Download - Nursing in Pneumonia Pneumococica La Copil
CUPRINS
Introducere…………………………………….………………….…….pg.2I. Partea teoretică
1. Noţiuni de anatomie a aparatului respirator…………….….pg.3 2. Noţiuni generale despre pneumonia pneumococică….……pg.12 a) Definiţie…………………………………………….…...pg.12 b) Frecvenţă………………………………………….…….pg.12 c) Etiologie……………………………………………..….pg.13 d) Epidemiologie……………………………………….….pg.14 e) Patogenie şi anatomie patologică…………………….…pg.15 f) Tablou clinic…………………………………….………pg.18 g) Explorări paraclinice………………………………........pg.20 h) Diagnostic pozitiv şi diferenţial…………………...……pg.22 i) Evoluţie şi complicaţii……………………………...…..pg.23 j) Pronostic...........................................................................pg.24 k) Tratament curativ şi profilactic........................................pg.25 l) Diagnostic de nursing.......................................................pg.27
3. Nursing în pneumonia pneumococică, plan de îngrijire......................................................................pg.29
II. Partea specialăStudiul personal – Descrierea studiului în lucrare..................................pg.35
1. Materiale şi metode.............................................................pg.382. Obiectivele lucrării..............................................................pg.413. Motivaţia lucrării.................................................................pg.44
Studiul practic – analiza cazurilor..........................................................pg.463.1. Prezentarea cazului I...................................................pg.473.2. Prezentarea cazului II..................................................pg.653.3. Prezentarea cazului III................................................pg.833.4. Prezentarea cazului IV................................................pg.101
Concluzii................................................................................................pg.120
Bibliografie............................................................................................pg.131
1
www.referat.ro
INTRODUCERE
Lucrarea de faţă face o prezentare a activităţilor ce alcătuiesc îngrijirea pacienţilor
cu pneumonie pneumococică.
Am abordat această temă deoarece doresc să-mi verific cunoştinţele legate de
îngrijirea pacienţilor cu această boală lucrând ca asistent medical şi neavând ocazia să
lucrez cu copiii.
Pentru unii nursa ajută medicul.
Pentru alţii ea practică o profesie autonomă.
Între aceste extreme rolul nursei este perceput şi descris divers.
Timp îndelungat ea nu s-a simţit obligată să se definească, însă rolul celor care
îngrijesc bolnavul a continuat şi continuă să evolueze. Nursa care participă la îngrijirea
unui pacient cu pneumonie pneumococică necesită cunoştinţe temeinice de nursing
general şi special, pentru a putea să pună corect diagnosticul de nursing şi să aplice
intervenţiile potrivite în funcţie de faza evolutivă a bolii.
Nursa susţine pacientul şi din punct de vedere psihic, pentru a preveni stările
depresive şi anxietatea, cauzate de conştientizarea gravităţii bolii.
Boala reprezintă ruperea echilibrului, armoniei, un semnal de alarmă tradus prin
suferinţă fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau
definitivă.
2
I. PARTEA TEORETICĂ
1. Noţiuni de anatomie ale aparatului respirator
Indispensabil pentru funcţiile vitale, oxigenul reprezintă un factor care intră în
procesele de nutriţie şi respiraţie. Pentru elaborarea energiei necesară organismului, el
participă activ la fenomenele de oxidare a substanţelor celulare. Ca să pătrundă din
mediul extern până la nivelul celulei, îi sunt necesare căi de transport care sunt
reprezentate de către aparatul respirator şi, respectiv, circulator.
Filogenetic nu a existat de la început o formaţiune care să reprezinte un aparat
respirator.
Pătrunderea oxigenului se făcea pe cale cutanată la animalele inferioare şi abia
mai târziu apar organe respiratorii care pot lua, cu timpul, două aspecte: bronhial, dacă
iau oxigenul dizolvat din apă, şi pulmonar, dacă îl iau din aer.
Aparatul respirator este format din căile respiratorii şi plămâni.
Căile respiratorii sunt alcătuite din:
- cavitate nazală, comunică cu exteriorul prin fose nazale şi cu rinofaringele prin
coane;
- faringele, legătură dintre fosele nazale şi laringe, cavitate bucală şi esofag;
- laringe, conduct aero-vector şi organ al fonaţiei;
- trahee, organ în formă de tub ce continuă laringele;
- bronhii traheale, se împart în două: bronhii principale ce pătrund în plămâni prin
hil, unde se ramifică intrapulmonar, formând arborele bronhic.
Plămânii sunt două organe (drept şi stâng) care ocupă cavitatea toracică împreună
cu inima, vasele mari şi alte viscere. Ei sunt organele
esenţiale ale respiraţiei iar în profunzimea lor se petrece fenomenul schimbului oxigen-
bioxid de carbon, denumit hematoză.
Plămânii reprezintă a 40-a parte din volumul corpului şi a 50-a parte din greutatea
sa. Deşi dimensiunile variază în funcţie de sex, vârstă, constituţie individuală, aceste
raporturi nu rămân mereu aceleaşi. În termeni medii, plămânul măsoară 16 cm în
diametru sagital, 25 cm în diametru vertical maxim şi 10 cm în diametru transversal
3
maxim. Dimensiunile celor doi plămâni nu sunt egale. Diametrul vertical al plămânului
drept este mai mic, însă este mai lat decât plămânul stâng care este mai îngust din cauza
inimii.
Elasticitatea plămânului face ca acesta să urmeze excursiile peretelui toracic.
Consistenţa plămânului este moale, lăsând la apăsare senzaţia de burete.
Alveolele pulmonare conţin în mod normal aer. greutatea absolută a ambilor
plămâni este de 1300 gr. Plămânul drept este mai greu (700 gr) decât cel stâng (600 gr).
Capacitatea plămânului reprezentată prin volumul de aer conţinut, este în medie, 4500-
5000 ml aer, cifră totalizată la sfârşitul unei respiraţii profunde.
Culoarea plămânilor normali este roz-pală la copii, devenind, la adulţi, alb-
cenuşie, cu pete negricioase.
Forma plămânilor poate fi comparată cu jumătatea unui con tăiat de la vârf spre
bază.
Plămânul este în raport imediat cu pereţii cavităţii toracice, de care este despărţit
prin cavitatea pleurală, care este în mod normal virtuală.
Se descriu fiecărui plămân următoarele porţiuni:
a) vârful;
b) baza;
c) faţa internă;
d) faţa externă.
Vârful depăşeşte orificiul superior al toracelui cu 3-4 cm, este rotunjit, corespunde
scobiturii subclaviculare.
Baza sub forma unei suprafeţe triunghiulare largi şi foarte concave, baza
plămânului drept vine în raport cu ficatul iar baza plămânului stâng este în raport cu
coada lobului stâng al ficatului şi cu stomacul.
Faţa internă concavă este în raport cu mediastinul şi cordul, de unde şi numele
„patul cordului“. Pe jumătatea acestuia se găseşte hilul plămânului, pe unde pătrund
bronhiile, vasele şi nervii plămânului (pediculul pulmonar).
Faţa externă sau faţa costală se mulează pe peretele toracic. Ea este convexă şi
răspunde coastelor şi spaţiilor intercostale prin cele două forţe ale pleurei. În partea
4
superioară a feţei externe se văd câteva şanţuri transversale determinate de presiunea
coastelor, denumite „impresiile costale“.
Tot aici se află un şanţ adânc numit scizura sau fisura interlobară, care este unică
pentru plămânul stâng, iar pentru plămânul drept o scizură accesorie. Scizurile
interesează toată grosimea plămânului ce determină împărţirea lor în mai mulţi lobi:
plămânul stâng are doi lobi, superior şi inferior, iar cel drept, datorită sciziunii accesorii,
are trei lobi, superior,
inferior şi mijlociu, cel mai mare fiind cel inferior iar cel mai mic cel mijlociu.
5
Plămânii sunt alcătuiţi după tipul glandelor acinoase. Avem:
a) un sistem de canale – arborele bronşic, rezultat din ramificaţia bronhi-
extrapulmonară, prin care trece aerul;
6
b) o serie de saci membranoşi în care se termină ramurile arborelui bronhial,
denumiţi lobuli;
c) alveolele pulmonare, la nivelul cărora se face schimbul de gaze.
