C. ADMINISTRAREA IERURGIILORHirotesiile, inclusiv duhovnicia: sfinirea antimiselor, a Marelui Mir, a bisericilor etc,1. Noiunea de ierurgie.Dup principalele lucrri sfinte, adic dup Sf- Taine, prin care se comunic harul absolut necesar pentru mintuire i despre oare a fost vorba mai inainte, Biserica a mai reglementat prin norme canonice i svirirea unei a doua categorii de acte sfinte, mult mai puin importante decit Sfintele Taine i cunoscute sub numele de ierurgii. Se inelege c i acestea sint lucrri sfinte sau acte prin care se sfinete viaa credincioilor, dar ele se deosebesc de Sfintele Taine, atit prin caracterul lor de acte auxiliare i neeseniale, cit i prin efectele lor- Dup cum se tie, Sfintele Taine comunic sau mijlocesc imprtirea harului siinitor absolut necesar pentru mintuire. Aceasta nu insemneaz ins c harul tuturor tainelor este absolut necesar pentru mintuirea fiecrui credincios. Aceasta nu inseamn ins c harul ce se imprtete prin ierurgii ar fi deosebit prin natura sa de harul ce se imprtete prin iSf. Taine, cci harul este numai unul, dup natura sa. El se imprtete ins in chipuri deosebite i cu rosturi deosebite, prin cele dou categorii de lucrri sfinitoare, care se sviresc in Biseric, adic prin Sf. Taine i prin ierurgii. Deosebirea esenial dintre Sf. Taine i ierurgii se raporteaz nu la vreo deosebire de natur dintre harul pe care-1 imprtesc i unele i celelalte, ci este privitoare la modul, ia gradul i la raportul gradului sfinitor respectiv fa de lucrarea mantuirii. Sub acest aspect ierurgiile apar numai ca lucrri auxiliare i facultative, pe cind Sf. Taine apar ca lucrri eseniale i indispensabile sau absolut necesare. Ca urmare i ierurgiile ca acte sfinitoare trebuiesc socotite ca facnd parte, atit prin invtura despre ele, cit i prin rostul lor haric in Biseric, din Sfinta Tradiie. Aceasta inseamn c prin ele se'exprim i se pstreaz un adevr revelat i anume acel adevr pe care il conine invtura Bisericii despre Sf. Duh i despre lucrarea Lui, in ordinea importanei lor, pentru lucrarea mintuitoare a Bisericii, ierurgiile pot fi inirate astfel : sfinirea Marelui Mir, sfinirea antimiselor, hirotesiile; apoi celelalte binecuvintri ale vieii comune a credincioilor, cum sint : logodna religioas, infierea i infrirea religioas, sfinirea caselor sau sfetaniile, sfinirea arinelor i a bucatelor, dezlegrile de jurminte, inmormintrile,- i apoi orice alte binecuvintri i in cele din urm tunderea in monahism. in legtur cu toate acestea, pe ling rinduielile de cult propriuzise, exist i o seam de norme canonice pe care le vom releva pe rind, pentru cele mai importante.2. Sfinirea Marelui Mir este o ierurgie pe care o puteau sviri in vechime atit preoii cit i episcopii, dar prin can. 6 al sinodului de la Cartagina de la an. 419 s-a dispus ca aceast ierurgie s fie rezervat numai pe seama episcopilor, rinduial care incepuse mai de mult a se impune pe cale de obicei. De atunci incoace, sfinirea Marelui Mir nu se mai svirete decit de episcopi, dar nici de acetia de ctre toi, ci in cadrul fiecrei Biserici, autocefale sau autonome, ca i in cadrul unor mitropolii sau arhiepiscopii, citeodat, pentru ca mai apoi, sfinirea Marelui Mir s treac pe seama intiistttorilor diverselor uniti bisericeti, formate din mai multe episcopii, adic pe seama intiistttorilor Bisericilor numite la inceput mitropolii, apoi arhiepiscopii, exarhate i patriarhate sau in genere Biserici autocefale ori autonome. Intr-o vreme, Patriarhia ecumenic a incercat s impun rinduial ca Marele Mir s nu se sfineasc decit de ctre patriarhii ecumenici,, cu sinoadele lor, pentru ca in felul acesta toate Bisericile autocefale sa pstreze atit in mod simbolic, cit i pe calea unei permanente intercomuniuni harice, unitatea cit mai deplin a ortodoxiei ecumenice. In acest scop, i nu cu titlu de privilegiu al Patriarhiei ecumenice, prin unele tomuri de recunoatere a citorva Biserici autocefale, cum este acela mai vechi de la 1850, de recunoaterea autocefaliei Bisericii din Grecia, apoi acela de la 1879, de recunoaterea autocefaliei Bisericii din Serbia, ca i acela mai nou din 1924, de recunoatere a autocefaliei Bisericii din Polonia, s-a rezervat in mod expres pe seama Patriarhiei ecumenice dreptul de a sfini Marele Mir i pentru Bisericile amintite.Desigur c vechea rinduiai, potrivit creia numai Patriarhia ecumenic svirea in mod obinuit sfinirea Marelui Mir pentru intreaga Ortodoxie, avea un rost i o semnificaie de a arta descendena jurisdicional a crei importan, nu poate scpa nimnui, i cu acest rost i cu aceast semnificaie, s-ar putea gsi o nou formul de a se sfini Marele Mir pentru intreaga Biseric Ortodox, intr-un singur loc, cum ar fi bunoar sf. cetate a Ierusalimului, de ctre toi intiistttorii Bisericilor autocefale i autonome sau de ctre delegaii acestora, in frunte cu patriarhul ecumenic sau cu oricare dintre cpeteniile Bisericilor autocefale sau autonome, asupra cruia ar conveni cei ce s-ar afla atunci de fa, in scopul artat.3. Sfinirea antimiselor este a doua ierurgie important rezervat episcopilor i pstrat pe seama lor pin astzi, fr ca evoluia organizaiei bisericeti i obiceiul, sau alt rinduiai scris a Bisericii, s o fi trecut pe seama unora dintre ierarhii superiori sau pe seama sinoadelor, cum s-a intimplat in cazul sfinirii Marelui Mir. Antimisele nu sint obiecte sfinte cunoscute in Biserica veche, in care a existat numai rinduiai, de prin veacul al II-leaIII-lea inainte, ca in limitele posibilului, la temelia locaurilor de cult ale cretinilor, sau mcar sub altarele acestora, s fie aezate sfinte moate de ale mucenicilor. Datorit acestei rinduieli s-a impus apoi aceea ca Sf. Euharistie s se svireasc numai in acele locuri unde exist sf. moate de ale martirilor, fie c este vorba de mormintele acestora, fie c este vorba de altare stabile, ori improvizate sub care se puneau sf. moate. Se poate concede c inc inainte de a se termina epoca persecuiilor, unii dintre slujitorii Bisericii sau chiar unii dintre cretinii pioi s-au ingrijit de a avea cu ei sf. moate pentru ca astfel s poat s se svireasc oriunde Sf. Euharistie, atunci cind acest lucru nu era posibil in locaurile de cult sau la mormintul unui martir. Desigur c in asemenea cazuri, sfintele moate erau pstrate cu grij, invelite in pinz curat, ele insele constituind un obiect aparte al cultului cretin.Dar, atit aceast rinduiala, cit i aceea nscut prin folosirea antimiselor, a suferit o grav rsturnare sau mai bine zis a fost supus unei grave incercri indat dup declanarea iconoclasmului, care de ia anul 725 inainte, a supus prigonirii nu numai cultul sf. icoane, ci i cultul moatelor i al sfinilor in genere. De aceea mai intii sinodul VII ecumenic prin canonul 7, dispune restabilirea rinduielii de a se aeza in altarul fiecrei Biserici sfinte moate, potrivit tradiiei bisericeti. Aceast hotrire se ia ca o msur de restaurare a cultului moatelor i al sfinilor, alturi de restaurarea cultului sfintelor icoane. Iat textul deplin gritor in aceast privin al can. 7 VII ec.: Cite cinstite biserici sau consacrat fr sfintele moate ale mucenicilor, hotrim s se pun moate intrinsele pe ling obinuitele rugciuni. Iar cel ce va consacra vreo biseric fr de sfintele moate, s se cateriseasc, ca unul care aclcat tradiia bisericeasc.4. Hirotesiile sint tot ierurgii care ins in ordinea importanei se situeaz dup sfinirea Marelui Mir i dup sfinirea antimiseior, dei prin ele se confer un har prin care unii cretini sint instituii in felurite trepte de slujitori bisericeti sau prin care unii clerici sint promovai la trepte mai inalte.Dar s vedem mai de aproape ce se inelege in sens propriu prin. hirotesie, spre deosebire de hirotonie ; i care sint hirotesiile mai importante care s-au pstrat in practica vieii bisericeti atit pe baza prevederii exprese ale canoanelor, cit i pe baza obiceiului sau a legii nescrise.Cuvintul hirotesie inseamn punerea miinilor, iar cuvintul hirotonie inseamn intinderea miinii. Ambele cuvinte au avut inelesul iniial de hirotonie, adic de act prin care se transmite harul preoiei in vreuna din cele trei trepte de instituire divin.Ele au mai avut ins i inelesul de acte prin oare se proceda la alegerea unor persoane pentru slujirea bisericeasc sau pentru vreuna din treptele clerului, cci aceast alegere se fcea prin intinderea rniinilor, care era modul obinuit de a se exprima voturile, ori prin aezarea miinilor asupra cuiva, ca semn de indicare a iui pentru o anumit slujire, in mod special, expresia punerea miinilor a mai avut i inelesul de imprtire a harului sfinitor, prin administrarea Sf. Taine a Mirungerii sau a hrismei, precum i pe acela de imprtire a uneibinecuvintri care nu era nici tain, nici ierurgie, ci o lucrare nedeterminat, prin caracterele acestora. in Sf. canoane i in alte texte sau scrieri bisericeti, cuvintul hirotonie se folosete i in sensul de hirotesie, dup cum i cuvintul hirotesie se folosete atit in sensul su propriu cit i in sens de hirotonie.Desigur c dup inelesul originar, cuvintul hirotesie exprima in mod mai direct i mai precis actul hirotoniei, care se fcea prin punerea miinilor, cu toate acestea ins, pe cale de tradiie bisericeasc, adic pe calea stabilirii prin practic a sensului acestor cuvinte, inc. de prin veacul IIIIV, cuvintul hirotonie a inceput a fi folosit mai. des i cu precdere fa de cuvintul hirotesie, pentru a exprima actul de sfinire sau de administrare a Sfintei Taine a Preoiei, in vreuna din cele trei trepte de instituire divin ale sale.O hirotesie cu totul deosebit i important pentru viaa Bisericii este aceea intru duhovnic. Ea const in binecuvintarea pe care episcopul o d in cadrul unui ritual aparte, oricrui preot hirotonit in aceast treaptj adic in cea de presbiter (preot) pentru a administra Sf. Tain a Pocinei.Dup cum s-a mai amintit, in legtur cu aceast hirotesie exist prerea greit c abia prin ea i s-ar conferi preotului in cauz calitatea haric de a administra Sf. Tain a