ЛгаА Мѳгспгі 13 25 Іакагіѳ 1899 REDACŢIA

Arad, Str. Aulich (Adam) ABONAMENTUL

Ptntru Ausho-Ungaria: pe 1 an fl. l ü ; pe Vi an fl. 5 ; pe V* d e a " fl. 2 50 ; pe 1 Urnă fl 1.

N-rii de Dumineca pe an fl. 2.—

Л»»и România fi ttrimltaU : pe an 40 (ranci.

Manuscripte nu ne taav-ob -'5.

ADMINISTRAŢI A Arad, Str. Anlieft (Adam)

INSERŢIUNÎLK: ae i fir garmond: ргіша-data 7 er. ; a doaua oară 6 er. ; t treia-oark 4 er. şi timbru de 30 er. de fiecare puijl'-

caţiune.

At&t abonamentele cât fi ineerţiunlle sûnt a яі pi»»'

înainte

Scróori uefrancate <n an primesc.

DUALISM ÍN „EX-LEX".

(Ag.) Nu se poate ceva mai carac­teristic şi ilustrativ, pentru titlul mai sus, decât rèspunsul-sfat ce Га dat, după cum arata depeşa de ieri din Viena, rainistrul-president de dincolo contele Thun în şedinţa comitetului executiv al maioritâţii, la toate urgentările şi stăruinţele eu care era năvălit, anume : el se mărgini a recomanda tuturora, ca su se aştepte sfirşitul erisei în Ungaria.

Astfel dar' ex-lex ul de di colo, după mărturia celui mai competent om, es te condiţionată prin ex-lex-u\ de dincoace. Logic dar' este a afirma, că s tarea „afară din l ege" de Ia Boi s tă în strînsa legătură cu starea „afară din l ege" de dincolo, sau dacă voiţi definiţie mai pragmatică: eu d e s v o l t a r e a C h e s t i u n i i n a ţ i o n a l e , la diferitele popoare din Austria.

Scăderea heghemoniei uneia din naţionalităţile şi limbile de dincolo, mai o a r e n d ori mai târziu trebuia* sa s e : ^Vângă, fie deocamdată şi nu-

3fi' în s ens poliiico-constituţioual, '• • gbemomei шпі <ш^кі pt-

V y. • . 'aţionai^ a rasae i uoiöm-

еа- tc « • а 1 c i Ä d l n i aaaus t . i^ •-ѲІ pU vl dus ПГс. • r^cnOLpn

doilea tot ţeapân, mai ales când vôn-turi le puternice bat din toate părţile ?

Cu atât mai reu pentru cei ce nu vöd logica Inexorabilă a evoluţiei de nelnläturat.

îndemnaţi de suspomenitul sfat-röspuns al contelui Thun, s ă aducem o privire scurta asupra fasei momen­t a n e a ех-кх-іЛт din Austria.

P e când în sala cea mare a par­lamentului decurge „obstrucţia tech-nică", cum îi zic şi acolo, după toate regulele codului ei special, — dacă s'ar afla deja .scris, — pe atunci, în numeroasele încăperi laterale ale e-diticiului part idele majorităţii şi ale minorităţii, a tât fiecare în parte, cât şi în tabere la olalta întrunite, ţin de vre-o zece zile sfaturi peste sfa­turi, conferinţe peste conferinţe, câte odată de douö ori pe zi, chibzuind „câte 5—6 ore.

І

în administraţie şi justiţie, la posturi înalte atât în ţara lor cât şi în Viena; fie d'acelea „mai mari", cum sunt : ordonanţa de egală îndreptăţire a 'imbei cehe în Sdesia; decisul supre­mei Curţi judecătoreşti din Viena prin care confirmă puterea de lege a rescriptubii împorătesc din 8 Apr. 1848, de care pomenisem mai zilele trecute, etc.

După Cehi se iau toate celelalte grupuri şi partide, stăruind neobosite asupra împlinirii postulatelor lor cu mai mult ori mai puţin succes.

Contele Thun face cum poate şi cât poate, spre a nu vedea reslă-ţindu se ori desfăcendu-se chiar ma­joritatea, de care are neaperată tre­buinţa, pentru a-şi împlini restul che­mării sale — pactul economic — fie pe cale parlamentară, fie pe basa §. 14 a Constituţiei cisleitane. Şi când „nu mai poa te" să capaciteze nici decum pe cei-ce îşi cer preţul pentru spriginul dat, recurge la sfa­tul : să aşteptăm până se va sflrşi crisa în Ungaria. Căci aşa cere „dualismul în ex-lexu.

Cat priveşte oposiţia, numai o parte a ei a hotărît şi practică „obstrucţia technică", anume fracţiunile sau par­t i d e l e german-progresist (şi aceasta numai de frică sâ uu piardă In v i i -

ile în frtvc • u. M V-

diealilor) ianij: ve

Lupta comitatul Aradului se pare că se va contua încă şi cu mai mare înverşu­nare. Duj cum sunteau informaţi, comisia de v*rifie-e vrea să nimicească aproap: toate cel 52 mandate câştigate de Ro­mâni Stnţelege, pe teoria hoţului de păgu­baş: Romii, cri abea puteau pătrunde în 8 da de rare, căci pretutindeni întâlneau suli-ţele geamrmcreşti, — ar fi făcut abusuri, deşi toţipresidenţii de alegeri au fost Un­guri, cai neregularitnţde le-au observat nu­mai dup ce candidaţii stăpânirii au sufe­rit îvfrâyere.

Fie î:\ă $i aşa: a doua oră vor mânca o bătai<;fi mai zdravănă. Românii de nimic nu se vi lăsa să fie intimidaţi în exercita rea drejurilor lor cetăţeneşti şi pe amica lui Kriiiny îi vor şti tracta după cum me rită,

Germania-Jună. (1830-1848)

Luft, Luft in den Masson ! .. . Gutzkow: Nero.

VI. Amintind romantismul fantastic ca în e

senţa ftuu p ricutos emancipării nationale, trebue să mai amintim pe scurt un de al t i ordine, care a avut o bună

factor parte

li-

Weltseele". Prin problema „natura e spi­ritul visibil şi spiritul natura învisibilă" el constată identitatea absolută a spiritului şi a naturii şi delătuxă barierile dintre real şi ideal. . . Cui i-au fost mai bine ve­nite aceste principii, ca romanticilor, cari îşi găsi au obiectele în acest dulceag amestec ?

