DREPTUL LA VIAȚĂ PRIVATĂ

Conf.univ.dr.OLTEANU Camelia Nicoletaexpert calitate educaţie juridică https://infolex.snsh.ro

Considerații generale

Dreptul la viață privată este un dreptcăruia, cel puțin deocamdată nu i s-a oferito definiție clară, fiind un drept ceînglobează prin natura sa o serie de altedrepturi.

Așadar, nu există un consens cu privire laposibilitatea de definire printr-un conceptteoretic sau juridic, relevant în cazul acestuidrept fiind legislația națională a fiecărui statîn parte precum și gradul de democrațiedintr-o societate , într-o epocă sau alta.

DOMENIUL DE APLICARE

Domeniul de aplicare al dreptului la viață privată este determinat înprimul rând de dreptul constituțional al fiecărui stat care la rândul săueste un produs al culturii juridice și politice naționale.

Dreptul la respectarea viețiiprivate reflectă conceptulliberal al libertății individuluide autoguvernare atât timpcât acțiunile sale nuinterferează cu drepturile șilibertățile celorlalți.

IMPORTANT

DREPTUL LA VIAȚĂ PRIVATĂ ESTE UN DREPT REZULTAT DIN PROTECȚIA ALTOR DREPTURI

FUNDAMENTALE

Dreptul la viață privată se extinde asupra căminului, familiei și corespondenței. Termenul de familie se referă, de exemplu, la

legăturile de sânge, legăturile economice, căsătoria și adopția. Dreptul la respectarea vieții private a locuinței a fost interpretat pentru a

include locul de desfășurare a activității

În doctrina de specialitate s-a apreciat că viaţa privată se naşte din conjuncţia a trei componente:

un anumit comportament al persoanei (controlul deplin asupra propriilor decizii şi acţiuni, dar şi

asupra informaţiilor care o privesc),

păstrarea anonimatului

relaţiile cu semenii (raporturi de familie, relaţii afective, relaţii

profesionale, de afaceri

VIAȚA PRIVATĂ – ( TEXT PRELUAT din Ghidul privind art. 8 dinConvenția europeană a drepturilor omului)Viața privată este o noțiune cuprinzătoare și nu se pretează uneidefiniții exhaustive (și poate să „cuprindă multiple aspecte aleidentității fizice și sociale a unei persoane”Cu toate acestea, în jurisprudența sa, Curtea a oferit orientări cuprivire la sensul și domeniul de aplicare al vieții private în sensulart. 8Noțiunea de „viață privată” nu se limitează la un „cerc intim”, încare o persoană își poate trăi viața așa cum dorește, excluzând dinacest cerc lumea exterioară. Respectarea vieții private trebuie săincludă, de asemenea, într-o anumită măsură, dreptul de a stabiliși dezvolta relații cu alte persoane precum și activitățileprofesionale sau comerciale

Cauzele care intră sub incidența noțiunii de viață privată au fost grupate în treimari categorii:

(I) integritatea fizică, psihologică sau morală a persoanei;

(II) viața sa privată

(III) identitatea sa.

Curtea a menționat pentru primadată faptul că noțiunea de viațăprivată acoperă integritatea fizicăși morală a persoanei.Statul are o responsabilitatepozitivă de a proteja persoaneleîmpotriva actelor de violență .Acest lucru este valabil în specialîn cauzele în care sunt implicațicopii și victime ale violențeidomestice.

Curtea a constatat că interzicerea avortului din motive legate de sănătate și/sau

bunăstare intră sub incidența dreptului unei persoane la respectarea vieții private

și, prin urmare, sub incidența art. 8.

Curtea a reiterat faptul că noțiunea de viață privată în sensul art. 8 se aplică atât

deciziilor de a deveni părinte, cât și celor de a nu deveni părinte

Dreptul la viață privată poate fi privit dintr-o dublă

perspectivă:

- Protejarea indivizilor de către stat prin instituțiile sale;

- Protejarea indivizilor, în special cu privire la caracteristici care definesc identitatea lor personală: religia, apartenență socială ori politică, sexualitate, etc.

