Download - supraveghere ;prudentiala
Page
36
REGLEMENTARI SI SUPRAVEGHERE BANCARA
Continutul, necesitatea si obiectivele supravegherii
bancare
Autoritatea de supraveghere bancara
Modalitati de supraveghere bancara
Supravegherea bancara in Romania si UE
Reglementari privindind supravegherea bancara
Abstract:
Procesul de supraveghere a instutiilor bancare reprezinta pilonul
central al stabilitatii financiare. Un trend recent il reprezinta crearea unei
singure autoritati de supraveghere a sectorului bancar, asigurarilor precum
si a pietei de capital. In literatura financiara gasim o multitudine de
argumente in favoarea acestui trend, dar exista si pareri ale specialistilor
care considera ca supravegherea bancara este necesara a fi executata doar
de bancile centrale. In cursul de fata ne propunem sa prezentam atat
avantajele cat si dezavantajele supravegherii unificate precum si
oportunitatea de a trece la o singura autoritate de supraveghere a activitatii
financiare din Romania.
Page
36
Continutul, necesitatea si obiectivele supravegherii bancare
Activitatea de autorizare, reglementare si supravghere prudentiala a
societatilor bancare are ca obiectiv principal mentinerea stabilitatii si
viabilitatii intregului sistem bancar. Reglementarile elaborate de BNR sunt
aliniate la standardele internationale in materie, fiind in concordanta atat cu
principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de
supraveghere bancara, cat si de Directivele Uniunii Europene privind
reglementarea activitatii institutiilor financiare si de credit1.
Procesul de supraveghere prudentiala a sectorului bancar romanesc
s-a realizat pe 3 planuri: legislativ, institutional si operational2. In plan
legislativ, s-au emis reglementari privitoare la adecvarea capitalului,
clasificarea activelor, aplicarea legii falimentului bancar, etc. In plan
institutional, s-a creat Fondul de Garantare a Depozitelor, Centrala Riscurilor
Bancare, Centrala Incidentelor de Plati, Oficiul National pentru Prevenirea si
Combaterea Spalarii Banilor etc, iar in plan operational, s-a ameliorat
climatul bancar prin imbunatatirea indicatorilor de performanta bancara si
scaderea creditelor neperformante. In Romania supravegherea bancara este
caracterizata in prezent de o adaptare la noile conditii ale tehnologizarii
informatice din sectorul bancar, impunandu-se o verificare on-site, cat si o
evaluare de tip off-site, adaptarea managementului contabilitatii bancare si
controlului intern la cerintele diversificarii produselor si serviciilor bancare3.
Crizele bancare, schimbarile tehnologice rapide si globalizarea
continua a determinat politicile nationale si internationale sa acorde o mai
1 Stoica Maricica – “Management bancar”, Edit. Economica, Bucuresti, 1999, pag.132 Florin Coman – “Activitatea bancara – profit si performanta”, Edit. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, pag.30-323 Studii si cercetari economice vol.9-10 – “Reconstructia sistemului financiar – bancar romanesc in perspectiva integrarii europene”, Centrul de Informare si Documentare Economica, Bucuresti, 2002, pag.39
Page
36
mare atentie rolului crucial al reglementarii si supravegherii bancare. Aceste
discutii se refera in mod special la acele probleme legate de existenta unei
singure autoritati de supraveghere si care este gradul de independenta al
autoritatii de suparaveghere fata de politica statului si a bancilor. Problema
adusa cel mai des in discutie dupa Acordul de la Basel II in tot mai multe tari
este acel al ariei de cuprindere a supravegherii: ar trebui sa exite o singura
autoritate de supraveghere financiara, in cadrul careia bancile sa ocupe doar
o mica parte din aceasta activitate. In ceea ce priveste supravegherea doar
in domeniul bancar, exista variate opinii conform carora ar trebui sa existe o
singura autoritate al carei scop sa fie supravegherea bancara a intregului
sector bancar sau ar trebui sa existe mai multe institutii abilitate cu aceasta
responsabilitate. Pentru fiecare dintre cele doua variante exista atat opinii
pro care au in vedere avantajele unui astfel de sistem de supraveghere, cat
si pareri care se opun tinand seama in primul rand de posibilele dezavantaje
ale unei supravegheri pe mai multe niveluri. Cei care apreciaza necesitatea
unei singure autoritati autorizata sa realizeze supravegherea bancara au in
vedere eliminarea concurentei in ceea ce priveste aceasta activitate pe cand
cei care doresc ca activitatea de reglementare si control al bancilor sa se
realizeze in cadrul unei structuri pun accent pe ideea realizarii unei
competitivitati inovative. Majoritatea tarilor din Uniunea Europeana au
adoptat modelul unei singure autoritati insarcinata cu efectuarea
operatiunilor de monitorizare a bancilor la nivel national, exceptie de la
acestea facand Germania care a apelat la modelul mai multor institutii in a
caror sarcina se afla realizarea supravegherii in domeniul bancar.
O alta problema care se pune este aceea daca lasa in atributia
bancilor centrale responsabilitatea de supraveghere alaturi de politica
monetara, sau ar trebui ca aceasta activitate sa fie specifica unei alte
institutii. Cei care agreaza ideea ca banca centrala ar trebui sa exercite
functia de supraveghetor bancar sustin aceasta idee avand in vedere faptul
ca banca centrala este aceea care dispune cel mai rapid de informatii
Page
36
pertinente din intreg sectorul bancar si este prima care poate sa cunoasca si
sa evalueze performanta bancilor nationale. Pe de alta parte, posibile
conflicte de interese intre politica monetara specifica bancii de emisiune si
activitatea de supraveghere apare ca motivatie a celor care se opun ideii de
concentrare a acestei din urma activitati in sarcina bancilor centrale. De
asemenea, banca centrala ar putea sa practice o politica monetara
expansionista in cazul unei economii aflate in cadere fara a fi impiedicata in
realizarea acestui scop prin prisma rolului ei de supraveghetor financiar. In
situatia in care, in unele tari supravegherea se realizeaza de catre mai multe
institutii, trebuie ca acestea sa realizeze o coooperare eficienta tinand cont
de eventualele crize care ar putea apare datorita lipsei de transparenta a
respectivelor autoritai si a informatiilor pe care acestea le detin. Un bun
exemplu in acest caz este reprezentat de Marea Britanie, care a stabilit
printr-un memorandum cadrul pentru transmiterea informatiilor si de
cooperare intre Banca Angliei si Autoritatea de Supraveghere Financiara.
Autoritatea de supraveghere bancara
In Romania, pentru asigurarea si mentinerea stabilitatii financiare in
economia nationala, banca centrala a statului trebuie sa realizeze
supravegherea institutiilor financiare nebancare inscrise in registrul general,
in principal pe baza informatiilor furnizate de aceste entitati prin raportarile
transmise. Institutiile financiare nebancare sunt obligate sa respecte
cerintele impuse de legislatia europeana si sa transmita Bancii Nationale a
Romaniei orice informatii solicitate de aceasta, in scopul realizarii
supravegherii creatiei monetare. Una din cerintele activitatilor institutiilor de
credit o constituie respectarea criteriiilor de inscriere in registrul special.
Criteriile, fara a se limita numai la acestea, se pot referi la:
Page
36
cifra de afaceri;
volumul creditelor;
gradul de indatorare;
totalul activelor;
capitalurile proprii.
Pe baza unui program bine stabilit banca centrala va desfasura, ori de cate
ori considera necesar, inspectii la sediul institutiilor financiare nebancare si
la unitatile teritoriale ale acestora, unde trebuie sa verifice cerintele impuse
de lege prin personalul specializat in supraveghere bancara, imputernicit in
acest sens. O cerinta aparte de care depinde continuarea activitatii
institutiilor financiare nebancare este calitatea actionarilor semnificativi si
structura grupurilor din care acestia fac parte. Acestia trebuie sa asigure
stabilitatea si dezvoltarea institutiei financiare nebancare si sa permita
realizarea de catre evaluatorii bancari a unei monitorizari si supravegheri
eficiente a capitalului nebancar. In acest sens managerii, administratorii si
membrii consiliului de supraveghere trebuie sa dispuna de buna reputatie si
experienta adecvata naturii, intinderii si complexitatii activitatii institutiei
financiare nebancare si responsabilitatilor incredintate. Managementul
autoritatii centrale trebuie sa fie asigurat de cel putin doua persoane, in
cazul optarii pentru sistemul unitar de administrare reglementat de Legea nr.
31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Conducatorii
unei institutiei financiare nebancare nu vor putea fi investiti cu atributii de
conducere, in sensul prevederilor legale, in cadrul altei institutii financiare
nebancare sau al altei societati comerciale, cu exceptia institutiilor de credit
si institutiilor financiare aflate in acelasi grup cu respectiva institutie
financiara nebancara.
Cu privire la primele operatiuni ale institutiilor financiare nebancare,
prin monitorizarea si supravegherea permanenta a acestora se va urmari
daca s-au respectat cerintele precizate in legislatia in vigoare in activitatea
desfasurata, care se refera la:
Page
36
fondurile proprii;
expunerea fata de un debitor si expunerea agregata;
expunerea fata de persoanele aflate in relatii speciale cu
institutia financiara
nebancara;
organizarea, controlul intern, auditul intern si administrarea
riscurilor.
Pentru atingerea indicatorilor de referinta privind calitatea activitatii
institutionale toate operatiunile desfasurate de institutiile financiare
nebancare trebuie sa se desfasoare pe baza procedurilor si a normelor
specifice. Normele, in forma aprobata de organele statutare ale institutiei
financiare nebancare, trebuie sa se transmita bancii centrale a statului ,
impreuna cu celelalte norme interne care reglementeaza desfasurarea
activitatii institutiei financiare nebancare, in termen de 5 zile lucratoare de la
data primirii documentului care atesta inscrierea in registrul special. Pentru
ca participa activ la creatia monetara si pot influenta stabilitatea financiara
prin crearea monedei de cont o cerinta importanta se refera la modul cum
sunt organizate aceste entitati. Prin urmare, organizarea si functionarea
institutiilor financiare nebancare este reglementata de prevederile Legii 93
din 2009 privind institutiilor financiare nebancare, de cele ale Legii nr.
31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, si de cele ale Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociatii si fundatii, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 246/2005, cu modificarile ulterioare. Capitalul social minim al institutiilor
financiare nebancare nu poate fi mai mic decat echivalentul in lei al sumei
de 200.000 euro, respectiv 3.000.000 euro in cazul institutiilor financiare
nebancare care acorda credite ipotecare.
Institutiile financiare nebancare, persoane juridice romane, pot majora
capitalul social prin aporturi banesti, precum si prin incorporarea rezervelor
constituite din profitul net, a dividendelor din profitul net cuvenit actionarilor
Page
36
dupa plata impozitului pe dividende si a rezultatului reportat reprezentand
profit net. Sucursalele din Romania ale institutiilor financiare nebancare,
persoane juridice straine, pot majora capitalul de dotare prin noi aporturi
banesti, cu caracter permanent, puse la dispozitia sucursalei de institutia
financiara nebancara, persoana juridica straina, si prin utilizarea rezervelor
constituite din profitul net, existente in sold potrivit ultimei situatii financiare
anuale, in baza aprobarii institutiei financiare nebancare, persoana juridica
straina. Fondurile proprii ale institutiilor financiare nebancare sunt formate
din capital propriu si capital suplimentar.
Capitalul propriu al institutiilor financiare nebancare cuprinde:
capital social subscris si varsat (capital de dotare);
prime legate de capital (de emisiune, aport, fuziune, divizare,
conversie si alte prime
legate de capital), integral incasate, aferente capitalului social
reprezentat prin actiuni;
rezerva legala;
rezerve statutare sau contractuale;
alte rezerve, cu exceptia celor incluse in capitalul suplimentar,
destinate majorarii
capitalului social sau acoperirii pierderilor si inregistrate in situatiile
financiare
publicabile ale institutiei financiare nebancare;
rezultat reportat reprezentand profit net nerepartizat;
profitul interimar inregistrat pana la data determinarii nivelului
fondurilor proprii,
cu conditia sa fie net de orice obligatii previzibile si sa fie verificat de persoanele cu
atributii in auditarea situatiilor financiare ale institutiei financiare nebancare.