Pocinei, in realitate ins, ea nu reprezint decit o incuviinare sau o dezlegare oare i se d preotului s administreze i aceast Sf. Tain, pentru care el primete calitatea haric necesar prin taina Sf- Hirotonii, la care hirotesia intru duhovnic nu adaug o stare haric de aceeai natur cu a Sfintelor Taine i care singur 1-ar face apt pe cel care o primete s svireasc Sfinta Tain a Pocinei. E! primete o binecuvintare care-1 intrete personal pentru a putea administra cu mai mult chibzuin i pricepere Sf. Tain a Pocinei, nu ins un har care s-ar duga la acela primit prin Taina Hirotoniei, sporind cumva eficacitatea acesteia. Despre vreo asemenea invtur a Bisericii nu s-a pstrat nici o urm, iar admiterea ei ar insemna Iransformarea ierurgiei care se numee duhov-nicie sau hirotesie intru duhovnic, intr-o a opta tain a Bisericii, ca Tain complementar a Hirotoniei.Ceea ce trebuie in mod special remarcat, este ins faptul c pentru a se justifica caracterul de dezlegare sau de imputernicire pentru administrarea Sf. Taine a Pocinei, ar trebui s existe in prealabil i o oprire a presbiterului nou hirotonit de a se svari aceast Sf. Taina, dar despre vreo astfel de oprire nu cunoatem nici o meniune. De pe urma celor spuse, rezult c potrivit rinduielii in vigoare, acolo unde aceasta exist i se aplic, efectul juridic al duhovniciei este acela de indreptire a celui cruia i se svirete hirotesia intru duhovnic, de a administra i Sf. Tain a Pocinei, a crei svirire inainte de primirea duhovniciei atrage pedepsirea celui vinovat, fr ins ca aceasta s prejudicieze intr-un fel oarecare efectul insui al tainei pe care a svirit-o.Toate hirotesiile se sviresc in afara sf. altar, pe cind hirotoniile numai in interiorul altarului.5. Sfinirea bisericilor. Una dintre cele mai importante ierurgii care in Biserica veche, cel puin intr-o vreme, a fost rezervat episcopului i chiar s-a incercat ca s-i fie atribuit in aa fel incit s nu poat delega vreun preot pentru svirirea ei (can. 6 Cart.) a fost i a rmas sfinirea Bisericilor.Aceast ierurgie a putut fi svirit timp indelungat i de preoii simpli, fr delegaie din partea episcopului, fiind obligai s observe doar rinduiala privitoare la aezarea sfintelor moate la temelia Bisericii sau sub altarul ei, cu ocazia sfinirii, rinduiala stabilit prin obicei.Celelalte ierurgii cum sint logodna religioas, infierea i infrirea religioas au mai fost amintite in legtur cu administrarea Sfintei Taine a Cununiei, atunci cind s-a vorbit despre normele canonice privitoare la inrudire ca impediment la cstorie.Rmine ca dintre ierurgiile mai importante s amintim unele reguli in legtur cu inmormintrile i cu tunderea in monahism, care i ea reprezint sau simbolizeaz intr-un fel inmormintarea pentru aceast lume, in scopul de a renate la o via nou, superioar, prin elurile pe care i le propune monahismul.6. nmormntarea.Cu privire la mmormintri exist rinduiala c ea se svirete numai cretinilor valid botezai, dac acetia au trecut la cele venice, impcai cu Biserica, adic pentru cei ce nu erau excomunicai sau dai anatemei in momentul cind au decedat.Este interzis inmormintarea dup ritualul bisericesc a necretinlor, a ereticilor, a schismaticilor, a celor aflai sub excomunicare sau sub anatem, a celor care refuz primirea Sf. Taine i se opun inmormintrii cretine, precum i a sinucigailor (can. 14, Tim. Alex.)..Tot in legtur cu inmormintarea, legile bisericeti i cele de stat reglementeaz in chip diferit, dup ri i dup epoci, modul in care se organizeaz i se ingrijesc cimitirele, care pot fi comune pentru mai multe confesiuni sau religii sau pentru fiecare confesiune in parte. in fine, dou chestiuni cu totul deosebite se pun astzi in legtur cu inmormintarea cretin i anume aceea a inmormintrii cretinilor de alte confesiuni i aceea a incinerrii sau arderii trupurilor celor mori. Aplicarea pogormintului in asemenea cazuri s-a irnpus atit din necesiti practice, cit i ca un semn al spiritului de inelegere i de apropiere dintre felurite Biserici i confesiuni, care s-a creat din veacul trecut, datorit micrilor de refacere a unitii cretine, in fruntea crora s-a situat Micarea Ecumenic. S-a ajuns chiar la unele acorduri in aceast privin, intre Biserica Ortodox i cea. Anglican. Mai delicat este pentru contiina cretin problema incinerrii, adic adoptarea incinerrii de ctre membrii Bisericii. In legtur cu inmormintarea rnai exist o sum de rinduieli privitoare la rugciunile sau ierurgiile care se fac pentru pomenirea morilor, alctuind toate laolalt un adevrat cult al morilor, care nu poate fi acordat ins decit acelora care au murit impcai cu Biserica. Numai pentru acetia se pot sviri rugciunile prevzute in rinduiala Bisericii i numai pentru acetia se pot oficia parastase.7. Tunderea in monahism, este o ierurgie care se svirete dup un ritual special, in cadrul cruia episcopul sau oricare delegat al su din starea clugreasc, avind hirotonia intru presbiter, primete voturile monahale, pe care le depune cel admis la clugrie i svirete tunderea lui in monahism.La inceput, tunderea in monahism nu era condiionat de starea preoeasc a celui care o svirea, intrucit erau foarte puini monahi hirotonii, ei ferindu-se in genere de primirea hirotoniei, din pricin c profesau lepdarea total de lume. Mai tirziu, dup ce de la Sinodul IV ecumenic monahismul a fost complet supus autoritii bisericeti, s-a impus i rinduiala ca primirile in monahism, deci i actele de tundere in monahism, s fie svirite numai de episcop sau de delegaii acestuia, care inc mult vreme au putut s fie clugri nehirotonii. Cu toate c ierurgia tunderii in monahism a fost svirit timp indelungat ele ctre simpli monahi care in fapt aveau numai starea haric a mirenilor, totui cu timpul rezervindu-se svirirea acestei ierurgii numai episcopilor i delegailor lor, care aveau hirotonia intru presbiter, a inceput a se vorbi intr-un sens evlavios, dar fr temei dogmatic,despre neputina de a se dezbrca chipul cel duhovnicesc, care se dobindete prin tunderea in monahism. Aceast socotin i-a cutat apo unele justificri, gsind, in can. 7, IV ec., prevederea c cel ce se leapd de monahism, s fie supus anatemei, apoi in alte prevederi canonice, cum sint cele cuprinse in can. 4, IV ec., 40, 41, 4247, VI ec,, i9 VII ec., apoi can. 2, 36 sin. III etc., care prevd aspre masuri impotriva celor ce se leapd de monahism sau celor care incearc s prseasc minstirile dup ce au fost tuni in monahism. Aceleai rin-duieli sint intro form i mai aspr, trecute in diversele nomocanoane sau pravile de mai tirziu, aa incit pe temeiul tuturor acestora s-a putut forma prerea c nimeni nu .poate abandona nici monahismul i nu poate fi nici indeprtat din monahism.Pentru a meniona spre exemplificare unele restricii in materie de drepturi civile i politice, pe care le atrgea tunderea in monahism, artm c potrivit can. 3 i 4, IV ec., monahilor le era interzis a se ocupa cu orice treburi lumeti, civile, politice, militare sau de alt fel, iar mai tirziu li s-a interzis s fie martori in chestiuni de judecat civil, s fie tutori, s fie nai la botez sau la cununie, precum i s svireasc Sf. Tain a Cununiei, in caz c aveau hirotonia intru presbiter, oprelite ce s-a exins intr-o vreme chiar i la episcopi, avindu-se in vedere starea lor monahal.

E. INTOCMIREA RINDUIELILOR PRIVITOARELA EXERCITAREA PUTERII SFINITOAREI LA INTREGUL CULT AL BISERICII1. Rnduieli stabilite de Sf. Apostoli.Viaa bisericeasc inainte de a-i fixa oarecum forma de organizare, i-a creat i i-a statornicit minime forme de cult. Acestea au fost aezate de Sf. Apostoli dup indrumrile i dup pilda Mintuitorului insui, cea mai tipic pild i indrumare a Lui fiind aceea de la Cina cea de Tain..Cum ins toate lucrrile sfinte, ca i propovduirea adevrurilor de credin, erau socotite ca elemente la fel de necesare pentru mintuire, se inelege c nu numai atenia slujitorilor Bisericii, ci deopotriv i atenia credincioilor s-a indreptat spre cunoaterea i pstrarea cit mai fidel a rinduielilor de cult, ca i a invturii Bisericii, nefcindu-se intre acestea nici o deosebire sub raportul importanei lor. Mai puin greutate s-a acordat rinduielilor de organizare practic a vieii bisericeti, acelea pe baza crora s-a dezvoltat mai tirziu orinduirea canonic a Bisericii.Atit intocmirea cit i pstrarea vechilor rinduieli privitoare la lucrrile sfinte i in genere la intregul cult al Bisericii, se datorete Bisericii,intregi, care a motenit elementele eseniale de la Sf. Apostoli,dar le-a dat acestora forme diferite i foarte variate, care s-au tot selecionat pin ce s-a ajuns la statornicirea lor in forme generalizate ce s-au pstrat pin in zilele noastre. Desigur ca acest proces a fost de lung durat i a trecut prin foarte multe faze, diversele forme ale cultului variind dup specificul local, cultural, etnic etc., observindu-se pretutindeni cu strnicie ca s se pstreze elementele eseniale ale tuturor lucrrilor sfinte. Factorul cel mai activ a fost in acest proces clerul, adic totalitatea slujitorilor Bisericii, obligai s svireasc in mod constant lucrrile sfinte. Dar aa precum clerul i celelalte organe de conducere ale Bisericii formate din clerici i din credincioi, au vegheat la pstrarea invturii de credin i a tuturor rinduielilor folositoare pentru lucrarea Bisericii, tot la fel au vegheat i la pstrarea rinduielilor privitoare la svirirea lucrrilor sfinte, dind indrumri i luind msuri concrete ca acestea s fie observate, aa cum au fost motenite prin predanie, potrivit rostului lor. Datorit acestei purtri de grij din partea autoritii bisericeti, preocuparea de a se pstra cit mai fidel rinduielile de cult, precum i aceea de a se evita alterarea acestora sau folosirea lor necorespunztoare, s-a ajuns ca chestiunile de aceast natur s fac obiectul unui insemnat numr de canoane i de rinduieli bisericeti cunoscute sub alte numiri i totodat ca ele s fac i obiectul unor scrieri intocmite de ctre oamenii Bisericii, fie pentru conservarea acestor rinduieli, fie