Pe lângă aceştia doi încă un filosof a fost decisiv pentru poesia fantastică, — Frie­drich Schleiermacher, prin contemplaţiunile lui etice. Principiile acestuia de etică erau un protest energic în contra tendinţelor de emancipare de sub influinţa religiei, ten­dinţe moştenite încă din secolul trecut, ce se manifestau mai cu deosebire în Berlin, capitala culturii germane. Schleiermacher prezice „reînvierea religiunii" şi sub pu­terea cuvintelor lui începe a se desvolta un nou curent favorabil Ьізегісіі catolice. „Die Religion sollte wie eine Leise, gefällige Melodie das menschliehe Leben umschweben, wie eine unbestimmte, aber wohlthuende khnung von einer Traumwelt, in der die Seele sich genügen könnte1'. . . *) este o teorie care pare de-adreptul o codificare a tendinţelor romanticilor.

Aceşti trei deci, Fichte prin crearea subi­ectivismului, Schelling prin cultul naturii, ear' Schleiermacher prin producerea fana­tismului religie s indică cele trei direcţii principale pe cari păşesc scriitprii romantici.

Mulţi socoteau şi pe Hegelianf ca stând in serviciul acestui curent literar. In favorul romantismului era comentată frasa faimoasă a lui Hegel: „Was vernünftigist, das ist wirklich, und was wirklich ist, das ist ver­nunftig". Era des citată frasa aceasta de cătră reacţionari, cari o folosiau ca devisa la procedările lor îq contra reformatorilor. Börne l'a şi numit pe Hegel „Der ungereimte Kriecht1.**), ear' Heine vorbind tn memo

când celelalte trei grupări Oposiţio- Í t e m r m 8 1 i t e m e l ' e fliosoflceTpê'atunci ~stă

e.^CnOLpnl ja] I . K u

1( In comunicatele „oficioase", ce

C i - J - -

iecare grup în parte, ori ambele ta­iere publica despre resultatele chib

tr mirilor, accentuând „stricta discre-ïune" , lipsa de amenunte asupra

V i ie rsu lu i şi decisiunilor luate e um­p l u t ă prin expresiunile cele mai re­fl olute de „a sta neclintit" pe lângă Principii le şi tactica actuala. Part idele

majorităţii în primul rînd Cehii, în-îieleg şi practică rostul acestor deci Oiuni şi conclusuri, că pe zi ce merge rrëusesc a stoarce de Ia contele s<Thun, compatriot al lor, una sau mai p iu i t e concesiuni, fie şi numai d'ace-çea „mai mici": şcoli secundare noué |sau luarea în regia statului a ace­l o r a , pe care le întreţinea până a-

um reuniunea lor de şcoli, numiri

naie : marii proprietari liberali, eres- j p&nitoare

tini-SOCia,1'' Krv-a. srrtioar«* eeOri'O.- I M»i (eJŞoMe •••^МЩпаѴла »ДО*Т L Z \JL l l , J d l r i -t : : r - - ~I A doua » u p i L ^ ^ j f f l M í " mica (Mauthner-gruppe), tus-trele na­

ţionale, împreună cu socialiştii, o-sândesc obstrucţia, pe motiv că „feudalul" Thun aşteaptă cu dor a cârmui pe basa § 14.

Confirmarea acestei bănueli, pe lângă alte multe semne mai mult sau mai puţin doveditoare, este o corespondenţă din Viena? apărută In ziarul oficios de căpetenie polon, I pul sistemului meu fiiosofle „ C W <

minat. „i o ]

Sistemul filosofic al lui Fichte se consi­dera drept puntea de trecere de la clasi­cism la romantism. Fundamentul pe care F.chte şi-acladit sistemul seu idealist, este principiul „eu'-M suveran. In teoriile lui asupra dreptului şi a religiei proclamă eu! absolut de singură directivă admisibilă. El îndeamnă la rehabilitarea spiritului religios decăzut. In „apelaţiunea* sa cătră public se întreabă: ce este bine? ce este adevër? .Rëspunsurile ia aceste întrebări sunt s-io

hi tinereţe, exclamă: ,,Ich habe auch bei den Hegelianer die Schweine gehütet". , .

y~~^.—*- r^ntrarul, ca hegelianis-: i oe Г І Ч " - ^ Э Д ? ! ! :

noaotea і а Л ^ І ^Щ^.^ШЩ l o r ' " ^ vativă, a spriginit mai mult tendinţele re­voluţionare, cum au dovedite plastic Marx, Engels şi alţi elevi ai lui Hegel.

Germania Jună a luat, natural, posiţie şi tn contra acestor sisteme filosofice.

îu oare se pledează în mod foarte stăruitor asupra amânării par­lamentului pe timp mai îndelungat, cu scop de a se resolva definitiv chestiunea egalei îndreptăţiri afară din parlament, ear ' acesta apoi să aibă numai a ratifica înţelegerea între popoare.

Caracteristic pentru acest curent este şi împregiurarea, că în restimp de doue septèmâni au apărut doue broşuri, cari se ocupă cu resolvarea egalei îndreptăţire a limbilor în Austria : una de fostul ministru de culte cisleitan, Polonezul Madepski; alta avênd de autor pe fruntaşul par­tidului german-poporal, deputatul Dr. Hochenburger. Ambii se apropie în vederile lor şi ceea-ce este mai caracteristic, acest din urmă, deşi aparţinând grupului „ radica l" naţi­onalist, nu mai pretinde ca limba germană sâ fie proclamată ca limbă de „s ta t" , ci numai ca limba „mij-loci tóre" ( Vermittlungssprache).

Sigur însà nu e încă nimic, căci

Susţin înainte de toate că esistă ceva absolut adeverat şi absolut bun.

,.Esistădoar'ceva neestirpabil în noişia<ta este o voce, căavem o datorinţă de împlinit. Prin această însuşire a noastră ni se des chide o întreagă lume nouă, ni se dă o e sistenţă mai înaltă care nu stă în nici un raport de dependenţă faţă de natură, ci îşi are basa numai în noi înşine. Acea abso­lută eliberare de sub dependenţă o numesc fericire.

„Singurul neamăgitor mjloc ce duce la fericire ni 1 arată conştiinţa în împlinirea datoriei.

„Mi-se impune deci tot mai mult credinţa, că esistă o regulă şi ordine fixă, după care necesar minte gândirea pură şi morală fericeşte. Este o esenţială pretensiune a religiunei, ca omul sâ se razime pe cre­dinţă în aceasta ordine a lumei morale Nutreşte numai in line însuţi simţul dato­riei şi vei cunoaşte pe Dumnezeu, te vei simţi deja ca trăind viaţa veelnică pe a-cest patent* . . . *)

Asemenea teorii de îndumnezeire a eului au dat armă binevenită în manile ro­manticilor şi au provocat curentul extrem de subiectivist în poésie

Influenţă şi mai multă asupra romanti­smului a avut Schelling (1775—1854). Con­trar lui Fichte,

Ilarie Chendi.

