Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; A treia vineri din lună – Sf.

Maslu, ora 19-30; Joi si Sambata– Spovedanie, h 17.

PELERINAJ ÎN ȚARA SFÂNTĂ. Vă anunțăm cu bucurie că parohia noastră

organizează un Pelerinaj în Țara Sfântă, în perioada 13-20 februarie 2014. Costul

pelerinajului este 850 euro (+50 euro pt șoferi și intrări la obiective turistice).

Înscrierile se fac la Pr. Ilie Ursachi, tel. 3207037955, până pe data de 30

noiembrie 2013 și presupune plata unui avans (50% din preț) și fotocopie după

pașaport. (vezi detalii la afișier)

Sf. Liturghie, vineri 8 noiembrie, h 9:00 (Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil).

Săptămâna a XX-a după Rusalii:

Duminică: Ga 6, 11-18; Lc 16, 19-31 - Sf. Sf. Mc. Achepsima, episcopul.

Luni: Flp 2, 12-16; Lc 6, 24-30 - Sf. Sf. Mc. Nicandru, episcopul Mirelor.

Marţi: Flp 2, 16-23; Lc 6, 37-45 - Sf. Mc. Galaction și Epistimia.

Miercuri: Flp 2, 24-30; Lc 6, 46-49; 7, 1 - Sf. Ier. Pavel Mărturisitorul.

Joi: Flp 3, 1-8; Lc 7, 17-30 - Sf. Cuv. Lazăr din Muntele Galision.

Vineri: Evr 2, 2-10; Lc 10, 16-21 - Soboroul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil.

Sâmbătă: 2 Co 1, 8-11; Lc 5, 27-32 - Sf. Mc. Claudiu, Castor, Sempronian.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi și a vieții Sfinților

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil Pe data de 8 noiembrie, Biserica cinstește întreg soborul (adică

adunarea) Puterilor cerești celor fără de trup (adică al îngerilor), ai cărui fruntași sunt Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, numiți la noi și Sfinții Voievozi. După tradiția biblică, arhanghelii (îngeri stătători dinaintea Tronului dumnezeiesc și purtători la cer ale rugăciunilor celor drepți) sunt în număr de 7, dar în textele canonice nu apar nominalizați decât 3: Mihail, Gavriil și Rafail.

Mihail este ținut, atât în Vechiul cât și în Noul Testament, drept căpetenie a "oștirilor cerești", fiind pedepsitorul direct al lui Lucifer (Satana), pe care l-a izgonit din cer atunci când acesta s-a trufit împotriva Ziditorului.

În ce-l privește pe Gavriil, acesta apare, în ambele Testamente, drept călăuzitorul spre adevăr și vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvântului dumnezeiesc, el fiind și cel ce-a vestit-o pe Sf. Fecioară că avea să devină Maica lui Dumnezeu ("Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei...").

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An VI, Nr. 36 (3 noiembrie 2013)

is-a Domnul: ascultaţi pilda aceasta: era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, şi care petrecea în toate zilele, înconhurat de slavă. Iar un sărac, anume

Lazăr, care zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, dorea mult să se sature din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului; caci până şi câinii, venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi şi bogatul şi l-au îngropat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, el care era în chinuri a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Atunci a strigat el şi a zis: părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi întingă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această

văpaie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea, pe cele rele; dar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie adâncă, întărită în aşa fel, ca cei care ar vrea să treacă de aici la voi, ori cei de acolo la noi, să nu poată să treacă. Atunci el a zis: te rog, dar, părinte, să-l trimiţi acasă la tatălui meu, căci am cinci fraţi; să le spună acestea, ca să nu vină şi ei la acest loc de chin. Avraam i-a răspuns: au pe Moise şi pe prooroci, să-i asculte pe ei. Dar el a zis: nu, părinte Avraam; ci dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Atunci Avraam i-a spus: dacă nu ascultă pe Moise şi de prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.

Duminica a XXII-a după Rusalii

(Bogatul nemilostiv) Luca 16, 19-31

Apostol: Galateni 6, 11-18

Fraţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos,

căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în

Era un oarecare Lazăr pe vremea aceea în Ierusalim, așa cum afirmă tradiția evreilor, și el se găsea în cea mai mare sărăcie și boală. Pe el îl pomenește Domnul, luându-l ca pildă și exemplu pentru arătarea mai limpede a lucrului.

Prin urmare, întrucât Hristos nu se pogorâse din ceruri, nu era răsplată a faptelor pentru unii oameni, ci parabola descrie într-un chip și o icoană (simbol) pe un bogat ce se desfăta în bunătăți și lipsit de milă, și de asemenea zugrăvește pe un sărac cuprins de boală (și face aceasta) pentru ca să cunoască cei ce posedă bogăția lumii acesteia, că de nu vor voi să fie buni, și de nu-și vor împărți averile cu bucurie, și de nu se vor îngriji de obștea oamenilor din care sunt și ei, și de nu vor voi să ajute nevoile neapărate ale celor sărmani, vor cădea într-o osândă cumplită și cu neputință de scăpat.

Este neapărat de trebuință, socot eu, să spunem mai întâi, care a fost pricina și prilejul care a prilejuit această parabolă, sau pentru arătarea cărui lucru a făurit și a alcătuit așa de frumos Hristos parabola de față.

Deci Hristos vrea ca să fim împlinitori ai faptelor bune, și voiește ca noi să ne slăvim cu strălucirea virtuților noastre. Căci El voia ca noi să avem dragoste unii față de alții și să fim iubitori de săraci, și să ne luptăm cu bărbăție pentru ostenenile acestor fapte.

Și mai cu seamă pentru bogații acestei lumi, întocmește El îndemnurile de mai sus, și îi aduce pe ei pe o cale cuvenită și potrivită sfinților. Căci le

spune: “Vindeți-vă averile și faceți milostenie”. Porunca aceasta este frumoasă, bună și mântuitoare.

