DUMNEZEU( Bi? s e r i c a s a

Şi învăţaţi de la Mine... căci Eu sînt blînd şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă

pentru sufletele voastre" (Mat. 11,29). Aceste cuvinte ale Mîntuitorului nostru au fost pentru fiii credinţei din toate timpurile şi pentru slu­jitorii adevărului divin, aşa cum au fost şi pentru grupa ucenicilor Săi, un standard eta­lon ce stă în faţa bisericii Sale, a căror princi­pii trebuie să prindă viaţă în trăitorii Evan­gheliei veşnice.

Scopul lui Dumnezeu cu biserica Sa, cu cre­dincioşii Săi, este acela ca... după ce au învăţat de la El, să demonstreze acest lucru în carac­ter şi-n acţiunile vieţii lor.

„Este scopul lui Dumnezeu", sublinia serva Domnului, „acela de a demonstra prin poporul Său (biserica şi deci credincioşii Săi) princi­piile împărăţiei Sale“.

Şi trebuie să reţinem că acest lucru este cu atît mai valabil pentru slujitorii Săi, indiferent ce, şi unde este chemat să slujească lui Dumne­zeu şi bisericii Sale. Trebuie să ne dea de gîn- dit faptul că adesea se imprimă prea mult omenesc în rezolvarea problemelor lui Dum­nezeu şi aceasta din punct de vedere spiritual, nu corespunde etalonului divin.

„Şi învăţaţi de la Mine...“ sfătuia Fiul lui Dumnezeu pe ucenicii de acum aproape două mii de ani, şi-i sfătuieşte şi pe cei de astăzi... aceasta pentru că „idealul caracterului creştin este asemănarea cu Domnul Hristos. După cum Fiul Omului a fost desăvîrşit în viaţa Sa, tot aşa şi urmaşii Lui trebuie să fie desăvîrşiţi în viaţa lor“.

Pentru a manifesta caracterul lui Dumnezeu, pentru a nu ajunge să ne înşelăm pe noi în­şine, să înşelăm biserica şi pe cei din jurul nostru printr-un creştinism prefăcut, noi tre­buie să avem o personală experienţă a cunoaş­terii lui Dumnezeu.

Dacă în adevăr, avem părtăşie cu Dumne­zeu, atunci vom fi slujitori ai Săi, deşi poate că nu vom ajunge niciodată să vorbim vreunei adunări. Vom fi lucrători împreună cu Dum­nezeu, prezentînd desăvîrşirea caracterului Său în viaţa noastră, în acest trup al naturii noastre om eneşti!

Sita timpului va cerne faptele noastre. Mîn- tuitorul a subliniat profund necesitatea unei armonii perfecte, a unui sincronism desăvîrşit

între ceea ce spunem, ceea ce pretindem, sau ceea ce cerem sau propovăduim altora, şi pro­priile noastre gînduri, cuvinte, acţiuni.

Am vorbit altora despre iertare, iubire, prin­cipialitate. Dar atunci cînd este vorba despre mine ,nu întind inima şi mîna mea decît celor ce-mi împărtăşesc părerile, sau îmi sînt prie­teni. Domnul Hristos ne adresează sfatul de a învăţa de la El blîndeţea şi smerenia inimii. Dar dacă consider aceasta ca o problemă „pen­tru cei din afara mea fără a avea contigenţă cu mine, cu caracterul meu defectuos;... dacă nu mă voi convinge de a da în cinste, consideraţie şi respect fratelui şi sorei mele, nu după cri­terii subiective, ci ca „om“ ca aproape al meu; dacă mă voi socoti totdeauna mai presus de ceilalţi, aşteptînd ca toţi „să-mi recunoască ca- lităţile“ în timp ce eu ignor, smerenia şi ase­mănarea cu Hristos, atunci sînt „o aramă su­nătoare" zgomotoasă şi la propriu şi la figurat şi nu voi putea manifesta în viaţa slujirii mele caracterul lui Dumnezeu.

în dreptul unor asemenea cazuri citim : „Aceia care prin exemplul lor furnizează exem­ple şi argumente neconsacrate, negative, împo­triva a ceea ce este drept, aceştia pun înaintea cauzei lui Dumnezeu o piatră de poticnire în calea celor ce au nevoie a fi sp rijin iţi; unii ca aceştia vor sta înaintea judecăţii imanente pentru a da socoteală de toate acestea".

Iată de ce, pentru toţi fiii credinţei şi pentru slujitorii lui Dumnezeu, este imperativ a înţe­lege bine faptul că scopul lui Dumnezeu, dorin­ţa şi voinţa Sa, este aceea de a demonstra prin viaţa şi activitatea fiecăruia dintre noi, prin­cipiile de dreptate, de iubire, de smerenie şi umilinţă, de împreună simţire şi sacrificiu, de slujire dezinteresată şi toate celelalte principii desăvîrşite şi veşnice ale împărăţiei Sale. Şi asigurarea divină ni se adresează tuturor : „Fe­rice de robul acela pe care, la venirea sa, Stă- pînul, îl va găsi că a făcut astfel. Acela va auzi invitaţia : „Bine rob bun şi credincios. Ai fost pus peste puţine lucruri, te voi pune peste multe... intră în bucuria Stăpînului tău“. Rog pe Bunul Dumnezeu ca tuturor celor credin­cioşi, Bunul Dumnezeu să le adreseze aceste fericite cuvinte.

(D, Popa)

□ □ □ a a a n n a p a a a a a a a a o a a a a a a p a a c

REALITĂŢI CONTEMPORANE ■ REALITĂŢI CONTEMPORANE - REALITĂŢIa a a a g p a m lo a a a a a a a c a a a

O nouă şi prestigioasă afîr-, mare a politicii de pace,

de promovarea prieteniei, coo­perării şi înţelegerii în lume, iată ecoul vizitei pe care Exce­lenţa Sa Domnul Nicolae Ceauşescu, împreună cu D-na Elena Ceauşescu au făcut-o în ţări ale Asiei, Orientului Mij­lociu şi Africei. Japonia, Fili- pine, Pachistan, Iordania şi Tunisia repere ale activităţii desfăşurate cu abnegaţie şi dă­ruire de preşedintele Nicolae Ceauşescu, reprezentant fidel al năzuinţelor şi idealurilor naţi­unii noastre, remarcabil purtă­tor al aspiraţiilor ei de pace, prietenie şi colaborare între toate popoarele lumii. Nu este de mirare deci că am urm ărit cu toţii cu un viu interes şi în a- celaşi timp şi cu o profundă sa­tisfacţie, această nouă şi impor­tantă misiune de prietenie şi colaborare întreprinsă de pre­şedintele României socialiste, activitate ce se înscrie ca o parte componentă a politicii ex­terne a statului nostru, politică pusă în slujba nobilelor ţeluri de democratizarea relaţiilor in­ternaţionale.

Vorbind despre importanţa istorică a acestui eveniment, ca şi de rolul şi personalitatea Excelenţei Sale, Preşedintele Nicolae Ceauşescu, se declara:

„Noi, în Filipine, am urmă­rit cu profund interes progre­sul României sub conducerea înţeleaptă a preşedintelui Ceauşescu. Noi sîntem conşti­enţi că, sub o astfel de îndru­mare înţeleaptă, Republica So­cialistă România a avansat în căutarea unei lumi în condiţii de egalitate, justiţie şi încredere reciprocă". Preşedintele Ferdi- nand Marcos.

„In lume, politica activă pe care dumneavoastră o duceţi în

favoarea păcii şi cooperării in­ternaţionale conferă României un prestigiu meritat". Preşedin­tele Habiba Bourguiba.

Şi în adevăr, pe toate meri­dianele lumii acţiunile Româ­niei şi prezenţa preşedintelui ei, sint salutate cu entuziasm, pen­tru că răspunde aspiraţiilor şi intereselor majore ale întregii omeniri.

Itinerariul de pace, prietenie şi colaborare întreprins de pre­şedintele Republicii noastre în acest debut de primăvară, în­cearcă într-adevăr, cu noi va­lenţe prezenţa României pe scena politică a lumii. O dată în plus, pe linia principialităţii şi continuităţii ce îi sînt proprii, România face dovada convingă­toare a posibilităţii că în lumea noastră de astăzi, raporturile dintre state se pot dezvolta în conformitate cu năzuinţele de pace şi cooperare ale popoare­lor.

— O primă etapă a noului itinerar de pace, a fost JAPO­NIA — prima vizită a unui şef de stat al României în această ţară. Toate comentariile şi arti­colele de presă reliefează cor­dialitatea, ambianţa, stima şi respectul reciproc în care s-au desfăşurat convorbirile oficiale, semnificaţia comunicatului co­mun, contribuţia remarcabilă pe care această vizită a adus-o dez­voltării colaborării dintre cele două ţări şi popoare, în intere­sul reciproc al cauzei păcii, în­ţelegerii şi cooperării în lume „Vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu reprezintă un mare succes pentru România şi în egală măsură, pentru Japonia**, consemna presa Japoneză. „Vi­zita dumneavoastră în Japonia**, spunea premierul Takeo Miki, „adînceşte şi mai mult spiritul de înţelegere şi încredere mu-

ca ca ca ca ca ca ca ca ca

tuală, constituind un eveniment epocal, care trebuie să fie în­scris la loc de cinste în istoria relaţiilor de prietenie dintre cele două ţări“.

— „România şi Filipine**, sublinia preşedintele Nicolae Ceauşescu, „se găsesc la dis­tanţe mari şi au orînduiri so­ciale diferite. Totuşi... spre bucuria noastră, colaborarea dintre cele două ţări se dezvoltă în mod rapid**. Vizita în Fili­pine deschide o eră nouă, era cooperării mutuale, garanţie a păcii şi prosperităţii popoare­lor.

într-adevăr, vizita preşedin­telui României în Filipine a inaugurat o nouă etapă de mare însemnătate în relaţiile româno- filipineze, reconfirmînd punctul de vedere promovat cu consec­venţă de ţara noastră, potrivit căruia deosebirile de orînduire şi ideologie nu sînt şi nu trebuie să constituie un obstacol în ca­lea dezvoltării relaţiilor reci­proc avantajoase, atunci cînd se porneşte de la interesele vitale ale popoarelor şi se acţionează în acest sens. Ecourile vizitei înalţilor oaspeţi români în Fi­lipine, au subliniat ideea că vizita preşedintelui României socialiste, Nicolae Ceauşescu, şi a D-nei Elena Ceauşescu a fost încununată de un bilanţ rodnic, de rezultate valoroase şi pline de semnificaţii. Ca o ilustrare grăitoare a prestigiu­lui, a înaltei stime şi conside­raţii de care se bucură preşe­dintele României, Nicolae Ceauşescu, şi D-na acad. dr. ing. Elena Ceauşescu, este de­cernarea titlului de Doctor honoris cauza al Universităţii Filipinelor şi respectiv a Uni­versităţii Femenine din Manila, înalţilor soli români. Declara­ţia solemnă comună, Comuni-

mM A I — IU N IE 1975 ........ ...... LU

catul Comun, acordul de bază de cooperare economică şi teh­nică, acordul comercial şi acor­dul de colaborare tehnică şi ştiinţifică — sînt documente ce însumează în paginile lor do­rinţa comună de a pune bazele unei cooperări multilaterale în folosul ambelor ţări şi pentru dezvoltarea unui climat gene­ral de încredere şi colaborare.

— Pakistan, a treia etapă a itinerariului de pace, prietenie şi colaborare, a preşedintelui Nicolae Ceauşescu, s-a desfăşu­ra t în zilele de 13 şi 14 aprilie 1975. Sintetizînd, retrospectiv, conţinutul densului dialog ro- mâno-pakistanez la cel mai înalt nivel, se poate afirma că trăsătura distinctă a acestuia o constituie dorinţa de continui­tate, de reafirmare puternică a voinţei comune, în beneficiul celor două ţări. Vizita între­prinsă în Pakistan de Excelenţa Sa Domnul Nicolae Ceauşescu, împreună cu D-na Elena Ceauşescu, a reflectat pregnant în întreaga ei desfăşurare, con­stantele politicii pe care ţara noastră o desfăşoară neabătut,o politică de apropiere şi con­lucrare între state în favoarea păcii şi progresului popoarelor. „Consacrarea conducerii româ­neşti cauzei progresului, viziu­nea şi curajul în afirmarea drepturilor naţiunilor mici şi mijlocii" — declara primul mi­nistru Zulfikar Aii Bhutto, ,,au cucerit respectul şi admiraţia profundă a tuturor naţiunilor iubitoare de pace din lume“.

— Semnificativ pentru dia­logul româno-iordanian, sînt cuvintele exprimate de regele Hussein care spunea : „Foarte multă lume, căreia ne alăturăm întru totul, vede în dumnea­voastră un conducător înţelept şi curajos. Urmărim cu admira­ţie şi profundă stimă calităţile dumneavoastră deosebite de conducător al ţării şi al harni­cului popor român... Apreciem cu multă stimă rolul deosebit pe care-1 aveţi în realizarea unor adevărate legături de prietenie între popoare, pentru destindere şi înlăturarea războ­iului rece în relaţiile Est-Vest... Sînteţi ideologul care ştie să-şi

apere principiile şi, totodată, . omul politic cu multă clarvizi- j une şi responsabilitate istorică... Părerile dumneavoastră au fost întotdeauna importante pentru alţii, deoarece ele au izvorît dintr-un profund patriotism, credinţă şi dăruire personală faţă de popor şi convingerile sale. Iată de ce dumneavoastră sînteţi prietenul iubit al Iorda­niei, apropiat inimilor noastre".

începută sub astfel de aus­picii favorabile, vizita preşedin­telui Ceauşescu în Iordania re­prezintă continuarea unui dia­log fructuos, cu largi perspec­tive de colaborare în diverse domenii de activitate, înscriin- du-se în contextul mai larg al legăturilor de prietenie şi cola­borare statornicite între Româ­nia şi ţările arabe.

— După vizita de mai bine de două săptămîni întreprinsă într-un şir de state din Asia, Orientul Mijlociu şi Africa, cea de a patra şi ultima etapă a acestei noi misiuni de pace a fost Tunisia.

Vizita a prilejuit — în primul rînd — o afirmare puternică a voinţei comune a popoarelor român şi tunisian, de a da noi dimensiuni relaţiilor reciproce de colaborare pe multiple pla­nuri.

Declaraţia solemnă comună, semnarea Acordului general de colaborare economică, a Progra­mului privind realizarea unor obiective economice în colabo­rare şi Memorandumul privind schimburile comerciale, au pus noi baze unei rodnice colabo­rări pe diverse tărîmuri. Toate acestea sînt de natură a da un stimulent puternic relaţiilor re­ciproce, care să ducă la extin­derea şi diversificarea lor con­tinuă.

Tunisia, o încheiere fericită a unui itinerar fericit, desfăşu­rat cu strălucit succes sub sem­nul prieteniei şi colaborării multilaterale, al conlucrării rodnice pentru prosperitatea popoarelor în deplină concor­danţă cu cerinţele cauzei păcii şi progresului în întreaga lume.

REDACŢIA (din presa zilei)

I Domnul Hristos

I Lucrarea

DuLului SfîntI| -------------- A. D orofte i

I1 a p ro ap e 20 de v e ac u ri în u r - _ ^ m ă, p o tr iv it p lan u lu i lu i D um - I nezeu, e ra r în d u it să Se n ască la

; | jBetleem A cela a c ă ru i ob îrşie se “ su ie p în ă în v re m u ri străv ech i, p in ă I în z ile le veşniciei. în tru p a re a L u i

Ih u în sem n ează n u m ai o fav o are de a -L fi a v u t p r in tre noi m ai b in e de

| 3 0 de an i. E v an g h e lia d u p ă Io an

I sp u n e c ă : „A tît de m u lt a iu b it D u m nezeu lum ea, în c ît a d a t pe

■ s in g u ru l S ă u F iu “... şi L -a d a t p en - _ t ru că n e -a iu b it a tî t d e m u l t ! D ar i c e în sem n ează a ce s t „a d a t“? E■ m ai m u lt d ecît n e p u tem în ch ipu i.■ S am ariten c ii, la f în tîn a lu i Iacob i | se ră sp u n se : „D acă a i fi cunoscu t■ T u d a ru l lu i D um nezeu!.. .A şa d a r ■ i s u s este u n da r, e d a ru l lu i D um -

j | nezeu. N ouă n e -a fo st fă c u t acest

Im a re da r. „C ăci u n C opil n i s-a hăscu t, u n F iu n i s -a dat... II vo r

j |p u m i ..M inunat, Sfetn ic, D um nezeu

Itare , P ă r in te le veşn iciilo r, D om n al păcii". Is. 9,6.

| Deci, „Cel ce n e -a fo st d ă ru it n u

I este n u m a i u n C opil c a re n i S-a n ăscu t, E l este P ă r in te le v eşn ic ii-

| l o r . „El a fo st la în cep u t cu D um -

I nezeu. T o ate lu c ru r ile a u fo st fă ­cu te p r in E l şi n im ic d in ce a fost

I făcu t, n -a fo s t făcu t f ă r ă E l“. Ioan

11,2,3. „El e s te m a i în a in te de to a te lu c ru r i le ş i to a te se ţ in p r in E l“.

| Col. 1,17.

I V e n irea L u i în lu m e a n o a s tră a adus ad ine i, n e cu p rin se p re face ri în

I v ia ţa L ui. P o tr iv it P la n u lu i de

I M întu ire , E l „a t re b u i t să se a se ­m en e f ra ţ i lo r Săi în to a te lu c ru -

■ r i le “. E vr. 2,17. E l e ra D um nezeu,■ d a r tre b u ia să d ev in ă om ; e ra ne- | m u r ito r d a r t r e b u ia să fie supus■ m o rţii p e n tru ca să n e p o a tă m în - ■ ţ u i , să p o a tă să-Ş i dea v ia ţa p en - | i r u noi. S tă p în u l ş i Z id ito ru l u n i-

I v e rsu lu i ia chip de rob, E l cel s lu ­j i t v in e ca să servească .

| I a tă c îtev a g în d u ri c a re n e po t■ a ju ta să în ţe leg em m ai b in e iu b i- ■ r e a , r e n u n ţa re a , sac rif ic iu l Lui. | P ro fe tu l Isa ia n e v o rb eşte astfe l

Id esp re D u m n ezeu : „E l n u oboseşte, n ici n u osteneşte" (cap. 40,28), dar,

| d esp re F iu l O m ulu i c itim : „ Isus os-

I te n i t de că lă to rie şedea lîn g ă C n- t înă . Io an 4,6. A p o sto lu l P a v e l ne

I a m in teş te că D u m n ezeu „ locuieşte■ în tr -o lu m in ă de care n u p o ţi să teI a p ro p ii11... 1 T im . 6,16. P e F iu l O-

j im u lu i , p ro fe tu l Isa ia î l co m p ară cu 51,u n L ă s ta r c a re iese d in tr -u n p ă -

II fnînt uscat... şi profetul continuă :

m C U R IE R U L A D V E N T I S T

„N -av ea n ici fru m u se ţe , n ici s t ră ­lucire . O m a l d u re r ii şi o b işn u it cu su fe r in ţa , e ra a şa de d isp re ţu i t !“ ... Şi noi n u L -am b ă g a t în seam ă. Isa. 53,2.3.

D espre Cel n u m it „n em u rito r" , a - v în d c ins tea şi p u te re a veşn ică , u n su ta ş duce lu i P i la t ş t irea „că a m u r i t“. M arcu 15,45.

„O ad în cu l b u n ă tă ţ ii lu i D um ­nezeu l !“ F a ţă de acestea aposto lu l P av e l sp u n e : „Şi m ă rog ca D u m ­nezeu... să v ă d ea u n d u h de în ţe ­lep c iu n e şi de desco p erire în cu ­n o aşte rea L ui, şi să v ă lu m in eze o- eh ii in im ii... să p u te ţ i p ricep e îm ­p re u n ă cu to ţi s f in ţii care este lă r ­g im ea, lung im ea, ad în c im ea şi în ă l ­ţim ea". Efes. 1,18; 3,18.

î n aceste d im en siu n i n e este în ­fă ţiş a tă d rag o stea lu i D um nezeu . L ărg im e, lu n g im e n ecu p rin să ; a d în - c im e f ă ră de m ăsu ră . C ine în să p o a te să m ăso are în ă lţim e a de la c a re s-a coborft Isus ? în ce u n ită ţ i d e m ăsu ră să ex p rim ă m în jo s irea L ui, E l S -a făcu t să rac p e n tru noi. A lu a t ch ip de rob . A re n u n ţa ţ la în c h in a re a şi ad o ra re a îngerilo r. A cela în a in te a C ă ru ia căd eau d u h u ­r ile în leşin a ju n g e d isp re ţu i t şi p ă ­ră s i t de o am en i ; E l Cel slăv it, Se face b les tem p e n tru noi. P r iv i ţ i a - c es t p u n c t a l ad înc im ii, a l ru şin ii, ocării p e c a re o p o a rtă p e n tru noi, El, F iu l lu i D um nezeu . Ce cau tă El în aceste adâncim i? F ă ră în d o ia lă cev a p ie rd u t, ceva care îi e a t î t de scum p. M ai p re jo s de o rice p ă ca t ab o m in ab il: c rim ă, sau fa p te de r u ­şine, s în t b ra ţe le L ui în d u ră to a re . C ît L -a co sta t acest p lan de m în - tu ire ? Socotiţi to a te l ip su rile în d u ­ra te , to a tă u m ilin ţa , to a te sac rifi­c iile şi su fe r in ţa de ca re a a v u t p a rte . în t r u p a r e a este p u n c tu l de p lec a re a ceea ce n e sp u n S fin te le S c r ip tu r i p r in c u v in te le : „S -a făcu t să rac p e n tru n o i“. E l D um nezeu s lă v it n e m u rito r , necu p rin s, E l cel d in lu m in ă de n eap ro p ia t d ev in e om. In v iază d u p ă ră s tig n ire şi se în a l ţă apo i la cer în t ru p om enesc, ia r fă g ăd u in ţa rev en irii Sale po­t r iv i t p ro p r iilo r L ui cu v in te su n ă aşa: „C înd va v en i F iu l O m u lu i în s la v a Sa...“.

D a r cum s-a p ro d u s m in u n e a în ­t ru p ă r i i F iu lu i O m ulu i? „M aria a zis în g eru lu i : „C um se v a face lu ­c ru l acesta"? L a c a re îngeru l, care o în cu n o ş tiin ţa se d e sp re p la n u l lu i D um nezeu , cu p r iv ire la în tru p a re a D om nulu i H ristos, îi r ă s p u n d e : „D uhu l S f în t se v a pogorî peste t in e şi p u te re a C elui P re a în a l t te v a um bri" . L uca 1,35. A şa d a r t re ­bu ie să re ţin e m g în d u l că m in u n e a în tru p ă r i i D om nulu i n o s tru a p a r ţ in e D u h u lu i S fîn t. „De aceea c înd in ­t r ă în lum e, El z ic e : „Tu n -a i vo it n ic i je r tfă , n ici p rin o s ; ci M i-ai p re g ă ti t u n t ru p “. A p o sto lu l P a v e l face u rm ă to a re a d e c la ra ţie în leg ă ­tu ră cu în tru p a re a : „A stfe l dar, d eo arece copiii s în t p ă r ta ş i sîngelu i şi cărn ii, to t aşa şi El în su şi a fo st d eo p o triv ă p ă r ta ş la ele p e n tru ca p r in m o arte să n im icească p e cel ce a re p u te re a m o rţii ad ică p e D ia ­volul". E vr. 3,14. P ă r tă ş ia cu sîn -

gele şi cu c a rn e a av eau să p u n ă în fa ţa F iu lu i O m u lu i p rob lem ele , to a te p ro b lem ele c u care este c o n fru n ta t c red inciosu l. I a tă o d e c la ra ţie a Sa în a c e as tă p r iv in ţă : „V eghiaţi şi ru - g a ţi-v ă ca să n u căd e ţi în isp ită ; d u h u l în a d e v ă r e ste p lin d e r îv n ă , d a r c a rn e a este n ep u tin c io asă . M at. 26,41. C eea ce este fo a r te în se m n a t şi ceea ce d o v ed eşte şi v ia ţa t ră i tă în t ru p a M ân tu ito ru lu i e s te că D u m nezeu a d a t c red inciosu lu i u n a ju to r in co m p arab il: D u h u l S fîn t. I a tă c îtev a d ec la ra ţii a le Sf. S c rip ­tu r i în a c e a s tă p riv in ţă . Şi to t a s tfe l şi D u h u l n e a ju tă în s lăb ic iu n ea noastră... în su ş i D u h u l m ijloceşte p e n tru noi". Rom . 8,26. I a r în v e r ­se tu l 14 a l ace lu iaş c ap ito l se sp u ­n e : „C ăci to ţi cei ce s în t c ă lău z iţi de D u h u l lu i D um nezeu s în t fii a i lu i D um nezeu". E ste m a re a n o a s tră ocazie şi p riv ile g iu fă ră de seam ă ca D u m n ezeu să n e . în v e ţe , să ne a ju te în s lăb ic iu n i şi să n e conducă.

