăturile şi chipul lui Dumnezeu. Unul singur dă o perspectivă neechilibrată a felului de a fi al luiDumnezeu. Dar împreună, Dumnezeu are posibilitateade a arăta lumii cum este El.

Acum trebuie să spunem prietenelor noastre feministeacest lucru: omul religios s-a făcut vinovat de a-I atribui

cu uşurătate lui Dumnezeu atributele bărbăteşti şi de a-Inega atributele feminine. De exemplu, omul religioseste mai dispus să adopte mai degrabă judecata decât

îndurarea dintre caracteristicile naturii lui Dumnezeu.Dar răspunsul nu rezidă în a-L numi pe Dumnezeu "ea",ci, în primul rând, în a vedea în persoana Domnului Isustoate atributele lui Dumnezeu, apoi în a recunoaşte că înfemeie se găsesc atributele Lui, la fel de importante cacele din bărbat.



2. LA ÎNCEPUT..(Pa r t ea I I )

Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fiesingur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el."... DomnulDumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omula adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele




22

/,(/ înec/mt... (I'tiitca II)

Acest lucru nu se vede până în Fapte 2 unde DuhulSfânt dă naştere Adunării. O, Dumnezeu "modelează(zideşte)" pe cineva pentru Fiul Lui şi ea trebuie săfie Mireasa lui Cristos. Ea trebuie să fie foarte diferităfaţă de El, dar asemenea Lui în caracter şi natură...sfântă, pură, fără pată, atotiubitoare, atotdăruitoare,lipsită de egoism, îmbrăcată în veşmânt alb... cinevacare să răspundă inimii Lui şi care să tânjească numaişi numai după El.

Domnul Isus citează acest pasaj în Matei 19 cândeste întrebat de fariseii care căutau să-L încerce înlegătură cu divorţul. Şi El adăugă cuvintele Sale acestuipasaj din Genesa 2: "Aşa că nu mai sunt doi, ci o sin gură carne. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să

nu despartă." (CLV).Genesa 2 ne oferă o imagine din ceva veşnic, dinceva ce Dumnezeu caută. în cuvintele Domnului nostruIsus, El afirmă din nou acest lucru, îl accentuează şi îl face mai limpede. Dar care este cuvântul cheie? Eucred că e acesta -UNITATE. Reţineţi, vă rog, şi pentrumai târziu. De asemenea, am dori să scoatem înevidenţă un alt fapt interesant - nicăieri în aceastărevelaţie originară a scopului lui Dumnezeu cu privirela căsătorie nu găsim cuvântul "dragoste"!

Scopul veşnic al lui Dumnezeu este ca Fiul Său săaibă o Mireasă şi ca ei să devinăUNA , deşi iniţial nu sunt

la fel, ci chiar radical diferiţi. Chiar incompatibili. Dar ei nu vor deveni numai compatibili, ei vor "deveni una".Şi până când El îşi va avea Mireasa Lui, are pe

pământ o reprezentare a ceea ce El va face în veşnicie.Şi aceasta se numeşte căsătoria.

Acum este important să stăruim asupra acestui deal doilea punct: unitatea. Să stăruim asupra lui, precumşi asupra contrastului, căci mai târziu vom reveniasupra lor.

23

Dumnezeu caută în bărbat şi femeie - El vrea să-i aducă împreună, El nu-i vreasinguri. Ca de obicei, cheia caredeschide Vechiul Testament se găseşte în Noul Testament, în Efeseni 5:31-32, unde versetul 31 este un citat dinGenesa 2:24, iar 32 (CLV) reprezintă cheia: "Tainaaceasta este mare, dar eu vorbesc în legătură cu Cristos şi cu Adunarea".

Contrastul se pierde dacă bărbatul şi femeia trăiesc înlumi separate, despărţiţi, ca persoane individuale. Dacănu se află alături unul de celălalt, împreună,contrastuldespre care am discutat în primul capitol nu poate fidecât, în cel mai fericit caz, întrezărit. Dar şi opusulacestui lucru este adevărat: numai atunci când bărbatulşi femeia sunt foarte apropiaţi,contrastul, slăvitele şi

minunatele deosebiri dintre ei, se pot distinge cel mai bine. De fapt, cuvintele cheie din acest pasaj de la Genesasunt acestea: ei "se vor face una" . O, da, aşa după cumafirmă şi Pavel, această taină este mare. Nu ne readucaceste cuvinte în memorie un alt pasaj din Noul Testament?

Care a fost strigătul inimii Domnului nostru Isus Cristosdin loan 17, chiar atunci când urma să înfrunte nemiloasacruce şi, totodată, ultima Lui rugăciune cu cei care îierau foarte scumpi? "Ca toţi să fie una, cum Tu Tată. eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi".

Vedeţi, Dumnezeu a avut ceva în inima Lui pentruFiul Său cu mult înainte ca bărbatul şi femeia să fie

creaţi. Ceva care să I se "potrivească", să fie asemeneaLui, din natura şi caracterul Lui, din acelaşi Duh ca alLui. Dar unde se putea găsi o astfel de persoană? Undese putea găsi cineva care să fie asemenea DomnuluiIsus? Nu-i adevărat că nu a fost şi nu este nimeni?

Nu, nimeni nu a fost. Până la Calvar. Până cândDumnezeu L-a adormit pe al doilea Adam, aşa cum aprocedat şi cu primul. Şi I-a deschis coasta din carea curs "apă şi sânge". Naştere. Dar ce s-a născut?




3. CINE A INVENTAT SEXUL?PENTRU CE?

Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că eraufoarte bune. Genesa 1:31

Fiecare generaţie crede că ea este aceea care a descoperi tsexul, că generaţia care i-a precedat nu a fost, într-un felsau altul, conştientă de existenţa lui! Nostim, dacă aşa ar sta lucrurile, generaţia care crede astfel nici măcar nu ar exista!

Noi ştim cu toţii că Domnul a creat sexul. întrebareaeste de ce? Cu CE SCOP?

Ei bine, cunoaştem că perpetuarea speciei a fost unuldin motive: "creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul", într-adevăr, în această privinţă, omul nu oferă nici uncontraargument.

Ştim, de asemenea, că a fost creat pentru plăcere;suntem cu adevărat convinşi că a fost creat pentru plăcereanoastră. Astfel generaţia "noi" caută toate plăcerile carese pot obţine din sex şi bea aşa numitele plăceri alesexului, până când ceea ce este normal pentru bărbat şifemeie nu mai satisface; astfel se ajunge la "inventarea"de noi plăceri sexuale. Este aceasta o surpriză pentruDumnezeu? Să nu credeţi... citiţi Romani 1:21-32.

Dar nu dorim să discutăm deocamdată aspectele plăceriilegăturii fizice. Vom vorbi însă şi despre acestea când

vom ajunge la capitolul referitor la căsătorie.

înainte de a trece mai departe să punem această întrebare:

1. Dacă Dumnezeu i-a făcut pe bărbat şi femeie, astfel încât contrastul şi unitatea să poată revela cevadespre El însuşi, şi

2. Dacă Dumnezeu are un vrăjmaş,3. Ce ar trebui să atace în modul cei mai feroce

vrăjmaşul lui Dumnezeu, dacă el cunoaşte acestlucru?




Cu toţi cunoaştem că atracţia dintre bărbat şi femeie, în mod deosebit în perioada cuprinsă între adolescenţă şipe undeva pe la vârsta mijlocie, este una dintre cele maiputernice forţe cunoscute de om. Dumnezeu a făcut săfie aşa. Dumnezeu a fost Cel care i-a făcut pe bărbat şifemeie să aibă nevoie unul de celălalt.

Pentru bărbatDumnezeu a ştiut că dacă procrearea nu va îi va oferi

o plăcere deosebită, bărbatul obişnuit nu îşi va faceniciodată timp pentru ea - ci şi-ar dărui capacităţile naturalealtor lucruri precum războiul, munca, competiţia, jocurile,

băutura, etc. Este foarte posibil ca, fără instinctul sexual,

bărbatul-animal, în starea lui căzută, să-şi găsească toatăsatisfacţia în astfel de lucruri crude mai sus menţionateşi să nu-i pese de femeie! într-adevăr, bărbatul căzut,fără influenţa femeii, este un animal (cred că şi uniidintre cei mântuiţi sunt). Vorbesc din experienţă, întrucâtam frecventat şi o şcoală de băieţi cu internat, şi un colegiu particular de băieţi. Colegiul avea o poreclă pentrustudenţii săi care i se potrivea mai mult decât numeleoficial al echipei de sport - eram numiţi de către cei carene cunoşteau foarte bine "Troglodiţi"*; numai crainiciifoloseau numele oficial al echipei. Şi cuvântul troglodiţiera, din punct de vedere descriptiv, potrivit şi semnificativ!

Fără vreo influenţă din partea sexului opus, cruzimeaera nu numai la modă, ci exista chiar o întrecere pentrua vedea cine este mai crud. Dar când se apropia o petrecerela sfârşit de săptămână, curăţenia, manierele şi politeţeapuneau stăpânire pe toţi... toate acestea datorită influenţeifemeii. Eu personal cred că puternicul instinct sexual

*Troglodit - om care trăieşte în caverne; de aici, epitet dat unui omgrosolan, necivilizat (Nota redactorului).

26

Cine a inventai sexul? I 'enttii t e ' '

din bărbat există şi pentru a-1 forţa să se supună (da, săse supună) farmecelor mai distinsecare domină femeia.

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Duhul Sfânt dinpoporul lui Dumnezeu are o influenţă restrictivă asuprarăului din lume. Se poate să existe şi un corespondentpământesc al acestui adevăr? Se spune adesea că DuhulSfânt reprezintă latura feminină a lui Dumnezeu - ar putea fi adevărat şi că prezenţa femeii pe pământ şinevoia bărbatului după ea constituie o puternică influenţărestrictivă pentru bestialitatea de care ar da dovadă bărbatulfără această restricţie?

Cred că ne putem imagina cu toţii cum ar arăta lumeaaceasta fără influenţa restrictivă a femeii. Tot ceea ceavem de făcut este să ne uităm la acele perioade şi locuriunde nu a existat influenţa femeii şi vom vedea o bestialitate care depăşeşte orice capacitate de înţelegere.

Ceea ce femeile nu înţeleg este că Dumnezeu a intenţionat ca ele să aibă acest efectrestrictiv asupra bărbaţilor.Este exercitat acest efect restrictiv doar prin simpla eiprezenţă? Nu cred. El survine cu adevărat doar cândfemeia îşi exercită singura putere pe care o are asupra bărbatului: de a-i refuza plăcerile pe care i le poate oferidacă bărbatul nu îşi asumă o obligaţie corespunzătoare(pe viaţă) faţă de ea. Cu alte cuvinte, el plăteşte unpreţ. Când ea îşi oferă plăcerilefără a pretinde unpreţ , restricţia se pierde. Iar bărbaţii devin animale,

care se devorează ei între ei şi comunităţile lor. Cât denaive trebuie să fie femeile să nu îşi dea seama că acestaeste singurul motiv cheie pentru care bestialitatea băr

batului este aşa de nestăpânită în aceste zile. Câtevalocuri din lumea noastră seceră cu adevărat roadele acesteipierderi a restricţiei.

Da, sexul a fost creat pentru procreare. Şi pentru plăcere.Şi pentru a supune animalul din bărbat!

Să mergem însă mai departe cu consideraţiile.

27




Pentru femeieNefiind femeie, nu îndrăznesc să reprezint partea ei în

dorinţele sexuale. Dar cred că, dacă Dumnezeu nu ar fifăcut femeia în aşa fel încât dorinţele femeii "să se ţinădupă bărbatul" ei, atunci ea nu ar da nici 'bună ziua'unei astfel de făpturi crude şi agresive cum este bărbatul!

Şi care femeie cu judecată ar mai dori vreodată undoilea copil după ce a experimentat preţul care trebuieplătit pentru a-1 purta şi a-1 naşte pe primul? Cu adevărat,auzim astăzi frecvent strigătul tinerelor mame: "Unuleste destul! Niciodată altul!" Dar preţul acesta se uitărepede datorită dorinţelor femeii după partenerul ei. Doar în acest secol poate ea să separe cu uşurinţă dorinţa dupăpartenerul ei de aducerea pe lume a copiilor, dar "la început nu a fost aşa".

Nu ştiu sigur, dar mi se pare că o bună parte dindorinţa femeii după relaţia fizică este năzuinţa ei de a fidorită, de a fi necesară, de a fi aproape şi intimă cucineva. De un lucru sunt însă sigur: dorinţa sexualădintr-o femeie este radical diferită de cea existentă în bărbat. Cred că aceasta nu depăşeşte doar capacitatea de înţelegere a acestui să rman bărbat, care sunt eu, ci probabi la fiecărui bărbat, cu excepţia Celui care a creat-o pe ea.Dumnezeu a făcut lucrurile astfel.

Cineva a spus odată: "Un bărbat dăruieşte dragostepentru a primi sex; o femeie dăruieşte sex pentru a primidragoste". Deşi această afirmaţie nu este nicidecum pedeplin adevărată, totuşi pare să conţină un sâmbure deadevăr.

De asemenea, deşi nu în toate, în majoritatea femeilor este înrădăcinată o dorinţă puternică de a avea copii. Aceasta îşi are originea în Dumnezeu. Vedem aceastadacă citim Scriptura, şi nu a fost vorba doar de o chestiunelegată de standarde sociale, aşa cum ar vrea unii să ne

28

Cine a inventat sexul? I'eiitru ce

facă să credem. A existat o dorinţă foarte adâncă îninima femeilor, care au cunoscut că au fost create pentrua aduce o altă viaţă în această lume sau o altă viaţăpentru a o aşeza în mâinile lui Dumnezeu (Ana). Ce esteun copil? Un rod al unirii. Literalmente, copilul estereprezentarea fizică a faptului că "cei doi vor fi o singurăcarne". El are în el totul din tatăl său şi totul din mamasa, şi totuşi este unic şi separat în el însuşi.

Caracterul unicDorinţa noastră în această scurtă lucrare nu este de a

studia în profunzime de ce Dumnezeu a creat sexul. Mă întreb dacă o astfel de încercare ar fi spre zidire. Dorim

totuşi să accentuăm un fapt important. Unirea fizică a bărbatului cu femeia este, mai mult decât orice, rânduităde Dumnezeu să fie o experienţă şi o chestiune deunicitate.Când Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre imoralitatesexuală, spune: "nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă esteo singură carne cu ea? Căci: 'Cei doi', zice El, 'vor deveni o singură carne'". Aceasta este adevărat cu privirela unirea fizică, indiferent dacă aceasta are loc în cadrulcăsătoriei sau în afara lui.

Ce înţelegem noi prin "caracter unic"? Sau prin"unicitate" sau "caracter excepţional"? Nimic nu poatefi unic sau aparte decât atunci când există doar unul.

Când nu există şi altele, valoarea este mai ridicată, uneorinemăsurată, inestimabilă. Pânzele unei colecţii deRembrandt nu sunt decât nişte picturi adunate într-ocolecţie. Dar dacă cineva are doar un tablou de Rembrandt,acesta este ceva cu totul deosebit pentru persoanarespectivă.

Eu cred că Dumnezeu i-a creat pe bărbat şi femeie caei să poată avea o relaţie cu totul deosebită de oricarealta. Absolut unică. Specială. Sfântă. De fapt, sfântă este

29




30

4. JOCUL DE-A ÎNTÂLNIREA sau

O METODĂ SIGURĂ DE A TE ÎNDRĂGOSTI(Partea I)

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentrutoţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cupăgânătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veaculde acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie. Tit 2:11-12

Vedem că în majoritatea bărbaţilor şi femeilor este

implantată această dorinţă fierbinte după acel celălaltcare este opusul lor, ca ei să poată fiuna. Deoarece nuam fost creaţi să fim singuri, noi căutăm modalităţi dea elimina această "singurătate".

Unii, desigur, sunt chemaţi la celibat... acesta este undar de la Dumnezeu care permite unei persoane să-şiconcentreze permanent întreaga atenţie asupra Domnului.Sunt alţii care, fără să posede darul celibatului, au har din partea lui Dumnezeu pentru a trăi astfel crucea, încâtsă-şi concentreze toată atenţia asupra Domnului, îndepărtând orice piedică - aceştia sunt cei care "s-au făcutfameni de dragul împărăţiei cerurilor". Aşa cum a spus

Pavel, ar fi de dorit ca noi toţi să fim aşa. Dar, vai, ceimai mulţi dintre noi nu sunt.

Pentru noi, cei care nu cunoaştem acest har, ci tânjimdupă altcineva, "care să răspundă inimii noastre", seridică imediat întrebarea: "Cum găsesc eu acea persoanăde care am atâta nevoie?"

Din nefericire, această căutare făcută în scopul de agăsi pe acest cineva i-a dus pe mulţi la dezastru; multeinimi zdrobite, răni, în cel mai bun caz, sarcini în afara

31

cel mai bun cuvânt, pentru că iată ce înseamnă sfânt:"pus deoparte"; "sanctificat"; "despărţit", în sensul de afi diferit de orice altceva. Atât de diferit, încât celelalterelaţii nu se pot compara cu ea.

