1

SECŢIUNEA 2

RELAŢIILE DINTRE ORDINEA JURIDICĂ A UNIUNII EUROPENEŞI ORDINEA JURIDICĂ A STATELOR MEMBRE

§ 1. Autonomia ordinii juridice a Uniunii Europene

Autonomia ordinii juridice comunitare a fost afirmată de Curtea de Justiţie, mai întâi

prin deciziile Van Gend en Loos (1963) şi Costa c. ENEL (1964). Curtea a subliniat acest

caracter al sistemului juridic al Comunităţii pentru a elibera construcţia comunitară de

dependenţa de sistemele juridice naţionale, care i-ar fi alterat substanţa.

Explicaţie:- Mai ales în prima fază de dezvoltare a Comunităţii, exista pericolul ca

sistemul juridic comunitar să fie afectat („invadat”) de ordinile juridice

naţionale. Statele membre acceptau beneficiile ce derivau din participarea

la Comunitate, socotindu-se în acelaşi timp libere să deroge de la

prevederile comunitare, atunci când interesele lor erau diferite. Statuând

că sistemul comunitar este autonom, pe de o parte, Curtea a blocat în

bună măsură încercările statelor de a-l eroda şi, pe de altă parte, a creat

premisele necesare pentru a stabili ulterior efectul direct şi primatul

dreptului comunitar faţă de sistemele de drept naţionale.

- În altă ordine de idei, apelând la noţiunea de autonomie, Curtea a evitat, cu

diplomaţie, referirile la termenii de supranaţional sau federal, care ar fi

putut genera tensiuni.

Autonomia poate fi motivată prin mai multe argumente:

a) Ordinea juridică a Uniunii dispune de izvoare de drept autonome (tratatele

constitutive, regulamente, directive…), care sunt ierarhizate, alcătuind un sistem.

b) Uniunea dispune de instituţii ce adoptă norme juridice şi instituții care le pun în

aplicare.

c) Ordinea juridică a Uniunii are instituţii care asigură controlul jurisdicţional (are

instanţe judecătoreşti proprii).

d) Noţiunile din dreptul Uniunii sunt autonome1. Conceptele sunt interpretate totdeauna

1 Aceasta e o trăsătură a tuturor sistemelor de drept. De exemplu, să luăm o noţiune de bază, cea de contract.Toată lumea are idee despre ce înseamnă un contract (în esenţă, un acord de voinţă prin care părţile îşi stabilescdrepturi şi obligaţii), dar dacă intrăm în profunzime, constatăm diferenţe de la un sistem juridic la altul (în ce

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

2

potrivit cu obiectivele Uniunii, chiar şi atunci când par comune cu cele din dreptul intern al

statelor. Dacă fiecare stat ar interpreta în mod liber dreptul UE, acesta şi-ar pierde

originalitatea şi coerenţa. Astfel, Curtea de Justiţie a dat un înţeles specific unor termeni ca:

lucrător, administraţie publică ş.a.m.d.

În acest mod, sistemul juridic al Uniunii se apropie de unul complet: în principiu, nu

mai are nevoie de intervenţia statelor membre pentru o funcţionare normală2.

§ 2. Interacţiunea dintre dreptul Uniunii şi cel intern

Autonomia ordinii juridice a UE faţă de ordinea juridică a statelor membre are anumite

limite. Din momentul în care statele au instituit Uniunea, ea nu a devenit o entitate străină,

exterioară acestora. În sprijinul acestei idei, menţionăm că:

- sistemul de drept al Uniunii şi cel naţional se aplică aceloraşi indivizi, în dubla lor

calitate de cetăţeni ai statelor membre şi ai Uniunii;

- dreptul Uniunii prinde viaţă şi îşi atinge obiectivele doar în măsura în care este

acceptat în ordinea juridică a statelor membre.

Aşadar, între dreptul Uniunii şi cel intern s-au stabilit interacţiuni fireşti. În acest sens,

statele membre au prevăzut în art. 4 alin. (3) TUE principiul cooperării loiale3:

În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea şi statele membre se

respectă şi se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.

Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru

asigurarea îndeplinirii obligaţiilor care decurg din tratate sau care rezultă din

actele instituţiilor Uniunii.

Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale şi

se abţin de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea

obiectivelor Uniunii.

Principiul a fost inserat în tratat întrucât s-a conştientizat că ordinea juridică a Uniunii

nu era în măsură să atingă singură obiectivele propuse. Spre deosebire de sistemele juridice

naţionale, sistemul UE nu este închis, având nevoie, pentru a fi aplicat, de sprijinul ordinilor

juridice naţionale. Toate instituţiile statelor membre trebuie să admită că ordinea juridică a

priveşte modul de încheiere a contractelor, efectele juridice produse, încetarea...)2 Evident, ordinea juridică a UE nu poate fi echivalentă, în toate privinţele, cu o ordine juridică naţională

(statele membre nu au dorit aceasta atunci când au redactat tratatele constitutive). Din această cauză, reformelede anvergură au nevoie de revizuirea tratatelor constitutive, procedură anevoioasă, în care rolul hotărâtor lerevine statelor.

3 Importanţa principiului cooperării loiale este subliniată şi de jurisprudenţa CJ privitoare la efectul indirectal normelor comunitare.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

3

UE nu le este “exterioară” sau „străină”, ci că statele membre şi instituţiile UE formează un

ansamblu solidar, pentru a realiza nişte obiective comune. În consecinţă, statele membre

trebuie nu numai să respecte normele Uniunii, ci şi să le aplice şi să le dea viaţă.

Cum se manifestă cooperarea dintre dreptul Uniunii şi dreptul naţional? Câteva

exemple:

- Pe plan legislativ, menţionăm mecanismul directivei: statele aleg forma şi mijloacele

cele mai adecvate specificului naţional, pentru a atinge obiectivele fixate la nivelul

Uniunii.

- Executarea dreptului Uniunii revine, de regulă, organelor administrative naţionale.

- În materie jurisdicţională, instanţele naţionale îndeplinesc şi funcţia de judecători ai

Uniunii, având sarcina de a aplica în procese nu numai dreptul intern, ci şi pe cel al

UE. Când au de aplicat norme ale UE a căror interpretare ridică dificultăţi, cooperează

cu Curtea de Justiţie, prin procedura prejudicială (art. 267 TUE).

§ 3. Primatul dreptului UE

În condiţiile în care tratatele constitutive păstrau tăcerea asupra consecinţelor unui

conflict între o normă a UE şi una naţională, Curtea de Justiţie nu a ezitat să afirme, în decizii

precum Costa c. ENEL şi Simmenthal, primatul4 dreptului comunitar faţă de normele

interne contrare.

Argumentele sunt următoarele:

- Dreptul Uniunii este autonom. Dacă s-ar permite ca un text de lege intern să i se

opună, acesta şi-ar pierde caracterul comunitar şi ar fi afectată însăşi baza juridică a

Uniunii;

- S-a realizat un transfer de atribuţii de la state la Uniune. Din moment ce şi-au limitat

definitiv drepturile suverane, statele nu mai pot adopta ulterior acte interne

incompatibile cu noţiunea de comunitate;

- E necesar ca dreptul Uniunii să se aplice în mod uniform; trăsătura e dedusă din

natura ordinii juridice a Uniunii: normele comunitare trebuie să aibă pretutindeni

aceeaşi semnificaţie, aceeaşi forţă şi acelaşi conţinut. Această cerinţă nu s-ar putea

asigura dacă statele ar modifică după plac regulile de drept ale UE.

Ce trebuie să facă judecătorul naţional? Atunci când constată incompatibilitatea dintre

o lege internă şi o dispoziţie a UE, el va îndepărta de la aplicare legea naţională şi va aplica în

4 Se folosesc mai mulţi termeni: primat, prioritate, supremaţie etc.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

4

schimb reglementarea UE.

Curtea de Justiţie a subliniat că întâietatea dreptului Uniunii trebuie să fie generală şi

absolută, adică să se manifeste asupra ansamblului dreptului naţional, inclusiv asupra

regulilor constituţionale ale statelor membre. O speţă de referinţă în materie e Simmenthal5.