Desigur Hristos știa prea bine, că nu stă în puterea oamenilor din popor și din mulțime să poată împlini cele poruncite. Căci mintea omenească este întotdeauna slabă spre a săvârși faptele cele grele și anevoioase. Dar fiind El bun și iubitor de oameni, a cugetat și inventat o modalitate de a le veni în ajutor. Aceasta pentru ca nu cumva sărăcia veșnică și de nelepădat, să se dea bogatului de aici din lumea aceasta, și pentru ca osânda veșnică să nu fie primită și luată de către desfătările vremelnice de aici.

Hristos le spune – “Dacă nu puteți răbda să vă lipsiți de bogăția cea iubitoare de plăcere, și nu puteți suferi să vindeți toate averile voastre în întregime, și să le dați celor nevoiași, cu toate că vă străduiți să fiți bineplăcuți celor săraci, atunci spune El, faceți-vă pe voi prieteni ai lui Mamona cel nedrept. Adică faceți ca bogăția voastră să nu fie numai a voastră, ci întindeți mâna și celor nevoiași.

Îndurați-vă împreună cu cei bolnavi, mângâiați pe sfinții care iubesc sărăcia, pentru ca ei să slujească lui Dumnezeu netulburați. Acest lucru nu va fi pentru noi, fără de nici o răsplată. Atunci când ne va lipsi bogăția pământească, când vom fi ajuns la capătul vieții, atunci ne vom face părtași ai nădejdilor lor, și ai mângâierii date acestor sfinți de către Dumnezeu.

Căci Dumnezeu fiind bun îi va tămădui și le va da puteri celor ce au

în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta,

pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.

fost bolnavi și suferinzi în această viață, și care cu evlavie au purtat povara cea grea a sărăciei. Acest lucru îl sfătuiește și preaînțeleptul Pavel, acelor oameni ce se află în bogăție, spunând cu privire la cei nenoriciți: “Prisosul vostru să se îndrepte spre lipsa lor” (II Cor. 8, 14). Dar aceasta înseamnă că el nu poruncea altceva nimic decât ceea ce spune Hristos: “Faceți-vă prieteni ai lui mamona cel nedrept”. Hristos arată că este aducător de nenorocire și de foc nestins.

Iar, aici priveste și ia seama cu amănunțime la cuvintele Mântuitorului nostru, care ne arată multă înțelepciune, în parabola de acum. Căci deși ar fi putut să spună: “Cutare era un om bogat” ca despre Iov, totuși n-a zis așa. Ci Hristos l-a numit în chip simplu un om bogat, însă a pomenit numele săracului.

Ce trebuie luat seamă și băgat de seamă aici?

Bogatul este lipsit și fără de nume, înaintea lui Dumnezeu, ca unul ce a fost fără de milostivire. Căci Dumnezeu a spus odată prin glasul Cântărețului de Psalmi, cu privire la oamenii ce nu se tem de El: ,,Nu îmi voi aminti de numele lor pe buzele mele” (Ps. 15).

Precum spuneam, săracul era numit cu numele său de limba lui Dumnezeu, însă vedem că bogatul nu acordă nici o băgare de seamă lucruri lor care sunt neapărat trebuincioase sufletului. Căci ce spune cu privire la el Hristos: “se îmbrăca în porfiră și vison”.

Adică el se străduia să fie frumos îmbrăcat în haine foarte de preț. Săracul însă era aruncat înaintea porții, apăsat de boală și de sărăcie și nu era învrednicit de nici o luare în seamă. Căci nimeni nu-i purta de grijă și n-avea milă de el, și căuta spre a se sătura cu cele nefolositoare și care cădeau de la masa bogatului. Pe deasupra era muncit și de o boală

cumplită, și “câinii venind îi lingeau rănile”.

Iar aceasta o făceau nu spre a-i pricinui vreun rău, după cât e posibil, ci oarecum fiindu-le milă de el și îngrijindu-l. Căci cu limba lor își opresc tămăduindu-și și bolile lor ca și cum și-ar șterge și curăța vătămarea lor și și-ar unge cu grijă rănile. Iar bogatul care era mai crud chiar decât fiarele, lipsit de milă și nemilostiv și se dovedea că este plin de toată neomenia.

“Și a murit săracul și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Și a murit și bogatul și a fost înmormântat și în iad, ridicându-și ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul lui” Luca 16, 22

… Dar nu (a murit) în felul acesta Lazăr, ci a plecat din lume însoțit de toată purtarea de grijă, și cu nădejdile cele mai bune. Căci plecarea de la stările noastre omenești, este o îndepărtare de la dureri și întristări, pentru cei ce au nădejde de la Dumnezeu. Și așa ceva ne-a învățat și Solomon zicând: “Ei par în ochii celor fără de minte că au murit, și este socotit un rău plecarea lor, iar îndepărtarea de la noi e socotită o nimicire a lor. Dar ei sunt în pace și nădejdea lor e plină de nemurire”.

Căci li se dă lor mângâiere deopotrivă de mare cu suferințele lor, și poate răsplata este mult mai mare decât durerile lor. Întrucât Hristos a grăit: “Turna-se-va în sânul vostru măsura bună, îndesată, clătinată și cu vârf” (Lc. 6,38). De aceea: “Lazăr a fost dus de sfinții îngeri în sânul lui Avraam, iar bogatul a murit, zice, – și a fost îngropat”.

Fiindcă moartea este pentru acel care a fost aspru și lipsit de milă, îndepărtarea de trup. Bogatul a mers de la desfătare la osândă, de la slavă la necinste, de la lumina la întuneric. (fragment, Sf. Chirl al Alexandriei)