Care este opusul unicităţii? Ei bine, dubletul ar fi un început. Dacă ai două exemplare din ceva, nici unul nueste unic! Nici excepţional. Dar dacă sunt trei? Cu atâtmai puţin unic. Dar dacă sunt 100? Nu mai e deloc cevaneobişnuit. Dar 500? Acum e obişnuit. Contrariul a cevaexcepţional. Contrariul a cevaSFÂNT.

Eu cunosc acest lucru. Dumnezeu a creat atât în bărbat,cât şi în femeie o dorinţă fierbinte după o relaţie cu sexulopus, care este absolut unică, specială, de un singur felşi deosebită de oricare alta,SFÂNTĂ . Ne apropiem aşa de

mult unul de altul până acolo, încât, de fapt, suntem una.Ce ciudat - dorim pe cineva care este exact opusulnostru în natura lui exterioară şi interioară, şi încă dorimsă fim una! De obicei, opusul este ceea ce ne atrage: ceicu surplus de greutate se căsătoresc cu cei slabi; ceiintrovertiţi se căsătoresc cu cei extravertiţi, cei visătorise căsătoresc cu cei care au picioarele bine înfipte nudoar în pământ, ci chiar în beton; cei neglijenţi secăsătoresc cu cei pedanţi, şi aşa mai departe.

Ştim că în opusul nostru există ceea de ce noi avemnevoie, fără de care nu putem face nimic, ceea ce neechilibrează, ne completează, formează uncontrast cu

noi, şi totuşi dorim să fim una. Una în duh. Una însuflet. Una în trup. Şi aceasta este de la Dumnezeu.

Iar vrăjmaşul lui Dumnezeu este împotriva acestui lucru. El va face totul, va merge până în pânzele albe şi va cauza tot felul de decepţii pentru a împiedica înfăptuireaacestei unicităţi. Cum? Vom vedea...



"Dumnezeu ia cre at... bărbat şi femeie"

32

Jocul de-a întâlnirea (l'/ulra I)

Această u l t imă presupunere duce la următoareaconcluzie :

Cu cât mai mult "încercăm", cu atât mai mult suntem în stare să decidem cine trebuie să fie partenerul nostrude viaţă.

Să ne ocupăm de acestea pe rând.

1. Noi cunoaştem de ce avem nevoie într-unpartener

Sper că absurditatea acestei afirmaţii îi sare imediat înochi unui credincios. Cei mai mulţi ne găsim partenerul întinereţe. Şi este o realitate nefericită a tineretului faptul că

îşi închipuie că este mult mai înţelept şi mult mai plin decunoştinţe decât este în realitate! într-adevăr, înaintarea în vârstă este echivalentul dobândirii de înţelepciune, decunoştinţă şi maturitate.

îmi amintesc că a tunci când aveam 25 de anigândeam în fe lul următor : "Ce naiv eram când aveam20 de ani!", apoi la 30: "Ce naiv eram când aveam 25de ani!" , iar mai târz iu , la 35 de ani : "Cât de imatur eram la 30 de ani!" ş i aşa mai depar te .

Cu cât mai mul t înaintăm în vârs tă , cronologic ş ispiritual, cu atât mai mult ne dăm seama că nu avem

înţe lepciune ş i că a tâ t de l imi ta tă es te cunoaşterea

noast ră , încât ea abia ne poate a ju ta în luarea câtorvadecizii cu privire la noi înşine. Cuvântul este clar:

"Increde-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizuipe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şiEl îţi va netezi cărările" Proverbe 3:5-6.

Pavel ne spune că nu mulţi dintre noi sunt înţelepţi şică Cristos Isus "a fost făcut de Dumnezeu pentru noi

înţelepciune.. ." 1 Corinteni 1:30.

3 3

căsătoriei şi căsătorii bazate pe pasiune, în cel mai răucaz. Toate acestea reprezintă nişte surogate mult prea

ineficiente pentru ceea ce Dumnezeu a plănuit în voiaLui desăvârşită. în lumea de astăzi se pare că există o metodă simplă

şi la îndemâna oricui pentru găsirea aceluia cu care vreisă fii una.. . foloseşti metoda "eliminărilor succesive", încerci cât mai mulţi parteneri posibili până când găseştipe cel adevărat!

Sper că sunteţi de acord cu mine când afirm că metoda"eliminărilor succesive" nu ţine! Trebuie să mai dovedimacest lucru? Sper că nu. întrucât tot mai multe căsătoriicreştine se întemeiază pe această metodă, naufragiilesunt din ce în ce mai numeroase. Deci trebuie să ne

întrebăm: "De ce?" Cred că putem găsi răspunsul dacă vedem:

Problemele pe care le ridică metoda"eliminărilor succesive"

Ca în cazul oricărei erori, pentru a-i dezvălui adevăratafaţă se impune ridicarea vălului de pe ipotezele pe carese întemeiază ea. Să încercăm, deci, să facem acest lucru.Care sunt argumentele de bază cu care ne înarmăm cândadoptăm metoda "eliminărilor succesive" în scopul găsiriiunui par tener?

1. Avem cunoştinţ a, discern ământul şi înţele pciuneanecesare pentru a şti de ce avem nevoie într-un partener;

2. în această lume uriaşă număr ând miliarde de oamen i,dacă ne dăm toate silinţele şi dacă încercăm destulepersoane, o putem găsi pe cea care ni se potriveşte;

3. Vo m cunoaşte c ă am găsit persoana potrivită atu ncicând ne îndrăgostim;

4. Dacă "încercăm" suficient, putem cunoaşte ce înseamnăsă fii căsătorit cu cineva.




34

Jocul dea întâlnirea {fui teu I)

Realitatea este că noi nu ne cunoaştem pe noi înşine,deci cu atât mai puţin ştim ce ne trebuie într-un partener.

La cei mai mulţi dintre noi ideile ne vin, cu precădere,din viaţa eului şi din interesele proprii. Doar Dumnezeucunoaşte cine este cel mai potrivit pentru noi.

Acum, când părul îmi încărunţeşte, pot spune că am văzut multe lucruri interesante. Am văzut multe poveştide dragoste care s-au transformat în căsătorii dezastruoase.

Am cunoscut cupluri creştine care "au umblat" împreunătimp de 10 - 15 ani înainte de căsătorie. Cu siguranţă căau ajuns să se cunoască bine! Nu, lucrurile nu stau chiar aşa. După căsătorie, ca rezultat al unei crize, o persoanăcomplet diferită de cea cunoscută în anii anteriori a ieşitla iveală. Probleme profunde, slăbiciuni adânc înrădăcinate

au provocat în final schimbarea personalităţii şi au dusla probleme în căsătorie. Celălalt nici măcar nu ştiadespre existenţa acestei "alte persoane" în interiorulpersoanei pe care o iubea. Toată dragostea pentru partener s-a destrămat, până într-acolo, încât a fost înlocuită dedezgust. Dumnezeu a cunoscut de la bun început cumera adevărata persoană.

Chiar dacă petrecem mulţi ani cu o persoană, nu oputem cunoaşte cu adevărat. Atunci cum putem fi noicei care decidem? în cel mai bun caz, cu informaţiile pecare le avem, putem realiza doar o mică parte din tabloulcomplet pe care numai Dumnezeu îl vede în întregime.

Cunosc un frate care în decursul anilor şi-a construito imagine detaliată a femeii visate. Bineînţeles, înaintede toate, ea trebuie să-L iubească pe Domnul Isus cutoată inima ei. Trebuie să dorească să-L slujească pe Elpe deplin, fiind gata chiar să meargă până la marginilepământului, dacă Dumnezeu ar trimite-o. Mai presus detoate, ea trebuie să fie o femeie profund spirituală. Să fiemiloasă şi să aibă grijă de alţii, graţioasă şi caldă, gatasă jertfească tot pentru Dumnezeul ei. Trebuie să fie o

35

Prin urmare, putem, pur şi simplu, să-I cerem luiDumnezeu să ne dea înţelepciune ca să cunoaştem de ce

avem nevoie în partenerul nostru (conform cu lacov 1:5,nu-i aşa?) şi apoi, să luăm o decizie? Ei bine, da şi nu.Dumnezeu niciodată nu ne va călăuzi pe un drum greşit.Dar noi putem foarte bine să ajungem pe un drum greşit,crezând că Dumnezeu ne călăuzeşte! De ce?

Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea;cine poate să o cunoască? Ieremia 17:9.

Slavă Domnului că avem inimi noi care aleargă laDumnezeu. Dar trebuie să luăm aminte că ori de câte oriinimile noastre sentimentale se implică, noi suntem expuşi înşelării - autoînşelării.

Pe la sfârşitul anilor '60 am avut un coleg de cameră, alcărui nume nu îndrăznesc să-1 menţionez întrucât acum estecunoscut în toată ţara. La mai puţin de un an după ce a fostmântuit şi a terminat facultatea, el mi-a spus că Domnul vrea ca el să se căsătorească. Am răspuns, oarecum precaut:"Slavă Domnului!" Dar ştiam că în realitate el avea nevoiesă-L cunoască mai bine pe Domnul, nu de căsătorie!

într-o zi m-a anunţat: "Astăzi am cerut mâna a patrusurori!" M-am blocat! Nu-mi venea să cred. Am strigat:"Ce ai făcut?!?" Era un tip bine, sportiv. îmi imaginamdezastrul! Patru răspunsuri de "da" şi patru inimi zdrobite.I-am spus: "Cum ai putut să faci aşa ceva?" A'spus că

s-a rugat în privinţa persoanei cu care trebuie să secăsătorească şi aceste patru surori i-au venit în minte.Deci, pe fiecare le-a cerut în căsătorie cu cele mai curateintenţii. Era convins că numai aceea pe care Dumnezeuo alesese pentru el îi va răspunde "Da" şi toate celelalte vor răspunde "N u" ! ;

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Domnul nostruacoperă toate nebuniile noastre! Toate cele patru suroriau răspuns "Nu".



"Dumnezeu i-a creat... bărbat şi femeie" Jocul de-a întâlnirea (Turtea I)

fiecare an de căsnicie a fost din ce în ce mai limpede căalegerea lui Dumnezeu a fost perfectă şi că alegerea lui ar fi avut drept rezultat probabil o căsătorie dezastruoasă.

Cât de nemărginită este îndurarea şi înţelepciunea iui

Dumnezeu! Vom vedea mai târziu de ce trebuie să îl lăsăm doar pe El să aleagă.

2. Dacă ne dăm toate silinţele să căută, vomgăsi "acea persoană"

Ar trebui să ne dăm seama imediat că şi acesta este unpunct greşit. în această lume uriaşă numărând miliarde deoameni, cum putem să începem o astfel de căutare? în celmai bun caz, vom fi asemenea orbului care bâjbâia pe oplajă lungă de 15 km din California în căutarea cheilor sale, pierdute în nisip. Mulţimea alegerilor noastre ar fi aşade nelimitată, încât e ridicol să începi o astfel de căutare.

Dumnezeu este nemărginit - noi suntem mărginiţi.Unde am putea începe o asemenea căutare? Nu este oasemenea căutare de-a dreptul absurdă? Am arătat maisus că nici măcar nu ştim exact ce căutăm! Putem credecă ştim, dar oare chiar ştim? Numai Dumnezeu ştie cineeste persoana potrivită pentru noi. Şi tot aşa, numaiDumnezeu ştie unde se găseşte această persoană.

3. Vom cunoaşte că am găsit persoanapotrivită atunci când ne îndrăgostim

Se spune următorul lucru în legătură cu îndrăgostirea- nu poţi să-ţi impui de cine să te îndrăgosteşti sau nu.Eu cred că aceasta este numai pe jumătate adevărat. Semai spune că, dacă nu eşti îndrăgostit de cineva, nu ţipoţi impune să te îndrăgosteşti de persoana respeciivă.

VI 36

femeie a rugăciunii şi ei, împreună, vor avea o profundă viaţă de rugăciune şi de slujire pentru Domnul. Ea trebuiesă fie o câştigătoare de suflete. Şi mai trebuie să fie

înaltă, slabă şi blondă cu ochi albaştriiS-au întâlnit în timp ce slujeau Domnului. Dragostea

lor s-a înfiripat din ceea ce la început era doar o prietenieşi, mai târziu, o viaţă de rugăciune pentru lucrarea luiDumnezei). Ei au simţit ounitate pe care nu au experimentat-o cu nici o altă persoană. Erau foarte îndrăgostiţiunul de celălalt. Toată lumea ştia că se vor căsători.

Dar într-o zi, pe când se rugau împreună, după operioadă de despărţire, deoarece locuiau în oraşe care seaflau la 1 400 km depărtare unul de altul, Domnul i-a vorbit acestui frate: "Trebuie să vă despărţiţi - aceastălegătură nu este după voia Mea!" El s-a împotrivit celor auzite, dar a ştiut că Dumnezeu îi vorbise. A împărtăşit

acel lucru cu ea, dar ea s-a îndoit. Ce s-a întâmplat cuel? El a spus: "Să ne rugăm". Apoi Dumnezeu i-a vorbitşi ei - trebuie să se despartă. S-au conformat, luptând îninimile lor cu toate emoţiile care strigau: "N U! Noi neiubim! Cum se poate aceasta?!?" Fratele s-a supus şiaceasta a fost ascultarea cea mai grea din viaţa lui. Dar era aşa de supărat pe Dumnezeu, încât a parcurs ceiI 300 km până acasă pe nişte şosele obiş nuite (autostră zinu prea erau atunci) cu 160 de km/oră, nepăsându-idacă va muri. La urma urmei, el aşa a crezut: "ea esteaceea... nu mai poate exista alta pentru mine".

După mulţi ani, acest frate a început să înţeleagă cele

întâmplate. Harul lui Dumnezeu a fost cel care i-a despărţit.Două lucruri s-au limpezit. Mai întâi a ieşit la iveală adevăratafaţă a acelei surori şi slăbiciunile ei tăinuite, mândria fiinduna din ele, care au dus-o la o mare cădere. Mândria einetratată ar fi cauzat probleme serioase în căsătorie. ApoiDomnul 1-a călăuzit pe acest frate să se căsătorească cucineva care era aproape opusul femeii visurilor lui, şi cu



"Dumnezeu i-a cre at... bărbat şi femeie" Jocul de-a întâlnirea {l'tirlca I)

38

Aceasta este, de asemenea, adevărat doar în parte. Se maispune că, dacă eşti îndrăgostit de cineva, nu poţi să-ţi

impui să nu mai fii îndrăgostit de persoana respectivă. Şiaceasta este adevărat. Cel puţin la momentul respectiv.Dar nu este adevărat că există doar o singură persoană

de care ne putem îndrăgosti. Cei mai mulţi dintre noi,dacă nu toţi, se pot îndrăgosti de aproape oricine -dacă

împrejurările sunt favorabile.Să începem cu fizicul. Datorită felului în care am fost

creaţi, orice bărbat normal este capabil să întreţină olegătură fizică cu orice femeie normală. Orice bărbatnormal poate fi stârnit de orice femeie normală, în

împrejurări adecvate. Şi invers - acelaşi lucru este adevăratşi pentru femeie. Ştim cu toţii aceasta.

Există o legătură similară în sufletul unui bărbat şi alunei femei - în minte, în voinţă, în emoţii. Bărbatul esteatras de femeie. Femeia este atrasă de bărbat. Dumnezeune-a creat astfel. Desigur, există unii pe care îi găsimneatrăgători, dar aceasta doar datorită căderii, când păcatula distorsionat planul lui Dumnezeu pentru creaţie.

Eu cred că nu greşesc afirmând că, în cazul unui bărbat şi al unei femei, dacă există următoarele douăcondiţii, este mai mult ca sigur că ei se vor îndrăgosti:

1. Se simt atraşi unui de celălaltCu alte cuvinte, ei nu simt repulsie unul faţă de celălalt.

Ei nu găsesc în celălalt nimic ce ar fi neplăcut în moddeosebit. (Deşi această condiţie nu este neapărat necesară!)Care este a doua condiţie care îi va determina să se

îndrăgostească? Ar putea fi numai una sau o combinaţiede mai multe lucruri. Dar eu cred că singurul factor,central şi cel mai important, va fi acesta:

2. Ei petrec timp împreună (la început doar discută,apoi vorbesc din ce în ce mai deschis unul cu celălaltşi dezvoltă o relaţie personală apropiată)

V)

Dacă luăm un bărbat sănătos şi normal şi o femeiesănătoasă şi normală, care se simt atraşi unul de celălalt,

şi îi punem într-o situaţie în' care petrec ore în şir discutând,ajungând să se cunoască, împărtăşindu-şi gândurile,sentimentele, opiniile -până la urmă probabil că ei se

vor îndrăgosti!Şi probabil că se vor îndrăgosti mai repede dacă se

adaugă şi alţi factori, precum: unul din ei este rănit sausuferă sau are o nevoie. Dacă totul se desfăşoară normal,celălalt va dori să-1 ajute. Şi aceasta este valabil mai alespentru credincioşii care au în inimile lor dragostea şicompasiunea lui Cristos. Noi ne îngrijim de alţii! Deoareceşi Dumnezeu se îngrijeşte de oameni. Şi astfel, încercămsă ajutăm. Şi nu trece mult timp, pentru că aşa am fost

creaţi, şi intervin sentimentele. Ne simţim aproape deacea persoană, mai aproape decât ne simţim faţă de alţii, începem să o credem. Ne încredinţăm secretele unii altora.Ne respectăm unii pe ceilalţi. Apoi, "ce să vezi!" suntem îndrăgostiţi.