D I N R O M Â N I A

, .. , , , caro îu sistemul seu nu dualismul hjnd tn „ex-lex", trebuinţele j lăsase loc natura, Schelling o restitui In momentane c e r ca dincolo „să se aştepte c e l e ™ a i bitinse drepturi, creând „filosofla cum se va sfîrşi crisa în Ungaria natúréi", ,,filosofla trauscedentalâ" şi teoria

spiritului universal prin operele lui „Ideeu zu einer Philosophie der Natur"

Geschichte *J Dr. A, Schvroglor : phie, pag. 366.

şi „Die

der Philoso-

D-na Teodorini. Représentai t de Vineri seara delà Tea­

trul Naţional a fost un triumf pentru prima noastră scenă. Putea-i să te crezi în unul din cele mai mari teatre din Europa, atât de perfect înscenată ş iesecuta tăa fost fru­moasa operă a meastrului Verdi.

»Trovatore" datează încă din prima pe-riodă de activitate a maestrului (e a 18 a operă a lui); totuşi ca orchestraţie, este deja intru cât-va superioară, de pildă, ,Tra-viatei" ; astfel se remarcă unele frumoase alusiuni orchestrale, de câte ori vorbeşte Azucena, la cântecul .Stride la Vampa* etc. De altminteri „Trovatore" este tot atât de bogat In melodii cu toate composiţiile lui Verdi.

Am zis că executarea a fost desăvâr­şită.

D-na Teodorini a dat aseară toată mă­sura talentului sëu mare. A fost pe rând eroică şi lirică, cu aceeaşi pricepere şi per­fectă stăpânire a vocei sale.

Sa relevăm drăgălaşul allegro (Di taie amor che dirai mai puö dalia parola) din Cavatiua Leonorei, admirabilul terţei din primul finale, şi mai ales duetul (Leonora e Conte) din actul IV (Mira, di acerbe la-gr ime. . . ) După isbucairea splendidă (alle­gro briliante : Vivra ! Contende il giubilo. . . ) sala a făcut marei artiste ovaţii frenetice ; d-na Teodorini a primit, In aplausele una­nime ale sălei un superb cos cu flori, şi a

*) Dr. G. Karpelles : Heines Biografie Pa" Б6 şi 57,

**) Börne, „Aus meinem Tagebuche, pag. 77 (i „Goethe ist der gereimte Knecht, wie Hegel der ungereimte".

fost rechemată de nenumërate ori. In ade-vër se întrecute pe sine : te uimea mlădie­rea acestei voci mai mult dramatice, şi si­guranţa cu care a emis cascada de note.

D-na Teodoriui a fost de minune se­cundata de simpaticul nostru bariton De leanu, care pe zi ce merge îşi căştigă mai mult favoarea publicului. Să relevăm aria II, balen del ÊUO sorriso cântată cu multă suavitate.

ORGANISAREA ÎN ÎNŢELEGERE *>

Despre această idee atât de mă­reaţa, — care la noi se pare că nu se va întrupa în curênd, am scris mai adeseori, mi-am propus şi aceea că nu voiu mai osteni înzadar, că doar' nu eu sunt chemat să restabi-le. c pacea Intre aleşii naţiunei ro mâne din Ungaria şi Transilvania, în­ţeleg comitetul partidului naţional, deoare-ce eu sunt cel mai disparent pion al luptei pentru esistenţă, la care s'a angajat naţiunea română, şi că ar fl mai consult să-mi văd de afacerile private, că diverginţele de păreri ivite în sînul comitetului — şi prin acesta în întreg partidul, sau mai bine zh în naţiunea română, de­cad şi ajung azi-mâne în stadiul parlamentarismului maghiar, la o ceartă ordinară între fraţi cari au a-celeaşi aspiraţiuni.

Ziarele maghiare însă zilnic persi­flează această decadenţă a noastră, şi cu bucurie iau act despre toate destăinuirile, mai bine zis despre slă­biciunile noastre, şi cu drept cuven t : dacă curentul acesta morbid şi infect ce ne-a cuprins va mai dăinui încă, ajungem la o stare pe care aş pute o întitula, fără mustrare: panama poli­tică română, care titlu îl şi meritam nat»--:" »ЛгЛ)кЛ.ы-л I O •v.ilt'iV/.n л о „ n *.*>• iu/-Ij ^uilUiliUu'iic: ii* IL .n i . j V < . C făcusem eri cu „Replica" şi „Me­morandul."

In monarchia noastră sit multe neamuri, dar' ostaş ca ţromânul nu se află.

In armata oflcerii roma strălu­cesc şi acolo sunt podoaba naţiunei române.

Este evident deci că mat îa l a-vem, mai bun şi mai aceesil, nici că se poate închipui.

Este acum întrebare, patru-ce stagnează lupta noastră >litieă ? cari poarta vina, comandau sau trupele ?

Fiecare român cu carte şe rës­punsul, e de prisos să spun aceea că ori ce armată puternică de ai avea, şi îţi lipseşte Napojon-cel-mare, ai perdut lupta.

Unde sunt Napoleonii naţiuii ro­mâne astăzi? se ceartă prin ziare, stau la pândă unii după alţii,şi stre­cura pe ţînţari, nu aceas ta ai fi insă chiemarea lor, fără precum 1 neîn­ţelegerile ivite n'au întrebat obştea oare de e bine a se certa su ba, tot astfel să dea mâna unii c alţii şi nu ispitească poporul care lânce­zeşte în lupta politică şi u din vina lui.

Unul azi şi altul mâne îşi perde voia din trecut şi străbunii noştri ziceau că „consuetudo est altea na­tura" apoi nededaţi la o trindâvie şi vor t rebui decenii până ie veţi putea mobilisa din nou, mai nuit, în­crederea în conducetori dabeşte zilnic, vëzôud noi că la unii şi alţii prevalează interesele private ctlor ale causei comune.

Abateri de la programul nostru naţional în această e ră de pajalicuri nu se pot face, probele au dovedit-o aceasta în de ajuns, nu române alta decât .p.anşolidare în sena strîns şi luptă cu puter i unite contra opre­sorilor, cari nu ne pot invinge cu tăria lor, decât cu deşmeniprart>a _ no^

^ ' • ^ í í f c - Í S S , % ' ^ ? ^ 4 Í A a A f W mai 'buh pentru de a 1Zic, ziarele magmare m a u îndem- v- F * J . '- r a n , , m nat, ca mai odată să scriu câteva ne consolida şi a ne lupta ca acum,

rtnduri la adresa celor „aleşi", că doar' în oara a 11-a nu vor părăsi stindardul, pe care cu scumpètate l 'au purtat ani şi ani de-arlndul.