Instanţa italiană ce judeca acest proces a arătat că, potrivit deciziilor Curţii Constituţionale,

nu putea îndepărta reglementarea naţională contrară dreptului comunitar, fără a sesiza în

prealabil Curtea Constituţională, care să o declare neconstituţională. Curtea de Justiţie a

răspuns însă că „orice judecător naţional, sesizat în cadrul competenţei

sale, are obligaţia de a aplica integral dreptul comunitar şi de a

proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, prin

neaplicarea oricărei dispoziţii eventual contrare din legea

naţională, indiferent dacă aceasta este anterioară sau ulterioară

normei comunitare”. Aşadar, instanţa naţională trebuie să constate ea însăşi, fără

întârziere, că norma naţională contrară celei a UE nu mai poate fi aplicată.

Ideea primatului dreptului Uniunii asupra dispoziţiilor constituţionale interne este însă

controversată în unele ţări membre.

Principiul primatului dreptului UE era prevăzut de un articol al Constituţiei europene.

El nu mai figurează în corpul tratatelor modificate prin TLisabona, ci doar într-o declaraţie

fără forţă juridică, ce face trimitere la jurisprudenţa CJ. Chiar dacă nu a fost inserat în dreptul

primar, principiul rămâne unul fundamental pentru ordinea juridică a Uniunii.

§ 3. Aplicabilitatea imediată a dreptului Uniunii Europene

Preambul. Monism, dualism

Există două concepţii cu privire la modul cum se inserează dreptul internaţional în

ordinea juridică naţională: monismul şi dualismul.

Monismul consideră că există o ordine juridică unică, ce cuprinde atât dreptul

internaţional, cât şi cel naţional. Prin urmare, nu este nevoie de un proces de transformare a

normelor internaţionale în norme naţionale. Dreptul internaţional se inserează ca atare în

dreptul intern, pe o poziţie superioară faţă de normele naţionale anterioare sau posterioare.

Ratificarea e o formalitate ce nu echivalează cu transformarea în normă internă.

Dualismul consideră că cele două ordini juridice sunt distincte. Instanţele de judecată

nu aplică decât dreptul naţional. Normele internaţionale nu se pot aplica pe teritoriul statului

5 CJCE, 106/77, Simmenthal.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

5

decât dacă sunt transformate în norme de drept intern. Normele internaţionale astfel integrate

capătă statutul de norme interne şi pot fi modificate sau abrogate prin norme naţionale

ulterioare. De exemplu, Marea Britanie, stat cu o concepţie dualistă, a trebuit să adopte o lege

specială pentru a asigura aplicabilitatea imediată a dreptului comunitar pe teritoriul său.

Precizăm că în realitate e greu de găsit sisteme juridice naţionale pur moniste sau pur

dualiste. În majoritatea cazurilor, statele practică o variantă mixtă a concepţiilor descrise.

Spunem că un sistem juridic naţional este monist atunci când modul în care tratatele

internaţionale se inserează în dreptul naţional se apropie de teza monistă.

Curtea de Justiţie a ales ideea monistă în privinţa inserării dreptului UE în sistemele de

drept naţionale.

Aplicabilitate directă

Tratatele constitutive, ca şi Curtea de Justiţie, în unele decizii, utilizează noţiunea de

aplicabilitate directă. Doctrina a relevat însă că această noţiune este complexă, implicând

două semnificaţii. În acest sens, putem face distincţia între aplicabilitatea imediată şi efectul

direct6.

Aplicabilitate imediată

Aplicabilitatea imediată a dreptului Uniunii semnifică integrarea automată a normelor

Uniunii în ordinea juridică internă a statelor membre, fără a fi nevoie de o normă naţională de

introducere (aceasta este chiar interzisă, pentru că alterează statutul dreptului UE; practic

ascunde natura comunitară a actelor).

Cuvântul imediat nu vizează doar înţelesul obişnuit, cel temporal, ci trebuie luat şi cu

sensul: „care acţionează fără intermediar” (i-mediat).