Page
36
Capitalul suplimentar se compune din:
rezerve si fonduri speciale constituite potrivit reglementarilor speciale
aplicabile;
rezerve din reevaluarea imobilizarilor corporale si a altor reevaluari
efectuate potrivit legii;
imprumuturi subordonate primite, inclusiv fondurile puse la dispozitia
institutiilor
financiare nebancare, asimilate, potrivit legii, imprumuturilor
subordonate;
alte elemente, de natura fondurilor si/sau rezervelor
Principala operatiune desfasurata de aceste entitati o constituie activitatea
de creditare, ceea ce impune stabilirea marimii expunerii fata de debitorii
inregistrati. Conform legislatiei in vigoare, activitatea de creditare
reprezinta orice forma de finantare realizata de institutiile financiare
nebancare prin urmatoarele operatiuni:
acordare de credite, incluzand fara a se limita la: credite de consum,
credite ipotecare,
credite imobiliare, microcredite, finantarea tranzactiilor comerciale,
operatiuni de
factoring, scontare, forfetare;
leasing financiar;
emitere de garantii si asumare de angajamente, inclusiv garantarea
creditului;
acordarea de credite cu primire de bunuri spre pastrare, respectiv
amanetare prin case de
amanet;
acordare de credite catre membrii unor asociatii fara scop patrimonial,
organizate pe baza
Page
36
liberului consimtamant al salariatilor, in vederea sprijinirii prin
imprumuturi financiare a
membrilor lor, respectiv case de ajutor reciproc;
alte forme de finantare de natura creditului.
Expunerea unei institutii financiare nebancare fata de "un singur debitor" este considerata ca fiind expunere mare atunci cand valoarea bruta a acesteia este egala sau depaseste 10% din fondurile proprii ale institutiei financiare nebancare. Expunerea unei institutii financiare nebancare fata de o persoana aflata in relatii speciale cu aceasta este considerata ca fiind expunere mare atunci cand valoarea bruta a acesteia este egala sau depaseste 10% din fondurile proprii ale institutiei financiare nebancare. Orice operatiune care conduce la inregistrarea unei expuneri mari, va fi efectuata numai cu aprobarea prealabila a consiliului de administratie al institutiei financiare nebancare. Competenta de aprobare a majorarii expunerilor mari poate fi delegata de consiliul de administratie conducerii institutiei financiare nebancare, cu conditia ca limita maxima de majorare a expunerii sa fie prestabilita de consiliul de administratie. In contextul creditarii, supravegherea prudentiala este acea activitate desfasurata de Banca Nationala a Romaniei, prin stabilirea unor norme si indicatori, cu rolul de a proteja clientii si de a asigura o buna desfasurare a activitatii de creditare si o stabilitate financiara a intregului sistem. Pe langa cele precizate, in activitatea de supraveghere Banca Nationala a Romaniei, trebuie sa monitorizeze si alte activitati ale institutiilor financiare nebancare precum:
emiterea si administrarea de carduri de credit pentru clienti, precum si activitati legate de
procesarea tranzactiilor cu acestea;
operatiuni de schimb valutar aferente activitatilor permise;
operatiuni de mandat si prestari servicii de consultanta, acestea in masura in care
activitatile avute in vedere se circumscriu activitatilor de creditare inscrise in obiectul de
activitate al IFN-ului;
administrarea fondurilor publice acordate drept fonduri pentru microcredite de agentiile
Page
36
guvernamentale, respectand prevederile legale;
alte activitati, conexe si auxiliare, cu privire la realizarea activitatilor de creditare sau la
functionarea entitatii.
Institutiile financiare nebancare trebuie sa dispuna de proceduri administrative si evidente operative, impreuna cu mecanisme adecvate de control intern, in scopul:
indentificarii si inregistrarii tuturor expunerilor mari fata de un singur debitor si
fata de persoanele aflate in relatii speciale cu institutia financiara nebancara si a
schimbarilor care pot interveni asupra lor;
alocarii de coduri care sa permita institutiei financiare nebancare identificarea
unica a fiecarui grup reprezentand un singur debitor sau persoane aflate in relatii
speciale cu aceasta, precum si identificarea fiecarui membru al acestui grup.
Valoarea neta a expunerilor mari inregistrate de o institutie financiara
nebancara fata de toate persoanele aflate in relatii speciale cu aceasta
trebuie sa nu depaseasca 25% din valoarea fondurilor proprii. Totalul
expunerilor mari nete ale unei institutii financiare nebancare, inregistrate
fata de un singur debitor si fata de persoanele aflate in relatii speciale cu
institutia financiara nebancara, nu trebuie sa depaseasca 600% din valoarea
fondurilor proprii ale acesteia. Expunerea agregata inregistrata de o institutie
financiara nebancara nu poate depasi 1500% din valoarea fondurilor proprii
ale acesteia.
In concluzie, in activitatea de supraveghere a activitatii institutiilor
financiare
Page
36
nebancare, banca centrala trebuie sa foloseasca o tehnica de monitorizare
menita sa asigure stabilitate financiara in conditiile actuale. Unul dintre
criteriile de supraveghere este cel al cerintelor minime de capital, care are
ca scop imbunatatirea senzitivitatii riscului.
Modalitati de supraveghere bancara
In perioada de dupa 1990, sistemul bancar romanesc a cunoscut
transformari esentiale in toate aspectele sale semnificative – tipurile de
activitati desfasurate, produsele oferite, cadrul legislativ si institutional,
numarul de institutii de credit, forma de proprietate, performantele etc. In
baza noului cadru legislativ, sistemul bancar a fost organizat pe doua nivele:
La varf - Banca Nationala a Romaniei, ca banca centrala a
statului roman, organ unic de emisiune;
La baza, societatile comerciale bancare.
Noul cadru juridic a incurajat dezvoltarea bancilor cu capital privat si a
permis intrarea libera pe piata bancara autohtona a institutiilor financiare
straine. Bancile au fost autorizate sa opereze in calitate de banci comerciale
de tip universal, putand efectua o gama larga de operatiuni bancare pe
intreg teritoriul tarii in conditiile respectarii normelor prudentiale emise de
BNR, in calitatea sa de autoritate de supraveghere bancara. Una dintre
componentele transformarilor produse a constituit-o introducerea unui
sistem de supraveghere prudentiala. Activitatea de supraveghere este
exercitata de catre Banca Nationala a Romaniei (BNR). Institutie nou-creata,
supravegherea bancara a avut o istorie evolutiva, marcata de succese, dar,
mai ales in primii ani, si de ezitari si esecuri. In prezent, calitatea
supravegherii poate fi considerata in acord cu nivelul de dezvoltare a pietei
bancare romanesti. Totusi, ea va trebui sa se adapteze in continuare
Page
36
provocarilor prezente (cum ar fi recenta aderare a Romaniei la Uniunea
Europeana) sau viitoare.
Supravegherea prudentiala bancara consta in ansamblul proceselor
prin care una sau mai multe autoritati nationale asigura siguranta si
stabilitatea sistemului bancar. Termenul este utilizat atat in sens restrans,
cat si in sens larg. O supraveghere prudentiala de calitate reprezinta o
conditie necesara, dar nu si suficienta pentru a avea un sistem bancar
sanatos. Alte conditii includ asigurarea unui cadru macroeconomic stabil, a
unui sistem juridic functional, a unui sistem contabil care sa permita
reflectarea situatiei patrimoniale corecte a companiilor, a unui sistem
echitabil de impozitare a profiturilor bancilor, a unui sistem financiar
nebancar bine dezvoltat. Practica a aratat ca, desi crize bancare au aparut si
in economii puternic dezvoltate, ele au fost mai frecvente in economii in
tranzitie sau in curs de dezvoltare, la care o parte dintre conditiile de mai sus
nu erau indeplinite. Daca in ceea ce priveste ideea generala a necesitatii
supravegherii prudentiale a bancilor exista un consens pe plan international,
sub aspectul modului concret de desfasurare a acestei activitati exista
diferentieri notabile intre practicile diferitelor tari. Mai jos sunt prezentate
cateva dintre zonele in care se manifesta aceste diferente:
Supraveghere unificata versus supraveghere specializata. In
mod traditional, supravegherea diferitelor sub-sectoare ale sistemului
financiar era exercitata de catre autoritati separate, supravegherea bancara
fiind atribuita Bancii Centrale, asa cum este cazul si in Romania. In ultimii 10-
15 ani, cu precadere in tarile nordice, dar si in alte state europene, cum sunt
Marea Britanie, Germania si Austria s-a produs o unificare a autoritatilor de
supraveghere. In prezent, in cadrul Uniunii Europene ponderea statelor cu
supraveghere unificata si a celor cu supraveghere specializata este
aproximativ egala. Dezbaterile privind superioritatea unuia sau altuia dintre
modele inca nu s-au incheiat, dar Banca Centrala Europeana, prin implicarea
directa in asigurarea stabilitatii financiare, a dat un semnal in sensul
Page
36
necesitatii mentinerii unui anumit rol pentru bancile centrale din statele
membre.
Instrumente de supraveghere prudentiala. Desi in acest domeniu
exista o mai mare uniformitate pe plan international, diferentele intre tari se
regasesc la nivelul detaliilor si al modului de utilizare. Astfel, marea
majoritate a tarilor cu o supraveghere bancara avansata utilizeaza sisteme
de rating (si Romania se numara printre tarile cu un sistem de rating), dar
numarul de indicatori cuprinsi in cadrul acestora difera. De asemenea,
sistemele de avertizare timpurie se diferentiaza prin gradele de
complexitate, numai cateva tari reusind pana in prezent sa puna la punct
astfel de sisteme cu un grad de sofisticare ridicat.
Modul de rezolvare a crizelor bancare. Un mare numar de tari s-au
confruntat in ultimii 30 de ani cu crize bancare de amploare, fie ca a fost
vorba de state dezvoltate, in curs de dezvoltare sau de economii emergente.
Modalitatea in care autoritatile au raspuns la provocarile create de crizele
respective a avut un rol important in ce priveste configurarea cadrului
institutional si legislativ si, in ultima instanta, a intregului sistemul de
supraveghere.
Arhitectura sistemelor bancare. Desi in cadrul Uniunii Europene (si
al Romaniei) este statuat principiul bancii universale, in practica exista
diferentieri intre banci, datorate evolutiei istorice. Aceste diferentieri se
regasesc, de exemplu, in ce priveste forma de proprietate (de stat, privata
sau cooperatista), tipurile de activitati desfasurate (unele institutii de credit
prefera sa se concentreze pe anumite nise de piata sau categorii de activitati
unde considera ca au un avantaj comparativ), dimensiuni etc. In general, o
diversificare tipologica superioara a sistemului bancar constituie o provocare
suplimentara pentru autoritatea de supraveghere, care trebuie sa-si ajusteze
in mod corespunzator reglementarile si pregatirea personalului.
Page
36
Sistemele de garantare a depozitelor bancare. Acestea constituie
un instrument pretios de sprijin pentru activitatea de supraveghere.
Garantand micilor deponenti recuperarea sumelor depuse in cazul unui
faliment bancar, ele limiteaza efectul de panica si implicit efectul de
contagiune care poate escalada o problema a unei banci catre o criza de
sistem. Si aici se manifesta diferente intre tari, in ce priveste nivelul sumei
garantate pe deponent, caracterul participarii bancilor (obligatoriu sau nu),
paleta competentelor acordate, modul de asigurare a fondurilor, nivelul
contributiei percepute, tipul de deponenti asigurati.