Ce e x em p lu ne o fe ră în aceas tă p r iv in ţă v ia ţa lu i Isus, t r ă i tă p e p ă - m în t în co n d iţiile „sîngelu i şi c ă r ­n ii"? în să ş i p ro fe ţia sp u n e că „D u­h u l D o m nulu i se v a od ihn i p e s te El, d u h de în ţe lep c iu n e şi de p r i ­cepere, d u h de s fa t şi de tărie , d uh de cu n o ş tin ţă ş i de f r ic ă de D om ­nul. Is. 11,2. O ric ît a r p ă re a de su rp r in z ă to r , aceste c u v in te se re ­fe ră la O d ra s la care v a ieşi d in tu lp in a lu i Işai. A ceasta v ă d eş te u - n irea , p ă r tă ş ia „deopotrivă" la n a ­tu r a om enească . D esigur, recunos- c în d acestea , pe tem e iu l re v e la ţ i i lo r S f in te lo r S c rip tu ri, cu p r iv ire la D om nul Isus, n u în sem n ează că tă - g ăd u im sau că p u n em în d iscu ţie d iv in ita te a L ui. E l e s te F iu l lu i D um nezeu , C el U ns ; E l e s te D um ­nezeu cu noi (Em anuel). D a r pe c ît e de a d e v ă ra t că e „D um nezeu cu noi", to t p e a t î t e de a d e v ă ra t că e şi om. Şi în aceas tă ca lita te , sp r i j i- n in d u -S e p u te rn ic p e a ju to ru l D u ­h u lu i S fîn t, E l tră ie ş te o v ia ţă de n e asem u ită fru m u se ţe , de c u ră ţie şi s lu jire . C a D um nezeu , n -av ea n e ­voie n ici de în ţe lep c iu n e , n ic i de sfa t, n ic i d e tă r ie ; d a r ca om, ca F iu a l O m ulu i, E l c au tă to a te aces­tea . Se sc u la pe c înd e ra în tu n e ric de to t ca să Se roage. Z iln ic ce­re a sfa t, p u te re , că lăuzire . A t r ă i t o v ia ţă de to ta lă d ep en d e n ţă de D um nezeu . „N u fac n im ic de la M ine în su m i" . îm i p lec u rech ea la p ild e le c a re îm i s în t in su fla te" . „V reau să fac vo ia Ta, D u m n ezeu ­le". A ltă d a tă a p e tre c u t to a tă n o ap ­tea în rug ăc iu n e . A posto lu l P a v e l s p u n e : „El este A cela c a re în z ile le v ie ţii S a le p ăm în teş ti, a d u c în d r u ­g ăciun i şi c e re r i cu s tr ig ă te m a r i şi cu lacrim i"... E l se ru g a ca D u ­h u l S f în t să -L conducă. A şa cum am văzu t, p ro fe ţia îl în fă ţişează a s t ­fel: „D uhul D om nulu i Se v a od ihn i p e s te E l“. D a to r ită p u te r i i D uhu lu i S fîn t care e ra peste El, bo ln av ii e ra u v in d eca ţi, surz ii auzeau , m u ţii vo rbeau , o logii u m b lau , lep roşii e- ra u c u ră ţiţi . In M at. 12,22 se v o r ­b e ş te de u n a d in m u lte le m in u n i să v îrş ite de I s u s : „A tunci I -a u a - dus u n în d răc it, orb şi m ut. Şi Isus

l-a tă m ă d u it a şa că m u tu l v o rb ea şi vedea . T oate n o ro ad e le m ira te z iceau : „N u cu m v a este A cesta F iu l lu i D avid?". A pare , în v e rse ­te le ce u rm ează , o d iscu ţie cu F a ­rise ii în le g ă tu ră cu p u te re a de care se fo losea Isu s p e n tru a scoate de ­m on ii şi a v indeca . L a în v in u ir ile lor, E l aduce u n a rg u m e n t d esăv îr- ş i t c a lo g ic ă : „D acă S a ta n a scoate a fa ră p e Satana... cum p o a te dă i­n u i îm p ă ră ţia L u i? “ A poi în v e rse ­tu l 28 d in ace laşi c ap ito l v in e cu p re c iza re a a t î t de p re ţio a să p e n tru s tu d iu l n o s tru : „..Eu sco t a fa ră d ra ­cii cu D u h u l lu i D um nezeu". El n u se fo loseşte de p u te re a Sa lă u n tr ic ă ci tră ie ş te în to t t im p u l v ie ţii Sale p ă m în te ş ti în l im ite le m ă rg in ir ii o- m en eşti do v ed in d în fe lu l a ce s ta că se p o a te ţ in e legea lu i D um nezeu , că p u tem tră i o v ia ţă frum oasă , s f în tă , fo lositoare cu a ju to ru l şi sp r ij in u l p e care D u h u l S f în t ni-1 oferă. C în d cei d in v re m e a L u i e ra u u im iţi de în v ă ţă tu ra L u i şi de m i- n u m ile L ui, Bl ră sp u n d e a t î t de s im ­p lu : „D uhu l D o m nulu i este peste M ine"... Şi v o rb in d m ai d e p a rte des­p re lu c ra re a pe care o făcea D uhu l S f în t p r in El, c o n tin u ă : „ P e n tru că M -a uns,... M -a tr im is să tă m ă d u - iesc p e cei cu in im a zd rob ită , să p ro p o v ăd u ie sc ro b ilo r de războ i slobozirea şi o rb ilo r c ă p ă ta re a v e ­d e r ii ; să d a u d ru m u l ce lo r a p ă ­sa ţi" . L uca 4,18.

Să zăbov im p u ţin a su p ra acestu i t e x t C e v o r să sp u n ă cu v in te le : „D uhu l D o m nulu i este peste M ine, ...M-a uns... M -a tr im is"? D esigur, a ceas ta a r a tă cum n u se p o a te m ai l im p ed e că v ia ţa L u i a fo st con ti­n u u că lă u z ită de D u h u l S fîn t. R u ­g ăc iu n ile lu i z iln ice şi a t î t de in ­s is ten te , lu c ra re a L ui, cu p rec iza rea : „ n u fac n im ic de la M ine în su m i" v ădesc cu p riso s in ţă o v ia ţă de de- să v îrş ită supunere , a scu lta re , d e p en ­d e n ţă de D u h u l S fîn t. A scu lta ţi r a ­p o rtu l S fin te lo r S c r ip tu ri p riv ito r la v ia ţa L ui, im e d ia t d u p ă botez: „De în d a tă ce a fo st bo teza t, Isus a ieş it a f a ră d in apă. Şi în c lipa aceea ce ru r ile s-au desch is şi a v ă ­z u t pe D u h u l lu i D u m nezeu pogo- r în d u -S e în ch ip de p o ru m b e l şi ve ­n in d p es te El. M at. 3,16. Ce a u r ­m a t d u p ă ce D u h u l S fîn t L -a lu a t în s tă p în ire ? A şa cum re z u ltă din cap ito lu l u rm ă to r , D u h u l S f în t a în cep u t să conducă v ia ţa S a : „A- tu n c i Isu s a fo st dus de D u h u l în p u stie" (Idem 4,1). Să s tă m p u ţin şi să în ce rcă m să p ă tru n d e m în căile ad în c i şi u n eo ri n e în ţe le se a le lu i D um nezeu . D upă c rea ţîu n e , A dam este a şeza t în R a iu l lu i D um nezeu. D ar pe F iu l O m ului, în ţe le p c iu n e a in f in ită g ăseşte de b in e să - l co n d u ­că în p u stie . Ş i acest p lan a fost to t a tî t de b u n ca şi ce lă la lt. îm ­p re ju ră r ile şi im p lic it nevo ile e rau d ife r ite acum . C unoscînd p rim e jd iile ce p în d eau paşii F iu lu i O m ulu i, D u ­h u l S fîn t îl conduce la post, la r u ­găciune. C înd a sa ltu l c elu i ră u se p roduce, D om nul H risto s este p re ­g ă tit să -i fa că fa ţă . D u p ă ce ev an ­g h e lis tu l L u ca is to riseş te ch ip u l în care a fo st isp iti t Isus, ne re d ă în

M A I — IU N IE 19 75 0

c îtev a c u v in te f in a lu l l u p t e i : „Isus p lin de p u te re a D uhu lu i, S -a în ­to rs în G a lileea ş i I s-a dus v e s tea în to t ţ in u tu l de p r im p re ju r11. L u ca 4,14.

D acă n e vom lăsa conduşi de D u h u l S f în t a şa cu m a fost Isus vom ieşi şi noi b iru ito r i în lu p ta cu p ă ­c a tu l d in noi şi d in a fa ra noastră .

In ep is to la c ă tre E v re i 4,15 e itim : „Căci n -a v em u n M are P reo t, care să n -a ib ă m ilă d e s lă b ic iu n ile n o as ­tre , ci u n u l" — su b lin iază aposto lu l P a v e l — „care în to a te lu c ru rile a fost isp iti t ca şi noi, d a r fă ră p ă ­cat".

„El este A cela care în zilele v ie ­ţ ii Sa le p ă m in te ş ti ad u c în d ru g ă ­c iu n i şi cere ri cu s tr ig ă te m a r i şi la ­c rim i că tre Cel ce p u tea să -L izb ă ­v ească de la m oarte" . Idem , cap. 5,7.

Să re ţin e m d in v e rse te le de m ai su s două g în d u ri: 1. în to a te lu ­c ru r ile a fo st isp iti t ca şi no i“ , 2. El a c u ltiv a t o v ia ţă de in te n să r u ­găciune, „că tre Cel ce p u te a să-l izbăvească de la m oarte" . L a g în - d u l: „a fost isp iti t c a şi no i“, S c rip ­tu ra a d au g ă : „ d a r fă ră de păca t". S -a ru g a t a şa cum am v ă z u t „că ­t r e Cel ce p u te a să -L izbăvească de la m oarte"... î n p lan u l lu i D u m ­nezeu El e ra r în d u it să m o ară în locul p ăcă tosu lu i, a şa cum m ie ii n e ­v in ovaţi, în s is te m u l je rtfe lo r, m u ­re a u p e n tru cei ce fă p tu ise ră p ă ca ­tu l. D esigu r aceşti m iei av eau să ţ in ă m ere u în m in te a celor c red in ­cioşi ideia u n e i je r t fe p e n tru p ă ­c a t şi a n u m e av ea u să a ra te c ă tre „M ielu l lu i D u m nezeu care r id ică p ăca tu l lum ii". Io an 1,29. In d iscu ­ţ ia cu ucen ic ii d u p ă în v ie re El le sp u n e : N u tre b u ia să su fe re H ris to - su l aceste lu c ru r i? " L u ca 24,26. Ia r în Evr. 2,9 se p recizează : „p en tru ca, p r in h a ru l lu i D um nezeu , El să gu ste m o arte a p e n tru toţi".

P o tr iv it ra p o a r te lo r S fin te lo r S c rip tu ri, je r t f i re a L -a co sta t pe D om nul H risto s ch in u ri şi lu p te n e în ch ip u it de m ari. Ia tă , r e d a t pe scu rt, z b u c iu m atu l ev en im en t din v ia ţa F iu lu i O m ului, în G he tsem an i: „A lunei Isus a v e n it cu ei în tr -u n loc în g ră d it n u m it G he tsem an i, şi a zis ucen ic ilo r: „Ş edeţi aic i p în ă M ă voi duce colo să m ă rog". A lu a t cu E l p e P e tru şi pe cei doi fii ai lu i Z ebedei, şi a în ce p u t să se în tr is teze şi să se m âhnească fo a rte ta re . Isu s le -a zis a tu n c i: „ S u fle tu l M eu este cu p rin s de o în tr is ta re de m o arte , ră m în e ţi aici îm p re u n ă cu M ine şi vegheaţi" . A poi a m ers p u ţin m ai în a in te , a căzu t cu f a ţa la p ăm în t, şi S-a ru ­gat, zicînd : „T ată, dacă este cu p u ­tin ţă , d e p ă rtea z ă de la M ine p a h a ru l ace s ta ! T o tuş i n u cum voiesc Eu, ci cum voieşti T u !“ S -a d e p ă r ta t a do­u a oară, şi S-a ru g a t zicînd : „Tată, dacă n u se poa te să se în d ep ă rteze de la M ine p a h a ru l acesta, fă ră să -l beau, facă -se vo ia Ta". S-a în to rs ia ră ş i la ucen ic i şi i-a g ă s it d o r ­m ind... I - a lă s a t d in nou, S -a de ­p ă r ta t şi S -a ru g a t a t re ia oară, zi- e în d ace leaşi cuvinte". M at. 26,36-44. E v an g h e lis tu l L uca, re la tîn d şi el

cele p e tre cu te în G he tsem an i p rec i­zează: „A a ju n s în tr -u n ch in ca de m oarte , şi a în ce p u t să s e roage şi m ai f ie rb in te : Şi su d o a rea I se făcuse ea n iş te p ică tu r i m a ri de sîn - ge, care c ă d e a u p e p ăm în t" . L u ca 22,44.

D in v e rse te le c ita te , se poa te v e ­dea c ît de g re a a fost lup ta , c ît a co sta t m în tu ire a n o astră . A şa cum p u tem d e sp rin d e d in cele a m in tite p în ă acum , s în g e le şi c a rn e a la c a re F iu l O m ulu i e r a d eo p o triv ă p ă r ta ş se rev o lta c o n tra ră s tig n ir ii pe cruce. C h inu l e de m o arte , su d o a ­re a se p re face în sînge. E x p res iile : „D acă este cu p u tin ţă (să trea că de la El) ceasu l acela, sau „D e p ărtea ­ză de la M ine p a h a ru l acesta" (M ar- cu 35,36) co n firm ă în tru to tu l cele am in tite . Se iv ise o criză. Isus este co n fru n ta t cu cea m a i m are isp ită a v ie ţii Sale: să t rea că d e la EJ ceasu l acela, să n u m ai b ea acest p ah ar. E ra în să u n a n u m it p lan al lu i D um nezeu c a re tre b u ia îm p lin it în şi p r in v ia ţa L ui, a şa cum s în t p lan u ri de îm p lin i t şi în v ia ţa co­p iilo r lu i D um nezeu . De aceea, D u ­h u l S fîn t c a re L -a condus, L -a in ­sp ira t, i-a d a t p u te re să să v îr- şească m u lte m in u n i, L -a a ju ta t în acest ceas su p re m să su fe re crucea. Ia tă cum v o rb e ş te d esp re lu cru l a - ces ta m are le aposto l P a v e l în ep is to ­la sa c ă tre E v re i în cap. 9,14 p.p.: „C u c ît m a i m u lt sîngele lu i H ris ­tos, c a re p r in D u h u l cel veşnic, S-a ad u s pe S in e în su şi, je r tfă fă ră p a tă lu i D um nezeu". R ep e tăm ca să re ţin e m c ît m a i b in e id eea : „H ris ­tos... p r in D u h u l cel veşnic. S -a a- d us p e S in e în su ş i je r t f ă fă ră p a tă lu i D um nezeu"! D in acest m in u n a t ex em p lu în v ă ţă m şi a d ev e rim to t ­o d a tă cu c u v în tu l S c rip tu rii: „Ce este cu n e p u tin ţă , la oam eni, este cu p u t in tă la D um nezeu". L u ca 18,27.

P ild a v ie ţi i lu i Isu s a re fo a rte m u lte şi p re ţio a se în v ă ţă tu r i p e n tru noi. P u te m în v ă ţa d in ră b d a re a Sa, d in b lîn d e ţea şi sm eren ia Sa. P u ­tem în v ă ţa si ne p u tem ad ăp a d in iu b irea Sa, d a r m a i a les p u tem în ­v ă ţa d in su p u n e re a şi a sc u lta re a S a : ,,S-a sm e rit şi S-a fă cu t a scu l­tă to r" . (Filip. 2,8). P r in ex em p lu l Său E l n e d ă o p ild ă de v ie ţu ire . Ca în v ă ţă tu ră de n easem u ită va loare , ex is te n ţa Sa a ra tă ce în sem n ează o v ia ţă co n d u să d e D u h u l S fîn t! E l n -a a v u t n ic i o favoare , n ic i un p r iv ileg iu la c a re noi să n u av em d rep tu l. F iu l lu i D um nezeu a t r ă i t ca om, în m ă rg in ire a şi n e p u tin ţe le cărn ii, c a re S -a do v ed it p lin de p u ­tere , p lin d e D u h Sfîn t. V ia ţa lu i a ra tă ce lu c ru r i m in u n a te se po t în fă p tu i în co n d iţiile p e c a re n i le o fe ră D u h u l Sfînt. E l u m b la d in loc în loc, fă ce a b in e căci „D um nezeu e ra cu El". C u v în tu l D om nulu i sn u - n e că „cei ce s în t c ă lău z iţi de D uhu l lu i D u m n ezeu s în t fii a i lu i D um ­nezeu. D o m n u l H ristos, ca F iu al lu i D u m n ezeu a fo s t şi E l condus de D u h u l S fîn t. I a tă o f ru m o asă de ­c la ra ţie : „D u h u l D om nulu i D u m ­nezeu este p e s te M ine". Is. 61,1. A- ceasta a fo st o re a l i ta te p e rm an en tă .

D uhu l S fîn t tre b u ie să in sp ire şi să dea p u te re şi v ie ţii noastre . A posto ­lu l P a v e l s p u n e : „A m v o in ţa să fac b in e le d a r n -a m p u te re a să - l fac... V ăd d a r în m ă d u la re le m eleo a l tă lege... B in e le p e ca re v re au să-l fac nu-1 fac". Rom . 7, 18.23.19.

P e d e a ltă p a r te D om nul H risto s v o rb in d d esp re lu c ra re a D u h u lu i S f în t a s ig u ră p e toţi cei ce p r iv ea u sp re lu c ră r i le lu i m in u n a te : „A de­v ă ra t, a d e v ă ra t , v ă spun , că c ine c rede în M ine, v a face şi el lu c ră ­ri le pe care le fac E u ; b a în că v a face a lte le şi m a i m ari d ecît aces­te a ; p e n tru că Eu m ă duc la T ată l" . Io an 14,12. „C înd v a ven i M îng îie to ru l, D u h u l A d ev ă ru lu i a re să v ă că lău zească in to t ad ev ă ru l" . Ioan 16,13. C e m in u n a tă este lu c ra ­re a Lud ! Ce p la n u r i m ă re ţe a re El în v e d ere ! Să n e călăuzească în t r ă i re a a to t ad ev ăru l. A posto lu l P a v e l sp u n e a că în c iu d a d o rin ţe i de a face b inele , n -a v e a p u te re a să-l facă. P u te re a aceas ta a fo st o fe rită iu i Isus, M odelu l şi C ăp e ten ia m în - tu ir i i no astre , lu i Isus ca re a t r ă i t în tru p , de aceeaşi f ire cu t ru p u l no stru . A stăz i e a n e e s te o fe r ită şi nouă. P r in D u h u l S fîn t ne vom p u te a r id ica la în ă lţ im e a cu ră ţie i şi s f in ţen ie i L ui, la t r ă i re a un e i v ie ţi c a re să p riso sească în fa v o area a lto ra ; vom fi conduşi în to t a d e ­v ă ru l. T oate ţ in te le cele m a ri puse în C a rtea A d ev ăru lu i, i lu s tra te în v ia ţa lu i Isus, v o r p u te a f i a tin se de u rm aş ii L u i, d a to r i tă D u h u lu i S fin t.

E ste în p la n u l lu i D u m nezeu ca D uhu l să v in ă în a ju to ru l B iseric ii Sale. E l e ste co m p a ra t cu p loaia . D acă ne g în d im la m in u n ile pe care le săv îrşe ş te p loaia , a tu n c i ne p u ­tem face o idee d esp re lu c ra re a L ui. T o a tă v e g e ta ţia şi to t ce t r ă ­ie ş te pe p ă m în t d ep in d de p loaie , d u p ă cum to a ta e fo r tu r ile B isericii, to a te p la n u r i le ei m ă re ţe în ce p r i ­v e ş te în d ru m a re a v ie ţii c red in c io ­şilo r în v e d e re a a se m ă n ă r ii cu H ristos, d ep in d de D uhu l S fîn t. V or­b in d p r in p ild e şi c o m p ara ţii des­p re b u n a p lăc e re a lu i D u m nezeu de a ne d a acest în d ru m ă to r D i­vin , D om nul H risto s n e în d ea m n ă : „De aceea şi E u v ă sp u n : C ere ţi şi v i se v a da, c ău ta ţi şi v e ţi găsi, ba te ţi şi v i se v a deschide. F iin d că o ric in e cere cap ă tă , c ine cau tă g ă ­seşte , şi celu i ce b a te i se deschide. C ine este ta tă l a ce la d in tre voi, care dacă-i cere f iu l său p îin e să -i deao p ia t ră ? O ri d acă îi cere u n peşte să -i dea u n şarpe, sau dacă cere u n ou să-i d ea o scorp ie ? Deci dacă voi... ş t i ţi să d a ţi d a ru r i b u n e co­p iilo r v o ştr i cu a tî t m a i m u lt T a tă l v o s tru cel d in ceru ri v a da D uhu l S f in t ce lo r ce i-L cer ?“ L u ca 11, 9— 13. D upă cum o b serv ăm d a ru l D u h u lu i S f în t este c o m p ara t de D om nul H ris to s cu p îin ea p e care u n ta tă o d ă f iu lu i lui. C red că D om nul a v r u t să n e sp u n ă că aşa cum u n copil n u poate tră i şi n u se

C ontinuare în pag. 6

N u există popor sau ţară pe suprafaţa pla­netei noastre care să nu-şi aibă sărbăto­

rile ei, legate de istoria şi de evenimentele prin care au trecut în decursul timpului. Şi ţara noastră îşi are sărbătorile ei, prin care îşi evocă glorioasele fapte, care, meu îndepărtate sau mai apropiate îşi trimet luminile, întoc­mai ca farurile care luminează drumul străbă­tut, şi în acelaş timp, arată în continuare dru­mul care trebuie parcurs.

Acestea sînt sărbători naţionale. Ele aparţin fiecărei naţiuni. Şi fiecare naţiune se bucură de sărbătorile sale.

Ziua de 1 Mai este o sărbătoare deosebită. Ea nu este o sărbătoare naţională. Ea nu apar­ţine unei naţiuni, sau unei ţări. Ea este o săr­bătoare care aparţine întregii lumi, care se numeşte lumea muncii, pentru că lumea aceas­ta a îndrăgit munca. De aceea i s-a zis : 1 Mai -— Ziua muncii.

Conducătorii şi reprezentanţii claselor m un­citoare din toate ţările, întruniţi la Paris în anul 1889, pentru apărarea şi legiferarea drep­turilor tuturor oamenilor de pretutindeni care muncesc, au hotărît de prima dată în istoria omenirii, ca ziua de 1 Mai 1890, să fie decla­rată şi sărbătorită ca Ziua Muncii. Şi sărbătoa­rea aceasta să fie amintită mereu în aceeaş zi a fiecărui an.

Au trecut de atunci 85 de ani.Şi de fiecare dată, în ziua de 1 Mai, întreaga

omenire muncitoare, bărbaţi şi femei, tineri şi tinere, pînă şi copiii şi bătrînii, de la oraşe şi sate, participă cu un singur suflet la această mare şi grandioasă sărbătoare a lumii mun­citoare.

Sărbătoarea se desfăşoară în cel mai frumos anotimp al anului: Primăvara, bucuria nespusă a nenumăratelor milioane de muncitori de pre­tutindeni din cele cinci continente, se ames­tecă şi se întregeşte cu frumuseţile şi cu exu­beranţa unică a primăverii. Fiorii de fericire din sufletele oamenilor, şi florile gingaşe din pajişti şi din livezi, prezintă un decor de ne­uitat. Verdele bogat şi viu al anotimpului, se împleteşte cu speranţele realizate din inimile mulţimilor. Albastrul imaculat al cupolei ceru­lui se coboară în zări ca să se îmbrăţişeze şl să se înfrăţească cu dorurile şi cu aspiraţiile de mai bine şi de progers, precum şi cu fericirea tuturor acelora care au muncit cu elan şi devo­tament în uzine şi fabrici, creind şi producînd, sau au trudit cu conştiinciozitate pe ogoarele întinse ale acestui pămînt.

Reprezentanţii clasei noastre muncitoare — pe atunci în ilegalitate — au adoptat această nouă sărbătoare — care avea să poarte denu­mirea pentru totdeauna de Sărbătoarea Mun­cii — chiar de la începuturile ei, adică înce- pînd cu ziua de 1 Mai 1890.

Insă numai după 23 August 1944, şi respec­tiv 9 Mai 1945, cînd s-a obţinut victoria finală asupra duşmanului cotropitor al ţării noastre, şi s-a eliberat definitiv de sub călcîiul lui zdrobitor, sărbătoarea muncii a putut să se

f ' * '

! / JltalCEA MAI MARE SARBATOARE

A LUMII MUNCITOARE

| H. AR TINIAN 1

j

desfăşoare în toată libertatea. De atunci şi pînă acum, an de an, oamenii muncii, adică oamenii creaţiei şi producţiei, şi-au sărbătorit ziua lor dragă şi nespus de preţioasă. De astă dată nu pentru revendicări şi legiferări ale drepturilor lor, ci pentru triumful dreptăţii asupra unei orînduiri vechi şi nedrepte.

Ei sărbătoresc încetarea exploatărilor inu­mane, şi trăirea într-o viaţă unde se munceşte intr-un mod raţional şi legiferat, adică se mun­ceşte în favoarea muncitorului şi Patriei, din care fac parte muncitorii.

în ziua aceasta, ei sărbătoresc triumful cau­zei muncitorului. Dreptatea nu poate să rămînă mult timp nici ascunsă şi nici aservită. Ea tre­buie să vină. Şi a venit.

Muncitorii din ţara noastră sărbătoresc cu mîndrie ziua de 1 Mai. Şi ca să fim cinstiţi, au şi dece. Viaţa lor s-a schimbat fundamental. Locurile lor de muncă, nu mai sînt fabricile şi uzinele unde ei îşi sleiau puterile şi îşi pier­deau sănătatea lor şi a familiilor lor, din cauza condiţiilor inumane şi a retribuţiei nedrepte.

Oricine poate să facă o călătorie turistică prin ţară, şi se va convinge de realităţi. Con­strucţii noi şi gigantice, care oferă condiţiile cele mai bune pentru lucru şi creaţie. Orele programate pentru producţie, pentru odihnă şi pentru cultivare. Locuinţele plăcute şi îmbie­toare din apartamentele blocurilor, care se ri­dică zi şi noapte într-un ritm de necrezut, în care trăiesc muncitorii cu familiile lor. Conce­diile plătite şi tratamentele gratuite sub îngri­jirile medicilor competenţi şi ale unui personal sanitar conştiincios, precum şi învăţămîntul gratuit al copiilor şi tinerilor, sînt numai unele din binefacerile de care se bucură oamenii muncii din ţara noastră, precum şi din toate ţările unde revendicările zilei de 1 Mai au în­vins.

Ne alăturăm cu tot sufletul de bucuriile acestei zile, şi dorim fraţilor noştri muncitori, precum şi muncitorilor din toată lumea : Bucu­rie şi fericire !

M A I — IU N IE 19 755

Domnul Hristos

I ŞiLucrarea

Dutiului Sfînt

con tinuare d in pag. 4

p o a te d ezvo ita f ă ră p îine , la fe l şi B ise rica n u p o a te t r ă i ş i n u se poa te d e zv o lta f ă ră D u h u l S fîn t. E x p ri­m a re a „cu c ît m a i m u lt T a tă l v o s tru oe l d in ce ru r i v a d a D u h u l S fîn t c e lo r ce i-L oer“ a ra tă e x tra o rd i ­n a ra , n e c u p rin sa b u n ă v o in ţă a lu i D u m nezeu d e a ven i în a ju to ru l c red in c io ş ilo r. V ia ţa lu i Isu s ilu s ­t re a z ă ce a r face D u h u l S f în t şi d in noi dacă n e -am lăsa conduşi d e EI.

