DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE

PERSOANELOR ÎN

VÂRSTĂ

DREPTURILE FUNDAMENTALE ALE PERSOANELOR ÎN VÂRSTĂ

In domeniul protectiei sociale a populatiei, Consiliul Europei a adoptat, la 3 mai 1996, Carta Sociala Europeana, care vizeaza dreptul la protectia sanatatii, la securitatea sociala si medicala, cat si dreptul de a beneficia de servicii sociale. Carta a fost semnata de Romania la 15 mai 1997 si a fost ratificata prin legea nr. 74/1999. Potrivit art. 23 al Cartei, care reglementeaza dreptul persoanelor varsnice la protectie sociala, statele semnatare ale Cartei se angajeaza sa promoveze masuri care sa permita persoanelor varsnice sa duca o existenta independenta in mediul lor obisnuit, atat timp cat doresc si cat este posibil, masuri privitoare in primul rand la ingrijirea sanatatii persoanelor varstnice si la serviciile de sanatate de care acestea au nevoie.

Astfel, in prezent, tara noastra se confrunta cu un dezechilibru intre numarul salariatilor si numarul pensionarilor, in sensul ca, datorita, in primul rand, politicii de stimulare a pensionarii timpurii de dupa 1990, a crescut  rapid numarul de pensionari, in timp ce numarul salariatilor a scazut, mai ales prin emigrarea tinerilor in afara granitelor tarii.

In acest context, imbatranirea populatiei accentueaza o problema resimtita deja in societatea romaneasca: persoanele varstnice au nevoie de ingrijire medicala si asistenta personala cu mult peste resursele de care dispun atat ei insisi, cat si sistemul de asigurari si de asistenta sociala.

Una dintre cele mai importante masuri guvernamentale intreprinse in acest sens de tara noastra in domeniul asistentei sociale a persoanelor varstnice consta in elaborarea unui cadru juridic coerent, care sa tina seama de normele europene.

Astfel, a fost adoptata Legea nr. 17/2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice. Sunt considerate persoane varstnice, in sensul legii, persoanele care au implinit varsta de pensionare stabilita de lege. De prevederile acestei legi beneficiaza persoanele varstnice aflate, potrivit art. 3 din lege, intr-una din urmatoarele situatii: nu are familie sau nu se afla in intretinerea unei persoane; nu are locuinta si nici posibilitatea de a-si asigura conditiile de locuit prin resursele financiare proprii; nu realizeaza venituri proprii sau acestea sunt insuficiente; nu se poate gospodari singura sau necesita ingrijire specializata; se afla in imposibilitate de a-si asigura nevoile socio-medicale, datorita bolii ori a starii fizice sau psihice.

Asistenta sociala se acorda la cererea persoanei varstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instantei judecatoresti, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local , a politiei, a organizatiei pensionarilor, a unitatilor de cult recunoscute in Romania sau a organizatiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenta sociala a persoanelor varstnice.

Drepturi comune pentru persoanele vârstnice:

Pentru o bună abordare a problematicii persoanelor vârstnice, profesioniştii trebuie să cunoască următoarele drepturi ale acestor persoane:

Dreptul de a fi respectat cu propriile sale valori individuale;

Dreptul de a decide cu privire la problemele sale şi asupra modului de rezolvare a acestora;

Dreptul la informaţie, mai ales dacă sunt informaţii cu privire la persoană respectivă;

Dreptul la libertate fără discriminare pe bază de rasă, sex, religie, opinie sau orice altă circumstanţă personală ori socială;

Dreptul la securitate;

Dreptul de a beneficia de servicii profesionale de asistenţă;

Dreptul la desfăşurarea propriei personalităţi;

Dreptul la respect, intimitate, demnitate şi viaţă intimă;

Dreptul la păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor furnizate şi primite;

Dreptul asigurării continuităţii serviciilor pentru persoanele vârstnice atâta timp cât se menţin condiţiile ce au generat situaţia de dificultate;

Dreptul de a participa la evaluarea serviciilor sociale primite;

Dreptul de a fi vaccinaţi antigripal, periodic controlaţi la tegumente şi în zona capilară pentru a preveni maladiile infecţioase şi contagioase.

Drepturi pentru persoanele vârstnice care beneficiază de servicii de îngrijire la domiciliu:

Dreptul de a beneficia de un număr de ore de îngrijire corespunzător nevoilor persoanei vârstnice (minim de două ori pe săptămână câte două ore);

Dreptul de a beneficia şi de alte servicii sociale complementare destinate persoanelor vârstnice (frecventarea centrului de zi - dacă sănătatea le permite, CARP, etc.);

Dreptul de a fi vizitate pe perioada cât sunt internate în spital;

Dreptul de a beneficia de servicii de îngrijire permanent prin înlocuirea îngrijitoarelor în perioada de concedii în limita posibilităţilor.