Sunt aplicabile imediat:

- dispoziţiile tratatelor constitutive;

- cele ale acordurilor internaţionale ce conţin o obligaţie clară şi precisă, ale cărei executare

şi efecte nu sunt subordonate adoptării unui act ulterior;

- regulamentele (în baza art. 288 par. 2 TFUE).

- Aplicabilitatea imediată a directivelor e controversată:

· După o opinie, ele necesită adoptarea de norme la nivel naţional pentru implementare

şi din această cauză nu sunt aplicabile imediat.

6 Există însă diferenţe semantice de la autor la autor. La consultarea unei lucrări de drept al UE, studenţiisunt invitaţi să fie atenţi la înţelesul pe care îl dă fiecare autor noţiunilor de aplicabilitate directă sau deaplicabilitate imediată.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

6

· Potrivit punctului de vedere opus, la care aderăm, transpunerea unei directive nu

înseamnă introducerea în dreptul naţional, ci doar punerea ei în aplicare prin măsuri

interne, aşa cum se procedează, în sfera dreptului intern, la punerea în aplicare a unei

legi-cadru prin acte normative subordonate legii. Un alt argument este că directivele

se integrează în ordinea juridică a statelor membre încă de la data intrării în vigoare.

Or, intrarea în vigoare nu se produce la expirarea termenului de transpunere, ci,

după caz, la data prevăzută în text, în a douăzecea zi de la publicare sau la data

notificării.

- Deciziile sunt imediat aplicabile.

§ 4. Efectul direct

Efectul direct este una din trăsăturile cele mai importante ale dreptului Uniunii,

exprimând originalitatea sa în raport cu dreptul internaţional (efectul direct al convenţiilor

dintre state rămâne excepţional).

Potrivit definiţiei clasice, efectul direct descrie:

a) aptitudinea dreptului UE de a crea drepturi sau obligaţii în mod direct în patrimoniul7

persoanelor fizice şi juridice şi

b) posibilitatea pe care o au cei interesaţi de a invoca normele UE dotate cu acest efect

în faţa jurisdicţiilor naţionale.

Teoria efectului direct este o creaţie jurisprudenţială, afirmată pentru prima dată în

speţa Van Gend en Loos (1963). Justificarea dată de Curte se sprijină pe specificul ordinii

juridice comunitare, specific dedus din obiectivele asumate prin tratate.

Condiţiile cerute în prezent pentru ca normele Uniunii să producă efect direct:

a) Să fie suficient de clare şi precise

Judecătorul nu trebuie să aibă dubii privind conţinutul normelor. Condiţia a fost însă

nuanţată de Curte: chiar dacă nu e suficient de clară sau precisă, o dispoziţie produce efecte

directe dacă poate fi precizată de Curtea de Justiţie, prin interpretare.

Nu îndeplinesc acest criteriu textele care enunţă doar un obiectiv general sau exprimă

numai nişte intenţii, aspiraţii. Dăm ca exemplu cazul unui cetăţean spaniol care s-a gândit să

invoce o prevedere de la începutul fostului TCE, potrivit căreia Comunitatea are ca

misiune [...] creşterea nivelului de trai şi a calităţii

vieţii, pentru a ataca o dispoziţie naţională ce interzicea unui funcţionar public să

7 În dreptul civil, noţiunea de patrimoniu se defineşte ca totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoareeconomică ce aparţin unui subiect de drept.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

7

cumuleze salariul cu pensia pentru limită de vârstă. Nu a avut succes în faţa CJ.

b) Să aibă un caracter necondiţionat

În situaţia în care drepturile acordate depind de un factor obiectiv sau de un eveniment,

dispoziţia UE produce efect direct. De îndată ce condiţia respectivă este îndeplinită, nu e

niciun motiv ca normele să nu fie aplicate de instanţele naţionale.

Drepturile nu trebuie să depindă însă de un factor aflat sub controlul unei autorităţi

independente (a Uniunii sau naţionale); ele nu trebuie să fie dependente de judecata sau

discreţia unei instituţii.

De exemplu, un comerciant care doreşte să atace un ajutor de stat acordat unui rival nu

poate cere instanţei naţionale să aplice prevederile din tratat ce interzic ajutoarele de stat,

întrucât aducerea la îndeplinire a acestor dispoziţii depinde de Comisie (art. 108 TFUE).