7
Bronhiile parcurg plămânul de-a lungul întregii sale întinderi şi dau naştere la
ramuri colaterale (primare, secundare, terţiare), care se ramifică la rândul lor până la
ultimele terminaţii, care ajung la lobuli şi la ainii pulmonari.
Bronhiile sunt alcătuite din trei tunici:
- o tunică fibroasă, conţinând plăci cartilaginoase;
- o tunică musculară din fibre netede;
- o tunică mucoasă conţinând numeroase glande şi cili vibratili, cu rol de
purificare a aerului inspirat.
Lobulul este un sac membranos în care pătrunde o bronşie ce îi serveşte de ax.
În pereţii sacului se găsesc vasele sanguine care asigura hematoza. În lobul
pătrunde o bronşie de dimensiuni foarte mici, bronşia interlobulară, care se ramifică din
ce în ce mai mult. Ultimele terminaţii, în număr de 50-80 pe lobul, denumite bronşiole
acinoase terminale, se împart în mai multe conducte alveolare care prezintă numeroase
umflături denumite alveole pulmonare.
Alveola pulmonară este un sac măsurând 1/10 – 2/10 mm, deschis în conductul
alveolar. Numărul alveolelor este foarte mare, de 250 mm2, ceea ce poate totaliza până la
patru miliarde de alveole pe întreg plămânul.
8
Capilarele ce se găsesc în peretele alveolar reprezintă locul exact al schimburilor
de gaze.
9
Pleura
Plămânii sunt înveliţi într-o foiţă seroasă – pleura.
Ea are rolul de a uşura mişcările plămânilor prin alunecare.
Fiecare plămân este învelit de o pleură.
Pleura este formată, la rândul ei, din două foiţe, una în continuarea celeilalte:
pleura viscerală, care acoperă plămânul, şi pleura parietală, care acoperă pereţii cavităţii
toracice.
Între cele două pleure există o unitate închisă, cavitatea pleurală, care în mod
normal este virtuală şi care conţine o cantitate infimă de lichid, care favorizează
alunecarea.
În condiţii patologice, cavitatea pleurală poate deveni reală, putând fi umplută cu:
- puroi (pleurezie);
- sânge (hemotoron);
- aer (pneumotoron).
Când cantitatea de lichid sau aer este mare, plămânul respectiv apare turtit, pre hil
(colobat) şi funcţia sa respiratorie este nulă.
10
11
2.NOŢIUNI GENERALE DESPRE PNEUMONIA PNEUMOCOCICĂ
a) Definiţie
Pneumonia pneumococică, cunoscută şi sub denumirea de pneumonie francă
lobară, se defineşte ca „o infecţie acută, de obicei nesupurativă, a plămânului, cu
distribuţie lobară sau segmentară, produsă de pneumococ (diplococcus pneumoniae,
streptococcus pneumoniae) şi caracterizată chimic prin debut brusc la un individ de
obicei sănătos anterior, cu frisoane, febră în platou, junghi toracic şi spută hemmoptoică“.
În formele sale tipice (adult, copil mare, adolescent) afecţiunea realizează un
tablou clinico-radiologic, ca şi o evoluţie naturală, ce ajută mult în stabilirea
diagnosticului.
Boala este caracteristică copilului mare, deşi frecvenţa sa maximă este atinsă la
vârste mici, peste 2-3 ani de viaţă, poate apărea şi la sµgar.
De obicei, la vârstele extreme (sµgar, bătrân), pneumococul realizează un tablou
de bronhopneumonie, în focare diseminate sau confluente (bronhopneumonie pseudo-
lobară), distinctă de forma clasică de pneumonie francă lobară.
b) FRECVENŢĂ
Deşi frecvenţa pneumoniei pneumococice a scăzut mult în ultimele decenii, ea
constituie şi în prezent cea mai frecventă pneumonie bacteriană (peste 90% din totalul
cazurilor), atât la adult cât şi la copil, după perioada neonatală. sexul masculin este mai
frecvent afectat. Frecvenţa maximă a bolii la copil este atinsă între 1 şi 4 ani de viaţă, iar
la adulţi între 20-40 de ani.
c) ETIOLOGIE
Pneumococul este unul dintre cei trei coci mai importanţi în patologia umană,
alături de streptococ şi stafilococ. În microscopie germenul se prezintă ca un coc
grampozitiv, lancolat, dispus in diplo (pereche, de unde denumirea de diplococ), mai rar
în scurte şiruri (strepto).
12
În frotiurile din exudate se pot decela uneori pneumococi gramnegativi.
Fenomenul se explică prin prezenţa unei hialuronidaze (alfa-hemolizină), ca şi a unui
număr de autoenzime, care fac germenul gramnegativ sau îl pot chiar distrµge.
Întrucât pe mediile sânge-agar germenul produce o coloraţie verzuie (alfa-
hemolizina anterior menţionată), confuzia cu streptococii alfa-hemolitici este posibilă la
„citirea“ directă a culturilor (diferenţierea este uşor de făcut serologic, pe medii
îmbogăţite cu bilă, ca şi prin virulenţa particulară în cazul inoculării la şoarece).
Germenii se prezintă sub două forme: incapsulată (virulentă) şi neincapsulată
(avirulentă).
Capsula polizaharidică conţine antigenul specific de tip (se cunosc în prezent
peste 84 de stereotipuri diferite) şi constituie factorul de virulenţă, întrucât în absenţa
fenomenului de opsonizare (responsabil de producerea fenomenului de „tumefacţie“
capsulară) se opune fagocitozei. Spre deosebire de antigenul polizaharidic capsular
specific de tip şi care răspunde de sinteza anticorpilor capabili să confere imunitate se
cunosc o serie de antigene somatici, şi anume C şi R (specifice de specie) şi M (specific
de tip), care nu au importanţă în stabilirea imunităţilor. Serotipurile 1-8 sunt responsabile
de 60-65% din cazurile de pneumonie la adult, în timp ce la copil serotipurile cel mai
frecvent incriminate sunt 14, 1, 6, 19, 23 (în special serotipul 14).
Rezistenţa faţă de infecţia pneumococică este condiţionată de factori nespecifici
(„barierele“ naturale de apărare antiinfecţioasă a plămânului:
reflex de tuse, reflex de închidere a glotei, activitate ciliară, acţiunea imunoglobulinelor
A-secretorii, macrofagele alveolare, drenajul limfatic pulmonar, ş.a.), precum şi de
prezenţa anticorpilor specifici de tip, care protejează fagocitoza prin combinarea cu
polizaharidul capsular.
Imunitatea antipneumococică (evaluată prin activitatea litică a sângelui defibrinat
faţă de serotipurile mai frecvent incriminate) variază cu vârsta, fiind înaltă în cursul
primei luni de viaţă (datorită transferului transplacentar de anticorpi de origine maternă),
după care aceasta scade progresiv între prima lună şi 15 luni de viaţă, atingând din nou o
valoare ridicată mult mai târziu, în adolescenţă.
d) EPIDEMIOLOGIE
13
Pneumococul este un germen saprofit al căilor aeriene superioare. Rata
purtătorilor sănătoşi variază între 5-70% dintre subiecţii unei populaţii, dependent de
sezon, arie geografică, colectivitate, etc.
Frecvenţa maximă a purtătorilor sănătoşi se înregistrează la copiii din primii doi
ani de viaţă, în special în sezonul rece al anului (decembrie-aprilie), în 80% din totalul
izolărilor fiind incriminate serotipurile 6, 19, 23, 3, 9, 11, 14, 15 şi 18. Partajul
nazofaringian nu antrenează apariţia de anticorpi specifici, ceea ce explică durata sa
îndelungată (45 de zile-6 luni sau peste), ca şi posibilitatea infecţiei cu acelaşi serotip.
Foarte puţini dintre purtători vor dezvolta boala ca atare. Caracterul transmisibil al
bolii (calea aerogenă) este cert demonstrat deşi riscul de contagiune (ce presupune un
contact interuman strâns) rămâne neglijabil.
În difuziunea infecţiei purtătorii au un rol mai important decât bolnavii. Izolarea
bolnavilor nu este necesară decât în cazul unor contacte cu risc scăzut (cardiaci,
imunodeprimaţi, etc.).
Rarele izbucniri epidemice de pneumonie pneumococică sunt consumate în
colectivităţi de copii în care infecţii virale respiratorii au, de asemenea, caracter epidemic.