Sistemele de raportare a creditelor. Necesitatea unor astfel de
sisteme deriva din faptul ca riscul de credit constituie cel mai important risc
bancar. Acestea pun la dispozitia autoritatilor, dar si a bancilor, informatii cu
privire la performanta clientilor in ce priveste rambursarea creditelor.
Sistemele de raportare a creditelor functioneaza fie in cadrul bancilor
centrale, fie ca entitati separate si se mai diferentiaza prin limita de
raportare, frecventa raportarii datelor, tipurile de informatii raportate. Desi,
asa cum am aratat, se mentin diferente notabile intre tari in ceea ce priveste
elementele de mai sus, in ultimii douazeci de ani se depun eforturi pentru
omogenizarea procesului de supraveghere, prin desfasurarea unei vaste
cooperari internationale in vederea diseminarii celor mai bune practici in
domeniu si a realizarii unor reglementari cu aplicabilitate universala, asa
cum este si cazul Acordului Basel II.
Odata cu semnarea de catre Romania a Acordului de aderare la
Uniunea Europeana, unul din obiectivele prioritare ale BNR a fost preluarea
aquis-ului comunitar4 in reglementarile ei, obiectiv cuprins in strategia
dezvoltarii pe termen mediu a sistemului bancar, parte integranta a
Strategiei Nationale de Dezvoltare Economica a Romaniei pe termen mediu.
4 Un set de reglementari si principii care trebuie mentinute si dezvoltate. Termenul de aquis communautaire provine din frantuzescul acquis care desemneaza totalitatea reglementarilor comunitare, a drepturilor si principiilor care deriva din acestea. Aplicat Comunitatii, acest lucru inseamna “patrimoniul legislativ” al Comunitatii, constand in: tratatele de baza si instrumentele internationale ale Comunitatii, legislatia care deriva din acestea, decizii juridice, opinii si recomandari, precum si rezolutii adoptate de institutii ca Parlamentul European si Consiliul de Ministrii
Page
36
Obiectivele generale stabilite de strategie se refera in
principal la:
1. Crearea unui sector format din banci puternice, capabile sa asigure
o
intermediere financiara pe criterii de eficienta si rentabilitate. Pentru
realizarea acestui obiectiv este nevoie de masuri orientate spre:
Redimensionare sectorului bancar;
Imbunatatirea procedurilor de solutionare a situatiei bancilor
insolvabile;
Intarirea activitatii de supraveghere prudentiala.
2. Diversificarea si cresterea calitatii serviciilor financiar-bancare:
Integrarea serviciilor bancare cu cele furnizate de operatorii de
piata financiara;
Implementare de servicii si produse moderne de finantare, servicii
de tip e-banking
Controlul prudential are ca obiectiv impiedicarea manifestarii
riscurilor interne si externe la nivelul unei institutii de credit, precum si
evitarea propagarii acestora. La nivel microeconomic, controlul prudential
consta in gestionarea interna a activitatii, avandu-se in vedere evolutia
constrangerilor care se exercita din exterior, respectiv modificarile cadrului
de desfasurare a activitatii sau redefinirea regulilor prudentiale la nivel
national sau international.
Controlul intern corespunde autocontrolului prin care se poate
ameliora nivelul rezultatelor financiare si raportul dintre costuri si
Page
36
randament. Un control intern eficient constituie un instrument de gestiune
indispensabil bunei functionari a institutiilor de credit si completeaza in mod
necesar masurile prudentiale. Nu exista, teoretic, nici un sistem sau vreo
schema optima pentru procesul de reglementare si supraveghere al
institutiilor de credit. In realitate, aceste sisteme de reglementare difera
considerabil de la tara, la tara. Pe langa diferentele in structura politici, cei
mai importanti factori care motiveaza diferentele in incercarile de abordare a
supravegherii includ complexitatea generala si nivelul de dezvoltare a
sistemului financiar, marimea si concentrarea institutiilor de credit, relativa
deschidere a sistemului financiar, natura si intinderea publicarii pozitiilor
financiare ale bancilor, precum si disponibilitatea resurselor umane si tehnice
pentru reglementare si supraveghere. Totusi, un cadru implicit pentru
reglementarea si supravegherea bancara poate fi gasit in “Core Principles
pentru o supraveghere eficiena” emis de Comitetul pentru supraveghere
bancara de la Basel. Cadrul cuprinde 4 seturi de masuri, distincte si totusi
complementare, si anume:
masuri legale si institutionale referitoare la formularea si
implementarea
politicii publice, respectand sectorul financiar, si, in particular, sistemul
bancar;
masuri regulatorii privind formularea legilor, a politicilor,
prescriptiilor,
ghidurilor sau directivelor aplicabile institutiilor de credit (cerintele de
capital, ghidurile de management al riscurilor, inregistririle contabile si
provizioanele);
masuri de supraveghere cu respectarea implementarii
regulamentelor de
supraveghere si monitorizarii aplicarii lor;
Page
36
masuri de siguranta ce asigura un cadru pentru manevrarea
dificultatilor
de natura lichiditatii si solvabilitatii ce pot afecta institutiile de credit
individuale sau sistemul bancar ca intreg, sau pentru impartirea pierderilor
financiare ce pot aparea (scheme de asigurare a depozitelor).
Obiectivul general al acestui proces cuprinzator de supraveghere este
de a garanta faptul ca bancile pot fi infiintate, vindecate si restructurate intr-
o maniera sigura, transparenta si eficienta. Desfasurarea supravegherii
bancare consta dintr-un mix de proceduri offsite si on-site. Monitorizarea off-
site este instrumentul minim de desfasurare a supravegherii. Autoritatile de
supraveghere care nu au mandatul sau resursele pentru desfasurarea
periodica a examinarii on-site se folosesc in mod extensiv de aceasta
metoda pentru a monitoriza conditia financiara si performantele bancilor si
pentru a identifica acele institutii care necesita o atentie deosebita. Procesul
presupune analiza financiara periodica si verificarea informatiilor primite de
catre supraveghetori, referitoare la activitatea bancara. In mod obisnuit,
supraveghetorii solicita bancilor, subiect al reglementarii, sa raporteze
gradul de indeplinire a cerintelor, situatiile bilantiere si ale contului de profit
si pierdere, profilul de activitate, creditele, plasamentele, pasivele, nivelul
capitalului si al lichiditatii, provizioanele pentru pierderi din credite etc. In
timpul examinarilor on-site, supraveghetorii fac o apreciere generala a
institutiei bancare, pornind de la ideea de organizatie. Examinarea prin
intermediul examinatorilor specializati si pregatiti permite aprecierea cu mai
multa acuratete a factorilor calitativi cum ar fi capacitatea managementului
si procedurile controlului intern care pot sa nu se reflecte adecvat in
rapoartele de reglementare. Autoritatile de supraveghere pot, de asemenea,
sa imputerniceasca organizatii externe, cum ar fi cazul auditorilor externi, sa
desfasoare examinari complete on-site sau sa acopere domenii specifice ale
operatiunilor din cadrul unei institutii bancare. Bineinteles ca auditorii externi
efectueaza in mod independent actiuni de audit statutar al contabilitatii
Page
36
bancii si urmaresc respectarea procedurilor contabile si conformarea cu cele
mai bune practici in domeniu. In principal, acest lucru ar putea pune la
dispozitia supraveghetorilor o asigurare suplimentara a faptului ca situatiile
contabile ale bancii ofera o imagine corecta a pozitiei financiare a acesteia.
In multe cazuri, examinatorii bancari vor acorda o atentie deosebita acestor
rapoarte de audit si modalitatilor in care bancile folosesc recomandarile
formulate de auditorii lor externi. In ultimii ani, supraveghetorii au adoptat
abordari noi si au dezvoltat noi sisteme de efectuare a supravegherii in
scopul de a fi mai bine inarmati pentru a putea face fata multiplelor
provocari datorate innoirilor in domeniul financiar si al globalizarii. Aceste noi
sisteme incearca sa aprecieze si sa produca schimbari in conditia financiara
a bancii si in profilul sau de risc si sa avertizeze din timp supraveghetorul in
vederea initierii de actiuni sigure.
Supravegherea on-site si off-site
Rating-urile atribuite de supraveghere institutiilor de credit au aparut
initial ca aprecieri derivate pe baza examinarilor on-site. In ultimii ani,
abordarea a cunoscut o mare dezvoltare si a fost aplicata sa functioneze pe
baze off-site. Sistemele de rating ale supravegherii bancare ajuta la
identificarea institutiilor a caror conditie impune o atentie speciala din partea
supravegherii. Ratingurile examinarii on-site se bazeaza pe aprecieri
subiective facute de examinator asupra diferitelor aspecte ale functionarii
institutiei bancare. Totusi, aprecierile vizeaza anumite semne evidente care
reprezinta fundamentul aprecierii; acestea nu sunt riguroase si restrictive si
permit examinatorului sa ia in consideratie si alti factori pe care-i considera
pertinenti pentru aprecierea sa, in legatura cu institutia bancara. In timp ce,
rating-urile examinarilor on-site pot fi impartasite cu managementul bancii in
cauza, acestea nu sunt facute public.
Rating-urile supravegherii off-site se bazeaza pe analiza off-site a
informatiilor reglementate a se transmite bancii centrale, precum si a altor
Page
36
informatii aflate la dispozitia supraveghetorului ca si a informatiilor din
rapoartele de examinare on-site. Aceste rating-uri se atribuie pe baza unui
proces continuu de evaluare a unei institutii bancare intr-o perioada de timp,
in general de un an. Ratingurile de supraveghere bancara off-site sunt in
general confidentiale si de uz intern al supraveghetorilor.
Supravegherea bancara in Romania si UE
Banca Nationala a Romaniei a fost cea care s-a ocupat de
supravegherea in sistemul bancar, inca de la infiintarea sa. In perioada
interbelica a functionat, in cadrul BNR un Consiliu Bancar Superior a carui
functie era de a aplica legile referitoare la activitatea bancara. Pe data de 8
mai 1934 a intrat in vigoare legea bancara, numita si legea pentru
organizarea si reglementarea comertului de banca conform careia (Vijoli A.,
1980):
Se infiinteaza Consiliul Superior Bancar care urma sa functioneze pe langa Banca
Nationala a Romaniei. Acest Consiliu avea si atributii de natura jurisdictionala.
Deciziile Consiliului erau definitive si executorii, nefiind supuse decat recursului la
Inalta Curte de Casatie si Justitie;
Nici o banca nu poate lua fiinta fara aprobarea Consiliului. Bancile noi si cele vechi
trebuie inscrise in registrul societatilor bancare, infiintat prin acesta lege;
Bancile trebuie sa aiba un capital minim destul de insemnat. Acesta
nu se poate
Page
36
constitui prin aporturi in natura sau debitori in cont, ci, chiar de la
inceput, cel putin
jumatate din capital trebuia varsat in numerar;
Atat administratorii cat si cenzorii trebuiau sa posede un procent destul de mare din
actiunile bancii, care trebuiau depozitate la sediul bancii cu titlu de garantie;
In vederea asigurarii lichiditatii bancilor, acestea nu puteau achizitiona imobile decat
pentru uzul propriu;
Daca din cauza pierderilor suferite, capitalul social al unei banci scadea la jumatate si
nu se luau masuri de reintregire, Consiliul Superior Bancar poate decide lichidarea
acestei banci;
La constatarea oricarei abateri de la legea bancara, Consiliul Superior Bancar putea
decide limitarea operatiunilor bancii sau chiar lichidarea acesteia.
Indicatorii de prudenta bancara se exprima, in general, prin anumite
raporturi si au ca sfera de cuprindere principalele aspecte ale gestiunii
bancare. Respectarea acestor indicatori orienteaza strategia bancara si
permite armonizarea cu legislatia europeana in vederea integrarii tarilor
europene.