EVOLUȚIA REGLEMENTĂRILOR DREPTULUI LA VIAȚĂ PRIVATĂ

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului afirma în 1948 că nimeni nu va fi obiectul imixtiunilor arbitrare în viaţa sa privată şi că oricine are dreptul la protecţie legală împotriva unor astfel de imixtiuni.

ARTICOLUL 12

Nimeni nu va fi supus la imixtiuniarbitrare în viaţa sa personală, în familiasa, în domiciliul lui sau în corespondenţasa, nici la atingeri aduse onoarei şireputaţiei sale. Orice persoană aredreptul la protecţia legii împotriva unorasemenea imixtiuni sau atingeri.

ARTICOLUL 8 și CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

Pentru a invoca art. 8, un reclamant trebuie să demonstreze că plângerea acestuia are ca obiect cel puțin unul dintre cele patru interese menționate

în această dispoziție, și anume:

viața privată,

viața de familie,

domiciliul

corespondența.

Curtea examinează dacă a existat o ingerință în exercitarea dreptului în cauză sau dacă se află în joc obligația pozitivă a statului de a proteja acest drept.

Condițiile în care poate exista o ingerință, din partea unui stat, în exercitarea unui drept protejat sunt stabilite la art. 8 § 2, și anume:

Ø în interesul securității naționale,

Ø siguranței publice

Ø bunăstării economice a țării,

Ø pentru apărarea ordinii

Ø prevenirea faptelor penale,

Ø protejarea sănătății sau a moralei

Ø protejarea drepturilor și libertăților altora.

Sunt permise limitări în cazul în care acestea sunt„conforme cu legea” sau „prevăzute de lege” șisunt „necesare într-o societate democratică”pentru atingerea unuia dintre obiectivelemenționate anterior. La evaluarea necesității uneiingerințe într-o societate democratică, Curteatrebuie să pună în balanță intereselereclamantului, protejate de art. 8, și interesele unuiterț, protejate de alte dispoziții ale Convenției și aleprotocoalelor sale .

ASPECTE PRIVIND DOMENIUL VIEŢII PRIVATE

Doctrina şi, mai ales, cauzele deduse judecăţii în faţainstanţelor naţionale sau internaţionale pun în evidenţă faptulcă dreptul la viaţă privată are multiple faţete:

identitatea persoanei,

integritatea fizică şi morală,

starea de sănătate, viaţa sentimentală,

viaţa sexuală (inclusiv aspecte

privind homosexualitatea şi transsexualitatea),

inviolabilitatea domiciliului şi a corespondenţei,

secretul profesional,dreptul la un mediu

sănătos ş.a.

ATRIBUTELE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI

Domiciliul/ reşedinţa

În contextul dreptului la viață privată, domiciliul și reședința se dobândesc semnificaţie relevantă și justifică pretenţiile de protecţie a vieţii personale.

Legea noastră fundamentală dispune în art. 27, alin. 1: „Domiciliul şi reşedinţasunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde în domiciliul ori în reşedinţa uneipersoane fără învoirea acesteia”, iar alineatul următor enumeră situaţiile în carese poate excepta de la această interdicţie, astfel:

(a) executarea unui mandat de arestare sau a uneihotărâri judecătoreşti;

b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa,integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;

d) prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziţia se dispune de judecător şi seefectuează în condiţiile şi în formele prevăzute delege.

(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afarăde cazul infracţiunilor flagrante.

Inviolabilitatea corespondenţei

Reglementarea constituțională a inviolabilităţii corespondenţei de cătrelegiuitorul de la 1991 urmărește protejarea unei game largi de forme şi mijloacede comunicare interumană (scrisori, telegrame, trimiteri poştale de orice fel,convorbiri telefonice ş.a.).

Deşi ACTUL JURIDIC FUNDAMENTAL reglementeazăinviolabilitatea corespondenţei distinct de viaţaintimă, familială şi privată, ele coexistă într-o strânsăinterdependență.

Cenzurarea ideilor, a opiniilor exprimate fie printelefon, ori scris sau prin alte mijloace rămâne unaspect al violării intimităţii.