Pneumonia pneumococică apare periodic, în special iarna şi primăvara. Această
variaţie sezonieră semnifică rolul decisiv al infecţiilor virale respiratorii în favorizarea
producerii pneumoniei pneumococice.
e) PATOGENIE ŞI ANATOMIE PATOLOGICĂ
Căile aeriene inferioare (situate sub nivelul laringelui) sunt virtual sterile
bacteriologic, în ciuda caracterului „deschis“ al aparatului respirator. Aceasta se
datorează „barierelor“ naturale de apărare antiinfecţioasă de care dispune sistemul
bronho-pulmonar.
Dovezi clinice, între care şi localizarea mai frecventă a pneumoniei în dreapta,
precum şi experimentele, susţin că infecţia pulmonară pneumococică se realizează pe cale
aerogenă, prin străpungerea acestor bariere de apărare de către germenii aflaţi în
nazofaringe, într-un moment în care unul sau mai multe dintre aceste mijloace de apărare
naturală sunt total sau parţial compromise, prin intervenţia unor factori favorizanţi ai
îmbolnăvirii.
14
Aceşti factori favorizanţi sunt numeroşi:
infecţii virale respiratorii (cresc cantitatea de secreţii infectante în căile
respiratorii superioare şi alterează activitatea ciliară prin necroza epiteliului respirator);
anestezia;
opiaceele;
alcoolul (scade nivelul stării de conştienţă, deprimă reflexul de tuse,
reflexul epiglotic „de închidere“ ca şi activitatea ciliară);
insuficienţa cardiacă;
inhalarea de gaze iritante;
traumatismul toracic (condiţionează apariţia unui minim transsudat în
alveole ce favorizează multiplicarea şi difuzarea germenilor);
tuberculoza;
astmul bronşic;
bronşiectazia;
carcinomul bronşic (ce compromite integritatea anatomo-funcţională a
plămânului);
splenectomia;
boli generale ca diabetul, deficienţele imune, fibroza chistică (scad
capacitatea de apărare antiinfecţioasă a plămânului).
Oricare ar fi mecanismele care fac posibilă pătrunderea germenilor intrapulmonar,
dezvoltarea sau nu a bolii va depinde în cele din urmă de eficienţa sau ineficienţa
macrofagelor alveolare în a-i fagocita. Capacitatea fagocitară este însă mult diminuată
atunci când germenii se află suspendaţi într-o fază lichidă.
În cadrul reacţiei de răspuns pulmonar la prezenţa germenilor în alveole, în prima
etapă domină congestia şi edemul. Se presupune că pneumococul ar elabora o substanţă
vasodilatatoare, „edema producing factor“.
Exudatul astfel apărut reprezintă mediul de multiplicare a germenilor şi în acelaşi
timp vectorul care face posibilă difuzarea infecţiei din aproape în aproape, atât pe calea
bronhiolelor terminale, cât şi prin porikohn (care
15
perforează septurile interalveolare). Extensia diseminării se opreşte la limita unor lobi,
segmente sau lobuli, determinând, după caz, pneumonie (lobară sau segmentară) sau
bronhopneumonie (pneumonie lobulară).
Din punct de vedere anatomic se descrie primul stadiu lezional – stadiul de
congestie al pneumoniei-, stadiu care nu durează decât câteva ore în cursul cărora
plămânul este congestionat, dar aerat încă. Sub aspect microscopic, capilarele
perialveolare apar mult destinse iar în alveole se găseşte o mică cantitate de lichid seros,
ce conţine pneumococi şi rare hematii şi leucocite.
Stadiul următor este de hepatizaţie roşie, în care teritoriul pulmonar afectat este
roşu, densificat şi nu crepită (dispariţia aerului din alveolă). Microscopic, alveolele sunt
ocupate de un exudat dens fibrino-leucocitar, conţinând în plus hematii şi germeni
bacterieni.
Din a patra-a cincea zi de boală, leziunile trec în stadiul de hepatizaţie cenuşie,
caracterizat prin prezenţa în alveole predominant a leucocitelor şi fibrinei.
Concomitent cu leziunile din parenchimul pulmonar este interesată şi pleura
viscerală ce apare congestivă, cu pierderea luciului caracteristic (urmare a depunerii de
fibrină).
În producerea cointeresării pleurale, un rol important pare a-l juca căile locale ale
circulaţiei limfatice. Tot pe cale limfatică şi prin intermediul canalului toracic, germenii
pot ajunge în torentul circulator având în mod obişnuit semnificaţia unei bacteriemii
(rareori este vorba de septicemii).
Activitatea de fagocitare a germenilor din alveole, care reprezintă mecanismul
principal al vindecării, este, iniţial, extrem de redusă.
Germenii aflaţi în contact cu peretele alveolar pot fi fagocitaţi (fenomen cunoscut
ca fagocitoză „de suprafaţă“). Tipurile de pneumococ
care produc foarte mult material capsular rămân însă greu de fagocitat pe această cale.
Pneumococul de tip 3 determină pneumonii severe, cu mortalitate care, comparativ cu
tipul 1, este de 7 ori mai mare. Prin eliberarea de enzime litice din leucocitele distruse,
exudatul alveolar se lichefiază.
După dispariţia completă a germenilor din alveole, ca şi resturile de fibrină, sunt
fagocitate de către macrofage. Alveolele astfel eliberate se repneumatizează, făcându-se
16
astfel trecerea spre stadiul de rezoluţie al leziunilor anatomo-patologice (stadiul evolutiv
ulterior), ce se încheie în aproximativ trei săptămâni de la debut, şi conduce la restitutio
ad integrum.
f) TABLOU CLINIC
Perioada de debut
În formele tipice de boală întâlnite la adult, adolescent şi numai la copilul mare,
debutul este brutal (80% din cazuri la adult), cu frison unic („solemn“), mai rar cu
frisoane repetate, urmate de ascensiune febrilă înaltă (39-400C), junghi toracic, tahipnee,
tahicardie, cefalee, stare de prostraţie.
În formele atipice debutul este precedat de semnele unei afecţiuni acute de căi
respiratorii superioare cu alură banală, ce evoluează timp de 2-3 zile.
Debutul propriu-zis este marcat de frisoane, febră înaltă, alterarea stării generale,
refuzul alimentaţiei, vărsături, dureri abdominale, delir febril şi uneori diaree, convulsii
sau semne de colaps cardiovascular. Aceste manifestări tind să mascheze sediul pulmonar
al afecţiunii cauzale în special spre o apendicită acută (urmare a durerii care este
proiectată abdominal, însoţită de febră, vărsături, tahicardie) sau meningită acută (ca
urmare a
asocierii: febră, cefalee, vărsături, delir şi frecvent prezenţa de semne meningeale).
Dintre semnele clinice de debut clasic descrise, unele sunt rar întâlnite (faciesul
vultuos asimetric, herpesul labial, limbă saburală), în timp ce semnele funcţionale
respiratorii sunt încă şterse în această etapă (tusea, geamătul expirator, bătăile de aripi
nazale, cianoza periorală). Examenul fizic pulmonar rămâne negativ în faza de debut a
bolii iar uneori este negativ pe toată durata bolii.
Perioada de stare
Semnele funcţionale respiratorii constau în polipnee, geamăt expirator, bătăi
preinspiratorii de aripi nazale, tiraj, discretă cianoză periorală şi tuse, care este iniţial rară
şi seacă, pentru a deveni ulterior frecventă şi productivă (sputa este hemoptoică, cu aspect
rµginiu).
17
Durerea toracică, care este inconstantă, se exacerbează la mobilizare şi în timpul
tusei, explicând asimetria ampliaţiilor respiratorii, ca şi decubitul preferenţial pe partea
afectată. Clasica febră „în platou“ cu valori de 39-400C este cu atât mai mare cu cât vârsta
este mai mică, fiind regăsită numai în formele netratate de boală. Se apreciază o serie de
semne generale (astenie, cefalee, stare generală alterată), manifestări digestive (greţuri,
vărsături, anorexie, distensie abdominală, limbă saburală), renale (oligurie, urini
hipercrome), meningocerebrale (delir, semne meningiale).
Examenul fizic pulmonar pune în evidenţă din a 2-a sau a 3-a zi de evoluţie a
bolii, prezenţa sindromului de condensare pulmonară, tradus prin matitate sau submatitate
localizată, exacerbarea vibraţiilor vocale în zona afectată, suflu tubar sau respiraţie
suflantă şi prezenţa ralurilor crepitante.