Articolul acesta ne vine de la un zelos membru al partidului naţional român.

Bedacţiunea.

Delà Braşov,

de mult nu ni s'a îmbiat, deoare ce ei atât erau de mari şi tari încât s'au socotit să zidească un turn ba bilonic. .Pionuî*.

Un cor harnic.— Un profesor brav. Мяі multă îuteresare.

O zi de bucurie a iost seara de botez, dar numai pentru unii Braşoveni români. Şi această veselie, сіш- n e a făcut o? Cor.:l bisericesc gr. or. iom. din Braşovul-Vechi; care de-аЬел de vre o 2 luni e tnriuţur, la stăruinţele vrednicului preot de-acolo Iosif Maximilian, venit de curênd în această pa-rochie, anume: dm 12. Iulie 1898 Anume dl preot înainte de toate a trebuit să caute un dirigent, observând, că de mijloacele necesare de a remunera pe un dirigent nu dispunea. Şi-a 'ncercat norocul, rugând pe Timotei Popovici, profesor de musică la gim-nasiul rom. din loc, de a 'nfinţa şi la ei un cor bis.

Dl T. Popovici, care are în vedere pro gresare pe toate şi 'n deosebi pe această cale, a poporului din care face parte, nu­mai decât a şi satisfăcut dorinţei d-lui preot, începând imediat cu prelegerile de cor, compus din vre-o 70 de persoane. Iu timpul acesta scurt, amintit mai sus, i a in-struat dl T. Popovici pe lângă liturgia, care-or cântat-o la sărbătorile crăciunului şi-acum la botez in biserică, Încă şi mai multe cântece naţionale, încât or putut da şi un concert, care le-a succes atât de bine. Punct la 8 oare se ridică cortina; ear' corul condus de dl T. Popovici cântă ,Amin", tUnule născut* şi „Sfânt.*

Nu ştiai ce să admiri în grabă, cântecele bis., cântate cu atâta precisitate şi evlavie încât te simţeai că eşti ţa b i s , ori frumo­sul şi pictorescul costu-n românesc, Iu care erau frumoasele coriste Îmbrăcate.

A urmat cântecile .Bagă Doamne luna 'u nor" şi .Foaie verde pup de crin", cân­tece bănăţănesti, compuse de însuşi dl pro­fesor T. Popovici pentru cor mixt şi cân­tate cu atâta farmec, încât publicul aplau-u a u u f imuoui ju lo . C a l c e t , W-тѴчН ^.z. fi»

petate. Declamaţiunea ,Cine-i Nuhăra", pre­cum şi piesa teatrală .Medicul fără voe" Încă au reuşit "peste^şteptareT 'C&ÎC UU J? poate face românul, numai voe să aibă, căci e înzestrat delà D-zeu cu toate. Pe­trecerea a fost foarte însufleţită şi a durat până diminaţa la 6 oare.

Toată lauda merită dl T. Popovici, care n'a cruţat nici timp nici osteneală de-a face ceva cu românii noştri din Braşovul vechi. Multe, foarte multe, a făcut în această di­recţie dl. Popovici şi totuşi nu e destul, căci

FOIŢA „TRIBUNEI POPORULUI".

POVESTEA REGINEI BINEFĂCĂTOARE DE

CARMEN SYLVA.

A fost odată o regini bună la inimă. Ea jtnduea să curme toate suferinţele pe cari le vedea pe păment. Cu cât făcea Insa mai mult bine, cu atât par'-că nevoile sporeau. Mijloacele ei erau neîndestulătoare ca să ajute pe cei sëraci ; cu vorbe nu putea mân­tui de dureri pe cei ce jeleau şi mâna ei nu putea vindeca toate boalele. Credea însă cu neputinţă ca Dzeu să fi vrut o lume aşa de plină de neajunsuri, si-'şi închipuia că dacă oamenii ar şti să se poarte, ar fi ne­greşit fericiţi. Atunci se duse la biserică şi înălţă o rugăciune de a cărei putere şi în-drăsneală nici nu-'şi putea da seama In aceea clipă. Se rugă ca şi aceia cari, in nesocotinţa lor nu ştiu ce s'ar Lntêmpla, dacă li s'ar împlini ruga.

— „ Doamne, se rugă ea, de voiu întâlni în cale pe v reun nenorocit, fa ca numai pri­virea mea să-l mântue de suferinţe, chiar dacă ar fi să cadă asupra-mi tot nenorocul lui".

Cu inima îndurerată eşi din biserică, în-trebându-se dscà Dzeu a ascultat-o. Dzeu pare une-ori a nu ne asculta r u g a . . . Dar'

chiar în ziua aceea înţelesese că ruga-i fu sese împlinită.

Iutâ'ni, purtat într'un cărucior, un băiat care nici odată nu umblase. II cunoştea de multă vreme; dînsul iubea din tot sufletul pe regina cea bună. Ca totdeauna, ea se apropia de el, îl apucă de gingaşa mână şi, cu glas duios, îi vorbi de repede vindecare. Ochii băietului se deschiseră tot mai mari, ear' regina simţi că-'i piere din trup toată vlaga. De odată băiatul se ridică voios: .Par'-că aşi putea umbla!" strigă el ca in vis; se sculă din "ulcuşul sëu de chin şi începu să umble, ca şi cum n'ar fi fost nici odată olog. Regina urmări zimbind chiotele copilului, se du3e acasă, căzu la pat şi zăcu multă vreme de dambla. Nu vru să ia lea curi; zicea că Dumnezeu o va tămădui, când îi va veni vremea. Aşa se şi intêm­pla.

De atunci ea tot luă asupra-şi boale peste boale: orbi, asurzi, amuţi şi fu prinsă de friguri; dar' tot mai frumoasă, mai tineră şi mai luminoasă eşea din aceste Încercări. Nici odată nu se tânguia.

In curênd eşi svon în lume de minunata ei putere de vindecare — deşi dînsa nici odată nu vorbise despre asta — şi oamenii începură să năvălească la regina şi s'o chi­nuiască cu suferinţele lor, fără să bănuiască ce jertfe ie aducea. Se zicea, că regina era primejduita de toate molipsirile şi nu voia să se ferească de ele, mai ales când era vorba de copii.

Tot aşa cu serăcia. Ştia să născocească multe spre a găsi altora de lucru ; dar' ea de mult nu mai avea nimic şi nu-'şi putea erta cea mai mică dorinţă, de oarece în totdeauna Ii lipseau mijloacele. Cu tot aju torul soţului ei iubitor — ajunsese ca Sf-Elisaveta: abia de mai avea o haină.

