Sfanta Evanghelie 34 Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze. 35 Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar ori-cine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evan-gheliei, o va mântui. 6 Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? 7 Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 38 Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacur-var şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.” (Ev. Marcu VIII, 34-38)

Duminica Sfintei Cruci- B.P. 12/2020

Cuvantul de invatatura

Crestinismul a luat de la început Crucea ca semn sfânt și sim-bol prin care se înfiripează sensul adânc al învățăturii, al împăcării omului cu Dumnezeu. Crucea este semnul pe care s-a răstignit de bunăvoie Fiul lui Dumnezeu. Din ziua în care Domnul nostru Ii-sus Hristos a primit jertfa pe Cruce, acest semn a devenit altarul

Sfantul Apostol14. Drept aceea, având Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea. 15. Că nu avem Arhiereu care să nu poată suf-eri cu noi în slăbiciunile noastre, ci ispitit în-tru toate după asemănarea noastră, afară de păcat. 16. Să ne apropiem, deci, cu în-credere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor, la timp potrivit. 1. Căci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate; 2. El poate să fie îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, de vreme ce şi el este cuprins de slăbiciune. 3. Din această pricină dator este, precum pentru popor, aşa şi pentru sine să jertfească pentru păcate. 4. Şi nimeni nu-şi ia singur cinstea aceasta, ci dacă este chemat de Dumnezeu după cum şi Aaron. 5. Aşa şi Hristos nu S-a preaslăvit pe Sine însuşi, ca să Se facă arhiereu, ci Cel ce a grăit către El: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”. 6. În alt loc se zice: “Tu eşti Pre-ot în veac după rânduiala lui Melchisedec”. (Ap. Evrei 4, 14-16; 5, 1-6;)

împăcării neamului omenesc cu Dumnezeu, semnul cel mai de preț și mai cinstit de către creștini.

Este necesar să vorbim despre Cruce deoarece sunt mulți creștini care nu înțeleg însemnătatea ei, și nu se bucură de foloa-sele pe care le avem cinstind Crucea. Aș dori să ne concentrăm atenția asupra unor locuri din Scriptură și din Sfânta Tradiție in care se vorbeste despre cinstirea semnului Sfintei Cruci. Privind la diversitatea părerilor despre cruce, (inca din vremea aceea) Sfântul Apostol Pavel scrie corintenilor: „Într-adevãr, cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie; pentru noi, însã, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (I. Cor. I, 18).

Oricum am vrea să înțelegem „cuvântul crucii” din acest text paulin – fie în înțelesul de suferințã a lui Hristos, fie ca semn al jertfei sale – el este pentru cei ce cred „puterea lui Dumne-zeu”. Nimeni nu-L poate despărți pe Hristos de Cruce, nici pe aceasta de Hristos. Adorarea lui Hristos aduce cu sine cinstirea sau venerarea Sfintei Cruci. Semnul Sfintei Cruci a fost înainte de Hristos semn de ocară, de osândă și blestem pentru răufăcători dar, prin jertfa lui Hristos pe Cruce, ea a devenit semn de bine-cuvântare, de dragoste dumnezeiascã, de împăcare cu Dumnezeu, este „puterea lui Dumnezeu”, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Sfânta Scriptură îl mărturisește pe Hristos Cel răstignit pe Cru-ce. Sfinții Apostoli, propovăduind lumii pe Mântuitorul, nu s-au rușinat o clipă să pună în centrul propovăduirii lor pe Hristos cel răstignit. Crucea stă la începutul oricărei mărturisiri creștine. Cu ea se înseamnă credinciosul când se roagă, când pornește la drum. Pe ea o așează la răspântii de drum, la căpătâiul celor adormiți, pe case, sau pe turnul bisericilor. Pretutindeni unde ne desfășurăm activitatea, crucea este prin excelență - semn al legăturii noastre cu Dumnezeu, prin Iisus Hristos. Așa ne învață Sfânta Scriptură : că Hristos a primit moartea pe cruce „ca să împace într-un singur trup prin cruce, omorând prin ea vrășmășia” (Efeseni II, 16). Așa a voit Dumnezeu : ca Sfânta Cruce, pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos să nu rămână ascunsă în sânul pământului, ci prin grija și dragostea împărătesei Elena (mama Sfântului Con-stantin cel Mare) pentru cele sfinte, să fie aflată și așezată la loc de cinste, pentru toți credincioșii.