Principalii indicatori de prudenta bancara calculati de banci si raportati
la Banca Nationala a Romaniei sunt:
1. Creditele si plasamentele care se clasifica in urmatoarele categorii5:
5 Regulamentul nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor si plasamentelor si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit si Normele metodologice nr. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului nr. 5/2002, publicate in Monitorul Oficial al Rom`niei, Partea I, nr. 626/23 august 2002
Page
36
standard;
in observatie (numai pentru creditele acordate clientelei din
sectorul nebancar);
substandard (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul
nebancar);
indoielnic (numai pentru creditele acordate clientelei din sectorul
nebancar);
pierdere.
Clasificarea creditelor si a plasamentelor se face prin aplicarea
simultana a urmatoarelor trei criterii:
serviciul datoriei care reprezinta capacitatea debitorului de a-si
onora datoria la scadenta, exprimata ca numar de zile de intarziere la plata
de la data scadentei;
performanta financiara reprezinta reflectarea potentialului economic
si a soliditatii financiare ale unei entitati economice, obtinuta in urma
analizarii unui ansamblu de factori cantitativi (indicatori economico-financiari
calculati pe baza datelor din situatiile financiare anuale si periodice,
denumite in continuare situatii financiare) si calitativi;
initierea de proceduri judiciare reprezinta cel putin una dintre
urmatoarele masuri luate in scopul recuperarii creantelor:
1. darea de catre instanta a hotararii de deschidere a procedurii
falimentului;
2. declansarea procedurii de executare silita fata de persoanele fizice
sau juridice.
Categoriile de performanta financiara sunt notate de la A la E, in
ordinea descrescatoare a calitatii acesteia. In cazul clientelei din sectorul
Page
36
bancar, precum si in cazul persoanelor fizice performanta financiara este
considerata in categoria A. In cazul in care bancile se gasesc in imposibilitate
de a evalua performanta financiara a unui client din sectorul nebancar,
aceasta va fi incadrata direct in categoria E. Creditele acordate unui debitor
si/sau plasamentele constituite la acesta se incadreaza intr-o singura
categorie de clasificare, pe baza principiului declasarii prin contaminare,
respectiv prin luarea in considerare a celei mai slabe dintre categoriile
individuale de clasificare. Pentru determinarea necesarului de provizioane
specifice de risc de credit, aferent unui credit sau plasament, se parcurg
urmatoarele etape, in baza regulamentului mentionat:
1. determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc
de credit, astfel:
1.1. prin deducerea din expunerea bancii fata de debitor a
garantiilor
acceptate a fi luate in considerare conform Normelor metodologice ale Bancii
Nationale a Romaniei nr. 12/2002 pentru aplicarea Regulamentului nr. 5, in
cazul unui credit clasificat in categoria „standard”, in „observatie”,
„substandard”, „indoielnic” si „pierdere”, in situatia in care nu s-au initiat
proceduri judiciare si in situatia in care toate sumele respectivului credit
inregistreaza un serviciu al datoriei de cel mult 90 de zile;
1.2. prin luarea in considerare a intregii expuneri, indiferent de
garantii, in
cazul unui credit clasificat in categoria „pierdere”, in situatia in care s-au
initiat proceduri judiciare sau in situatia in care cel putin una dintre sumele
respectivului credit inregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 90 de
zile, precum si in cazul unui plasament, indiferent de categoria de clasificare
aferenta acestuia;
Page
36
2. aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul
obtinute.
Constituirea de provizioane specifice de risc de credit se refera la
crearea acestora, lucru realizat prin includerea pe cheltuieli a sumei
reprezentand nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit.
Regularizarea provizioanelor specifice de risc de credit se realizeaza prin
includerea pe cheltuieli sau prin reluarea pe venituri a sumei reprezentand
diferenta dintre nivelul existent in sold al provizioanelor specifice de risc de
credit si nivelul necesarului. Utilizarea provizioanelor specifice de risc de
credit se refera la anularea provizioanelor specifice de risc de credit, in cazul
realizarii riscului de credit, si se realizeaza prin reluarea pe venituri a sumei
reprezentand nivelul existent in sold al provizioanelor specifice de risc de
credit aferente creditelor si/sau plasamentelor care se scot in afara
bilantului.
Responsabilitatea directa pentru supravegherea bancara si stabilitatea
financiara revine autoritatilor competente ale fiecarui stat membru al UE,
insa tratatul i-a incredintat SEBC misiunea de „a contribui la buna
desfasurare a politicilor promovate de autoritatile competente in ceea ce
priveste supravegherea prudentiala a institutiilor de credit si stabilitatea
sistemului financiar”. Indeplinirea acestei atributii presupune trei linii
principale de actiune. In primul rand, SEBC monitorizeaza si evalueaza
stabilitatea financiara la nivelul zonei euro si al Uniunii Europene. Aceasta
activitate completeaza si sprijina activitatea paralela la nivel national,
desfasurata de bancile centrale nationale si de autoritatile de supraveghere
in scopul mentinerii stabilitatii financiare in statul respectiv.
In al doilea rand, SEBC ofera institutiilor financiare consiliere cu privire
la definirea si revizuirea cerintelor de reglementare si de supraveghere.
Aceasta activitate se desfasoara in mare parte prin participarea BCE la
organismele internationale si europene de reglementare si de supraveghere
relevante, cum ar fi Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancara,
Page
36
Comitetul bancar european si Comitetul european al autoritatilor de
supraveghere in domeniul bancar. In al treilea rand, BCE promoveaza
cooperarea intre bancile centrale si autoritatile de supraveghere pe
probleme de interes comun (de exemplu, supravegherea sistemelor de plati,
gestiunea crizelor financiare). Aceste activitati se desfasoara cu asistenta
Comitetului pentru supraveghere bancara, care reuneste experti ai bancilor
centrale si ai autoritatilor de supraveghere din Uniunea Europeana.
In Germania, in urma scaderii competitivitatii bancilor, a esuarii mai
multor fuziuni bancare la varf si a cresterii ponderii intereselor incrucisate
(principalele societati de asigurari sunt actionare la cele mai mari banci si
reciproc), Parlamentul a decis in anul 2001 infiintarea unei autoritati de tip
FSA, in profida opozitiei Bundesbank. In Austria, o decizie similara a fost
luata in acelasi an, aparent mai mult ca efect al imitatiei fata de economia
vecina mai mare, dar si pentru a rezolva problemele suprapunerilor care
apareau ca rezultat al exercitarii supravegherii bancare de catre Banca
Austriei si Ministerul Federal al Finantelor. Decizia a fost ulterior respinsa de
Curtea Constitutionala si a trebuit sa fie modificata, ceea ce a facut ca
Finanzmarktausfsicht, Autoritatea de Supraveghere a Pietei Finaniare, sa
devina operationala abia la 1 aprilie 2002. Belgia a mers intr-o directie
opusa, in sensul cresterii rolului bancii centrale in supravegherea bancara. In
anul 2002, Comisia Bancara si Financiara (CBF) si Oficiul pentru Controlul
Asigurarilor (OCA) au fost puse sub coordonarea guvernatorului Bancii
Belgiei, care asigura conducerea unei unei nou- infiintate Autoritati pentru
Serviciile Financiare, organism de cooperare intre cele doua autoritati de
supraveghere. In Portugalia a fost creat, in septembrie 2000, Consiliul
National al Supraveghetorilor Financiari. Acesta nu unifica cele 3 entitati de
supraveghere existente (pentru banci, asigurari si piete de capital), dar
asigura cadrul institutional pentru schimbul de informatii si coordonarea
activitatii acestora. De asemenea, CNSF propune proiectele de reglementari
privind conglomeratele financiare, precum si proiecte de acorduri de
Page
36
cooperare cu autoritatile de supraveghere straine. Semnificativ este faptul ca
presedintele CNSF este guvernatorul Bancii Portugaliei, ca o recunoastere a
preponderentei rolului sectorului bancar in cadrul sistemului financiar
portughez. In Ungaria, motivul pentru infiintarea in aprilie 2000 a unei
autoritati de tip FSA a parut a fi mai degraba unul de demonstratie. In cursa
pentru aderarea la U.E., statul ungar dorea sa semnaleze alinierea la
practicile cele mai avansate in domeniu, respectiv la experienta din Marea
Britanie, piata financiara cea mai dezvoltata din Europa. Acest lucru s-a
evidentiat si in acordarea pentru noua institutie de competente privind
protectia consumatorului. Estonia a infiintat in iulie 2001 o autoritate de
supraveghere unificata mai degraba pentru a imita experienta tarilor
nordice, care reprezinta principalii investitori nu numai in sistemul bancar
estonian, dar si in intreaga economie si, in acelasi timp, principalii parteneri
comerciali. Olanda, tara caracterizata printr-o proportie foarte ridicata a
conglomeratelor in activitatea financiara, solutia adoptata si dezvoltata in
perioada 1999-2004 a condus la o structura hibrid care ar putea prefigura un
model de succes in viitor. Astfel, supravegherea prudentiala, atat
macroeconomica (sistemica) cat si microeconomica pentru toate institutiile
financiare a fost integrata in cadrul Bancii Olandei (pana in 1999
supravegherea microeconomica se realiza de catre autoritati de
supraveghere separate), iar Autoritatea Pietelor Financiare realizeaza
supravegherea asa-numitului conduct of business – in fapt, protectia
consumatorului.
Supravegherea bancara era exercitata de regula, pana la sfarsitul
anilor ’90, de bancile centrale. Celelalte segmente ale pietei financiare – in
principal piata de capital si piata asigurarilor – erau supravegheate de
entitati separate. In cazul pietelor financiare foarte sofisticate, numarul
acestor entitati putea fi foarte mare; astfel, in Marea Britanie functionau in
1996 nu mai putin de 9 autoritati de supraveghere ale pietei financiare.
Page
36
Tot in Marea Britanie a aparut si vantul schimbarii. In 1996, Civil Service
Committee, un comitet parlamentar, a elaborat un raport care, in urma
prabusirii BCCI si bancii Barings, recomanda scoaterea supravegherii
bancare de sub umbrela Bancii Angliei si transferarea ei unui organism
separat. Dezbaterile au condus la infiintarea, in anul 1998, a Financial
Stability Authority (FSA), un organism de supraveghere care din 2001 a
integrat atributiile tuturor celorlalti supraveghetori din sectorul financiar.
Totusi, Banca Angliei a ramas responsabila pentru asigurarea stabilitatii
generale a sistemului financiar. Avand in vedere reputatia deosebita a
Londrei ca cel mai dezvoltat centru financiar al Europei, unificarea
supravegherii financiare a castigat rapid adepti. In urmatorii cativa ani, mai
multe tari din Uniunea Europeana au adoptat modelul FSA – cazul Irlandei, al
unora dintre tarile nordice, mai recent al Germaniei si Austriei. O abordare
similara a dus la crearea unor institutii de tip FSA si in alte tari de cultura
bancara anglo-saxona, precum Australia, sau in economii emergente, care se
aflau in plina reforma a sistemului financiar si incercau sa arda etapele,
adoptand de la inceput ceea ce percepeau a fi cele mai avansate practici –
cazurile Estoniei sau Ungariei.