Numele ei era de mii de ori binecuvân­tat. Lumea câta să se apropie de dînsa, s'o atingă, să-'i prindă o privire ; căci lumina ochilor ei mângâia pe cine oglindeau. Păcei^ care purcedea delà dînsa nimeni, nu-i putea sta împotrivă.

Mai greu de îndurat li erau ceasurile în cari nu era înţeleasă, când potolise o za­vistie şi drept resplată trebui să auză chiar la vatra sa vorbe nr plăcute. Uită o clipă că şi aceasta era o parte din darul ei bine­făcător, şi plânse în taină. Dar' norii se împrăştiară şi regina pricepu că şi sufleteşte avea să ia asupra-şi relele altora. De atunci răbdarea-i fu neclintită. Oamenii uitară că se purtaseră reu cu dînsa şi-'şi închipuiră că necurmat au iubit o, că n'au hulit-o nici odată. Ear' dînsa zimbea, o privire din ochii ei le dăruise uitarea.

Intr'o zi o femee germană o rugă: ,Mă-ria-ta, singurul meu băiat e pe moarte. Ştiu că ai burueni minunate cari vindecă, când nimic nu mai poate vindeca."

Regina, fără a sta pe gânduri, se duse tn pripă lângă patul în care horcăia a moarte tinôrul. El deschise ochii împăinjeniţi şi se т я і uită odată la dînsa. Această singură

e în al 3-lea an şi încă nu e ales definitiv. 8au doară p»n*ra că e elev de-a lui Q. Mu-sicescu şi mi e a vr'unui nu ştiu cine de prin Germania, ca să Introducă şi la noi musica clasică a vreunui jidănaş ; că vezi Doamne, în poporul nostru nu sunt lucruri cărora să le dai atenţiunea cuvenită, pre­cum o fice dl T. Popovici, când subiectul la lucrările sale şi-1 ia din mijlocul popo­rului

Ar fi bine deci, ca cei chemaţi să obser­ve luciuiile aceste.

Un lucru, pe care cu regret nu-1 pot tre­ce cu vederea a nu-l aminti aci, anume: înzadar te nisuiai să cauţi la petrecerea a-ceasta românească atât de bine reuşită, în­că şi pe alte persoaiie onorabile, din Ce­tate şi Schei, că n'ai aflat.

Afară de şcoalele noastre româneşti, cari erau representate, pe alţii n'ai putut să vezi.

Ar fi bine, ca pe viitor românii noştri din Braşov să arete un interes mai viu faţă do întreprinderile acestea, încurajând apoi prin participarea lor pre întreprinză­tori. Multe lucruri folositoare putem face atunci, când cu toţii sărim în a sprijini în­cercările de felul aceşti .

Privitorul.

Din Sânt*Ana.

Sânt-ana. 23/1.

Poporul îndurerat de soartea celor deţinuţi s'a liniştit puţin. E însă mare temere, că felul cum se face cercetarea să nu-l aţîţe din nou şi să nu-l revolte în potriva celor, care cu ori-ce preţ vreau pe el să-l scoată vinovat, eart pe solgăbireul Paris şi pe gendarmi să-i presinte curaţi ca soarele.

Alaltăeri după amiazi şi în noaptea ce a urmat s'au făcut noi deţ*™ ri He ţerani si anume: 5 bărbaţi ş*$ţ

tra deţinerii. Recursul a fost râ Toţi cei 18 deţinuţi sunt în joc '-^dui Zimme^'-^w —~

V • I I ţ Д

prefaţai in temniţă. Deţineri, după-cum arată s< mnele,

în curînd se vor face earăşi. Martori până acum s'au presentat vre-o 50 şi de la fasiunile acestora atârnă foarte mult libertatea sau întemniţarea celor­lalţi membri ai „Reuniunei ţerăneşti".

Cercetarea o sevîrşeşte jud<le de ins-

privire îi aţîţă din nou flacăra v i ţei ; rö-suflarca i-se întoarse în piept; buzele, reci şi vinete i se rumeniră şi se dezgheţară, ear' muma recunoscătoare se aruncă la pi­cioarele reginei, lmbrăţişindu-i genunchii.

Intorcêndu se, de astă dată acasă regina nu se simţi aşa ostenită ca de obiceiu ; dar' totuşi se aştepta, ca o boală grea, poate chiar moartea, să o pândească. Care nu-i fu spaima, când a doua zi vëzu că singu-ru-i copil căzu greu bolnav, înaintând cu paşi repezi spre moarte !

.Doamne Dumnezeule!" ofta ea. .Această jertfă u'o vei cere delà mine 1 Trece peete puterile mele!" Zadarnică ti fu rir—* darnice iscusitele îngrijiri! Chiar I perd use farmecul. Copilul ei nu chise ochii, ci aiurea despre îiv de frumoşi şi despre flori, pân. 1

înţepenit şi galben, în braţele gina, doborîtă, fără lacrimi, ia . . fără puteri, simţea numai că ard Din aceea clipă părea că darul \ 4 sit-o.

Oamenii ziceau, că ar fi pierd rea în minunatele ei burueni. Ve$ de întunecime pentru sërmana г/ (şi blestema'făptura şi ruga ei. ! , vină, că din pricina ei a căzut t norocirei sale şi asupra îndrăgit, . Lumea îi părea aşa de întunecată, e< даав ar fi fost împresurată 'e o ;,oapte fa fără primăvară, fitră notat frumoşi, fă

tructie din Arad, Nyirő Géza, ear' din partea gendarmilor Zangegiacomo Marcel şi încă un căpitan.

Căpeteniile acestei reuniuni de des-naţionalisare a Nemţilor din Banat deputaţii Wittman şi Blaskovichau fost eri la Sânt-Ana. Se interesează foarte mult de bieţii Şvabi.

Măcelurile sevîrşite au băgat groază Ы toţi locuitorii comunei.

Soţia lui Teuber, despre care o fi­ţuică ungurească din Arad a scris, că nici un păr nu 0a mişcat din cap, e în doaga morţii.

Marţi e têrg septămânal aici şi pe cei cu pene în pălărie i-au cupnns qroaza, că se vor întêmpla noi ciocniri De acea şi-au ascuţit baionetele. Po­porul însă a fost mulcomit • de cei doi deputaţi din fruntea „Bauern Verem' -ului.