Observaţii: 1) Curtea de Justiţie a relaxat criteriile pe care trebuie să le îndeplinească o

normă pentru a produce efect direct. Acestea sunt acum strict de ordin practic, esenţială fiind

aplicabilitatea normei Uniunii: dacă o dispoziţie se pretează la aplicare judiciară, ea va fi

declarată de CJ ca fiind dotată cu efect direct8.

2) Raţionamentul în baza căruia judecătorul ajunge la concluzia că o normă a UE are

efect direct este folosit şi atunci când este vorba despre dreptul intern. Astfel, orice judecător

naţional poate ajunge să-şi pună problema dacă o prevedere prezintă atributele necesare

pentru a fi aplicată la o speţă. În toate sistemele de drept există prevederi care nu pot fi

aplicate ca atare, fie pentru că sunt incomplete, că formularea lor este prea vagă sau enunţă

doar nişte năzuinţe ale legiuitorului. Aceste interogaţii nu sunt plasate sub conceptul de efect

direct, întrucât ar fi o complicaţie inutilă: judecătorul nu are nevoie de vreo motivaţie

suplimentară pentru a aplica dreptul naţional.

Intensitatea efectului direct

Efectul direct nu funcţionează în mod identic în toate situaţiile. Unele dispoziţii

stabilesc drepturi şi obligaţii pentru toţi subiecţii de drept al UE şi pot fi invocate oricând în

faţa instanţelor, în toate litigiile, indiferent de calitatea părţilor. Spunem că ele se bucură de

efect direct orizontal sau complet.

Altele produc numai un efect direct vertical (numit şi parţial sau incomplet): nu pot

crea în mod direct obligaţii în sarcina persoanelor private, ci numai a statelor. În consecinţă,

în principiu, ele nu pot fi invocate şi nici aplicate în procese desfăşurate între particulari. Cei

interesaţi le pot invoca, în principiu, doar împotriva statelor sau a unor organe ale sale (CJ a

8 Din perspectiva părţilor procesuale, efectul direct apare ca o chestiune de invocabilitate. Părţile pot invocanormele UE în faţa instanţelor de judecată naţionale.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

8

extins categoria celor cărora li se poate opune efectul direct – v. infra).

Norme ale Uniunii ce produc efect direct:

a) Notăm mai întâi prevederile tratatelor constitutive ce respectă condiţiile generale:

- Produc efecte directe orizontale normele ce trasează expres obligaţii pentru persoanele

private (cum ar fi regulile de concurenţă aplicabile întreprinderilor) şi cele care, creând

drepturi în favoarea unor persoane, stabilesc şi obligaţii corelative în sarcina unor particulari

– dispoziţiile ce interzic discriminarea persoanelor după naţionalitate şi după sex9 etc.

- Produc efecte directe verticale dispoziţiile tratatelor ce stabilesc obligaţii în sarcina

statului, cum ar fi cele de interdicţie - eliminarea taxelor vamale şi a măsurilor cu efect

echivalent, a restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent etc.

b) Regulamentele produc efecte directe orizontale.

c) Problema efectului direct al directivelor se pune numai în legătură cu cele

netranspuse sau transpuse în mod greşit, deoarece, dacă statul a luat măsurile adecvate de

implementare în dreptul naţional, cei interesaţi vor invoca dispoziţiile actelor normative

naționale prin care s-a realizat transpunerea. Drepturile acordate de directive sunt prevăzute

clar de actele de drept naţional. În plus, invocabilitatea poate opera şi atunci când măsurile

naţionale ce fac o transpunere corectă nu sunt aplicate de autorităţile naţionale de maniera

necesară pentru atingerea rezultatului vizat (CJCE, 11 iulie 2002, cauza C-62/00, Marks &

Spencer, Rec., p. I-6325).

Directivelor le-a fost recunoscut efectul direct vertical (între particulari şi stat, dar

numai când este în favoarea particularilor). În acest caz, efectul direct sancţionează statele ce

nu şi-au îndeplinit obligaţiile care le revin în temeiul tratatelor constitutive. CJ a decis că

directivele netranspuse la termen nu pot impune obligaţii în sarcina particularilor, pentru că

s-ar şterge diferenţele dintre directive şi regulamente10.