pentru aprarea lor, fie chiar pentru explicarea lor. Aa se explic faptul c intregul proces de dezvoltare i de statornicire a rinduielilor privitoare la cult este reflectat in scrieri i norme corespunztoare de coninut istoric, apologetic, dogmatic, cultic i canonic.Rinduielile acestea, cum este i firesc, se refer in primul rind la Sfintele Taine, adic la forma i la modul in care trebuie svirite acestea, apoi la o sum de ierurgii, la zilele de srbtoare, la rinduieli privitoare la viaa religioas i moral a credincioilor in legtur cu sfintele srbtori i cu intreaga lucrare sfint a Bisericii i in special la posturi, la locaurile de cult in general i mai ales la altare, la obiectele i vasele folosite in cadrul cultului, precum i la intocmirea unor indrumtoare speciale pentru ansamblul cultului cretin, cuprinztoare de norme ce trebuie observate pentru desfurarea unitar i statornic a intregii viei cultice a Bisericii,2. Norme canonice privind Sfint Liturghie . ;Cea mai important dintre lucrrile sfinte este Sf. Liturghie i, de aceea, preocuparea pentru intocmirea i statornicirea unor rinduieli cit mai corespunztoare pentru svarirea ei a fost general in Biserica veche. Ea continu sa fie i astzi o preocupare de cpetenie a conducerii bisericeti, pentru a se asigura pstrarea rinduielilor statornicite i adaptarea lor posibil la condiiile mereu noi in care se desfoar lucrarea Bisericii.Dar indiferent cum- s-a numit iniial liturghia, in centrul ei s-a aflat mereu Sf. Jertf sau Euharistia, care a mai fost numit in felurite chipuri, ca de ex. fringerea piinii, aducerea darurilor, -slujire tainic etc. Cele mai vechi formulare de liturghie ni s-au pstrat in Didahia celor 12 Apostoli (c. 9, 10), in .Epistola ctre Corinteni a iui Clement Romanul (I Cor. 5961), i in Apologia intiia a Sf. Justin Martirul (163) (Apoi. I c. 6567). Un formular mai tirziu este cel pstrat in Constituiile Apostolice (Cartea II i VII), in care ins se gsesc elementele cuprinse in Apologia I a Sf. Justin Martirul, adic elementele eseniale ale slujbei Sf. Liturghii,Cele mai importante dintre liturghiile pstrate sint urmtoarele :a) Liturghia Sf. lacob, fratele Domnului, cea mai lung dintre cele inc in uz. Ea este atribuit Sf. lacob, cel dintii episcop al Ierusalimu lui. Cuprinsul ei seamn cu al Liturghiei din Constituiile Apostolicei ea a fost in uz in Siria i Palestina, unde se mai pstreaz i astzi-b) Liturghia Sf. Marcu, socotit ca intii episcop al Alexandriei. Aceast liturghie s-a folosit in Egipt pin in secolul XII, cind a fost inlocuit prin Liturghiile bizantine, adic prin cele adoptate oficial de Biserica din Bizan. c) Liturghia roman. Aceasta a avut iniial o form greceasc i una latin. Cel mai vechi document care o atest este Apologia I a Sf. Justin Martirul, in care se reflect rinduiala liturghiei romane din veacul II, aa cum ea s-a pstrat dup aceea timp indelungat. Textul ei latin s-a definitivat in timpul papei Damasuse) Liturghia Sf. loan Gur de Aur. i aceasta aparine Sf. autor sub a crui nume s-a pstrat, aa cum ne mrturisete tot Proclu al Constantinopolului, care spune c Sf. loan Gur de Aur a prescurtat liturghia Sf. Vasile cel Mare, pentru a o face mai potrivit i mai puin obositoare pentru credincioi. Ea este principala liturghie oficial, ps trat din veacul V pin astzi in intreaga Biseric Ortodox, oficiindu- se in toate zilele de peste an, afar de cele 10 cazuri in care se ofi ciaz liturghia Sf. Vasile cel Mare, precum i de acelea in care se oficiaz in timpul postului sf. Pati liturghia numit a darurilor celor mai inainte sfinite.f) Liturghia Sf. Grigore Dialogul sau a Darurilor celor mai nainte sfinite. Aceast Sf. Liturghie .este atribuit in forma in care ni s-a pstrat Sfintului Grigore cel Mare sau Sf. Grigore Dialogul, fost pap al Romei (t604), care a cunoscut rinduielile liturgice ale Bisericii rsritene, fiindc a trit mult vreme la Constantinopol. Aceast Sf. Liturghie este amintit in can. 32, VI ec., care dispune astfel: in toate zilele postului sf. Patruzecimi, afar de simbt i duminic i de Sf. zi a Buneivestiri, s se svireasc Sf. Liturghie a celor mai inainte sfinite.g) Liturghia african. In Biserica din nordul Africii, adic mai precis din Africa roman, s-a format o liturghie latin, deosebit de cea roman, de care se face meniunea in diverse scrieri vechi, inclusiv in scrierile lui Tertulian.Cu privire la Sfinta Liturghie canoanele cuprind o suma de norme, in afar de cele deja menionate, norme din ale cror dispoziii desprindem urmtoarele : Jertfa euharistic s nu fie altfel decit cu piine i cu vin amestecat cu ap, cci astrel a fost instituit de ctre Mintuitorul. Ca urmare este interzis a se aduce pentru Sfinta Jertf alte lucruri, cum ar fi animale, pasri, fructe, etc. Clericii caterisii i c,ei impovrai cu pcate grele, nu au voie s svireasc Sfinta Jertf. Clericul care admite jertfa ereticilor, s se cateriseasc ( Liturghia s nu se svireasc in prezena ereticilor, fr numai dac fgduiesc a se poci i a fugi de erezie Femeia sa nu vorbeasc in timpul liturghiei Credincioii care nu rmin in Biseric pin la sfiritul Sf. Liturghii, s se afuriseasc (can. 9 ap.; 2 Ant.).- Clericii s nu lipseasc de la Biseric in trei duminici consecutive i nici mirenii, in caz contrar, clericii s se cateriseasc, iar mirenii s so afuriseasc Liturghia s se svireasc numai de cei ce au ajunat Este interzis a se sviri Sfinta Jertf prin case (can. 58 Laod.). Liturghisirea in afara Bisericii este permis numai cu autorizaia episcopului, sub sanciunea caterisirii Liturghisirea fr ap cald nu este permis decit atunci cind aceasta nu se poate obine (can. 13 Nichif. Mart). Ieromonahul nu se cade s slujeasc Sf. Liturghie fr mantie Sf. Jertf se poate aduce i pentru cei ce s-au sinucis, dac nu erau treji la minte, nu ins i pentru cei care erau intregi Ia minte cind s-au sinucis (can. 14 Tim. Alex.). Ofrandele aduse la sf. Liturghie trebuie s se impart intre clerici i credincioi (can- 8 Teofil Alex.).Cu privire la fiecare din aceste acte care insoesc Sf. Euharistie, sau care mai bine zis o incadreaz, gsim foarte instructive norme canonice pe care le menionm dup natura actelor de cult la care se refer.3. Norme canonice privitoare Ia rugciuniIn canoane s-a rezervat un loc important modului cuviincios in care trebuie s se rosteasc sau s se citeasc rugciunile, atit pentru trebuinele aparte ale credincioilor, cit i in chip obtesc, cu ocazia srbtorilor. Astfel, se dispune ca rugciunea s se fac intotdeauna stind cu faa ctre rsrit,apoi ca in toate duminicile de peste an i in toate zilele de la Pati pin la Rusalii,rugciunile s se s se fac numai stind in picioare, iar nu stind in genunchi, ca binecredincioii cretini s fac rugciuni pentru pctoi i pentru cei osindii ca nici un credincios s nu se roage impreun cu cei afurisii sau excomunicai i cu atit mai puin impreun cu ereticii sau cu schismaticii, prevzindu-se pentru cei ce s-ar ruga impreun cu ereticii pedeapsa afurisirii.4. Norme canonice privitoare la cintrile bisericetiAlturi de rugciuni, impreun cu ele sau alternind cu ele, in Biseric s-au introdus i tot felul de cintri potrivite pentru cultul divin. i in privina cuprinsului acestora, ca i im privina modului de a fi executate s-au stabilit felurite rinduieli in decursul timpului, dintre care unele sint cuprinse in canoane. Astfel, prin can. 59 Laod. se dispune ca in Biseric s nu se cinte cintri neaprobate de autoritatea bisericeasc, iar can. 86, VI ec. prevede pedeapsa afurisirii pentru mireni i a caterisirii pentru clerici, dac acetia ar aduga la cintarea Sfinte Dumnezeule, cuvinte neaprobate de Biseric i nscocite de eretici. Pentru cazul c nu s-ar supune acestei rinduieli i ar strui in rtcire i dup ce li s-au aplicat pedepsele menionate, canonul ho-trete ca unii ca acetia s fie dai anatemei. Se inelege c gravitatea msurii este motivat de trebuina de a se evita introducerea de invturi eretice pe calea cintrilor bisericeti, metod care nu a fost folosit o singur dat de ereticii de totdeauna.5. Norme canonice privitoare Ia citirile din crile sfintePentru cunoaterea adevrurilor de credin, propovduite de Mintuitorul i de sfinii Si Apostoli, ca i pentru cunoaterea intregii istorii a mintuirii, s-a rinduit ca in cursul sf. slujbe s se citeasc pri alese din intreaga Sf. Scriptur a V- i N. Testament i ca la Sf. Liturghie s se citeasc i s se tilcuiasc anumite texte sau pri alese numai din Sf. Scriptur a N. T. Aceast rinduial este oglindit i in cuprinsul unora dintre canoane, care dispun ca in biseric s se citeasc numai crile canonice ale V. T. i ale N. T iar nu i cele necanonice (can. 59 Laod., 24 Cart.) i tocmai spre a se evita citirea crilor necanonice sau eretice in Biseric, se arat cu de-amnuntuil, care anume sint scripturile canonice, inirindu-se intregul canon al crilor V. T. i N. T. (can. 85 ap,, 60 Laod., 2 At. c. M., canonul unic al Sf. Grigore Teologul; 6. Norme canonice cu privire Ia predicin cadrul Sf. Liturghii s-a folosit inc de la inceput predica sau propovduirea orala, intemeiat pe cuvintul Sf. Scripturi, atit pentruvestirea in acest fel a cuvintului lui Dumnezeu, cit i pentru intrirea in credin a membrilor obtiilor cretine. Aceast propovduire sau predic se rostea iniial la inceputul Si. Liturghii, indat dup citirea textelor alese din Sf. Scriptur (can. 19 Laod.).indatorirea episcopilor i a preoilor de a predica, invindu-i dreapta credin pe membrii Bisericii, este prevzut mai intii- in can. 58 ap., dar cea mai important hotrire canonic privitoare atit la-indatorirea clerului de a predica la Sf. Liturghie, oirt i in privina coninutului predicii, este aceea din canonul 19, VI ec., al carul cuprins, deosebit de gritor este urmtorul : Intii stttorii Bisericilor trebuie s invee in toate zilele i ma:. ales in duminici, intreg clerul i poporul, in cuvintele dreptei credine, 'culegind ideile, judecile adevrului din dumnezeiasca Scriptur, s! fr s treac peste hotarele puse deja sau peste tradiia de Dumnezeu