Iu b iţi f ra ţi, p în ă aic i am v o rb it d e sp re su p u n e re , a scu lta re , în d ru ­m are . În v ă ţă tu r ile au fo st m in u n a ­te. N e ră m în e în să să m ai a n a lizăm u n u ltim aspect. In lu c ra re a D u ­h u lu i S fîn t n u e c u p rin să n u m ai a sc u lta re a ş i u m il in ţa ci şi b i ru in ţa

şi t r iu m fu l. P r iv i ţ i p e D om nul în m o rm în t d u p ă ră s tig n ire . P r iv i ţi pe u cen ic ii d ezam ăg iţi şi ris ip iţi . U ita - ţi-v ă la m o rm în tu l s ig ila t şi păzit. C ît d e a p ă s ă to a re e ra m o a r te a lu i Isus c a re ce rn ise in im ile ucen ic ilo r. In îm p re ju ra re a aceas ta de ja le şi în tu n e r ic a p a re în n e asem u ită sp len ­d o a re în v ie re a . „ B u cu ra ţi-v ă “. Ce p a n ă p o a te s ă desc rie scen a aceas ­ta ! ? M ai m u lt în să d e c ît orice, n e in te re sează c in e este a u to ru l ei. I n1 P e tru 3,18 c i t i m : „ P e n tru că în H ris to s a su fe r i t o d a tă m o arte a p e n tru p ă ca te , E l cel d re p t p e n tru cei n e d re p ţi ca să n e ad u că pe noi la D um nezeu , o m o rît f i in d cu t r u ­pul, d a r v iu fă c u t cu D uhu l" (trad . G a la G a lac tion ) .U ltim a p a r te a a - cestu i v e rse t e s te re d a tă a s tfe l în N oul T e s ta m e n t t ra d u s de A le x a n ­d ru D u m itru G h ica (T ip ă rită în 1857). „Şi în v iin d u -L cu D u h u l" . A şa d a r D u h u l S f în t a ad u s b u c u r ia în ­v ierii. E l v re a să se ocupe şi de v ia ţa n o a s tră a şa cum S -a o cu p a t d e F iu l O m u lu i în z ile le v ie ţu ir ii Sa le p e p ă m în t. S ă n u u ită m că aşa cu m în tru p a re a lu i Isu s H risto s a fo s t lu c ra re a D u h u lu i S fîn t la fe l şi n a ş te re a d in n o u a c red in c io su lu i e to t o lu c ra re a L u i : „D ar tu tu ­ro r ce lo r ce L -a u p r im it, ad ică ce­lo r ce c red în N um ele L ui, le -a d a t d re p tu l „ p u te rea" (d u p ă te x tu l o ri­ginal) să se fa că copii a i lu i D u m ­nezeu, n ă sc u ţi n u d in sînge, n ici d in v o ia f i r i i lor, n ici d in vo ia v re u n u i om ci d in D um nezeu" Io a n

1,12.13. D esp re su b iec tu l acesta m i­n u n a t a v o rb it M în tu i to ru l lu i N i- codem . Să u rm ă r im d iscu ţia . N e vom folosi în deoseb i de ace le p a sa je u n d e Isu s v o rb eş te d esp re ro lu l ho - tă r î to r , su p re m a l D u h u lu i S f î n t : „ D rep t ră sp u n s , Isus i-a zis : „A de­v ă ra t, a d e v ă ra t î ţ i sp u n că, d acă u n om n u se n a ş te d in nou, n u p o a te v e d ea îm p ă ră ţ ia lu i D u m n e ­zeu’“ . . . „Ce e s te n ă sc u t d in c a m e e s te c am e , ş i ce e ste n ă sc u t d in D uh, este duh . N u te m ira că ţi-a m zis : .T reb u ie să v ă n a ş te ţi d in nou... A şa este cu o ric ine este n ăsc u t d in D uhul". Io an 3,3.6— 8. V ia ţa n o astră îş i a r e o b îrş ia în D u h u l S fîn t, e ste co n d u să de E l (Rom. 8,14) este sp ri­j in i tă de E l (vers. 26). I a r p e n tru c lipe le g re le , a sem en ea ace lo ra p r in ca re a u tre c u t şi ucen icii, c u v în tu l p lin de m în g îie re şi sp e ra n ţă su n ă a s t f e l : „Şi d acă D u h u l C elu i ce a în v ia t pe Isu s d in tr e cei m o rţi lo ­cu ieşte în voi, Cel ce a în v ia t pe H risto s Isu s d in m o rţi, v a în v ia şi t ru p u r ile n o astre m u rito a re d in p r i ­c in a D u h u lu i S ău c a re lo cu ie ş te în voi". R om . 8,11.

V ia ţa de p e p ă m în t a lu i Isu s e s te cea m ai fru m o asă i lu s tra re şi cel m a i c o n v in g ă to r a rg u m e n t cu p r iv ire la lu c ra re a D u h u lu i S fîn t. D acă v o m m erg e p e u rm e le p a ş ilo r L ui în ce p r iv eş te a sc u lta re a şi de ­p en d en ţa , A ce la ca re a fă cu t pe î su s : „M in u n at, S fe tn ic" . . . v a face şi d in n o i „ sem n e şi m in u n i" a le p u te r i i Sale.

V. M oldovanQ Ă 1J n ' L

„Şi să -L cunosc pe E l şi p u terea în v ie r i i L u i şi părtăşia su fe r in ţe lo r L u i şi să m ă fa ce a sem enea cu m oar tea Lui,..“ CUNOSC PE

EL

A

I n lume sînt multe cunoş­tinţe necesare şi deci fo­

lositoare. Apostolul Pavel ne vorbeşte de una mântuitoare şi anume, de cunoaşterea Domnu­lui Isus. El a sacrificat totul pentru dobîndirea acestei cu­noaşteri ; i-a subordonat toate preocupările sale, toate intere­sele sale vremelnice, într-un cuvânt, toată viaţa şi-a pus-o în slujba acestei supreme cu­noaşteri.

Lucrurile abia atunci devin reale pentru raţiunea noastră, când trec peste pragul cunoaş­

terii, -al înţelegerii. Pentru un creştin, mântuirea trebuie să fie o realitate şi nu doar o teo­rie. Esenţa credinţei creştine este relaţia invizibilă dintre credincios şi Dumnezeu, din care rezultă atitudinea afirma­tivă faţă de semenul vizibil şi faţă de nevoile lui concrete. Dacă religia cuiva se rezumă doar la dogme teoretice, nesus­ţinute de o proprie convingere, bazată pe experienţe concrete,— aceasta va fi lipsită de pu­terea care face să trăiască un principiu etic, prsonal.

Deci. în primul rînd trebuie subliniată nevoia credinciosului de a-L cunoaşte pe Isus.

însăşi viaţa veşnică este con­diţionată de această cunoaşte­re : „Şi viaţa veşnică este a- ceasta: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu“. Ioan 17,3.

Lipsa cunoaşterii de Dumne­zeu ar putea pune în pericol mântuirea noastră. „Poporul Meu piere din lipsă de cunoş- tin ţă“ - spune Domnul in O- sea 4,6. Cunoştinţa specifică la

C U R IE R U L A D V E N T I S TQ

care se referă textul este cu­noaşterea de Dumnezeu, cea mai esenţială pentru viaţa spi­rituală, ceea ce implică, bine­înţeles, cunoaşterea voinţei di­vine, exprimată în preceptele legii lui Dumnezeu. Creştinul ar trebui să depună eforturi se­rioase pentru a avansa în a- ceastă cunoştinţă esenţială pen­tru mîntuirea sa.

Apostolul Pavel L-a cunoscut pe Isus într-o experienţă per­sonală pe drumul spre Damasc. Această cunoaştere a Mîntuito- rului a însemnat o cotitură în viaţa sa personală. O cunoaşte­re pur teoretică a unui Hris- tos istoric nu-i va fi de folos nici credinciosului zilelor noas­tre. Avem nevoie de ceva mai mult, de ceva mai esenţial: tre­buie să-L cunoaştem ca Mân­tuitor al nostru personal, care a ridicat păcatele noastre. A- ceastă cunoaştere trebuie să ge­nereze o atitudine de condam­nare a păcatului, în primul rînd a păcatelor personale, atitudine care declanşează întoarcerea, sau pocăinţa noastră.

Un Hristos cunoscut numai istoric nu ne va fi de mare fo­los. Este ca şi focul pictat pe pînză, ce nu ne încălzeşte. Mîntuirea noastră cere o cu­noaştere mai apropiată, mai personală şi mai actuală a lui Isus.

Pavel declară că „Isus Hris­tos este Acelaşi ieri şi azi şi în veci“! Evrei 13,8. Cunoscîndu-L pe El în experienţa zilelor ce­nuşii, a putut exclama cu fer­mitate şi cu credinţă senină, chiar în umbra paloşului ce avea să-i curme zilele pribegiei sale pămînteşti : „Căci ştiu în cine am crezut. Şi sînt încre­dinţat că El are putere să pă­zească ce I-am încredinţat pînă în ziua aceea“. 2 Tim. 1,12.

Iov, în deosebita sa încercare a crezut ferm că Mîntuitorul lui trăieşte şi că ochii lui îl vor vedea. Iov 19,25.27. în marea sa suferinţă şi a supremei în­cercări, credinţa sa a supra­vieţuit, fiindcă a avut o vie cunoaştere de Dumnezeu.

Dar ce înseamnă a-L cunoaş­te pe Isus ?

In nici un caz nu înseamnă doar o întâlnire fugitivă cu El. Când a fost pe pământ, mulţi

au avut legătură cu El, dar pu­ţini L-au cunoscut. „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cu- noscut“. Ioan 1,10.

Există mai multe căi prin care îl putem cunoaşte. Prin meditaţie, natură; universul creat va constitui pentru noi o minunată carte, o oglindă ce ni-L reflectă pe Creator şi ne va ajuta să-L cunoaştem ca Zi­ditorul nostru.

O altă sursă a cunoaşterii sînt Sfintele Scripturi, care ni-L prezintă pe Isus în mai multe ipostaze : îl putem cunoaşte ca Meşter-Creator al vieţii, ca Le­giuitor, învăţător, Mântuitor, Mare Preot şi Drept Judecător. Studiind Scripturile cu profun­dă meditaţie, vom avansa zil­nic în această cunoaştere, vitală pentru mîntuirea noastră.

„Cugetînd mereu asupra de- săvîrşirii Mîntuitorului, vom fi determinaţi să dorim a fi schimbaţi cu totul şi făcuţi din nou după chipul Său cel sfânt şi curat. Sufletul nostru va flă- mînzi şi înseta să ajungă ase­menea Domnului, pe care îl a- dorăm. Cu cît cugetele noas­tre se ocupă mai mult cu Hris­tos, cu atît vom vorbi mai mult despre dînsul şi cu atît mai mult îl vom înfăţişa prin cu­vintele şi faptele noastre.

Dar o limitare la cunoaşterea evenimentelor şi a citatelor din Scriptură nu este o dovadă a cunoaşterii lui Isus. A-L cu­noaşte nu înseamnă să ştii „ce­va", sau chiar „totul“ în le­gătură cu istoricitatea Lui, în mod informativ. Sau citarea fără greşeală a pasajelor scrise despre El, încă nu dovedeşte acea cunoaştere esenţială de care este condiţionată mîntui­rea.

Iov, după experienţa sa cu Dumnezeu, unică în felul şi în proporţiile ei, îşi descrie con­statarea sa, după ce L-a cunos­cut pe Domnul „pe viu“ : ,,Ure­chea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a văzut. De aceea mi-e scir- bă de mine şi mă pocăiesc în ţărînă şi cenuşă. Iov 42,5.6. Cînd creştinul va face o experienţă vie cu Dumnezeu, experienţă oe-i va înlesni să pătrundă mai adine în cunoaşterea divinităţii,

rezultatul inevitabil va fi o cutremurătoare descoperire a propriei sale nedesăvârşiri, des­coperire frămîntătoare, vecină cu disperarea. Şi cu cît va pro­gresia el mai mult în această explorare spirituală, va creşte în cunoştinţa de Dumnezeu, ceea ce-1 va face să adopte poziţia spicului de grîu ; cu cît va fi mai plin, cu a tît se va apleca mai mult...

Viaţa şi atitudinea noastră, spiritul în care lucrăm şi vor­bim, dacă este în acord cu prin­cipiile învăţăturilor lui Hristos, va fi dovada cea mai elocventă că îl cunoaştem pe Mântuitorul. Teoria, ân domeniul religiei, are prea puţină putere de convin­gere. Ca şi credinţa, tot aşa şi cunoştinţa poate fi vie sau moartă. Cunoaşterea este moar­tă atunci când nu dă roade po­trivite în viaţa practică, sau dacă nu răspunde la nevoile concrete reclamate de viaţă.

Ca teolog, tînărul Albert Schweitzer a văzut impasul în care a ajuns creştinismul seco­lului trecut. Atunci s-a hotă- rît să-şi pună viaţa în slujba omenirii. Hotărârea sa a moti­vat-o astfel:

„Am vrut să devin medic pentru a putea munci, renun- ţînd la vorbe. Ani întregi mi-am risipit energia în activi­tăţi în care rolul principal îl avea vorba. Mi-am îndeplinit cu bucurie datoria mea de pro­fesor de teologie şi pastor. Dar noua mea activitate ca medic- misionar nu va mai consta în a vorbi despre religia iubirii faţă de aproapele, ci în a o prac­tica..."

Laborioasa sa activitate din jungla africană în slujba seme­nului aflat în mizerie şi su­ferinţă, de fapt, este o odă a religiei practice.

Noi avem nevoie de ceva mai mult decât mărturisirea unor idei, sau enunţarea verbală a unor principii; cunoaşterea noastră de Dumnezeu trebuie să fie probată de o trăire prac­tică corespunzătoare acestei le­gături tainice.

„în rugăciunea Sa către Ta­tăl, Hristos dădu o învăţătură ce trebuie săpată ân mânte şi ân suflet. „Viaţa veşnică este a- ceasta: să Te cunoască pe Tine,

M A I — IU N IE 1975 7

singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu !“ Ioan 17,3. Aceasta este adevărata educaţie creştină, ea dă putere. Cunoaşterea ex­perimentală a lui Dumnezeu şi a lui Isus Hristos, transformă pe păcătos după chipul lui Dum­nezeu. Prin ea credinciosul va fi capabil să se stăpînească pe sine, şi va supune impulsurile şi pasiunile naturii fireşti sub controlul puterii superioare a raţiunii. Va face din păcătos un copil al lui Dumnezeu şi moştenitor al cerului. Va aduce pe credincios în comuniune cu Raţiunea Infinită, şi-i va des­chide tezaurul bogat al uni­versului".

Cunoaşterea lui Isus înseam­nă, implicit, cunoaşterea de noi înşine. Raportul lucrurilor poate fi evaluat prin comparaţie. Dacă

I^ n t r a ta r e a aceste i p ro b lem e c ău tă m a în ţe leg e la ca re zi

s e re fe ră apo sto lu l Ioan, a tu n c i c înd sp u n e că „ în z iua D om nulu i" e ram în D uhul.

R e lu în d a s tfe l f i ru l an a lize i te x ­te lo r teologice m ai im p o r ta n te în leg ă tu ră cu p ro b lem a în d iscu ţie , în ţe leg em că la în ce p u t n - a fost v o rb a de în lo cu irea S ab a tu lu i p r in du m in ică . P r im ii c reş tin i n -a u d es ­f i in ţa t S a b a tu l p e n tru a-1 în locu i cu dum in ica . L a în ce p u t d um in ica , a m p u tea sp u n e că, e ra o co m p le ta re c re ş tin ă a S a b a tu lu i, fă ră ca c ineva să g în d ească a re n u n ţa la z iua sfîn - tă trad iţ io n a lă a Iu d e ilo r. Sf. G ri- go rie d e N isa (m ort în a n u l 394) n u m eş te în că cele două zile ca fiin d su ro ri. în lo c u ire a d e fin tiv ă a S a ­b a tu lu i p r in d u m in ic ă n - a a v u t loc d in tro -d a tă ; e a a fo st re zu lta tu l u n e i evo lu ţii is to rice len te . în v ie ­re a şi su fe r in ţe le D om nulu i n o s tru e ra u p u n c te fu n d a m e n ta le a le c re ­d in ţe i c reş tine , ia r c reş tin ii n ă scu ţi d in tre Iu d e i a d ău g a u la s f in ţire a S a b a tu lu i p e aceea a d u m in ic ii şi în cu rîn d în lo cu iră pe u n a cu cea ­la ltă . în lo c u ire a s-a fă cu t t r e p ta t şi n u deodată . Cu m u ltă b u n ă v o in ţă c reş tin ii a d o p ta ră d um in ica . Se p rea p o a te ca, la în cep u tu l în cep u tu lu i, a le g e re a aceste i zile să n u fi fo st d ic ta tă d e n ic i o o s ti li ta te fa ţă de ob ice iu rile iudaice, ci că s -a ţ in u t d o a r să a ib ă o zi co n sac ra tă a d u ­n ă r ilo r exc lu siv creştine . Id e ia de a tra n sm ite a su p ra d um in ic ii so lem ­n ita te a S ab a tu lu i, îm p re u n ă cu to a te

avem un etalon, o unitate de măsură, abia atunci ne putem da seama că valorile noastre se raportează la valoarea-etalon. Privind desăvîrşirea iui Hristos, ne putem da seama de nedesă­vârşirile noastre, fapt care va da atitudinii noastre umilinţa adevăraţilor discipoli ai lui Hristos.

Cunoaşterea lui Isus înseam­nă practicarea învăţăturilor şi a principiilor enunţate de El. înseamnă recunoaşterea defec­ţiunilor noastre, care ne deose­besc de Mîntuitorul nostru şi sincera strădanie de a trăi, vorbi şi lucra după modelul Său divin. Şi în această stră­duinţă chiar dacă nu vom a- ajunge să fim mulţumiţi cu noi înşine (constatare ce-i caracteri- zeză pe cei ce urmăresc desă­vîrşirea caracterelor lor), totuşi

cer in ţe le sa le , este o id e ie care n u a fo st co n cre tiz a tă în c reş tin ism u l p r im a r .

P e m ă s u ră ce s -a lă rg i t d e s ­p ă r ţi re a în t r e b ise rică şi sinagogă, S a b a tu l d e v in e d in ce în ce m ai lip s it de im p o r ta n ţă p e n tru c reş tin i; sf îrşeşte p r in a fi c h ia r cu to tu l neg lija t. C reştin ii a v u ră , ca şi iu -

„în ziua D om nului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia m ea un glas puternic, ca su ­netul unei trîmbiţe" (Apoc. 1,10).

deii, o zi p e să p tă m în ă u n a s ingură , c o n sacra tă a d u n ă r i lo r re lig ioase ; în să a ce as tă zi a fo st d eo seb ită de aceea a Iu d e ilo r. P e lîngâ S a b a tu l Iu d a ic , d u m in ic a a fost de t im p u r iu c o n sa c ra tă s lu jb e i relig ioase. P r im ii c reş tin i c a ri e rau iudei, a u co n ti­n u a t să co n sacre lu i D um nezeu S a ­b a tu l sa u S îm b ăta . în să de t im p u ­riu , ei se e m an c ip ase ră a su p ra acestu i p u n c t, d u p ă ob iceiu l iudaic şi f ix a ră a d u n ă r i le lo r d u m in ica (pe ca re o p ăzeau şi m ith ra iş ti i ) . S e ş tie că p rim ii c reş tin i, îm p ru - m u tîn d de la iu d e i s is tem u l săp - tăm în ii, a u îm p ru m u ta t d e la ei şi ob iceiu l de a o sfin ţi. L a în cep u t ei se rb a u S ab a tu l, d u p ă aceea s-au a d u n a t a doua zi. C înd s -a u d e s ­

prin lucrarea harului, se va realiza o apropiere simţitoare a discipolului de perfecţiunea Mo­delului, încît, uneori, s-ar pu­tea ca oamenii să confunde co­pia cu originalul, ceea ce ar în­semna realizarea întrupării lui Hristos în cel renăscut, care este ţinta finală a operei de transformare a caracterului, prin tainica şi gloriaasa lucra­re a Spiritului Sfint.

Apostolul Pavel a dorit să-L cunoască şi să devină asemenea morţii Lui. Abia cînd eul nos­tru va fi răstignit de Duhul Sfint, abia cînd vom fi dornici să învingem dorinţa după înăl­ţare, sau urmărirea propriei noastre dreptăţi, ne vom cu­funda în contemplarea caracte­rului lui Isus, spre a-I cunoaşte secretul puterii sale irezistibile, dorind să ne asemănăm Lui.

p ă r ţ i t cu to tu l de iudei, au re n u n ţa t la S a b a t ; i a r z iua lo r cea m a re a d ev en it d u m in ic a pe c a re au n u ­m it-o Z iu a D om nulu i. In s t i tu ţ ia d u ­m in ic ii e s te e se n ţia lm e n te o in s t i ­tu ţ ie litu rg ică . L a o rig ine se p a re că n -a fo s t a n ex a t n ic iu n p recep t d e n e lu c ra re ; o d ih n a de d u m in ică a fo st in tro d u să len t, la în cep u t cu t i t lu l d e p ra c tică l ib e ră ia r m a i t î r - z iu n u m a i cu t i t lu l de p recep t. M a jo r ita te a c red incioşilo r. d u p ă e x em p lu l f ra ţ i lo r lo r d in Iz rae l se m u lţu m ise ră d e obicei să celeb reze S ab a tu l. M ulţi, d in re sp e c t p e n tru s inagogă p ăzeau îm p re u n ă cu ea o d ih n a S ab a tu lu i. A ceastă sch im ­bare, de tra n s fe ra re a od ih n ei S a ­b a tu lu i a su p ra du m in ic ii se în fă p ­tu i de la s ine şi pe nes im ţite , pe m ăsu ră ce se m icşo ra n u m ă ru l c reş ­tin ilo r iu d a iz an ţi fideli p ăz ir ii S a ­b a tu lu i. Z iu a D om nulu i, dum in ica , ră m a se s in g u ra co n sacra tă cu ltu lu i şi od ih n ei sfin te . P r im ii c reş tin i n -a u a v u t n ic id ecu m id e ie de a tra n s fe ra d u m in ic ii ceea ce e ra spus d e sp re S a b a t în Decalog. î n ­lo cu irea S ab a tu lu i d in D ecalog cu d u m in ica se făcu în E vu l M ediu, în sec. X I I I m işca rea de în lo cu ire e ra te rm in a tă . D a r n u m ai în sec. X IV p rin c ip iu l n e lu c ră r i i în z iua du m in ic ii ş i-a făcu t a p a r i ţ ia sa c la ră ca o d isc ip lin ă p re sc risă de concilii. D in tre cele două să rb ă to r i c e le b ra ­te la în ce p u t ; S a b a tu l iudaic , co ­m em o ra re a od ih n ei c rea ţiu n ii, şi s a b a tu l de a doua zi, ca a m in tito r a l în v ie r ii M în tu ito ru lu i, acesta d in u rm ă t re b u ia să ia în g ra b ă p r im u l loc p r in tre c reştin i. Z iua D om nulu i d ev en i p u ţin cîte p u ţin z iu a sfîn tă , z iu a re lig io asă p r in ex ce len ţă şi p e n tru a fi m a i b in e să rb ă to r i tă ea u rm a să d ev in ă şi în m od n a ­t u ra l o zi de n e lu c ra re . N oul sa b a t

PROBLEME DE EXEGEZĂ BIBLICĂ

ZIUA DOMNULUI

L§J CURlERTJli A D V E N T I S T

Se spune că misionarul tibe- tan Sundar Singh, aflîndu-se într-o vizită la Londra, a fost invitat de către o familie lon­doneză. Sunînd la poartă, ser­vitoarea s-a dus să-i deschidă, dar a revenit speriată:

- Doamnă, i-a spus stăpînei, Domnul Isus sună la poartă...!

Ucenioul smerit a fost con­fundat cu însuşi învăţătorul. Dacă L-am cunoaşte din expe­rienţele vii ale vieţii, dacă prin­cipiile enunţate de El ar deve­ni, datorită decantării lor prin- tr-un efort propriu de gîndire, principiile noastre proprii, scri­se de Duhul în mintea şi în ini­mile noastre ca convingeri imu- tabile, (Ebrei 8,10) atunci nu am fi ca nişte „copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de ori­ce vînt de învăţătură"... (Efes.4,14). Dacă scopul Evangheliei

se va realiza „aşa încît Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă... avînd rădăcina şi temelia puse în dragoste*' (Efes. 3,17), atunci spiritul lui Hristos, principiile şi legile Lui vor avea izvorul în gîndirea noastră proprie: vom judeca la fel ca El, vom simţi asemenea Lui, vom iubi cum a iubit El şi vom lucra în spiritul Lui. Atunci „nu va mai învăţa fie­care pe vecinul sau pe fratele său, zicînd: „Cunoaşte pe Dom­nul !“ Căci Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic şi pînă la cel mai mare dintre ei. (Evrei 8,11).

Această cunoaştere implică o judecată sănătoasă, a cărei se­diu va fi în propria noastră gîn­dire. Atunci nu vom mai fi în derută la prima confruntare cu ispita... Nu vom mai întreba

dacă este sau nu voie să mer­gem în cutare loc, sau e bine să facem cutare sau cutare lu­cru. Cunoscîndu-L pe Isus, vom deveni creştini maturi, „a că­ror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul“ (Evrei 5,14).

Să ne rugăm ca Domnul să înlesnească această cunoaştere esenţială, care să fie suprema bogăţie a sufletului nostru, cum vorbeşte Domnul: „înţeleptul să nu se laude cu înţelepciu­nea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pri­cepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sînt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe păm în t! Căci în acestea gă­sesc plăcerea Eu, zice Domnul". Ier. 9,23—24.

n n B m i n B î n m n i B n H n i '

a l c reş tin ilo r, Z iu a D om nulu i, este m are le sab a t. Şi cum D u m nezeu n u cere p e n tru se rv ic iu l Său, d ecît o zi pe să p tăm în ă , v ech iu l S a b a t dev in e zi lu c ră to a re . R itm u l m u n - că-o d ih n ă e s te d eca la t cu o zi. S ăp - tă m în a în cep e deci ou z iua a doua— fe r ia secu n d a — ad ică lu n i d e ­v in e p r im a zi lu c ră to a re . Z iu a a şap tea , z iu a de od ihnă, este d u m i­n ica , Z iu a D om nulu i care u rm ează d e acu m în a in te S a b a tu lu i iudaic .

S ă rb ă to a re a d u m in ic ii n u a în ­cep u t pe o b ază sc r ip tu ris tică . Se recu n o aşte în g e n era l că la tem e lia in s t itu ţ ie i d u m in ic ii n u este o p o ­ru n c ă a lu i Isus. N ici în S c r ip tu ră şi n ic i în t ra d iţie , n u ex is tă v reo u rm ă a v re u n e i in tre v e n ţii d irec te , ex p lic ite a lui D um nezeu , c a re să d e c la re în lo cu irea S a b a tu lu i cu d u m in ica . C onciliile s -a u g în d it să în locu iască S a b a tu l cu d u m in ica . E ste c e rt că t im p în d e lu n g a t u n m a re n u m ă r de c reş tin i a u să rb ă ­to r it S a b a tu l zilei a şa p tea a să p tă - m în ii. N ici u n d e c re t apostolic , n ici o decizie ep iscopală sau a v re u n u i sinod n -a in s t i tu i t s ă rb ă to a re a p r i ­m e i z ile a săp tăm în ii. D u m in ica n -a fo st n ic i in s t i tu i tă şi n ic i po ­m en ită de H ris to s ; şi deşi se g ă ­seş te s tr în s u n ită cu is to r ia c re ş ti ­n ism u lu i, ea n u este a tî t de veche ca el.

Se p a re că p o ru n c a de a re sp ec ta S a b a tu l, p o ru n că d a tă izrae liţilo r, n - a fost in v o ca tă de apologeţi în fav o a re a dum in ic ii. D um in ica n u e s te m o şten ito a re a d irec tă a S ab a ­tu lu i iu d a ic ; a fo st a d ău g a tă un e i a m in tir i c reş tin e şi n u deca logulu i. Se p a re că ob iceiu l de a consacra o zi pe să p tă m în ă cu to tu l ded ica tă c u ltu lu i s -a n ă sc u t m ai d e g rab ă d in tr -o nevo ie m o ra lă d ecît d in tr-o p o ru n că categorică.

D esig u r că deseori s -a c ă u ta t ca aposto lii să fie fă cu ţi re sp o n sab ili de in s t i tu i re a d u m in ic ii. A posto lii au h o tă r î t ca d u m in ica să se facă s lu jb a , le c tu ra că r ţi lo r sfin te , d ă ru i ­rea eu h aris tică , deo arece d u m in ica este z iu a în ca re H risto s a în v ia t d in m o rţi şi S -a în ă l ţa t la cer, şi to t d u m in ic a v a reven i, E l la s f îrş i t îm p re u n ă cu sfin ţii îngeri. L a d a ta c înd a fo st re d a c ta t a ce s t docu m en t (p rim a ju m ă ta te a sec. III) se d e ­p u n e a u e fo r tu r i p e n tru a se ju s t i ­f ica to a te rezo lv ă rile în dom en iu l l itu rg ic (dum in ica , b o tezu l cop iilo r m ici, etc.) p r in a u to r i ta te a lu i Isus, sau, în lip sa acestu ia , p r in aceea a aposto lilo r. Ş i a stăz i se c o n tin u ă r e ­p e ta re a ace lo raşi lu c ru r i : „B iserica a„ îp^ocuit S a b a tu l cu d um in ica , n u fă ră să - i m od ifice c a ra c te ru l în ceea ce p r iv e ş te s tr ic te ţe a od ih n ei p rescrise . A ceastă în lo cu ire e ra d e ja fă cu tă în t im p u l aposto lilo r". O a f irm a ţie g re ş ită su s ţin e că d u ­m in ica este o p era p rim ei c o m u n ită ţi creştine . A lţi teologi co n te s tă c a ra c ­te ru l p r im it iv a l păzirii dum in ic ii. Ia tă u n a d in tre d e c la ra ţii : „Este un fa p t is to ric că S ab a tu l n -a d is ­p ă ru t ca zi de c u lt c reş tin p în ă t î r - ziu în sec. IV . sau în ce p u tu l sec. V.