Patriarhul Macarie al Ierusalimului a ridicat în văzul tuturor Sfânta Cruce și a așezat-o spre cinstire în biserica învierii din Ierusalim. Crucea este, mai presus de toate, jertfelnicul lui Iisus Hristos, altarul pe care s-a adus El ca jertfă. Crucea este unealta

prin care am dobândit mântuirea (I. Petru II, 24), e arma prin care se înlătură vrăjmășia (Colos I, 20), este pecetea lui Dumnezeu pe frunțile celor ce scapă de vătămare în ziua de apoi (Apocalipsa IX, 4).

Chiar de vom fugi de cruce, sau de o vom nesocoti, ne vom întâlni cu ea în ziua cea de apoi, când se va arăta pe cer „semnul Fiului Omului” (Matei XXIV, 30) despre care Sfinții Părinți spun că este semnul crucii. „Crucea este, precum spune Sfântul Ioan Gură-de- Aur, voinţa Tatălui, cinstea Fiului și bucuria Duhului Sfânt”. De altfel, ori de câte ori ne însemnăm cu Sfânta Cruce tot de atâtea ori mărturisim credința noastră în Sfânta Treime.

Noi creștinii, ne închinam în toate zilele, zicând: „Crucii Tale ne închinãm Hristoase și Sfântă învierea Ta, o

lăudăm și o mărim”. Pr. Octavian

Despre Sfanta CruceLa mijlocul Postului

primim întărire pentru con-tinuarea cu folos a urcuşului duhovnicesc către Sf. Paşti auzind cuvintele Mântuitoru-lui de îndemn la a-i fi uce-nici: “Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” (Mc. 8, 34) La mijlocul Postului este potri-vit să ne cercetăm cugetele şi să ne întrebăm unde ne aflăm “pe cale”. Răspunsul la această întrebare nu poate fi găsit decât dacă ne referim la Cruce. La Crucea Mântu-itorului şi la crucea noastră.

Simbolul creştinismului este Crucea, dar acest simbol este înţeles într-un mod foarte diferit de cei ce revendică numele de creştin. Mai întâi pentru faptul că romano-catolicismul vede mai mult suferinţa asumată de Hristos pe Cruce, în timp ce ortodoxia biruinţa prin Cruce a morţii. Apoi pentru faptul că asumarea condiţiei de creştin trece

prin taina Crucii. Nu putem ajunge la biruinţă fără suferinţă, adică nu putem gusta roadele mântuirii aduse de Hristos fără să ne răstignim şi noi patimile şi neputinţele. Boldul morţii este înscris în fiinţa noastră după păcatul lui Adam. Hristos l-a biruit în Trupul său şi ne dă şi nouă putinţa să-l biruim. Pentru aceasta trebuie să ne luăm “crucea” acestei vieţi, adică să ne asumăm neputinţele şi să ne purtăm responsabilităţile.

Lucru deloc uşor în aceste timpuri care ne îndeamnă să căutăm mai degrabă calea cea largă. Dintotdeauna a fi creştin a însemnat o încercare de fiecare clipă. Trebuie să avem dorinţa şi curajul să ne privim aşa cum suntem. Aceasta înseamnă smerenie şi lepădarea de sinele străin făpturii noastre. Trebuie să dorim apoi harul lui Dumnezeu, să-l cerem şi să-l lăsăm să lucreze în noi. Şi harul să ne tămăduiască neputinţele şi să înmulţească darurile. Aceasta înseamnă să ne luăm crucea. Iar dacă am pornit pe această cale “să nu privim înapoi” ci să continuăm cu stăruinţă având credinţă căci cu ajutorul Celui ce a biruit ispitele şi moartea, vom fi şi noi biruitori.

