Povestea ursului cafeniu

de Vladimir Colin

Dramatizare în versuri

Personaje:

Povestitor1

Povestitor2

Martin

Foca 1

Foca 2

Foca 3

Foca 4

Foca 5

Foca 6

Foca 7

Urs polar 1

Urs polar 2

Urs polar 3

Urs polar 4

Urs polar 5

Pinguinul

Mama ursoaică

Povestitor 1

Într-o zi de primăvară,

Stând și mormăind pe-afară,

Ursul Martin cafeniu

A plecat spre Pol hai-hui.

Povestitor 2

Drumuri lungi a stăbătut,

Ape mari a întâlnit,

Munți de gheață a găsit,

Și mirarea l-a cuprins.

Povestitor 1

Pe întinderea pustie,

Ca o plapumă de nea ,

Ursul Martin cafeniu

E o pată de cafea.

Povestitor 2

Și iată că în depărtare,

Pe-un sloi de gheață-nsuflețit

Se zbenguiau gălăgioase

Un grup de foci, nemaiîntâlnit.

Povestitor1

Se-apropie de-adunătură

Că știți, în munții lui Martin nu trăiesc foci,

Gândindu-se: “Ce-o fi această creatură

Cu trup de pește și cu mustăți la gură?”

Martin

Ia te uită, ce făptură,

Pân’ acum eu n-am văzut!

Dar am să m-apropii

Și-am să le salut.

- Bună ziua dumneavoastră!

Eu aș vrea să vă cunosc!

Am blănița cafenie

Și Martin eu mă numesc.

Povestitor 2

Focile se-opresc din joc,

Îl privesc atent pe loc,

Și în loc de “bun-venit”

Râd de el și îl resping.

Foca 1

- Ia te uită

Un urs murdar!

Foca 2

- E mânjit tot

De la gheare pân` la bot!

Foca 3

- Vai,vai, ce caraghios

Parc-a fost muiat în sos !

Foca 4

- El oglindă n-a avut

- Și în ea nu s-a văzut ?

Foca 5

- E ciudat, nu e ca noi!

Și pe blană are noroi!

Martin

-Nu cumva râdeți de mine?

Că alt urs, eu n-am văzut.

Foca 6

- Păi de cine, măi Martine,

Mai vezi pe-aici, altul ca tine ?

Martin

Dar eu baie mi-am făcut

Chiar azi-dimineață !

Ca orice urs , ma spăl și eu

Pe dinți ,pe mâini, pe față.

Foca 7

- Nu te credem, orice-ai spune,

Blana ta e nespălată !

Toate focile: (râzând de el)

- Cred c-ai mâncat ciocolată !

Povestitor 1

Așa că bietul urs dezamăgit

Își luă tălpășița mormăind.

Și merse el ce merse peste ghețari

Și se-ntâlni cu urșii albi polari.

Martin atunci se-sufleți

Căci , crezuse el, frații și-i găsi.

Martin

-Fraților, ce bine-mi pare că vă văd !

Am mers atâta drum să vă-ntâlnesc,

Sunt ursul brun și Martin mă numesc !

Urs polar1

- Ia te uită, ce neobrăzare!

Frate să te crezi cu noi !

M-a cuprins o mare supărare,

Ursule cu blana de noroi !

Urs polar 2

- Tu esti maroniu și pace,

Nouă asta nu ne place !

Urșii cumsecade-s albi !

Povestitor 2

Și lacrimile pe obraji îi șiruiră

Bietului Martin când i-a auzit.

Dar urșii albi nu se înduplecară

Și nici măcar cu o privire

Nu l-au mai învrednicit.

Martin

- Dar bine fraților, nu vedeți că-s urs ca voi ?

Chiar dacă blănița mea –

E o pată de cafea.

Nici nu vreți să mă cunoașteți

Și doar m-ați văzut,

Și spatele-mi întoarceți.

Urs polar 3

Numai cei ce seamănă

Stau cu toții laolaltă.

De aceea, pentru noi,

Blana albă-i importantă.

Martin

- Am dat Pământului ocol,

Făcea să bat atâta cale pân’ la Pol?

Ca să găsesc aici numai batjocură,

Mă-ntreb, de unde atâta ură?

Povestitor 1

Și cum plângea așa-nduioșător,

Un pinguin se-apropie încetișor.

Pinguinul

- Oare ce ți s-a-ntâmplat,

De ești așa supărat?

Martin

- Pentru că urșii albi nu m-au primit cu bine

Ci m-au diprețuit și-au râs de mine.

Ei spun că blana mea e cafenie

Și-a lor e albă-argintie.

Pinguinul

-Și numai pentru atâta lucru plângi?

Hai, vino, cu mine să mergi!

(îl prinde de mână)

Povestitor 2

Pinguinul era o pasăre tare isteață,

Îl mângâie pe urs și-i dete o povață.

Pinguinul

- Ia acest săpun frumos

Și săpunește-te de sus până jos.

Dacă bine te vei săpuni ,

Cât ai bate din palme, ca ei o să fii!

Dar un lucru să știi: de apă să nu te-apropii!

Martin

- Și tu crezi că nu-s curat?

La fel și focile m-au criticat!

Povestitor 1

După ce în clăbuci s-a îmbrăcat,

Către urșii albi s-au îndreptat.

Urs polar 4

- Vai, ce urs frumos!

Ce blană albă are!

Și ce mândru strălucește-n soare!

Urs polar 5

- Te poftim să ni-te-alături,

Să te-ntreci cu noi în jocuri!

Povestitor 2

În timp ce se jucau pe sloiul lor,

Un munte de gheață se-apropie-amenințător.

Speriați, au sărit în apă

Și s-au depărtat degrabă.

Numai Martin n-a sărit

De pericol neștiind.

Povestitor 1

O ursoaică disperată

Cere ajutor îndată.

Fiindcă ursulețul său

Se-neca și-i pare rău.

Mama ursoică

- Ajutor, ajutor!

Puiul meu a rămas pe sloi!

Se va îneca,

De nu-l veți salva!

Urșii polari (în cor)

- Noi nu putem,

De ghețar ne temem!

Povestitor 2

Atunci Martin a sărit

Chiar de gheață s-a izbit

Puiul l-a salvat

Și l-a scos la mal.

Totul pârâia

și se prăbușea,

Sulițe de gheață au țâșnit

Și Martin s-a rănit

Dar a izbândit.

Povestitor 1

Dar după ce a salvat puiul de primejdie

Blana lui era iarăși cafenie.

Pentru că în apă s-au topit clăbucii de săpun

Și a redevenit brun.

Mama ursoică

- Ești un urs viteaz și bun

Chiar dacă ești alb sau brun!

Eu îți mulțumesc,

Și, de fapta ta, am să-mi amintesc!

Urs polar 5

Nu blana îl face pe urs,

Să ne ierți că spatele ți-am întors!

Te vom cinsti și te vom respecta

Și cu drag ne vom aminti de prietenia ta!

Martin

- Crezi că-mi pasă că te știu

Negru, alb sau cafeniu?

Inima să-ți fie dreaptă:

Eu te judec după faptă!