în realitate, ceea ce s-a dezvoltat este o formă deintimitate pe care nu o avem cu alţii. O formă deunitate.

Ce înseamnă a te îndrăgosti?Eu cred că Dumnezeu ne-a creat aşa, cu capacitatea

de a ne îndrăgosti, în împrejurări favorabile. El ne-a întocmit în felul acesta. Şi cu cât mai repede ne dămseama de aceasta, cu atât mai bine vom putea discerneprovocările (şi amăgirile) inimii omeneşti.

îmi amintesc de vechiul desen al unui tren dintr-o broşură editată de Campus Crusade*, broşură care trataumplerea cu Duhul. Arăta o locomotivă, un vagon decărbuni şi un vagon de serviciu. Locomotiva simbolizează

*Campus Crusade - campanie de evangelizare a centrelor universitaredin SÜA; (Nota redactorului).




40

Jocul d e n întâlnirea ( l ' a i t i - i i II

potrivită. în al doilea rând, însă, chiar dacă ne căsătorimcu persoana aleasă de Dumnezeu pentru noi, noi putemfi înşelaţi cu uşurinţă prin incapacitatea de a ne păzi ("a veghea şi a ne ruga") împotriva "îndrăgostirii",după cene căsătorim, de altcineva decât partenerul nostru.

Trebuie, de asemenea, să fim conştienţi că în emoţiileincredibil de puternice ale "îndrăgostirii" există şi unelement de narcisism*. Ce vrem să spunem prin aceasta?Pentru mine, a fi îndrăgostit de cineva înseamnă, în modimplicit, că trebuie să îl respect, să am o părere bunădespre el. Iar apoi, când aflu că acest cineva, pe care eu

îl respect atât de mult,are o părere bună despre mine,cât de mult mi se umflă în pene eul! întreaga lume semicşorează în faţa ochilor şi nu-mi pasă decât de cegândeşte persoana iubită. Şi în mod deosebit de ceea cecrede ea despre mine. Dacă mă iubeşte, nimic altceva nucontează. Dar acest aspect egocentric al îndrăgostiriipoate fi înşelător. De fapt, nu poate dura timp îndelungat.

Cum îţi "revii" din îndrăgostire?Toţi cei despre care eu ştiu că s-au îndrăgostit, la

urmă şi-au revenit din îndrăgostire. în existenţa mea deaproape o jumătate de secol eu nu am întâlnit pe nimenicare să nu fi experimentat acest lucru. Cum se faceaceasta? Foarte simplu.

Fie că cel care este iubit face ceva atât de jignitor saude absurd încât ucide emoţiile, fie că noi descoperim înel vreo trăsătură sau trăsături care sunt jignitoare sauabsurde. Fie unul, fie ambele lucruri se întâmplă în diferiteocazii, după o anumită perioadă de timp. Buum! Dragosteas-a dus. Şi acum constatăm cu uimire că aceeaşi persoană

*Narcisism - admiraţie şi dragoste exagerată faţă de propria sapersoană, care constituie adesea o stare patologică;(Nota redactorului)

faptul, vagonul de serviciu - sentimentele. Sentimentelesunt trase de fapte. Şi multe probleme se ridică atunci

când dăm voie sentimentelor (menite a fi vagonul deserviciu) să influenţeze sau să conducă faptele (trenul). Acest lucru este foarte adevărat cu privire la "a te îndrăgosti". Emoţiile îndrăgostirii sunt create deDumnezeu. Ele sunt rezultatele valide ale anumitor faptepe care tocmai le-am menţionat. Dumnezeu a vrut casentimentele să existe. Dar El a vrut ca ele să fie doar rezultate, niciodată cauze. Ele sunt menite a fi vagonulde serviciu, niciodată locomotiva. Problemele noastre

încep atunci când dăm voie emoţiilor "îndrăgostirii" sădevină motivaţia unei relaţii! Ele trebuie să vină la urmă,niciodată să conducă!

Dar cât de mulţi credincioşi, întocmai ca şinecredincioşii, îşi urmează inimile lor, când inimile lor "sunt îndrăgostite"? Şi cât de mulţi nu s-au rătăcit înacest fel? Sunt sigur că nu puţini.

Cât de important este ca noi să înţelegem cum are loc îndrăgostirea? Este de oimportanţă vitală]

De fapt, datorită neînţelegerii acestor două "condiţii" care determină 'îndrăgostirea' (l.o atractivitate de bază;2 . petrecerea timpului împreună discutând) multe persoanecăsătorite se îndrăgostesc de altcineva decât partenerul lor după căsătorie! Multe căsătorii creştine au fost distrusede credincioşi care au petrecut timp împreună cu cinevade sex opus şi cu care au împărtăşit anumite lucruri; sepoate că, la început, acea persoană nu era nici măcar atractivă. Şi astfel, cad în păcat, întrucât acest principiual "îndrăgostirii" se dovedeşte a fi o realitate - emoţiaeste un rezultat al unor factori nesemnificativi, ea niciodatănu a fost desemnată pentru a fi o cauză.

De ce trebuie noi să avem o vedere clară asupra acestor lucruri înainte de a ne căsători? în primul rând, bineînţeles,pentru a nu ne înşela căsătorindu-ne cu persoana ne-

A I




în faţa căreia ne pierdeam pur şi simplu, nu numai căeste o altă persoană, dar este o persoană cu greşeli. Maie nevoie de alte comentarii?

ConcluziiDacă "îndrăgostirea" constituie baza pentru a cunoaşte

cu cine trebuie să ne căsătorim, trebuie, de asemenea, sătragem următoarele două concluzii:

a. "Rev enire a din dragos te" ne spune de cine sădivorţăm!

Râdem de absurditatea unei astfel de afirmaţii. Dar una trebuie să urmeze celeilalte.

b. "îndrăgostirea de altcinevadupă ce ne căsătorimne spune că trebuie să divorţăm şi să ne căsătorimcu acest altcineva!"

De fapt, aceasta este exact ceea ce se vede în zilelenoastre nu numai în lumea necredincioşilor, ci şiînîntreaga creştinătate.

Ne mirăm de ce atât de mulţi creştini divorţează?Divorţul este numai un rezultat firesc al modului în care s-a întemeiat căsătoria.

Să analizăm acum ultima din cele patru afirmaţii careconstituie temelia găsirii unui partener prin metoda"eliminărilor succesive":

4. Dacă "încercăm"suficient, putem cunoaştece înseamnă să fii căsătorit cu cineva.

Această afirmaţie impune următoarea concluzie:

Cu cât mai mult "încercăm", cu atât putem luahotărâri mai bune.

42

Jocul ile a nilului!,,! {I'uiiiu li

După cum am afirmat mai înainte, în lumina piciului,predării şi a intimităţii căsătoriei, este imposibil să cunoşticu adevărat pe o persoană în afara parametrilor căsătoriei.

Şi aş mai adăuga că nu cunosc nici măcar o sigurăpersoană care să poată spune că nu a avut surprize cuprivire la partenerul ei după ce s-a căsătorit. Ba chiar ceimai mulţi recunosc că surprizele au fost mari!

Indiferent de cât de mult timp cunoşti pe cineva, sepoate spune că îi cunoşti cu adevărat doar carapaceaexterioară; şi aceasta în împrejurările cele mai favorabile;şi când acea persoană ştie că este pusă sub observaţie;atunci îşi arată "faţa însorită". E absolut sigur că, dacăai discernământ, vei putea să îi observi trăsăturile principale de caracter. Dar vor mai fi şi altele pe care lepierzi din vedere. Spiritul tău de observaţie este imperfect.

O dată nunta terminată, uşile casei închise, începi sătrăieşti ani de zile cu cineva şi se poate că ajungisă-l cunoşti sau, dimpotrivă, să nu-l cunoşti.

Se poate că este nevoie de o criză serioasă pentru acunoaşte ce este cu adevărat în inima cuiva. Şi poţi fisigur de un lucru: în aceste zile, curând după încheiereaoricărei căsătorii, criza va apare. Cauzele pot fi diverse:şomajul, pierderea unei persoane iubite, ruperea uneiprietenii sau orice altceva. Dar va veni.

A verificat vreodată cineva statisticile cu privire lacuplurile care trăiesc împreună înainte de căsătorie? Estedovedit că aceasta reduce probabilitatea ca o căsnicie sădăinuiască! Dumnezeu a ştiut dinainte acestea. Trebuieca şi omul să descopere acestea.

Sper că punctele pe care le-am atins au fost de ajutor în a arăta cătoate supoziţiile pe care sebazeazăobiceiulde a da întâlnire sunt false.

4 î



5. JOCUL DE-A ÎNTÂLNIREA EFECTELE LUI - sau UNITATEA DISTRUSĂ

(Partea II)

Este bine ca bărbatul să nu se atingă de femeie.1 Coririteni 7:1, NASB

Fugi de poftele tinereţii... 2 Timotei 2:22

Păstraţi sfânt (nepângărit) patul conjugal...Evrei 13:4, NASB

Sper că am reuşit în capitolul precedent să arătăm că atâtfalsele presupuneri cu privire la întâlnire, cât şi relaţiile




46

Jacul ile a intaliiiiea [l'aihn III

Dar poate că unii dintre noi reuşesc să meargă "doar până aici" şi apoi să ridice indicatorul "STOP". Putemsă ajungem "doar până aici" şi apoi să ne oprim.

Intrerupem procesul. Pentru un timp. Dar apoiindicatorul "STOP" coboară. In realitate, noi credemcă putem opri un proces care, în intenţia originară alui Dumnezeu, în contextul unei relaţii potrivite(căsătoria), nu a fost menit să fie oprit.

Drept urmare, după o vreme sărutul pătimaş nu maieste suficient. Amândoi tânjesc după mai multă intimitate.Şi totul continuă până când pasiunea ajunge să domneascăşi toate indicatoarele "STOP" sunt înlăturate. Cei doidevin una. Necăsătoriţi, dar totuşi una.

într-un fel, la început au spus: "Ne vom opri înainteca ceva să se întâmple." Ce naivi! Cine este aşa de tare

ca să oprească una dintre cele mai puternice forţe dinom? îndrăznesc să afirm chiar că ei încearcă să opreascăceva ce Dumnezeu a creat pentru a nu fi oprit în modnormal (în contextul căsătoriei)! Aşadar, ei luptă împotrivacreaţiei înseşi! Cât de nebuni suntem!

După ce implicarea sexuală a început, relaţia estedominată de pasiune. Curând în drumul lor va apare orăscruce. O cale va fi căsătoria, cealaltă - despărţirea.Inevitabil. Nu există o a treia alternativă. De cele maimulte ori, calea este despărţirea. Decepţie. Inimi frânte.Emoţii sfâşiate. Cicatrici adânci. Cineva a dat totul, şipentru ce? Se pare că doar pentru durere şi agonie.

Dar noi nu învăţăm.După un timp apare altcineva, care ni se pare

atrăgător, şi astfel încercăm din nou. Aceeaşi poveste. Acelaşi rezultat. Numai că acum există mai multădurere şi rănile sunt mai adânci. Şi unii continuă înacest ritm ani de zile.

Nu numai că experienţele pe care Dumnezeu le-adesemnat să fie unice, deosebite şi sfinte pentru bărbat

Am discutat, de asemenea, cum, atunci când avem ocantitate dintr-un anumit lucru, caracterul deosebit sau valoarea sau sfinţenia acelui lucru sunt invers proporţionale

cu cantitatea pe care o avem sau care există din acellucru. Orice lucru din care există mai multe exemplareeste, prin natura sa, ceva obişnuit, fără un caracter aparte.Orice lucru care este unic, care există într-un singur exemplar, este foarte deosebit, foarte apreciat, respectat.

Cred că deja am văzut căunitatea nu mai este unitatedacă există două sau mai multe. Nu există nici un altdomeniu în care aceasta să fie mai adevărat decât în ceeace Dumnezeu are pentru bărbat şi femeie.

Să vedem aşadar,cum distrug întâlnirile această unitate.

Progresia sexualăDumnezeu i-a întocmit pe bărbat şi pe femeie nu

numai pentru a fi atraşi unul de celălalt, dar şi pentru ase stârni unul pe celălalt. Iertaţi-mă pentru cele afirmatemai sus, dar acesta este punctul cheie unde vrem săajungem.

O întâlnire are drept urinare, inevitabil, o singurătate în doi. Poate nu chiar de la bun început, dar în cele dinurmă se va ajunge aici. Pe măsură ce relaţia dintre un bărbat şi o femeie se dezvoltă, cu timpul se iveşte şidorinţa de a fi singuri. De ce? Deoarece între ei este cevaunic, deosebit pe care nu vor să-I împărtăşească cu alţii.

Şi ce se întâmplă când sunt singuri? Apare dorinţafierbinte de a se apropia. Totul poate începe cu o îmbrăţişar e. Dar în curând^ îmbrăţ işare a nu mai este suficientă. Atunci apare o îmbrăţişare lungă. Suficient pentru untimp. Apoi, saltul - sărutul.

La început dulce, scurt. Nici vorbă de pasiune. Dar,mai târziu, pentru unii doar câteva săruturi, pentru alţiimulte săruturi şi sărutul devine pătimaş.

M



"Dumnezeu i-a creat... bărbat şi femeie" Jocul de a iiitiiliiircct {l'iiitci III

48 4' )

şi femeie au devenit ceva obişnuit, nu mai există nimicdeosebit în ele.

Fiecare din noi îşi aduce aminte de primul sărut. Dece? A fost unic, neexperimentat până atunci. De fapt,mulţi dintre noi îşi aduc aminte clar despre "primul" dintoate aspectele relaţiei cu sexul opus. Dumnezeu a rânduitastfel. Chiar dacă am sărutat o mie de persoane, mereune amintim de primul sărut.

Clei divin

Dumnezeu a creat un clei pentru a-i ţine împreună pe bărbat şi femeie, o dată ce ei şi-au predat vieţile unulaltuia. Acesta este unirea lor fizică. Dacă nici unul dintreei n-a cunoscut niciodată o altă persoană, puterea delipire a acestui clei este nemărginită, nu poate fi descrisă.Este frântă doar de moarte. Ei sunt carne din carneaceluilalt. Dumnezeu a rânduit astfel. Aceasta este unadin substanţele conservante ale căsătoriei! Dar acum,

vai, pentru cei mai mulţi dintre noi s-a pierdut acest clei!Când cineva a avut relaţii fizice cu mai mult decât o

singură persoană din sexul opus, ghiciţi ce se întâmplăcu cleiul? Se diluează cu cel puţin 50%. Dar când este

vorba de trei persoane? Acum cleiul este eficient numai în proporţie de 33%. Patru? 25%. Şi se continuă tot aşa,până când cleiul nu mai are nici o putere de lipire.

Mai e ceva ce se întâmplă cu acest clei divin. Putereasa de lipire nu a fost niciodată desemnată pentru a fi

ruptă. Ruperea acesteia este aproape imposibilă - Dumnezeu a rânduit astfel. A o rupe, totuşi, atrage după sinerăni şi cicatrici adânci. Răni şi cicatrici pe care Dumnezeunu le-a avut niciodată în vedere. Intenţia Lui a fost ca săexiste o putere de lipire care să nu se distrugă niciodată. Aşadar, prin ruperea acestei legături încălcăm ordineacreaţiei lui Dumnezeu, şi totul spre marea noastră pagubă.

Cunosc o scumpă soră în Domnul, necăsătorită, caic saculcat cu un singur bărbat; îl iubea foarte mult şi credea că se vor căsători. Ea a rupt legătura cu el în ascultare de Dumnezeu,dar şi acum plăteşte scump preţul umblării ei. Deoarece acumeste una cu acest bărbat, el are o putere de nedescris asupraemoţiilor şi a fizicului ei; bineînţeles, ea suferă mult din cauzaaceasta. De ce? Dumnezeu ne-a făcut astfel. Puterea de lipirenu a fost menită să fie ruptă.

Unii dintre noi am ţinut de mână aşa de multe persoane, încât acest lucru nu mai este ceva deosebit. Cei maimulţi dintre noi am sărutat aşa de multe persoane, încâtacest lucru nu mai are vreo semnificaţie aparte. Uniidintre noi am avut aşa de multe legături pasionale, încâtacest lucru nu mai este ceva deosebit. Iar unii dintre nois-au culcat cu aşa de multe persoane, încât acest lucrunu mai are vreo semnificaţie deosebită. Dumnezeu săaibă milă de noi. Cum am distrus noi ceea ce Dumnezeua desemnat să fie sfânt!

întâlnirea presupune, prin definiţie, mai multe lucruri, înseamnă că vom încerca sau vom testa mai multe legături.Testăm, eşuăm, încercăm din nou. Acesta este şablonul.Iar pe parcurs, orice urmă de unitate se pierde, căci relaţiase experimentează cu mai mulţi.

în zilele noastre poate părea absurd numai să sugereziun astfel de lucru, dar eu sunt convins că însăşi atingereadintre un bărbat şi o femeie este sfântă. Numai în ultimiiani a fost acest adevăr tăgăduit şi respins.

"Dar noi nu ne-am atins niciodată cu adevărat din

punct de vedere fizic". Dumnezeu a făcut-o într-unasemenea mod pe femeie, încât chiar la simpla atingerea unui bărbat, ea dă ceva din ea însăşi - ceva pe care eanu-1 mai poate lua înapoi sau înlocui. Bărbatul nu esteconştient de efectul pe care o atingere poate să-1 aibăasupra unei femei. Fraţilor, noi trebuie să avem grijă -putem lua ceva fără a fi conştienţi de aceasta. Trebuie




să ne fie frică... a atinge o femeie este un lucru sfânt pecare nu trebuie să-1 profanăm. Iar dacă o simplă atingereeste sfântă, ce să mai spunem de un sărut?