Curtea de la Strasbourg a precizat: „convorbiriletelefonice se includ în noţiunea de viaţă privată şi decorespondenţă în sensul art. 8 din Convenţie”

Pe cale convenţională şi jurisprudenţială s-au impus, în planul realităţilorinternaţionale, anumite limitări ale utilizării corespondenţei/textul art. 8, alin. 2al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Potrivit acestuia, precum şinumeroaselor decizii ale Curţii europene, amestecul în viaţa privată estejustificat doar prin respectarea cumulativă a următoarelor exigente:

�Legalitatea ingerinţei.

�Ingerinţa să fie proporţională cu scopul şi să fienecesară într-o societate democratică, aspect cedecurge din urmărirea unui obiectiv legitim:

•asigurarea securităţii naţionale, siguranţeipublice,

•bunăstării economice,

•apărării ordinii şi prevenirii faptelor penale,

•protejării sănătăţii, moralei,drepturilor şilibertăţilor altora..

Codul penal incriminează în art 302 – Infracțiuni de serviciu – Secretulcorespondenței

1) Deschiderea, sustragerea, distrugerea sau reținerea, fără drept, a uneicorespondențe adresate altuia, precum și divulgarea fără drept a conținutului uneiasemenea corespondențe, chiar atunci când aceasta a fost trimisă deschisă ori afost deschisă din greșeală, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cuamendă.

(2) Interceptarea, fără drept, a unei convorbiri saua unei comunicări efectuate prin telefon sau prinorice mijloc electronic de comunicații se pedepseștecu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost săvârșite de unfuncționar public care are obligația legală de a respecta secretulprofesional și confidențialitatea informațiilor la care are acces,pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unordrepturi.

(4) Divulgarea, difuzarea,prezentarea sau transmiterea, cătreo altă persoană sau către public, fărădrept, a conținutului unei convorbirisau comunicări interceptate, chiar încazul în care făptuitorul a luatcunoștință de aceasta din greșealăsau din întâmplare, se pedepseștecu închisoare de la 3 luni la 2 ani saucu amendă.

(5) Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:

a) dacă făptuitorul surprinde săvârșirea uneiinfracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșiriiunei infracțiuni;

b) dacă surprinde fapte de interes public, care ausemnificație pentru viața comunității și a cărordivulgare prezintă avantaje publice mai maridecât prejudiciul produs persoanei vătămate.

6) Acțiunea penală se pune în mișcare laplângerea prealabilă a persoanei vătămate.

LEGISLAȚIE INTERNĂ

1. CONSTITȚIA ROMÂNIEI

ARTICOLUL 26- Viața intimă, familială și privată

(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.

2. CODUL CIVIL

3. Alte acte normative incidente sunt :

Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, cu modificările şicompletările ulterioare,

Legea nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cuprivire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi liberacirculaţie a acestor date, cu modificările şi completărileulterioare,

Legea nr. 676/2001 privind prelucrarea datelor cucaracter personal şi protecţia vieţii private în sectorultelecomunicaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiilede interes public, cu modificările şi completările ulterioare.

CODUL CIVIL

Art. 71: Dreptul la viaţa privată

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.

(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau defamilie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământulsău ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei,manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor dinviaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarealimitelor prevăzute la art. 75.

Respectul vieții private și al demnității persoanei umane - Atingeriaduse vieții private( art.74)

SUNT CONSIDERATE ATINGERI ALE VIEȚII PRIVATEURMĂTOARELE:

a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuință sau luareadin aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă înmod legal;

b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârșităprin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoștință de cauză,a unei asemenea interceptări;

c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoaneaflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia;

d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spațiu privat, fără acordul celuicare îl ocupă în mod legal;

e) ținerea vieții private sub observație, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzuteexpres de lege;

f) difuzarea de știri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privindviața intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;

g) difuzarea de materiale conținând imagini privind o persoană aflată la tratament în unitățile de asistență medicală, precum și a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptățite;

h) utilizarea, cu rea-credință, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;

i) difuzarea sau utilizarea corespondenței, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reședința, precum și numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparțin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.