Miliţia, poporul începe a nu o mai suferi 'pe capul seu. Ştie, că el va purta cheltuelile cu întreţinerea ei Bine ar fi când s'ar îudepărta de aici, căci e un spme în ochii oamenilor din

I Sânt-Ana. Peste o lună, probabil că va fi dusă

de aici. Despre cele ce se vor mai întêmpla,

vf, voiu scrie. - i. g. —

povici, Valeriu Popovici, Octavian şi Maria Pop cu fiul, Oto şi Elena Popovici, cu fii, Ersilia Popovici, Maria Bolonaş, Parase şi Elena Vasilescu cu fii au profunda durere de a anunţa cruda perdere a neuitatului lor soţ, tată, fiu, frate cumnat, unchiu şi ginere Emilian Popovici, Inginer Şef de sec-

Succesul unei art iste române. Ziarele din ţie C. P. R. Încetat din viaţă la 8 (20)

poate şti. Mulţi însă, prevëd izbucnirea unei revoluţii ungureşti pentru recucerirea in­dependenţei desăvtrşite a Ungariei. "

Va să zică Zichy Nándor şi toţi prelaţii catolici se aliază cu Kossuth, ca să facă... revoluţie.

Bată-te, să te bată, Caşolţenel

talia vorbesc cu mult entusiasm despre o nouă cântăreaţă română, d-ra Maria Here-scu, care a debutat cu un mare> suueesM fel Ы п е

teatrul dm Ivrea, în opera Poliuto . Dre j Herescu a plecat din România acum trei ani şi în intervalul acesta a făcut studii strălucite la conservatorul din Milano.

Ianuarie în etate de 39 ani după o scurtă, dar' grea suferinţă, împărtăşit fiind cusfin-

inmormêntarea s'a fâcut la 10/2fl Ian.

înflorirea comerciului României. Con­sulul austro ungar din Smyrua a făcut mi­nistrului de externe din Viena un raport în care arată că spirtul romînesc face o mare concurenţă atît spirtului de proveni­enţă austro ungară, cît şi chiar celui de pro­venienţă rusească. Consulul încheie rapor­tul său zictnd, că dacă pcoducţiuuea Romí­néi ar fi mai mare ţările exportatoare de spirt ar avea tn regatul român un conçu rent primejdios.

CRISA. Széli la Viena. — O voce autorisată.

N O U T Ă Ţ I Arad, 24 ianuarie n. 18У9

O candidatură de deputat . „Gazeta Tran silvaniei" publică o corespondenţă despre adunarea de candidare a protonotarului co-raitatens Dr. Pachomie Avramescu, în cer

Jidani de bună speranţă. Inveţăcelul meseriaş Jacob Steiner a rănit aseară cu stiletul pe elevul de a doua cl. civilă, Wmk " 1er. Perciunatul Inveţăcel a fugit, spre mai marea supërare a poliţiei aradane. Cei doi „voinici* se luaseră adică la ceartă şi cum cu vorba nu puteau decide, a hotărit — arma.

* Manifestaţiuni de artă — maghiară. O

trupă de .artişti" maghiari s'a aşezat lăs­tun pe capul bieţilor oameni din comuna Derecica din Bihor. Fiindcă „arta" n'a prea fost gustată, prin urmare nici remunerată, trupa ungurească s'a apucat de alte resurse de câştig şi anume de negoţul cu fete. Au şi furat pe fica proprietarului Kovács Imre şi au adus'o la Glogovaţ, de unde ni së scrie, ca întreagă trupa teatrală a fost de ţinută. Aşteptăm acum, ca Pàzroàndy să pro pună guvernului ridicarea subvenţiuuei de stat pentru această trupă.

С — didare Avramescu a momit pe puţinii pre­feriţi şi şi aceia aproape toţi slujbaşa eu fel U r e a cu sarea, cea c

яі H uiomis alegatorilor „•ea ce a t ăcut -pe popa

_^*<чпяа Bă 'şi ridice glasul şi să-l recomande pentru - • m« <і.\іц,,. ' i-o «ut de hac însë ţera-nul Dimitrie iVovac din Va^ova, -care~ a re­dus momeliie lui Pachomie şi ale popii lamşa Ia adevërata lor valoare.

* Beroluţie în Ungaria. Se Înţelege că noi

u ştim nimic despre asta, dar' „Epoca" in Bucureşti, care ştie toate, eată cum roroceşte :

,Ce o să urmeze din această gravă situ-ţie, din această luptă teribilă între Coroa ă şi oposiţia ungurească aliată cu clerul

cu aristocraţia ungurească? Nimeni nu

S'a Întâmplat o mică surprindere în aceste din urmă doue zile. Sâmbăta seara plecase deodată, fără veste, la Viena Séll Kálmán, care era considerat de .mântuitor al con­stituţiei."

Călătoria sa era pentru toţi o surprin­dere, astfel, că dădu naştere la o miie şi una de combinaţii Iu cluburi şi în ziare. Des­pre călătoria lui atâta se ştie până acum că a fost primit, Dumineca înain«J de a miazi, în audienţă de cătră Monarhul, şi că a făcut visită contelui Ooluchovski.

Cea mai interesantă întrebare în noianul combinaţiilor era şi este fără îndoială că : eu ştirea şi la îndemnul cui se duse Széli-la Viena? Chemat fiind ori trimis? Cu ştirea lui Banffy, ori fără? Oposiţionalele bine înţeles, comentau în rolul lor, că e la mijloc vr'o intrigă in contra lui Banffy; foile guvernamentale apărute Luni pe la amiazi nu dau desluşiri In această p r m n ţ ă ; cele apărute seara încă nu spun hotărît ele în sele că cum s a întâmplat ; ci, în lipsa pro prielor informaţiuni, reproduc din .Neues Wiener TaqbbXt" cea următoare „Sâmbăta trecută, Széli a rugat pe Bánffy,

de a-i exopera o audienţă la M. Sa pe Du minecă. Această audienţă s'a şi întemplai în adevër ieri înainte de ameazi, prin in­tervenţia lui Bánffy. Széli a stat o oară întreaqă la Monarch şi a referat în mod amekiinţit asupra situaţiei politice din Un-fldtKp;. : i м г , ., . . . . . „_...-'•

' 4І8І dar' uueie cercuri şi foi vieuéze In cele inai de cât clicele

• »• »lareit (ic a*" V г .щп-шпт Ip ţ î s îo , w I dimineaţa :

n - A

f f

d 0 U f s ú ^ t r P • р я г Г Girmínia-J 'ung^-Banffy plecase şi el noaptea la Viena. л^* stă căletorie a fo3t şi ea aşa de ne aşteptată şi aşa de perfect tănuită până ln ultimul moment — scrie însuşi „P. Lloyd" — încât In clubul liberal cei "dé faţă nici pe departe nu bănuiau, că mi-nistrul-president ar avea o aşa intenţie, deşi römasese până la 8Vi în club.

