Drepturile garanţii

Dreptul de petiţionare, Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

DREPTUL DE PETIŢIONARE

Petiţia reprezintă modalitatea prin care cetăţenii unui stat au posibilitatea de a-şi

valorifica un drept, de a cere o explicaţie cu privire la o problemă personală sau la o

problema de interes general. Din punct de vedere juridic, petiţiile se pot prezenta sub

patru forme şi anume: ,,cereri, reclamaţii, sesizări şi propuneri”1.

Dreptul de petiţionare este acel drept pe care îl are o persoană de a se adresa

autorităţilor publice, printr-o petiţie şi de a solicita intervenţia acestora în vederea

soluţionării unei probleme fie individuală, fie colectivă. Petiţia trebuie să conţină

următoarele elemente:

- datele de identificare ale petiţionarului (numele, prenumele, adresa, numărul de

telefon al petiţionarului);

- semnătura acestuia.

În cazul unei petiţii colective, aceasta trebuie să cuprindă datele menţionate mai

sus pentru cel putin unul dintre petiţionari grupului dar şi:

- aspecte relevante referitoare la subiectul petiţiei, evitându-se, pe cât posibil, detaliile

inutile;

- copii ale unor documente justificative (dacă este cazul).

Potrivit art. 51 alin.(1) si alin. (2) din Constituţie ( Cetăţenii au dreptul să se adreseze

autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. Organizaţiile

legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le

reprezintă”2.), acest drept poate fi exercitat individual sau de un grup de persoane. De

asemenea, autorităţile publice sesizate au responsabilitatea de a comunica petiţionarului

răspunsul, indiferent dacă acesta este favorabil sau nefavorabil, in termen de 30 de zile

de la data înregistrării petiţiei. În condiţiile în care rezolvarea necesită o investigare mai

1 Ioan,Muraru,Drept constitutional si institutii politice,vol.I,Bucuresti,All Beck,2005.2 Constantinescu,Mihai,Constitutia Romaniei revizuita,Bucuresti,ed. All Beck,2004

amănunţită, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate prelungi termenul

prevăzut cu cel mult 15 zile.

Maximilien de Robespierre considera în ceea ce priveşte dreptul de petiţionare că

acesta este “imprescriptibil şi al oricărui om din societate”3. Din acest motiv, dreptul de

petiţionare a fost considerat ca fiind un drept natural ce aparţine fiecărei persoane în

parte.

Pentru a fi validă, orice petiţie trebuie să fie semnată şi să conţină datele de

identificare a petentului. Petiţiile în care nu sunt trecute datele de identificare ale

petiţionarului sau cele care sunt anonime nu se iau in considerare şi se clasează.

Potrivit art. 51 alin. (4) din Constituţie ( “Autorităţile publice au obligaţia să

răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.”4), autorităţile

publice cărora li s-a adresat o petiţie li se impune sa răspundă la aceasta în termenele şi

condiţiile stabilite de lege. În condiţiile în care autorităţile publice încalcă drepturile şi

libertăţile cetăţenilor, intervine Avocatul Poporului. Acesta îşi poate exercita atributele

fie din oficiu, fie la cererea persoanelor lezate, fără să facă discriminare. Nu vor fi

considerate obiecte de activitate al Avocatului Poporului şi vor fi respinse fără

motivare, cererile privind actele emise de Camerele Parlamentului, actele şi faptele

deputaţilor şi senatorilor, al Preşedintelui României, ale Curţii Constituţionale,

preşedintelui Consiliului Legislativ şi ale autorităţii judecătoreşti. De asemenea, una

dintre obligaţiile Avocatului Poporului este aceea de a nu divulga informaţiile sau

documentele secrete la care a avut acces.

DREPTUL PERSOANEI VĂTĂMATE DE O AUTORITATE PUBLICĂ

În condiţiile în care o autoritate sau o instituţie publică refuză să soluţioneze o

petiţie în termen legal, cetăţeanul poate face uz de ,,dreptul unei persoane vătămate de o

autoritate publică”. Acest drept este unul fundamental şi este încadrat în categoria

Drepturilor garanţii, alături de cel de petiţionare, cu care se află în strânsă legătură.

Potrivit art. 52 din Constituţie, “Persoana vătămata într-un drept al său de o autoritate

3 Gheorghe,Iancu,Drepturile,libertatile si indatoririle fundamentale in Romania, Bucuresti,ed. All Beck,2003, pag. 303.4 Ibidem 2.

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei

cereri, este îndreptăţit să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi

repararea pagubei”5. Codul de procedură penală prevede modalitatea potrivit căreia

orice persoană ce a fost condamnată definitiv are dreptul de reparare de către stat a

pagubei suferite, în condiţiile în care, în urma rejudecării cazului s-a stabilit printr-o

hotărâre definitivă că persoana nu a săvârşit fapta sau că respectiva faptă nu a existat.

Textul constituţional, pentru a fi aplicat, presupune: existenţa unui act

administrativ prin care s-a vătămat o persoană, nesoluţionarea în termen legal a unei

cereri, când prin erori judiciare săvârşite în procese penale se produc prejudicii.

Articolul 52 din Constituţie nominalizează şi pretenţiile pe care le poate avea cetăţeanul

şi anume: recunoaşterea dreptului pretins,anularea actului,repararea pagubei. Nu se

poate obţine repararea pagubei fără recunoaşterea dreptului şi anularea actului. De

asemenea, în vederea realizării acestor pretenţii, cetăţeanul nu are obligaţia să probeze

vinovăţia autorităţii publice. El trebuie doar sa justifice dreptul pe care îl are şi actul

emis de către autoritatea publică ce i-a produs vătămarea.

În condiţiile în care se constată că persoana a fost lezată în drepturile sale în

relaţiile cu autoritatea publică, aceasta poate apela la Avocatul Poporului. Rolul acestuia

este de a media o soluţie între respectiva persoană şi autoritatea publică. Acesta nu

poate da amenzi sau anula acte şi proceduri.

5 Ibidem 3.

BIBLIOGRAFIE:

1. Constantinescu, Mihai, Constitutia Romaniei revizuita – comentarii si explicatii,

Bucuresti, Editura All Beck, 2004.

2. Draganu,Tudor,Drept constitutional si institutii politice.Tratat elementar,Editura

Lumina LEX,1998.

3. Muraru,Ioan,Iancu Gheorghe,Drepturile,libertatile si indatoririle

constitutionale,Institutul Roman pentru Drepturile Omului,1992.

4. Muraru,Ioan,Simina-Elena,Tanasescu,Drept constitutional si institutii

politice,vol.I,Bucuresti,All Beck,2005.