In favoarea modelului FSA au fost aduse mai multe argumente, cele
mai importante fiind:
structurile separate de supraveghere au fost create in anumite
momente istorice in care arhitectura sistemelor financiare era cu mult mai
simpla si cu separatii mult mai clare intre diferitele tipuri de institutii. In
ultimii ani indeosebi, granitele intre activitati s-au estompat din ce in ce mai
mult. Au aparut activitati mixte, cum sunt bancassurance sau alte forme de
cross-selling. Globalizarea a condus la aparitia conglomeratelor financiare,
care necesita supravegherea simultana din partea mai multor institutii de tip
clasic;
Page
36
obiectivele supravegherii au devenit mai complexe. Realizarea lor
prin intermediul mai multor agentii creste costul supravegherii, cu impact
asupra competitivitatii entitatilor supravegheate. Unificarea supravegherii ar
genera economii de costuri, atat administrative prin eliminarea duplicarii
serviciilor logistice, cat si sub aspectul sistemelor informatice pentru
obtinerea raportarilor de la entitatile supravegheate;
separarea supravegherii in cadrul unor agentii specializate impiedica
sau cel putin face mai dificila diseminarea invatamintelor rezultate in urma
unor crize in interiorul unui subsistem financiar, limitand astfel posibilitatile
de reactie in viitor ale celorlalti supraveghetori;
gradul din ce in ce mai mare de interdependenta intre sectoare face
ca focalizarea ingusta pe un anumit sector sa fie uneori ineficienta in
prevenirea riscurilor sistemice. De exemplu, este posibil ca o cadere masiva
a burselor sa aiba un impact major nu numai asupra pietei de capital, ci si
asupra bancilor sau societatilor de asigurari - si ca atare o supraveghere
consolidata poate aparea ca necesara;
in ceea ce priveste supravegherea bancara, exista perceptia unui
conflict de interese intre scopul fundamental al oricarei banci centrale –
asigurarea stabilitatii preturilor - si rolul de supraveghere acordat acesteia
sub aspectul calitatii de imprumutator de ultima instanta. Astfel, se crede ca
in eventualitatea unei crize de sistem, banca centrala, pentru a evita o
pierdere de credibilitate, ar putea fi prea generoasa in acordarea de sprijin
financiar bancilor cu probleme, ceea ce ar putea duce la cresterea inflatiei;
evitarea „arbitrajului de supraveghere”, respectiv a riscului ca
anumite conglomerate financiare sa isi deplaseze unele produse financiare in
zonele unde percep ca supravegherea este mai laxa – in scopul comiterii
unor fraude sau al obtinerii unor avantaje competitive nejustificate;
Page
36
realizarea unei mai mari flexibilitati si acoperirea mai buna a
„zonelor gri”. Acest lucru este important mai ales in cazul aparitiei unor
produse financiare noi (fenomen din ce in ce mai frecvent in ultimii ani)
pentru care legislatia este insuficient de clara in ce priveste autoritatea de
reglementare si supraveghere. Existenta unei entitati unificate previne
pasarea responsabilitatilor.
Argumentele in favoarea mentinerii supravegherii bancare in interiorul
bancii centrale sunt si ele puternice:
in cele mai multe tari dezvoltate, si cu deosebire in interiorul Uniunii
Europene, banca centrala se bucura de un inalt grad de independenta. Acest
lucru ii permite sa adopte deciziile dificile cerute de functiile de
supraveghere bancara fara a fi supusa presiunilor de ordin politic, asa cum s-
ar putea intampla in cazul unei alte institutii;
credibilitatea bancii centrale, in general superioara celei ale altor
institutii nationale, poate juca un rol decisiv in prevenirea sau dezamorsarea
unor crize bancare inca din faza incipienta. In multe cazuri, declaratii facute
de oficiali ai bancilor centrale sau anumite actiuni intreprinse de acestea au
stopat accesele de panica ale publicului;
prin viziunea sa de ansamblu asupra economiei, banca centrala este
institutia care detine cele mai multe dintre informatiile necesare pentru
identificarea din timp a principalilor factori de risc privind sistemul bancar;
in toate economiile dezvoltate, banca centrala exercita
supravegherea asupra sistemelor de plati de importanta sistemica – in unele
cazuri, acestea sunt chiar localizate institutional in interiorul bancii centrale.
Separarea supravegherii bancare de supravegherea sistemelor de plati este
considerata de unii specialisti ca fiind riscanta;
separarea rolului de imprumutator de ultima instanta (detinut, in
majoritatea tarilor, de banca centrala) de rolul de supraveghetor bancar
Page
36
poate genera intarzieri in rezolvarea in faza incipienta a unor crize si implicit
poate contribui la escaladarea acestora;
in sfarsit, unii specialisti sustin ca nu exista nici o garantie ca
problemele de comunicare care eventual exista intre agentiile de
supraveghere separate nu s-ar putea manifesta si in interiorul unei agentii
unificate.
Desi principala disputa pare a fi intre adeptii autoritatilor de
supraveghere separate si cei ai agentiilor unificate de tip FSA, in practica
situatiile sunt mult mai diversificate. Astfel, in unele tari, chiar daca
supravegherea bancara se exercita separat de supravegherea celorlalte
institutii financiare, aceasta nu se realizeaza in cadrul bancii centrale, ci al
unei alte entitati. Alteori, exista chiar mai multe autoritati insarcinate cu
realizarea supravegherii bancare. De exemplu, dezbaterea privind
supravegherea unificata versus supravegherea specializata a fost inflamata
incepand din aprilie 2002 de semnalele transmise de Banca Centrala
Europeana (BCE). Aceasta nu numai ca sustine mentinerea unui rol
important al bancilor centrale in realizarea supravegherii bancare, dar si-a
manifestat si intentia de a-si asuma la randul sau anumite competente pe
linia supravegherii.
Reglementari privindi supravegherea bancara
De la precedentul Raport asupra stabilitatii financiare, sistemul financiar din
Romania a evoluat în conditii puternic marcate de manifestarea virulent a
crizei financiare si economice globale. La debutul crizei, economia
romaneasca parcursese o perioada de mai multi ani de crestere economica
în ritmuri înalte, dar însotita de acumularea unui deficit extern relativ
important, precum si de majorarea datoriei externe pe termen scurt.
Page
36
Sectorul bancar, cu pozitie dominanta în sistemul financiar, a rezistat bine
acestor presiuni.
Stabilitatea financiara a fost pusa la încercare de o vulnerabilitate noua –
volatilitatea finantarii externe. Cu un mic decalaj s-au manifestat si
repercusiunile deteriorarii climatului economic extern asupra economiei
romanesti, cu consecinte negative asupra calitatii portofoliului de credite, si
care continua sa se manifeste; riscul de credit ramane vulnerabilitatea
majora a sectorului bancar. Banca Nationala a Romaniei, ca autoritate de
supraveghere, a reactionat la noile amenintari prin asigurarea punctuala de
lichiditate, monitorizarea mai stricta a bancilor, masuri de îmbunatatire a
cadrului de reglementare prudentiala si, împreuna cu Guvernul, semnarea
unor acorduri de finantare cu Fondul Monetar International si Uniunea
Europeana. Aceste acorduri asigura finantarea corespunzatoare a
deficitului de cont curent si transmit o credibilitate sporita politicilor
economice si financiare.
Situatia pietelor financiare s-a deteriorat puternic din septembrie 2008,
odata cu falimentul bancii de investitii americane Lehman Brothers Inc.
Gradul de încredere printre participantii pe pietele financiare a scazut
puternic, iar primele de risc au crescut la niveluri extrem de ridicate.
Functionarea pietei interbancare a fost grav afectata, bancile cu exces de
lichiditate fiind reticente a împrumuta surplusul altor banci.
Raspunsul bancilor centrale si al guvernelor pentru contracararea efectelor
crizei a fost fara precedent.
Politicile fiscale si monetare au devenit puternic expansive. Principale
masuri adoptate de bancile centrale au fost: (i) relaxarea rapida si
semnificativa a politicii monetare; cresterea volumului si frecventei
operatiunilor pe piata pentru asigurarea lichiditatii si extinderea bazei de
garantii eligibile si a maturitatilor ofertei de lichiditate. Cooperarea între
principalele banci centrale ale lumii a devenit tot mai stransa, actiunile de
politica monetara fiind mai corelate.
Page
36
De altfel, bancile centrale tind sa primeasca un mandat formal mai puternic
în vederea asigurarii stabilitatii financiare prin masuri de reorganizare a
structurii de reglementare si supraveghere financiara (de exemplu: Blueprint
for a modernized financial regulatory structure în SUA sau Raportul De
Larosiere în UE).
Diminuarea marjei de manevra a politicii monetare a condus la acordarea
unei importante sporite stimulului fiscal. Masurile luate de guverne au vizat
fie sustinerea sistemului bancar prin recapitalizari, garantii
guvernamentale sau programe de preluare a activelor toxice, fie
stimularea cererii agregate prin cresterea investitiilor guvernamentale,
reducerea taxelor, prin programe de stimulare a cumpararii de noi
autovehicule, subventii pentru angajatori etc. La nivelul tarilor OCDE,
valoarea stimulentelor fiscal adoptate pana în martie 2009, pentru perioada
2008-2010, reprezinta 3,4 % din PIB al acestui grup de tari (OCDE), Fiscal
packages across OCDE countries: Overview and country details, martie
2009).
În pofida acestor eforturi, conditiile de creditare s-au mentinut restrictive, iar
cererea agregata si gradul de ocupare în multe tari au continuat sa se
deterioreze. Dificultatile companiilor nefinanciare de a obtine finantare,
precum si contractarea cererii pe fondul efectului de bilant si de avere
au avut consecinte negative asupra volumului productiei. Economia
mondiala si-a diminuat considerabil ritmul de crestere, anticipandu-se chiar
o scadere în 2009. Integrarea economica si financiara s-a dovedit ca
propaga cu mare rapiditate si efectele negative, nu numai pe cele pozitive,
inclusiv în tari care nu au avut expuneri directe pe instrumente derivate
complexe. În fata unei crize globalizate, sunt necesare si masuri de aceeasi
amploare.
Fondul Monetar International devine tot mai implicat ca parte a solutiei.
Sprijinul financiar a început sa fie acordat tot mai multor tari emergente, în
special celor din Europa Centrala si de Est (Ungaria, Ucraina, Letonia,
Polonia sau Romania).
Page
36
Masurile de politica monetara si fiscala au fost suplimentate si prin
extinderea protectiei deponentilor.
La nivelul UE au fost modificate reglementarile privind sistemele de
garantare a depozitelor: plafonul minim de garantare a crescut la 50 000
euro (urmand a ajunge la 100 000 euro pana la sfarsitul anului 2010),
coasigurarea a fost abandonata, iar termenul de plata compensatiilor s-a
redus. Tot la nivelul UE se afla în curs de adoptare o propunere de revizuire
a cerintelor de capital impuse bancilor, în sensul unei mai bune gestionari a
expunerilor mari, a riscurilor de lichiditate, a riscului pentru produsele
securitizate, precum si unei mai bune supravegheri a grupurilor bancare
transfrontaliere si a unei calitati îmbunatatite a capitalului bancar.
Sistemul financiar intern este supus presiunilor exercitate de turbulentele
financiare internationale, iar riscurile sunt în crestere. Institutiile financiare
din Romania nu au expuneri pe activele cu grad ridicat de risc ce au
destabilizat sistemul financiar international, însa efectele indirecte s-au
resimtit, în proportii diferite, la nivelul tuturor segmentelor sistemului
financiar intern. Începerea colectarii de resurse de catre fondurile de pensii
(pilonul 2) a constituit principalul element în dezvoltarea sistemului financiar
în anul 2008 si în prima parte a anului 2009.
Impactul turbulentelor financiare internationale s-a resimtit cel mai puternic
asupra pietei de capital datorita posibilitatii de transfer rapid al fondurilor,
dar si sensibilitatii ridicate la informatiile din mediul financiar si din
economia reala. Piata de capital reactioneaza prima în perioadele de
instabilitate, dar are si capacitatea de a se redresa înaintea celorlalte
sectoare financiare si a economiei reale, în conditiile restabilirii încrederii
investitorilor. Fondurile de pensii beneficiaza de un volum nesemnificativ al
platilor efectuate pentru situatii de invaliditate sau deces si sunt
asteptate sa-si mentina ridicat ritmul de crestere al activelor în anii urmatori.
Celelalte component ale sistemului financiar si-au redus semnificativ ritmul
de crestere în 2008, în special în a doua parte a anului.
Page
36
Nu s-au produs consolidari la nivelul sistemului financiar în anul 2008.