Intenţia supremă a vrăjmaşului pentru tinerii credincioşieste de a distruge glorioasa şi minunata experienţă aunităţii cu persoana aleasă de Dumnezeu. Şi el reuşeşteaceasta chiar înainte de a ne căsători, când ne complăcem

în multe companii în numele dorinţei de a ne găsi unpartener sau chiar în numele părtăşiei!

Primul efect al întâlnirilor este distrugereaunităţii.Cum aşa? Cunosc un scump slujitor al Domnului caremi-a spus: "Eu nici măcar nu-mi pot închipui să mă culccu altcineva decât cu soţia mea". N-am înţeles ce vroiasă spună, întrucât povestea vieţii mele se derulase pe unalt făgaş, departe de Cristos. Atunci mi-a explicat că

niciodată nu ţinuse de mână pe o altă femeie decât pesoţia lui; niciodată nu sărutase pe o altă femeie decât pesoţia lui, şi aşa mai departe. Vedeţi, ceea ce aveau ei eraaşa de unic, de special, deSFÂNT, şi fusese păstrat aşa dela bun început, astfel încât ei nici măcar nu puteauînţelege un astfel de lucru împreună cu altcineva! Cândmi-a împărtăşit acest lucru, ceva în inima mea a spus:"Aceasta este calea rânduită de Dumnezeu!"

E de la sine înţeles că legătura fizică trebuie să existenumai în căsătorie. De ce? Pentru că trebuie să fie cevapur şi sfânt numai între două persoane, niciodată întremai multe.

Agonia sufletului

Aşa obişnuim să spunem că, dacă nu am avut nici olegătură fizică în cadrul întâlnirilor, ne-am păstrat puri.Deci, totul e în regulă, nu-i aşa?

Trebuie să înţelegem că mai există un alt aspect carede asemenea trebuie să fie sfânt. După cum am afirmat

50

.Incul tic a intalnii ca {l 'ntlra III

anterior, a da întâlnire înseamnă prin definiţie a pelrecetimp cu cineva de sex opus. Ajungem să ne cunoaştemunul pe celălalt într-un mod mult mai profund decât în

cadrul oricărei alte relaţii. Adeseori ne deschidem sufletele în dorinţa noastră fierbinte de a ne apropia. Şi procedândastfel devenim, din punct de vedere emoţional, "una" însufletele noastre, chiar dacă nu a existat nici o legăturăfizică. De ce? Dumnezeu a rânduit aşa.

Dumnezeu a creat într-un aşa mod emoţiile noastre, încât chiar în acest domeniu, complet separat de celfizic, o profundă unitate se poate dezvolta între un bărbatşi o femeie. Dumnezeu a pus şi acolo un clei divin, iar acesta nu trebuie diluat sau îndepărtat o dată ce s-a lipit.

La fel cum se întâmplă cu partea fizică, se întâmplăşi cu sufletul. în orice companie apropiată cu o persoană

de sex opus va apare la un moment dat o răscruce:căsătoria sau despărţirea. Şi din nou spun, de obiceiintervine despărţirea. Sufletul rămâne cicatrizat, păgubit,deoarece ceva din el, ceva ce nu trebuia a fost sfâşiat.Planul şi intenţiile originare ale lui Dumnezeu au fostastfel concepute, încât, o dată ce unitatea profundă asufletului este stabilită, ea nu trebuie distrusă. A încălca

într-un asemenea mod planul lui Dumnezeu înseamnă acauza durere, cicatrici şi distrugere; Dumnezeu nu aintenţionat nicidecum ca noi să experimentăm aşa ceva.

Adunarea este astăzi plină de tineri profund răniţi,mulţi dintre ei căsătoriţi, care poartă cicatricile unor despărţiri ce nu ar fi trebuit să existe, căci aceste unirinu ar fi trebuit să se realizeze.

Bill Gothard a folosit termenul de "fraudă" pentruceea ce creştinii îşi provoacă unii altora în relaţiile lor. îşi permit unele familiarităţi între ei, care sunt normaledoar în contextul unei predări pe viaţă, cel al căsătoriei;prin acestea ei îşi însuşesc de la celălalt ceva ce nu esteal lor. Pentru moment, pare a fi ceva bun, chiar drept.

5 I



"Dumnezeu î-a cre at... bărbat şi femeie"

Dar dacă relaţia nu este pe viaţă, înseamnă că se vasfârşi. Iar când se sfârşeşte, paguba este deja făcută şifrauda s-a realizat. Noi luăm pur şi simplu, prin operaţie,

(fără a face anestezie) ceva din sufletul celuilalt, ceva ceDumnezeu nu a prevăzut să fie luat. O, ce pagubă seaduce de ambele părţi sufletelor şi emoţiilor în numele"părtăşiei" şi al "dragostei".

Există un principiu cheie aici. Pe tărâmul lui Dumnezeu

NU AI NIMIC FĂRĂ A PLĂTI UN PREŢ

A avea şi a schimba mereu companiile relaţiile înseamnăpur şi simplu aceasta: a te bucura de privilegiile şi de beneficiile unei relaţii fără a plăti preţul, care este predarea.Este o formă de a fura, de a lua ceva pentru care nu vremsă plătim. "Dar consimţământul amândurora anuleazăfurtul". Da, fumai în ochii acelora care fac astfel delucruri. Dumnezeu a desemnat un preţ ce trebuie plătit în cazul unor astfel de lucruri ca o tovărăşie strânsă, opărtăşie adâncă, o apropiere emoţională deosebită şi chiar o atingere. Nu mai vorbim de intimitatea fizică.

Ori de câte ori luăm ceva pentru care Dumnezeu adesemnat un preţ, fără să plătim acel preţ, suferim.

Cunosc un frate scump, acum are în jur de 45 de ani,care timp de peste douăzeci de ani obişnuia să se

împrietenească cu diferite surori; de fiecare dată rezultatulera o inimă zdrobită. Acest frate nu s-a căsătorit niciodată!Ori de câte ori îmi dă telefon şi îmi istoriseşte o nouăpoveste despre o inimă zdrobită, mă întreb pe mine însumi(uneori chiar pe el): "Când va învăţa vreodată?" L-am

văzut îndurerat, însângerat, cu cicatrici, apoi parţial vindecat,pentru a sângera din nou. Dar cât de multe surori cu cicatricinu a lăsat el în urmă? Nu e "un lucru mare" pentru noimodul cum lăsăm în urma noastră un şir de fraţi şi desurori în cadrul căutării după "cineva anume"?

52

Jocul de a. întâlnirea (lintea II)

Dacă îl iubim pe Domnul nostru şi dacă ne iubim cuadevărat unii pe alţii, putem noi continua să ne distrugemreciproc într-un asemenea mod? Cu adevărat, într-o zi

fiecare vom da socoteală. Fie ca unii dintre noi să găsească îndurare în acea zi pentru ceea ce am făcut fraţilor şisurorilor noastre în numele dragostei.

Preîntâmpinare?Susţin eu că prin metoda întâlnirilor nu vei afla niciodată

care este alegerea lui Dumnezeu în privinţa parteneruluipotrivit pentru tine? Nu. Dar cât de multe legături rupterămân în urma unei asemenea căutări?

Susţin eu că nu se poate să ai întâlniri doar cu osingură persoană, şi că aceea să fie şi cea cu care te veicăsători? Nu. Se cunosc astfel de cazuri. Dar sunt foarterare. Poate unul la o mie. Poate chiar mai puţin. Aşadar,pe ce te bazezi? Şansele sunt destul de mici în comparaţiecu preţul ce trebuie plătit. Ca la loterie.

Cum să evităm o asemenea pagubă? Eu cunosc osingură cale. E un medicament foarte eficient. Epidemiilemortale necesită tratamente severe.

în minunata ei carte"Pasiune şi puritate", ElizabethEl 1 iot relateaz ă întâmpl area cu psiho logul Henr y Brandtşi cu fiul său. Henry "i-a interzis acestuia să meargă laplimbare cu o fată, doar ei singuri în maşină". "Ce-i rău în asta, tată? Nu ai încredere în mine?" "într-o maşină,singur, cu o fată, noaptea?! Eu nu aş avea încredere nici

în mine. De ce aş avea încredere în tine?" Fratele nostruse cunoştea pe el, dar fiul lui nu avea această cunoaşterede sine.

La Ioan 4 se spune că ucenicii, descoperindu-1 pe Isussingur cu acea femeie la fântână, au fost surprinşi să-L găsească numai cu ea. Desigur, ar fi fost normal sărămână surprinşi pentru că îl găsiseră vorbind cu o

53



"Dumnezeu t-a creat... bărbat şi femeie"

samariteancă, dar ci nu au comentat în acest sens. Eiştiau că niciodată El nu ar face un astfel de lucru caacela de a fi singur cu o femeie. De ce? Eu cred că se

cunoştea foarte bine pe atunci ce se putea dezvolta însufletele unui bărbat şi al unei femei dacă ei ar fi singuri,iar acest lucru nu era considerat înţelept şi nici nu puteafi acceptat. Astăzi noi nu mai suntem aşa de înţelepţi şinici nu ne mai pasă de consecinţe.

In 1 Corinteni 7:1 Domnul, nu numai Pavel, spune:"Este bine ca un bărbat să nu se atingă de o femeie".Prudenţă iudaică a primului secol? Sau înţelepciune desus? Cuvântul lui Dumnezeu este veşnic. Chiar atingereadintre un bărbat şi o femeie este menită să fie sfântă înplanul originar al lui Dumnezeu. "Fie care să-şi aibă proprialui soţie... sau propriul soţ".

în 2 Timotei 2:22 găsim: "Fugi de poftele tinereţii...".Fugi este un cuvânt tare. Se foloseşte de obicei cu sensulde a fugi să-ţi scapi viaţa dintr-un pericol de moarte. Sepotriveşte aici. Ori de câte ori vedem cea mai micăprobabilitate de a fi ispitiţi în acest domeniu, trebuie săfugim pentru a ne scăpa vieţile. De ce? Deoarece Dumnezeuştie mult mai bine decât noi forţele cu care suntem confruntaţi.

"Păstraţi patul conjugal sfânt (nepângărit)" Evrei 13: 4. Aceasta se referă numai la cei căsătoriţi, nu-i aşa?Greşit.

Noi profanăm patul conjugal profitând de privilegiilelui în afara căsătoriei. în realitate, noi pângărim patulconjugal cu mult timp înainte de a ne căsători, făcânddin sfinţenia sa un lucru mic în ochii noştri, crezând cănu e un lucru mare să ne însuşim din intimităţile pe careDumnezeu le-a desemnat să fieSFINTE - deosebite, pusela o parte, rezervate, unice. Domnul să ne ajute.

Eu nu aş îndrăzni să interzic unui bărbat necăsătorit săfie singur cu o femeie, dar îi sfătuiesc cu tărie să fieprecauţi şi să aibă înţelepciune, să se ţină în frâu. Problemacare se ridică este din nouunitatea.

54

.locul tic a inlillnti ea {l 'uiiiu-ll)

Ceea ce Dumnezeu vrea este ca fiecare bărbat şi femeiesă aibă numai o astfel de relaţie în vieţile lor, o relaţiecare să fiesfântă şi pură în toate privinţele.

Aşadar, trebuie să punem întrebarea: "Care esteefectulce rezultă în urma a numeroase relaţii emoţionale saufizice cu persoane de sex opus?"

Deşi "este plăcut pentru moment", ele ne privează deunitatea sfântă, deosebită şi unică pe care Dumnezeu adesemnat-o să existe numai în cadrul unei singure relaţii,şi anume a căsătoriei. Iar rezultatul este că atunci cândne căsătorim cu adevărat, nu putem experimenta unicitateaminunată pe care Dumnezeu a avut-o în vedere pentrunoi; sfârşim prin a avea o experienţă de căsătorie multmai săracă decât cea pe care Dumnezeu a avut-o în vedere.

De ce? Pentru că există o lege pe tărâmul spiritual pecare nu o putem distruge: putem avea ceva acum, în modilegitim, şi să credem că, de fapt, câştigăm, dar suferimcu adevărat pierdere; sau putem aştepta vremea rânduităde Dumnezeu şi să primimtot binele pe care El îl arepentru noi. Nu le putem avea pe amândouă. Fie ca săgăsim har de la El pentru a aştepta.

Un cuvânt special pentru bărbaţi (şi, deasemenea, pentru câteva femei)

Prin natura lor, bărbaţii nu sunt aşa de sensibili ca şifemeile din punct de vedere emoţional. Datorită acestuifapt, ei leagă şi desfac mult mai uşor legăturile decâtmajoritatea femeilor. Chiar această lipsă de sensibilitatedin bărbaţi îi va face pe mulţi dintre ei să respingă ceeace am împărtăşit în acest capitol.

întrucât nu-şi dau seama de efectul pe care îl arcasupra femeii comportarea lor, în mod deosebit în legăturile

55




56

6. CE GĂSIM ÎN CUVÂNTUL LUIDUMNEZEU?

Genesa 24; 29; Rut; Osea

Apoi Isaac a adus-o în cortul mamei sale Sara; a luat peRebeca; ea a fost nevasta lui şi ela iubit-o.

Genesa 24:67

Este interesant că nicăieri în Cuvântul lui Dumnezeunu se găseşte ceva de genul practicii de a da întâlnire.Oare pentru că este învechit Cuvântul lui Dumnezeu?Sau dintr-un alt motiv? De fapt, a da întâlnire este unfenomen de dată relativ recentă, este o creaţie a acestuisecol.

Nu are nimic de spus Cuvântul lui Dumnezeu despremodul în care El îi aduce împreună pe bărbat şi pefemeie? Cu siguranţă că are! El are foarte multe de spus,cu singura condiţie ca noi să căutăm adevărul şi să fimdeschişi faţă de el.

Aş dori să avem timp să cercetăm Scripturile de laGenesa la Apocalipsa pentru a dobândi o oarecare vedereasupra modului în care Dumnezeu îi aduce împreună pe

bărbat şi pe femeie. Am găsi multe pasaje pentru iluminareanoastră şi, de asemenea, mult adevăr. Dar în cadrul acesteicărţi nu ne putem permite un astfel de lucru. Putem însăaborda câteva aspecte esenţiale.

Cu toţii cunoaştem foarte bine modul în care Domnuli-a adus împreună pe Isaac şi pe Rebeca. Este glorios.

57

pe care ei le consideră doar "prietenii", adesea bărbaţiilasă în urma lor un întreg şir de femei îndurerate şi, înacelaşi timp, rămân cu totul inconştienţi de ceea ce fac.

într-un procentaj mai mic, şi unele femei sunt "întoc mite "

în acest mod.Credinciosul spiritual care vrea să îl glorifice pe Domnul

lui sau al ei în tot ceea ce el sau ea face nu poate fi aşade insensibil sau egoist. El sau ea trebuie să ajungă laacel punct în care să vadă că, pentru a cinsti pe celălalt,nu trebuie să fie neglijent cu emoţiile şi cu sufletul acestuia.Cu adevărat, el sau ea trebuie să ajungă la punctul în caresă ţină la o distanţă "sfântă" pe fiecare persoană de sex opus, să se lepede de sine însuşi (însăşi), astfel încâtcelălalt să nu fie rănit sau păgubit printr-o implicare sauprin vreun ataşament care ar putea surveni la urmă. Fieca Dumnezeu să ne dea har fiecăruia dintre noi.



"Dumnezeu i-u creat... bărbat şi femeie"

Citiţi, vă rog, Genesa 24 înainte de a merge mai departe. Aici vedem câteva adevăruri fundamentale pe care, credeu, se poate zidi.

Care sunt acestea? Puneţi-vă centurile de siguranţă:1. Isaac nu a avut nici o contribuţie în a hotărîcând să

se căsătorească.2. Isaac nu a avut nici o contribuţie în a hotărîcu cine

să se căsătorească.3. Isaac nu a avut nici o şansă de a ajunge să-şi cunoască

soţia înainte de a se căsători.4. Aceleaşi lucruri au fost adevărate şi cu privire la

Rebeca.5. Isaac nu a întâmpinat nici o greutate îna o iubi pe

Rebeca atunci când a întâlnit-o şi când s-a căsătoritcu ea. înainte de a respinge toate acestea pe motiv că ar fi

"cultură estică" şi standarde "preistorice", trebuie săadmitem că în Cuvântul lui Dumnezeu ni se arată în modclar că ele îşi au originea direct de la şi din Dumnezeu.Şi aceste adevăruri se regăsesc în Scriptură de la începutpână la sfârşit.

Principiul de bază aici este că Avraam, tatăl lui Isac,a fost cel care a rânduit aceste lucruri pentru el, iar Betuel, tatăl Rebecăi, a hotărât, la rândul lui, soarta ei.