purtto-rilor Prini. i dac.s-ar intimpla vreo controvers in privina celor spuse, aceasta s nu se interpreteze altfel, decit cum au expus lumintorii i invtorii Bisericii in scrierile lor ; i s se laude no -bine in acestea, decit alctuind prerile lor , ca nu cumva fiind neexperi s greeasc de la ceea ce se cuvine. Deoarece poporul, cnnoscind prin invtura sus ziilor prini cele bune i de dorit, i ce", nefolositoare i de lepdat, ii va indrepta viaa spre mai bine i : va fi prins de patima ignoranei, ci luind aminte de la invtur se va imbrbta s nu peasc ceva mai ru i de frica muncilor iminente ii va pregti mintuirea sa.7. Norme canonice privitoare la Sfintele srbtoriDintre Sfintede srbtori, acelea care fac cu deosebire obiectul legislaiei canonice sint: Duminica, Pastile, Rusaliile i srbtorile sfinilor. in privina Duminecii avem mai intii dispoziia canonului 39 Laodiceea, care oblig pe cretini s serbeze duminica iar nu sirnbta,., rinduind astfel : Nu se cuvine a ine srbtorile cu. paginii, i. a. Se face prtai cu nelegiuirea lor. Mai important prin cuprinsul su este dispoziia. canonului l al lui Teofil din Alexandria, in care se arat in modul cel mai lmurit de ce cretinii trebuie s serbeze duminica iar nu simba. lata textul respectiv al acestui eanon: Ati't obiceiul cit i cuviina, cere de la noi s cinstim toat Dumineca, i s o serbm, fiindc intru aceasta ne-a mijlocit nou Domnul nostru lisus Hristos invierea cea din mori , din care cauz in Sfintele Scripturi s-a i numit intiia, ca una ce este inceptura vieii noastre, i a opta, ca ceea ce intrece srbtoarea sabatului iudeilor... s ne ferim... de invturile care nu cinstesc ziua invierii Domnului nostru lisus Hristos.Este de menionat c i legislaia de stat, a Statului bizantin, a luat o serie de msuri pentru serbarea Patilor la o anumit dat, stabilind uneori i modul cum s fie serbat i cit s dureze aceast srbtoare. Astfel Constantin cel Mare a dispus inc inainte de sinodul de la Niceea, ca ziua de Pati s fie srbtorit de toi cretinii deodat i anume chiar la data ce s-a stabilit mai tirziu prin hotrirea sinodului de la Niceea. Ali imprai au dispus ca in ziua de Pati s nu fie supui nici criminalii la suplicii, ci s fie lsai chiar fr ctue la acest praznic (an. 367368), dar pentru a se evita abuzurile, s-a poruncit ca acetia s fie urmrii i prini chiar i in ziua de Pati (an. 381 385); s-au interzis apoi cercetrile i procesele penale in postul Patilor (an. 380), iar pentru srbtorirea mai cu fast a Sf. Pati, s-a stabilit ca timp de odihn 7 zile inainte i 7 zile dup Pati (an. 395). Seria unor msuri de acest fel a fost continuat de-a lungul istoriei.In legtur cu Sf. Pati, numeroase canoane pomenesc srbtoarea Rusaliilor, cuprinzind diferite rinduieli pentru zilele de la Pati pin la Rusalii (can. 20 I ec. , 90, VI ec. ; 15 Petru Alex. ; 91 Vasile cel Mare). Mult mai numeroase sint normele canonice privitoare la srbtorile sfinilor mucenici, crora li se arat o cinstire deosebit, dei cretinii sint indrumai s nu caute, nesilii de nimeni, mucenicia (can. 9, 10 Petru Alex.).8. Norme canonice privind pregtirea prznuirii anumitor srbtoriCum pentru prznuirea unor anumite srbtori Biserica a cerutde la inceput o anumit pregtire duhovniceasc, prin rugciuni i prin infrinri sau postiri felurite i cum pe de alt parte chiar unele zile din sptmin au fost socotite potrivite pentru reculegere i infrinareprin postire, numeroase rinduieli bisericeti vechi s-au ocupat de modul de organizare a infrinrii prin post, precum i de timpul in care trebuie observat aceast infrinare. De aceea sint numeroase canoanele in care se vorbete despre post, dispunindu-se in chip amnunit cele privitoare la observarea lui i la timpurile in care trebuie inut.A stfel se arat c postul este un foarte bun mijloc de pocin (can. l loan Post.), c atit clericii cit i laicii sint datori s posteasc miercurea i vinerea (can. 69 ap., 15 Petru Ailex.), c Sfinta Liturghie s se oficieze numai de clericii care au ajunat (can. 29, VI ec. , 41, 47 Cart.), ca nimeni s nu dispreuiasc sau s incerce a dezlega posturile rinduite de Biseric, sub sanciunea anatemei (can. 19 Gangra), ca aceeai pedeaps a anatemei s se aplice i celor care ar ajuna duminica sub pretext de ascez (can. 18 Gangra), ca slujitorii Bisericii care postesc duminica sau simbta, afar de simbta Patilor, s fie caterisii, iar laicii fcind asemenea, s fie afurisii (can. 66 ap., 55, VI ec.), ca slujitorii Bisericii care nu postesc postul Patilor s fie caterisii, iar mirenii s fie afurisii afar de cazul c s-ar afla in neputin (can. 69 ap.), c intreaga patruzecime trebuie s fie postit cu mincri uscate (can. 50 Laod.), c postul Patilor se incheie la miezul nopii din simbta Patimilor (can. 89, VI ec.; i Dionis. Alex.), ca in postul Patilor s nu se fac nuni i sa nu se serbeze zilele de natere (can. 52 Laod.) i c bolnavii sint scutii de post (can. 69 ap. ; 8, 10 Tim. Alex.).9. Norme canonice privind locaurile i obiectele de citO ultim categorie de norme canonice de care ne ocupm in legtur cu reglementarea sau organizarea cultului sint cele cu privire la locaurile de cult, apoi la altarele propriu-zise, la obiectele de cult, cum ar fi icoanele, crucile, etc.in legtur cu indatoririle impuse de respectul cuvenit fa de locaurile de cult, prin canoane se mai rinduiete ca in acestea s nu se fac nici aa numitele agape (can. 28 Laod.), adic ospee pentru indestularea credincioilor aflai in lipsuri. De altfel, in legtur cu agapele, canoanele cuprind i alte dispoziii instructive. Astfel, ele supun anatemei pe aceia care defima pe cei ce fac agape i invit la ele pe sraci (can. 11 Gangra), oprindu-i pe cei ce particip la agape s ia din mincri, spre a le duce acas (can. 27 Laod.), i punind sub afurisire pe cei ce ar organiza agapele chiar in interiorul bisericii sau al locaului de cult (can. 74, VI ec.; 42 Cart.). Cu privire la altare, fie ca sanctuare aparte, fie ca pri ale locaurilor de cult, canoanele cuprind iari o serie de msuri, dintre care menionm urmtoarele : Nici un altar nu se poate ridica decit cu binecuvintarea episcopului locului, ceea ce insemneaz implicit c, nici o biseric nu poate fi ridicat fr aceast binecuvintare (can. 31 ap., 5 Ant., 10, 11 Cart.) ; mirenii nu au voie s intre in altar (can. 69, VI ec.), se inelege c nici femeile (can. 44 Laod.), dar au voie s intre in altar clugrii i clugriele (can. I Nic. al C-pol, 15 Nichif. Mart. etc.).Dintre obiectele de cult, acelea de care amintesc" mai des sfintele canoane sint crucea i icoanele, in privina crucii, canonul 73, VI ec. dispune ca ea s fie cinstit in mod deosebit i s se fereasc de orice batjocorire, in acest scop este interzis sub sanciunea afurisirii facerea sau zugrvirea semnului crucii pe jos, ca s nu fie expus clcrii de picioarele celor ce umbl, iar can. 31 Nichif. Mart. arat c Ia temelia bisericilor noi se aeaz o cruce, iar infigerea acesteia o poate face i preotul cu invoirea episcopului.In privina icoanelor, hotririle cele mai importante le-a adus sinodul Vir ecumenic, care a restabilit cultul lor in Biseric, dispunind prin can. 9, ca toate crile scrise de ctre iconoclati impotriva sfintelor icoane, s fie predate Patriarhiei din Constantinopol, spre a fi depozitate acolo impreun cu alte cri eretice, iar cei ce le dosesc, dac sint clerici s se cateriseasc, iar dac sint mireni sau monahi, s se afuriseasc. Alte norme in legtur cu sfintele icoane sint cele referitoare la modul de a zugrvi pe Mintuitorul (can. 82, VI ec.).De aceea, in scopul asigurrii unitii cultice a Bisericii s-au intocmit pe ling rinduielile canonice i tradiionale menionate, inc i o sum de alte rinduieli, crora li s-a zis mai tirziu rinduieli de tipic, Acestea reprezint de fapt o codificare sistematic a rinduielilor privitoare la svirirea cultului divin, intocmai aa dup cum colecia de canoane reprezint o codificare sistematic a rinduielilor privitoare la organizarea i conducerea Bisericii in genere i mai ales la organizarea i conducerea ei sub aspectul de societate religioas. Cind s-au alctuit cele dintii colecii de rinduieli cultice numite tipice i tipicoane, nu se tie in mod sigur. Ceea ce se tie precis este c tipicul cel mai vechi este acela cruia i-a dat forma definitiv Sf. Sava din Palestina (f531), tipic pe care 1-a completat sau mai bine-zis 1-a refcut Sofronie, patriarhul Ierusalimului (f683). Un alt tipic important este acela intocmit de Sf. loan Damaschinul i completat apoi de Sf. Teodor Studitul, care i-a dat cea mai ampl dezvoltare. Ambele au avut la baz vechiul tipic al Sf. Sava, in forma pe care i-a dat-o in veacul VII, patriarhul Sofronie al Ierusalimului. Dar in afar de tipicele acestea generale, care s-au pstrat pe cale de tradiie sau de obicei i s-au generalizat in Biserica din Rsrit, au mai aprut incepind cu veacul X, numeroase alte rinduieli cu caracter de tipic, numite tipice sau in alt fel i care cuprindeau alturi de rinduieli privitoare la svirirea unor anumite sfinte slujbe i alte rinduieli privitoare la viaa monastic, precum i la administrarea bunurilor minstirilor pentru care se alctuiau astfel de tipice de ctre ctitorii lor, care erau fie persoane laice simple, fie demnitari de stat, fie inali ierarhi.O grij deosebit a artat Biserica i pentru construirea i impodobirea locaurilor de cult i deopotriv pentru infrumusearea slujbelor religioase, prin cultivarea tuturor artelor pe care le reclam aceasta i in mod special prin cultivarea muzicii i cintrii religioase corespunztoare acestei necesiti. in al doilea rind indreptirea autoritii bisericeti de a reglementa viaa cultic a Bisericii, ca un corolar al permanentei sale griji. rezult mai ales din dreptul i indatorirea clerului de a sluji cele sfinte.Din cunoaterea acestora se poate vedea ins in chipul cel mai clar felul in care autoritatea bisericeasc a ineles s-i exercite puterea sa sfinitoare i prin organizarea cultului, a tuturor aspectelor acestuia i a tuturor activitilor legate de el.