Participarea pleurală se poate traduce clinic fie prin prezenţa frecăturii pleurale
(pleurezie fibrinoasă, uscată), rar întâlnită la copil, fie printr-un
sindrom pleuretic potent, traducând prezenţa unui epanşament lichidian (pleurezie
exudativă), caz în care, alături de matitatea „lemnoasă“ se asociază abolirea murmurului
vezicular şi suflu pleuretic.
g) EXPLORĂRI PARACLINICE
În formele caracteristice de boală imaginea radiologică constă într-o opacitate
omogenă de tonalitate subcostală, de formă triunghiulară, cu vârful situat în hil şi baza pe
peretele toracic (pentru localizarea exactă a lobului sau segmentului afectat este necesară
obţinerea imaginilor, atât de faţă, cât şi de profil).
În cazuri rare pot fi afectate concomitent mai multe segmente sau lobi, mai puţin
lobul superior stâng, care este foarte rar interesat. Interstiţiul pulmonar, arborele
traheobronşic ca şi ganglionii hilari, nu prezintă modificări radiologice. Opacitatea
pneumonică este mai puţin caracteristică la copil (cu cât vârsta este mai mică imaginea
este mai puţin omogenă, mai prost delimitată) şi cu evoluţie rapidă la dispariţie. Aspectul
de opacităţi nodulare diseminate (bronhopneumonic) este frecvent întâlnit la copiii mici.
Deşi imaginea radiologică poate rămâne negativă în primele 24 ore de boală, opacitatea
pneumonică poate fi uneori evidenţiată încă din faza de debut.
18
Nu există paralelism între imaginea radiologică şi evoluţia clinică, aspectul
radiologic caracteristic apărând înaintea constituirii sindromului fizic de condensare
pulmonară, după cum ştergerea imaginii radiologice poate întârzia uneori până la 2-3
săptămâni după vindecarea clinică, iar condiţiile în care persistă aproximativ o
săptămână. Persistenţa imaginii dincolo de acest interval de 2-3 săptămâni trebuie să
pună în discuţie o cauză
subiacentă care se opune vindecării (corpi străini intrabronşici, anomalii anatomice,
deficienţe imune).
În afara opacităţii pulmonare caracteristice, frecvent radiologia evidenţiază semne
de afectare pleurală concomitentă, fie sub forma unei fine linii brodante parietale, fie
realizând o imagine de pleurezie francă.
Numărul de leucocite este de obicei mult crescut (15.000-40.000 mm3), deşi
există şi forme de leucopenie, ce au semnificaţie de pronostic grav. În formulă predomină
polimorfo nuclearele cu „deviaţie la stânga“, cu dispariţia tranzitorie a eozinofilelor.
Hemoglobina poate fi normală sau uşor scăzută. VSH accelerată, proporţional cu
creşterea fibrinemiei. Proteina C reactivă este prezentă în ser. Modificările renale se
traduc prin densităţi urinare crescute, proteinurie, cilindrurie, eventual azotemie.
Urobilinogenul este prezent în urină.
Hemoculturile sunt pozitive în aproximativ 30% din cazurile netratate în primele
3-4 zile de boală. Cu valoare de diagnostic etiologic sunt izolările bacteriene din sputa
obţinută prin tuse (copil mare), în cazul în care se obţin culturi pure (floră monomorfă),
din aspiratul traheal, din lichidul pleural şi din puncţia pulmonară (numai în situaţii
speciale: forme grave de boală ameninţătoare de viaţă, forme de boală care nu răspund la
tratamentul obişnuit, forme de boală la copii cu leucemii, deficienţe imune, etc.).
Izolarea germenilor în exudatul faringian nu are valoare de diagnostic. Se poate
face identificarea germenilor cu un antiser polivalent sau chiar tipizarea germenilor (prin
reacţia Neufeld sau prin reacţia de precipitare) cu antiseruri specifice. Detectarea
antigenului pneumococic este posibilă în prezent prin contraimunoelectroforeza, atât în
sânge, urină, cât şi în LCR (prezenţa antigenului pneumococic în urină şi sânge în cursul
unei pneumonii nu semnifică obligatoriu prezenţa bacteriemiei sau complicarea cu
septicemie pneumococică). Dozarea gazelor sanguine evidenţiază
19
hipoxemie sau hipocapnie (corespondentul acesteia este alcaloza respiratorie), ca urmare
a alterării teritoriale a raportului ventilaţie/perfuzie pe care pneumonia o realizează, cu
producerea unui şunt intrapulmonar arterio-venos (dreapta-stânga). Parametrii funcţionali
respiratori indică prin reducerea volumelor statice o insuficienţă respiratorie de tip
restrictiv.
h) DIAGNOSTIC POZITIV ŞI DIFERENŢIAL
Diagnosticul pozitiv este susţinut de anamneză (debut brusc cu febră, frison,
junghi toracic, aspectul „în platou“ al curbei febrile, etc), examenul obiectiv (prezenţa
sindromului de condensare pulmonară cu sau fără pleurezie de însoţire) şi imaginea
radiologică (opacitatea pneumonică caracteristică). Confirmarea etiologică este adusă de
izolarea pneumococului (aspirat bronşic, lichid pleural, hemocultură) sau identificarea
antigenelor pneumococice în sânge şi urină.
Un argument indirect însă foarte important al diagnosticului îl reprezintă
răspunsul rapid favorabil la administrarea de penicilină (în absenţa sa vor fi discutate alte
etiologii posibile sau existenţa unor afecţiuni subiacente).
Diagnosticul diferenţial: într-o primă etapă vor fi puse în discuţie infecţiile
severe extrapulmonare, septicemii, meningite, peritonite, osteomielite, endocardite acute,
abcese hepatice sau cu altă localizare, etc.
După constituirea tabloului clinico-radiologic complet al bolii, vor fi eliminate
mai întâi alte cauze ce pot realiza opacităţi pulmonare asemănătoare: atelectaze,
sechestraţie pulmonară, abces pulmonar, chisturi suprainfectate, infarctul pulmonar,
pentru a rămâne în cele din urmă în cadrul diagnosticului diferenţial al pneumoniilor de
alte etiologii.
i) EVOLUŢIE ŞI COMPLICAŢII
În absenţa tratamentului, semnele de boală (febra, junghiul toracic, tusea,
expectoraţia, etc) persistă între 5-10 zile (în medie 7-10 zile), după care survine scăderea
febrei („in crisis“), însoţită de criza sudorală, urinară, bradicardie, paloare, hipotensiune
arterială.
20
Aceste fenomene (defervescenţă) care anunţă vindecarea bolii, survin la copil mai
devreme decât la adult şi pot realiza un tablou de falsă agravare a cursului bolii. În rarele
cazuri cu evoluţie letală, moartea se produce prin insuficienţă respiratorie (urmare a
extensiei leziunilor pulmonare), insuficienţă cardiacă, colaps cardiovascular sau
complicaţii infecţioase (septicemie, meningită, endocardită).
Sub tratament antibiotic evoluţia este rapid favorabilă, întregul curs al bolii fiind
scurtat la 3-5 zile. După iniţierea antibioterapiei scăderea febrei survine în interval de 12-
36 ore concomitent cu ameliorarea celorlalte semne
de boală. În aproximativ jumătate de cazuri febra nu scade decât după 4 zile de tratament.
Se recomandă a nu se modifica tratamentul antibiotic înaintea acestui interval, în absenţa
altor indicaţii.
Prelungirea sau recrudescenţa febrei trebuie să sµgereze o formă complicată de
boală (meningită, endocardită, empiem pleural, etc.), hipersensibilitatea la antibiotice,
erori de diagnostic (pneumonii de altă etiologii), rezistenţa pneumococului la penicilină
sau o suprainfecţie micotică, precum şi posibilitatea unor factori de întreţinere: corpi
străini intrabronşici, malformaţii pulmonare, deficienţe imunitare, etc.
Frecvenţa globală a complicaţiilor bolii netratate este de 15-20% din cazuri şi este
foarte mică în condiţii adecvate de tratament.