Vreau eu să sugerez că, în zilele noastre, trebuie săsupunem hotărârii părinţilor toate aceste lucruri? Ei bine,

dacă ei sunt cu adevărat temători de Dumnezeu, umblă îndeaproape cu El şi îl iubesc pe Domnul cu toată inima,nu mi-ar fi frică de un asemenea lucru. Vedeţi, ei suntmult mai înţelepţi decât noi, cei tineri, şi mult mai obiectivi

în a auzi de la Domnul voia Lui.Dar cred că adevăratul principiu de aici este că aceste

hotărâri se află cu totul în mâinile Tatălui nostruceresc.Nu în ale noastre. Să ne dăm seama că mâinile noastre vor face toate lucrurile pe dos, mai ales în acest domeniu!

Ce găsim în Cuvântul Ini I >umile cu

Trebuie să avem grijă să lăsăm hotărârea timpuluipentru căsătorie cu totul şi cu totul în mâinile Lui.Sentimentul nostru de nevoie este irelevant, ba poateeste chiar o indicaţie a faptului că încă nu este timpul săne căsătorim.

Şi, ceea ce este şi mai important este să lăsăm peseama lui Dumnezeu posibilitatea alegerii parteneruluinostru. Numai El ne cunoaşte pe noi - noi nici măcar nune cunoaştem pe noi înşine. Iar noi niciodată nu putemcunoaşte destul de bine pe cineva pentru a lua o hotărâredreaptă, indiferent de cât de mult timp am cunoaşte peacea persoană. După cum am afirmat mai sus, am văzutpersoane care şi-au ţinut ascunsă adevărata lor persoanăani de zile după căsătorie. Poţi fi logodit timp de zeceani, şi totuşi să nu o cunoşti cu adevărat pe persoana cucare eşti logodit. Aşadar, argumentul potrivit căruia trebuiesă cunoşti bine pe cineva înainte de căsătorie este fals.

Şi cum se face că Isaac a putut iubi pe o fată îndatăce a întâlnit-o? Niciodată nu a avut nici măcar şansa de"a se îndrăgosti" de ea. Ei bine, eu cred că Isaac s-a îndrăgostit cu adevărat de Rebeca chiar în ziua în carea întâlnit-o. Şi mai cred că intensitatea şi profunzimeaacelei iubiri s-au dezvoltat din zi în zi. Lui i-a fost datăfemeia aleasă de Dumnezeu. Ce altceva ar mai puteacere un bărbat sau o femeie ? Cu adevărat, îndrăgostireaa fost partea cea uşoară - a survenit în mod natural.

Dar în Genesa 29 mai găsim o istorisire care este încontrast puternic cu cea a lui Isaac şi a Rebecăi. Este oistorisire plină de necazuri! Este istoria lui Iacov şi aRahelei. Iacov a fost opusul tatălui său Isaac. în timp ceIsaac a fost cu totul supus tatălui său, Iacov a fost tottimpul hotărât să meargă pe propriul lui drum, să fure,să înşele. Isaac reprezintă ceea ce se naşte din Duhul,Iacov reprezintă ceea ce se naşte din carne. Nu ar puteaexista un mai mare contrast.

5«)58




Ca de altfel în toate lucrurile, lacov a ştiut ce voia -el a iubit-o pe Rahela* - şi aceasta s-a întâmplat când a

vrut el! El s-a îndrăgostit de Rahela şi s-a târguit pentru

ea de îndată ce a putut. Iar aceasta a însemnat începutulproblemelor lui. Cât de mult îi semănăm noi! Avempropriile noastre pl anuri, totul este bine aranjat în prealabilpentru a dobândi ceea ce noi dorim. Dar Dumnezeu întotdeauna va dărâma astfel de planuri.

Mă întreb cât de multe din planurilenoastre au purtatamprentele "loviturilor" lui Dumnezeu, dar noi amcontinuat mereu să le "refacem"? Cât de mulţi dintre noiâm întârziat vremea rânduită de Dumnezeu şi chiar amdublat durata aşteptării, din cauza încercărilor noastredisperate de a ne găsi singuri partenerul? întreaga viaţăa lui lacov a fost plină de probleme care nu au fost decâtrezultatul hotărârii sale de a rezolva lucrurile conformpropriei lui voinţe.

Dar ce aflăm despre Rut în cartea cu acelaşi nume? O,rodul slăvit al unei vieţi care a dorit numai voia luiDumnezeu. Ea s-a supus cu bucurie lui Naomi, ştiind cănumai acolo se afla în cea mai mare siguranţă. Şi Naomia fost cea care a ales un soţ pentru Rut, pe Boaz (unprototip al lui Cristos), un om plin de îndurare, de har şide bogăţii. Rut a fost puntea de legătură între zilele fărăde Dumnezeu din timpul Judecătorilor ("Nu era împărat în Israel; fiecare făcea ce era drept în proprii săi ochi")şi împăratul uns de Dumnezeu, David, care a adus pe tot

*Cercetând Scriptura cu privire latoate cazurile unde se spune căun bărbat sau o femeie a iubit pe cinevaînainte de căsătoriesepare, după câte pot să-mi dau eu seama, că acest lucru nu a fostdecât un precursor al problemelor. Iată celelalte cazuri: Sihem -Dina (Geneza 34:2), Samson - Dalila (Judecători 16:3), Mical -David (1 Samuel 18:20), Amnon - Tamar (2 Samuel 13:1), Solomona iubit "multe femei străine" (1 împăraţi 11:1). Cu toate că nu aş vrea să sugerez că ar trebui să ne căsătorim cu cineva pe care nu-1iubim, îl încurajez pe cititor să cerceteze cu rugăciune ce ar puteaaceasta să însemne.(Nota autorului).

60

Ce găsim în Cuvântul lui Dumnc.:cit''

poporul lui Dumnezeu sub domnia lui şi la o viaţă de închinare!

Apoi, Osea. Dorim noi să fim nişte "Osea" pentru

Domnul? Dumnezeu i-a poruncit să se căsătorească cu ofemeie curvă. De ce? Pentru a-i arăta lui Israel că, înciuda totalei sale necredincioşii şi curvii spirituale, elera totuşi iubit de Dumnezeu, căci dragostea lui eranecondiţionată. Cu toate acestea, după ce s-a căsătoritcu Osea, ea s-a întors iarăşi la curviile ei. Ce gând ciudatpentru noi - să ne dăm vieţile pentru cineva care nu este vrednic. Noi dorim doar ceva pentru noi înşine, nu cevapentru Dumnezeu. Dar dacă El vrea ca mariajul nostrusă fie o manifestare a dragostei Sale nemărginite,necondiţionate? Cu adevărat, chiar şi în rândul creştinilor acest lucru este cu totul străin.

Principii Vedem, aşadar, în Scriptură câteva principii cheie:

1. Nime ni nu-şi alege parte nerul de unul singur , ciDumnezeu face aceasta.

2. De obicei, cineva (sau câteva persoane) care are (au)autoritate asupra persoanei în cauză este (sunt) cheia

în luarea hotărârii.3. Dragostea nu reprezintăbaza căsătoriei.

4. Dragostea este, categoric, unrezultat

al căsătoriei şiurmează acesteia.5. Căsătoria care îşi are originea în Dumnezeu joacă un

rol important în revărsarea binecuvântărilor luiDumnezeu asupra celorlalţi din poporul Lui, şi în împlinirea voii Lui în mijlocul copiilor Lui.

Eu personal nu cred că în Scriptură există vreo indicaţiea faptului că aceste principii s-au schimbat. într-adevăr,

61




62

7. TEMELIA CĂSĂTORIEI -

VOIA LUI DUMNEZEU

Nu te uita la înfăţişare...; Domnul nu se uită la ce seuită omul; omul se uită la ce izbeşte ochii, dar Domnulse uită la inimă. 1 Samuel 16:7

Trebuie să vă relatez acum o întâmplare care mi-a

schimbat radical viaţa când eram încă necăsătorit. Lucramla o evanghelizare într-un ghetou,* împreună cu un fratescump care era convins că Domnul îl chemase să fiecelibatar. Aceasta a cauzat tulburări nu tocmai minore înrândul surorilor care îl cunoşteau, căci el era bărbatul visurilor multor tinere creştine. Terminase una din celemai bune şcoli biblice din ţară, îl iubea pe Domnul cupasiune. Era cordial, prietenos, atent şi simpatic. Erainteligent, sensibil, spiritual şi adesea Domnul îl foloseapentru a-Şi vesti Cuvântul Lui. Pe deasupra, avea o înălţime de peste 1,90 m, bine făcut şi atletic! Toatesurorile se gândeau: "De ce această risipă?!?" La fel ca

Iuda, fiecare îşi avea propriile ei interese în inimă! Acest frate scump nu obişnuia să dea întâlniri şi nici

nu era preocupat de problema căsătoriei. împreună cu noi lucra şi o soră scumpă care fusese

schimbată prin harul minunat al lui Dumnezeu dintr-ostare cu profunde probleme personale şi emoţionale. Nu*Ghetou - cartier sau zonă în care sunt constrânşi să locuiască opopulaţie defavorizată economic sau membrii unei minorităţi (evrei,negrii, latin-americani, etc);(Nota redactorului).

6 3

societatea s-a schimbat, culturile s-au schimbat, dar niciomul şi nici Dumnezeu nu s-au schimbat.

Este, de asemenea, interesant că orice credincios carea ajuns la o oarecare maturitate va spune în mod categoriccă aceste principii sunt aplicabile şi astăzi. Dar, într-unfel, aceste principii sunt trecute cu vederea chiar atuncicând se pune problema luăriicelei mai importante hotărâri din viaţa celor mai mulţi credincioşi.

Aşadar, se aplică aceste principii zilelor noastre?Mai mult ca niciodată. Căci în zilele noastre relaţia

bărbat-femeie s-a denaturat, luând două direcţii: unaeste cea de "ia tot ce poţi" de la sexul opus, cealaltăeste cea a luptei disperate. Majoritatea creştinilor alegprima variantă. Cât de mult am căzut! "Dar Dumnezeu..." poate aduce restaurare. Să vedem cum.



"Dumnezeu i-a creat... bărbat şi femeie" Temelia câsiitariei

64 65

era atrăgătoare şi avea multe neajunsuri, una din elefiind aceea că era tare plinuţă - dar noi toţi o iubeam cuadevărat.

Acest frate şi cu mine am devenit prieteni apropiaţi.După ce m-am întors acasă, la 1 600 de km depărtare, el

a continuat lucrarea în ghetou. Dar am rămas în strânsălegătură cu el. Sora cu acele probleme şi încă alţi câţivaau rămas şi ei.

Mai târziu, cred că după câţiva ani, sora aceasta m-asunat să-mi spună că s-a logodit. Slavă Domnului! m-amgândit. Ce minunate sunt harul şi îndurarea Domnuluinostru! "Doar Dumnezeu putea găsi un bărbat care săiubească pe această femeie" a fost gândul meu lăuntric(astăzi îmi e ruşine de aceasta).

După ce am vorbit puţin cu ea, m-a întrebat: "Frate,nu vrei să ştii cu cine sunt logodită?" Bineînţeles că da,i-am spus. Şi ea 1-a numit pe fratele despre care am

vorbit mai sus.Cred că am scăpat receptorul din mână - oricum, ştiu

că am fost şocat,NU! strigau sentimentele mele. Nu poatefi adevărat! Ceva nu este în regulă! Am încercat să ascund adevăratele mele sentimente în timp ce continuamsă vorbesc acestei surori. Dar înlăuntrul meu eram ca unmort. Chiar şi acum când mă gândesc la acea convorbire,inima îmi bate mai repede, amintindu-mi de şocul pecare î-am avut.

Simţeam că trebuie să vorbesc cu acel frate. Trebuiasă aflu ce s-a întâmplat. Trebuia să îl ajut să revină pecalea cea bună! El părăsise apartamentul ei chiar înainteca ea să-mi fi telefonat. Uimitor, în timp ce eu eram încă în starea aceea de şoc, el s-a întors la ea acasă, spunândcă Dumnezeu 1-a îndemnat să se întoarcă. în timp ce vorbeam cu el, am exclamat: "Frate, poţi să-mi explicice s-a întâmplat?", încercând să ascund lupta care sedădea înlăuntrul meu.

El a explicat cum, stând înaintea Domnului, a primit încredinţarea că trebuie să se căsătorească. După o perioadăde luptă cu el însuşi, a acceptat în cele din urmă acestgând ca din partea Domnului, dar a încercat să uite. Dar Domnul nu 1-a lăsat. A cunoscut că trebuie să îl întrebepe Domnul cu privire la persoana cu care să se căsătorească.Domnul 1-a îndreptat spre acea soră. El s-a răzvrătit. A luptat. S-a împotrivit. Dar în final a spus: "Doamne,dacă aceasta este voia Ta, trebuie să-mi dai dragosteaTa pentru ea". Şi Domnul a făcut întocmai. Mi-a spuscă nu poate să-mi explice, dar acum o iubeşte din toatăinima şi nu ar vrea pe altcineva de soţie.

în acea noapte nu am putut dormi. Acum eu eramacela care se împotrivea Domnului. Carnea mea nu puteaaccepta aceasta. Nu mi-i puteam imagina împreună pecei doi. Dar, în timp ce mă rugam, am fost lămurit.Domnul mi-a arătat că eu mă uitam doar la omul exterior

- pe când El se uita la inimă, şi îi dăduse fratelui meuharul de a face la fel. Eu nu aveam un asemenea har. îmiamintesc că am gândit: "Do amne, d acă aşa ceva ai rezervatşi pentru mine, mai bine nu mă căsătoresc niciodată!" Şiimediat am cunoscut cât de răzvrătită era inima mea.

Atunci Domnul mi-a amintit de Osea, aşa cum amdiscutat în capitolul precedent. Am strigat: "O, Doamne,nu mai poţ suporta!" Am văzut cât de egoiste şi ticăloaseerau dorinţele mele legate de viitoarea tovarăşă de viaţă.Dar nu mă puteam căi. Nu puteam să ajung la punctul încare să pot spune: "Doamne, mă voi căsători cu oricine vrei Tu". Pentru mult timp am renunţat la gândul căsătoriei,

până când Domnul nu a tratat motivele mele egoiste.Mi-am dat seama în această perioadă că, dacă dragostea

mea pentru o parteneră s-ar baza pe ceva din ea, ar puteafi distrusă cu uşurinţă, căci era numai temporară şiexterioară. Dacă ea ar fi foarte atractivă, dar mai târzius-ar schilodi şi s-ar mutila într-un accident, aş mai putea



"Dumnezeu i-a cr eat... bărbat şi femeie" icincliti ctisutoi ici

66

să o iubesc? Dacă mintea şi personalitatea ei ar fi afectatede o boală, aş mai iubi-o? Dacă, după ani de căsătorie,aş descoperi în inima ei ascunzişuri adânci de ticăloşie,

aş mai iubi-o? Ce ar fi dacă El ar avea pentru mine osoră cu mari probleme şi începătoare în relaţia ei cu El?Eram eu gata să o conduc spre maturitate prin dragosteaLui necondiţionată şi să-mi dau viaţa pentru ea? Nu. Totceea ce puteam spune în rugăciunea mea era ca Domnulsă-mi cerceteze inima mea întunecată şi egoistă şi săcreeze în mine o dorinţă de a face voia Lui, ca să fiu un vas al dragostei pentru oricare persoană pe care El o vaalege, fără a ţine seama de înfăţişarea exterioară.

Deci, care este criteriul de alegere a partenerului?Oricare ar fi acela, eu cred că trebuie să fie dus la cruceşi lăsat acolo. Ar trebui să ne rugăm, după cum El s-arugat în grădină: "Doamne, nu voia mea, ci voia Ta săse facă". Orice relaţie care se naşte din Dumnezeu trebuiesă treacă prin cruce. Trebuie să fie adusă în moarte. Şitrebuie lăsată acolo. Dacă este din El, El o va învia.Dacă nu este din El, să dorim ca ea să rămână moartă.

A cunoaşte, a auzi voia LuiCred că, mai presus de toate, o singură cerinţă se

impune pentru a cunoşte voia lui Dumnezeua, şi anume:

Noi trebuie să dorim să facem voia Lui.

în loan 7:17, iudeii au afirmat despre Domnul nostrucă este needucat, punând întrebări cu privire la sursa

înţelepciunii Sale. O parte a răspunsului Său a fost:"Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte..."(CLV). Deşi El vorbea despre învăţătura Lui, eu cred căprincipiul acoperă un spectru mult mai larg. Aşadar,adevărata întrebare care se ridică este: "Suntem noi gatasă facem voia Lui?", indiferent care ar fi aceasta?

67

Eu cred sincer că. dacacăutăm mai întâi î m p ă r ă ţ i alui Dumnezeu şi dorim să facem voia Lui pe deplin, vom cunoaşte, la vremea potrivită, voia Lui cu privire lapartenerul nostru. Dar şi această cunoaştere trebuie săfie încercată.

Daţi-mi voie să vă pun o întrebare. Când credeţi căeste cel mai dificil să auzi glasul Domnului cu privire lacăsătorie? Răspunsul este simplu:

Atunci când suntem îndrăgostiţi până peste cap deo persoană.

Care dintre noi poate garanta că îl poate auzi pe Domnul într-o astfel de perioadă de timp? Probabil că emoţiilenoastre vor striga aşa de tare, încât tot ceea ce vom auzi va fi doar inima noastră. Dar dacă greşim? Cum să neliniştim sufletele pentru a-L auzi pe Domnul?

Cred, într-adevăr, că aceasta este o perioadă plină depericole. Multe căsătorii s-au bazat pe cererile zgomotoaseale emoţiilor şi nu pe şoapta, susurul blând al DuhuluiSfânt.