B. Activitatea sau funciunea judectoreasc1. Specific, organe i competen. i in viaa Bisericii ca i in viaa oricrei societi, aa precum exist norme de conduit obligatorii pen - tru toi membrii ei, exist i organe speciale crora le este incredin - at judecarea celor ce le incalc, lucrind fie impotriva lor, fie omiind s duc la indeplinire indatoririle care deriv din ele.in Biseric, organele de indrumare i supraveghere pentru respectarea normelor de conduit, sint toate organele de conducere constituite in sinul ei, incepind de la cel rnai mic slujitor al Bisericii i sfir-ind cu cea mai inalt autoritate ierarhic, sau sinodal. Dar unora dintre aceste organe li s-au incredinat, pe ling funciunea de indrumare i supraveghere a respectrii normelor de conduit, inc i pe aceea de judecare a celor care le incalc i de pedepsire a acestora, in scopul aprrii i asigurrii ordinei juridico-canonice, necesare in viaa Bisericii, ca i in scopul indreptrii celor care svireau acte de tulburare a acesteia.Care erau ins normele de conduit, la a cror observare erau indatorai toi membrii Bisericii? Erau ele oare eceleai norme ca i cele de azi ?In genere se poate spune c cele mai importante nu se deosebeau de cele de azi. Au rmas aceleai. Totui, in decursul timpului, unele sauschimbat, au czut in desuetitudine sau au suferit modificri, aciugindu-se felurite alte norme noi.Dup cum se tie, timp indelungat normele de conduit; folosite in viaa Bisericii au fost de natur religioas i moral. Abia raai tirziu au aprut i cele de natur juridic, ins intr-o form care nu le-a asigurat niciodat prevalent fa de cele religioase i morale, ci le-a meninut pe al treilea plan fa de acestea. Ca urmare, atit indrumarea pentru respectarea normelor de conduit, cit i supravegherea respectrii lor erau indatoriri i lucrri de natur religioas i moral. Se inelege apoi c de aceiai natur era i indatorirea de a judeca abaterile de la aceste norme ca i lucrarea de sancionare sau de pedepsire a abaterilor respective.Procedindu-se la aceast separare, s-a ajuns s se constituie dou categorii de organe care indeplinesc funcia judectoreasc in Biseric i anume : vechile organe duhovniceti i organele judiciare pro-priu-zise.. Cu alte cuvinte se urmrete indreptarea i restabilirea celor ce pctuiesc,indiferent in ce fel, pentru a fi ajutai s-i dobindeasc mintuirea. Ca urmare, justiia bisericeasc n-a urmrit i nu urmrete nici lovirea,nici asuprirea, nici simpla pedepsire a pctoilor, pentru a rzbuna legea,majestatea divin sau orice asemenea lucruri care n-au fost date in grija i in sarcina Bisericii.Din cele dou elemente eseniale, se contureaz cit se poate de precis specificul justiiei bisericeti i implicit rostul funciunii judectoreti a Bisericii.Dac o rinduial precis nu era i nu se stabilise pentru primii cretini, exista totui una general pe care o stabilise insui Mintuito-rul prin povuirea dat ucenicilor Si, cind le-a spus pilda in privina impriei cerurilor, aezind un copil in mijlocul lor. Cu acest prilej le griete astfel : dac greete fratele tu, ceart-1 intre tine i el : dac te ascult, atunci ai citigat pe fratele tu, dac nu te ascult, mai ia cu tine inc unul sau doi, ca din mrturia unuia sau a doi martori s se lmureasc toat pricina, dac nu ascult acest lucru, spu-ne-1 Bisericii, iar dac nu ascult nici de Biseric, s-i fie ie ca un pgin i vame (Matei XVIII, 1517)..De la judecata freasc s-a trecut la judecata in faa unei instane format din doi sau trei cretini, crora le era supus cauza in litigiu. Aceasta este prima instan public de judecat cretineasc, pentru c instana freasc sau judecata in doi nu avea caracter public.. Desigur c intrunirea intregii obti, deci a intregii Biserici nu era intotdeauna posibil in vremea de inceput a organizrii Bisericii, de aceea s-a recurs la felurite alte forme posibile de constituire a unor instane locale, dup imprejurri, dup priceperea slujitorilor bisericeti din respectivele localiti i firete inindu-se seama i de gravitatea neinelegerilor ce trebuiau soluionate.Instana episcopal a cuprins adeseori i reprezentani ai credincioilor dintre oamenii cei mai pricepui i mai rivnitori, incit ea apare de fapt ca o instan mixt, format din clerici i din laici i ca atare ca o expresie fidel a instanei superioare locale, care era format din intreaga obte a credincioilor, dimpreun cu toi clericii sau slujitorii Bisericii locale, in frunte cu episcopul sau cu presbiterul, conductorul duhovnicesc al acelei Biserici,Despre existena unor instane de judecat bisericeasc cu caracter duhovnicesc prin excelen, cum sint acelea pe care le-am amintit pin acum, se gsesc meniuni in diverse scrieri mai vechi, cum sint cele ale lui Tertulian, ale Sf- Ciprian l chiar in Constituiile Apostolice. Toate acestea i altele atest inexistena unei deosebiri intre judecata duhovniceasc i cea juridic formal in viaa Bisericii. O atare deosebire, nici nu se putea face in spiritul autentic al justiiei bisericeti. De fapt, ea a avut la inceput, numai caracter formal, pentru ca apoi, cu timpul,deosebirea aceasta s apar c desparte in dou judecata bisericeasc, adic intr-o judecat strict duhovniceasc i intr-o judecat intocmit dup rinduielile judecilor din viaa de stat.Cind a aprut aceast deosebire ?Abia in veacul IV, dup ce prin edictul de la Milan din anul 313, cretinismul a dobindit libertate de manifestare, precum i oarecare sprijin din partea Statului, concretizat in diferite scutiri sau privilegii acordate slujitorilor Bisericii, ca i organizaiilor sau comunitilor cretine locale i teritoriale. Epoca lui Constantin cel Mare este aceea in care se organizeaz primele instane de judecat bisericeasc, fr aparen c ele ar fi i instane duhovniceti, ci cu aparena c sint instane de judecat destinate cretinilor, dar alctuite i funcionind dup toate regulile instanelor de stat.Cea dinii instan de acest fel i cea mai important, care a durat de-a lungul intregii epoci romane i bizantine este instana episcopal, creat chiar de Constantin cel Mare la anul 320, printr-o lege care a fost reinnoit la anul 323. Potrivit acestei legi, episcopul avea dreptul s judece, orice litigii de natur civil, dintre cretini, dac acetia i se adresau lui. De asemenea putea s judece i litigiile dintre cretini i necretini, dac acetia din urma consimeau s se adreseze instaneiepiscopale..Se inelege c prin crearea i dezvoltarea instanelor episcopale, episcopii i cellalt personal pe care il presupune funcionarea acestor instane, trebuiau s cunoasc legile de stat i procedura judiciar a Statului, pentru a putea s judece cauzele care li se defereau, dar in acelai timp au folosit in activitatea lor deopotriv i normele religioase, morale i juridice ale Bisericii, fr de care instanele episcopale nu s-ar fi deosebit prin nimic de instanele comune ale Statului.Paralel cu dezvoltarea instanelor episcopale, au aprut probabil din epoca lui Justinian i unele instane bisericeti superioare celor episcopale,instanele patriarhale, avind o alctuire mixt, clerical i laic.Ele erau prezidate de patriarhul de Constantinopol i aveau competen mixt bisericeas i nebisericeasc, civil i penal, pentru cauze mai deosebite, prezentind importan aparte pentru viaa bisericeasc sau pentru cea de statAstfel de instane sint amintite pin tirziu in epoca bizantin, in vremea patriarhului Nicolae Misticul din anii 921923, ca i in veacurile urmtoare.Urmaele acestor instane centrale i superioare, bisericeti i de stat, in statele dezvoltate in aria culturii i a influenei politice i religioase bizantine, au fost aa-numitele divanuri domneti, bine-cunoscute ca atare i in istoria rilor Romane.Dar pe linia dezvoltrii instanelor juridice formale in viaa Bisericii, alturi de instana episcopal amintit, au aprut tot in veacul al IV-lea i s-au cristalizat in forme tot mai precise, o seam de instane strict bisericeti, in cadrul crora nu se judecau decit arareori i numai prin tangen i litigii cu caracter civil, din viaa Bisericii.Care au fost aceste instane ? in ordinea apariiei i importanei lor, ele au fost urmtoarele :a) Instana episcopal in alctuirea ei veche, adic in aceea de presbiteriu format numai din clerici.b) Instana horepiscopilor, iar mai tirziu a periodepilor i in cele din urm a urmailor acestora, adic a protopopilor. c) Instana sinodal autocefal de tip vechi, dinainte de apariia organizaiei mitropolitane, adic dinainte de sec. IVd) Instana mitropolitan aprut in veacul IV i organizat conform can. 4, 5 i 6, I ec., prevzut apoi d de alte numeroase canoane.e) Instana numit a episcopilor vecini, pomenit in diverse canoane incepind din veacul IV (can. 14 Antiohia).f) Instana sinodal intermediar, superioar instanei mitropolitane, dar inferioar celei exarhale, a fost prevzut numai pentru cazuri ex cepionale, in canoanele sinodului de la Antiohia (can. 6 Ant.).g) Instanele speciale prevzute de sinodul de la Cartagina pentru judecarea diaconilor, pentru judecarea presbiterilor i pentru judecarea episcopilor, instane formate fiecare din cite un numr determinat deh) Instana exarhal, adic format din scaunul central al diecezei sau a exarhatului, ca sinod exarhal deplin sau mai restrins, instan prevzut de can. 6, II ec., 9 i 17, IV ec.i) Instana patriarhal prevzut de canoanele 6 II ec., 9, 17, IV ec.Acestea sint instanele bisericeti de judecat formal juridic, constituite paralel cu dezvoltarea organizaiei Bisericii iin cuprinsul Statului roman pin la incheierea procesului dezvoltrii principalelor demniti bisericeti i a principalelor uniti organizatorice teritoriale ale Bisericii. Dar in afara acestora, paralel cu ele i ca organe sau instane aparte cu caracter excepional, au mai aprut i alte forme sau alte tipuri de instane judiciare, care au dobindit importan in viaa Bisericii.Acestea sint :a) Instana reprezentat de sinodul ecumenic, care a dobindit o importan deosebit mai ales la scaunul din Constantinopol i la ciel din Roma.b) Instana sinodal a Bisericilor autocefale, aprute i organizate in decursul dezvoltrii vieii bisericeti i pstrate pin astzi.c) Instanele excepionale ale judectorilor alei dintre episcopi sau dintre alte fee bisericeti (can. 14 Antiohia) i in fine, d) Unele cpetenii bisericeti, crora li s-a conferit, fie in chip de privilegiu personal, fie in cadrul dezvoltrii instanelor excepionale a judectorilor alei, intre aceste cpetenii, canoanele de la Sardica (3, 4 i 5) amintesc pe episcopul Romeie) Sinodul Ecumenic, ca instan cu totul excepional i cu com peten universal, a crui lips a fost suplinit in materie judiciar,fie de sinoadele endemice, fie de sinoadele panortodoxe, ori cel puin interortodoxef) Instanele pentru monahi. Acestea au fost create in mod felurit,in cadrul obtilor monahale, i apoi s-au dezvoltat iari in mod neuni form, dup ce Sinodul IV ecumenic a pus monahismul sub jurisdicia deplin a ierarhiei bisericeti. Cea mai veche instan de judecat mo nahal este stareul sau avva, ori printele duhovnicesc al unei aezri monahale, dup el urmeaz duhovnicii obinuii, apoi consiliul duhovnicilor. Fie c aceast instan este reprezentat de episcop sau de presbiter, ea este de acelai nivel i impotriva hotririlor pe care le pronunea, nu se poate face apel de la preot la episcop, nici de la episcop la. sinod, dar nici de la preot la sinod, cci oricare dintre duhovnici, indiferent de treapta lui sacerdotal, leag i dezleag pcatele (abaterile), cu putere egal, nesupus cenzurii, nici mcar Sinodului ecumenic.Cit privete competena instanei duhovniceti, trebuie s precizm c i celelalte instane, pe_care le-am enumerat ca instane obinuite sau cainstane excepionale, su o competen determinat, pentru fiecare, atit prin norme canonice, cit i pe cale de obicei sau prin practica vieii judiciare a Bisericii. Aceast competen este ierarhizat dup poziia pe care o au respectivele instane in ierarhia organelor de conducere aBisericii.Instanele disciplinare i de judecat pentru monahi se numesc consilii de disciplin i funcioneaz in baza Regulamentului pentru organizareavieii monahale.Instana de judecat pentru ierarhi este Sfintul Sinod. Chiriarhul locului este ins organul individual de disciplin i judecat in toate cazurile in cadrul eparhiei sale. 2. Abateri i delicte {inclcri ale legilor bisericeti), inclcarea normelor religioase, morale i canonice ale Bisericii pgubete, atit lucrarea de mintuire a celor care se fac vinovai de asemenea