Complicaţiile pot fi pulmonare, de vecinătate şi la distanţă. Cele mai importante
complicaţii pulmonare sunt: abcedarea constituirii de atelectoze
(necesită aspirarea pe bronhoscop), mai rar apariţia de pneumatocele şi excepţional
întârzierea rezoluţiei „blocului“ pneumonic, care „in extremis“ evoluează la fibroză.
Complicaţiile de vecinătate: revărsatele pleurale aseptice (serofibrinoase,
parapneumonice, întâlnite în 5% din cazuri), empiemele pleurale (pleurizii purulente,
metapneumonice a căror frecvenţă a scăzut în era antibioticelor de la 5-8% din cazuri la
aproximativ 1% din cazuri) şi mai rar pericarditele (fibrinoase sau exudative).
Dintre complicaţiile la distanţă sunt meningita, septicemia pneumococică,
endocardita acută bacteriană şi osteoartritele. Deşi frecvenţa, de o mică importanţă, sunt
icterul (prin afectare hepatică funcţională, insuficient precizată) şi ileusul dinamic.
21
În ceea ce priveşte otita medie pneumococică, sinuzitele pneumococice, ca şi
conjunctivitele purulente, acestea constituie mai degrabă afecţiuni concomitente decât
localizări secundare, având evoluţie practic paralelă cu aceea a pneumoniei.
Abcesele şi tromboflebitele la locul de injecţie constituie complicaţia iatrogene.
j) PROGNOSTIC
Rata de mortalitate a bolii la copii a scăzut de la 20-40%, cât era înaintea
introducerii antibioticelor, la valori sub 1% din cazuri în prezent.
Factorii de pronostic rezidă în principal în integritatea mecanismelor de apărare
antiinfecţioasă a bolnavului şi virulenţa serotipului de germeni incriminat. Vârsta mică,
leucopenia, sicklemia şi asplenia (consecutivă splenectomiei), imuno-supresia,
deficienţele specifice ale limfocitelor T şi B, ca şi deficienţele sistemului complement,
sunt factori de pronostic sever ai
bolii. Prognosticul grav în aceste cazuri se traduce clinic prin afectarea pulmonară
multilobară (eventual bronhopneumonică), apariţia localizărilor septice metastatice, a
semnelor de colaps cardiovascular şi a semnelor de insuficienţă acută respiratorie,
evoluând în context infecţios sever.
Într-o treime din cazurile cu evoluţie fatală, decesul se produce în primele 24 ore
de la evoluţie (mortalitatea din primele 24 ore de evoluţie rămâne neinfluenţată de
antibiotice).
k) TRATAMENTUL CURATIV ŞI PROFILACTIC
Internarea bolnavului este necesară în toate cazurile nu numai pentru că starea
acestuia este gravă iniţial, dar şi pentru efectuarea examenelor de bilanţ necesare
diagnosticării, ca şi a asigurării condiţiilor optime de tratament.
Tratamentul etiologic se face cu penicilină, antibioticul de elecţie. Dozele uzuale
în formele de boală sunt de ordinul a 50.000 u/Kg/zi, sub formă de Penicilină G
cristalină, administrată fracţionat la 6 ore, intra-venos sau intra-muscular, timp de 7-10
zile.
Întrucât sensibilitatea germenilor la penicilină este foarte mare (concentraţiile
minime inhibitorii sunt de 0,01µg/ml), posologia optimă a penicilinei este probabil mult
22
mai mică decât dozele uzual recomandate. Pentru acelaşi motiv, fracţionarea dozelor se
poate face la 12 ore. Se consideră că doza minimă curativă de penicilină este de fapt sub
60.000u/zi, şi că administrarea a 600.000u/zi asigură vindecarea tuturor pneumoniilor
pneumococice cu germeni sensibili, cu condiţia de a nu exista focare supurative
metastatice.
În fazele complicate de boală, dozele de penicilină recomandate sunt de 300.000-
400.000u/Kg/zi, durata tratamentului trebuind să depăşească cu cel puţin 5 zile scăderea
febrei şi normalizarea VSH.
În anumite zone geografice au fost izolaţi pneumococi rezistenţi la penicilină
(având concentraţii minime inhibitorii de 0,2-0,4µg/ml) care necesită doze mari de
antibiotic sau chiar pneumococi rezistenţi la penicilină (polirezistenţi), necesitând
tratament cu Vancomicină.
La bolnavii cu alergie la penicilină se pot administra cefalosporine, eritromicină,
Clindomicină sau Cloranfenicol. Tetraciclinele nu trebuie utilizate niciodată.
În cazurile în care nu poate fi exclusă cu certitudine o pneumonie cu H influenţat
(la copil), se recomandă administrarea de Ampicilină care este activă atât asupra
pneumococului, cât şi asupra celor mai multe surse de H influenzae.
Celelalte mijloace de tratament cuprind repausul la pat (în faza iniţială), dietă
adecvată stării clinice a bolnavului, sedarea durerilor toracice şi a tusei, hipotermizare,
administrare (la nevoie) de oxigen, mucolitice, eventual tonicardiace în caz de
insuficienţă cardiacă).
Tratamentul complicaţiilor vizează, în primul rând, drenajul pleural închis al
empiemelor pleurale, care sunt complicaţiile cele mai frecvente.
Pneumonia pneumococică se vindecă complet în 7-10 zile.
Pentru subiecţii debilitaţi, la care pneumonia pneumococică ar putea reprezenta
un risc vital, ca şi la subiecţii cu risc crescut de infecţie pneumococică (ex:
splenoctomizaţi sau bolnavi cu asplenie funcţională) există posibilitatea de profilaxie,
prin utilizarea unui vaccin polizaharidic pneumococic realizat pe baza celor mai frecvente
serotipuri.
23
l) DIAGNOSTIC DE NURSING
Definirea diagnosticului de nursing nu este un element nou. Începutul l-a făcut
Florence Nichtingale în anii 1854-1855.
În ultimele două decenii, îngrijirile acordate de asistenta medicală au evoluat
considerabil în materie de responsabilitate.
Diagnosticul de nursing este o formă simplă şi precisă care descrie răspunsul
(reacţia) persoanei (grupului) la o problemă de sănătate.
Diagnosticul de nursing este un enunţ concis, actual sau potenţial, al
manifestărilor de dependenţă ale persoanei, regrupate sau nu, şi legate de o sursă de
dificultate.
Diagnosticul de nursing este o problemă de sănătate, reală sau potenţială, la care
asistenta medicală trebuie să acorde îngrijire.
În 1990 este adoptată oficial definiţia diagnosticului de nursing: „enunţul unei
judecăţi clasice asupra reacţiilor la problemele de sănătate prezente sau potenţiale, la
evenimentele de viaţă ale unei persoane, ale unei familii sau ale unei colectivităţi“..
Componentele diagnosticului de nursing
Diagnosticul de nursing este format din trei componente principale:
a)problema de dependenţă a persoanei, adică schimbarea defavorabilă de ordin
bio-psiho-social, cultural, spiritual, în satisfacerea unei nevoi fundamentale care se
manifestă prin semne observabile;
Termenii care arată o schimbare a stării de sănătate sunt: alterarea, deteriorarea,
deficit, incapacitate, diminuare, dificultate, perturbare.
b)cauza problemei de dependenţă, este constituită din enunţul cauzei (etiologia
problemei), adică a sursei de dificultate. Cauza poate fi legată de factori de ordin fizic,
psihologic, spiritual, social.
Sursa de dificultate este o piedică (obstacol major) în satisfacerea uneia sau mai
multor nevoi fundamentale.
c)semnele şi simptomele pe care le prezintă bolnavul
24
Clasificarea diagnosticului de nursing
Există trei tipuri de diagnostice de nursing:
-diagnostic actual, când manifestările de dependenţă sunt prezente, observabile;
-diagnostic potenţial, când problema poate surveni dacă nu se previne;
-diagnostic posibil, când descrie o problemă a cărei prezenţă nu este sigură.
Problemele diagnosticului de nursing sunt:
- durere datorită junghiului toracic, manifestată prin transpiraţii abundente,
tahicardie, creşterea sau micşorarea ritmului respirator;
- dificultate de a se odihni, datorată junghiului toracic, manifestată prin
insomnii;
- anxietate moderată cauzată de lipsa cunoaşterii bolii respective;
- dificultate în a respira datorită polipneei (respiraţiei rapide şi superficiale);
- dificultate în a-şi menţine temperatura corpului în limite normale, manifestată
prin febră, datorată procesului infecţios;
- tahicardie manifestată prin alterarea ritmului cardiac, datorită procesului
infecţios;
- mialgii, din cauza frisoanelor, manifestate prin dificultate sau incapacitate de a
se mobiliza.