Luni, înainte de ameazi, Bánffy fu primit tn audienţă. Şi earăşi M W. Taeblatt 1

ştie mai multe să spună de cât „ P. Lloyd' anume ;

„Decisiunea, privitor l& crisa ce atât da multă vreme dăinueşte, este pe punctul de a fi luată. Disolvarea parlamentului ungar însă (acest „însă" aici e cu totului de tot semnificativ B. „Tr. P".) nu se va întêmpla încă în acest moment".

Dacă nu se va ajunge la un compromis cu partidele oposiţionale, guvernul are de gând Ia ori ce cas a încheia sesiunea actu­ală şi a deschide una nouă, pentru a asi­gura alegerea unui nou presidiu. Şi apoi va întreprinde o încercare serioasă spre a asigura mersul normal al trebilor parla-lamentare.

„Numai dacă toate încercările s'ar sfîrşi fără résultat, guvernul ar păşi la disolvarea parlamentului ; dar' o astfel de mesura n'ar fi luată înainte de luna lui Martie".

Şe fie tot numai o simplă ameninţare?

Nenorocire cu.bicieiul Un înfumurat bi ciclist, de orgine ovreu, a călcat ieri pe o

l i t i a tncerjut a plânee, iar biciclistul a fu j

Necrolog. Inserăm cu deosebită părere de rëu urmëtorul anunţ despre moartea unui Român brav, a cărui moarte lasă jale adâncă în familia fruntaşului Popovici din Haţeg :

Jalnicii : Alexandrina Popovici cu fii Geor-gicâ şi Elena, Bucur şi Susana Popovici, Iuiiu şi Elena Popovici, Septimia Danilescu Corneliu şi Victoria Popovici, Virgiliu Po

Poşta Redacţiei. Dlui Magdu, M. Badna. Dacă vei avea

sinceritatea şi curagiul să scrii celor delà .Tribuna" şi căuşele pentru care te-ai ex­patriat şi ai ajuns în Bucureşti protejiatul şi amicul lui Caşolţanu, ear' timp de 10 ani nu ai îndrăznit să te întorci în patrie deşi erai curentat, atunci poate că am re­flecta la scrisele D-Tale. Credem însă că tn caşul acesta .Tribuna" ar regreta până şi ea că ţi a găzduit prosa.

I. Bl. Lancrăm. Rëspunsul e trimiterea foii.

U L T I M E Ş T I A I Situaţia.

Viena, 23 Ianuarie.

Széli şi astăzi a fost primit în au­dienţă de cătră Monarh.

Pe timpul petrecerii sale el a avut convorbiri cu Ooluchovski, Kàllay, Thun şi cu ambasadorul german, con­tele Eulenburg.

Tnnta »invt.Jp î? оппаіЛеѵІІ pe Széli ca viitorul ministru — président.

Monarchul a mai ascultat în aceste din urmă doué zile pe conteL GolU-C h o v s k i , Kàllay, Şi pe ministrul à laterè Ешаішіі Széchényi.

Se "stfilpă în í

« Г de

ând. f " r * v e a crisei toi

amănunţii a act'1 7 -

. т Ц » і aii»-

tec de paseri, fără nimic în fine ; nimic din toate c ; altă dată înviorau sufletul ei. Ea care nu cârtise nici odată, cât timp crezuse^ că mântuise pe alţii de suferinţele lor, găsi astă dată cerul fără îndurare şi nu mai avea tăria, de a se bucura de fericirea ce­leilalte mume, cruţată de groaznica sufe­rinţă.

După ce îndelungă vreme rătăcise în noaptea îndoelei, ea adormi In sfîrşit. De odată i-se păru, că uşa зе deschise, că dra-gu-i copil întră, strălucitor şi fericit, că se aşeză pe marginea paiului, că Ii ridică de pe piept povara durerei şi Ii dădu bucuria cft un resutlet ce rëspândi i miros de mic-şunele. Apoi el zise cu vocea-i duioasă: .Mamă, nu plânge 1 Tu m'ai fâcut atât de fericit, cum n'aşi fl fost pe păment, cu toată iubirea ta aprinsă! Oare nu mi-ai deschis tu cerul ? Mi a fost dat să më întorc acolo, fără dureri şi fără păcate, mulţumită jertfei tale, oh, mamă! Nu plânge! Sunt pururea cu tine ! Ai făptuit, tn evlavia ta, o greşeală, crezênd că ai putea să alini toate suferin­ţele lumei şi ai fost silită să o ispăşeşti, do-borttă la păment. Lumea este aşa cum o vrea Dumnezeu : o ocnă, un cuptor, o topitoare, o trecere foarte scurtă d» 11 o vieaţă la alta, mai mult sau mai puţin înălţată, după cum am în votat pe păment. Răbdare, ma­mă! Ceasul mântuirei tale sună; ear' eu sunt pururea lângă tine, cu lumina şi pu terea mea ! Tu poţi Încă mângâia, pentru

'-însă Budapesta, 24 lanuari^j*

Bánffy şi cu Széli s'au întie-azi dimineaţă din Viena. Se ere"™1

acum la sigur că acest din r - ş i va fl însărcinat cucompunei p

itorului cabinet. că crezi Intr'o vieaţâ viitoare, pentru că ştii bine, că ea ne aşteaptă pe toţi! Mr-arte nu este! ci numai o renaştere şi oh! mamă, dacă ai şti cât de frumoasă e, ai aştepta-o cu o nespusă bucurie şi n 'aimai suspina! Serăcia, boala, nedreptatea şi lupta, trebue să fie ! Aceste toate folosesc numai să ne curăţim sufletul, să ne aju­tăm Intre noi şi să ne miluim. Eată dc ce sunt fericiţi aceia, cari ajută pe cei ce suferă, din toate puterile, jerflndu-se şi dăruind tot ce au de dat; dar' să sehini băm pămentul Intr'un raiu, nu se poate şi nici nu trebue; căci pămentul este un loc de muncă, numit de oameni : „iad sau purgator !'•

Regina se deşteptă şi de atunci liniştea reintră In sufletul ei. Ea putu să mângâie, să aducă bucurie dar' să vindece nu! Ea nu mai avea nici o dorinţă; trăia tihnită şi fericită, rëspândind pacea în jurul ei.

S i n a i a , 30 Oct. 1898.

Din ale clipelor plăceri...

Nu te 'ntinde pe cât n'ai, Cl te ntinde pe cat ai.

Ant. Pan. Eram la o petrecere mai mulţi prieteni.

Serbam ziua unuia dintre noi. Intre pahare,

vorbă multă, şi glume, ne trecea bine vre­mea. Ajunseserăm deja la o oră destul de înaintată, când, drace-mi-te, unul dintre noi găseşte de cuviinţă să ţină un toast pentru jubilant. Se ridică încet de pe scaun, şi începe :

—Nu sunt orator, dar' voiu să vorbesc . . . —- Nu sunt Cismar, dar' vreau să-ţi fac

o pereche de ghete, — Im şopteşte la ure che vecinul meu.