Amintiţi-vă ce am afirmat mai sus - dacă ne căsătorimpentru că suntem îndrăgostiţi, putem ajunge la divorţdacă ne revenim din dragoste. Cu siguranţă, căsătorianecesită o temelie mai solidă.

Eu sunt convins că relaţiile celor care sunt aduşi împreună prin voia lui Dumnezeu trebuie să treacă la unmoment dat prin cruce, să fie lăsate acolo, să se renunţe

la ele, să se moară faţă de ele şi să fie lăsate în mâna luiDumnezeu. La fel cum Isaac a fost adus ca jertfă de Avraam. Lăsate total în mâinile lui Dumnezeu pentru caEl să le învieze sau să le lase în moarte. Şi o dată ce ampus jos acea relaţie, nu mai facem absolut nimic pentrua o relua. îl lăsăm pe Dumnezeu s-o ridice, dacă aceasta va fi voia Lui. Şi dacă aceasta este voia Lui, El o va face.

Mai cred că Dumnezeu poate să-i aducă împreună peun bărbat şi o femeie şi să le descopere voia Lui cu



"Dumnezeu i-a c reat... bărbat şi femeie"

68

Temelia căsiitai ici

Aceeaşi certitudine ne-o pot da bătrânii adunării pecare o frecventăm. Este puţin probabil ca cei care auresponsabilităţi în Casa lui Dumnezeu să se opună.vreuneicăsătorii dacă Domnul nu le spune acest lucru. Şi eidoresc doar voia lui Dumnezeu.

Apoi este mărturia poporului lui Dumnezeu - autoritateacare rezidă în mod inerent în trupul lui Cristos, şi judecatatrupului Său. Pot fraţii şi surorile care îi cunosc pe amândoisă spună "Amin" în inimile lor? Dacă da, e bine. Dacănu, probabil că trebuie să mai aşteptăm.

Slăvit să fie Dumnezeu, dacă noi dorim cu adevărat săcunoaştem şi'să împlinim voia Lui, putem fi siguri că Elne va călăuzi.

Fiecare căsătorie va fi încercată.Nu există excepţii. Astăzi, focurile încercării sunt mai puternice ca niciodată.Numai un singur lucru va rezista focului încercării, şianume: a cunoaşte că am făcutvoia lui Dumnezeu, astfel

încât să putemprimi harul nemărginit al lui Dumnezeu.Dacă putem spune: Noi am cunoscut voia lui Dumnezeu înainte de a ne căsători -ştim că El ne-a unit", focul vatrece rapid. Iar noi putem beneficia de harul lui Dumnezeupentru a ne iubi partenerul în mod.necondiţionat.

privire la căsătorieînainte ca ei să seîndrăgostească. Aceasta pare să fie regula în Scriptură. Dar aceasta necesităo umblare neobişnuit de apropiată cu Domnul. Şi dacă

într-adevăr aceasta este voia Lui, va veni şi dragostea.

Mijloace de protecţieCred că Dumnezeu ne-a dat mijloace minunate pentru a

ne feri de situaţia de a nu înţelege voia Lui într-o problemăatât de serioasă, şi toate acestea sunt legate de autoritateaspirituală. Există trei modalităţi de verificare a cunoaşterii

voii lui Dumnezeu în alegerea unui partener. Acestea treistrăbat Cuvântul lui Dumnezeu de la început până la sfârşit.Poate într-o ediţie viitoare vom avea timpul necesar săcercetăm multele versete care vin în sprijinul lor. în acelaşitimp, Dumnezeu doreşte ca noi toţi să ne aşezăm subaceste acoperăminte rânduite de El:

1. Autoritatea părinţ ilor noştri;2. Autoritatea în adunare a în care avem părtă şie;3. Autoritate a în trupul lui Crist os.

Indiferent de vârsta noastră, eu cred că părinţii noştri vor cunoaşte din partea Domnului dacă alegereapartenerului nostru este corectă sau nu. Această autoritateeste rânduită de Dumnezeu şi transcende timpul şi culturile.Dacă ei nu sunt de acord, foarte probabil că alegerea

noastră este incorectă sau nu a sosit încă timpul pentrucăsătorie. Este posibil ca Dumnezeu să vrea ca noi sărenunţăm la alegerea noastră.

Şi oricât de radical ar părea în ziua de astăzi, eupersonal cred (este părerea mea personală) că noi nusuntem aşa de neînţelepţi încât să nu permitem părinţilor noştri să se implice în alegerea partenerului nostru de

viaţă, mai ales dacă ei sunt cu adevărat temători deDumnezeu şi umblă cu El.



8. SCOPUL CĂSĂTORIEIS L AVA CRUCII

Adevărat, adevărat vă spun, că dacă grăuntele de grâu,care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. loan 12:24

Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum.a iubit şi Cristos Adunarea, şi S-a dat pe Sine pentru ea. Efeseni 5:29

Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, ca Domnului.Efeseni 5:29




O latură a adevăruluiDumnezeu este SuveranDumnezeu este DragosteDumnezeu este.HarNoi suntem RobiNoi suntem Săraci

Adevărul contrar Omul are Voinţă Liberă

» Dumneze u esteJudecătorDumnezeu este AdevărNoi suntem LiberiNoi suntem Bogaţi

Tot ceea ce este spiritual şi ceresc prezintă două aspectecare, în mintea şi vederea limitate ale omului, suntdiametral opuse şi incompatibile. Deoarece nu poate

înţelege aceasta, omul îşi construieşte propria lui teologie,propriile doctrine şi denominaţiuni într-o extremă saualta, respingând astfel aspectul echilibrat al adevărului. Aşa au apărut calviniştii şi arminienii, fundamentaliştiişi penticostalii, precum şi mulţi alţii.

72

SCD/Illl CI.Silll'l ICI

Dar în Dumnezeu nu există nici o contradicţie. Iii neadat aceste adevăruri contradictorii pentru a ne ţine într-otensiune divinăcare să ne împiedice să alunecăm într-o

extremă sau alta. Chiar această tensiune este de la Domnul însuşi şi este esenţială pentru ca El să dobândească ceeace caută!

Prin urmare, avem aceste două fiinţe incredibil dediferite, Bărbatul şiFemeia. Dar Dumnezeu are în vedere ca,într-un fel, acestea două să devină una.

Aş dori să mă abat puţin de la subiectul nostru pentru apune din nou această problemă a contradicţiilor din bărbatşi femeie. în acest punct am rămas doar la suprafaţa lucrurilor.Cu adevărat,nu vedem deosebirile reale dintre Bărbatşi Femeie decâtDUPĂ căsătorie! (Cred că aud un "Amin"spus cu glas tare din partea tuturor celor căsătoriţi care

citesc aceasta!)Numai după ce un bărbat şi o femeie încep să trăiască împreună 24 de ore din 24 de ore, 365 de zile pe an, încercând sădevină una, luptând împreună luptele de zi cuzi ale vieţii (care s-au intensificat mult în aceste vremuride pe urmă), îşi dau ei seama cu adevărat cât de diferiţi sunt! Şi aceasta, fără excepţie, este un şoc pentru toţi!Deosebirile se văd în fiecare amănunt şi în fiecare aspectal vieţii.

El planifică totul, ea nu planifică nimic. El este întotd eaunapunctual, ea întârzie întotdeauna. El conduce maşina repede,ea conduce încet. El î şi lăsa hainele gră madă, ea pune totul

la loc. El doreşte compania oamenilor, ea doreşte să fiesingură. El vrea ca sufrageria să fie albastră, ea vrea să fieroşie. El este risipitor cu banii, ea îi chiverniseşte foarte bine. El desface tubul cu pastă de dinţi cu multă grijă, ea îl apasă, pur şi simplu, la jumătate. (înlocuiţi subiectul "el"sau "ea" ori de câte ori este nevoie!)

Şi apoi, relaţia fizică. Voi, cei necăsătoriţi, să nu credeţică ştiţi totul. Acest domeniu al deosebirilor iese la suprafaţă

Am încercat să arătăm până acum că Dumnezeu aavut în vedere două lucruri atunci când i-a creat pe bărbat şi pe femeie, şi anume:

- CONTRARIILE (în scopul reliefării CONTRASTULUI )- UNITATEA Dacă vom cugeta la semnificaţia fiecăruia din aceste

cuvinte, vom remarca ceva. Vom apela laDicţionaruluniversal al l imbii române de Lazăr Şăineanu:

CONTRARII- ceea ce este invers, opusUNITATE- calitatea sau starea de a fi una; unitate de

intenţie sau de scop; unitate în gândire, sentiment.

Chiar aceste două cuvinte sunt total opuse!.Remarcând aceasta, trebuie să ne punem întrebarea: Cumse face că, prin crearea Bărbatului şi a Femeii, Dumnezeuurmăreşte obţinerea a două lucruri "cu totul contrare"?De credeţi ori nu, răspunsul este simplu.

Tot ceea ce este veşnic, divin, ceresc şi spiritual consistădin realităţi diametral opuse. Să schiţăm o diagramăpentru a da câteva exemple:

7 3




74

,\< t>i'iil i a.\ati'i ii I

(Dar dacă într-adevăr nu am ţinut seamaele Domnulşi ne-am căsătorit în afara voii Lui? Ceea ce trebuie săfacem este cam acelaşi lucru. Ne pocăirii de nesupunerea

noastră şi ne încredem în harul lui Dumnezeu pentru ane iubi partenerul în mod necondiţionat. Cunosc un fratecare nu-i arată soţiei lui nici un semn de dragoste, iar scuza pe care o invocă este că, de fapt, ea 1-a prins peel în cursă şi că el nu a iubit-o pe ea niciodată cuadevărat. Ei bine, chiar dacă lucrurile stau astfel, acumel este căsătorit cu ea şi trebuie să se supună Domnuluişi să-şi iubească soţia după cum Cristos Şi-a iubit Adunareaşi S-a dat pe Sine pentru ea. Cât de bine ar fi dacă el ar putea să spună: "Ştiu că Dumnezeu ne-a aşezat împreunăşi că pot primi de la El har pentru a o iubi.")

Aşadar, cum putem noi, când suntem încă necăsătoriţi,

să ne pregătim pentru acest şoc inevitabil?Noi trebuie să înţelegemînainte de căsătorie ceea ce

se va întâmpla când două făpturi atât de diferite vin împreună şi încearcă să devină una. Există doar două variante: ori un al treilea război mondial (adică un iad)şi, probabil, un divorţ, ori

CruceaCum pot două fiinţe, total opuse, să devină una?

Dumnezeu a pregătit o cale. Şi această cale este exactceea ce caută El, căci astfel se slăveşte El.

Ce arată cel mai mult adevăratul caracter plin dedragoste al Domnului Isus? Faptul că, necontenit, Iiişi-a dat viaţa pentru Dumnezeu, şi a mers pe caleaumilinţei până la capăt, şi anume până la moartea pecruce. El nu a căutat împlinirea propriilor Lui nevoi, cinumai a voii Tatălui şi a nevoilor altora. El Şi-a dai viaţa pentru mine. El Şi-a dat viaţa pentru tine. Iar pentrucei care sunt chemaţi să se căsătorească, El a rânduito

7S

doar după căsătorie. Bărbaţii şi femeilesunt întocmiţi într-un modcu totul diferitîn sexualitatea lor! De fapt,cred că nu e nepotrivit să afirm că bărbaţii şi femeile suntincompatibili din punct de vedere sexual! (fără lucrareacrucii în acest domeniu). Câ nd excitarea şi noutatea dispar,se constată că bărbatul este asemenea unui foc cu benzină- cel mai mic lucru îl poate aprinde şi buum! combustibilulse împrăştie şi arde totul. Femeia? Ea seamănă mai mult cuun foc de cărbune. Se aprinde greu, dar o dată aprins,continuă să ardă mult timp. Şi, în mod normal, soţul va fimult mai des preocupat de sex decât soţia.

Noi suntem diferiţi în toate! însăşi deosebirile care ne-au atras unul către celălalt

la început devin adeseori surse de iritare după căsătorieşi se pot transforma chiar în adevărate conflicte.Este un şoc pentru fiecare cuplu. Cum se poate ca noi,

care am fost UNA înainte de căsătorie, să fim aşa deINCOMPATIBILI? Şi apoi, cândva, mai devreme sau maitârziu, SE PRODUCE INEVITABILUL.

Cei doi, care au cunoscut fericirea şi unitatea de a veni împreună în Cristos, precum şi bucuria de a fi una în El,nu se mai simt "îndrăgostiţi". Poate la o săptămânăde la nuntă sau după cinci ani. Dar acest fenomen vaapare. Nu cunosc nici o căsătorie care să nu fi experimentataceasta.Fiecare căsătorie în Cristos va ieşiIa un momentdat din câmpul dragostei naturale!Chiar şi căsătoriilecelor mai evlavioşi sfinţi.

Iar atunci când se întâmplă aceasta, primul gând careapare este următorul: "Doamne, m-am căsătorit cupersoana nepotrivită?"

Probabil că nu. Dar chiar dacă ar fi aşa, întrebareanu-şi mai are rostul. Căci acumeşti căsătorit şi trebuiesă rămâi aşa.



"Dumnezeu i-a creat... bărbat şi femeie" Si opul i asalai ni

76 7 7

în realitate, problema nu este cu celălalt, ci cu eul.Persoana care trebuie să se schimbe cu adevărat nu cslepartenerul meu, ci eu însumi. Eu evit responsabilitatea pecare o am înaintea lui Dumnezeu cu privire la eul meu,concentrându-mi atenţia asupra partenerului meu. Realitateaeste că eu nu sunt răspunzător pentru el sau ea. Eu sunt

răspunzător doar pentru mine. De exemplu, un soţ nu ar trebui niciodată să-i spună soţiei lui "SUPUNE-TE!" - singuralui responsabilitate este să o iubească după cum CristosŞi-a iubit Adunarea, să o iubească înspre supunere. Iar osoţie nu ar trebui niciodată să-i reproşeze soţului ei "TUNU MĂ IUBEŞTI (ÎNDEAJUNS)!" - singura ei responsabilitateeste să se supună, iar supunerea ei îi va câştiga dragostealui! (1 Petru 3:1-2).

Nenumărate căsătorii s-au destrămat prin adoptareaunor astfel de atitudini care nu reflectă decât un egoismprofund, în mod deosebit atunci când aceste atitudini semenţin ani de zile. Iată de ce, cu mult înainte de a necăsători, noi trebuie să învăţăm calea crucii.

Cum îşi dă viaţa un soţ?Simplu. El priveşte nevoile soţiei lui ca fiind mult mai

importante decât ale lui. Surorilor, credeţi-mă, nu e chiar aşa de uşor. Numai prin Cristos se poate realiza aceasta.Cât de egoişti suntem noi bărbaţii! Cât de vanitoşi! O,cine cunoaşte profunzimile eului bărbatului! NumaiDumnezeu - şi soţiile!

O, cât de mult e nevoie de cruce! Vedeţi, ceea ce soţul

trebuie să înveţe nu se deosebeşte desupunerea

pe caresoţia trebuie să o înveţe, numai că a lui este faţă de Domnul.Nu, nu greşesc afirmând aceasta! El trebuie să renunţe la voinţa lui şi să o pună pe primul loc pe soţia lui. Fraţilor,dacă vă închipuiţi că vă căsătoriţi pentru a domina, renunţaţila aceste iluzii. Vă căsătoriţi pentru a muri!

cale unică de a muri faţă de eu şi de a ne da viaţa pentru pentru partenerul nostru şi pentru Domnul Isus Cristos.

Căsătoria reprezintă mediul cel mai propice în careCrucea Domnului Isus devine reală în experienţa noastră,

în căsătorie, avem posibilitatea de a "muri zilnic" şi de

a "lua crucea zilnic" pentru Domnul. Căsătoria este ceacare poate da la iveală eul ce nu credeam că există în.inimile noastre, ca şi acesta să meargă la cruce şi sămoară. O, cât de mult din eul nostru nu a fost încă datla iveală! Dar în căsătorie el nu se mai poate ascunde.

Aş spune chiar că nimic nu-L slăveşte mai mult peDomnul decât luarea crucii de către un credincios în vreun aspect al vieţii lui. Numai viaţa lui Cristos dinlăuntrupoate face aceasta. Eul va lupta împotriva crucii la fiecarepas. Dar când eul moare şi viaţa lui Cristos este arătată,Domnul nostru este cu adevărat onorat, slăvit şi înălţat.Numai atunci sunt zidiţi şi îmbărbătaţi cei din jurulnostru când văd pe cineva în care lucrează crucea luiCristos, căci, de fapt, ei îl văd pe Domnul în persoanarespectivă.

Dacă nu suntem pregătiţi să mergem pedrumul crucii...

Unul dintre cele mai obişnuite lucruri care se întâmplăcurând într-o căsătorie este acesta: Când se descoperă căpartenerul este altfel decât s-a crezut, celălalt partener seangajează într-o campanie militară cu scopul dea-şi

transforma partenerul. Modul de desfăşurare al campanieidiferă în funcţie de personalitate, dar întotdeauna seconcretizează într-un efort susţinut de corectare adefectelor sau slăbiciunilor din cealaltă persoană sau deeliminare a opiniilor diferite prin a încerca să-1 facem pecelălalt să vadă lucrurile din perspectiva noastră.