Că^ păzi re a S ab a tu lu i s -a m e n ţ i ­n u t în m ijlo cu l un e i g ru p e c reş tin e este a te s ta t de că tre Ju s tin M a r t i ­ru l (Dialog cu T rifon), T ertu lia n , O rigene, C iril al Ie ru sa lim u lu i, (Ca- tech ism u l) e a re a v e r tiza u îm p o tr iv a păz irii S a b a tu lu i ; c o n stitu ţiile apos­tolice, Io an H risos tom ul şi G rigo re cel M are. In E v an g h e lia lu i T om a se p o a te c iti : „D acă n u p ă z iţi S a b a tu l ca f iin d a d e v ă ra tu l Sabat, n u v e ţi v ed ea pe T a tă l“.

în sec. IV şi V u n ii c reş tin i au c o n tin u a t să păzească în acelaş t im p a tî t S a b a tu l c ît şi dum in ica . în u n e ­

le b ise ric i d in O rie n t şi d u p ă m ode­lu l lo r şi cea d in M ilan , se c o n tin u a s ă rb ă to a re a S îm b ete i ca şi d u m in ica d e c ă tre a d u n ă r ile re lig ioase un d e se p re d ic a ş i se ce leb ra îm p ă r tă şa ­n ia , e v itîn d u -se a se p osti în aceas tă zi.

P r im e le g e n era ţii c reş tin e să rb ă ­to re a u S îm b ă ta şi d u m in ica , p r im u l în a m in tire a c rea ţiu n ii, c e lă la lt în a m in tire a în v ie r ii ; d u p ă aceea to tu l s-a co n ce n tra t a su p ra dum in ic ii. N u n u m ai că s-a u rm ă r i t cu p rec iz iu n e ca aceas tă a d o u a zi de od ihnă, Sa ­b a tu l f iin d d e sf iin ţa t şi n u tra n s fe ­r a t ; d a r so lem n ita tea du m in ic ii şi c h ia r id e ia că aceas tă zi t r e b u ia să fie în în tre g im e ded ica tă b u cu rie i (e ra in te rz is de a se p o sti sa u de a se ru g a în g en u n ch i în ea) conduse la ideia re ţin e r ii de la m u n ca de sc lav . Cu m u lt m a i t îrz iu s -a a ju n s a se c red e că p re ce p tu l S a b a tu lu i u rm a să se ap lice dum in ic ii.

In cele o p t p a sa je d in N. T es ta ­m e n t în c a re este m en ţio n a tă z iua în tî ia a să p tăm în ii (de şase ori în E v anghe lii, o d a tă în F a p te le A pos­to li lo r şi o d a tă în p r im a ep is to lă a lu i P a v e l c ă tre C orin ten i) n ic io d a tă aceas ta n u e s te d e n u m ită z iu a D om ­nu lu i.

D acă e s te a d e v ă ra t că p e n tru uce ­n icii lu i H riso ts, o d ih n a de d u m i­n ică n u e s te o in s t itu ţ ie d iv in ă , a tu n c i este fo a rte c la r că este u n p ro d u s a l trad iţie i. D u p ă m ă r tu r i i le teo log ilo r catolici, d u m in ica se b a ­zează n u m a i pe trad iţie . V orbeşte to tu ş i B ib lia d e sp re d u m in ic ă ? N u, B ib lia — su s ţin em noi — n u v o r ­b e ş te d e s p r e ' dum in ică . S f in ţire a d u m in ic ii e ste de dom en iu l trad iţie i. A cest lu c ru este recu n o scu t şi d e n u m ero ş i p a s to r i p ro te s ta n ţi.

Că d u m in ica este o c re a ţiu n e a b iseric ii re iese ş i d in ceea ce sp u n e

M A I — IU N IE 19 75 9

J . C ongar în lu c ra re a „L e jo u r d u S e igneur". „ea n u a re n ic i o con ti­n u i ta te o rg an ică cu S ab a tu l. L a o ri­g in e ca şi în d ecu rsu l v re m ii în c a re a e x is ta t b ise rica aposto lică în c a d ru l iu d a ism u lu i, d u m in ic a a fost a d ă u g a tă S a b a tu lu i f ă r ă ca ucen ic ii să în ce teze să rb ă to r ire a acestu ia . N e lu c ra rea în z iu a d u m in ic ii n u s-a in s ta u ra t în ap u s d e c ît în sec. VI. B ise rica a d e sp ă r ţi t D ecalogul de c e le la lte legi iu d a ic e ca a d re s în d u -se în tre g ii o m en iri, d a r ea a t re b u i t să -i m odifice c îţiv a te rm e n i, cu m a r f i cu ltu l icoanelor, S ab a tu l, p e n tru a -i da u n c a ra c te r to t a tî t de u n i ­v e rsa l ca şi a l E vanghelie i. C ine a fă c u t aceas tă sch im b a re ? L a aceas tă în tre b a re se p o a te ră sp u n d e : „B ise­r ic a a fo st aceea ca re a t r a n s fe ra t a su p ra d u m in ic ii to a tă s la v a S îm - bete i. P ă z ire a du m in ic ii a u rm a t sub leg ea cea nouă, p ăz irii S ab a tu lu i, n u în v ir tu te a p recep tu lu i, ci sub n u ­m e le de in s t i tu ţ ie a b ise ric ii şi obi­cei a l p o p o ru lu i c reş tin . (Thom as d ’A q u ino — la Som m e T heologi- que). „B iserica a g ăs it d e b in e să tra n s fe re so lem n ita tea S a b a tu lu i a - su p ra zilei de d um in ică , n u n u m ai p e n tru că în aceas tă zi lu m in a a în ce p u t să lu m in eze p ăm în tu l, ci p e n tru că în aceas tă zi noi am t r e ­c u t d in în tu n e r ic u l p ă ca tu lu i la lu ­m in a h a ru lu i M în tu ito ru lu i nostru". (C a tech ism u l C onciliu lu i d in T re n t p. 1686).

B iserica p r im it iv ă a t re b u i t să d e sc h id ă u n d ru m p r in tre cele două c u re n te opuse u n u l a l t u i a ; a l iu - d a iz a n ţilo r p e n tru c a re c reş tin ism u l n u e ra a ltc ev a d ecît co n tin u a rea m oza ism u lu i sub o n o u ă fo rm ă, ş i a l gnostic ilo r ca re reac ţio n au cu v io len ţă c o n tra re lig ie i V. T es ta m en t în locu l c ă re ia ad u ceau u n sin c re ­t ism c a re c u p rin d e a n u m ero ase e le ­m e n te îm p ru m u ta te de a lte c red in ţe . B ise rica a r e ţ in u t de la iu d a ism p re o ţia şi je r t f a z iln ică ; p e n tru a se deosebi to tu ş i de el, a lep ă d a t S a b a tu l, p e n tru a se a p ro p ia de cei p e care n ă d ă jd u ia să-i cîştige, şi e a a ad o p ta t z iu a d um in ic ii ca zi d e cu lt în ace laş t im p cu id e ia n e ­m u rir i i n a tu ra le a su fle tu lu i, c u ltu l icoane lo r şi a l sfin ţilo r.

E ste lesne de c rezu t că p rim ii c reş tin i a u sch im b a t z iu a de o d ih n ă să p tăm în a lă , în b u n ă p a r te p e n tru a o face să co inc idă c u z iua soa ­re lu i care , f ă r ă să fi fo st p în ă a tu n c i p e n tru e i o zi de o d ihnă, e ra c o n sac ra tă e îto rv â so lem n ită ţi r e l i ­gioase.

T eofil şi A ntioh , sc riau în ju ru l a n u lu i 180 : „D um nezeu a c h em a t po p o ru l iu d eu şi l-a constrâns să c rea d ă în în v ie re a D om nulu i, p e n tru ca o am en ii să t rea că de la S a b a tu l leg ii la p r im a zi a săp tăm în ii" .

Ia tă cum se e x p r im a la r in d u l s ă u V ictorin , ep iscop de Pe tov ia , P e tto n de a stăz i s i tu a t în P an o n ia su p e rio a ră , sp re s f îrş i tu l sec. I I I : „ în z iu a şa p tea a m o b işn u it să con ­t in u ă m p o stu l în c e p u t v in e r i p e n tru ca să p u tem p a r tic ip a cu fa p te de m ilă la p îin e a şi v in u l îm p ă r tă şa ­niei. A m o b işn u it ca p o stu l de v i­n e r i să f ie p re lu n g it p e n tru S îm b ă tă p e n tru a n u a p ă re a că să rb ă to r im

S a b a tu l îm p re u n ă cu iudeii" , N ici n u se p o a te sp u n e m a i c la r că ei a v ea u te n d in ţa de a a b a n d o n a p ra c ­t ic ile iuda ice , de a a r ă ta c la r că c re ş tin ism u l e ra leg ea cea n o u ă şi n u n u m a i iu d a ism p u ţin m o d ifica t ş i lă rg it.

O te n d in ţă a se m ă n ă to a re se m a n i­fe s tă în tr -o sc r iso a re a n o n im ă a d re ­s a tă u n u i a n u m e D iognet. î n ea se face a f irm a ţia u rm ă to a re : „ în ce p r iv eş te f r ic a lo r (a ev re ilo r) de a n u m ite a lim en te , su p e rs t i ţia lo r cu p r iv ire la S ab a t, tă ie re a îm p re ju r pe c a re e i o p rac tică , p o stu rile şi lu ­n i le noi pe c a re le resp ec tă , to a te s în t p e r im a te şi n e în sem n a te" .

Se p re su p u n e că ed ic te le an ti- iu - d a ice a le u n o r îm p ă ra ţi , H a d rian d e e x em p lu , a u c o n tr ib u it l a des­p ă r ţ i r e a c re ş tin ilo r de p ra c tic ile iudaice. D e la Ju s tin M a rtiru l , în ju r u l a n u lu i 150 av em p r im a m ă r ­tu r ie s ig u ră în fa v o a re a s ă rb ă to r ir i i p r im e i z ile a să p tăm în ii c ă re ia îi d ă n u m ele d e z iu a S o a r e lu i : „Z iua care se n u m e ş te z iu a so a re lu i to ţi d in sa te ş i d e pe cîm p, se a d u n ă în ace laş loc. N e -ad u n ăm în to t c u rsu l zilei so a re lu i, d eoarece ea este p r im a zi în c a re D um nezeu , scoţând m a te r ia d in în tu n e ric , c reie lu m e a şi to t în a c e as tă zi Isus H risto s M in tu ito ru l n o s tru a în v ia t d in m orţi" . J u s t in c u n o ştea c reş tin ii c a re păzesc z iu a a şa p tea a săp ­tăm ânii ; f ă r ă să-i condam ne, e l îi d ezaprobă.

T e rtu lia n , în ju r u l a n u lu i 200, re s ­p in g e a c u z a ţia ce i se ad u ce că a d o ră so a re le : „N oi co n sacrăm b u ­cu rie i z iu a so a re lu i p e n tru u n cu to tu l a l t m o tiv d ec ît p e n tru c u ltu l soarelu i". (A pologetica). „A lţii îşi în ­c h ip u ie că c u ltu l soa re lu i e s te d u m ­n ezeu l n o s tru f ie d in m o tiv u l că no i n e în d re p tă m sp re r ă s ă r i t p e n ­t r u a n e ru g a , fie p e n tru fa p tu l că z iua so a re lu i e s te p e n tru noi o zi d e b u c u rie şi de să rb ă to a re . D a r n u v ed em no i o a re m a jo r i ta te a d in tre v o i în d re p ta ţ i sp re soare le ră sa re , a d o r în d c e ru l şi a ru n c în d s ă ru tă r i în sem n de în c h in a re ? N u s în te ţi voi a ce ia c a re a ţ i d a t u n e ia d in z ile le să p tăm în ii n u m e le soa re ­lu i ? I n a ce as tă zi voi v ă o d ih n iţi sau p e tre ce ţi, lu c ru r i care v ă fac să v ă în d e p ă r ta ţ i de sp ir i tu l c u ltu ­lu i n o s tru p e n tru a v ă a p ro p ia de re lig ii s tră in e ... De c a re d re p t v ă fo losiţi p e n tr u a d o ra re a soare lu i şi p e n tru a le g e re a aceste i z ile consa ­c ra tă lu i ? Voi v ă a se m ă n a ţi şi a su ­p ra a ces tu i punct" .

Se v ed e că în epoca lu i T e rtu lia n re lig iile o r ie n ta le tin d e a u să în lo ­cu iască v ech ile cu lte grec şi rom an, soa re le d ev en in d ob iect a l u n u i cu lt p ra c t ic a t în z iu a în tî ia a să p ­tăm în ii.

D u m in ica în c a re d o m n ea soarele, e ra s f in ţită în m o d deoseb it. Sec­ta n ţi i d in v e ch e a P ersie , ca şi c reş ­tin ii, s f in ţe a u d u m in ica şi s ă rb ă to ­re au n a ş te re a so a re lu i la 25 decem ­b rie . S e c ta n ţii z eu lu i p e rsa n ca şi creştin ii, s e p u rif ic a u p r in tr -u n botez, p r im e a u p r in tr -o c o n firm are p u te re a de a co m b a te sp ir i te le r ă u ­lu i şi p a r tic ip a u la o co m u n iu n e a m în tu ir ii su f le tu lu i şi a corpu lu i.

Ca şi ei, s f in ţea u d u m in ica şi s ă r ­b ă to re a u n a ş te re a so a re lu i la 25 d ecem brie , z iu a în ca re e ra să rb ă ­to r it C răc iu n u l de p r in sec. IV.

Ş i u n ii şi a lţii, păzesc d um in ica , z iu a so are lu i z iua de 25 dec. (Na­ta le Solis în v ie tis), e ra o zi de s ă r ­b ă to a re p e n tru m i th r a i ş t i ; ea dev in e la fe l şi p e n tru creştin i.

P o lite ism u l se ră z b u n ă în tr -u n sens pe re lig ia v ic to rioasă , tra n sm i- ţ în d u - i o p a r te d in ceea ce fusese e l. C re ş tin ism u l a lu a t f ă r ă în d o ­ia lă cev a şi de la iu d a ism , in să n u se ş tie dacă n u cu m v a este în d a ­to ra t ş i a lto ra în ceea ce p r iv eş te c u ltu l şi p ractic ile . î n ceea ce p r i ­v e ş te s ă rb ă to r ile c re ş tin e e le s-au f ix a t în m o d n a tu ra l pe z ile le de ja a le se p e n tru să rb ă to r ile a lto r sis­tem e re lig ioase, a şa ca c reş tin ii să n u se deosebească p re a m u lt de p ăg în i, p e d e o p a rte , şi ca o am en ii s ă v a d ă m ai p u ţin deo seb irea în tre cele do u ă re lig ii care să rb ă to re a u ace lea ş i zile.

B ise rica s f in ţi d u m in ica , p e d e o p a r te p e n tru că aceas ta e ra z iua în v ie rii, d a r şi p e n tru că e ra să rb ă ­to a re a să p tă m în a lă a soare lu i. P o li ­t ic a c reş tin ă a u rm ă r i t să ad o p te s ă rb ă to r i leg a te de t r a d i ţ ia p o p u la ră p e n tru a le d a o n o u ă în sem n ă ta te . D um inica , z iu a soare lu i, e ra şi z iu a lu i M ithra... f i in d n u m it D om inus ad ică D om nul, d u m in ica a t r e b u i t să f ie u n ită eu z iua D o m n u lu i cu m u lt în a in te de p e r io a d a c reş tin ă . D um i­n ica d ed ica tă so a re lu i e ra s f in ţită de m u ltă v re m e de c ă tre n u m ero ase a lte re lig ii. E a e ra îndeoseb i z iua s f in ţ i tă d e a d o ra to rii lu i M ith ra , c a re o in d ic a u fă ră în d o ia lă şi sub n u m e le d e z iua D om n u lu i. F a p tu l că Isu s a în v ia t în tr -o d u m in ică n u p a re să fi fo st u n m o tiv tem e in ic p e n tru c a re c reş tin ii să re sp e c te în m od deo seb it a ce as tă zi. E i a r fi p u tu t av ea aceleaşi m o tiv e să a leagă şi v in e re a ca a n iv e rsa re a m o rţii M în tu ito ru lu i. Se p a re că a u fost in f lu e n ţa ţ i — în acest d o m en iu ca şi în a lte le — de d iv erse ob ice iuri re lig ioase, i a r d u m in ica a fo st ad o p ­ta tă deo arece a d o ra to r ii lu i M ith ra şi a le a lto r d iv in ită ţi so la re conside­r a u că a ce as tă zi e ra s fin ţită , şi că e ra im posib il să f ie su p r im a t acest obicei vech i.

în tr e b u in ţa re a c a re a fo st d a tă în c ă de la în cep u t p rim e i z ile a să p tăm în ii ca zi de a d u n a re c reş ­t in ă şi ca zi a lu i H ristos, n u r e ­z u ltă n u m a i d in fa p tu l că p rim ii a d ep ţi a i E v an g h e lie i a u fo st con ­d u şi să re ze rv e p e n tru a d u n ă r i le lo r p r im a zi d u p ă S aba t, ci şi de fa p tu l că z iua so a re lu i dev in e în m od n a ­tu r a l z iua M în tu ito ru lu i la c reş tin ii v e n iţi d in tre păg în i.

P r in opoziţie cu iu d a ism u l a fost in tro d u să s ă rb ă to a re a d u m in ic ii fo a r te d ev rem e în locu l S a b a tu lu i. S a b a tu l a fo st p ă z it în co n tin u a re în b ise rica c reş tin ă d in p rim e le v eacu ri, i a r g nosticu l M arc ian d in co n cep ţia sa fa ţă de D u m nezeu şi de legea iude ilo r, a in tro d u s postu l în z iua S ab a tu lu i.

C înd p ăg în ii a u in t r a t în b iserică , z iu a D om n u lu i ad ică d u m in ic a d e a stăz i a fo st in tro d u să în locu l S a -

10 C U R IE R U L A D V E N T I S T

b ă ţu lu i. A ceastă în lo cu ire ca re se p a re că a fo st d ic ta tă d e conside ­re n tu l se p a ră r i i de legea m oza ică a fo st p ro b a b il îm p lin ită sub in f lu e n ţa lu i M arc ian ; în aceas tă ip o teză ea a r fi fo st cu p u ţin în a in te a lu i Ju s - t in care o cunoştea .

G nostic ii p ăzeau d u m in ica în f ie ­ca re să p tăm în ă , n u a t î t d a to r ită în ­v ierii lu i H ris to s ,care n u se p o tr i ­vea cu d o c tr in a lor, ci p e n tru că a ceas tă zi e ra co n sac ra tă so are lu i c a re e ra în re a lita te H ris to su l lor.

N u t re b u ie să se u i te că p ă r in ţ i i b iseric ii care a u re sp in s gnostic is­m ul, a u căzu t to tu ş i sub in f lu e n ţa lu i fă ră vo ia lor. A cest lu c ru este a d e v ă ra t în ceea ce p r iv eş te p e Ig - n a ţ iu d in Amtiohia, Ir in eu , C lem en t d in A le x an d ria şi cu a tî t m a i m u lt în ceea ce p r iv eş te p e Origen.

In n ic i u n caz n u p u tem a tr ib u i c o m u n ită ţi lo r de c reş tin i iu d e i in s ti ­tu ire a d u m in ic ii ; ea a v e n it p r in c reş tin ii păg în i. N -a fost a le s S a b a ­tu l pe care-1 se rb a u c reş tin ii iudei ca să n u fie c o n fu n d a ţi c reş tin ii cu iu deii ceea ce se p u te a în tîm p la .

A d ău g a ţi la a ce as ta d o r in ţa con ­d u c ă to r ilo r b ise ric ii c reş tin e de a c îş tiga ce le la lte n e am u ri id o la tre ; e le a d o rau soarele , ia r d u m in ica e ra z iua lo r cea m ai sfîn tă . P e n tru a a ju n g e la aceşti oam en i se p ă re a n a tu ra l şi c h ia r n e cesa r să se facă d in d u m in ic ă o zi de o d ih n ă a b iseric ii. In acel m o m en t t r e b u ia ori ca b ise rica să a d o p te z iu a n e a m u ­rilo r, o ri n e a m u rile să-şi sch im be ziua . C a să se sch im be z iua n e a ­m u rilo r , a ce as ta a r fi c o n stitu it p e n ­tru e le o leza re şi o p ia tră de po ­ticn ire . E ra deci m ai u şo r p e n tru b iserică să se ap ro p ie de ei păz in d z iu a lor. In s t i tu ţ ia du m in ic ii s-a n ă sc u t ca u rm a re a co n tac tu lu i c reş tin ism u lu i t r a n s p la n ta t în a fa ra P a les tin e i cu v ech ea m ito log ie a r i- a n o -sem itică c a re in v ad ase im p e riu l ro m an , şi c a re în lu m ea c reş tin ă a s f îrş i t p r in în lo c u irea S a b a tu lu i iu ­daic . L a d re p t v o rb in d n u este v o rb a d e o s im p lă în lo cu ire a u n e i z ile cu a lta , deo arece S a b a tu l şi d u m in ica n u ră sp u n d ace lu iaş scop, n -a u a ce ­eaşi d e s tin a ţie n u se ju s tif ic ă p r in aceleaşi m o b ilu ri, p r in aceleaşi r a ­ţ iu n i d e a fi. „D acă e x is tă u n p u n c t a su p ra c ă ru ia m a jo r i ta te a is to ric i­lo r c reş tin ism u lu i s în t de aco rd , aceas ta este le g ă tu ra s tr în să în tr e d u m in ica c reş tin ă şi co ncep ţiile a s- tro log ice a le m ito log iei m azd e ism u - lu i“. (S. Ja n k e le v itc i „Sabatu l").

C eea ce tre b u ie să se re ţin ă este m o tiv u l p e n tru care z iua în tî ia a săp tăm în ii a fo st lu a tă d re p t z iua D om nulu i, s ă rb ă to a re a lu i H ris tos cel în v in g ă to r. L eg ă tu ra d in tre no ile c o m u n ită ţi t r e b u ia să o con stitu ie m asa fră ţească , cu m se p ra c tic a la Ie ru sa lim ; în să n u se p u te a v isa la o rg a n iza rea v ie ţii în com un a c red incioş ilo r şi cu a tî t m a i p u ţin se p u tea v isa o fe r ire a aceste i m ese z iln ic ; pe de a ltă p a r te e ra nevoie să fie fo a r te fre cv e n tă p e n tru a co­re sp u n d e scopulu i. C ad ru l să p tă ­m în ii, re co m an d a t de obiceiu l iu ­d a ic şi o p ra c tic ă care t in d e a să se g enera lizeze su b in f lu e n ţa cu lte lo r o rien ta le , a t r e b u i t să fie a d o p ta tă

fă ră să fi a v u t nevo ie să se g în - dească la aceas ta . Şi z iu a in d ic a tă p e n tru a d u n a re a c reş tină , p e n tru re u n iu n e a su b p a tro n a ju l lu i H ris ­tos g lo rif ica t, p e n tru o d ih n a ţ in u tă în o n o a rea Sa, d e m a n ie ra p re lu d iu ­lu i la b a n c h e tu l îm p ă ră ţie i cereşti şi la fe s tiv a lu l celo r a leşi, e r a p r im a zi a săp tăm în ii , n u n u m ai p e n tru că v e n ea d u p ă S a b a tu l iuda ic şi că a r f i fo st in te n ţia să fie a p ro p ia t în - t r -u n o a rec a re m od de acesta , ci p u r şi s im p lu p e n tru că e ra p rim a , p e n ­t r u că e ra p e n tru n e a m u ri z iu a lo r p r in c ip a lă , z iu a soare lu i, şi ca o an a lo g ie a fo st p re v ăz u tă la în ce ­pu t, în m o d sp o n tan a d m isă şi con ­s im ţită , în t r e H ris to s în v ia t, H ris to s în slav a Sa, şi soarele , zeii so la ri de care e ra p lin o rien tu l.

P r im a zi a fiecăre i săp tăm în i, d u ­m in ica , e ra de m u ltă v re m e d e d i­cată s o a r e lu i ; acest lu c ru este a f ir ­m a t d in p a r te a a n e n u m ă ra ţi au to ri. S o are le e ra u n zeu, D om nul p r in ex ce len ţă , a şa că d u m in ica a a ju n s să f ie d e n u m ită z iua D om nulu i, a şa cum s-a în tîm p la t m ai t îrz iu în c reş ­tin ism .

In ceea ce p riv eş te să p tă m în ă p la ­n e ta ră a păg în ilo r, pe care p r im ii c reş tin i a u g ă s it-o la R om a, z iu a ei cea m ai im p o r ta n tă ca re a fost de la în cep u t aceea a lu i S a tu rn , dev in e în p r im u l secol, sub in f lu e n ţa m ith ra ism u lu i, — m itra f i in d soco­t i t zeu l so a re — z iu a soare lu i şi ea c o resp u n d e cu z iua în tîia .

A cest m ith ra ism a fo st a t î t de u n a n im a ccep ta t în c ît a fo st în si­tu a ţ ia să im p u n ă lu m ii c re ş tin e p ro ­p r ia sa zi a soa re lu i în locu l S ab a ­tu lu i, i a r 25 decem brie , z iu a n a ş ­te r i i soare lu i, ca zi d e a n iv e rsa re a n a ş te r ii lu i Isuis.

Z eu l so a re a l u ltim ilo r C ezari p ă ­g în i — sol in v ic tu s — cedă locu l în ca len d ar, M în tu ito ru lu i c reş tin ilo r, succeso ru l să u recunoscu t. Z iu a so a ­re lu i, Solis d ies a săp tăm în ii a s tro - logice, d ev in e d u m in ica c reş tin ă , să rb ă to a re a să p tă m în a lă a în v ie rii. I a r a n iv e rsa re a n a ş te r i i so a re lu i — N a ta lis solis in v ic ti — d in d im in e a ţa zilei de 25 decem brie , a fost a d o p ­ta tă ca z iu a de n a ş te re a M în tu ito ­ru lu i N a ta lis D om ini, sau C răc iu n u l.

In f lu e n ţa e x e rc ita tă de m ith ra ism a su p ra in s t i tu i r i i du m in ic ii a fo st se m n a la tă d e n u m ero ş i o b se rv a to ri. T recerea zilei so a re lu i p ăg în în d u ­m in ica c re ş tin ă a fost e x p lic a tă de M ax im de T u rin , m o rt sp re an u l 4701 „D u m in ica este p e n tru no i o zi c o m em o rab ilă d eoarece este aceea în care M în tu ito ru l ca şi so a re le care ră sa re , r is ip in d in fe rn u l, a s t r ă ­lu c it de lu m in a în v ie rii. Şi p e n tru acest m o tiv o am en ii v eacu lu i acesta o n u m esc z iu a soare lu i, p e n tru că S o are le d re p tă ţ i i a lu m in a t la ră s ă ­r i tu l lu i“ . (O m iliile L X I, a su p ra P en ta te u cu lu i) .