25
3. NURSING ÎN PNEUMONIE PNEUMOCOCICĂ PLANUL DE
ÎNGRIJIRE
Procesul de îngrijire sau intervenţia în îngrijiri, este un proces ciclic în rezolvarea
problemelor. Aplicarea sa permite identificarea necesităţilor persoanei îngrijite şi de a
răspunde prin îngrijiri adoptate în scopul de a ajuta persoana să-şi recupereze autonomia.
Scopul procesului de îngrijire constă în trecerea de la îngrijirea instituţionalizată
la individualizare. Individualizarea înseamnă că asistenta medicală plasează pacientul în
centrul preocupărilor, ţine cont de necesităţile sale, abandonând regulile şi orarele care nu
sunt utile.
Dosarul de îngrijire, suportul procesului de îngrijire: procesul de îngrijire
reprezintă aplicarea modului ştiinţific de rezolvare a problemelor, a analizei situaţiei, a
îngrijirilor pentru a răspunde nevoilor fizice şi psihosociale ale persoanei, prin îngrijiri
individuale, adaptate fiecărui pacient. Dosarul de îngrijire permite asistentei medicale
organizarea corectă a îngrijirilor, ţinând cont de persoană, în toate sensurile.
Etapele procesului de îngrijire: identificarea problemelor de îngrijire a fost
recunoscută ca fiind faza esenţială a procesului de îngrijire, care cuprinde 5 etape
distincte:
1. alegerea datelor;
2. identificarea problemelor de îngrijire;
3. planificarea îngrijirilor
a. fixarea scopurilor şi obiectivelor;
b. determinarea intervenţiilor privind îngrijirile;
4. aplicarea în practică a planului de îngrijire;
5. evaluarea rezultatelor.
Culegerea datelor constă în culegerea informaţiilor pentru a identifica la
pacient:
a. starea de sănătate trecută şi actuală (resurse şi limite);
b. reacţia la alterarea (modificarea) actuală;
c. reacţia la tratament şi îngrijiri;
26
d. riscul alterării 8modificării) potenţialului.
Informaţiile obţinute trebuie să permită asistentei să ajute pacientul când va
căpăta putere să-şi recupereze independenţa cu toate limitele impuse de boală şi de
spitalizare.
Problemele de îngrijiri sunt descrise ca interpretarea datelor culese. Asistenta
medicală analizează problemele pacientului cât şi necesităţile sale. Se precizează că
necesităţile nu constituie toate obiectul unui plan de îngrijire.
Din momentul în care satisfacerea unei necesităţi pune o problemă persoanei,
adică atunci ea nu poate să o satisfacă fără un ajutor, acea necesitate obliga la o
intervenţie a asistentei. Există deci un avantaj operaţional utilizând termenul problemă în
locul celei de necesitate.
Problemele de îngrijiri pot fi subdivizate în două categorii:
a)probleme clinice;
b)diagnosticul infirmier (pus de asistentă).
Problemele clinice decurg din natura problemei medicale şi privesc
problemele şi situaţiile pentru care asistentele şi medicii acţionează
împreună. Problemele clinice corespund dimensiunii interdependente a practicii
asistentei.
Diagnosticul infirmier regrupează situaţiile sau problemele ce intră în
responsabilitatea directă a asistentei. De comun acord cu pacientul, ea
stabileşte planul de acţiune. Diagnosticul asistentei corespunde, totodată, dimensiunii
interdependente, a practicii asistentei.
Îngrijirile sunt centrate pe individ, în tot întregul său, şi pe reacţia acestuia la
boală.
Planificarea îngrijirilor: procesul de planificare a îngrijirilor presupune:
- determinarea obiectivelor de atins;
- stabilirea mijloacelor de rezolvare.
Formularea obiectivelor: obiectivele permit nu numai să orienteze
intervenţiile superiorilor, ci în mod egal să controleze dacă rezultatele scontate sunt
obţinute.
27
Obiective privind starea fizică şi psihică a pacientului susţinute de asistenta
medicală în colaborare cu medicul curant: starea asupra căreia pacientul nu are control,
de exemplu prevenirea sau ameliorarea disfuncţiilor cum sunt febra, tusea, polipneea,
tahicardia.
Obiectivele vizează:
- .nursa trebuie să explice pacientului etapele bolii şi trebuie să-l
liniştească;
- trebuie să explice aparţinătorilor şi trebuie să le spună cum să susţină
pacientul.
Intervenţiile asistentei nu trebuie să se limiteze la acţiuni de ajutor parţial sau
complet şi de supravieţuire. Ca urmare, educaţia pentru autonomie, comunicarea pentru
susţinerea psiho-socială şi pregătirea pentru întoarcerea la domiciliu fac parte integrantă
din planificările îngrijirilor.
Activităţile rămân sub responsabilitatea asistentei care le promovează, le
realizează sau le face să fie realizate şi controlează buna
execuţie şi respectarea normelor de securitate, de confort şi de calitate a îngrijirilor.
Evaluarea rezultatelor: evaluarea reprezintă o prescriere precisă şi o apreciere
a rezultatelor îngrijirilor la pacient în funcţie de obiectivele obţinute. Ea constă în
observarea stării sau comportamentului ca urmare a îngrijirilor acordate, şi să se compare
acestea cu criteriile obiective.
ROLUL NURSEI LA EXTERNAREA PACIENTULUI CU
ONEUMONIE PNEUMOCOCICĂ
Asistenta medicală anunţă pacientul cu privire la data şi ora externării. Anunţă
familia acestuia cu câteva zile înainte, iar cu această ocazie face şi o anchetă socială din
care să rezulte condiţiile de mediu în care va merge pacientul.
Se asigură că pacientul poate să urmeze la domiciliu tratamentul prescris de
medic.
Întocmeşte biletul de externare şi adună toată documentaţia pacientului, pe
care o va pune la dispoziţia medicului în vederea formării epicrizei.
28
Asistenta medicală însoţeşte pacientul la magazie să-şi ridice efectele şi
obiectivele de valoare.
Verifică dacă hainele sunt corespunzătoare în funcţie de mediu şi de starea
pacientului.
Aprofundează cu bolnavul indicaţiile primite de la medic cu privire la urmarea
corectă a tratamentului şi a regimului de viaţă, dacă este nevoie, pentru a preveni altă
boală.
Sarcina asistentei medicale este de a însoţi pacientul până la ieşire, şi se va
asigura că-i este bine.
Face ultimele recomandări în legătură cu regimul de viaţă, evitarea frigului
urmare a dozelor medicaţiei recomandate de medic.
Asistenta medicală îi aminteşte pacientului ziua în care trebuie să vină la
control.
NURSINGUL ÎN AFECŢIUNI RESPIRATORII
Prin intervenţiile sale, asistenta medicală participă la prevenirea
îmbolnăvirilor, la îngrijirea pacientului pe timpul bolii cât şi la reabilitarea celor cu
incapacităţi cronice.
Educaţia pentru sănătate a populaţiei pentru a preveni afecţiunile respiratorii
menţinerea unei bune poziţii a corpului deoarece poziţia înconvoiată
împiedică ventilaţia pulmonară;
practicarea exerciţiilor fizice în aer liber, sport, de exemplu, înotul,
mijloc eficient de reglare a respiraţiei;
tratamentul deformărilor musculo-scheletice din zona toracică
(scolioza);
nicotina provoacă vasoconstricţie a vaselor coronariene şi periferice,
evitarea fumatului;
consumul de alcool şi droguri inhibă centrii respiratori, evitarea
acestora;
29
evitarea mediului poluant: alergii, fumul, substanţele toxice sunt
iritante pentru mucoasa căilor respiratorii;
evitarea respiratului pe gură în anotimpul rece şi umed;
evitarea aglomerării în epidemiile virale, a contactului cu persoanele
care prezintă afecţiuni respiratorii;
tratamentul precoce al afecţiunilor căilor respiratorii superioare;
tratamentul afecţiunilor care au răsunet şi asupra aparatului respirator
(anemie, infecţii, etc.);
obezitatea duce la reducerea expansiunii cutiei toracice, combaterea
acesteia.