78

ScOjIIll ' UMlh'l ICI

vocea Domnului. Iar atunci când ea o aude, ar fi mai bine dacă aţi asculta, căci altfel veţi săvârşi erori grave.Se poate întâmpla, desigur, şi ca ceea ce doreşte easă nu

fie de la Domnul, şi atunci va trebui să învăţaţi să faceţideosebirea cuvenită.

Singura cale este lucrarea profundă a crucii în viaţa eului.

Cum îşi dă o soţie viaţa?Nu prea am multe de spus cu privire la acest capitol,

întrucât nu sunt femeie. Dar ştiu că supunerea nu esteatrăgătoare pentru femeie. Şi aici tot crucea este ceacare trebuie să lucreze. O, e uşor pentru unele să sesupună în exterior, dar în interiorul lor "mocneşte unfoc". Soţ nechibzuit. Nu ştie ceva mai bun? Nu se pricepe

la nimic! Eu trebuie să-1 învăţ!Cum vă supuneţi lui când nu are dreptate sau cândeste greu de cap? De ce este aşa de neglijent sau,dimpotrivă, aşa de grijuliu cu banii? Cum să fac tot ceeace trebuie să fac şi, în acelaşi timp, să mă încadrez înprogramul lui? Ce să fac dacă pe el îl preocupă sexul şipe mine nu? Dar când avem opinii diferite cu privire lacreşterea copiilor? Pentru femeie există aceiaşi răspuns- moarte faţă de eu, acordarea de prioritate celuilalt.

Dar dragostea?

Aţi remarcat probabil că nu am discutat prea mult despre"dragoste" în cadrul planului pe care Dumnezeu îl are în vedere pentru bărbat şi femeie, şi vi se poate părea ciudat.La urma urmei, nu Scriptura le porunceşte bărbaţilor să-şiiubească nevestele aşa cum Cristos a iubit Adunarea?Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar în ceea ce priveştedragostea adevărată: "Nu este dragoste mai mare decâtaceea de a-ţi da viaţa sufletului pentru altul".

7<)

Soţul trebuie să moară faţă de dorinţa lui de a fi împărat şi să-I dea voie Domnului să fie împăratul lui.El trebuie să moară faţă de "a-şi face propriile lucruri"şi faţă de a trăi independent şi să înveţe să facă oricelucru "în părtăşie" cu soţia lui, auzind vocea Domnuluiprin ea. El trebuie să moară faţă de dorinţele lui sexualeşi să dea prioritate celor ale soţiei lui. El trebuie să

înveţe că în acest domeniu partea lui este de a da, şi nude a lua. El trebuie să înveţe să o "spele cu apa Cuvântului"nu numai pe ea, ci şi pe copiii lor.

Una din experienţele mele poate fi ilustrativă în acestsens. Iertaţi-mă, dar mie nu-mi plac pisicile. Cunoaşteţizicala "Orice om care are un câine ce-1 adoră, are nevoieşi de o pisică care să-1 ignore". Logodnicei mele îi plăceaupisicile şi îşi dorea una persană. Curând după ce ne-amcăsătorit, într-o zi de lucru, mă aflam într-o casă undeerau şi două pisici persane foarte scumpe. La comentariilemele cu privire la înfăţişarea lor neobişnuită, proprietarulmi-a oferit una în cazul în care eu şi soţia mea nu aveamnici un copil. Şi într-adevăr, nu aveam. Dar eu am refuzatprintr-un simplu "Nu, mulţumesc". Mai târziu, în drumspre casă, Domnul mi-a spus: "îţi iubeşti tu soţia?""Bineînţeles", am replicat. "întoarce-te şi ia pisica".M-am revoltat puţin, dar am ştiut că trebuie să o iau. Şicât de plăcut surprinsă a fost şi cât de mult m-a

binecuvântat soţia mea la întoarcerea acasă! Acesta este numai un exemplu stupid şi mărunt cu

privire la modul în care Dumnezeu lucrează în bărbaţipentru a-i învăţa să acorde prioritate soţiilor, iar Cristossă fie pe primul plan.

Un alt domeniu în care crucea trebuie să lucreze esteconstituit de plăcerea bărbatului de a avea stăpânire, dea avea toată înţelepciunea. Fraţilor, renunţaţi la aceasta.Unul din primele lucruri pe care va trebui să le învăţaţieste că, probabil, soţia voastră aude mai bine decât voi



"Dumnezeu i-a crea t... bărbat şi femeie"

80

,S', ofilii i asalm ICI

Este lucrarea lui Dumnezeu şi a Duhului Sfânt. Se găseştedoar acolo unde doi doresc să moară faţă de tot ceea ceeste din eu, ca numai ceea ce este din Cristos să rămână.Şi aceasta aduce "multă roadă".

Galateni 5:22-24 aşa vorbeşte despre roadă Duhului:

Roadă Duhului... este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine,credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. împotrivaacestor lucruri nu este lege. Cei cesunt ai lui CristosIsus, şi-au răstignit carnea împreună cu pătimite şi

poftele ei.

DRAGOSTEA este calea pe care decurge această călătorie;CRUCEA este mijlocul; UNITATEA este ţelul.

Ţelul - unitatea - este cu adevărat o persoană, Domnul

Isus Cristos. Acesta, însă, este un alt subiect pentru oalta ocazie.

Când calea este Dragostea, mijlocul este Crucea şiţelul este Unitatea, căsătoria va radia slava lui Cristos şi va fi o mărturie strălucitoare a vieţii de înviere a luiCristos.

Notă: Aş recomanda celor necăsătoriţi să păstrezeaceastă carte, în mod deosebit acest capitol, până cândse vor căsători. Ar putea avea cu adevărat o valoare dupăcăsătorie, când vor apare perioade dificile. Veţi avea binecuvântarea de a şti că nu sunteţi singuri; vă puteţiaştepta să apară tot felul de lucruri grele, dar, prin ele,Domnul a rânduit o cale prin care să puteţi dobândi ceeace căutaţi.

HI

De ce am folosit subtitlul "Slava crucii" pentru acestcapitol? Ce era glorios în cruce? Nu era ea mai degrabăruş inoasă , respingătoare? Da, d in perspect iva natura lă

aşa era. Dar pentru ochii care pot vedea din punct de vedere spiritual, ea este arătarea cea mai slăvită pe careo pute m cunoaşt e, a inimii, a caract erul ui şi a dra gos teiadevărate a Domnului şi Mântuitorului nostru. Dacăn-ar fi fost crucea, noi nu am cunoaşte adâncimile dragosteiSale faţă de noi. într-adevăr, crucea a fost înălţarea Lui.Şi este şi a noastră.

Este o mare amăgire a gândi că esenţa căsătoriei esteo dragoste fără moartea faţă de sine - doar o dragosteromantică. Dragostea romantică este în bună parte centratăpe "eu". Aceasta nu este dragostea lui Cristos, şi nu esteacea dragoste pe care se va putea clădi căsnicia şi va

putea conduce la acea unitate pe care o doreşte Dumnezeu.Cu aproximativ 20 de ani în urmă, Paul Stookey cânta

în alesale CÂNTECE DENUNTĂ - "Dacă DRAGOSTEAesterăspunsul, atunci cine este cel care dă?Cineva trebuie să dăruiască.

Da, dragostea are o importanţă majoră pentru caDumnezeu să obţină ceea ce El doreşte, dar nu dragosteaemoţională. Există o dragoste care se sacrifică, care îşidă viaţa. Aceasta este o dragoste care uneori nu aresentimente la bază. Don Francisco cântă într-unui dincântecele sale: "Dragostea nu este un sentiment, este unact al voinţei tale". Nicăieri nu este aceasta mai adevărat

ca în căsătorie.

Nu un ţel, ci un mijloc, cu o cale Vreau să fiu înţeles clar cănu ins inuez că scopul

căsător ie i ar f i c rucea; după cum nu es te n ic i dragostea .Scopul esteUNITATEA . Când ve de m că doi sunt cu adev ăr atuna, ne uimim, ştiind că aşa ceva este imposibil la om.



9.AŞTEPTÂNDDESCOPERIREA VOII LUI

ANII DE SINGURĂTATE

(în continuu) căutaţi mai întâi împărăţia iui Dumnezeuşi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pedeasupra. Matei 6:33

Celor necăsătoriţi... le spun că este bine pentru ei sărămână ca mine. 1 Corinteni 7:8

Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cumar putea să placă Domnului... dar cine este căsătorit...

"Dumnezeu ia c reat... bărbat şi femeie" Aşteptatul Jesccpci n eu von l a i



ş Aşteptatul Jesccpci n eu von l a i

Ce se vaîntâmpla cu nevoilem e l e ?

Ceea ce aud cel mai mult de la tineri creştini necăsătoriţieste: "Trebuie să mă căsătoresc". Cu toată dragostea dininimă, ca unul care nu m-am căsătorit până la aproape28 de ani, trebuie să fiu imparţial.

Dacă simţi că nevoia ta este să te căsătoreşti, potsă-ţi spun fără echivoc că nu eşti pregătit pentrucăsătorie!DE CE? Pentru că a simţi în acest fel indicămai multe lucruri:

1. Tu crezi că există o nevoie pe care doar căsătoriao poate satisface.

2. Cristos nu esteîndeajuns pentru a-ţi satisface toatenevoile tale.

Ambele presupuneri sunt false. în primul rând,nuexistă nici o fiinţă umană care să-ţi poată satisfacenevoile tale. E mult mai bine să-ţi dai seama de aceastaacum decât după ce te vei fi căsătorit.

Din nefericire, multe cupluri creştine se lovesc deaceasta doar după căsătorie - pentru că ani de zile autrăit cu aceste supoziţii false. Ei descoperă că persoanacu care s-au căsătorit nu le poate satisface nevoile. Nevoiade dragoste. Nevoia de afecţiune. Nevoia de atenţie.Nevoia de suport emoţional. Nevoile sexuale. Orice felde nevoi. Vedeţi, ei au fost influenţaţi de gândirea lumiiprecum că un soţ sau o soţie le va satisface nevoile. Ceminciună grosolană din partea vrăjmaşului nostru şi dinpartea lumii! Credeţi-mă, nu există disperare mai maredecât aceea de a fi încătuşat într-o căsătorie şi de adescoperi atunci că persoana cu care eşti căsătorit nupoate să-ţi satisfacă nevoile.

Aş spune chiar că dacă te afli în prezent în "nevoiedisperată" şi cauţi o fiinţă umană care să-ţi satisfacă

nevoile, îţi pregăteşti propria ta cădere, o dezamăgirecare îţi va zdrobi inima. Bănuiesc că ai avut deja destuledezamăgiri în viaţa ta. Domnul ştie că nu mai ai nevoiede altele!

Realitatea este aceasta: Numai Unul poate satisfacenevoile noastre - Domnul Isus Cristos.

Aş merge chiar mai departe cu afirmaţiile. Doar Unuleste destinat să satisfacă nevoile noastre. Aş spune maidegrabă că aceşti ani când suntem singuri sunt un dar preţios din partea Domnului, fiindcă ai prilejul să dezvolţilegătura ta cu El şi să descoperi cât de adânc şi minunatpoate El satisface fiecare nevoie. Citeşte Psalmul 23 şiPsalmul 91 înainte de a trece mai departe.

înainte de toate, prin moartea, îngroparea şi înviereaLui, Domnul nostru Isus a împlinit pentru noi o lucrarecompletă, fără nici o fisură. Mântuirea ta nu are nici olipsă. Iar viaţa Lui din tine poate comunica omului tăudinlăuntru tot de ce el are nevoie. Eleste Viaţa ta.

Aceasta este foarte practic, nu ceva super-spiritual. Vă voi da în continuare câteva sfaturi practice cuprivire la modul în care să începeţi să experimentaţiatotsuficienţa Lui.

Dumnezeu ne spune săcăutăm un singur lucru. Eleste gelos. El ştie că dacă vom căuta orice altceva, vomfi dezamăgiţi şi chiar răniţi. Căutarea creştinului este şitrebuie să fie întotdeauna după Domnul. La sfârşitul vieţii lui, Pavel spune: "Să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă facasemenea cu moartea Lui...".

Ştiu că pasajul din 1 Corinteni 7 se referă la o situaţieanume, dar principiile exprimate în aceste cuvinte depă şesccadrul lor propriu-zis. Care este însemnătatea acestor cuvinte? Nu ne spune: nu vă căsătoriţi!- Se spune: "Nucăutaţi să vă căsătoriţi". Ce poate fi rău în a căuta unpartener de viaţă? Propriu-zis, nimic. După cum am afirmat

84 8S



9.AŞTEPTÂNDDESCOPERIREA VOIÎ LUI

ANII DE SINGURĂTATE

(în continuu) căutaţi mai întâi împărăţia iui Dumnezeuşi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pedeasupra. Matei 6:33

Celor necăsătoriţi... le spun că este bine pentru ei sărămână ca mine. 1 Corinteni 7:8

Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cumar putea să placă Domnului... dar cine este căsătorit...



Dumnezeu i-a creat... bărbat şi femeie"

Ce se va întâmpla cu nevoile mele?

Ceea ce aud cel mai mult de la tineri creştini necăsătoriţi

este: "Trebuie să mă căsătoresc". Cu toată dragostea dininimă, ca unul care nu m-am căsătorit până la aproape28 de ani, trebuie să fiu imparţial.

Dacă simţi că nevoia ta este să te căsătoreşti, potsă-ţi spun fără echivoc că nu eşti pregătit pentrucăsătorie! DE CE? Pentru că a simţi în acest fel indicămai multe lucruri:

1. Tu crezi că există o nevoie pe care doar căsătoriao poate satisface.

2. Cristos nu esteîndeajuns pentru a-ţi satisface toatenevoile tale.

Ambele presupuneri sunt false. în primul rând,nuexistă nici o fiinţă umană care să-ţi poată satisfacenevoile tale. E mult mai bine să-ţi dai seama de aceastaacum decât după ce te vei fi căsătorit.

Din nefericire, multe cupluri creştine se lovesc deaceasta doar după căsătorie - pentru că ani de zile autrăit cu aceste supoziţii false. Ei descoperă că persoanacu care s-au căsătorit nu le poate satisface nevoile. Nevoiade dragoste. Nevoia de afecţiune. Nevoia de atenţie.Nevoia de suport emoţional. Nevoile sexuale. Orice felde nevoi. Vedeţi, ei au fost influenţaţi de gândirea lumiiprecum că un soţ sau o soţie le va satisface nevoile. Ceminciună grosolană din partea vrăjmaşului nostru şi dinpartea lumii! Credeţi-mă, nu există disperare mai maredecât aceea de a fi încătuşat într-o căsătorie şi de adescoperi atunci că persoana cu care eşti căsătorit nupoate să-ţi satisfacă nevoile.

Aş spune chiar că dacă te afli în prezent în "nevoiedisperată" şi cauţi o fiinţă umană care să-ţi satisfacă

84

Aşteptând destupa n ca van l u i

nevoile, îţi pregăteşti propria ta cădere, o dezamăgirecare îţi va zdrobi inima. Bănuiesc că ai avut deja destuledezamăgiri în viaţa ta. Domnul ştie că nu mai ai nevoiede altele!

Realitatea este aceasta: Numai Unul poate satisfacenevoile noastre - Domnul Isus Cristos.

Aş merge chiar mai departe cu afirmaţiile. Doar Unuleste destinat să satisfacă nevoile noastre. Aş spune maidegrabă că aceşti ani când suntem singuri sunt un dar preţios din partea Domnului, fiindcă ai prilejul să dezvolţilegătura ta cu El şi să descoperi cât de adânc şi minunatpoate El satisface fiecare nevoie. Citeşte Psalmul 23 şiPsalmul 91 înainte de a trece mai departe.

înainte de toate, prin moartea, îngroparea şi înviereaLui, Domnul nostru Isus a împlinit pentru noi o lucrarecompletă, fără nici o fisură. Mântuirea ta nu are nici olipsă. Iar viaţa Lui din tine poate comunica omului tăudinlăuntru tot de ce el are nevoie. Eleste Viaţa ta.

Aceasta este foarte practic, nu ceva super-spiritual. Vă voi da în continuare câteva sfaturi practice cuprivire la modul în care să începeţi să experimentaţiatotsuficienţa Lui.

Dumnezeu ne spune să căutăm un singur lucru. Eleste gelos. El ştie că dacă vom căuta orice altceva, vomfi dezamăgiţi şi chiar răniţi. Căutarea creştinului este şitrebuie să fie întotdeauna după Domnul. La sfârşitul vieţii lui, Pavel spune: "Să-L cunosc pe El şi puterea

învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă facasemenea cu moartea Lui...".Ştiu că pasajul din 1 Corinteni 7 se referă la o situaţie

anume, dar principiile exprimate în aceste cuvinte depăşesccadrul lor propriu-zis. Care este însemnătatea acestor cuvinte? Nu ne spune: nu vă căsătoriţi!- Se spune: "Nucăutaţi să vă căsătoriţi". Ce poate fi rău în a căuta unpartener de viaţă? Propriu-zis, nimic. După cum am afirmai

"Dumnezeu i-a creat... bărbat şi femeie" Astcpluiitl liescopci II cii vini I in



anterior, Dumnezeu ne-a creat cu această dorinţă. Dar nouă, în calitatea noastră de credincioşi ni se porunceştesă căutăm în mod continuu, cu abnegaţie şi cu toatăfiinţa noastră numai un singur lucru: pe Domnul Isus.