Care este statutul directivelor din momentul intrării în vigoare şi până la expirarea

termenului de transpunere? Câtă vreme termenul de transpunere nu s-a scurs, o directivă nu

produc efecte directe, iar particularii nu pot valorifica drepturile prevăzute. Pe de altă parte

însă, din momentul intrării în vigoare a directivei statele membre se află sub obligaţia de a

îndeplini rezultatul stabilit de aceasta. Termenul de transpunere este însă lăsat statelor doar

pentru a se conforma scopurilor urmărite prin directivă şi pentru a alege forma şi mijloacele

potrivite. Statele trebuie să se abţină pe durata curgerii termenului de transpunere de la

9 Creează obligaţii pentru patroni şi drepturi corelative pentru angajaţi.10 Admiterea efectului indirect este însă de natură să diminueze forţa acestei distincţii.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

9

adoptarea unor măsuri care contravin rezultatului prescris de directivă11 (Inter-

Environnement Wallonie ASBL v Région Wallonne Cauza C-129/96).

În timp, Curtea de Justiţie a extins efectul direct vertical faţă de toate organele

administrative naţionale, inclusiv cele locale. În plus, în speţa Foster12, a considerat că o

directivă netranspusă la termen de statul britanic produce efect direct faţă de furnizorul de gaz

British Gas Corporation, companie de stat ce deţinea un monopol în materie. În acest sens, CJ

a arătat că poate fi invocat efectul direct faţă de un organism – oricare i-ar fi forma juridică13

– ce a fost însărcinat, în baza unui act al autorităţii publice, să îndeplinească, sub controlul

acesteia, un serviciu de interes public şi care dispune, în acest scop, de puteri exorbitante în

raport cu regulile aplicabile raporturilor dintre particulari.

d) Deciziile:

- deciziile adresate particularilor produc efecte directe orizontale

- deciziile adresate statelor membre sunt dotate numai cu efecte directe verticale

(similar directivelor)14.

e) Pentru a recunoaşte efectul direct al acordurilor internaţionale, CJ impune condiţii

suplimentare în raport cu criteriile cerute prevederilor de drept primar sau de drept derivat.

Astfel, Curtea examinează dacă natura şi economia convenţiilor, aşa cum reiese mai ales din

scopul, preambulul şi termenii acestora, permit invocabilitatea lor faţă de un act de drept

derivat.

Curtea a acceptat efectul Convenţiei de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli

referitoare la transportul aerian internaţional, apreciind că nici natura, nici economia acesteia

nu se opun efectului direct al dispoziţiilor sale, cu condiţia ca acestea să fie precise şi

necondiţionate (CJCE, 10 ianuarie 2006, cauza C-344/04, IATA şi ELFAA, Rec. 2006, p. I-

403).

Supleţea şi caracterul incomplet al unei convenţii internaţionale, respectiv faptul că ea

lasă loc negocierilor dintre statele contractante pentru rezolvarea diferendelor, reprezintă, în

general, un obstacol în calea efectului direct. Acesta a fost motivul pentru care Curtea a

respins efectul direct al GATT şi ulterior al acordurilor OMC.Înrealitate,raţiunileau fostmaimultdeordinpolitic:admiterea invocabilităţiidispoziţiilordin

acordurileOMCaraveacaefect fragilizareapoziţiei instituţiilorUE, încadrulnegocierilorpentru

11 Acesta este şi un argument în sensul aplicabilităţii imediate a directivei.12 CJCE, 12 iulie 1990, Foster, cauza C-188/89, Recueil, p. I-3313.13 Aşadar, entitatea respectivă poate fi şi una de drept privat.14 Deciziile care nu indică destinatarii şi care privesc doar instituţiile Uniunii – cum ar fi, de exemplu, cele

care stabilesc diferite comitete sau organe – nu produc efect direct.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

10

căutareauneisoluţiiacceptatedestatelecocontractante,încondiţiileîncare,deregulă,partenerii

UEau grijă să seprotejeze, limitând,atunci când au interes,aplicabilitateaacestorprevederi în

ordinilelorjuridice.