abateri, cit i mintuirea celorlali membri ai Bisericii, asupra crora se rsfring ele in mod negativ. Dar acestea mai prejudiciaz, deopotriv i starea de ordine canonic sau de echilibru necesar meninerii vieii bisericeti, in formele pe care ea le-a imbrcat, ca i continuarea intregii lucrri a Bisericii. in condiile vieii noastre de dup cderea in pcat, cind binele se impune s fie ajutat iar rul combtut, pentru ca libertatea organizat s-i dobindeasc o valoare i un rol pozitiv pentru viaa noastr, singurul organizator al libertii este legea, este dreptul. Astfel stind lucrurile, se inelege c nici Biserica nu se poate rezema numai pe mijloace sacramentale i ierurgice. i ei ii sint absolut necesare i normele de drept, i anume normele de drept canonic caresint conforme cu natura i misiunea ei, definite in invtura de credin, ca elemente atit ale revelaiei supranaturale cit i a celei naturale.Din aceste motive, autoritatea bisericeasc este indreptit s ia msurile cele mai corespunztoare, adic cele mai potrivite, pentru indreptarea celor ce sviresc abateri, pentru ferirea celorlali credincioide influenele negative pe care le sufer din pricina respectivelor abateri precum i pentru aprarea strii de bun rinduial sau de ordine din viaa Bisericii, stabilit prin normele canonice. inclcarea normelor de conduit prin care se pstreaz buna rinduial a vieii bisericeti, i adic a normelor cu caracter religios, moral sau canonic, este privit sau apreciat mai intii sub aspectul ei de pcat i abia in al doilea rind, o atare inclcare este cintarit i apreciat i cu raportare la legile de drept, la canoanele Bisericii. Faptul ins c in Biseric, pentru calificarea inclcrilor legilor bisericeti,a faptelor ilicite, se folosesc i unii termeni luai din limbajul juridic profan, impune o lmurire a inelesului acestora pentru a nu da natere la inelegeri greite. Termenii respectivi au fost insuii din dreptul de stat, in mod tot atit de firesc, cum a fost insuit i cuvintul drept, precum i ali termeni tehnici folosii in tiinele juridice. inelesul real al acestor termeni este urmtorul : Cuvintul infraciune inseamn infringere sau rupere a legii. El vine de la cuvintul latin infractio, derivat din verbul infrango, care inseamn rup. Cuvintul delict inseamn prsire sau ocolire, adic lsarea la o parte a legii, ori evitarea ei. Ei vine de la cuvintul latin delictum, derivat din verbul deliquo care inseamn prsesc, abandonez. Cuvintul contravenie inseamn umblare sau venire impotriva legii. Termenul contravenie este imprumutat din terminologia juridic latin i deriv din verbul contravenire, care inseamn, a veni in contra sau a se impotrivi Ia ceva Termenul de abatere este rezervat pentru a desemna inclcrilede la dispoziiile cu caracter disciplinar, prevzute de legi, regulamente, etc., i care atrag dup sine anumite sanciuni; In mod obinuit, in canoane i doctrina canonic faptele ilicite sau frdelegile acte prin care se incalc (violeaz) prevederile normelor canonice sau nu se indeplinesc (se omit) aceste prevederi , se numesc delicte bisericeti i se impart numai dup cele dou categorii de fptuitori, adic dup cum acetia sint laici sau clerici, i ca urmare i pedepsele corespunztoare sint grupate tot in dou categorii, i anume : pedepse pentru laici i pedepse pentru clerici. Cum ins in Biseric exist trei categorii de membri, adic trei stri i anume : starea laic, starea clerical i starea monahal, este firesc ca la o imprire a delictelor bisericeti dup categoriile de membri ai Bisericii, s se in seama i de faptele ilicite specifice pentru starea monahal. In acest caz vom avea : delicte pe care le pot sviri in general credincioii laici, pe care le pot sviri numai clericii, prin inclcarea normelor privitoare la starea i activitatea lor, i delicte pe care le pot sviri numai monahii.De asemenea, delictele ce pot fi svirite numai de monahi pot fi imprite i ele in trei categorii, inindu-se seama de specificul strii monahale, ce le determin cele trei voturi sau juruine pe care le fac membrii cinului monahal. Ca urmare, delictele ce le pot sviri numai monahii se pot impri in : a) delicte in legtur cu votul ascultrii necondiionate, cum ar fi refuzul la supunere i ascultare, .a. ; b) delicte in legtur cu votul srcirii de bun voie, cum ar fi : acumularea de bunuri nefolositoare sau prisositoare, .a. ; i c) delicte in legturcu votul castitii, cum ar fi : desfriul, curvia, perversiunile sexuale, .a. Acestora se mai adaug i delictele ce pot fi svirite in legtur cuneindeplinirea unor indatoriri legate strict de rinduielile vieii de obte sau ale vieii de sine, adic de stilul de via monahal : chinovia! sau idioritmic. 3. Pedepsele bisericeti. Pedepsele prevzute de sfintele canoane pentru delictele bisericeti pot fi i ele imprite in pedepse generale pentru toi membrii Bisericii i in pedepse specifice pentru frdelegile sau faptele ilicite deosebite ale clericilor, sau ale monahilor. In cazul in care unii dintre monahi au devenit i membri ai clerului, pedepsele prevzute pentru abaterile clericilor, urmind a fi aplicate i clericilor din cinul monahal cu circumstanele agravante pe care le implic stareamonahal. Pedepsele generale pentru toi membrii Bisericii sint urmtoarele : Epitirnia, pe care o d duhovnicul in scaunul mrturisirii, ca instana duhovniceasc, pentru frdelegile;) sau faptele considerate impotriva rinduielilor de via cretin, fr ca aceasta s fie impreu nat cu excluderea din rindul membrilor Bisericii, adic cu excomuni carea sau afurisirea in sens propriu.Epitimia de acest fel se numete i afurisire sau excomunicare, ins numai in inelesul c ea const din oprirea temporal de la sfinta imprtanie, de unde i cuvintul excomunicare, scoaterea de la comunicare sau de la imprtire. Aceast epitimie poate fi agravat prin oprirea de a participa la sfintele slujbe apoi i prin aceea de a fi lipsit de administrarea vreuneia dintre Sfintele Taine sau ierurgii, in timpul cit dureaz oprirea dela sfinta imprtanie, o astfel de epitimie numindu-se uneori i interdict,- Excomunicarea sau afurisirea in sens propriu, constind din in deprtarea din Biseric prin lipsirea de calitatea de membru al Biseri cii i implicit prin lipsirea de orice drepturi legate de aceast calitate. Anatema, numit i blestem sau afurisenie, const din supunerea celui excomunicat, adic a celui scos din raidurile membrilor Bisericii, la cea mai grav dintre pedepsele bisericeti, imaginabil, echivalent cu pedeapsa capital, i care se aplic prin rostire? 'inui blestem asupra celui ce s-a fcut vinovat de cele mai grave abateri i in care per sist cu indrtnicie. Anatema in Biserica veche insemna i simpla ex comunicare (lepdare). (Can. 18 Ancira). (A se vedea i anatema de la Duminica Ortodoxiei). In cazurile membrilor clerului, atit pedeapsa excomunicrii propriu- zise, adic a indeprtrii din rindurile membrilor Bisericii, cit i pe deapsa anatemei, nu se poate aplica decit dup ce in prealabil cei in cauz au fost supui altei pedepse care i-a lipsit de starea cleri cal. Aceast pedeaps se numete caterisire- Caterisirea inseamn lip sirea de starea clerical sau preoeasc i este de dou feluri: caterisirea pentru orice fel de abatere, afar de : hula impotriva Duhului Sfint, apostazia i schisma , i caterisirea pentru una din aceste trei abateri capitale. Tot ca pedepse pentru clerici mai sint prevzute de canoane : depunere din treapt, fr pierderea calitii de cleric. In ordinea gravitii, dup depunerea din treapt, clericilor li se aplic caterisirea, apoi excomunicarea in sensul de excludere din Biseric i in cele din urm anatema.Pentru monahi, adic pentru abaterile specifice strii monahale, sint prevzute felurite epitimii aparte, inscrise in pravilele clugreti, care merg pin la excluderea din cinul monahal. Iar pentru acei monahi care fac parte din cler, se aplic pedepsele prevzute pentru cler in genere, ins cu o nuan de gravitate mai mare, determinat de starea monahal, care constituie in asemenea situaie o circumstan agravant. Chiriarhul, pe baza unei anchete regulamentare, sau a unui raport sau referat al organelor administrative in subordine, are dreptul s aplice direct i fr drept de recurs, din partea celui sancionat, urmtoarele pedepse disciplinare ; avertismentul i dojana arhiereasc ; pierderea oficiului deparoh ; oprirea de a sviri anumite lucrri sfinte, pin la 90 de zile intr-un an ; oprirea total de la svirirea lucrrilor sfinte, pin la 30 d.e zile intr-un an; canonisirea la o sfint minstire sau la catedral, pin la 30 zile intr-un an (art. 50 R. P.).Pedepsele definitive aplicate de aceleai instane sint: degradareadefinitiv a vinovatului din rangurile bisericeti i onorifice pe care le posed ; pierderea pentru totdeauna a dreptului de a fi ridicat laun grad ierarhic superior sau administrativ ; depunerea sau pierderea dreptului pentru totdeauna de a sviri vreo lucrare sacr, fr pierderea calitii de preot, cu putina de a fi intrebuinat in administraia bisericeasc ; caterisirea ; destituirea (pentru cintrei i paracli-sieri); excluderea din monahism (pentru monahi i monahii, art. 4 R. P.).4. Aplicarea pedepselor. Organele sau forurile de judecat, che mate i indreptite s aplice pedepsele bisericeti, sint instanele de judecat incepind cu instana duhovniceasc i sfirind cu sinodul ecumenic.5. Procedura n materie de judecat bisericeasc, in judecarea fap telor ilicite i aplicarea pedepselor, ca i in ridicarea sau modificarea pedepselor, pe cale de rejudecare sau de pogormint, instanele biseri ceti, cu excepia celei duhovniceti, urmeaz o procedur asemntoare cu aceea a instanelor judiciare ale Statului, din practica crora i-au i insuit-o. In cadrul desfurrii procesului i aplicrii pedepsei, adic a pronunrii hotririi de ctre instanele bisericeti, se ine seama de regul i de unele elemente de procedur prevzute in legile Statului, elemente care se aplic prin analogie. Astfel de elemente se refer in primul rind la diversele feluri de probe care pot fi administrate in justiie, in mod special la martori, in privina crora exist de altfel numeroase norme canonice, i la termenele de judecat, de apel i de recurs,precum i la modul sau la procedura de revizuire sau de casare a hotririlor, ca i la prescripii.6. ncetarea i ridicarea pedepselor.Potrivit normelor canonice i obiceiului de drept sau rinduielii statornicite prin obicei, niciuna din pedepsele bisericeti pentru indiferent care din membrii Bisericii i pentru indiferent care fapte ilicite sau frdelegi nu se d pentru venicie, decit in cazul cind cel cruia i se aplic vreuna din aceste pedepse, persist cu indrtnicie, in svirirea frdelegii de care s-a fcut vinovat. Pedepsele vremelnice inceteaz la indeplinirea termenului sau la indreptarea pctosului.Pentru unii ca acetia nu sint ingduite nici rugciunile care se fac pentru iertarea pcatelor pentru cei nedeslegai de celelalte pcate trecui la cele venice. Ca urmare, inclusiv pedeapsa anatemei poate s fieridicat in cazul celor ce se pociesc i cer impcare cu Biserica. De asemenea toate celelalte pedepse, pot fi iertate sau ridicate in condiii determinate.Potrivit normelor canonice i obiceiului sau randuielii statornicite prin obicei, dreptul de a ridica pedepsele pronunate de instanele bisericeti, il au instanele insi sau organele superioare, investite cu puterea de a reforma, de a casa sau de a revizui hotririle aduse de respectivele instane. Se inelege ins c pedepsele duhovniceti, nu pot firidicate sau modificate decit de cei ce le-au aplicat sau de urmaii lor canonici, in funciune. Exist dou moduri de ridicare a pedepselor rostite de instanele judiciare ale Bisericii, unul se cheam : iertarea sau dezlegarea complet, atit de fapta ilicit cit i de pedeaps, act identic cu ceea ce in dreptul destat se numete amnistie ; iar al doilea se cheam : pogor-mintul sau iertarea de pedeaps ori reducerea acesteia, act care corespunde intocmai cu ceea ce in dreptul de stat. se numete graiere.In legtur cu toate chestiunile privitoare la inclcarea legilor (abateri, delicte, infraciuni, frdelegi in general, etc.) i pedepsele bisericeti, precum i cu cele privitoare la procedura judectoreasc, la aplicarea i incetarea pedepselor sau la ridicarea lor, pe ling normele canonice inscrise in sfintele canoane, exist numeroase norme de amnunt de care se ocup fiecare Biseric local, norme speciale inscrise in legi, statute sau regulamente aparte.