Crucea din noi – Laminina

Sfinţii Părinţi spun că „pomul vieţii” (Facerea 3, 22) – dătător de viaţă veşnică – este o preînchipuire a Sfintei Cruci.

La trecerea prin Marea Roşie, Moise a despicat apele cu toiagul (făcând asupra lor semn ca şi cum ar crăpa un lemn) şi le-a readunat după trecerea evreilor (mişcând toiagul ori-zontal), făcând practic asupra lor semnul crucii (Ieşirea 14, 16-28). Astfel a izbăvit poporul de urgia cu care Faraon venea asupra lor.

Atunci când Iosua a plecat la luptă împotriva amaleciţilor, Moise i-a spus că îi va birui pe vrăjmaşi cât timp el va ţine mâinile ridicate (în lateral, făcând o cruce cu verticala corpu-lui) şi când le va lăsa în jos va fi biruit. Aaron şi Or au sprijinit mâinile obosite ale lui Moise până când Iosua i-a biruit defini-tiv pe vrăjmaşi (Ieşirea 17, 8-13).

Proorocul Iezechiel a avut o vedenie în care Domnul a tri-mis îngeri să pedepsească locuitorii Ierusalimului ca răsplată pentru păcate. Înaintea lor însă a poruncit unui alt înger să însemneze cu semnul „tau” pe toţi cei care „gem şi care plâng din cauza multor ticăloşii care se săvârşesc”. Îngerii pedep-

sitori nu aveau voie să se atingă de aceştia. Ceea ce puţini ştiu este că în alfabetul ebraic, la vremea când proorocul scria aceste cuvinte, litera „tau” avea forma unei cruci (+) sau a literei X şi nu for-ma care i-a fost dată mai târziu: ú şi care se foloseşte şi azi. Iată cum, prin semnul crucii (pecetea împărăţiei lui Dumnezeu), cei drepţi au fost cruţaţi.

Ea este altarul pe care Fiul lui Dumnezeu se aduce ca jertfă Tatălui ceresc, pentru împăcarea noastră cu El.

Încă de la începuturile sale, omenirea a adus lui Dumnezeu jertfă pentru împăcarea cu El sau drept mulţumire: Cain şi Abel (Facere 4, 3-5), Noe după încetarea potopului (Facere 8, 20); lui Moise îi porunceşte Dumnezeu să facă un altar pentru jertfe (Ieşirea 27, 1-8) şi unul pentru tămâiere în cortul sfânt (Ieşirea 30, 1-10); proorocul Ilie arată puterea lui Dumnezeu coborând foc din cer peste altarul pe care pusese viţelul junghiat (III Regi 18, 30-39) etc.

Crucea întruneşte toate caracteristicile unui altar. Pe Cru-ce Mântuitorul este în acelaşi timp şi jertfă, şi arhiereu care slujeşte împăcarea noastră cu Tatăl prin jertfa Sa. Crucea a fost sfinţită prin sângele Domnului nostru Iisus Hristos, care a curs pe ea şi prin aceasta este vrednică de toată cinstea.

Este posibil ca Sângele şi Trupul Domnului să ne infecteze?

Mitropolitul de Mesogheios, Nicolae, Impartasaniea scris o lucrare cu multe mesaje duhovniceşti în legătură cu răspândirea virusului gripei porcine şi despre tainele Bisericii noastre Orto-doxe. În lucrare, vorbeşte despre această nouă ameninţare care se numeşte gripă porcină şi care ameninţă tot mai multă lume şi despre faptul că tot mai multă lume se întreabă: această gripă poate fi răspândită prin Sfânta Împărtăşanie? Înaltpreasfinţia

Sa explică cum că: „se încearcă tot mai mult să se denigreze imaginea Bi-sericii, dar şi distrugerea credinţei. Biserica noastră, de 2000 de ani încoace, „împărtăşeşte cu ajutorul tainelor într-un mod atât uman, cât şi binecuvân-tat, pentru tămăduirea şi vindecarea sufletului şi a trupului”. Este posibil ca împărtăşirea cu Dumnezeu să devină cauza bolii?