Am isbucnit într'un rîs homeric, târând în alai pe toţi tovareşii, şi oratorul a amuţit

Sunt plăcute astfel de scene, când ţi-le reaminteşti, şi chiar şi .oratorul" ocasional face astăzi chef pe socoteala potrivelii vor­belor de atunci.

Era o petrecere, era între prieteni, pe lângă masă, şi ori cât de mari prostii s'ar fi comis cu acea ocasiune, nimărui nu-i causa nici un rëu, nici in présent, nici în viitor.

Cu totul alta este situaţia, când un om păşeşte .serios" ln publicitate, şi mai cu seamă îşi ia un rol de conducător!

Cu oarecare surprindere am aflat şi eu ln vremuri că fratele Ilie|a ajuns conducăto­rul, astăzi .directorul", .Tribunei'. Şi n'am putut să nu exclam cu poetul:

„Te-ai înălţat aşa de sus, .Iubitul meu amic, .In cât să nu te miri, că pari

j .De jos atât de mic.

Liie-asupra

— u u u p i e

Mi am adus aminte atunci de sparend rea cu prietenii, şi m'am gândit- î a l l u i

— Nu e cap, — dar vai şi ce o să facă!

ft j ca să icest ro-m foarte ă se arată irfect, — lui Men-

ilistag-ului w şi pe şi pro-anarchi-

Ear' w ş i ai

Menzj I tineri •atriotici

/ßze tote popă

Nu este însă cel dintâi el-care vrea să facă cisme, v

S'a găsit sacul cu petec Ii trebue .moşului" un

Unchiaşului. Ş'acum :

.Cântă cocoşule,

.Şezi pe lauri mc Şi cântecul cocoşului e

urii moşului s'au vestejit. Altă menire avea şi bit;^

acest pământ ; şi poate era azi un cinstit, nu un politician inconştient.

Dar' iertare, prea m'am avintat cu em-tetele !

Ce sunt însă eu de vină, dacă ara avut prilegiul să citesc astăzi .Tribuna* şi .Epoca" ?

Se contractează multe obiceiuri rele, mai ales din simpatie.

Eu avînd simpatie pentru .d i r ec to ru l " -capul gol şi pe din afară, şi p d CÙ,Ъ£ f ă _ o prietenească recomandaţie i aş fa după

_Lasă pojiţica Dăiene şi pune m 1

cădelniţă. ~ • Ш te 'ntinde pe cât n'ai ! . . . Ob o-

Sever Editor: Anrel Ророѵіеі-Яаггіа a # e V

Redactor responsabil loan Bosen $by

/

4

Bibliografie. Gramatica română pentru гпінЦатепіій

secundar de han Petran, profesor. Partea II. Sintaxa. Ara^l, 1898. Editura autorului. Preţul : 60 cr. v. a. Se poate capota şi la administraţia „Tribuna Poporului".

• „Treizeci de ani de domnie ai Regelui

Carol I. Cuvântări şi acte. Vol. I. 1866— 1880. Volumul l. 1881-1896. Ediţiune» асааетіэі Române. Bucureşti 1897.

Călindarul Minervei

La tipogr. „Tribuna Poporului" să execută tot soiul de

Cărţi de visita Tiparul cel mai variat şi mai frumos.

Preţurile mai mici ca ori şi unde.

Cel mai valoros şi mai frumos calendar din câte au apărut pâ­

nă acum în limba rom. întreg cuprinsul e original.

Colo mai minunate ilustraţiuni ce au ieşit din alelier tip. romanesc.

Multe din ele represintft localităţi ţi porturi din Unguria iji Transilvania.

Călindarul acesta apărut în tipogra­fia Minerva din Bucureşti e at&t de Щ bogat In cuprins atât de frumos In cat ar fl o pagubă, centru preoţii, ln-voţătorti, notarii, advocaţii, modicii şi toţi inteligenţii români, daco. nu s'ar cuiupöra acest calindar pe 1899.

Preţul 90 cr. trimis franco.

Se poate cumpöra delà Ad tui-nistraţiunea „Trib. Poporului".

A apărut!! şi se află de vêiizare la admiuistr. „Tribuna Poporului".

Lupta pentru drept de ör. Rudolf lliering traducere de Teodor V. Pacăţian

cu preţul de 1 îl. exemplarul plus porto postai.

Administraţia

„TEIBTJNA POPOETJLUI"

fi 63151 k. sz.

898. 274 1-

Arvcrési hirdetménykivonat. Az arad i ki r . tszék mint telekkönyvi hatóság közhírré teszi, hogy

„Victoria* t a k a r é k é j hitelintézet a radi vég.ehajtatóuak, Faur Gavrilla

kurticsi lakos, végrehajtást szenvedő elleni, 3000 frt tökekövetelés és I

j á r . iránti végrehajtási ügyében az aradi kir. törvényszék területén lévő'

Kurties községben fekvő a kurticsi 127 sz. tjkvben, A. I. 7-—12 s. sz. a

foglalt ingatlanokra, az árverés t 1663 frtban ezenel megállapitatott ki­

kiáltási árban elrendelte, és hogy a fenuebb megjelölt ingatlanok, &i

íM,Q évi február hó 25 ik napján dél e. 9 órakor Kurties község hàzàbàl

megtartandó nyilvános árverésen a megállapított kikiáltási áron alól is

eladatni fog.

Árverezni szándékozók tartoznak az ingatlanok becsárának 10 % - á t

készpénzben, vagy az 1881 : LX. t.-cz. 42. § ába jelzett árfolyam­

mal számított ós az 1881. évi november hó 1-én 3333. sz. a. kelt

igazságügyministeri rendelet 8. §-ában kijelölt óvadékképes értékpa­

pírban a kiküldött kezéhez letenni, avagy az 1 8 8 1 : LX. t.-cz. 170.

§-a értelmében a bánatpénznek a bíróságnál előleges elhelyezéséről

kiállított szabályszerű elismervényt átszolgáltatni.

Kelt Aradon 1898 évi október hó 21 napján.

Az aradi kir. tszék mint telekkönyvi hatóság.

j Rubiceek kir. tezéki bíró i

i > CFÜ «tuf» J<ít '

A mei

POY

Sc primesc comande pentru

I

'S5»

Preţuri foarte moderate.

Ori-сѳ comando so ofoctuosc propmt.

m. ».

le, ri şi

de or-

ns-

et

4 1

â

Tipografia tTribuna Poporului' A u r e l P o p o v i c i - B a r e i a n u in Arad.