În sprijinul garantării dreptului la viaţă privată, Codul penal incriminează înCapitolul IX intitulat Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii privateal Titlului I din Partea specială, violarea domiciliului (art. 224), violareasediului profesional (art. 225), violarea vieţii private (art. 226), divulgareasecretului profesional (art. 227), iar în Codul de procedură penală suntmetodele speciale de supraveghere sau cercetare (art. 138-153).

Infracțiuni ce aduc atingere domiciliului și vieții private - Violarea vieții private -

Art. 226. COD PENAL

(1) Atingerea adusă vieții private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepsește cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(4) Nu constituie infracțiune fapta săvârșită:

a) de către cel care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fostsurprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;

b) dacă persoana vătămată a acționat explicit cu intenția de a fi văzută ori auzită de făptuitor;

c) dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșiriiunei infracțiuni;

d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și acăror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoaneivătămate.

5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârșiriifaptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (2), se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârșirii faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (2), se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Infracţiuni ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private – prevăzute în Noul

Cod Penal

Art. 227- Divulgarea secretului profesional

(1) Divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a

unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela

care a luat cunoştinţă despre acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi care

are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste date, se pedepseşte

cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate.

Respectarea dreptului la viaţa privată în viziunea a Curții Europene aDrepturilor Omului

Noţiunea de viaţă privată la care se referă art. 8 al Convenţiei nu poate fidefinită cu precizie, este vorba despre o noţiune al cărei conţinut variază înfuncţie de epoca la care se raportează, de societatea în cadrul căreia individultrăieşte şi chiar de grupul social căruia acesta îi aparţine.

În cauza Chapman contra Anglia Curtea Europeană a

statuat în sensul că „viaţa în caravană face parte integrantă

din identitatea ţigănească, pentru că se înscrie într-o lungă

tradiţie a călătoriei urmată de această minoritate"; de

aceea, „măsurile privitoare la staţionarea de caravane...

influenţează facultatea acestei comunităţi de a-şi păstra

identitatea şi de a avea o viaţă privată şi familială conformă

acestei tradiţii."în concepţia instanţei europene noţiunea

de viaţă privată cuprinde, în primul rând, integritatea fizică

şi morală a persoanei, sfera intimă a individului.

În jurisprudenţa Curţii, protecţia conferită de art. 8 dreptului la viaţă privată areîn vedere îmbinarea vieţii personale cu cea socială a individului, imposibil dedisociat în societatea modernă în care se trăieşte în prezent.De aceea Curtea adecis că există ingerinţă în viaţa privată din partea autorităţilor statale atuncicând acestea au interceptat convorbirile telefonice legate de exercitareaprofesiei de comerciant de către reclamant.

Jurisdicţia europeană a extins protecţia vieţii private a persoanei prevăzutăde art. 8 şi la mediul înconjurător sănătos în care aceasta are dreptul sătrăiască.Astfel, în cauza Lopez-Ostra contra Spania Curtea a decis că prinplasarea unei staţii de epurare a apelor reziduale cu efecte nefaste asupravieţii private şi de familie a reclamantei în apropierea domiciliului acesteiastatul în cauză nu a asigurat justul echilibru între interesele generale,concretizate în speţă de necesitatea de a construi o asemenea instalaţie şicele personale, în speţă dreptul reclamantei de a beneficia de un mediuînconjurător sănătos, drept apărat prin art. 8 din Convenţie.

Informaţiile privitoare la sănătatea unei persoane intră în noţiunea deviaţă privată.

Curtea a decis că respectul caracterului confidenţial al informaţiilor privitoare la sănătateapersoanei constituie un principiu esenţial al sistemului juridic din statele semnatare aleConvenţiei. El este capital nu numai pentru protejarea vieţii private a persoanelor bolnave, darşi pentru a apăra încrederea lor în corpul medical şi în serviciile de sănătate în general, în lipsaunui asemenea protecţii, persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse săfurnizeze informaţii cu caracter personal şi intim, necesare prescrierii tratamentului apropriatpentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de natură să le pună viaţaîn pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un asemenea pericol poate exista pentrucolectivitate.