R o lu l ju c a t de b ise rică în în lo ­c u irea S a b a tu lu i cu d u m in ica este in d iscu tab il. E ste d es tu l să n e a m in ­t im n u m e le lu i d 'A n icet, a l lu i V ic­to r, a l lu i S ilv es tru . P a p a L eon cel M are (440—461) a ce le b ra t d u m in ica în ace iaşi te rm e n i d i t i r a m b ic i : „Tot ce este m ai s lăv it în p la n u l d iv in este c o n c e n tra t în z iua în v ie rii. In

a ce as tă zi a în cep u t c rea ţiu n e a ; în ace as tă zi a fo st în v in să m o arte a şi a re n ă sc u t v ia ţa . A ceastă zi, de­p o z ita ra tu tu ro r b u n u r i lo r h a ru lu i e ste aceea în ca re noi tre b u ie să în ă l ţă m ta in e le b in e c u v în tă r ilo r sa ­cerdotale*.

H o tă r în d ca S a b a tu l să f ie o zi d e post, în c o n tra s t cu d u m in ica , zi de b u cu rie , a făcu t d in S a b a t o zi n e ­p o p u la ră . V echiu l obicei sa b a tic lu p tă în c ă p u ţin tim p . Se găsesc u rm e a le p e rs is ten ţe i lu i în u n e le r i tu r i m o n as tice a m in tite de C assian în a sa P e ra g rin a tio SEviae. In cele d in u rm ă d u m in ica e s te în m od u n i ­v e rsa l a c c e p ta tă ca m a re a zi d e să r ­b ă to a re a săp tăm în ii. S îm b ă ta s fîrş i p r in a fi c o n sid e ra tă o zi de t r is te ţe şi de doliu.

I a tă cum Sedulius , po e t c reş tin d in sec. V opune b u c u ria d um in ic ii t r is te ţ i i sa b a tu lu i : „D eja , d u p ă S a ­b a tu l cel t r is t a în ce p u t z iu a fe r i ­c ită care -şi t rag e g ra n d o a re a soare ­lu i de la D om nul su v e ra n şi care p rim a , a m e r i ta t să v ad ă n a ş te re a lu m ii şi în v ie re a lu i H ris to s11.

P o s tu l d in S ab a t, p ra c tic a t în b i ­se rica la t in ă a fo s t u n u l d in tre su b iec te le de co n tro v e rsă c a re au condus la sch ism a g recească .

R o lu l conciliilo r n -a fost n eg lija ­bil. A cela a l s in odu lu i d in N iceea (325) a fo st d e ja m en ţio n a t în legă ­tu r ă cu co n tro v e rsa pascală .

E ste locu l a ic i să a m in titm sino­d u l d in E lv ira , S pan ia , d in a n u l 305. N u e ra d ecît în ce p u tu l sec. IV c înd s in o d u l de la E lv ira fă ce a d in ser­b a re a d u m in ic ii şi d in s tă ru in ţa s f in te lo r oficii o re g u lă s tr ic tă astfe l în c î t îm p ă ra ţi i c reş tin i tr e b u ia u săo t ra n s fo rm e în tr-o lege de sta t.

S inodu l d in S a rd ica (344) re am in ti c an o n u l 21 a l co nciliu lu i de la E l­v ira : „ A m in tiţi-v ă că p ă r in ţ i i n o ş tr i a u h o tă r î t ex co m u n ica rea la icu lu i c a re t im p de t re i d u m in ic i lip seş te d e la se rv ic iu l d iv in d in o ra şu l lu i de re şe d in ţă 11.

C an o n u l a l 29-lea a l sin o d u lu i d in L aod iceea (la o d a tă care se s i tu ­ează în tr e an ii 343 şi 381) sp u n e u rm ă to a re le : „C reş tin ii n u t re b u ie să iu d a izeze şi să s tea leneşi în z iu a S ab a tu lu i,, ei tre b u ie să lu c reze în a ce as tă zi ; ei să onoreze z iua D om nulu i şi să se a b ţin ă pe c ît este posibil, în ca lita tea lo r de c reş tin i de a lu c ra în a ce as tă zi. D acă ei c o n tin u ă a iudaiza , să fie a n a te m a în n u m ele lu i H ristos" . Deşi s inodu l d in L aod iceea in te rz ice c re ş tin ilo r o d ih n a de S îm b ătă , el p re su p u n e to tu ş i în c an o n u l a l 16-lea că se e fec tu a u n cu lt în a ce as tă zi, şi e l p o ru n ceş te să se c itească f ra g ­m en te d in E v an g h e lii pe lîngă ce ­le la lte S crip tu ri.

I a tă can o n u l a l 13-lea a l S i­n o d u lu i d in F rio n e în n o rd u l Ita lie i ţ in u t în a n u l 790 : „P o ru n c im tu tu ­ro r c re ş tin ilo r să p ăzească cu s f in ­ţen ie z iu a D om n u lu i începând de s îm b ă tă se a ra de la o ra c înd su n ă

C ontinuare în pag. 17

- _. _.. .. . . r r nM A I — IU N IE 1975 i i j

CAPITOLUL 4,12— 16 : „Căci Cuvîntul lui D um nezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăişu­ri : pătrunde pînă acolo că des­parte sufletul şi duhul, înche­ieturile şi măduva, judecă sim ­ţirile şi gîndurile inim ii“.

Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi des­coperit înaintea ochilor Aceluia, cu Care avem a face.

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbă­tu t cerurile — pe Isus, Fiul lui Dumnezeu — să rămînem tari în mărturisirea noastră.

Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciu­nile noastre; ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Să ne apropiem dar cu de­plină încredere de scaunul ha­rului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vrem e de ne­voie

VERSETU L 12 „CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU“. Cînd se spune că Cuvîntul lui D um ne­zeu este „viu şi lucrător“ sau

plin de putere, cum redau alte traduceri această expresie, refe­rirea este în mod special făcută la scrierile Vechiului Testa­m ent, în trucît Noul Testam ent nu fusese încă scris şi încorpo­rat Canonului S f. Scripturi. Prin expresia „Cuvîntul lui Dumnezeu“, se subliniază ceea ce s-a spus în prim ul capitol al epistolei şi anume că D um ­nezeu a fost Acela care a vor­bit prin proorocii din vechime.

Comentatorul Delitzsch redă astfel versetele 12 şi 13 ale cap. 4 : „Căci Cuvîntul lui D um nezeu este plin de viaţă şi plin de energie, şi mai tăie­tor decît orice sabie cu două tăişuri, pătrunzînd chiar pînă acolo că desparte sufletul şi spiritul, ca şi încheeturile şi măduva, trecînd cu judecata asupra gîndurilor şi intenţiilor inimii. Nici o fiinţă creată nu se poate ascunde ; ci toate lu ­crurile sîn t descoperite, expuse ochilor Lui, cu care noi avem de-a face“.

S în t însă unii care consideră că expresia „Cuvîntul lui D um­nezeu“ aici însemnează Domnul

W W W W W d W V W W W V W V W W W i

EPISTOLA

Hristos personificat. Totuşi, se pare mai natural a te referi la el ca la Cuvîntul vorbit şi scris al lui Dumnezeu, şi în mod deosebit la Cuvîntul lui D um ­nezeu scris.

C uvîntul lui D um nezeu nu este o înregistrare moartă a trecutului, ci o forţă vie, aşa cum ne arată şi expresia „viu“. D umnezeu este „Dumnezeul cel v iu“, iar Cuvîntul Său este un Cuvînt viu. (Ev. 3, 12). Deşi aceasta este adevărat despre Cuvîntul lui D umnezeu în ge­neral, aici se face referire spe­cifică la ceea ce tocmai s-a spus despre odihna lui Dumnezeu şi avertizările adresate celor care sînt în primejdia „de a veni prea tîrziu“ (Evr. 4,1). Comen­tatorul A .T . Robertscm în lu ­crarea sa „Word Pictures“, spu­ne că expresia face referire la ceea ce s-a citat „despre fă ­găduinţa odihnei şi a odihnei lui Dumnezeu, fapt adevărat despre oricare cuvînt real al lui Dumnezeu“. Comentatorul Lan- ge spune referitor la problema în d iscu ţie : „Reiese clar din context, că pasajul este destinat să justifice şi să întărească avertizările precedente (vers. 11) term inînd în mod em fatic şi intenţionat cu sugestivul — A P E ITH EIAS (necredinţa sau neascultarea)“. Vincent, în „Word Studies“ are aceeaşi opi­nie, privind problema, în u r ­mătorii te rm e n i: „Solia lui D umnezeu care făgăduieşte odihnă şi invită a o căuta, nu este moartă, un precept formal, ci este o energie vie“. Comen­tatorul Delitzsch este foarte clar. Citind versetul 12 13 el spune : „Noi pu tem lua de bun şi de netăgăduit faptul că le­gătura logică a acestor două versete, cu textele ce le preced, ca şi cu cele ce urmează, tre­

12 C U R IE R U L A D V E N T I S T

^W W W V W W W V W W V W W W S W V W V W W W W W IW W W W W W W W W W W W W W W W W JW W W W W W ?

C Ă T R E E V R E Iif tW tfW W W W W W W W V W I^ V W W U W W W tfW W W W W W tfW W W W M ttW W yW V W W W W V W W tfW W

buie să fie găsită în faptul că ele exprim ă energia cea vie şi inexorabilă a acelui cuvint, care, după cum a adus moarte asupra contemporanilor lui Moise, datorită neascultării lor, tot astfel acum impune bisericii Domnului Isus datoria unei ze­loase activităţi de căutare a m intuirii făgăduite“.

Cind autorul spune deci că C uvintul lui D umnezeu este v iu şi lucrător, sau plin de ener­gie, noi înţelegem aceasta ca f i ­ind adevărat pentru întreg Cu- v în tu l lui Dumnezeu, dar că este citat aici cu scopul de a întări ceea ce a fost spus despre odihna lui D umnezeu şi pe­deapsa ce a venit asupra acelo­ra care au fost neascultători.

Este de aşteptat ca să se ri­dice obiecţiun i; dar fiecare per­sonal va trebui să-şi asume responsabilitatea în faţa pro­priei lui veşnicii. A ici este în analiză chiar Cuvintul lui D um ­nezeu şi poruncile Sale, despre care apostolul spune că este viu şi lucrător. D um nezeu era şi este conştient de faptul că unii dintre cei credincioşi care vor citi, vor veni în legătură cu aceste avertizări, vor trata uşor cele zece Porunci consi- derîndu-le ca fiind o literă moartă a legii. Pentru unii ca aceştia, ca şi de altfel pentru toţi, El face afirmaţia că po­runca a patra a Decalogului este încă vie şi lucrătoare.

Aceasta este de asemenea im ­portanţa expresiei „căci“ din versetul 12. Să fim atenţi şi să înţelegem bine, spune el, şi să nu călcăm pe urmele popo­rului Exodului, care a fost ne­ascultător, aceasta pentru că Cuvintul lui Dumnezeu este incă viu şi puternic, iar porunca nu este perimată. Ei au avut o experienţă tristă, din cauza

neascultării lor. Cuvintul lui Dumnezeu, nu este mai puţin „lucrător, viu, puternic“ astăzi, de cum a fost atunci.

Făcînd această aplicaţie ex ­presiilor de care ne ocupăm, noi nu dorim să forţăm un punct de vedere în scopul de a susţine poziţia noastră în le­gătură cu Sabatul şi deci cu Legea lui Dumnezeu. Din cita­tele prezentate se poate vedea că nu sîn tem singuri în ceea ce priveşte această interpretare. De fapt, ca pe baza acestor versete să fundam entezi o teo­rie generală, fără să faci vreo aplicare la subiectul în discu­ţie, m i se pare cu totul fără de nici un temei. Autorul a adus ilustraţii din experienţa lui Izrael spre a arăta cum de au dat ei greş în a intra în odihna lui D um nezeu ; cum au fost ne­ascultători şi au în tristat astfel pe Dumnezeu. El a legat odih­na lui D um nezeu de Ziua a Şap­tea, un punct de vedere cu totul potrivit, aşa cum a fost şi nesocotirea Sabatului, fapt ce a constituit unul din m oti­vele ce au dus la lepădarea lui Izrael de către Dumnezeu, după cum este raportată în cartea proorocului Ezechiel. El a in ­sistat pe lingă poporul său, ca să nu urm eze exem plul popo­rului din pustie, ci să intre în odihna lui Dumnezeu, în tim p ce se mai zice încă astăzi, re- am intindu-le că rămîne încă, o zi de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu, sau cum sună o altă traducere — şi m i se pare că este mai plastică : „Rămîne dar o păzire a Săbatului“ pentru poporul lui Dumnezeu. Şi acum, nimeni să n u gîndească că sfa­turile şi avertizările n-au nici o aplicare prezentă, că Sabatul zilei a Şaptea este o literă moartă, căci el ne aminteşte de

faptul că Cuvintul este v iu şi lucrător, că este tăietor ca şi o sabie cu două tăişuri, şi nici­decum o cerinţă ceremonială, ineficientă.

„Lucrător“ sau puternic, plin de putere spre a lucra. Expresia greacă este ENERGES, de unde derivă şi cuvintul energie. Cu- vîntul lui Dumnezeu este viu, plin de viaţă, după cum şi D umnezeu este un Dumnezeu al vieţii, El izvorul şi originea vieţii. Cuvintul lui Dumnezeu este de asemenea activ, pu ter­nic, lucrător, energic. Aceste cuvinte aproape că personifică Cuvintul, şi-l dotează cu carac­teristici pe care de obicei noi le asociem personalităţii, fiinţelor omeneşti. Ele ne amintesc de cei doi martori din Apocalips11 care aveau puterea de a în ­chide cerul sau care puteau pre­schimba apa în sînge, etc. (Apoc. 11, 13— 16).

Cuvintul nu numai că este viu şi plin de energie, lucrător, ci este de asemenea şi a scu ţit; mai ascuţit decît o sabie cu două tăişuri. Cuvintul va pă­trunde în tainiţele sau cetăţuile ascunse ale fiinţei noastre, ale sufletului şi duhului nostru, făcînd să se arate în toată nu ­ditatea realităţii, gîndurile şi intenţiile inimii.

După cum un chirurg cu­noaşte ţesuturile omului şi ho­tărăşte ce anume urmează a fi extirpat, tot astfel Cuvintul lui Dumnezeu judecă gîndurile şi motivele inimii cu o preciziune ce nu admite „greşeala“.

Discerne sau judecă. In ori­ginal, ne spun comentatorii, este un adjectiv verbal ce em ite ideea de discriminare, de jude­care. Aceasta este lucrarea pe care Cuvintul lui Dumnezeu o face cu motivele sau gîndurile celor ce cred. El nu numai că

“ t

M A I — IU N IE 2975 IJ3J

acţionează ca judecător al ac­ţiunilor noastre, dar scoate la lumină, descoperă pasiunile adinei ale inimii, motivele pe care m ulţi se străduiesc să le ascundă. De fapt cînd apostolul afirmă că „Cuvîntul lui D um ­nezeu“ este viu, el subliniază faptul că a fost necesară o fiinţă vie şi activă, lucrătoare pentru a creia în cel ce crede o inimă nouă şi a aduce la f i ­inţă un nou spirit în cel născut din nou (Ps. 51,10). Cuvîntul D um nezeu este v iu şi împarte la rîndu-i viaţa. Aşa a fost şi la început în lucrarea creaţiunii (Ps. 33,6.9) şi aşa stau lucrurile şi în lucrarea de recreere a imaginei lui D umnezeu în su ­fletul celui credincios. Domnul Hristos, Cuvîntul întrupat, are de asemenea viaţă în Sine (Ioan 1,4,12 ; 5,26). Creştinul fiind „născut din nou“... prin Cuvîn­tul lui Dumnezeu“ care este viu si rămine în veac“ (1 Petru 1,29).

VERSETU L 13. Ce fusese profetizat despre Cuvînt, este acum atribuit lui Dumnezeu. Tabloul este izbitor şi puter­nic în acelaş timp. Nimic nu este ascuns de ochiul lui D um ­nezeu. Pentru El totul este ase­menea unei cărţi deschise. S u ­fletul stă gol în prezenţa Lui, aşa cum este în intim itatea sa.

Această prezentare a lui D um nezeu este teribilă, sau confortantă, în raport de legă­tura pe care cel în cauză o are cu Judecătorul tuturor. Cei ipocriţi, m îndri, cei m înjiţi în cugetul şi viaţa lor, ca şi cei ce şi-au clădit o neprihănire pe merite personale, nu vor putea vedea cu linişte şi bucurie pe Bunul Dumnezeu. Dar credin­ciosul ce se încrede în D um ­nezeu, este onest, şi sufletul um il se bucură că Dumnezeu cunoaşte şi înţelege tot păsul său. N im eni nu poate înşela pe Dumnezeu. El cîntăreşte acţiu­nile şi m otivele în balanţa Sanctuarului şi toate deciziile Lui sînt juste.

VERSETU L 14. „Un Mare Preot... care a străbătut ceru- rile“. Domnul Isus este prezen­tat ca fiind „la dreapta Măririi în locurile prea înalte“ (Evr. 1,3). A ici El este num it „Isus Fiul lui Dumnezeu" , o combi­

naţie a um anului cu divinul, cuplate cu titlu l de ,,Fiu,c. Acest tex t este folosit de unii ca o dovadă a artibuirii lui Hristos, a tuturor atributelor pe care El le avea ca D um ne­zeu, astfel că în natura Sa umană, El exercită acum toate prerogativele rezervate Treimii divine.

„Să răm înem tari“, a păstra cu tenacitate mărturisirea, cre­dinţa şi doctrina.

VERSETU L 15 „Mare Preot“. Versetul precedent menţionează de asemenea pe Domnul Isus ca fiind Mare Preot. Slava şi măreţia sau majestatea Dom­nului Hristos este subiectul tra­tat în toată epistola. El este mai mare decît îngerii, mai mare decît Moise, decît Iosua. A cum El este nu numai ca un apostol şi mare preot (cap. 3,1), ci aşa cum redau unele tradu­ceri, Marele nostru mare Preot. Este El oare mai mare decît Aron, care în adevăr a fost mare Preot? Acest lucru îl pune acum în discuţie autorul epis­tolei către Evrei : între tim p, el ne asigură că deşi Domnul Isus este mare, El este totuşi sensibil faţă de simţămintele şi infirm ităţile noastre; căci El a fost ispitit în toate ca şi noi, dar fără de păcat.

Prea adesea unii pierd sim ­ţămintele cele bune pe care le aveau înainte de a ajunge în unele poziţii mai deosebite.Aşa a fost cazul şi cu mai m a­rele paharnicilor (Gen. 40). Cînd a fost repus în slujba sa înain­tea faraonului, a uitat complet de tovarăşul său de suferinţă, deşi Iosif s-a purtat bine şi prieteneşte cu el. Acesta fiind un sim ţăm înt omenesc, obiş­nuit, sîn tem asiguraţi că Dom­nul Isus nu este ca n o i ; El n-a pierdut legătura cu noi, deşi se află în prezent la dreap­ta măririi lui Dumnezeu în ceruri.

„Care să n-aibă milă de slăbi­ciunile noastre“. Aceasta nu înseamnă num ai că Domnul Isus se poartă cu bunătate faţă de noi, avînd milă de copii Săi, dar El suferă împreună cu noi şi este una cu noi în toate lu ­crurile.

Domnul Hristos suferă cu noi atunci cînd sîntem în sufe­

rinţă şi El face chiar mai m ult. Multe din dificultăţile sau pro­blemele noastre sînt un rezul­tat al slăbiciunilor noastre, şi nu o rebeliune deschisă, încă­păţînată, ci o lamentabilă slă­biciune care adesea ne face să cădem, în loc de a ne da putere să rezistăm, de unde o întreagă gamă de dificultăţi. Domnul Hristos ne înţelege chiar şi în această situaţie. El nu ne va scuza, căci nu se poate găsi scuză pentru păcat, dar pu tem fi siguri că El sim te cu noi şi ne în ţe lege; căci El a fost ispi­tit în toate ca şi noi, sau aceasta poate f i redată c u : „Asemenea nouă“.

A fost oare vreodată Isus slab? Din punct de vedere fizic, putem răspunde afirmativ. Mergi cu El în pustie şi acolo îl vei găsi luptîndu-Se pe viaţă şi pe moarte cu cel rău, în tim p ce era slăbit după patruzeci de zile de post, cînd corpul Său, puterile Sale fizice slăbeau în mod treptat, pe măsură ce is­pitele creşteau în intensitate.O persoană în puterea bărbă­ţiei, poate rezista m u lt mai m ult, decît un corp slăbit după un post îndelungat. Domnul Isus era slăbit din punct de vedere fizic, până la epuizare, dar cu toate acestea, nici pen­tru un singur m om ent nu S-a supus ispitei. El n-a fost nici­odată slab, sau slăbit din punct de vedere moral.

Slăbiciunea poate f i uneori inocentă, deşi adesea ea este cauzată de păcat. Dar să ştie toţi că oricare ar f i condiţiile, sau cauzele căderii, Domnul Hristos ne înţelege. El a fost ispitit, aşa cum sîntem şi noi ispitiţi şi El deţine remediul împotriva căderii în păcat.

Viaţa, adevărata viaţă de creştin nu este măsurată prin- tr-o atitudine faţă de principii. Căci „cine este credincios în cele mai mici lucruri, este cre­dincios şi în cele mai mari“ (Luca 16,10). N u este necesar pentru cineva ca să fie ispitit exact în modul în care a fost ispitit altcineva, pentru a-l în ­ţelege şi a simpatiza cu el. Dar el trebuie să facă faţă ispitei

continuare în pag. 22

14 C U R IE R U L A D V E N T I S T

I------------------------- 1| MANIFESTÎND i

| IUBIREA î

j CREŞTINĂ |

I ubirea creştină e iubirea ce­rească, iubirea Sfintei Tre­

imi şi a tuturor făpturilor in­teligente neatinse de păcat, împărtăşită de toţi înainte de apariţia răului şi care va însu­fleţi orice făptură după nimi­cirea lui.

Dacă Adam n-ar fi ales calea neascultării, păstrîndu-şi „chi­pul şi asemănarea lui Dumne­zeu", mintea, sufletul şi corpul său ar fi rămas „întregi şi fără prihană** (1 Tes. 5,23) şi s-ar fi dezvoltat la nesfârşit în ca­pacitatea de exprimare şi trăi­re a iubirii divine.

Dar omul s-a „vîndut rob păcatului1* şi „inima lui fără pricepere s-a întunecat" (Rom.1,21). Şi-a creat dumnezei după chipul său înzestrîndu-i cu pasiunile şi defectele sale. Astfel procesul cunoaşterii Dumnezeului adevărat a fost mult stingherit. Creatorului I s-au artibuit însuşiri „străine firii Lui“, potrivite cu firea păcătosului. Imaginea noastră despre caracterul lui Dumnezeu a suferit serioase schimbări în- depărtîndu-se tot mai mult de realitate.

Ca urmare, gîndurile şi căile celui păcătos au ajuns să se deosebească radical de gîndu­rile şi căile Celui ce l-a plă­mădit după asemnarea Lui. (Isa. 55,8).

De aceea nu trebuie să ne surprindă faptul că deşi ne fo­losim de cuvinte obişnuite - din lipsa altora mai potrivite- pentru a descrie caracterul dumnezeirii sau al creştinului veritabil, înţelesul acestora este mult diferit de cel obişnuit, întrucât trăirile creştine se deo­sebesc de cele obişnuite prin profunzimea şi motivarea lor, şi cuvintele prin care le denu­mim au în acest caz un sens deosebit. După cum ne folosim

de cuvîntul „inteligenţă** pen­tru a denumi atît capacitatea maşinilor electronice de a ope­ra logic cît şi a minţii ome­neşti, la fel ne folosim de cu­vîntul iubire atît pentru cea omenească cît şi pentru cea divină, creştină. Dar iubirea Lui este altceva decît iubirea noastră. Această distincţie o face şi Mîntuitorul cînd spune: „Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu“ Ioan 13,34. Iu­birea, răbdarea, blîndeţea, bu­nătatea, rîvna, curajul, umilin­ţa, bucuria, etc. au în creşti­nism un conţinut mult mai profund.

în timp ce pentru oameni, caracterizarea semenilor se face de obicei după aparenţă sau în funcţie de interese personale sau de grup, în creştinismul autentic „motivul dă faptelor adevărata lor faţă, pecetluin- du-le cu urîciunea sau cu o mare valoare morală**. Pentru cel neconvertit, credinţa şi formalismul sau fanatismul, dreptatea sau răzbunarea, zelul sau brutalitatea, demnitatea sau îngîmfarea, loialitatea sau compromisul, sînt noţiuni a- proape identice. Ochiul omenesc confundă cu uşurinţă, chiar cînd e vorba de sine, economia cu zgîrcenia, facerea de bine cu risipa, statornicia cu încă- păţînarea, eroismul cu bravura, bunăstarea cu laşitatea, răbda­rea cu lipsa de curaj, cinstea cu expresia rafinată a mîndri- ei. Dar Cel ce „judecă simţi­rile şi gîndurile inimii**, care ştie nu numai ceea ce face ci şi de ce se face, ce se urmă­reşte, priveşte de multe ori cu dezgust la faptele cele mai alese în ochii oamenilor. El nu preţuieşte şi nu va răsplăti decît faptele care izvorăsc din- tr-o iubire dezinteresată. Aşa e iubirea lui Dumnezeu.

Din vremuri de noi neştiute, Fiinţa Supremă Şi-a folosit atotputernicia şi ştiinţa necu­prinsă, pentru a-Şi ferici făp­turile. Le-a înzestrat cu înţe­lepciune şi simţire şi le-a oferit un cadru natural în care să se dezvolte continuu. Nimic din ceea ce era spre binele lor nu le-a reţinut. Ce frumos a gătit El natura ! Şi astăzi cînd poar­tă urmele blestemului, ea este minunată ! Cît de impresionan­

te sînt dealul şi valea acoperite de vegetaţie ! Fiecare plantă e o minunăţie ! O înţelepciune nepătrunsă o guvernează. O floare ce se scaldă în soare ne emoţionează. Bacteria şi ele­fantul, atomul şi steaua se con­duc după legi pe care mintea fiinţei iscoditoare încearcă să le descifreze. Această fiinţă n-a fost lăsată să bîjbîie pentru a-şi afla legile fericirii ei. Aces­te legi i-au fost comunicate. Ele se rezumă astfel : „Să iu- beşti“.

Să amintim cîteva din însu­şirile iubirii dumnezeieşti care ni se cer ca creştini. Inspiraţia spune : „Iubirea care se ma­nifestă numai faţă de unii, nu este iubire ci egoism**. Dra­gostea adevărată este ca lumi­na : cuprinde tot ce nu se as­cunde de ea, se răspîndeşte fără deosebire „şi peste cei buni, şi peste cei răi“.

Caracterul său universal de­curge din faptul că ea „nu caută folosul său“, nu se ma­nifestă din interes, din calcul sau din pasiune egoistă. Iubi­rea nu poate urî, după cum soarele nu poate întuneca. Po­runca : „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri** nu poate surprinde pe cei ce cunosc pe Dumnezeu căci ea decurge din caracterul Său.