Pe lângă drepturi, persoanele vârsnice au şi unele obligaţii

De a furniza informaţii corecte cu privire la identitate, situaţie familială, socială, medicală şi economică;

De a participa la procesul de furnizare a serviciilor;

De a contribui conform legislaţiei, în vigoare, hotărârilor Consiliului Local la plata serviciilor sociale furnizate, funcţie de situaţia lor materială;

De a comunica orice modificare intervenită în situaţia lor familială, socială, medicală şi economică;

De a respecta regulile instituţiei şi personalul acesteia.

  Obligaţiile specifice pentru persoanele vârstnice care beneficiază de servicii de îngrijire la domiciliu:

De a respecta personalul şi serviciile primite;

De a participa în măsura posibilităţilor la serviciile casnice acordate;

De a anunţa din timp atunci când părăseşte domiciliul pentru o anumită perioadă

Persoanele vârstnice vulnerabile sunt încurajate să participe cât mai mult posibil şi trebuie informate despre riscurile şi posibilele beneficii ale cursului intervenţiei propuse. Astfel,asistenţii sociali sunt atenţi la principiile intimităţii, confidenţialităţii şi utilizării informaţiei în mod responsabil în munca lor profesională, ţinând cont de vulnerabilitatea specifică vârstei, de aspectele sociale specifice vârstei a treia, de nevoia acestora de a comunica.

Responsabilitatea principală a asistenţilor sociali specializaţi în lucrul cu vârstnicii este aceea de a promova bunăstarea persoanelor vârstnice aflate în dificultate. Interesele acestora au prioritate. Contextul etic / moral şi politic al acţiunii asistentului social determină analiza valorilor şi forţelor care constituie condiţiile îngrăditoare ale acţiunii specialistului.

Ca principiu etic, asistenţii sociali sunt persoane de încredere, iar valoarea acestora constă în competenţă. Astfel, criteriul principal în evaluare şi oferta ulterioară de servicii pentru persoana vârsnică dependentă este evidenţiat prin responsabilitatea asistenţilor sociali de a-şi dedica, în mod obiectiv şi disciplinat, cunoştinţele şi priceperile pentru a ajuta, precum şi prin competenţa în stabilirea gradului de dependenţă al persoanei vârstnice evaluate.

În principal, asistentul social specializat în asistenţa socială a vârstnicilor: - determină nevoile persoanei vârstnice dependente şi obiectivele specifice relevante; - aplică regurile deontologice prevăzute de profesie; - respectă normele şi valorile beneficiarului; - participă, împreună cu alţi specialişti, urmărind interesele majore ale beneficiarilor, la elaborarea planului de îngrijire; - implică beneficiarul, precum şi anturajul acestuia în rezolvarea problemelor identificate; - evaluează realizarea obiectivelor; - sensibilizează pe toţi cei care intervin în îngrijire în legătură cu consecinţele sociale ale bolii, ale unui handicap sau ale bătrâneţii.

Evaluarea stării de dependenţă se face ţinând cont de faptul că dependenţa este un proces de mare complexitate, ce include componente medicale, culturale şi economice. Evaluarea geriatrică se bazează pe utilizarea unor diverse scale pentru stabilirea autonomiei şi a

dependenţei cu diversele ei grade, dependenţa obligând persoana în cauză să recurgă la o altă persoană pentru a-şi putea realiza activităţile necesare vieţii zilnice (spălat, îmbrăcat, alimentat, eliminări, deplasare, menţinerea relaţiilor sociale).

Asistentul social ajută beneficiarul - persoana vârstnică dependentă - să atingă potenţialul maxim de autoîmplinire în limitele respectării drepturilor celorlalţi, identificând situaţiile şi cauzele care afectează echilibrul psihic, economic sau moral al individului aflat la vârsta a treia, precum şi al familiei acestuia şi întreprinde toate acţiunile necesare pentru remedierea situaţiei de dificultate identificate. El participă la proiecte socio-educative, consiliere, orientare, ajutor pentru realizarea demersurilor necesare obţinerii drepturilor beneficiarilor, activităţi de informare şi prevenire, recunoscând şi respectând scopurile individuale, responsabilităţile şi diferenţele beneficiarilor, fiind angrenat în relaţii profesionale bazate pe încredere, intimitate şi confidenţialitate.

Etica asistentului social este evidenţiată şi în consilierea socială, aceasta fiind o relaţie de ajutorare, o încercare şi un efort din partea consilierului la care este cooptat şi beneficiarul pentru a îmbunătăţi confortul existenţial al celui din urmă, pentru a-i ameliora stilul de viaţă.