Este posibil ca Trupul şi Sângele Domnului nos-tru să ne infecteze trupul şi sângele nostru? Este posibil ca o experienţă de peste 2000 de ani să fie învinsă de un raţionalism şi o prăpastie atât de dure din vremurile noastre? De secole se împărtăşesc creştinii, bolnavi sau sănătoşi, din acelaşi pa-har, cu aceeaşi linguriţă, niciodată nu se spală, niciodată nu se curăţă şi niciodată nu s-a observat nimic, nici o îmbolnăvire. Preoţii spitalelor împărtăşesc credincioşii şi bolnavii, iar aces-tora nu li se întâmplă nimic.

Sfânta Împărtăşanie este ceea ce este mai sfânt în Biserica noastră, cel mai bun medicament pentru trup şi suflet. Asta este cea mai mare învăţătură şi experienţă a Bisericii noastre. Câţi nu cred în miracolul Învierii Domnului, câţi ironizează naşterea Lui din Fecioară, câţi neagă frumosul miros ale sfin-telor moaşte, câţi desconsideră sfintele moaşte, câţi uneltesc împotriva Bisericii noastre, câţi cer să dispară şi cea mai mică urmă de credinţă din sufletele noastre, normal este ca să în-cerce să se folosească şi de această nouă gripă ca să se ia de sfânta noastră Împărtăşanie.

Faptul că anglicanii şi catolicii au hotărât, pentru a preveni transmiterea prin împărtăşanie în Anglia şi Noua Zeelandă, arată imensa distanţă dintre Biserica noastră care este euharistică, care trăieşte, crede şi predică despre taină, de

celelalte grupuri religioase, care fără să vrea astfel, acceptă lipsa duhului cât şi a semnelor lui Dumnezeu, la aşa-zisele lor taine şi de lipsa lor de identitate bisericească. Viaţă fără Taină seamănă cu o boală gravă fără medicament. Din păcate, marea problemă nu este acest virus al gripei porcine, aşa cum susţin unii şi presa, şi nici virusul panicii mondiale aşa cum susţin colegiile medicale, ci este virusul lipsei de respect şi microbul puţinei credinţe.

Şi cea mai bună injecţie este participarea noastră fără obligaţii şi cu conştiinţa curată la Taina Sfintei Împărtăşanii. Bine ar fi ca duhovnicii noştri, fără discriminare, acolo unde cred că există piedici duhovniceşti, să recomande credincioşilor să se împărtăşească mai des, în aceste grele vremuri, iar cei care nu au binecuvântarea lor să se împărtăşească, să se roage mai mult la paharul vieţii, întotdeauna cu frică de Dumnezeu, cu multă credinţă şi cu dragoste adevărată.” Sursa: romfea.gr trad. Muşat Ciprian Sectorul Relaţii Bisericeşti şi Interreli-gioase al Patriarhiei Române

Cuvantul duhovnicesc

„Pentru aceea a venit Hristos în lume, ca sa cunoasca si sa înteleaga omul cât de mult îl iubeste Dumnezeu. ”(Fericitul Augustin)

Mica Publicitate

Servicii Postale. Va oferim servicii postale catre Roma-nia (colete) 19505 Alana Rd. Castro Valley CA 94546 fam. Hangea Cristian si Camelia (510) 317-9896

Traduceri Autorizate: RO/ EN - EN/ RO (certificate de nastere, casatorie, etc.) Traducator autor-

izat Engleza-Franceza, autorizatie eliberata de Ministerul Justitiei numarul 6345 din anul 2002. Trimite documentul de tradus scanat prin email la mona_euro@yahool.com si primesti traducerea notarizata a documentului prin posta. Plata: Check sau PayPall. Mai multe informatii la (925)297-9344. Ramona.