C. PROBLEME CU IMPLICAII CANONICE INRAPORTURILE DINTRE BISERICILE ORTODOXEIntre problemele cu implicaii canonice in raporturile dintre Bisericile Ortodoxe se consider a fi problema constituirii Bisericilor particulare, naionale, autocefale sau autonome, problema jurisdiciei asupra untilor bisericeti din diaspora ci a reorganizrii lor po baze canonice i problema calendarului.1. Problema autocefaliei bisericeti Dei exist o rinduial canonic precis i o practic tradiional bine stabilit in ce privete modul in care se procedeaz in cazul constituirii Bisericilor particulare, naionale, autocefale sau autonome, cu toate acestea, problema procedurii ce trebuie urmat cu ocazia constituirii unor astfel de Biserici s-a pus i se pune mereu,-ori de cite ori este vorba de proclamarea sau de recunoatereaunei noi Biserici naionale autocefale sau autonome.Din istoria Bisericii ca i din textele canoanelor privind autocefalia, se constat c diversele uniti bisericeti i-au dobindit autocefalia in mai multe chipuri, i anume : prin infiinarea lor de Sfinii Apostoli, prin introducerea sistemului mitropolitan, prin organizarea unei uniti in cadrul etnic pe temeiul canoanelor 34 i 37 ap., prin organizarea unitilor diecezane, prin consacrarea i organizarea unitilor autocefale de ctre sinoadele ecumenice in temeiul canoanelor 4, 6, 7 I ec.; 2 8, III,- 12, 17, 28 IV ; 38, 39 VI, etc., prin organizarea partriarhatelor, prin intervenia puterii de stat, prin hotrirea Bisericilor autocefale, prin consimmintul tacit sau expres al tuturor Bisericilor autocefale. Problema care se pune mereu in discuie este de a ti care sint temeiurile sau factorii oare au determinat apariia i proclamarea Bisericilor autocefale. Dup natura lor acestea pot fi: naturale, istorice, doctrinare, dogmatice i canonice. Temeiurile dogmatice ii au izvorul in potrivirea rinduielilor de organizare a unitilor bisericeti autocefale cu anumite adevruri dogmatice, care sint de fapt principiile fundamentale ce trebuiesc observate in organizarea i funcionarea in chip independent a oricreiuniti bisericeti, intre care se numr pe primul loc principiul ierarhic i cel sinodal. Modul constituirii autocefaiiilor i rinduiala organizrii Bisericilor autocefale o gsim in hotririle sinoadelor ecumenice. Sinoadele ecumenice pun la temelia hotririlor lor, privind constituirea de noi uniti autocefale, principiile cuprinse in canoanele apostolice 34, 35, 37, dind in felul acesta i o interpretare autentic acestora. Din analiza acestor canoane rezult c au existat unele autocefalii inainte de sinoadele ecumenice, iar altele s-au creat prin aciunea direct a acestora, sinoadeleecumenice fiind cea mai inalt autoritate in Biseric, ce a creat i schimbat drepturile la autocefalie dup caz. De aci arat oano-nistul Liviu Stan nu se poate trage concluzia c numai sinodul ecumenic ar fi m drept s confere autocefalia i inc in chip deplin i definitiv, cum susin unii teologi. Rinduieiile privitoare la constituirea autocefaliei, stabilite pe baza principiilor dogmatice i a canoanelor, precum i prin practica indelungat i consacrat a acestor norme, adoptate in consensul general al Bisericii, sint urmtoarele :a) Autocefalia s fie cerut in mod canonic. Aceasta inseamn in primul rind c oricrei ujniti bisericeti, ce dorete autocefalia, gsindu- se in mod firesc intr-o subordonare ierarhic, nu-i este ingduit s se desprind din aceast subordonare in mod schismatic sau eretic, ci numai respectind rinduiala de supunere fa de ierarhia superioar, deci cerind in mod intemeiat ierarhiei superioare s-i incuviineze in stituirea intr-o unitate neatirnat sau autocefal. In al doilea rind ea mai inseamn c indreptirea de a cere autocefalia nu-i revine unui singur ierarh ci numai unui grup de ierarhi, care s poat constitui un sinod format din cel puin patru episcopi ;b) Autocefalia s fie conferit in mod canonic, adic s fie aprobat de sinodul Bisericii autocefale competente ; c) Autocefalia s fie recunoscut in mod canonic, adic s fie recunoscut de toate Bisericile autocefale existente i s se obin consimmintul puterii de stat in cazul in care acesta manifest interes pentru constituirea unei Biserici autocefale. Pe temeiurile dogmatice i canonice i inind seama de randuielile indicate de acestea, in acord cu ansamblul practicii tradiionale a Bisericii,condiiile in care se poate proceda in mod canonic la constituirea unei Biserici autocefale pot fi formulate astfel: a) Biserica respectiv care cere autocefalia : s fac dovada sta torniciei in dreapta credin i pstrarea rinduielilor canonice i cultice, s aib cel puin patru ierarhi, s cear autocefalia de la Biserica mam, s aib consimmantul Statului, s fac cunoscut i celorlalte Biserici obinerea autocefaliei, etc.;b) Biserica-mam care acord autocefalia : s emit un Tomos sinodal sau un act sinodal prin care se confer formal autocefalia, s fac cunoscut i altor Biserici acest act, etc. ;c) Bisericile autocefale intiinate de existena unei noi Biserici autocefale s o recunoasc prin scrisori i s o accepte ca sor in co muniunea ortodox.Bisericile autocefale au dreptul ins i s intervin pentru a i se acorda unei Biserici autocefalia, ca i dreptul de a nu recunoate oBiseric ca autocefal, sau s intervin s i se retrag autocefalia unei Biserici oare nu indeplinete condiiile. De reinut este faptul c i in cazul proclamrii unei autocefalii de ctre Biserica mam, aceasta svirete acest act in numele Bisericii Ecumenice, pentru c prin acest act exercit o putere pe care o deine in chip solidar cu intreaga Biseric. intre cpeteniile Bisericilor autocefale nu exist nici o deosebire ca grad i oa drepturi i nici intre sinoadele acestora. Singura deosebire care se admite, este cea onorific, stabilit potrivit unor vechi norme canonice.Ca urmare in raporturile ecumenice, drepturile principale de care se bucur orice Biseric autocefal sint urmtoarele : s-i spun prerea in orice problem ; s hotrasc impreun cu celelalte Biserici autocefale asupra intrunirii unui Sinod ecumenic; s fie convocat la Sinodul ecumenic; s aprobe sau s resping conferirea autocefaliei in Biserici; s confere autocefalia cu consimmintul Bisericilor surori s stabileasc impreun cu Bisericile surori ordinea ierarhic onorific a scaunelor, etc.Alturi de aceste drepturi s-au impus in sarcina fiecrei Biserici autocefale o seam de obligaii dintre care unele constituie limite ale autocefaliei, iar altele indatoriri legale, freti sau de onoare fa de Bisericile surori.Din analiza problemei autocefaliei in ansamblul ei, rezult c ea constituie o form tradiional de organizare a unitilor bisericeti administrative in cadrul Ortodoxiei ecumenice, i c ea are temeiuri suficiente in legile firii, i in legile bisericeti, deopotriv poate fi justificat i din punct de vedere dogmatic. Ca urmare, ea s-a impus i trebuie respectat cu toate rinduielile ei in Ortodoxie ca o instituie canonic-juridic de baz, Cu toate acestea ea nu trebuie privit ca o form esenial de organizare a Bisericii, in sensul c fr autocefalie nar putea exista Biserica Ortodox sau Ortodoxia in general, sau c n-ar putea fr autocefaliile care s-au constituit intr-o anumit epoc istoric. Biserica are posibiliti infinite de a-i crea mereu forme noi de organizare i de lucrare, inind seama de cadrul firesc in care este chemat s-i desfoare activitatea, i deopotriv de misiunea ei nelegat de timp, sau de formele care apar i dispar in timp. Aa incit, ea poate adopta orice forma corespunztoare misiunii sale. Prin urmare nu este exclus posibilitatea de a se constitui i sub forma unei Biserici atit de unitare din punct de vedere organizatoric, incit s dispar orice unitate autocefal din cuprinsul Ortodoxiei ecumenice. De asemenea trebuie relevat i accentuat faptul c baza etnic naional pentru organizarea unei Biserici autocefale, nu constituie o baz obligatorie i nici singura baz sau singurul cadru natural, care reclam sau justific organizarea unei uniti autocefale. Aceast baz se afirm doar cu o trie deosebit intr-o anumit epoc istoric i de aceea ea trebuie neaprat apreciat in primul rind in acest context. Din prezentarea problemei modului de proclamare a unei Biserici autocefale, se pot trage urmtoarele concluzii: autocefalia este o instituie canonic veche, care s-a pstrat pin azi in Ortodoxie ; c rinduielile dup care s-a procedat in decursul timpului la constituirea Bisericii autocefale au suferit, numeroase schimbri, pstrindu-se totui un. numr suficient de elemente caracteristice care le definesc pin astzi, atit ca natur, cit i sub raportul cuprinsului lor ; lmurirea problemelor ridicate de aceast instituie se poate face numai in lumina canonicit-ii prin care se inelege nu numai raportarea rinduielilor bisericeti la simplu text al canoanelor, ci aprecierea lor prin prisma adevrurilor dogmatice, cu aplicare la organizarea i conducerea Bisericii, apoi raportarea lor la dezvoltarea istoric a instituiei i la rinduielile stabilite prin practica indelungat care le confer acestora puterea legii scrise. O Biseric autonom se gsete in dependen spiritual i cano - nic de intreaga Ortodoxie, dar in primul rind de Biserica rnam.Ea are ins o independen administrativ creia i s-au impus diferite restricii. Acestea au variat de la caz la caz i de la epoc la epoc, aa incit ri-a existat o identitate de poziie intre diverse bise -rici autonome. Limitele autonomiei pot varia pin la anulare. Auto - nomii pot exista atit in cadrul unei Biserici autocefale, cit i in afara granielor acestora, in genere se poate spune c tot ceea ce este in - dreptit s fac o Biseric autocefal pentru sine insi, poate sa fie recunoscut ca valabil i celei autonome dependente de ea. Temeiurile care justific i in care ii are izvorul autonomia ca instituie juridic, dup natura lor, sint aceleai ca i in cazul auto - cefaliei i anume : naturale, istorice, practice, tradiionale, canonice i sodal-po'litice. Din analiza aspectelor eseniale ale problemei autonomiei rezultc aceasta este i ea, ca i autocefalia, un aezmint sau o instituie canonic recunoscut de