§ 5. Efectul indirect al normelor de drept al UE (principiul interpretării

conforme a dreptului naţional)

O normă a Uniunii nu poate avea efect direct în două situaţii:

- ea nu respectă criteriile stabilite de Curte (nu are caracter necondiţionat sau e prea

vagă, neputând fi identificat titularul obligaţiei);

- litigiul în care se invocă o directivă netranspusă în termen sau transpusă nesatisfăcător

se desfăşoară între particulari.

Deşi o asemenea normă a UE nu produce efect direct, ea nu va putea fi ignorată de

judecătorul naţional.

Sarcinile instanţei naţionale în această privinţă au fost stabilite de Curtea de Justiţie în

decizia Von Colson15. În această speţă, conducerea unui penitenciar pentru bărbaţi refuzase

angajarea a două asistente sociale calificate doar din motive legate de sexul acestora,

încadrând în locul lor doi bărbaţi cu pregătire inferioară. Reclamantele au invocat în faţa

instanţei germane o dispoziţie a unei directive. Procesul avea loc între particulari şi stat, deci

putea fi invocat efectul direct, dacă erau satisfăcute condiţiile. CJ nu a recunoscut efectul

direct al prevederii din directivă, întrucât lăsa statelor membre posibilitatea de a alege între

diferite soluţii (nu îndeplinea criteriul caracterului necondiţionat).

Totodată, CJ a precizat că – în temeiul art. 4 alin. (3) TUE (fost 10 TCE), ce stabileşte

principiul cooperării loiale16 – obligaţia statelor membre de a lua toate măsurile necesare

pentru a asigura atingerea rezultatului stabilit de directivă se impune tuturor autorităţilor

statelor membre, inclusiv instanţelor de judecată naţionale. Rezultă de aici că instanţa

naţională este obligată să interpreteze dreptul său naţional în lumina textului şi a obiectivului

directivei. Normele interne ce trebuie interpretate de instanţele naţionale pot fi cele prin care s-a

transpus (în mod greşit) directiva în dreptul intern, cele existente în sistemul de drept naţional în

momentul expirării termenului de transpunere sau cele adoptate de statul membru ulterior.

15 CJCE, cauza 14/83, Von Colson.16 Reamintim art. 4 alin. (3) TUE: În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea şi statele

membre se respectă şi se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate.Statele membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii

obligaţiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituţiilor Uniunii.Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale şi se abţin de la orice

măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

11

În altă speţă, disputată între societăți comerciale (aşadar, nu putea fi invocat efectul

direct al directivei netranspuse), Curtea Europeană a insistat pe obligaţia de interpretare

conformă a instanţei naţionale17.

Marleasing SA a cerut în instanță să se constate nulitatea contractului de societate al

firmei La Comercial SA, pe motiv că înfiinţarea acesteia din urmă este lipsită de cauză

juridică, contractul este simulat şi a fost încheiat în scopul fraudării drepturilor sale de

creditor18. Acțiunea era întemeiată pe articolele 1261 şi 1275 din Codul civil spaniol, conform

cărora contractele fără cauză sau cu o cauză ilicită sunt lipsite de orice efect juridic

La Comercial a susţinut că acţiunea trebuie să fie respinsă, pe motiv că o directivă din

materia societăților comerciale, care conţinea lista exhaustivă a cazurilor de nulitate a

societăţilor pe acţiuni, nu include printre acestea şi lipsa cauzei juridice. Spania nu

transpusese această directivă la data faptelor litigioase.

CJ:în aplicarea dreptului naţional, indiferent dacă este vorba despre dispoziţii

adoptate anterior sau ulterior directivei, instanţa naţională căreia i s-a

solicitat interpretarea este obligată să facă acest lucru, în măsura posibilului,

în lumina textului şi a finalităţii directivei, pentru a îndeplini rezultatul

urmărit de aceasta şi pentru a se conforma astfel articolului [actual] 288 par.