30
II. PARTEA SPECIALĂ
STUDIUL PERSONAL – DESCRIEREA STUDIULUI ÎN LUCRARE
Pneumonia pneumococică este o boală care afectează atât copiii, cât şi adulţii.
Persoanele afectate de această boală prezintă la debut, pe lângă simptomele caracteristice,
şi simptome generale necaracteristice: apatie, anxietate, lipsa poftei de mâncare.
Asistenta medicală specializată are un rol deosebit de important în depistarea „în
timp util“ a problemelor, pentru ca bolnavul să fie tratat mai uşor, mai repede şi mai bine,
cu mari şanse de a opri sau întârzia evoluţia procesului infecţios.
Asistenta medicală specializată trebuie să contribuie la educaţia sanitară, pentru
ca bolnavul să ştie cum să prevadă şi să îl ajute în evoluţia bolii, cu implicaţii directe şi
indirecte atât asupra individului cât şi a familiei sale.
Asistentele medicale specializate, împreună cu medicii specialişti, medicii de
familie, trebuie să-i influenţeze pe cei din anturajul bolnavilor, să manifeste înţelegere şi
îngăduinţă.
Va trebui să se implice pe viitor, pe plan social, alături de ceilalţi specialişti,
pentru măsuri de consiliere, măsuri medico-sociale pentru:
- supravegherea grupurilor cu potenţial de transmitere;
- educaţia sanitară;
- acţiuni legate de folosirea raţională a timpului liber;
- crearea unor poziţii afective faţă de sănătatea individuală şi faţă de
problemele sănătăţii generale, în sensul adoptării unei atitudini
favorabile problemelor de sănătate ale pacientului cu pneumonie pneumococică;
- să sensibilizeze opinia publică, receptivitatea acesteia faţă de demersul
medical şi faţă de imaginea sănătăţii comunitare, şi ar trebui să aibă rol major în orice
acţiune profilactică.
Educaţia populaţiei în domeniul afecţiunilor respiratorii
Aceasta trebuie să vizeze mai multe aspecte:
31
- creşterea capacităţii de cunoaştere a bolilor respiratorii;
- creşterea încrederii în mediul curant şi în serviciile curative în general;
- modificarea atitudinii faţă de bolnav şi faţă de boală.
Aspecte ale recuperării bolnavilor cu pneumonie pneumococică
Recuperarea bolnavilor cu pneumonie pneumococică este legată de accesibilitatea
şi continuitatea unei asistenţe complexe: biologică, psihologică şi socială.
Continuitatea asistenţei medicale prin accesibilitate şi comunicare:
- asistenta medicală specializată trebuie să adopte o atitudine deosebită, prin care
să promoveze posibilitatea păstrării unei atmosfere de familiaritate şi optimism în grupul
bolnavului;
- asistenta medicală trebuie să supravegheze administrarea medicamentelor pe
perioada acordării îngrijirilor din perioada de internare cât şi la externarea bolnavului,
prin întocmirea unei liste amănunţite a modului de respectare a medicaţiei la domiciliu;
Această listă este întocmită la indicaţia medicului şi cuprinde medicaţia împărţită
pe articole şi doze.
- asistenta medicală instruieşte persoanele din familie asupra importanţei
medicaţiei şi revenirea la controale periodice pentru a preveni apariţia complicaţiilor în
evoluţia bolii, care necesită o perioadă de spitalizare;
- asistenta medicală instruieşte familia supra riscului administrării medicaţiei,
păstrarea defectuoasă a acestora sau lăsarea acestora la îndemâna persoanelor fără
discernământ (copii, bătrâni).
32
1.MATERIALE ŞI METODE
Materiale utilizate pentru realizarea studiului
Dosarul medical actual al pacientului (foaia de observaţie)
Date statistice obţinute cu ajutorul departamentului statistic al spitalului de
pediatrie privind pacienţii cu pneumonie pneumococică care au primit îngrijiri medicale
în spitalul de copii, în perioada ianuarie – decembrie 2005.
Metode utilizate pentru realizarea studiului
a) Observarea pacientului – reprezintă elementul de bază pe care-l foloseşte
asistenta medicală în relaţia cu pacientul. este un proces mintal activ şi presupune
folosirea organelor de simţ (vedere, auz, miros, atingere), dar şi a instrumentelor de
măsură ( termometru, tensiometru).
b) Interviul: întrevederea, dialogul, discuţia cu pacientul este o formă
specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în intimitate între asistentă şi pacient,
ce permit depistarea nevoilor nesatisfăcute ale persoanei şi diverse manifestări de
dependenţă pe care le determină.
c) Consultarea surselor secundare, familia şi anturajul pacientului, membrii
echipei de sănătate, dosarul medical actual şi anterior al pacientului.
Date statistice
Am luat în studiu un lot de bolnavi internaţi în Spitalul de Pediatrie.
Diagnosticul pentru care au fost internaţi a fost pneumonie pneumococică.
Am efectuat un studiu statistic pe acest lot de bolnavi, luând ca şi criteriu
următoarele: repartiţia bolnavilor pe sexe, pe medii de provenienţă, pe grupe de vârstă şi
pe stadializarea bolii.
Lotul studiat a fost de 46 de bolnavi, dintre care băieţi 26 şi fete 20. Aceasta
indică o incidenţă net crescută în rândul sexului masculin, anume 90%, date care
concordă cu literatura de specialitate.
Dacă luăm în calcul repartiţia pacienţilor în funcţie de mediul de provenienţă,
vom constata că majoritatea pacienţilor din lotul luat în studiu provin din mediul rural
(31, adică 72%), în timp ce din mediul urban provin doar 12, adică 28%.
33
Acest lucru nu ne aduce informaţii prea utile din punct de vedere al
epidemiologiei pneumoniei pneumococice, ştiut fiind că nu s-a putut pune în evidenţă o
preponderenţă din acest punct de vedere.
Un alt parametru pe care l-am luat în studiu este vârsta pacienţilor. Din acest
punct de vedere se constată că incidenţa cea mai ridicată se întâlneşte la cei cu vârste
între 1 şi 4 ani, la copii şi adulţi între 20 şi 40 de ani, 72% şi 28%.
34
35
2.OBIECTIVELE LUCRĂRII
Obiectivele urmăresc:
- îmbunătăţirea îngrijirilor acordate bolnavilor cu pneumonie pneumococică;
- depistarea metodelor eficiente de prevenire şi tratare a pneumoniei
pneumococice;
- cunoaşterea problemelor care ţin de dependenţa pacientului cu pneumonie
pneumococică;
- performanţele obţinute de pacient în urma îngrijirilor acordate.
Îmbunătăţirea îngrijirilor acordate bolnavilor cu pneumonie pneumococică
Succesiunea relativ rapidă a progreselor terapeutice a permis intervenţia din ce în
ce mai activă şi mai eficace în desfăşurarea unei boli.
Tehnicile medicale s-au perfecţionat câştigând poziţii din ce în ce mai importante,
tratamentul este precoce, complex şi durabil, la modul particular el este obligatoriu
individualizat, flexibil şi consecvent.
reacţia particulară la tratament a subiectului, exprimată în efectele terapeutice şi
în reacţiile adverse, impune selecţia substanţelor medicamentoase, modularea dozelor şi
prevenirea sau corectarea efectelor nedorite.
Aplicarea măsurilor terapeutice în cadrul unui plan terapeutic de perspectivă
implică tenacitate şi consecvenţă.
În prezent, îngrijirile acordate bolnavilor cu pneumonie pneumococică presupune.
- atenuarea până la dispariţie a fenomenelor de infecţie şi prevenirea reapariţiei
lor;
- asigurarea aportului de lichide pentru o hidratare corespunzătoare;
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale şi încurajarea lui să
participe la îngrijire;
- administrarea medicamentelor prescrise de medicul pediatru.
Atingerea acestor obiective sau obţinerea unor rezultate cât mai apropiate de
acestea adaugă o nouă dimensiune esenţială noţiunii de tratament în accepţiunea lui
clasică.
36
Obiectivele principale presupun:
- asigurarea repausului la pat;
- asigurarea aportului de lichide pentru o hidratare corespunzătoare;
- ajutarea pacientului să adopte poziţia care facilitează expectorarea;
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale;
- administrarea tratamentului medicamentos, aceasta fiind posibilă prin
activitatea coordonată a unei echipe formată din medicul pediatru şi personalul auxiliar.