Desigur că forma de manifes­tare a iubirii divine e în func­ţie de împrejurări dar ea nu-şi schimbă esenţa. Dumnezeu iu­beşte chiar cînd mustră şi pe­depseşte (Apoc. 3,19). Deşi Isus a demascat cu asprime pe fă­ţarnici, o făcea printre lacrimi şi suspinuri. Greu de înţeles pentru noi, dar şi atunci cînd Domnul e nevoit să pedepseas­că pe cineva, o face din iubire. Cînd Biblia vorbeşte de răzbu­narea lui Dumnezeu, trebuie să înţelegem că e vorba de forma de manifestare a iubirii Lui faţă de nişte făpturi îm­pietrite şi devenite periculoase pentru fericirea celorlalţi. Po­topul lui Noe, focul care a distrus Sodoma, înjunghierea preoţilor lui Baal, distrugerea popoarelor eanaanite, nimici­rea oastei asiriene etc. etc., sînt acte dureroase ale iubirii dezinteresate, cea mai bună al­ternativă chiar şi pentru cei în cauză. Dumnezeu nu găseşte

M A I — IU N IE 297515

plăcere în a pedepsi. Dar sin­gura iubire, vrednică de acest nume, este aceea care subordo­nează plăcerea, dorinţele şi in­teresele proprii triumfului bi­nelui, adevărului, dreptăţii şi fericirii.

O asemenea iubire „nu va pieri niciodată'1, căci ea este forţa de atracţie între oameni, factorul care asigură stabilita­tea şi echilibrul general. Dum­nezeu nu pedepseşte decît pe cei ce se încăpăţînează în a încerca să distrugă fericirea altora.

întrueît după căderea în pă­cat Dumnezeu a fost nevoit să-Şi manifeste iubirea şi prin pedepse, s-a oferit prilejul de a răstălmăci motivele acţiuni­lor divine, prilej de care s-a folosit din plin „tatăl minciu­nii" şi agenţii săi. Dumnezeu a ajuns să fie privit de mulţi ca un dictator aspru, nemilos, egoist şi răzbunător.

Dar Isus venind în lume, prin învăţăturile şi mai ales prin exemplul Său, a smuls vălul care întuneca imaginea Divinităţii, descoperind pe Ta­tăl în propria Sa viaţă. Luînd natura noastră slabă, expusă păcatului, ispitit fără încetare şi prin toate metodele. El a bi­ruit în puterea Tatălui Său. Toate încercările de a-L carac­teriza ca înşelător le-a dezmin­ţit prin exemplul Său tăcut. în viaţa Lui nu Şi-a găsit loc lă­comia, îngîmfarea şi goana după plăceri. Niciodată nu vina laude şi nu alerga după prietenia celor puternici. In străduinţa Lui de a ferici pe alţii, Se uita pe Sine. Nu dis­preţuia pe cel mai umil om şi nu ocolea pe cei mai cu vază. Numai cei ce-L respingeau nu profitau de bunătatea Lui. „Umbla din loc în loc şi făcea bine şi vindeca". El stimula energii adormite şi punea în evidenţă lucruri de mult ui­tate. El n-a trăit ca oamenii, ci a trăit ca Dumnezeu.

Golgota este argumentul su­prem al iubirii care se jert­feşte. Oamenii, obiectul iubirii Lui, nu-L înţelegeau. II dispre- ţuiau, îl batjocoreau, îl acuzau pe nedrept, îl urau, îl chinu­iau. Pe lîngă toate acestea, El suferea plata păcatului, dizgra­ţia lui Dumnezeu care L-a în­

tristat mai m ult decît moartea. El totuşi nu cedează, nu pără­seşte terenul de luptă, nu aban­donează hotărîrea de a se sa­crifica. Cel ce ura păcatul ac­ceptă să fie socotit un păcătos, pentru ca cei păcătoşi să poată urî păcatul. Poţi să nu-L ad­miri ? Poţi să nu-1 adori ? Veacurile nesfîrşite ale veşni­ciei vor fi un prilej pentru mîntuiţi de a aprofunda fără încetare dimensiunile iubirii „care întrece orice cunoştinţă11, esenţa Dumnezeirii. Ca şi Dumnezeu, iubirea aceasta nu poate fi explicată pentru că nu are motiv. Ea este propria ei justificare.

Firea nu dispune de resor­turi pentru a-1 ridica pe cre­dincios la o iubire dezintere­sată. Chiar cînd iubeşte, omul se iubeşte indirect pe sine. Poate doar iubirea de mamă are cel mai puţin egoism. Se publică anual zeci de mii de titluri în care motivul iubirii este prezent şi totuşi cît de pu­ţini au experimentat-o cu ade­vărat ! Ceea ce numim de obicei iubire, repede se trans­formă în reversul ei. De multe ori se sfîrşeşte cu tragedii. Mulţi pretinşi creştini cunosc tot atît de puţin din experienţă iubirea autentică, cît cunoaş­tem noi astăzi relieful planetei Venus.

Pentru a experimenta iubi­rea creştină, avem nevoie de puterea care a creat lumea şi care va învia morţii. Ea vine de la Dumnezeu şi se obţine prin rugăciune în urma lepă­dării de sine. Prin harul lui Dumnezeu, păcătosul poate să devină un om nou „de o ne­prihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul" (Efes. 4,24). Chi­pul lui Dumnezeu răsare atunci în el şi Domnul îi descoperă lucruri pe care, pînă atunci, ochiul său nu le-a văzut, ure­chea nu le-a auzit şi la mintea lui nu s-au suit. 1 Cor. 2,9.10. Numai atunci va putea împlini porunca : „să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu“. Aşa se iubeau primii creştini.

„Unica lor dorinţă era de a ajuta pe alţii. Simţămîntul cel dulce de a întreţine legături cu sfinţii umplea inima lor de bucurie. Ei erau gingaşi, indul­genţi, tăgăduitori de sine şi

gata de orice sacrificiu pentru adevăr... Prin cuvinte şi fapte dezinteresate ei se străduiau să aprindă această iubire şi în ini­mile altora".

„Oricît de înaltă ar fi măr­turisirea cuiva, acela a cărui inimă nu este umplută de iu­bire către Dumnezeu şi către semenii săi, nu este un adevă­rat ucenic al lui Isus".

„Numai cel care nutreşte o iubire dezintersată faţă de fra­tele său, posedă adevărata iu­bire faţă de Dumnezeu".

„Dar cu timpul se produse o schimbare în viaţa primilor creştini. Credincioşii începuseră să caute greşeli în alţii. Ocu- pîndu-se astfel cu lipsurile al­tora şi deschizînd uşa unui spi­rit de critică lipsit de iubire, ei pierdură din vedere pe Mîn- tuitorul şi iubirea Sa, deveniră mai aspri în ceremoniile exte­rioare, mai minuţioşi în teorie decît în exercitarea practică a credinţei. în zelul lor de a con­damna pe alţii, ei trecură cu vederea greşelile lor proprii. Ei pierdură iubirea frăţească ş i - erau absolut inconştienţi de lipsa lor... Nu există nici o altă cale de a înăbuşi Spiritul (Sfînt) decît de a da loc la in­vidie, critică şi bănuieli rele".

„Pe drept cuvînt, Martorul credincios îi mustră : Ceea ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintîi". Apoc. 2,4. Nu cumva s-a întîmplat şi cu noi la fel ?

„Iubirea cea mai înaltă faţă de Dumnezeu şi iubirea dezin­teresată către semenii noştri, este cel mai preţios dar pe care Tatăl ni-1 poate dărui... într-o inimă nesfinţită ea nu poate să se nască şi nici să se dez­volte... Ea influenţează carac­terul, stăpîneşte motivele şi patimile şi înnobilează porni­rile... face viaţa mai dulce şi răspîndeşte o influenţă înnobi- latoare... Ea va influenţa orice altă pornire... încrederea aces­tora în Dumnezeu şi în căile pe care El îi conduce, va fi de- săvîrşită".

„Iubirea creştină e înceată la mustrare, grăbită în a observa pocăinţa, gata să ierte, să aşeze pe cel greşit pe calea sfinţeniei şi să-i întărească paşii pe acest drum".

16 C U R IE R U L A D V E N T I S T

Ea ştie că „un cuvînt de iu­bire şi îmbărbătare poate mult mai uşor a face ca un spirit a- gitat şi recalcitrant să se supu­nă, decât toate descoperirile de­fectelor şi mustrărillor ce s-ar îngrămădi asupra celui abătut“.

„Dar adevărata iubire este prea curată pentru a acoperi păcatele nemărturisite. Deşi tre ­buie să iubim sufletele pentru care a murit Hristos, totuşi nu trebuie să primim nici un com­promis cu răul. Să nu ne unim cu păcătoşii şi să numim aceasta iubire creştină... Apos­tolul învaţă că deşi trebuie să practicăm o politeţe creştină, avem totuşi dreptul de a ne folosi contra păcatului de o limbă lămurită şi că aceasta nu e în contradicţie cu adevărata iubire. 1 Ioan 3,4-6.

Putem învăţa din felul cum a tratat Isus pe apostolul Petru cît şi din felul cum a lucrat Ilie şi Ioan Botezătorul. In timp ce Satana „se ocupă cu linguşirea tot atît cît şi cu în­vinuirea şi condamnarea'1, iubi­rea le detestă pe amîndouă. Iu­birea se ocupă cu bolile sufle­tului; pentru un medic ce, prin înţelepciunea şi bunătatea sa îşi adaptează metoda scopului urmărit, căutînd vindecarea cu minimum de durere posibilă, reuşita este cea mai mare re­compensă pentru el.

Iubirea nu face paradă*. Cele mai alese fapte ea le îndepli­neşte cu discreţie şi modestie, fiindcă nu caută să se eviden­ţieze ci să fericească. Vasul de alabastru al Măriei nu şi-a fă­cut simţită prezenţa decît prin

parfumul pe care-1 conţinea. Totuşi mireasma lui o adulme­căm încă după 19 veacuri.

Promovarea ultimului şi al celui mai important examen de care e legată veşnicia noastră, va depinde de răspunsul la această întrebare : „Iubeşti tu ca Mine în mod sincer, dezin­teresat, „fierbinte*' şi „pînă la capăt“ ? O, să cerem cu stă­ruinţă această iubire, cu preţul înlăturării egoismului, firii de­căzute.

„Mai presus de toate să aveţi0 dragoste fierbinte unii faţă de alţii“. „Căci dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iu­beşte este născut din Dumne­zeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.1 Petru 4,8 ; 1 Ioan 4,7.

P a s to rm o l d o v a n ’ a r o n

PROBLEME DE EXEGEZĂ BIBLICĂ

ZIUA DOMNULUIu rm a re d in pag. 11

de vecern ie , n u în c ins tea S ab a tu lu i trecu t, S a b a t pe c a re iu deii îl s ă rb ă ­to resc în u ltim a zi a să p tăm în ii , ia r ţă ra n i i n o ş tr i fac la fel".

N u găsim n ici cea m a i s lab ă u rm ă de re p au s d u m in ica l în a in te d e C o n stan tin . L a d re p t v o rb ind , T e r tu l ia n m en ţio n ează o d a tă că c re ş tin ii n u lu crează d u m in ica p e n tru a n u da loc d iav o lu lu i. N u e ste v o rb a de o o d ih n ă to ta lă , ci u n a p a r ţia lă , cu ltică . în să , d u p ă cu lt, se re în to rc ea u la m u n ca lor, în că în v re m e a lu i T ertu lia n .

Z iua de d u m in ică n u se deosebea p e n tru m a jo r i ta te a c reş tin ilo r d in p rim e le d o u ă secole, de ce le la lte zile o b işn u ite a le săp tăm în ii, n ic i în ce rcu rile iu d a ice u n d e S a b a tu l co n ­t in u a să fie z iu a de od ihnă, n ic i în lu m ea e len istică sa u ro m an ă , u n d e să rb ă to r ile ofic ia le d ă d ea u reco n fo r- ta re a necesa ră ace lei p o p u la ţii de u n d e se re c ru ta m a jo r i ta te a c reş ti­n ilo r. In s t i tu ţ ia d u m in ic ii ca zi sfîn tă , o fic ia lă face p a r te d in tr-o ev o lu ţie care a p a r ţ in e u n e i epoci u lte rio a re . C o n d iţia in d isp en sab ilă a fo st fa p tu l că c reş tin ism u l a deve­

n it, sub C o n stan tin , re lig ie l ib e ră în im p e riu l ro m an . A stfe l îm p ă ra tu l p u tea p ro c la m a e d ic tu l să u în oare a a d ă u g a t n o ţiu n e a de z iu a D om n u ­lu i şi id e ile zeu lu i so a re în cu lte le păg îne . D e aceea în a ce as tă v rem e p ă z irea d u m in ic ii a a fec ta t a sp ec ­tu l e x te r io r a l p rim e i z ile a să p tă ­m înii.

Z iu a so a re lu i n - a fo st p e n tru C o n stan tin o zi specific c reş tin ă . E a a re o fa ţă d u b lă : p e de o p a r te c reş tin ă , p e de a lta p ă g în ă ; şi o ri­c ine se p u te a folosi de ea d u p ă p ro ­p r iile sa le convingeri.

I a tă e d ic tu l p e ca re C o n stan tin l-a p ro m u lg a t în a n u l 321 : „ în z iua v e n e ra b ilă a soare lu i, m a g is tra ţi i şi lo cu ito rii o ra şe lo r să se od ih n ească şi to a te a te lie re le să f ie închise . T o tuş i la ţa ră , cei c a re se ocupa cu m u n ca c îm p u lu i po t în l ib e r ta te şi lega l să se d evo teze o cu p a ţiilo r lo r ob işnu ite , d eo arece se în tîm p lă a d e ­sea ca n ic i o a ltă zi să n u f ie a tî t de p o tr iv i tă p e n tru în să m în ţa re a c îm p u lu i ş i p e n tru p la n ta re a v iei ; n e tem em , pe de a l tă p a r te , că n eg lij în d să fo losim cele m ai b u n e

m om ente , vom av ea ca r e z u lta t p ie r ­d e rea b u n u r i lo r pe ca re ceru l n i le t r im ite . D a tă în z iua şap tea a lu i M artie , C rispus şi C o n stan tin fiind consu li p e n tru a d o u a o a ră “.

în a n u l 341 C o n sta n tin in te rz ise şed in ţe le t r ib u n a lu lu i , p re cu m şi lu ­c ră r ile o b işn u ite în o raş, în v e n e ra ­b ila zi a so a re lu i, d u p ă p ro p r ia sa ex p res ie , se p a re ca o a lu z ie la A pollo zeu l so a re şi în ace laş t im p şi la H ristos, a d e v ă ra tu l so a re al d re p tă ţii , p e n tru su puşii lu i c reş ­t in i şi păg în i. A a v u t g r i jă să p e r­m ită c u ltiv a re a c îm p u lu i şi a viei la ţa ră , a ce as tă lu c ra re n e p u tîn d u -se face ad esea a tî t de b in e în a ltă zi.

D eşi C o n stan tin m ă r tu r is ise p ub lic c reş tin ism u l, se ş tie că e l n -a ceru t bo tezu l d ec ît în ceasu l m o rţii . în f a p t a d e v ă ra ta lu i re lig ie consta d in tr -u n fe l de m ono te ism solar. A d o p tîn d p r im a zi a săp tăh iîn ii ca zi de o d ih n ă ofic ia lă el s -a g ln d it că p r in aceas ta fav o rizează u n if ic a ­re a im p e riu lu i, m are le său ob iectiv p o litic . în a in te de ce C o n stan tin să se h o tă ra sc ă a a co rd a l ib e r ta te c reş ­tin ism u lu i de a fu n c ţio n a în im pe-

M A l — IU N IE 19 75

r iu , el se g în d ea la o re lig ie de s ta t m o n o te is tă d in care , să fa că p a r te şi c reş tin ism u l. In tro d u c e re a d u m i­n ic ii ca zi g e n e ra lă de o d ih n ă se p ă ru ex p res ia se m n ifica tiv ă şi e ficace a aceste i u n iri.

P ă s t ra re a v ech iu lu i n u m e d e d ies solis (ziua soare lu i), p e n tru a in ­d ica s ă rb ă to a re a să p tăm în a lă c reş ­t in ă , în p r im a zi a săp tăm în ii, a fo st recu n o scu tă d e C o n sta n tin su ­p u ş ilo r săi, a t î t p ă g în i c ît şi c reş­t in i, ca zi v e n e ra b ilă a soare lu i. D ecre tu l p r in ca re s-a re g le m en ta t p ăz irea ei, u rm ă re a p u n e rea de aco rd a re lig iilo r d in im p e riu a su ­p ra aceste i z ile ca zi d e o d ih n ă să p ­tăm în a lă .

M a jo rita te a m o n ez ilo r p o a r tă pe re v e rsu l lo r in sc r ip ţ ia Solis in v ic ta com iţi. E l co n sacră z iua de d u m i­n ică . C reştin ii s ă rb ă to re a u a ce as tă zi în a m in tire a în v ie rii lu i Isus. P e n ­t r u p ăg în i co in c id en ţa cu z iu a con ­sa c ra tă so a re lu i n u e ra m ai p u ţin sem n ifica tiv ă . Succesorii lu i C ons­ta n t in n u s -a u d a t în ap o i să r e ­în n o iască legea cu p r iv ire la p ăz irea dum in ic ii.

C O N C LU ZIE :

R ev en im la p u n c tu l n o s tru de p lec a re : Apoc. 1,10. Io an p ăzea Sa ­b a tu l, ca şi ce ila lţi aposto li şi p r i ­m ii ucen ici c a re „se o d ih n eau d u p ă lege" d u p ă în m .o rm în ta rea lu i Isus. Se p a re că în ochii lu i Isu s H ris to s p o ru n c a a p a tr a t r e b u ia să fie p ă ­z ită t im p de p a tru z ec i de a n i d u p ă m o a rte a Sa. C ă Isus a p u tu t să a p a ră la s lu j i to ru l S ău Io a n pe P a tm o s în m o m en tu l c înd acesta s ă rb ă to re a c u ltu l său so lita r n u este n im ic m a i de c rez u t d ecît aceasta... In să n u a ce as ta este p rob lem a.

Io an n -a sp u s că a fost în tr -o zi a D om nulu i r ă p it în ex taz ; el a d e ­c la ra t că a fo st t r a n s p o r ta t în d u h u l în z iua D o m n u lu i ceea ce este cu to tu l a ltceva .

în S c r ip tu ră z iua a şa p tea este n u m ită S a b a tu l D o m nulu i ; z iua u rm ă to a re , e s te n u m ită to td e a u n a z iu a în tî ia a săp tăm în ii. în n ici u n loc o a ltă zi a să p tăm în ii n u este d esem n a tă cu n u m ele de z iu a D om ­nu lu i.

în m o m en tu l în care apo sto lu l se p u tea c rede p ă ră s it de D um nezeu şi de oam eni, D u m nezeu a v e n it la el, l-a ră p it în d u h u l şi l - a t r a n s ­p o rta t , ca să z icem aşa , cu secole în v iito r, p e n tru ca să - l facă să v ad ă z iua cea m a re a rev en ir ii Sale şi s lav a p e c a re a re v ă rsa t-o p rea iu b iţi lo r Săi. D upă în v ă ţă tu ra n o a s tră n u este v o rb a de o d u m i­n ică ; nu , deo arece to t A pocalip su l ne d esc rie Z iua D om nulu i. E ste z iua cea m a re a re v en ir i i lu i Isu s şi in tr a re a Sa în v ia ţa cea veşnică . în ce p r iv eş te ex p res ia de z iua D om ­nu lu i, ea este d o a r o sim p lă v a ­r ia n tă a zilei D o m nulu i d in V. T. (Ioel 2,1 ; A m os 5 ,18; Zef. 1,14), fo rm u lă co n s tan tă ca re a ra tă z iua te r ib ilă a ju d ec ă ţii de apoi. A ceeaşi e x p re s ie în N oul T es ta m en t este d irec t a p lic a tă D o m nulu i n o s tru Isus

H ristos. E a e s te p re z e n ta tă de p a ­t r u ori şi în a ce as tă fo rm ă concisă:1 Tes, 5,2 ; 2. Tes. 2,2; 2 P e t. 3,10; F a p te 2,20, şi d e c inci o ri în te rm e ­n u l de z iu a D o m n u lu i n o s tru Isu s H r i s to s ; 1 Cor. 1,8 ; 2 Cor. 1,14 ; F ilip . 1,6— 10 ; 2.16, f ă r ă să m ai v o r ­b im d e e x p re s ii e ch iv a len te : Z iua F iu lu i o m u lu i : L uca 17, 24.26.30; z iu a lu i D u m nezeu ; 2 P e t. 3,12, z iua cea m a re a D u m nezeu lu i C elui a to tp u te rn ic A poc. 16,14; şi p r in a u to n o m ază : z iua , 1 Cor. 3,13 ; Rom . 2,16 ; z iu a aceea 2 Tes. 1,10. E x p re ­sia de z iu a D o m n u lu i a p a re p e n tru p r im a d a tă în N ou l T es tam en t, în acest sens eschatologic, la în ce p u tu l A pocalipse i lu i Isus H ristos. „A m fost, z ice ap o stu lu l, r ă p i t în D u h u l în z iu a D om nulu i" , ad ică în v e n ire a D om nulu i p e n tru care A pocalipsa n u e s te în fo n d d ecît o evocare p lin ă de că ld u ră .

E ste 'lo cu l să o b se rv ăm în să că d acă o zi a să p tă m în ii o fe ră o p re - g u s ta re a o d ih n e i cereşti, a ce as ta este , d u p ă S c r ip tu ră , S abatu l.

S ă rb ă to r ire a P a ş t i lo r d e c ă tre p r i ­m ii c reş tin i ex p lică fa p tu l că z iu a de a n iv e rsa re a în v ie rii lu i Isus s ă fi d e v en it în v eacu l a l II-lea , z iua D om nulu i, ia r m ai t îrz iu aceas­tă d ev en ire să fi fo st e x tin să la to a te p r im e le z ile a le săp tăm în ii.

P o a te că în acest c o n te x t a m p u ­te a c ita d e c la ra ţ ia lu i Isus: „O rice ră sa d p e ca re n u l-a să d it T a tă l M eu, v a fi sm uls". M at. 15,13.

Isus şi S a b a tu l : E ste u n lu c ru in d iscu ta b il că Isu s şi u cen ic ii Săi a u p ăz it S a b a tu l, fă ră să se d e p ă r ­teze p re a sen sib il de ob ice iu l iu ­daic. Isu s a re sp e c ta t S a b a tu l a şa cum a re sp e c ta t şi a lte o r în d u ir i r e ­lig ioase a le p o p o ru lu i iudeu . Ce a fă cu t E l în p lu s cu p r iv ire la S a ­b a t a fo st să rev en d ice d re p tu r i le legii d iv in e fa ţă de c ritic ile fa lse şi in te rp re tă r ile a rb i t r a re a le c ă r tu ra ­r i lo r şi fa r is e ilo r ca re în v ă ţa u că tra d iţ ii le a r fi fo st porunci. D om nul îm p re u n ă cu aposto lii a u o n o ra t z iua de od ihnă.

S a b a tu l în b ise r ic a p r im a ră : B i­se rica p r im a ră d in Ie ru sa lim şi în g e n e ra l iu d eo -c reş tin ii p ăzeau cu sc ru p u lo z ita te S a b a tu l. U cenicii d in P a le s tin a se rb a u cu s tr ic te ţe S a ­b a tu l şi s ă rb ă to r i le iudaice. î n tim p ce iud eo -c reş tin ii d in P a les tin a , re ­ţ in e a u to a tă legea m ozaică şi deci şi s ă rb ă to r ile iudaice, c reş tin ii v e ­n iţi d in p ăg în ism p ăzeau a t î t S a b a ­tu l c ît şi P aş te le . B iserica c reş tin ă a ţ in u t în că d e la în ce p u t să p re ­sc rie p ra c t ic a re a S ab a tu lu i, ceea ce s-a ră sp în d it fo a r te m u lt în sec. III . C o n stitu ţiile aposto lice au in te rz is c red incioş ilo r să p u n ă la m u n că pe sc lav i S îm b ă ta ş i dum in ica.

E u seb iu sp u n e că îm p ă ra tu l Con­s ta n tin a p o ru n c it ca să se serbeze în to t im p e riu l z ile le de d u m in ică şi de S aba t. A p ro ap e to a te b ise ri­cile d in lu m ea în tre a g ă să rb ă to re a u sfin te le ta in e în S a b a tu l fiecăre i s ă p tă m în i ; to tu ş i c reş tin ii d in A le ­x a n d r ia şi d in R om a pe b aza unei v ech i trad iţii , a u în ce ta t să m ai facă acest lu cru . E g ip ten ii d in v eci­

n ă ta te a A le x an d rie i şi locu ito rii Te_ be i îşi ţ in e a u a d u n ă r i le lo r re lig i­oase în S aba t. L a C on stan tin o p o l ş i în a lte o raşe c o n tra r ob ice iu lu i Ro­m ei şi A le x an d rie i se a d u n a u a t î t în S a b a t c ît şi în z iu a u rm ă to a re . P ă z ire a S a b a tu lu i iuda ic s -a p ă s ­t r a t în b ise rica c reş tin ă p în ă în sec. V. în să cu o r ig o are şi o so lem n i­ta te care au în ce p u t să scad ă p în ă ce aces t obicei a în ce ta t cu to tu l. S erv ic iile iu d eo -c reş tin e deşi a u a - d o p ta t d u m in ica n -a u în c e ta t să p ă ­zească S ab a tu l. E le a u fost ace lea care au fă cu t să re n ască obiceiul, d e v en it re p ed e g en e ra liz a t în o rien t, de a n u m a i p ă s t ra S îm b ă ta şi d e a s ta jos în aceas tă zi în t im p u l r u ­găc iu n ilo r fă cu te în b iserică . D in co n tră în apus, şi c h ia r la R om a, u n d e se făcu se o opoziţie energ ică id e ilo r iud eo -c reş tin e , ob ice iu l de a co n sacra S îm b ă ta p o stu lu i c îş tigă te re n p u ţin c îte p u ţin . S a b a tu l a fost p ă z it cu re lig io z ita te în u n e le b ise ric i o r ien ta le t im p de p este 300 de an i.

P a p a G rigo re cel M are : V edem p e G rig o re cel M are r id ic în d u -se îm p o tr iv a ace lo ra care îşi p e rm i­te a u să n u lu creze S îm b ăta , n u m in - d u -i sec ta n ţii lu i A n tic ris t. I a tă în ­cep u tu l sc riso rii sa le c ă tre c reş tin ii d in R o m a : „G rigore, ro b a l ro b ilo r lu i D um nezeu , c ă tre p re a iu b iţi i lu i fii, c e tă ţe n i rom an i. M i-a a ju n s la u rech e că u n ii oam eni cu sp ir itu l p e rv e r t i t a u se m ăn a t p r in tr e voi lu ­c ru r i fa lse ş i c o n tra re legii sfin te , o p rin d orice lu c ru în z iua S a b a tu ­lui".

P a p a L eon IX — „ P e n tru că voi p ăz iţi S a b a tu l îm p re u n ă cu iu deii ia r z iua D o m n u lu i îm p re u n ă cu no i, se p a re că voi im ita ţi sec ta N azari- nen ilo r" .

P o z iţia p ro te s ta n tism u lu i: P e n tru C a lv in ca şi p e n tru L u th e r, d u m i­n ica este o in s titu ţie de o rig ină ecle- siastică . D e-a lu n g u l în tre g u lu i p ro ­te s ta n tism se re cu n o aşte că este g re u de ju s i ti f ic a t sc h im b area care a fost o p e ra tă a su p ra zilei de od ihnă.