Numarul companiilor ce activeaza în sectoarele financiare cu cerinte
semnificative de capital, precum institutiile de credit si societatile de
asigurari, s-a mentinut relativ constant, în timp ce brokerii de asigurare si
fondurile de investitii au înregistrat cresteri notabile. De asemenea,
numarul institutiilor notificate în baza pasaportului unic european a crescut.
În anul 2008 si primul trimestru al anului 2009 nu s-au remarcat modificari
notabile în structura sectorului bancar romanesc. Tendinta de extindere a
activitatii în teritoriu ca si a numarului de angajati îsi pierde din intensitate
în ultima parte a anului, în contextul crizei globale. Gradul de concentrare,
moderat, continua trendul descendent.
În 2008 si trimestrul I 2009 nu se constata mutatii importante în structura
sectorului bancar romanesc. Autorizarea unei banci cu capital strain (BCR
Banca Pentru Locuinte), deschiderea unei noi sucursale la Bucuresti (DEPFA
Bank Plc. Dublin), dupa ce o alta banca îsi înceta activitatea în urma unei
fuziuni (Banca di Roma) sau modificarile produse în structura actionariatului
unei banci (ABN AMRO Bank, în prezent RBS Bank Romania S.A., în urma
preluarii ei de catre Royal Bank of Scotland) nu au modificat substantial
structura sectorului bancar. Începand cu ianuarie 2009, CitiBank Romania
S.A. si-a modificat statutul de banca – persoana juridica romana cu capital
strain, devenind sucursala din Romania a CitiBank Europe cu sediul la
Dublin.
La sfarsitul anului 2008, pe teritoriul Romaniei existau 43 de institutii de
credit, fata de 42 la finele anului 2007, dintre care 32 autorizate de BNR si
functioneze ca persoane juridice romane, 10 sucursale ale unor grupuri
bancare din UE si o retea cooperatista de credit. Acelasi numar de institutii
de credit regasim si la 31 martie 2009, singura modificare, si aceasta doar
la nivel de structura, fiind noul statut al CitiBank.
La sfarsitul anului 2008, pe teritoriul Romaniei existau 43 de institutii de
credit, faat de 42 la finele anului 2007, dintre care 32 autorizate de BNR sa
Page
36
functioneze ca persoane juridice romane, 10 sucursale ale unor grupuri
bancare din UE si o retea cooperatista de credit. Acelasi numar de
institutii de credit regasim si la 31 martie 2009, singura modificare, si
aceasta doar la nivel de structura, fiind noul statut al CitiBank.
De remarcat sunt, de asemenea, notificarile privind intentia unui numar de
174 de institutii din strainatate de a oferi în mod direct servicii financiare pe
teritoriul Romaniei. Unii dintre solicitanti se aflau în fata unui prim contact cu
piata financiara romaneasca , în încercarea de a uza de avantajul
pasaportului european în conditiile în care operatiunile transfrontaliere
s-au dovedit pentru acestia o oportunitate, în special pe segmentul
finantarii corporatiilor.
Pe de alta parte, institutiile de credit din Romania, în cursa pentru o cota de
piata mai buna, si-au continuat, cu o intensitate însa mai redusa spre finele
anului 2008, tendinta de extindere a activitatii în teritoriu, prin înfiintarea
a 1.067 de noi unitati. În luna decembrie 2008 s-au înregistrat 88 de noi
unitati, cu 6 mai putine decat în luna precedenta, iar în primele trei luni ale
anului curent numarul acestora s-a cifrat la doar 65, 26, respectiv 23.
Scaderea dinamicii angajarilor sau chiar reducerile de personal nu au
influentat semnificativ numarul salariatilor din sistem care se ridicau la
71.622 la 31 decembrie 2008 si respectiv 70.458 la 31 martie 2009. Cele
doua tendinte mentionate au contribuit la contractia indicatorului „numar
de salariati pe unitate operativa” de la 12 în 2007, la 11 în decembrie 2008
si 10,8 în martie 2009.
Sub aspectul tarii de origine a capitalului investit în institutiile de credit ce
functionau pe piata bancara romaneasca la finele lunii martie 2009,
noutatea a constat în rocada ocupantelor primelor doua pozitii. Astfel, în
functie de aportul de capital, Grecia a trecut pe primul loc, cu o pondere
de 30,7 % din capitalul strain agregat înregistrat la finele lunii martie
Page
36
2009 de sectorul bancar autohton, Austria a ocupat pozitia secunda cu
23,5 %, iar ocupanta locului trei a ramas Olanda cu 11,9 %.
Pe fondul incertitudinilor induse de criza globala, s-au produs mutatii în
structura bilantului institutiilor de credit romanesti. Depozitele atrase de la
companii si populatie, în usor declin, îsi mentin statutul de sursa principala
de finantare a activitatii institutiilor de credit din Romania. Pasivele
externe, al doilea element important de bilant, au mentinut o traiectorie
ascendenta pana în luna noiembrie 2008, intrand ulterior pe o curba usor
descrescatoare.
Continuand tendintele anterioare, în prima parte a anului 2008 bancile si-au
orientat preponderent plasamentele catre piata interna, în principal sub
forma creditului acordat sectorului privat care, începand cu ultimele luni ale
anului, si-a redus substantial ritmul de crestere, în favoarea titlurilor de
stat.
Pe parcursul trimestrului I 2009, pozitia BNR de creditor al sistemului bancar
autohton s-a consolidat, banca centrala acomodand treptat cererea crescuta
de rezerve a bancilor prin utilizarea activa a operatiunilor de piata
monetara, în special a tranzactiilor repo. Aceasta a permis evitarea
volatilitatii excesive a cursului de schimb, cat si functionarea fluent a pietei
monetare interbancare, concomitent cu stabilizarea relativa a ratelor
dobnzilor interbancare în jurul dobanzii de politica monetara. Totodata,
operatiunile bancii centrale au avut ca efect îmbunatatirea lichiditatii
sistemului bancar prin cresterea stocului de titluri de stat detinute de banci,
creditul guvernamental contrabalansand contractia creditului acordat
sectorului privat.
Cea mai importanta componenta a activului agregat continua sa o
reprezinte activele interne, contributia decisiva revenind creantelor supra
sectorului nebancar autohton, care concentreaza mai mult de jumatate din
Page
36
volumul activelor bancare. Viteza de crestere a creditului acordat sectorului
privat s-a atenuat sensibil începand cu ultimul trimestru al anului 2008,
atingand cel mai mic nivel din ultimii trei ani. Astfel, ritmul de crestere a
creditului acordat sectorului privat, în termeni nominali, a scazut de la 50,5
% la finele lunii septembrie 2008 (40,2 % în termeni reali) la 33,7 % la
finele lunii decembrie 2008 (25,8 % în termeni reali), respectiv 23,1 % la
finele lunii martie 2009 (15,4 % în termeni reali), fata de perioadele similare
ale anului anterior. Scaderea de ritm a fost mai pronuntata în cazul
împrumuturilor în lei, astfel încat ponderea creditelor în devize în totalul
împrumuturilor acordate sectorului privat a continuat sa se majoreze,
ajungand sa înregistreze cea mai mare valoare din ultimii trei ani si jumatate
(59,0 % la 31 martie 2009), efect datorat aproape în totalitate deprecierii
leului. Ambele sectoare – companii si populatie – au consemnat scaderi ale
dinamicii, cu aproape o treime fata de perioada precedenta, astfel încat la
finele lunii martie 2009 fiecare dintre acestea au ajuns sa detina cate o
treime din activul agregat.
Evolutia creditelor acordate populatiei s-a caracterizat printr-o reducere
semnificativa a dinamicii componentei denominate în franci elvetieni, bancile
renuntand aproape în totalitate, în ultimele luni ale anului 2008, la
creditarea în aceasta moneda.
Preponderenta plasamentelor la banca centrala în totalul operatiunilor
interbancare (91 % la finele lunii martie 2009) se mentine ca o caracteristica
a ultimilor ani datorita, îndeosebi, rezervelor minime obligatorii (Date
aferente bilantului monetar al BNR).
În structura pasivelor din sistemul bancar romanesc se remarca dominanta
componentei interne, contributia decisiva revenind depozitelor atrase de la
sectorul nebancar, care reprezinta aproape jumatate din volumul pasivelor
bancare.
Page
36
Desi în scadere ca pondere în pasivul bilantier, depozitele atrase de la
companii si populatie continua sa reprezinte principala sursa de finantare
pentru institutiile de credit, aproape 43 % la 31 martie 2009. Reducerea
ritmului de crestere a depozitelor, pe ambele componente – populatie si
companii –, s-a produs pe fondul deteriorarii climatului economic si al
asteptarilor privind perspectivele economiei si ale veniturilor. În cazul
depozitelor overnight, declinul dinamicii s-a manifestat atat la nivelul
plasamentelor în lei cat si al celor în valuta în cazul populatiei, în timp ce în
cazul companiilor, acesta s-a resimtit la nivelul depozitelor în devize.
Cresterea ratelor dobanzii la depozitele noi la termen, precum si
neimpozitarea veniturilor sub forma de dobanzi la depozitele la termen si
instrumentele de economisire (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
200/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul
Fiscal) au stat la baza migrarii clientelei dinspre depozitele overnight spre
cele la termen (Conform informatiilor prezentate în Raportul asupra inflatiei,
mai 2009).
Depozitele atrase de pe piata interbancara, ca si cele atrase din sectorul
guvernamental continua sa ocupe ponderi relativ reduse în pasivul bilantier.
Începnd cu ultimele doua luni ale anului 2008, piata monetara
interbancara a început sa se relaxeze, iar randamentele pe termen foarte
scurt au continuat trendul descrescator, evoluand în jurul ratei dobanzii de
politica monetara. Ponderea crescuta a depozitelor interbancare din primele
luni ale anului 2009 se datoreaza în principal operatiunilor repo efectuate de
banca centrala.
Curba usor ascendenta a depozitelor în lei si în valuta atrase de la
nerezidenti, ca pondere în totalul resurselor, a fost întrerupta, începand cu
noiembrie 2008, ca urmare a regresului înregistrat de ponderea celor pe
termen scurt.
Page
36
Sistemul bancar romanesc se mentine bine capitalizat, dar efectele crizei
financiare internationale încep sa se resimta odata cu ultimul trimestru al
anului 2008, în special pe canalul lichiditatii externe si asupra portofoliului de
credite ca urmare a deprecierii monedei nationale si încetinirii cresterii
economice. Toate institutiile de credit au consemnat niveluri de solvabilitate
aflate deasupra limitei minime reglementate. Un aspect pozitiv îl constituie
încetinirea tendintei de scadere a indicatorului de solvabilitate, comparativ
cu anii anteriori, pe fondul majorarilor de capital efectuate de actionarii
institutiilor de credit si diminuarii ritmului de crestere a creditului
neguvernamental.
De la finele anului 2008, banca centrala a întarit monitorizarea situatiei
financiare si prudentiale a institutiilor de credit, prin solicitarea raportarii
lunare a indicatorului de solvabilitate de catre bancile cu un nivel al acestuia
sub media pe sistem si cu rezultate financiare negative. Au fost modificate si
unele norme de prudent bancar, constand în includerea profitului interimar
în calculul fondurilor proprii si, respectiv, includerea în proportie de maxim
25 % a nivelului garantiilor aduse de debitori în metodologia de calcul a
provizioanelor constituite pentru creditele clasificate în categoria
„pierdere”. Ambele masuri vor avea ca efect cresterea volumului fondurilor
proprii ale institutiilor de credit. În contextul crizei financiare internationale,
un factor pozitiv este reprezentat de angajamentul bancilor-mama, care
detin cele mai importante noua institutii de credit din Romania, de a mentine
expunerile fata de subsidiarele lor si de a le recapitaliza, în vederea
asigurarii unui raport de solvabilitate de minim 10 %.