De ce? Motivul este următorul. Datorită felului încare ne-a creat Dumnezeu, dacă ne dedicăm în întregime

căutării unui partener de viaţă, căutarea însăşi ne va îndepărta de la chemarea pe care o avem pentru viaţanoastră, şi anume de a-L căuta şi a-L cunoaşte peDomnul! Nu putem fi cu două feţe. Noi vom căuta oriun lucru, ori altul. Nu putem căuta două lucruri înacelaşi timp... este imposibil. Unul va domina. Unul

va fi cel care va stăpâni. Unul va dirija. Un obiectmişcător nu poate merge în acelaşi timp în direcţiidiferite.

Când suntem singuri

Pentru unii, cea mai mare dificultate, chiar tortură, oconstituie simplul fapt că sunt singuri. Strigăm cătreDomnul: "Tu ai spus: Nu este bine ca omul să fie singur!""Ajută-mă!"

Şi se pare că El nu aude.Dar El aude.El doreşte să fie atât de aproape de noi, încât să

cunoaştem prezenţa Lui şi să ştim că în prezenţa Luinu suntem singuri. Cum se poate întâmpla aceasta?O, este o aşa de mare bucurie să găseşti mângâiere

în prezenţa Lui, în rugăciune şi în Cuvântul Lui -este o aşa de mare bucurie. Cunoaştem noi în acestmod prezenţa LUI? Aceasta este o prezenţă pe carenici o situaţie nu ne-o poate fura sau diminua.

Ne dăm noi seama că nu există singurătate maimare decât aceea de a fi unit pe viaţă cu cineva carenu este alegerea lui Dumnezeu? închis într-o aparentă

închisoare a singurătăţii? A nu avea părtăşie cu însăşipersoana de care ar trebui să fim cel mai apropiaţi. Aceasta înseamnă cu adevărat a fi singur. Trebuie săne ferim să se întâmple aşa ceva, şi aceasta o putemface dorind voia Lui, numai voia Lui, mai presuschiar decât dorinţa noastră de a nu mai fi singuri.

Trebuie să subliniez şi faptul că fiecare persoanăcăsătorită se simte câteodată incredibil de singură, osingurătate a cărei apariţie nu poate fi împiedicatăde căsătorie. Dacă vom şti cum să înlocuim aceastăsingurătate cu prezenţa lui Dumnezeu, nu vom suferi,ci vom câştiga. Dar dacă vom încerca să ne satisfacemnoi înşine această nevoie, rezultatul va fi, foarteprobabil, opusul a ceea ce căutăm.

Cea mai bună modalitate de satisfacere a acesteinevoi atunci când eşti singur este părtăşia cu sfinţii în trupul lui Cristos. Agaţă-te de tot ceea ce Domnulface în credincioşii cu care te întâlneşti. Vom discuta

despre aceasta mai târziu.Pot să împărtăşesc aceasta fără rezerve: Când îi

cerem lui Dumnezeu să ni se descopere ca Totul întot, când spunem: "Doamne, vreau ca Tu să fii totceea ce eu doresc cu ardoare şi aştept", El ne va auzişi va răspunde la rugăciunea noastră. Un lucru uimitor se va întâmpla. Eu, precum şi mulţi alţii, amexperimentat aceasta.

Când ajungem să ne dăm seama căEl este într-adevăr tot de ceea ce avem nevoie, nu vommai fi stăpâniţi de nevoia de a găsi un partener de viaţă. Putem să rămânem în odihnă. El ne este îndeajuns. Dacă El va dori să ne căsătorim, vom fipregătiţi să fim cel care dă, şi nu cel care primeşte.Dacă El doreşte ca noi să rămânem singuri, suntemmulţumiţi cu faptul de a fi mireasa Lui - aşteptând venirea Sa!

86 87




88

Aşteptând descoperii ca von l u :

Două ajutoare practiceDin Care întregul trup, fiind potrivit şi ţinut împreună

prin ceea ce dă fiecare încheietură, în funţie de lucrareacorespunzătoare a fiecărei părţi individuale, pricinuieştecreşterea trupului pentru zidirea lui în dragoste. Efeseni4:15-16 (NASB)

La vârsta de 20 de ani, Domnul mi-a descoperit multedin aceste lucruri şi mi-a vorbit foarte clar, arătându-mică trebuie să încetez să mai dau întâlnire fetelor (eu am început deja de la vârsta de 15 ani). Cuvântul acestami-a fost adresat mie personal şi de aceea nu vreau să îl impun şi altora. Trecutul mi-â fost presărat cu multelegături de acest fel cu surori şi a trebuit să mă pocăiesc

de multe lucruri.Felul în care Domnul m-a abordat în această privinţăa fost blând şi plin de îndurare. A fost ceva de genulacesta: "V rea intenţionat să dai întâlnire soţiei altuia? "Răspunsul era evident. Detaliată, întrebarea suna astfel:"îţi dai tu seama că ori de câte ori dai întâlnire uneisurori, tu de fapt flirtezi cu soţia altuia? Ele nu sunt încămăritate - în ochii tăi."

Mai târziu, mi s-a părut că Domnul îmi pune o altă întrebare: "Richard, dacă te vei căsători cândva, unde vei găsi părtăşie - în mijlocul multor surori?" "Cred cănu!" am răspuns Domnului. Apoi El m-a întrebat: "Cucine vei avea părtăşie?" Era limpede. Cufraţii mei înCristos. Aşa va fi cu fiecare dintre noi - fraţi cu fraţi;surori cu surori.

într-adevăr, am descoperit că părtăşia pe care am avut-ocu fraţii mei a fost mai adâncă şi mai curată decât oricarealta pe care am avut-o cu surorile. Nu vreau să insinuez cănu am cunoscut surori evlavioase - dar, în cazul fraţilor, nuexistau "distrageri ale atenţiei"!

x o

Eu cred că această minunată poezie, pe care o sorăscump ă mi-a trimis-o într-o perioadă foarte întunecatăa anilor mei de singurătate, spune totul:

Cristos viaţa noastră

"Eu sunt" Cine eşti Tu, Doamne?Eu sunt - toate lucrurile pentru tine; îndeajuns pentru fiecare nevoie a ta;Tu eşti împlinit în Mine.

Eu sunt - Pacea ta, Bucuria ta,Dreptatea ta, Puterea ta.Eu sunt - Biruinţa ta asupra păcatului,

Păzitorul tău zi şi noapte.

Eu sunt - Calea ta, Viaţa ta;Eu sunt - al tău Cuvânt de Adevăr,Orice îţi lipseşte, Eu îţi sunt ţieEl Shaddai, îndeajuns.

Eu sunt - Viaţa ta dinlăuntru,Pâinea ta Veşnică;Mănâncă din Carnea Mea, bea din Sângele meu,Eu sunt - De ce ai tu nevoie?

- Adah Richmond -




Cât de minunată a fost această părtăşie cu fraţii, şi câtde mult am crescut prin ea. Ea m-a pregătit în maremăsură pentru părtăşia cu fraţii mei în Cristos de acum,

părtăşie care se menţine de mai bine de 20 de ani.Domnul mi-a vorbit că, mai presus de toate, eu trebuiesă cultiv legătura mea cu El, sa ajung să-L cunosc pe Elca totul în toate, astfel încât, în cazul în care mă voicăsători vreodată, să fiu mai bine pregătit să îmi dau viaţa pentru soţia mea (nu spun că am şi reuşit!).

O, de câte probleme am fost eliberat! O, ce libertateam primit! Şi, o, cât am crescut în cunoaşterea Lui! Nuaş schimba acei trei ani care au urmat cu nimic. Cuadevărat cred că au fost cei mai buni ani din viaţa mea.

Terenul de pregătire al lui Dumnezeu pentrucăsătorie - adunarea Am văzut că există doar o singură cale prin care

Dumnezeu va obţine ceea ce doreşte în orice căsătorieşi aceasta este prin lucrarea profundă a crucii în vieţilesoţului şi a soţiei.

Cum ne putem pregăti pentru aceasta? Dumnezeu ne-a dat o cale minunată. Aceasta este Casa lui Dumnezeu,adunarea, fraţii şi surorile cu care ne strângem.

Fraţii şi surorile sunt cei care ne oferă multe prilejuride "a muri faţă de eu" şi de "a ne da vieţile" pentru ei.Tot ceea ce trebuie să facem este să privim în jurulnostru şi să-L întrebăm pe Domnul: "Cum pot eu să-midau viaţa pentru fraţii şi surorile mele?" El ne poatedeschide ochii să vedem mii de posibilităţi.

Poate că este vorba de a aduce pe o soră mai în vârstăla fiecare strângere şi a o duce înapoi acasă; sau de amerge devreme la fiecare strângere pentru ca să aranjămscaunele şi a rămâne după terminare ca să le punem laloc; sau a te oferi să-1 ajuţi pe un frate care are prea mult

90

Aşi cplâml llc.\CI >l >CI II Cil l-DII 1 ,111

de lucru în jurul casei, este suprasolicitat, ca şi el săpoată fi împreună cu familia. Prilejurile sunt multe.Dacă nu vedeţi niciunul, întrebaţi.

Du-te şi întreabă-1 pe un frate sau pe o soră, familiasau pe bătrânii adunării cu ce le poţi fi de folos - şi apoiajută-i să-şi revină din şoc!

Principiul de bază este acesta: e nevoie să sacrificidin timpul tău pentru alţii - să-ţi utilizezienergia ta înfolosul altuia. învaţă să-L slujeşti pe Cristos cu toatăinima ta, chiar în locul unde te găseşti acum. Vei găsi cărăsplata îţi va fi mare "în viaţa aceasta".

Vedeţi, noi nu învăţăm calea crucii dintr-o dată. Enevoie de timp. Nu există moment mai bun pentru a învăţa să mori faţă de eu decât cel de faţă. Cu câtmai curând murim faţă de eu, cu atât mai curând îl

vom câştiga pe Cristos! într-adevăr, noi trebuie săne pregătim pentru acea zi în care, dacă ne vomcăsători, crucea să fie prietenul nostru, şi noi să ocunoaştem bine.

Iată cheia: Dacă ne dedicăm inima în întregime şi pe deplinpentru a-L căuta şi a-L sluji pe El, dacăvoia Lui este ca noi să ne căsătorim, la timpul Lui slăvit, în modul Lui slăvit, El ne va aduce împreunăcu persoana care este alegerea Lui - El nu va îngădui să o pierdem şi nici nu va îngădui ca acea persoană să ne piardă pe noi! Şi cât de minunat vom cunoaşte pentru tot restul zilelor noastre pământeşti că nu a fost realizarea noastră, ci a Lui! Şi cum va primi El toată slava!

Şi dacă voia Lui pentru noi este "să rămânem aşa cumsuntem", vom fi pe deplin mulţumiţi cu El. Iar IU vaprimi toată slava.

•> I



"Dumnezeu ia creat... bărbat şi femeie"

Un cuvânt despre curăţie Ara citat mai sus Galateni 5:24:

Dar cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignitcarnea împreună cu patimile şi poftele ei.

Dumnezeu vrea ca noi să fim un popor curat, sfânt,fără vreo pângărire a cărnii sau a poftelor ei. Am maicitat şi: "Fugi de poftele tinereţii". O, de ar găsiDumnezeu pentru EI în aceste vremuri tineri nepângăriţi

în nici un fel, care s-au păstrat curaţi şi sfinţi înpr imul rând pentru El ş i apoi pentru un par tener.Categor ic că aceas tă a t i tudine t rebuie cul t ivată încăde pe vremea când suntem necăsător i ţ i .

A te supune cărnii în acest domeniu înseamnă a sacrifica,

chiar a distruge UNITATEA slăvită pe care Dumnezeu o are în vedere pentru sfinţii Lui în relaţia de căsătorie. Dumnezeu să se îndure de noi.

Eu sunt convins că şi în aceste zile rele, El poate aveao astfel de generaţie care să fie credincioasă planuluiSău iniţial. Cheia constă în a evita cu tot dinadinsul, afugi de orice situaţie în care ar putea exista cea mai micăpângărire sau necurăţie.

Dar dacă am fost "necurat" în trecut? Aceasta a constituit una din preocupările mele constante

atunci când Domnul a început să-mi vorbească. Am fostfoarte descurajat şi am simţit că sunt condamnat de trecutulmeu. Dar atunci Domnul m-a îndrumat la 2 Corinteni 11:2:

...pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Cristosca pe o fecioară curată.

Slăvi t să f ie Dumnezeu! Cui a spus Pavel aces tea?Cine a fos t mai imoral decât cor in teni i , cu pros t i tu ţ ia

92

Aşteptând descoperirea von l.m

lor d in temple? Nimeni! Dar câ t de minunată ş i dedesăvârşită este lucrarea de pe cruce a Domnului nostruIsus, acolo unde El a plătit cu preţiosul Lui sânge vărsat fiecare păcat, pentru ca noi să putem fi curăţiţi ,ie r ta ţ i , înnoi ţ i .

Toţi cunoaştem calea: 1 Ioan 1:9:

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şidrept să ne ierte păcatele şi să ne curăţească deorice nelegiuire.

Şi apoi să ne ţinem strâns de curăţirea noastră, Cristosca Dreptate a noastră, urmărind Romani 12:2 (CLV):

Nu vă potriviţi acestui veac [imoralităţii], ci fiţitransformaţi prin înnoirea minţii...

Când Domnul mi-a arătat aceasta, am cunoscut cătreceam printr-o perioadă în care El putea să restabilească în mine, prin lucrarea crucii Lui, cel puţin gândirea uneifecioare curate. Fie ca El să facă acelaşi lucru, într-unmod tot aşa de minunat şi în voi, dacă şi voi aveţi nevoiede acest nou început cu El.

Aşadar, prin harul Lui, avem acest început proaspăt:să începem din nou "ca şi cum n-am fi păcătuit niciodată",să umblăm în curăţia şi sfinţenia căilor Lui.

Fie ca mulţi să fie restabiliţi prin acest adevăr!Şi, de acum înainte, să fugim de orice situaţie care ne-

ar ispiti să repetăm păcatele din trecut.

93



1 0 . CE VREA DEFAPT DUMNEZEU

Datorită faptului că suntem egocentrici, punând omul în centrul atenţiei noastre, noi credem că toate gândurile

şi intenţiile lui Dumnezeu se concentrează asupranoastră.Din nefericire, aceasta este perspectiva abordată de ceamai mare parte a creştinătăţii, care se concentrează dince în ce mai mult asupra omului şi asupra nevoilor lui.Da, Dumnezeul nostru iubit se îngrijeşte de noi pestemăsură de mult. şi noi ne închinăm Lui şi îl slăvim




96

Ce vrea (Ic fapt Dtimnc e u

pe care îl avem la dispoziţie, să învăţăm calea cruciişi, în acelaşi timp, să ne pregătim pe noi înşine pentrua fi Mireasa Lui.

Aceasta trebuie să fie dorinţa noastră cea mai mare şimai adevărată. în afara acesteia, noi suntem dezorientaţişi instabili. Fie ca El să ne dea fiecăruia această inimă.

Şi Duhul şi Mireasa zic: "Vino". Cel ce aude să zică:"Vino".

Amin! Vino, Doamne Isuse!

Dar realitatea este chiar contrariul. înainte chiar de aexista un tată pământesc, Dumnezeu era Tată cu un Fiupreaiubit. El ne-a împrumutat unul din titlurile Lui canoi să ne modelăm după întâiul Tată veşnic. înainte ca viţa să fi fost creată, Domnul Isus era Viţa vieţii veşnice,din care a izvorât toată viaţa.

înainte de a fi existat un bărbat şi o femeie în grădină,Dumnezeu a avut în gândul Lui o Mireasă pentru FiulSău! Şi El ne-a împrumutat, doar pentru scurt timp,acest lucru numit căsătoria, până când va apare acearealitate pe care ea o simbolizează.

Pentru Mireasa Lui a trebuit plătit un preţ - însăşimoartea pe cruce a lui Cristos şi preţiosul Lui sânge vărsat - ca din coasta Lui să iasă aceea care să fieasemenea Lui în natură, caracter şi viaţă.

Dar această Mireasă trebuie să se pregătească înainteca nunta să poată avea loc. Cum? Doar prin a urmaaceeaşi cale pe care a umblat El - calea crucii. Pregătireaei constă în moartea ei, moarte faţă de tot ce este din ea însăşi, astfel încât ea să poată fi înviată la o viaţă pe caremoartea nu o poate atinge, să-L întâlnească pe El faţă înfaţă, şi să fie, la sfârşit, asemenea Lui.

Dacă suntem preocupaţi în primul rând de ceea ce esterezervat pentru noi în planul lui Dumnezeu cu privire la bărbat şi femeie, ne îndepărtăm mult de dorinţa şi planulSău. într-adevăr, ne îndepărtăm.

Căci, d â n d bărbatului soţie şi dând femeii soţ, El

oferă un loc în care MireasaFiului Său să se poatăpregăti.Dacă într-o zi va trebui să ne căsătorim, El ne oferă

prin aceasta un teren propice pe care noi vom putea îngădui Vieţii Lui altruiste să ia chip în noi şi pe careMireasa Lui se va putea pregăti pentru El.

Dacă trebuie să rămânem singuri,nimic nu se schimbă. Vom putea să răscumpărăm mai bine timpul

dumnezeu i-a creat

Documents