P u n c tu l de v e d e re a d v e n t i s t : In ­f lu en ţa M ith ra ism u lu i şi a c u ltu ­lu i soare lu i, e x is te n ţa un e i să rb ă to ­r ir i de c ă tre p ăg în i a zilei so a re ­lui, fa p tu l că c reş tin ii tin d e a u să asocieze în v ie r ii lu i H ris to s o b u cu ­r ie sfîn tă , in te re su l îm p ă ra ţi lo r ro ­m an i p e n tru o leg ă tu ră ca re să se r­v ească la m e n ţin e re a lao la ltă a d i­fe r ite lo r e lem en te re lig ioase a le im ­p e riu lu i, — to a te acestea s -a u u n it p e n tru a ad u ce p u ţin c îte p u ţin t r e ­cerea de la S ab a tu l cel s f in t a l lu i D u m nezeu la dum in ică . D ar, în con ­fo rm ita te cu în v ă ţă tu ra S c r ip tu r ii noi c red em că S a b a tu l zilei a şap ­tea, a fost, e s te şi răm în e , conform p o ru n c ii a 4-a d in Decalog şi a ex em p lu lu i n o s tru Isus H risto s c a re „n -a v e n it să s tr ice Legea... ci să o îm plinească", s-o respecte... Z iu a D om nulu i, p ia t r ă de h o ta r şi de­m o n s tra re a a sc u ltă r ii n o astre , a co n fo rm ării n o a s tre C u v în tu lu i d i­vin .

C. A dv.

C U R IE R U L A D V E N T I S T

II. Botezul Domnului Isus şi divinitatea

Continuăm studiul nostru referitor la natura divină

şi umană a Domnului nostru Isus Hristos — Fiu al lui Dum­nezeu şi Fiu al Omului şi anu­me, referitor la latura cerească a botezului Său.

Domnul nostru Isus Hristos a fost privit ca Unul care a Îndepărtat barierele formalis­mului şi a convenţionalului în cele ale religiei şi a păstrat adevărul curat, nealterat. El a trecut dincolo de cele învăţate pînă atunci, S-a ridicat mai presus de formalism, vorbind

numai că a învăţat adevărurile cel mari, ci EH a făcut de ase­menea minuni. „Căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvîrşesc, tocmai lucrările aces­tea, pe care le fac Eu, m ărturi­sesc despre Mine că Tatăl M-a trimis". Ioan 5,36. Dovezile pu­terii supranaturale se întreţes cu toate învăţăturile Sale.

De patruzeci şi unu de ori găsim în Evanghelii expresii ca acestea : „lucruri mari", „lu­cruri minunate", „semne" şi „minuni." A nega minunile Sale, acest lucru ar ridica mai multe probleme decît ar putea rezolva. Este adevărat că în ul­timul timp, chiar gîndirea teo-

se scoată din raportul Evan­gheliei : 1) tot ceea ce descrie în mod direct unica Sa lucrare ca Vindecător şi Lucrător mi­nunat, 2) tot ceea ce presupune posibilitatea şi actualitatea unei astfel de acţiuni unice, 3) tot ceea ce mărturiseşte, sau de­monstrează autoritatea şi pute­rea Sa, datorită unei relaţii unice cu Dumnezeu — atunci Evangheliile ar rămîne goale şi mutilate mai rău decît orice descriere. Chiar urzeala şi bă­tătura acestui material ar fi distruse*1.

Uneori s-a pretins că aspec­tul miraculos al lucrării Dom­nului, a fost o dezvoltare mi-

q a a a a a c a c i p a a p n a a a a inpcaa a n c a a a a c a c

FIUL LUI DUMNEZEU- s i -V

F I UL O M U L U I- i « —i r î n n a i i r -..■ ■ î n r - i n i - i t n g F i i i r - t r i r - i r - . r - . r v i r n i i - i r - i r - r - .

ca Unul care avea autoritate. In Evanghelie citim de mai bine de douăzeci de ori că, „Cuvîntul Său avea putere", învăţăturile Sale ne descoperă cea mai profundă cunoaştere a inimii omeneşti, căci iubirea Sa cuprinde întreaga lume — fără nici un fel de discriminare ; pe cei bolnavi, suferinzi, ca şi pe cei puternici sau sănătoşi. Intr-o zi, cînd ucenicii certau mamele pentru că copiii lor deranjau prea mult pe Domnul, El spuse : ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine". (Mareu 19,14) şi Domnul Hristos, a luat pe cei mici în braţele Sale şi i-a bi- necuvîntat. „împărăţia ceruri­lor" de care El vorbea, nu apar­ţine numai celor ,,iniţiaţi“, ci tuturor păcătoşilor pocăiţi.

„Isus din Nazaret, om ade­verit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere" (Fapte 2,22). Templul creştin al adevărului este susţinut de doi mari stîlpi : profeţia şi minunile. Domnul Hristos nu

logică este ispitită a elimina supranaturalul ca fiind o su­perstiţie. Dar considerăm că pentru noi, ca oameni ai cre­dinţei, este cu neputinţă a nega minunile săvîrşite de Domnul Hristos. Ele formează o parte vie, inseparabilă a Evanghe­liilor. Iar apostolul Petru, vor­bind în Ziua Cincizecimii, de­clară că Domnul Isus a fost „un om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere" şi apoi adaugă, ,,pe care le-a făcut Dumnezeu prin El, în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi" (Fapte 2,22). Cei cărora apostolul le vorbea, au fost martori, au privit lu­crările minunate pe care Dom­nul le făcuse în mijlocul lor şi sub ochii lor. Adevărat este că Fariseii au spus odată că El scoate demonii cu Belzebul, domnul dracilor, dar niciodată n-au negat faptul că El scoate afară demonii din cei posedaţi.

Un comentator spunea pe bună dreptate : „Dacă ar fi să

tologică tîrzie. Acei care susţin aceasta, declară că relatările care cuprind acte miraculoase din partea Domnului Isus, n-au făcut parte din istoria vieţii Lui, ci s-au strecurat în bise­rică mai tîrziu, şi că cu cît ele sînt distanţate în timp, de mo­mentul cînd Domnul Isus şi-a încetat activitatea, cu atît sînt raportate mai multe cazuri ase­mănătoare. Dar aceste susţineri nu au nici un sîmbure de adevăr.

Dr. W. M. Smith răspunde acestor susţineri prin o analiză a raportului pe care-1 găsim în Evanghelii despre viaţa Mîntuitorului. El scoate în evi­denţă faptul că Evanghelistul Mareu, care aşa cum se crede, a scris primul Evanghelia sa, consacră douăsprezece capitole relatării lui despre lucrarea de pe Muntele Măslinilor, cuvînt rostit în zilele premergătoare Golgotei. De fapt, primele cinsprezece capitole ale acestei prime Evanghelii raportează optsprezece minuni, mai multe

M A I — IU N IE 1975 L3

deci decît ne raportează cele­lalte Evanghelii care au fost scrise mai tîrziu. Pentru ace­eaşi perioadă de timp, Matei scrie aproape şaptesprezece ca­pitole şi raportează douăzeci de minuni. Evanghelia lui Luca, despre care se crede că a fost scrisă cu cîţiva ani mai tîrziu, ne raportează douăzeci şi una de minuni. Dar Evanghelia lui loan scrisă cu mulţi ani mai tîrziu după Evangheliile sinop­tice, raportează numai opt mi­nuni.

Minunile pe care Domnul nostru Isus Hristos le-a făcut, au avut un scop spiritual pre­cis. Ele au fost semne, dovezi ale puterii creatoare a lui Dumnezeu, fiind aduse la înde­plinire fără alt scop decît acela de a ajuta pe contemporani şi pe cei credincioşi, să înţeleagă solia vieţii şi lucrării Sale. Nici chiar o singură dată n-a făcut El vreo minune în fo­losul Său personal, pentru a Se ajuta pe Sine. El nu Şi-a pus ca ţintă să culeagă aplau­zele publicului prin lucrări de senzaţie. Spre deosebire de ma­gicienii de profesie ai timpului Său, El nu a căutat să cîştige simpatia şi adorarea mulţimi­lor, eu atît mai puţin să obţină din partea acestora bani. Erau două obiective fundamentale în lucrarea pe care Domnul o făcea. în primul rînd El dorea să vină în ajutorul celor sufe­rinzi, celor robiţi de patimi şi celor nenorociţi. El le-a dat sănătate deplină, eliberîndu-i de infirmităţile şi patimile lor. în al doilea rînd, El a glorifi­cat pe Dumnezeu în aşa fel în- cît cei în cauză să recunoască faptul că Cel care face aceste minuni era într-adevăr „apro­bat de Dumnezeu", era Dum­nezeu - Om, Fiul lui Dumne­zeu şi Fiul Omului. El a spus : „Tatăl Meu lucrează pînă acum ; şi Eu de asemnea lu­crez" (loan 5,17). Era o colabo­rare. Minunile erau „semne". Apostolul loan spune : „Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne... dar... acestea au fost scrise, pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu" (loan 20,30-31). Cu privire la prima Sa minune, transforma­rea apei în vin, loan spunea că

El „Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El“ (loan 2,11).

Doctrina Domnului Hristos nu a fost numai propovăduită, învăţată şi exemplificată în viaţa Sa, ci ea a fost însoţită de un număr mare de manifes­tări care mai mult decît orice altceva, au constituit semne ale divinităţii Sale.

„Minunile sînt în mod indis­cutabil legate de Evanghelie şi ar fi o aberaţie să le negi. Pa­sajele ce descriu minunile au trecut examenul criticilor tex­tuale, ele fiind ca un tot, scri­se în acelaşi stil, şi sînt în mod indisolubil legate şi ţesute în drama naraţiunii Evanghe­liilor...

„Dar ar fi fără sens să negi faptul că una din principalele cauze ale opoziţiei faţă de Evanghelii nu este atît de multo obiecţiune faţă de conţinutul ei moral, cît faţă de o serie de fapte deosebite, stranii, ce marchează viaţa lu Isus. Tre­buie să admitem că astăzi pen­tru mulţi, minunile constituie un obstacol în calea credinţei şi nu o încurajare".

Scepticii au adoptat o varie­tate de atitudini faţă de minu­nile Domnului Isus, pornind de la respingerea categorică a ra ­ţionalismului pur şi pînă la dogmatismul ezitant al lui Renan care, în timp ce admitea posiblitatea minunilor în sine, refuza totuşi să le accepte pe acelea ale Evangheliilor.

Cînd ucenicii lui loan Bote­zătorul au venit la Isus, dori­tori de a afla dacă El este Mesia sau nu, Domnul Isus le răspunse : „Duceţi-vă de spu­neţi lui loan ce aţi văzut şi a u z it; orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se predică Evan­ghelia" (Luca 7,22).

Cînd Iudeii neîncrezători în­trebau dacă El are sau nu dreptul de a ierta păcatele, Domnul Isus a spus slăbăno­gului : „Scoală-te... ridică-ţi patul şi du-te acasă" (Mat. 9,6.7). Printre multele minuni săvîrşite de El, niciuna nu des­coperă mai clar scopul Său real, decît o face vindecarea omului ce era orb din naştere.

Ucenicii Săi au văzut aici o problemă teologică. „învăţăto- rule, cine a păcătu it; omul acesta sau părinţii Lui, de s-a născut orb ? „N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui", răspunse Domnul Isus, „ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu" (loan 9,1-3). Domnul Isus era intere­sat mai mult faţă de acest om şi de nevoia lui de a fi ajutat, decît de a rezolva o problemă teologică. Fiecare minune în­făptuită de Domnul Hristos, a fost o dovadă a divinităţii Sale. El îndeplinea lucrarea ce fu­sese profetizată că va fi înfăp­tuită de Mesia. în timp ce mi­nunile Sale erau spre binecu- vîntarea celor în nevoie, ele erau de asemenea dovada cea mai elocventă că El a venit de la Dumnezeu. El a descoperit continuu caracterul lui Dum­nezeu în lucrările pe care le-a săvîrşit şi în cuvintele pe care le-a rostit.

Analizînd minunile lucrării de slujire ale Domnului Isus, nu trebuie să trecem cu vede­rea faptul că El a fost continuu conştient de puterea Lui supra­naturală. în grădina Ghetse- mani, cînd Petru a scos sabia şi era gata să se poarte ca un sălbatec cu cei ce arestau pe Domnul Hristos, Mîntuitorul spuse : „Pune sabia în teacă, Petre. Nu am nevoie de ajuto­rul tău. Dacă ar fi fost oare voia lui Dumnezeu Tatăl, n-aş fi putut chema în ajutorul Meu chiar acum douăsprezece le­giuni de îngeri ?“ El ştia foarte bine că îngerii sînt „duhuri slujitoare trimise să îndepli­nească o slujbă pentru cei ce vor moşteni pămîntul". (Evr.1,14).

La începutul lucrării Sale, Domnul Isus spuse lui Nata- nael : „Adevărat, adevărat vă spun, că, de acum încolo, veţi vedea cerul deschis şi pe în­gerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorîndu-se peste Fiul Omului" (loan 1,51). Aceasta ne leagă deodată cu experienţa lui Iacob, căruia în singurăta­tea lui, i-a fost trimis un vis în care el a văzut îngerii lui Dum­nezeu suindu-se şi coborîn- du-se, aducând binecuvântare şi speranţă, curaj şi ajutor, celor în nevoie. Iată un gînd vred­

C U R IE R U L A D V E N T I S T

nic de luat în seamă : „Minu­nile Domnului Hristos în fa­voarea celor suferinzi şi în ne­voie, erau aduse la îndeplinire prin puterea lui Dumnezeu, prin lucrarea şi slujirea îngeri­lor Săi“. Şi în ceasul extrem al vieţii Domnului Hristos, cînd în agonia Sa El Şi-a plecat capul în supunere faţă de vo­inţa Tatălui, în grădina Ghet- semani, un înger a venit de la faţa Tatălui şi I-a slujit.

Pe măsură ce se apropia de încheierea lucrării Sale, Dom­nul Isus se pare că a petrecut tot mai m ult timp în comuni­une tăcută cu Tatăl Său. După vindecarea orbului din naştere, cu greu mai putea fi găsit în vreo sinagogă. Se pare că o temporară interdicţie a fost pronunţată în dreptul Său. Cel vindecat a fost excomunicat. Este semnificativ faptul că imediat după această experi­enţă, Domnul Isus a rostit pa­rabola staulului şi a Păstorului Cel Bun, arătînd că El era uşa. Cînd mai marii Sinagogii au închis uşa înaintea orbului, o altă uşă, uşa cea vie, s-a des­chis înaintea lui spre veşnicie.

In ultimele luni ale lucrării Sale, Domnul Hristos a intrat în una dintre cele mai mari ex­perienţe. ale vieţii Lui. Evan­gheliile Sinoptice redau cu toate, vizita Sa în Cezareea lui Filip, un loc ce avea un nume deosebit în istoria poporului Izrael. In cartea sa, „Historical Geography“, Sir George Adam Smith declara că această cetate „a fost una dintre principalele centre ale lui Baalim“ sau zei­tatea naturii. S-a pretins că au existat cel puţin 14 centre unde au fost înălţate temple ale lui Baal, şi aceasta în veci­nătatea Cezareei lui Filip.

P rin tre greci, se credea că aici era locul unde s-a născut zeul Pan, zeul naturii şi al fer­tilităţii. Numele vechi al cetăţii era Panias sau altarul lui Pan. Astăzi forma arabă a numelui este Bâniyâs. Chiar astăzi se poate vedea grota, sau peştera, din care ţîşneşte izvorul despre care se spune că este princi­pala sursă a rîului Iordan. In această regiune unde idolatria şi superstiţia erau predomi­nante, Domnul Şi-a condus ucenicii. Aceasta poate şi ca

M A I — IU N IE 19 75

să-i ajute să înţeleagă respon­sabilităţile lor faţă de lumea păgînă. Oraşul era foarte fru ­mos. Cezar August a rezidit oraşul şi l-a dat lui Irod cel Mare, care a ridicat aici un templu de marmoră străluci­toare, în onoarea lui Cezar. Cînd Irod a murit, fiul său Fi­lip, a înfrumuseţat mai departe oraşul şi i-a schimbat numele din Panias, în Cezareea, sau oraşul lui Cezar. La aceasta, el a adăugat şi numele său, şi a devenit astfel Cezareea lui Filip, sau Caesarea Philipi.

Oraşul se află la aproxima­tiv treizeci de mile nord de marea Galileii. în acest loc, depărtat, liniştit, Domnul Isus Şi-a condus ucenicii pentru ca un număr de zile să fie singuri. Lucrarea Sa evanghelistică în Galileea se apropia de înche­iere. Acum El era gata să intre în Ierusalim ca Profet, ca Preot şi ca Rege. Stînd la poa­lele muntelui Hermon, faptul în sine avea semnificaţie de simbol şi anume că şi El se găsea la apusul lucrării şi vie­ţii Sale. De aici El avea să co­boare repede spre cruce. în mai puţin de un an de zile de la această dată, El avea să fie „Mielul Je rtfit”. El a instruit pe ucenicii Săi, ca aceştia să fie luminaţi, curăţiţi şi discipli­naţi pentru lucrarea ce le stă­tea înainte.

Cît de importantă este decla­raţia Domnului Hristos, decla­raţie făcută în timpul acestor zile de odihnă şi sfătuire : „De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El tre ­buie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrînilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din par­tea cărturarilor ; că are să fie omorît, şi că a treia zi are să învieze” (Mat. 16,21). Domnul Isus avea nevoie să fie întărit, să-şi întărească propriul său braţ, şi să întărească şi pe uce­nici. Ei fuseseră turburaţi de izbucnirea furtunei de ostilităţi faţă de Maestrul lor, fapt la care ei erau martori. Mai mult chiar, ei s-au descurajat de faptul că mulţi au plecat şi n-au mai umblat cu Isus.

Ucenicii erau foarte tulbu­raţi de faptul că au ajuns la un moment de criză în istoria lu ­

crării lor. Ei nu erau prea si­guri de ceea ce avea să vină, căci erau încă prizonieri ai concepţiilor obişnuite cu pri­vire la împărăţia lui Dumne­zeu. Şi în mod tragic ei erau încă stăpîniţi de ambiţii per­sonale pentru putere şi locuri de frunte. Ajungînd în acest loc retras, Domnul Isus le-a cercetat şi cercat inimile. Ei au auzit adesea cuvintele de bat- jocoră ale mulţimii din pieţe, care râdeau la ideia că un dul­gher a devenit profet. Ei au­ziseră critica Fariseilor care-L acuzau că El mănîncă şi bea la masă cu vameşii şi păcătoşii. Unii spuneau că este un entu­ziast, alţii că este un visător mistic. Atunci veni întrebarea cercetătoare a lui Hristos. „Dar voi cine ziceţi că sînt ?“ Răs­punsul lor a fost prompt şi

; deschis : „Unii spun că eşti ioan Botezătorul; alţii I l ie ; alţii Ieremia, sau unul dintre profeţi11. Dar toate aeeste răs-

. punsuri erau departe de ade­vărata concepţie pe care Dom­nul Hristos dorea să o imprime

l în ucenicii Săi cu privire la El şi lucrarea Lui.

Mustrarea făcută lui Petru , ca find o „ofensă" sau un „ob­stacol”, a fost adresată nu nu­mai ucenicului, care spusese : „Să te ferească Dumnezeu, Doamne ! Să nu Ţi se întîmple aşa ceva”. Întorcîndu-se către ucenici - şi Evanghelistul Marcu arată că mai erau şi alte persoane pe lîngă ucenici (Marcu 8,34) - Isus zise : „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze” (Mat. 16,24). învăţă­torul tocmai vorbise despre propria Sa moarte ce sta să vină şi despre învierea Sa. Acum El aplică principiul morţii, la moartea faţă de eu şi ambiţie şi reînvierea la o viaţă spirituală în El, un ade­văr foarte bine subliniat în epistolele apostolului Pavel. A ajunge să cucereşti toată lu­mea, asuprind-o, a fost totdea­una ambiţia forţelor întuneri­cului. Dar a realiza aceasta, dacă a r fi posibil, dar cu pier­derea veşniciei, adică a mîn- turii, acest lucru ar face acestă realizare fără de valoare în ziua cînd Fiul Omului va apare

PURTAREA

în slava Sa „spre a da fiecăruia , după faptele sale“ (Mat. 16,27).

In adevăr, acele zile petre­cute de Domnul cu ucenicii Săi în Cezareea lui Filip, au fost zile de serioasă cercetare de inimi, căci cea mai mare minune ce se săvîrşeşte şi as­tăzi în fiii credinţei, este schimbarea inimii şi firii noastre şi transformarea păcă­tosului pocăit, după chipul ca­racterului lui Dumnezeu.

D. P O P A

t - ........................ -.................mmm mmm mmm mmm mmmmmm mmm

EPISTOLA CĂTRE EVREI

urm a re d in pag. 14

şi încercărilor ce sînt tipice omenirii. Domnul Hristos a făcut astfel. Mustrarea cea aspră adresată lui P e tr u : „Îna­poia mea, Satano“ este foarte revelatoare în ceea ce priveşte ispitele ce încercau pe Domnul Isus, ispite, probabil nesesizate sau neînţelese de alţii (Mat 16,23). Totul în jurul Domnului Hristos îl punea în cunoştinţă directă cu problemele oameni­lor şi aceasta cu o simpatie plină de înţelegere. Aceasta poate fi obţinută numai prin- tr-o identificare a încercărilor în toate condiţiile vieţii.

VERSETU L 16. „Scaunul —

sau — tronul harului“. Această expresie din terminologia creş­tină a fost totdeauna strîns le­gată cu rugăciunea, şi de aici cu tronul milei sau al harului, către locul sau scaunul milei din ceruri se adresa Marele Preot, mijlocind înaintea lui D umnezeu pentru iertare în ziua cea mare a ispăşirii. Noi sîntem invitaţi a veni la El spre a găsi har şi a fi ajutaţi la vreme de nevoie. Da, Dom­nul Isus doreşte totdeauna ca toţi să se bucure de lucrarea Mîntuirii Sale şi de credincio- şia copiilor Săi, ca să ne putem apropia cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpă­tăm iertare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vre ­me de nevoie.

Exeget

\ f ia ţa de c re d in ţă n u este o să r- V b ă to a re . V ia ţa de c re d in ţă este

o lu p tă , o lu p tă p e n tru re a liz a re a u n u i id ea l şi a n u m e , p r in „ făg ăd u ­in ţe le L u i n e sp u s de m a r i şi scu m ­pe" să d e v en im „ p ă r ta ş i f i r i i D um - nezeeş ti11. V ia ţa de c re d in ţă se p o a ­te id en tif ic a c u o să rb ă to a re , p o a te f i o să rb ă to a re , sau p o a te s fîrş i în - tr -o să rb ă to a re , d acă facem d in a ce as tă lu p tă n u u rm ă r ire a u n o r in te re se m esch in e , n u o a c ţiu n e îm ­p o tr iv a a lto ra , ci lu p ta cu sine , îm p o tr iv a e u lu i pe rso n a l, a f i r i i p ă - m în teşti, p e rm iţ în d lu i H ris to s să ia „ch ip în n o i“, să locu iască în noi, să a ju n g e m „ p lin i de to a tă p l in ă ta ­tea lu i D um nezeu " . (2 P e tru 1, 4 ; Gal. 4,19 ; E fes. 3,17.19). „ Ia tâ la ce lu crez eu, şi m ă lu p t d u p ă lu c ra re a p u te r i i L u i, c a re lu c re az ă cu tă r ie în m in e" (Col. 1,29).

Deşi „ a rm e le cu ca re n e lu p tă m noi, n u s în t su p u se f ir i i p ăm în teş ti, ci s în t p u te rn ice , în tă r i te de D u m ­nezeu ca să su rp e in tă r i tu r i le " (2 Cor. 10,4), u n e o r i în tă r i tu r i le p ăca ­tu lu i te d e scu ra jează , fac lu p ta c h i­nu ito a re , m a i a les c în d — ro ad e le f ir i i p ă m în te ş ti — m ai a p a r în v ia ţa n o astră . Ş tim că d in to a te cu v in te le S fin te lo r S c r ip tu r i av em de în v ă ţa t lu c ru r i im p o r ta n te p e n tru v ia ţa de c red in ţă , p e n tru m în tu ire a n o astră . P ro o ro cu l Isa ia , re d în d cu v in te le D o m nulu i D um nezeu , sp u n e : „ In lin iş te şi o d ih n ă v a fi m în tu ire a v o astră , în s e n in ă ta te şi în c re d e re v a fi tă r ia v o a s tră . D ar n -a ţi voit"! (Ps. 30,15). C e an u m e a r p u te a să n u vo iască c red in c io su l? M în tu irea? M în tu ire a o d o rim cu to ţi i ; d a r re p ro şu l se a d resează tu tu ro r celor ce n u în ţe leg , sau n u s în t d ispuşi să ducă a c e as tă lu p tă a m în tu ir ii cu u rm ă r i le ei b in ec u v în ta te , în lin iş te , od ihnă, în s e n in ă ta te şi în c red ere . D ar c ine v a c ă u ta să se lu p te „ lu p ta cea b u n ă “, a şa cum a m au z it r e ­co m a n d a re a cerească , v a s fîrş i „a- le rg a re a 11 p r in tr -o în c u n u n a re cu „cu n u n a n e p rih ă n ir ii" . (2 T im . 4,7.8).

în o d ih n a şi l in iş te a s f în tă a aces­tu i im p o r ta n t S aba t, să desch id em in im ile şi să cău tă m să p r in d e m fru m u se ţe a şi im p o r ta n ţa un e i in v i ­ta ţ i i a D o m n u lu i H ristos, ce fo lo ­seşte o ex p res ie ce ne d e te rm in ă la ac ţiune , c h ia r m a i m u lt d ecît este c o m en ta tă p r in r în d u r ile de fa ţă .

„A tunci Isu s a zis u cen ic ilo r Săi : „D acă v o ieş te c in ev a să v in ă du p ă M ine, să se lep ed e de sine, să -şi ia

c ru ce a şi să M ă u rm eze" . (M at. 16,24).

„C ine n u -ş i ia c ru cea lui, ş i n u v in e d u p ă M ine, n u este v re d n ic de M ine". M at. 10,38.

„A poi a zis tu tu ro r : „D acă vo ieşte c in e v a să v in ă d u p ă M ine, să se le ­p ed e de sine , să -ş i ia c ru ce a în fie ­care zi şi să M ă u rm eze" . L u ca 9,23.