3 TFUE.

Într-o decizie ulterioară CJ a accentuat că instanța națională trebuie să facă interpretarea

conformă în toată măsura posibilului.

Practic, graţie efectului indirect al prevederilor directivei, partea care s-a sprijinit pe

directivă a fost avantajată. În pofida distincţiei dintre efectul direct vertical şi cel orizontal,

prin interpretarea conformă a dreptului naţional se ajunge în multe cazuri la acelaşi rezultate

ca în cazul efectului direct.

Limitele obligaţiei de interpretare conformă a dreptului naţional

a) Un exemplu îl oferă decizia Wagner Miret (cauza C-334/92):

Wagner Miret, membru al personalului de conducere al unei întreprinderi devenităinsolvablă, cere în instanță ca Fondo de garantía salarial să-i plătească salariile rămaseneplătite ca urmare a intrării întreprinderii în insolvență.

17 Marleasing, C-106/89.18 SC Marleasing susținea că SC La Comercial a fost înființată de societatea comercială Barviesa, care îi era

debitoare, împreună cu doi ”oameni de paie”, cu singurul scop de a sustrage activul societății Barviesa de laacțiunea creditorilor.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com

12

Directiva privind insolența angajatorilor obligă statele membre să ia măsurile necesarepentru ca instituțiile de garanție să asigure lucrătorilor salariați al căror angajator adevenit insolvent achitarea creanțelor neplătite. În dreptul spaniol, un fond de garanție afost instituit printr-o lege anterioară aderării Spaniei la Comunitățile Europene. Aceastălege exclude personalul de conducere din categoria beneficiarilor fondului de garanție.Când a aderat la Comunitățile Europene, Spania nu a considerat necesar să-și modificedreptul pentru a-l adapta directivei.

Curtea a statuat că membrii personalului de conducere nu pot fi excluși din câmpul deaplicare al directivei. Dacă directiva ar îndeplini condițiile pentru a produce efect direct,reclamantul și-ar recupera ușor salariile restante. Însă Curtea a arătat că directiva nu produceefect direct, întrucât lasă statelor membre o mare marjă de apreciere în privința organizării,funcționării și finanțării instituțiilor de garanție.

După cum am observat mai sus, de principiu, dispozițiile UE care sunt lipsite de efectdirect produc efect indirect. Curtea a constatat însă că dispozițiile naționale – care cum amvăzut, exclud în mod expres de la beneficiul garanțiilor personalul de conducere – nu suntsusceptibile de a fi interpretate într-un sens conform cu directiva. Astfel, Curtea nu cere de lainstanțele naționale o interpretare contra legem19.

b) Pe de altă parte, Curtea nu admite interpretarea conformă într-un proces penal, când

aceasta ar avea ca efect înrăutăţirea situaţiei învinuitului sau inculpatului20.

După cum se observă, interpretarea conformă reprezintă o modalitate de a rezolva

conflictul dintre normele naţionale şi cele ale UE.

19 Aceasta nu înseamnă că reclamantul nu-și poate valorifica drepturile născute din dreptul comunitar. Eldeschide un nou proces, chemând în judecată statul său pentru prejudiciul produs de acesta prin încălcareadreptului comunitar (aici încălcarea constă în netranspunerea directivei). Procesul se judecă la instanța națională.

20 CJCE, cauzele conexe C-387/02, C-391/02 şi C-403/02, Berlusconi ş.a. În această speţă, fostulpremier italian şi câţiva colaboratori au fost puşi sub învinuire pentru infracţiuni economice, sub imperiul uneilegi penale conforme cu directiva comunitară în materie. După declanşarea procesului penal, parlamentul italiana găsit de cuviinţă să adopte o lege care, încălcând directiva, dezincrimina faptele şi îi salva pe cei supuşirăspunderii penale.

Curtea de Justiţie nu a acceptat ca noua lege italiană să primească o interpretare conformă cu directiva,care ar fi îngreunat situaţia d-lui Berlusconi şi a colegilor săi. Decizia CJ e susceptibilă de discuţii.

Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software.c

om Click t

o buy NOW!

PDF-XChange

ww

w.tracker-software

.com