intreaga Biseric care a existat ca stare specific a unitilor bisericeti de la inceputul Biserici i pin astzi.Rinduielile observate cu privire, la constituirea autonomiei, dei au variat de-a lungul vremii, totui natura i cuprinsul instituiei juridice a autonomiei a rmas in esen acelai. Dac se va recunoate aceasta cu siguran i litigiile ivite se sting de la sine. 3. Diaspora ortodox. Implicaii canonice apar in raporturile dintre Bisericile Ortodoxe i cu privire la unitile lor din Diaspora, adic privitor la unitile bisericeti organizate in afara Bisericilor autocefale i autonome, care din punct de vedere canonic depind de Bisericile mame, din care s-au desprins, dar care continu s rmin sub totala jurisdicie a acestora.Unitile Diasporei cretine s-au format in diferite moduri i anume : pe calea misiunii potrivit poruncii Mintuitorului Mergind invai toate neamurile (Matei 28, 19) i asigurrii c mrturisind pe Hristos inaintea oamenilor i El va depune mrturie pentru noi inaintea Tatlui care este in ceruri (Matei 10, 32); prin deplasri de populaie colonizri, luri in captivitate, desprinderi de teritorii, inmulire, reorganizri administrative teritoriale .a. Intiistttorii Bisericilor autocefale i autonome lezai in drepturile lor fireti i canonice, au trimis scrisori de protest, contestind temeiul canonic al aciunilor intreprinse de Patriarhii din Constantino-pcl, i indeosebi de Meletie Metaxakis. Atitudine ferm potrivnic dar canonic, au luat i Bisericile de limb greac lezate la fel de grav prin aciunile Patriarhiei din Constantinopol.In vederea stingerii litigiilor ivite pe tema reorganizrii Diasporei, se impune cu necesitate pin la o nou reglementare, s se pstreze i respecte vechea ordine canonic stabilit pe cale de obicei i intrit prin legi pozitive, prin canoane, i care este confirmat ca fiind in conformitate cu invtura Bisericii privind ecclesiologia, invtur verificat de practica istoric i atestat de practica tuturor Bisericilor autocefale locale, in caz de litigiu se recomand a se aplica principiul care guverneaz relaiile dintre statele suverane in acest domeniu i anume : Principiul reciprocitii, inindu-se searna de principiul autocefaliei ca i de realitile teritorial-geografice.O problema litigioas a Diasporei Ortodoxe o constituie azi problema Sfintulul Munte Athos, care ca vechi aezmint monastic reprezint de fapt unitatea ecumenic a Ortodoxiei, prin faptul ca teritoriul Athosului a constituit din vechime proprietatea comunitii monahale atonite alctuit din reprezentani a tuturor popoarelor ortodoxe. Acest aezmint s-a bucurat intotdeauna de autonomie bisericeasc i politic, constituindu-se i guvernindu-se ca o confederaie sau republic monahal ortodox ecumenic, organizat dup regulile Sfintului Atanasie Atonitul, dup obiceiurile i tradiiile locale specifice, apoi dup tipicoane, hrisoave imperiale, sigilii patriarhale, decrete ale sultanilor, canonisme i intotdeauna dup hotriri'le luate in continuu de conducerea proprie. De la o vreme, rinduielile strvechi ale Athosului au fost tulburate de ctre msurile restrictive luate treptat de ctre statul elen i de ctre Patriarhia Ecumenic prin care s-a anulat caracterul ortodox ecumenic al Sfititului Munte Athos, transformindu-1 din motive ce nu pot fi justificate bisericete intr-o comunitate monahal exclusiv greceasc. In felul acesta s-a atins prestigiul Athosului i s-a tulburat buna inelegere dintre Bisericile Ortodoxe, nesocotindu-se drepturile celorlalte Biserici Ortodoxe negreceti, care au aezminte sau simpli vieuitori in comunitatea atonit.4. Problema calendarului. O problem cu serioase implicaii canonice o constituie i problema calendarului, sistemul sau norma de msurare a timpului, impus de nevoia de a determina, in timp, anumite evenimente importante din viaa civil i religioas a omului, a comunitii umane, de a prezenta catalogul sau lista evenimentelor, aezate pe date.O astfel de reform a calendarului numit iulian, existent in Imperiul Roman in epoca de inceput a cretinismului, s-a fcut de papa Grigorie al Romei la anul 1552 care a constat din suprimarea a 10 zile cu care rmsese in urm calendarul iulian i suprimarea in viitor a trei zile in timp de patru sute ani pentru a asigura concordana intre calendarul ceresc i cel civil indreptat. Msura aceasta ins n-a fost acceptat decit de unele din Bisericile Ortodoxe, i acestea abia in vrema noastr, in timp ce altele pstreaz pin azi calendarul neindreptat, numit dup stilul vechi.Pentru meninerea de bune raporturi intre Bisericile Ortodoxe la Conferina ele la Moscova din 1948, dezbtindu-se problema calendarului cu valoare pentru intreaga Ortodoxie, s-a stabilit ca srbtorirea Sfintelor Pati s se fixeze dup stilul vechi (calendarul iulian) in conformitate cu Pascaiia Alexandrin, iar srbtorile fixe dup calendarul in uz al Bisericii autocefale respective, ca i obligaia pentru clerici i simpli credincioi de a urma stilul acelei Biserici locale in graniele creia ei locuiesc, primindu-1 ca unul din obiceiurile acelei Biserici. Biserica Ortodox Roman aplic in privina calendarului hotririle Consftuirii de la Moscova. O reglementare unitar ins se ateapt de la viitorul Sfint i Mare Sinod in pregtire, pentru a se rezolva astfel aceast problem important pentru cultul Bisericii Ortodoxe.D. RAPORTURILE BISERICII ORTODOXE ROMANE AUTOCEFALECU CELELALTE BISERICI ORTODOXE SI CUUNITILE SALE DIN DIASPORABiserica Ortodox Roman autocefal a intreinut i intreine raporturi freti cu toate Bisericile Ortodoxe autocefale i autonome, in zilele noastre astfel de raporturi se afirm prin dorina comun de a sluji unitatea ecumenic a Ortodoxiei, unitatea creitin i aspiraiile lumii contemporane pentru progres i pace. Legturile freti se menin, cu respectarea tradiiei canonice, prin vizite reciproce freti intre intiisttatorii diferitelor Biserici si schimburi de scrisori irenice la diferite prznuiri i evenimente, prin participarea comun i conlucrarea la Conferinele interconfesionale pentru pace i a intrunirilor cu caracter ecumenist. Reale legturi, ca intre Biserici surori se stabilesc mai ales cu ocazia conferinelor panortodoxe i a comisiilor preconciliare care se intrunesc la Chambesy-Elveia, in vederea pregtirii lucrrilor viitorului Sfint i Mare Sinod.Raporturi freti s-au stabilit intre Biserica Ortodox Roman i celelalte Biserici Ortodoxe i prin schimburi de profesori, reviste, cri, informaii crturreti, care duc la o cunoatere reciproc, la apropiere i bun conlucrare freasc. Nevoia soluionrii in spirit ecumenic a problemelor pe care dezvoltarea istoric le-a pus mereu vieii bisericeti, a determinat Sfintul Sinod al Bisericii noastre, alturi de sinoadele celorlalte Biserici Ortodoxe locale, s se preocupe din ce in ce mai intens de modul in care va fi posibil intrunirea unui viitor Sfint Sinod Ecumenic, aceasta plecind de la cunoaterea principalelor nevoi care reclam hotriri i msuri de tipul i de nivelul Sinodului ecumenic. Sfintul Sinod al Bisericii noastre sprijin ideea intrunirii unui nou Sinod ecumenic, convins c prin aceasta slujete unitatea ecumenic a Ortodoxie!1. Penitru aceasta Biserica Ortodox Roman pune in intreaga sa strdanie, legat de realizarea Sinodului ecumenic, o rivn sfint, impreunat cu inerea cu trie la cea mai autentic rinduia'l canonic, la cea mai fierbinte dragoste freasc pe care o nutrete fa de toate Bisericile Ortodoxe bsurori, ca i fa de intreaga suflare cretin.Raporturi freti de aceast natur a pstrat Biserica noastr din cele mai vechi timpuri i pstreaz i azi cu Patriarhia Ecumenic din Constantinopol, cu patriarhiile istorice din Alexandria, Antiohia i Ierusalim, ca i cu patriarhiile, mitropoliile i arhiepiscopiile autocefale i autonome din vremea noastr. De mare interes sint azi i raporturile Bisericii Ortodoxe Romane cu Diaspora ortodox romaneasc care se menine pe linia tradiiei ortodoxe. Datorit interesului constant pentru meninerea Diasporei Ortodoxe Romane, in cadrul unitii Ortodoxiei romaneti, s-a considerat ca Biserica Ortodox Roman mam s asigure pstorirea acestor comuniti situate azi in multe pri ale lumii, pe toate continentele trimiindu-le preoi i cintrei i asigurindu-le locauri de cult corespunztor, in felul acesta Diaspora Bisericii Ortodoxe Romane potrivit prevederilor art. 6 din Statutul de organizare i funcionare a]Bisericii Ortodoxe Romane se gsete sub jurisdicia Sfintului Sinod alBisericii noastre care vegheaz ca acolo unde exist romani s se stabileasc legturi cu acetia, fie pentru a-i afilia la o parohie existent, fie pentru a-i sprijini s se constituie intr-o nou parohie, atunci cind numrul lor pe un anumit teritoriu, justific aceasta. Astfel comunitile ortodoxe romane de peste hotare, sub oblduirea Patriarhiei Romane se gsesc azi organizate in uniti bisericeti la diferite niveluri.In prezent, Diaspora Bisericii Ortodoxe Romane este organizat in urmtoarele comuniti i uniti eclesiale : Doua Arhiepiscopii Ortodoxe Romane, una pentru America i Canada i alta pentru Europa Central i Occidental ; dou vicariate, unul in .Iugoslavia i altul in Ungaria, precum si o serie de parohii situate in Australia, care depind direct de autoritatea bisericeasc din ar. Arhiepiscopia Misionar Ortodox Roman in America cu sediul Ia Detroit are un numr de 32 parohii rspindite in S.U.A., Canada i America de Sud i o parohie in Caracas (Venezuela) ; Arhiepiscopia Ortodox Roman pentru Europa Central i Occidental are sub jurisdicia sa un numr de 23 parohii i 11 uniti organizate ca filiale, in diferite ri din Europa Central i Occidental.Unitile diasporale ortodoxe romane la diferite niveluri constituie un puternic factor de meninere a unitii spirituale religioase a romanilor din Diaspora, promovind prin cult, predic i relaii personale, limba roman, pstrind totodat legtura fireasc cu Biserica mam i formind o punte de legtur intre credincioii romani i Biserica strmoeasc i poporul din care fac parte. Aceste uniti promoveaz in activitatea lor un spirit ecumenist in relaiile cu celelalte comuniti cretine din cadrul statelor unde se gsesc.

1