Continuand tendintele începute în anul 2006, atat fondurile proprii
apartinand bancilor personae juridice romane, cat si principala lor
componenta – fondurile proprii de nivel 1 - au înregistrat în decembrie
2008 cel mai scazut ritm anual de crestere, în termeni reali, din ultimii sase
ani. Aceasta situatie a fost determinata atat de consemnarea unor rezultate
financiare negative de catre o serie de banci care detin 10 % din activele
Page
36
bancare agregate (cu impact direct asupra nivelului - fondurilor proprii de
nivel 1 -), cat si de modificarile intervenite în luna august 2008 în
reglementarile de prudenta bancara (Regulamentul BNR – CNVM nr.
10/8/15.08.2008 pentru modificarea si completarea Regulamentului BNR –
CNVM nr. 18/23/14.12.2006 abroga prevederile art. 4 lit. d) referitoare la
luarea în calculul - fondurilor proprii de nivel 1 - a „profitului net al
ultimului exercitiu financiar, reportat pana la repartizarea sa conform
destinatiilor stabilite de adunarea generala a actionarilor, în limita sumei ce
se intentioneaza a se repartiza pe oricare dintre destinatiile prevazute la lit.
a) – lit. c)”. Ca urmare, noua componenta a - fondurilor proprii de nivel
1 - consta în: a) capitalul social subscris si varsat, cu exceptia actiunilor
preferentiale cumulative sau, dupa caz, capitalul de dotare pus la dispozitia
sucursalei din Romania de catre institutia de credit din statul tert; b) primele
de capital, integral încasate, aferente capitalului social; c) rezervele legale,
statutare si alte rezerve, precum si rezultatul reportat pozitiv al exercitiilor
financiare anterioare, ramas dupa distribuirea profitului conform hotararii
adunarii generale a actionarilor. Ca urmare a acestei modificari, - fondurile
proprii de nivel 1 - contin doar sursele primare de capitalizare), care
vizeaza eliminarea din calculul - fondurilor proprii de nivel 1- (si,
respectiv, al fondurilor proprii totale) a celui mai volatil element, respectiv
rezultatul exercitiului curent reprezentand profit. De altfel, chiar si pana la
intrarea în vigoare a modificarii mentionate, numai o parte dintre bancile
care au consemnat profit au inclus suma respectiva în cadrul rezervelor
eligibile, datorita cerintelor impuse de reglementarile de prudent bancara în
vigoare, constand în auditarea rezultatului financiar reprezentand profit.
Drept urmare, în anul 2008, capitalul social si rezervele eligibile au
reprezentat principalele elemente de sustinere a - fondurilor proprii de
nivel 1 -.
O evolutie preocupanta este scaderea, în luna martie 2009, a volumului -
fondurilor proprii de nivel 1 - în cazul unui numar de 22 de institutii de
credit (detinand 39 % din activele agregate), ca urmare a consemnarii unor
Page
36
rezultate financiare negative, în contextul cresterii semnificative a
cheltuielilor cu provizioanele de risc aferente clientelei nebancare. Aceasta
evolutie a condus, în luna martie 2009, la scaderea relativa a fondurilor
proprii totale ale bancilor persoane juridice romane, pentru prima data în
ultimii noua ani. Desi nivelul restrangerii mentionate este relativ redus (1 %
din - fondurile proprii de nivel 1- raportat pentru luna decembrie 2008),
evolutia nivelului de capitalizare a bancilor este monitorizata atent de banca
centrala. De altfel, reglementarile de prudenta bancara stipuleaza ca sumele
aferente elementelor incluse în fondurile proprii (respectiv - fondurile
proprii de nivel 1 - si - fondurile proprii de nivel 2 - de baza) trebuie sa
fie la dispozitia institutiei de credit pentru a fi utilizate imediat si
nerestrictionat în vederea acoperirii riscurilor sau pierderilor, imediat ce
acestea apar.
Pe fondul modificarilor survenite în reglementarile de prudenta bancara, în
cursul lunii decembrie 2008 - fondurile proprii de nivel 1 - si-au
diminuat cu mai mult de doua puncte procentuale contributia la sustinerea
fondurilor proprii totale apartinand bancilor persoane juridice romane, cu
majorarea corespunzatoare a contributiei - fondurilor proprii de nivel 2 –
(Regulamentul BNR – CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale
institutiilor de credit si ale firmelor de investitii stipuleaza în Sectiunea a 2-a
componenta fondurilor proprii de nivel 2, respectiv: a) fonduri proprii de
nivel 2 de baza; b) fonduri proprii de nivel 2 suplimentar. Fondurile
proprii de nivel 2 de baza se compun din: a) rezervele din reevaluarea
imobilizarilor corporale, ajustate cu obligatiile fiscale aferente, previzibile la
data calcularii fondurilor proprii; b) alte elemente care îndeplinesc conditiile
prevazute la art. 14 alin. 1 si art. 14 alin. 3 din regulament; c) titluri pe
durata nedeterminata si alte instrumente de aceeasi natura care îndeplinesc,
cumulativ, conditiile prevazute la art. 15 din regulament. Acestora li se pot
adauga, fiind asimilate lor, actiunile preferentiale cumulative (altele decat
cele care reprezinta elemente ale fondurilor proprii de nivel 2 suplimentar).
Fondurile proprii de nivel 2 suplimentar se compun din: actiunile
Page
36
preferentiale cumulative pe durata determinate si capitalul sub forma de
împrumut subordonat, cu respectarea conditiilor prevazute de art. 16 din
regulament), în special pe seama cresterii volumului împrumuturilor
subordonate contractate de institutiile de credit.
Proportia - fondurilor proprii de nivel 1- s-a mentinut relativ constanta si
în luna martie 2009, pe fondul consemnarii de catre o serie de banci a unor
rezultate financiare negative. Este de mentionat ca, desi ponderea -
fondurilor proprii de nivel 2 - în - fondurile proprii de nivel 1 - a avansat
în anul 2008 (pana la 34 %), potentialul de crestere a acestui element se
mentine ridicat (În scopul reglementarii unei baze sanatoase de capital, în
sensul asigurarii preponderentei surselor primare de capitalizare, în
Regulamentul BNR – CNVM nr. 18/23/2006 privind fondurile proprii ale
institutiilor de credit si ale firmelor de investitii se stipuleaza, la art. 21 alin. 1
lit. a, ca totalul fondurilor proprii de nivel 2, care poate fi luat în calculul
fondurilor proprii, nu poate depasi 100 % din- fondurile proprii de nivel 1
- . BNR poate aproba, la cererea institutiilor de credit, depasirea limitei
mentionate, dar numai în situatii exceptionale si doar provizoriu), institutiile
de credit putand apela în continuare la surse secundare de capitalizare în
vederea dezvoltarii activitatii bancare.
În anul 2008, capitalul social a ramas cel mai important element de
sustinere a - fondurilor proprii de nivel 1-, contributia acestuia crescand
pana la 66,5 %. Aceasta situatie a fost determinata în parte de eliminarea
rezultatului financiar curent reprezentand profit din calculul - fondurilor
proprii de nivel 1 -, precum si de majorarea capitalului social. Astfel, în
anul 2008, din totalul de 32 de banci personae juridice romane, actionarii a
18 banci si-au majorat participatiile la capitalul social. De asemenea, au fost
consemnate majorari ale capitalului social al Bancii Centrale Cooperatiste
Creditcoop si ale capitalului de dotare a doua dintre cele 9 sucursale ale
bancilor straine care desfasoara activitate pe teritoriul Romaniei, ceea ce a
condus la o crestere anuala reala a capitalului social agregat al sistemului
Page
36
bancar romnesc de 12,6 % în 2008, însa sub investitiile de aceeasi natura
efectuate în anii 2005 si 2006. În primele trei luni ale anului curent, înca
doua banci au recurs la noi aporturi de capital, conducand la cresteri ale
acestuia cu 48 % si, respectiv, 63 % comparativ cu nivelul consemnat la
finele lunii decembrie 2008. În plus, alte doua sucursale ale unor banci
straine, precum si Banca Centrala Cooperatista Creditcoop au consemnat
majorari de capital, însa de volum redus. Totodata, este de mentionat ca,
pana în luna august 2008, profitul exercitiului curent s-a constituit într-un
element important de sustinere a - fondurilor proprii de nivel 1-. În
schimb, consemnarea, în primele trei luni ale anului curent, a unui rezultat
financiar negativ de catre multe dintre bancile comerciale a avut un impact
negativ asupra nivelului fondurilor proprii agregate.
Împrumuturile subordonate contractate de bancile persoane juridice romane
au devenit principalul element de sustinere a - fondurilor proprii de nivel
2 -, reprezentand în fondurile proprii totale ale bancilor persoane juridice
romane pana la 20,4 % în decembrie 2008 si, respectiv, 21,6 % în martie
2009. Desi atat în luna decembrie 2008, cat si în luna martie 2009 rezervele
din reevaluarea patrimoniului au consemnat reduceri, acestea raman totusi
un element important în finantarea - fondurilor proprii de nivel 2 - (cu o
contributie de 10 %).
Anul 2008 a consemnat încetinirea trendului descendent al indicatorului de
solvabilitate (Începand cu primul trimestru al anului 2008, institutiile de
credit raporteaza indicatorul de solvabilitate în conformitate cu principiile
Basel II. Reglementarile impun institutiilor de credit, persoane juridice
romane, sucursalelor din Romania ale institutiilor de credit din state terte,
societatilor de servicii de investitii financiare, cooperativelor de credit din
cadrul retelelor cooperatiste si societatilor de administrare a investitiilor
mentinerea unui volum al fondurilor proprii care sa se situeze în permanenta
la un nivel cel putin egal cu suma cerintelor de capital pentru riscul de credit,
Page
36
riscul de diminuare a valorii creantei aferente întregii activitati, riscul de
pozitie, riscul de decontare, riscul de credit al contrapartidei, riscul valutar,
riscul de marfa si riscul operational. Cerintele de capital sunt diferite în
functie de abordarea aleasa de institutiile de credit, respectiv: abordarea de
baza, abordarea standard, abordarea standard alternativa, abordarea
avansata) calculate la nivel agregat pentru institutiile de credit persoane
juridice romane (Cerintele de prudenta bancara referitoare la fondurile
proprii nu sunt aplicabile sucursalelor bancilor straine din statele Uniunii
Europene si, în consecinta, nici indicatorilor de prudenta bancara calculati în
functie de acestea. Începand cu 1 ianuarie 2007, fondurile proprii ale
acestora sunt reprezentate de - fondurile proprii de nivel 1 - . Totodata,
acestor sucursale le sunt aplicabile si prevederile Regulamentului BNR –
CNVM nr. 13/18/ 2006 privind determinarea cerintelor minime de capital
pentru institutiile de credit si firmele de investitii), acesta ajungand la 12,3 %
la finele lunii decembrie; la finele lunii martie 2009 indicatorul se situa la
nivelul de 12,03 %.
Factorii determinanti pentru situatia mentionata au fost actiunile de
majorare a capitalului social al institutiilor de credit, precum si temperarea
ritmului de crestere a creditului neguvernamental, în special în ultima parte
a anului 2008 si primul trimestru al anului curent (2009).
Chiar si în conditiile mentinerii unui trend general descendent, raportul de
solvabilitate se situeaza la un nivel corespunzator în cazul tuturor institutiilor
de credit, fiind superior pragului minim impus de reglementarile de prudenta
bancara aplicabile în Romania (8 %), armonizate cu cele în vigoare în UE.
Dintre bancile care detineau, la finele anului 2008, o cota de piata mai mare
de 5 % din activele agregate, numai una consemna un raport de solvabilitate
mai mic de 10 %. La aceeasi data, o singura banca, detinand o cota de piata
sub 1 % din activele agregate ale sistemului, înregistra un raport de
Page
36
solvabilitate apropiat de limita minima prevazuta de reglementarile de
prudenta bancara, situatie care a fost remediata prin efectuarea, în luna
ianuarie 2009, a unei majorari corespunzatoare de capital.