E ste fo a r te se m n ifica tiv ă d ec la ­r a ţ ia D o m n u lu i H ris to s care v o r ­beşte d e sp re „cruce" ca f i in d a n o a s tră , c o n d iţio n în d v re d n ic ia de de a - I u rm a , de a leg e rea ş i h o tă - r î r e a p e rso n a lă a le p ă d ă ri i de s in e şi a p u r tă r i i z iln ice a crucii. P r in p r izm a acesto r c u v in te m eta fo rice- să-şi ia c ru cea - v ia ţa de c re ­d in ţă p a re a f i o v ia ţă g rea, a sp ră , m a i a les că „ s tr îm tă este p o a rta , s tr îm tă este ca lea c a re duce la v ia ­ţă" . M at. 7,14. D a r în a ce as tă „ c ru d ă ch em a re 11 - m a i m u lt a p a re n t -, noi t re b u ie să v e d em asp e c tu l p o z itiv şi n e ce sa r v re d n ic ie i a m in tite p r in in v ita ţia : „ in tra ţi p e p o a r ta cea s t r im tă 11. M at. 7,13.p.p. cu a lte cu ­v in te , u şa care n i se p rez in tă , c h ia r d acă e s te s t r im ta este o u şă desch i­să. (Apoc. 3,7.8). C h iar dacă p r in p ă ­c a t n e -am d e sp ă rţi t de D um nezeu şi p a rad is , to tu ş i p r in „C rucea D om ­n u lu i H ris to s11, p r in h a ru l m în tu i to r a l je r tfe i de p e G olgota, E l n e -a desch is „u şa11 sp e ra n ţe i m în tu ir ii , u şa p o sib ilită ţii in tră r i i în g ra ţia lu i D um nezeu . D a r u şa este s tr îm tă d eo arece - în m od s tr ic t sp ir i tu a l - în f a ţa e i s tă o cruce, c ru cea r id i ­c a tă de L egea d iv in ă p e care p ă ­c ă tosu l a nesocotit-o , c ru cea r id ic a tă d in cau za p ă ca tu lu i, c ru cea p e care a m u r i t D o m n u l H ris to s p lă t in d p r in m o a rte a Sa p la ta p ă ca tu lu i în - treg e i o m en iri. E l a m u r i t de m o a r ­te a ce se cu v en ea celu i păcă tos, deşi a t r ă i t o v ia ţă fă ră de p ăca t, p e n tru ca p r in m o a r te să sa tis fac ă c e r in ­ţe le legii că lca te de m ine, c ă p ă tîn d d in p a r te a lu i D um nezeu o în d re p ­tă ţ i r e pe ca re m i-o o fe ră p r in h a r a n u lîn d se n tin ţa m o r ţii şi îm p ă c în - d u -m ă cu D um nezeu , cu L egea. Şi a tu n c i e u p ăcă tosu l, v ă d în ace as tă c ru ce d in f a ţa uşii s tr im te , s in g u ra p o sib ilita te de in tra re în îm p ă ră ţia lu i D um nezeu , u n ica m o d a lita te de v re d n ic ie p e n tru m în tu ire , şi a tu n c i, şi n u m a i a tu n c i, eu p ăcă to su l p r i ­v in d la a ce as ta ca la o m a re f a ­voare , ia u cu p lăce re a ce as tă c ruce lă u d în d u -m ă cu ea n u ca f i in d m e­r i tu l m eu, ci - ca şi aposto lu l

j no 11^1 C U R IE R U L A D V E N T IS T

CRUCII LUI HRISTOS„Podoabă şi m edalion, m i-e crucea lu i H r is to s ; acest

distins ş i sfin t cordon, îl port prea bucuros."

P a v e l c în d sp u n e a : „ In ce m ă p r i ­veşte, d e p a r te de m in e g în d u l să m ă la u d cu a ltc ev a d ec ît cu c ru cea D o m n u lu i n o s tru Isus H risto s, p r in ca re lu m e a este ră s t ig n i tă f a ţă de m ine , ş i eu f a ţă de lu m e !“ Şi voi £i g a ta să iau aceas tă c ruce zilnic, în ţe leg în d p r in ea g ro zăv ia p ă c a tu ­lu i ce t re b u ie d is tru s, să -L u rm ez p e El, pe Isu s D om nul, su rs a de v ia ţă , p e n tru a t r ă i în a rm o n ie cu D um nezeu , cu v o in ţa Sa e x p r im a tă p r in Lege, p e n tru a t ră i v ia ţa D om ­n u lu i H ristos. „ P u r tă m în to td e au n a "— ziln ic — „cu noi, o m o rîrea D om ­n u lu i H ristos, p e n tru ca şi v ia ţa lu i Isus să se a ra te în t ru p u l n o stru " .2 Cor. 4,10. „D ar dacă, în t im p ce c ău tă m să f im soco tiţi n e p r ih ă n iţi în H ristos, şi noi în şine am fi găsiţi c a păcă toşi, es te o a re H ris tos u n s lu j i to r al p ă ca tu lu i ? N ic idecum 1“ G al. 2,17. „A m fo st r ă s t ig n it îm p re ­u n ă cu H ris to s, şi tră iesc , d a r n u m a i trăe sc eu, ci H ris to s t ră ie ş te în m in e “ . G al. 2,20 p.p.

D ouă a m ă g ir i a r p u tea să s tre co a ­r e cel r ă u în in im ile n o a s tre . P r i ­m a : c re ş tin i d in f ire ; o ri în ep is ­tola c ă tre R o m an i c it im : „Ş tiu în ad ev ă r, că n im ic b u n n u locu ieşte în m ine, ad ic ă în f irea m ea p ă m în - tea scă" (cap. 7,18) sa u : F iin d că am d o v ed it că to ţi, f ie Iude i, f ie G reci, s în t su b păca t, d u p ă cu m este sc ris : 'N u este n ic i u n om n e p r ih ă n it , n ic i u n u l m ă c a r ' ( c a p . 3,9.p.d.l0). Deci to ţi av em nevoie de o t r a n s ­fo rm are a n a tu r ii , a f ir ii p ăm în teş ti, p r in p u r ta re a c rucii ră s tig n in d f i ­re scu l, c o n sim ţin d ca b u n ă ta te a lu i D um nezeu să m ă facă p ă r ta ş de n a ­tu r a Sa, d e f ire a D um nezeiască.

A doua am ăg ire , m a i p r im e jd i ­oasă, e ste m u lţu m ire a cu a n u m ite m o d ificări în ob iceiuri, fap te , sch im ­b ă r i de m o m en t, tra n s fo rm ă r i p a r ­ţiale, g în d in d că n ic i n u se poa te m ai m u lt. O ri „v ia ţa de c reş tin n u este n ic i o m od ificare , n ic i o îm b u ­n ă tă ţ ir e a celei vechi, ci o t r a n s ­fo rm are lău n tr ică . Se p ro d u ce m o a rte a f a ţă de eu l p e rso n a l şi f a ţă de păca t, şi o in tra re în tr-o v ia ţă cu to tu l nouă . S c h im b area aceas ta n u se p o a te p ro d u ce d ecît n u m ai p r in lu c ra re a m in u n a tă a D u h u lu i S fîn t“. „C a om, E l a d a t p iep t cu isp ita şi a b i ru it în p u te re a ce i-a fost d a tă de D um nezeu . E l n -a fo­losit n ici o p u te re care n u n e -a r fi d a tă şi n o u ă la nev o ie“. „ F ă p tu ra o m enească a lu i H ris to s e ra u n ită

cu cea dum nezeiască. E l e ra p re ­g ă tit d e lu p tă p r in D u h u l S f în t care locuia în tr - In s u l“. — „ In f i re a o- m enească tre b u ie să se re fac ă în ­suşi c h ip u l lu i D um nezeu . P r in D u­h u l a ju n g e c red inciosu l p ă r ta ş de n a tu ra S a“. „D upă cum H risto s a tr ă i t leg ea în f ire a o m enească , to t a s tfe l p u tem face şi noi d acă n e a- lă tu ră m de C el p u te rn ic şi n e h r ă ­n im su fle te le ca să p r in d e m tă r ie “.

E ste p o sib ilă o a sem en ea ex p e ­r ie n ţă ? E x em p lu l D om nulu i H ris ­tos şi p u te re a cu v in te lo r p ro fe tice treb u ie să m ăre ască în c re d e re a în a ju to ru l d iv in , să g en ereze noi h o tă r îr i şi a c ţiu n i p e n tru a tin g e rea scopulu i dum nezeesc . ,A s tf e l dar, deoarece cop iii s în t p ă r ta ş i sînge- lu i şi c ă rn ii , to t a şa şi E l în su şi a fo st d e o p o triv ă p ă r ta ş la ele, p e n tru ca p r in m o arte , să n im i­cească p e cel ce a re p u te re a m o r­ţii, ad ic ă p e d iavo lu l, şi să izbă­v ească pe to ţi ace ia ,care p r in f r ica m o rţii e ra u su p u şi ro b ie i p ă ­ca tu lu i, to a tă v ia ţa lor. C ăci n e ­g reşit, n u în a ju to ru l în g erilo r v in e El, ci în a ju to ru l sem in ţe i lu i A vraam . Ş i p r in fa p tu l că E l î n ­suşi a fo s t isp iti t în ceea ce a su ­fe rit, p o a te să v in ă în a ju to ru l ce ­lo r ce s în t isp itiţi" . E vr. 2,14.16.18.

In ce m ă s u ră a ju to ru l D om nulu i H ristos a fă c u t a ceas tă sc h im b are a f ir ii n o a s tre p ă m în teş ti, în cep în d cu d a ta b o tezu lu i? P o a te ve i sp u n e că n u m ai fo loseşti b ă u tu r i a lcooli­ce, n u m a i consum i a lim en te in te r ­zise, că p ă s trez i S ab a tu l, p a r tic ip i cu re g u la r i ta te la se rv ic iile de cult, etc. E ste fo a r te b ine, d a r to a te a - ces te fa p te a le c red in ţe i b u n e şi lău d a b ile în sine, a u fost săvârşite şi în a in te de botez. Să n e în tre b ă m cu to a tă se rio z ita te a şi so lem n ita ­tea m o m e n tu lu i; în ce m ăsu ră , de la bo tez în cep înd , ne^am lu a t c rucea şi om ul cel vech i a fo st ră s t ig n it ? In ce m ă s u ră t ru p u l p ă ca tu lu i a fo st d e zb ră ca t de p u te re a lu i? In ce m ă s u ră s în t m o r t f a ţă d e p ă ca t şi v iu p e n tru D um nezeu? în ce m ă ­su ră n^am m a i d a t în s tăp ân irea p ă ­c a tu lu i m ă d u la re le m ele , ca n işte u n e lte a le neleg iu rii, ci lu i D u m ­nezeu ca n iş te u n e lte a le n e p r ih ă ­n ir ii? î n ce m ăsu ră am t r ă i t n u d u p ă în d e m n u r i le f ir ii p ă m în teş ti , ci d u p ă în d e m n u r i le D u h u lu i? In ce m ăsu ră p o ru n c a Legii a fo st îm p li ­n i tă în m in e ? Rom . 6.11.13 ; 8,1.4.

V a lo area u n u i pom se m ăso a ră n u d u p ă n u m ele pe care-1 p o a rtă sau so iu l său, ci d u p ă ro ad e le a lese pe oare le p roduce. T o t a şa se poa te a p rec ia ş i v red n ic ia a p a r te n e n ţe i m e le d e H risto s şi im p lic it p u r ta re a c rucii. „O rice pom , care n u face ro ad e b une , e s te tă ia t şi a ru n c a t in foc. A şa că d u p ă ro ad e le lo r îi v e ţi cunoaşte" . M at. 7,19.20. „Şi fap te le f i r i i p ă m în te ş ti s în t cu n o scu te şis în t a cestea : .... (cele am in tite de a -p osto lu l P a v e l în Gal. 5,19). D e a- se m en e a ro a d ă D u h u lu i e s te : „D ra ­gostea, b u cu ria , pacea,... în f r în a re a po fte lo r. îm p o tr iv a a ces to r lu c ru r i n u e s te lege. Cei ce s în t a i lu i H ris to s Isus, ş i-au ră s t ig n it f irea păm ân tească îm p re u n ă cu p a tim ile ş i po fte le e i“. Gal. 5,21-24.

în tr -o m la ş tin ă a fost g ă s ită o b ro ască ţe s to a să cu două capete, fie ­c a re cap f i in d în s ta re să con tro leze şi d ir ije ze a c tiv ita te a a ju m ă ta te d in corp , in d ep e n d e n t de ju m ă ta te a cea la ltă . B ia ta v ie ta te , c ît de ch i­n u i tă e ra a tu n c i c în d u n cap d o rea să s tea cu co rpu l la soare , ia r ce­lă la lt cap a r fi v ru t să in tre în apă. S au c în d u n cap in te n ţio n a să m e a r ­g ă d u p ă h ra n ă , ia r ce lă la lt să d o a r­m ă. G rea v ia ţă , p en ib ilă s ituaţie .

A stfe l poa te deven i v ia ţa de c re ­d in ţă , g rea , ch in u ito are , f iin d e x ­p e r ie n ţa celo r ce n u s în t d ispuşi să -ş i p o a r te z iln ic crucea, ră s tig ­n in d f irea păm ân tească cu po fte le ei, „Cel cu in im a p re făc u tă n u gă ­seşte fe ric irea" . P rov . 17,30.

N u c ru ce a ce tre b u ie s-o p o rt face ca lea anevoiasă, s tr im tă , ci fi ­re a păm ân tească cu ro ad ele ei. Eu po t să m ă găsesc p e aceas tă cale îngustă , p lin de b u c u ria m în tu irii , l in iş tit , sen in , încreză to r, sp u n în d d in e x p e rien ţă şi c în tîn d : „ îm i p lace să fac vo ia Tei, D um nezeule, şi L e ­gea T a e s te în fu n d u l in im ii Mele", sau „ P lăcu tă -i D oam ne, L egea Ta şi p ild a ce n e -a i d a t" . U n a este să - ţi faci d a to ria , să te lu p ţi să -ţi faci d a to r ia f a ţă de D um nezeu şi a- p ro ap e le tău , d a r m a i m u lt decît a ce as ta este să - ţi p lacă să iubeşti îm p lin ire a o b lig a ţiilo r fa ţă de D um ­nezeu ş i sem en u l tău , s ă - ţi p lacă şi să iu b eş ti ca lea D om nulu i. U n a este să te tem i de D u m nezeu şi să te z b a ţi să faci vo ia L u i de f r ica pe ­depsei, a lta e s te s i tu a ţ ia c înd g u ­stând d in iu b ire a m a n ife s ta tă p e c ru cea de p e G olgota, ră sp u n z i la a ce as tă n e m e r i ta tă iu b ire sa lv a to a -

M A I — IU N IE 1975 23

re , iu b in d u -L şi c ău tin d să fii v re d ­n ic de aceas tă iub ire . Să veghem şi să n e rugăm , să n u n e m u lţu ­m im cu in tr a re a în b ise rică pe u şa cea s tr im tă , d a r d în d la o p a r te c ru cea lu i H ristos, av în d o fo rm ă de evlavie, d a r tăg ă d u in d u -i p u te ­rea. „ L u p tă - te lu p ta cea b u n ă a c red in ţe i ; ap u că v ia ţa v eşn ică la care ai fo st c h em a t şi p e n tru care a i fă cu t acea fru m o asă m ă r tu r is ire în a in tea m u lto r m arto ri" . 1 T im . 6,12.

în c ă u n a m ă n u n t fo a r te im p o r­tan t. Să n u n e lăsăm p ra d ă u n o r p ă reri, g în d in d că p u r ta re a c rucii lui H ris to s se m ărg in eş te n u m ai la s itu a ţii critice.

Se p o a te în tîm p la să avem a n u ­m ite nep lăceri, su fe rin ţă , boală , n e ­cazuri, etc. Şi în a sem en ea s itu a ţii cu s ig u ra n ţă că se v a sp u n e : „P o a r- tă ţ i c rucea cu p lăce re , fii c red in ­cios ; D om nul S fin t îţi dă p u te re , fii c red inc ios“. C ăci b u n u l T a tă ce­resc da p u te re ca în lin iş te şi cu în c re d e re să n e ducem crucea, av în d g în d u l c a re e ra şi în Isus H ris tos şi care : ,,p e n tru b u c u ria ca re -I e ra p u să în a in te , a su fe r it crucea, a d is ­p re ţu i t ru şin ea , şi şad e la d re a p ta scau n u lu i de d om nie a l lu i D u m ­nezeu. U ita ţi-v ă d a r cu lu a re a m in ­te la Cel ce a su fe r it d in p a r te a p ă că to ş ilo r o îm p o triv ire a şa de m are fa ţă de S ine, p e n tru ca nu cu m v a să v ă p ie rd e ţi in im a, şi să căd e ţi de oboseală în su fle te le voas­tre. Voi n u v -a ţi îm p o tr iv it în că p în ă la sînge, îm p o triv a p ăca tu lu i" . Evr. 12,2-4.

D om nul H risto s a făcu t şi face d in p u r ta re a c ru c ii o co nd iţie su p rem ă a v redn ic ie i, in d ife re n t de îm p re ju ­ră r i. C a şi în p r im a b ise rică ap o sto ­lică, am p u tea şi noi a d v en tiş tii să co n sta tăm c ă : „B iserica se b u c u ra de pace..., se în tă re a su fle teşte , şi u m b la în f r ica D om nulu i ; şi cu a- ju to ru l D u h u lu i S fîn t se înm u lţea" . F a p te 9,31. O ri, dacă ne p u tem p ă s ­t r a c red in ţa n e tu lb u ra ţi de n im en i, dacă n e b u c u ră m de îm p ă r tă ş ire a cu C u v în tu l ce se p red ică în ca ­se le de ru g ăc iu n i dacă n u s în tem c o n fru n ta ţi cu a n u m ite l ip su ri sau a lte g re u tă ţi, n ecazuri, boală , etc., în se am n ă că d e c la ra ţia D om nulu i H ris to s p r iv ito r la p u r ta re a crucii n u -ş i m a i a re ro s tu l şi sem n ifica ţia ei ? N ic idecum !

P u r ta re a c rucii lu i H ristos, re ­c lam ă în egală m ăsu ră , în a fa ră de c irc u m stan ţe le critice , ră s tig n ire a z iln ică a om ulu i v ech i şi în n o ire a ziln ică a o m u lu i nou în H ristos. „De aceea, noi n u cădem de oboseală. Ci c h ia r dacă om ul n o stru de a fa ră se trece, to tu ş i om ul n o stru d in ­lă u n tru se în n o ie ş te d in zi în zi".2 Cor. 4,16. „N u v ă m in ţi ţ i u n ii pe alţii, în tru c î t v -a ţi d ezb răca t de o- m u l cel vech i, cu fap te le lui, şi v -a ţi îm b ră c a t cu om ul cel nou, care se în n o ie ş te sp re cunoştin ţă , d u p ă ch ip u l C elui ce l-a făcu t" . Col. 3,9.10.

N u-i su fic ien t să n e m u lţu m im cu p ă ră s ire a u n o r ob iceiuri şi fap te m o şten ite sau în su şite p e care nu le m ai săv îrş im ; este nevo ie de fo rm are a şi m en ţin e re a u n o r de ­

p r in d e ri s f in te ca re să în n o iască - z iln ic p r in p u r ta re a c ru c ii - f iin ţa n o astră .

Să a lu n g ă m d in v ia ţa n o a s tră s ta ­re a de în cro p ea lă , ap a tie sp ir itu a lă , m u lţu m ire a d e sine . Să n e fie m in ­tea îm b o g ă ţită şi p re o cu p a tă cu noi idei în ă lţă to a re , în fe lu l ace s ta fiin d scu tiţi de a ne m ai g înd i la g re ­şe lile a lto ra şi de a le d iscuta . G e ­lozia, m in ia , r ă u ta te a sau u r a să fie ceva s tră in f ir i i n o a s tre . în c re ­derea , pacea, se n in ă ta tea , b u cu ria să a lu n g e d esc u ra ja re a , frica , în d o ­iala .

Să s im ţim cu to ţii d o ru l d u p ă acea a tm o sfe ră s f în tă de u n ire , a r ­m on ie şi d ragoste , n e în g ă d u in d lu i S a ta n a să in tr e în r în d u r ile n o astre şi să o s trice . N u m ai p u r ta re a c ru ­cii lu i H ris to s ne v a îm p in g e m ai m u lt în c o m u n iu n e cu D um nezeu p r in s tud iu , m ed ita ţie şi rugăciune, în a in tîn d z iln ic în ex em p lif ic a rea v ir tu ţ i lo r c reş tin e , c ău tin d p re g ă ­tire a cea a tî t de n ecesa ră în v ed e ­rea re în v io ră rii de la fa ţa D o m n u ­lui, a p re g ă tir ii n o as tre p e n tru cer.

L ui H ans B u m s , c in ev a i-a ceru t o ded ica ţie pe B ib lia t ra d u s ă de el. P e p r im a p a g in ă d e ja e ra scris un te x t ca m o to : „E u s în t P îin e a v ie ­ţii", la ca re B u rn s a a d ău g a t: „N u lăsa să Se m uceg ă iască!"

„Eu s în t P î in e a vieţii. P îin ea , ca re Se p o g o a ră d in cer e ste de aşa fel, ca c in ev a să m ăn în ce d in ea şi să n u m o ară . E u sîn t P îin ea vie, c a re S -a p o g o rît d in cer. D acă m ă- n în că c in ev a d in P îin ea aceas ta , v a tră i în veac ; şi P îin ea , p e ca re o voi da Eu, e s te t ru p u l M eu, p e ca- re -L voi da p e n tru v ia ţa lum ii. C ine m ă n în c ă t ru p u l t ru p u l M eu şi b ea sînge le M eu, a re v ia ţa v eşn ică ; şi E u îl voi în v ia în z iua de apoi. C ine m ă n în c ă tru p u l M eu şi bea sîngele M eu, ră m în e în M ine şi Eu ră m în în e l“. Ioan . 6,48.50.51.54.53.

Să n e c e rce tăm dacă s în tem în H risto s şi E l în no i; să n e cerce ­tăm dacă n u cu m v a „din p r ic in a a - ceas ta“ (1 Cor. 11,30.27.28), am a- ju n s n ep u tin c io ş i (nu po ţi să ierţi, să tră ie ş t i în pace cu to ţi, să p ă ­zeşti p o ru n c a a p a tra cu evlavie, să fii în creză to r;) bo ln av i (feb ra m î- niei, b o a la n e în ţe leg e rilo r , a cerce ­tă r i lo r fă ră rost, a m în d rie i, a d is­p re ţu lu i;) şi n u p u ţin i d o rm (cel ce d o arm e n u c iteşte , n u se h răn eş te , n u se roagă , n u veghează să re s ­p in g ă a ta c u ri le lu i S a tan a , n u lu p ­tă). Să n e ce rce tăm şi să c ău tăm să in tră m d in n o u în g ra ţia D iv ină p r in uşa cea s tr im tă , p r in u şa h a ­ru lu i, desch isă în a ş tep ta rea noas­tră ca să n e lu ăm c ru cea şi p ri- m in d u -L p e Isu s H risto s ca D om n şi M în tu ito r, p r in aceas ta să p r i ­m im em b lem a b i r u in ţ e i : „D om nul N e p rih ăn irea n oastră" . Ier. 23,6 u.p.

D o a m n e ! A ju tă ca aceas tă s t ră ­d an ie d u să p r in p u te re a h a ru lu i şi a D u h u lu i T ău S fîn t, să t r iu m fe în m are a să rb ă to a re a b iru in ţe i p e n tru ca îm p re u n ă cu to ţi m în tu i ţ ii T ăi să c în tăm c în ta re a lu i M oise şi c în - ta re a M ie lu lu i! A m in!

P asto r,AL. C O N STA N TIN ESC U

L24i

SUMAR I

® Editorial

® Realităţi contemporane I

® Domnul Hristos

şi lucrarea

Duhului Sfînt

€> 1 Mai

cea mai mare

sărbătoare §

@ Să-l cunosc pe El 5

® Ziua Domnului

® Epistola către Evrei j

® Manifestînd j

iubirea creştină |

• Fiul lui Dumnezeu

şi Fiul OmuM j

@ Purtarea crucii j

Iui Hristos *

© Necrolog

---------------------1

C U R IE R U L A D V E N T I S T

NECROL OG„Omul nu este stăp în pe suflarea lu i ca s-o poată

opri ş i n-are n ici o putere peste ziua m orţii11. Ecl. 8,8.

Ziua aceasta p e n tru fra te le N em eş A lex an d ru , p a s to r pen sio n ar, a fost la 20 octom brie 1974, i a r cu o zi în a in te 19 oc to m b rie 1974, în ce tase d in v ia ţă f iica sa A n a n ă sc u tă la 4 m a rtie 1923, c ăsă to rită cu p a s to ru l S m a ran d a ch e Ilie.

F r. N em eş A le x a n d ru a v ăzu t lu m in a zilei în Co­m u n a S în tio an a d e M ureş la 7 au g u st 1896. In 1919 se căsă to reş te cu so ra Szilaghi E stera , a v în d două fe te A n a şi E lena.

In anul 1938 e s te h iro to n it p a s to r , a c tiv în d în d is ­tr ic te le : O dorhei, Sf. G heorghe şi M ie rcu rea N ira ju lu i. In anul 1959 iese la p ensie s tab ilin d u -se în M iercu ­rea N ira ju lu i. ş i u l te r io r la Sărm aş.

In z iua de 23 oc to m b rie 1974, u n g ru p de p asto ri şi o a s is ten ţă d es tu l de n um eroasă , în c iuda p lo ii ce n u a co n ten it z iu a în treag ă , au ţ in u t să conducă pe u ltim u l d ru m pe ta tă şi pe fiică.

In acea zi tr is tă , cu cer a p ăsă to r de toam n ă , c înd s tro p ii de p loaie se am estecau cu lac rim ile d u re rii c u v in te le de m în g îie re p e n tru cei în tr is ta ţi ca şi p e n ­t ru în tre a g a a s is ten ţă , a u fost ro s ti te la cape lă şi la m o rm în t de f r a ţ i i : M. P â rv a n , A. Delea, A. T im iş şi P. Cazan. P r in cu v in te le ro stite , ochii în lă c r im a ţi au fo s t în d re p ta ţi sp re „A cela ce este v iu în vecii veci­lor, C are ţin e ch e ile m o rţii şi a le L o cu in ţe i morţilor*', şi C are, în d im in e a ţa în v ie rii, v a chem a la v ia ţă , d in m o rm în tu l rece , p e fra te le p a s to r N em eş A le x an d ru şi p e fiica sa A n a S m aran d ach e .

M. T. P â rv a n

— In d im in e a ţa zilei de 14 A prilie a.c. în locu in ţa sa d in C om una T ech irgh io l, ju d e ţu l C onstan ţa , a a- d o rm it în D om nul fra te le P a s to r p en sio n ar, T u r tu r ic ă F lo rea , în v îrs tă d e 72 ani. S -a n ă sc u t în a n u l 1902, în C om una B ădu leasa , ju d e ţu l T eleo rm an . In a n u l 1912, pe c înd av ea v îrs ta de n u m ai 10 ani, îm p re u n ă cu p ă r in ţii săi p r im eşte c red in ţa adven tă .

In a n u l 1932 a fost a n g a ja t ca d ese rv en t cultic , şi a ac tiv a t în lu c ra re a de p as to ra ţie , în d ife rite d is tric te , p în ă în a n u l 1952, c înd , d in cau za u n e i su fe rin ţe , a fost pensionat.

în u ltim u l tim p, su fe r in ţa pe care o av ea s -a ag ra ­v a t d in ce în ce, p în ă cînd, la d a ta su s -am in tită , s-a stin s d in v ia ţă , cu aceeaşi în c re d e re că M in tu ito ru l îi va face p a r te — îm p re u n ă cu fa m ilia lu i, pe care a iu b it-o cu c redincioşie , şi îm p re u n ă cu fra ţii lu i de c red in ţă , de v ia ţa veşn ică făg ăd u ită în C u v în tu l S ău dum nezeesc .

în m o rm în ta re a a a v u t loc în z iua de 16 A prilie , la c im itiru l d in T ech irgh io l. A u lu a t p a r te la în m o r- m în ta re to ţi copiii lu i cu fam iliile lor, p recu m şi m u lţi f ra ţi şi su ro r i care l-au cunoscu t, d in Con­s ta n ţa şi îm p re ju r im i.

C u v in te le de m în g îie re p e n tru so ra T u rtu r ic ă şi fam ilie , a u fost ro s tite la se rv ic iu l de acasă , de că­t r e fra te le P a s to r B asto rea lă şi su b sem n atu l, ia r la c im itir , de c ă tre f ra ţi i pasto ri C a ra iv an şi B urtescu . A ş te p tăm cu în c re d e re z iua re v en ir ii M în tu ito ru lu i, c înd n ă d ă jd u im să n e rev ed em cu toţii.

H. A rtin ia n

I. P. „Buletinul Oficial*1 — c. 888