De la 1 ianuarie 2008 au intrat în vigoare reglementarile de prudenta
bancara care impun aplicarea principiilor Basel II în procesul de evaluare a
adecvarii capitalului. Pentru bancile care detin o cota de piata mai mare de 5
% din activele agregate, 91 % din cerintele de capital au fost constituite
pentru riscul de credit, riscul de credit al contrapartidei, riscul de diminuare a
valorii creantei si pentru tranzactii incomplete, calculate în conformitate cu
abordarea standard. A doua categorie de riscuri pentru care bancile au
calculat cerinte de capital au fost riscurile operationale, cu o pondere de 8 %
din total, majoritatea bancilor cu cota de piata mai mare decat 5 % utilizand
abordarea de baza. Alte doua banci s-au bazat pe abordarea standard si,
respectiv, abordarea avansata de evaluare. Pentru riscul de pozitie, riscul
valutar si riscul de marfa, bancile au constituit 1 % din cerintele totale de
capital, evaluarea fiind realizata în conformitate cu abordarea standard.
Bancile analizate nu au calculat cerinte de capital pentru riscul de
decontare/livrare. Toate bancile analizate au consemnat un indicator de
solvabilitate superior limitei minime reglementate, acestea dispunand de un
excedent de fonduri proprii al carui cuantum era, la finele anului 2008, de 36
% din nivelul total al cerintelor de capital calculate.
Nivelul reglementat al indicatorilor de adecvare a capitalului, calculat pentru
grupurile bancare mari, cu activitate complexa din zona euro (Banca
Centrala Europeana, Financial Stability Review, decembrie 2008), a
consemnat o crestere în primele noua luni ale anului 2008, în pofida
diminuarii cuantumului veniturilor retinute, care a afectat profitabilitatea
acestora. Principalii factori care au determinat aceasta situatie au fost
majorarile de capital efectuate în anul 2008 (reprezentand 15 % din baza de
capital, partial din bani publici) si, respectiv, scaderea activelor ponderate în
Page
36
functie de risc în primul semestru al anului 2008. Astfel, nivelul raportului
dintre - fondurile proprii de nivel 1- si activele ponderate în functie de
risc a crescut de la 7,9 % la finele anului 2007 la 8,7 % în septembrie 2008,
în cazul unui esantion din grupul de institutii analizate. În mod similar,
raportul de solvabilitate agregat a consemnat o crestere de la 10,6 % în
decembrie 2007 la 11,7 % în septembrie 2008. Astfel, capacitatea de
absorbtie a locurilor s-a îmbunatatit în cazul institutiilor de credit al caror
nivel de adecvare a capitalului nu era suficient în comparatie cu riscurile
asumate. Aceasa evolutie survine dupa ce, în anul 2007, adecvarea
capitalului a consemnat o deteriorare.
Raportul de solvabilitate calculat la nivel agregat pentru sistemul bancar
romanesc se situa, în decembrie 2008, la un nivel comparabil cu multe state
membre UE. Aceasta situatie sugereaza ca, pentru continuarea dezvoltarii
activitatii bancare – care corespunde unui grad de intermediere financiara
relativ modest în Romania –, multe dintre institutiile de credit vor fi nevoite
sa apeleze la majorarea bazei surselor proprii, fie a celor primare (pe seama
capitalizarilor si a maririi cuantumului rezervelor eligibile), fie a celor
secundare (cum ar fi împrumuturile subordonate), în cuantumul prevazut de
reglementarile în vigoare.
În anul 2008 se constata unele evolutii divergente în ceea ce priveste
raportul de solvabilitate calculat pe grupe de banci în functie de criteriul
activelor detinute (În scopuri de analiza, BNR utilizeaza o clasificare a
bancilor în functie de ponderea activelor acestora în total active ale
sistemului bancar. Astfel, bancile mari sunt definite ca fiind acelea ale caror
active detin o pondere mai mare de 5 % din total, bancile medii sunt cele ale
caror active detin o pondere cuprinsa între 1 % si 5 % din total, în timp ce
bancile mici sunt definite ca fiind cele ale caror active reprezinta mai putin
de 1 % din activele agregate): (i) bancile mari continua sa dispuna de cel
mai redus palier de solvabilitate; (ii) nivelul de solvabilitate pentru bancile
Page
36
mijlocii este plasat între nivelurile maxime si minime; (iii) bancile mici au
nivelurile cele mai ridicate ale solvabilitatii, însa în usoara scadere în ultimele
luni.
La finele anului 2008, 60 % dintre activele bancare se concentrau în
segmentul bancilor care raportau la acea data un nivel al ratei de
solvabilitate cuprins între 10 % si 12 %. Numai 18 % dintre activele bancare
(comparativ cu 31 % din active, la finele anului 2007) erau detinute de
bancile cu un nivel de adecvare a capitalului cuprins între 8 % si 10 % . Acest
avans a fost pierdut în martie 2009, cand 39 % din active erau detinute de
bancile care raportau nivelul mentionat de solvabilitate. Înca 35 % din active
apartineau bancilor cu o solvabilitate cuprinsa între 10 % si 12 %.
Gradul de finantare din surse proprii a activitatii institutiilor de credit (Gradul
de finantare din surse proprii a activitatii institutiilor de credit a fost masurat
cu ajutorul indicatorului - Rata fondurilor proprii de nivel 1 -, care se
determina ca pondere a - fondurilor proprii de nivel 1 - în total active la
valoare medie), calculat la nivelul sistemului bancar, nu a suferit o contractie
semnificativa în anul 2008, însa indicatorul a pierdut un punct procentual în
trimestrul I al anului 2009 (pana la 6 %). Este de remarcat ca situatia pe
grupe de banci este divergenta, grupa bancilor mari înregistrand cel mai
scazut grad de autofinantare (5,2 % la 31.03.2009). Ca urmare a injectiilor
de capital efectuate începand cu semestrul II al anului 2008, gradul de
autofinantare a bancilor mici a crescut pana la 12,5 % în martie 2009.
Ca urmare a acestor evolutii prezentate mai sus, nivelul de finantare din
surse proprii al bancilor romanesti, calculat la nivel agregat, ramane
comparabil cu cel aferent tarilor din UE, în conditiile în care, în anul 2008,
multe banci cu activitate internationala au fost recapitalizate prin efortul
statului, din bani publici, sau al actionarilor acestora.
Page
36
În virtutea responsabilitatilor pe linia supravegherii prudentiale, BNR
monitorizeaza evolutia indicatorilor financiari si prudentiali raportati de
institutiile de credit. În contextul efectelor negative asupra mediului
economic si financiar intern, generate de criza internationala, banca centrala
a solicitat transmiterea lunara a raportarii privind adecvarea capitalului (În
conformitate cu reglementarile de prudenta bancara în vigoare, armonizate
cu cele din Uniunea Europeana, raportarea privind cerintele de capital are
periodicitate trimestriala) în cazul institutiilor de credit care au înregistrat
pierderi si un nivel al indicatorului de solvabilitate sub media pe sistem.
Totodata, în cazul unei banci cu capital strain, banca centrala a dispus
masuri ca nivelul indicatorului de solvabilitate, raportat lunar, sa nu scada
sub 10 %. De asemenea, în cazul a doua banci cu capital majoritar autohton,
banca centrala a recomandat mentinerea unui volum al fondurilor proprii
care sa asigure un nivel de cel putin 10 % al indicatorului de solvabilitate. În
ceea ce priveste masurile de natura reglementarii, banca centrala a
modificat, în anul curent, prevederile Regulamentului BNR – CNVM nr.
18/23/2006 privind fondurile proprii ale institutiilor de credit si ale firmelor de
investitii în sensul revenirii la exercitarea optiunii prevazute de Directiva
europeana privind cerintele de capital constand în includerea în calculul
fondurilor proprii a profitului intermediar. Astfel, se modifica abordarea avuta
de banca centrala începand cu luna august 2008 cand, în contextul
eforturilor de temperare a creditului neguvernamental, a fost adoptata
decizia neexercitarii respectivei optiuni. Modificarea vizata are ca efect
posibilitatea includerii în calculul - fondurilor proprii de nivel 1 - a
profitului interimar înregistrat pana la data determinarii fondurilor proprii,
precum si a profitului aferent ultimului exercitiu financiar reportat pana la
repartizarea sa conform destinatiilor stabilite de adunarea generala a
actionarilor, în suma neta de orice obligatie sau dividend previzibile la data
determinarii fondurilor proprii. Noua reglementare asigura totodata corelarea
cu modificarile avute în vedere în prezent de catre Grupul de Lucru pentru
Modificarea Directivei privind Cerintele de Capital (CRDWG) si Comitetul
Page
36
Supraveghetorilor Bancari Europeni (CEBS) si cu initiativa promovata la
nivelul Parlamentului European în procesul de modificare a directivei privind
cerinta de capital (CRD). Profitul interimar va putea fi inclus în calculul
fondurilor proprii numai daca cuantumul acestuia a fost verificat de
persoanele responsabile cu auditarea situatiilor financiare si daca în raportul
întocmit în urma verificarii se exprima opinia conform careia sumele
respective au fost evaluate în conformitate cu principiile si regulile de
contabilitate si sunt nete de orice obligatie sau dividend previzibile. Pentru
ratiuni de prudenta bancara, reglementarea mentine prevederea referitoare
la deducerea din cuantumul fondurilor proprii a pierderii aferente perioadei
curente, indiferent daca aceasta a fost sau nu verificata de persoanele
responsabile cu auditarea situatiilor financiare. În contextul economic actual,
caracterizat prin încetinirea puternica a ritmului de crestere a creditului
neguvernamental, modificarea Regulamentului BNR – CNVM nr. 18/23/2006
în sensul includerii profitului interimar în calculul fondurilor proprii poate
favoriza deblocarea creditarii.
La cele de mai sus se adauga decizia bancii centrale de amendare a cadrului
de reglementare în domeniul clasificarii si provizionarii creditelor
(Regulamentul BNR nr. 5/2002 privind clasificarea creditelor si
plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea
provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificarile si completarile
ulterioare, stipuleaza ca determinarea necesarului de provizioane pentru
creditele clasificate în categoria „pierdere”, în situatia în care s-au initiat
procedure judiciare sau în situatia în care cel putin una dintre sumele
respectivului credit înregistreaza un serviciu al datoriei mai mare de 90 de
zile, se efectueaza prin luarea în considerare a întregii expuneri, indiferent
de garantii. Din punct de vedere al metodologiei, aceasta prevedere este
echivalenta cu ajustarea valorii garantiei prin aplicarea unui coeficient cu
valoarea zero), în sensul flexibilizarii acestuia. Astfel, Regulamentul BNR nr.
3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si
Page
36
constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de
credit stipuleaza urmatoarele: garantiile aferente expunerilor reprezentand
principalul creditelor/plasamentelor clasificate în categoria „pierdere”, în
cazul carora serviciul datoriei este mai mare de 90 de zile si/sau în cazul
carora au fost initiate proceduri judiciare fata de operatiune ori fata de
debitor, se ajusteaza prin aplicarea de coeficienti stabiliti de împrumutator,
pentru fiecare categorie/caz. Valoarea acestor coeficienti nu poate fi mai
mare de 0,25. Împrumutatorul trebuie sa dispuna de documentatia de
fundamentare aferenta stabilirii valorii coeficientilor prevazuti în regulament.
În baza noii reglementari, garantiile aferente expunerilor reprezentand
dobanzi curente/restante, atasate creditelor/plasamentelor mentionate, nu
se iau în considerare, coeficientul care se aplica sumelor aferente
respectivelor garantii avnd valoarea zero. Aceasta modificare a reglementarii
va avea ca efect diminuarea necesarului de provizioane constituit pentru
aceasta categorie de creante, surplusul urmand a fi reluat pe venituri, cu
impact favorabil asupra indicatorilor financiari si de prudenta bancara.