Cunoaşterea problemelor care ţin de dependenţa pacienţilor cu pneumonie
pneumococică
Munca de îngrijire a bolnavilor cu pneumonie pneumococică într-o secţie de
pediatrie prezintă o serie de particularităţi, dintre care unele sunt date de simptomatologia
acesteia.
Atitudinea asistentei medicale trebuie să fie calmă, plină de seriozitate şi răbdare
faţă de manifestările cele mai supărătoare ale bolnavilor, atitudine de fermitate dar fără
brutalitate.
În îngrijirea bolnavilor cu pneumonie pneumococică o sarcină importantă a
asistentei medicale o constituie observaţia şi supravegherea continuă a acestora.
Ea trebuie să observe comportamentul lor, preocupările, dorinţele exprimate,
comportamentul legat de alimentaţie, orice schimbare a stărilor.
Aceste observaţii sunt consemnate în raport şi comunicate medicului.
În aplicarea tratamentului, asistenta trebuie să se asigure că bolnavul urmează
corect tratamentul prescris de medic.
Performanţele obţinute de pacient în urma îngrijirilor acordate
În obţinerea performanţelor de către bolnavii cu pneumonie pneumococică, un rol
important îl au factorul determinant pneumococul, şi factorii favorizanţi: anotimpul rece,
iritaţiile mucoasei respiratorii, debilitatea fizică. După perioada de internare şi tratament,
la externare, starea pacientului este bună, s-au abolit simptomele severe.
37
3. MOTIVAŢIA LUCRĂRII
Am ales ca temă pentru lucrarea de absolvire „Nursing în pneumonia
pneumococică la copil“ deoarece lucrând ca asistent medical în Centrul de Diagnostic şi
Tratament Argeş, am vrut să-mi verific cunoştinţele legate de îngrijirea pacienţilor cu
această boală şi în special copiii, cu care este greu de cooperat.
Boala se caracterizează prin debut brusc, la un individ de obicei sănătos anterior,
cu frison, febră în platou, junghi toracic şi spută hemoptoică.
Cercetările efectuate au relevat o pondere relativ crescută a bolnavilor cu
pneumonie pneumococică din totalul internărilor din secţia de pediatrie
Ca asistent medical generalist, prin meseria pe care o practic, cu ajutorul
specialiştilor care au un nivel înalt de pregătire profesională, prin examenul clinic şi
paraclinic care se efectuează pe parcursul spitalizării, putem pune diagnosticul de
pneumonie pneumococică şi putem contribui la ameliorarea simptomatologiei bolii.
Am crezut că după terminarea Şcolii Postliceale „Carol Davilla“ Piteşti,
cunoştinţele acumulate mă vor ajuta să pot face mai uşor lucrarea, dar nu a fost aşa.
Cercetările în domeniul medical au progresat, susţinute prin tehnici şi medicamente noi,
şi am constatat că este necesar să strâng noi date şi să mă informez asupra conduitei
terapeutice şi a monitorizării acestor bolnavi, astfel ca lucrarea mea să cuprindă tot ceea
ce este de actualitate, informaţii şi teorii noi referitoare la boală.
Bolnavii cu pneumonie pneumococică care s-au internat în Spitalul de Pediatrie
pe o perioadă scurtă de timp, au necesitat supraveghere, psihoterapie, tratament
medicamentos de specialitate, alimentaţie corespunzătoare în funcţie de starea
pacientului.
Echipa medicală a încercat să restabilească încrederea în sine a pacientului şi în
forţele proprii, reinserţia socială şi familială.
O bună educaţie sanitară a pacientului şi aparţinătorilor cu aportul cadrelor
specializate şi a medicului pediatru reduce şansele unei decompensări sau agravări.
38
STUDIUL PRACTIC – ANALIZA CAZURILOR
1.B.G. Data naşterii: 26.07.1999
Domiciliul: comuna Bălileşti, judeţul Argeş
Data internării: 11.03.2005
Data externării: 17.03.2005
Diagnosticul: pneumonie pneumococică
2.I.D. Data naşterii: 21.09.2003
Domiciliul: Piteşti, str.T.Ionescu. bl.M2, sc.B, ap.18
Data internării: 20.05.2005
Data externării: 25.05.2005
Diagnosticul: pneumonie pneumococică
3.V.I. Data naşterii: 21.02.2001
Domiciliul: comuna Valea Mare, oraşul Ştefăneşti
Data internării: 17.06.2005
Data externării: 25.06.2005
Diagnosticul: pneumonie pneumococică
4.B.D. Data naşterii: 21.05.1991
Domiciliul: comuna Albeşti, judeţul Argeş
Data internării: 16.07.2005
Data externării: 23.07.2005
Diagnosticul: pneumonie pneumococică
39
PREZENTAREA CAZULUI I
1. CULEGEREA DATELOR
Unitatea sanitară: Spitalul de Pediatrie
Localitatea: Piteşti
Secţia: Preşcolari
1.1. INFORMAŢII SOCIALE
Nume: B
Prenume: G
Data naşterii: 26.07.1999
Vârsta: 6 ani
Naţionalitatea: român
Religia: ortodox
Sex: masculin
Adresa: comuna Bălileşti, judeţul Argeş
Locuinţa: casă, cu lumină electrică
Situaţia familială: bună
Activitatea profesională: elev
Data internării: 11.03.2005
Data externării: 17.03.2005
MOTIVELE INTERNĂRII:
- febră;
- frison;
- tahicardie;
- diaree;
- mialgii;
- cefalee;
- tuse;
- junghi toracic.
40
ISTORICUL BOLII
Pacientul B.G., în vârstă de 6 ani, se internează cu febră, tuse, stare generală
proastă, apetit diminuat; boala debutează în urmă cu 2 zile; copilul este adus la spital şi
internat.
DIAGNOSTIC DE INTERNARE: pneumonie pneumococică
MEDICUL CARE ÎNGRIJEŞTE:
Dr. Pănescu Margareta
ANTECEDENTE PERSONALE
- Heredo-colaterale, fără importanţă
- Patologice: pneumonie pneumococică
1.2 INFORMAŢII FIZICE
Greutate: 48,5 Kg
Înălţime: 1,60 m
Născut la 9 luni, naştere fiziologică, greutate – 3100 gr, alimentat natural
CAP
Aspectul şi culoarea tegumentelor: uşor deshidratate şi palide
Aspectul gurii: herpes labial
Aspectul nasului: uşor colorat
Aspectul dinţilor: dentiţie completă, cu mici carii
Aspectul părului: spălat dar neîngrijit
Probleme vizuale: nu are
Probleme auditive: nu prezintă
TRUNCHI
semne particulare: nu prezintă
41
Aspectul şi culoarea tegumentelor: palide, deshidratate
Sistem osteo-articular: integru
Ţesut adipos: slab reprezentat
PROBLEME RESPIRATORII
- dispnee;
- tahipnee;
- torace normal conformat;
- murmur vezicular diminuat;
- matitate;
- raluri crepitante;
- dureri toracice de tip pleural
PROBLEME CARDIACE
- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară;
- tahicardie;
PROBLEME DIGESTIVE
- apetit diminuat;
- tranzit intestinal: diaree;
- abdomen mobil, uşor dureros la palpare
FICAT ŞI CĂILE BILIARE
- splină nepalpabile;
- ficat moderat mărit şi sensibil
PROBLEME UROGENITALE
- micţiuni;
- oligurie;
- loji renale libere, nedureroase la percuţie;
42
SISTEM NERVOS CENTRAL
- dezvoltare psiho-motorie normal vârstei;
- ROT absent
MEMBRE
Semne particulare: nu prezintă
Aspectul şi culoarea tegumentelor. uşor deshidratate şi palide
Mobilitate osteo-articulară: bună, este dreptaci
Se ridică singur: cu greutate datorită durerii toracice
Mers: uşor alterat
1.2. ELEMENTE DE IGIENĂ
Obişnuinţe de igienă individuală
Toaleta: - îşi face toaleta cu greutate
- se spală pe mâini
- neglijează să se aranjeze
- nu se piaptănă
Obişnuinţe privind alimentaţia:
- apetit diminuat
- regim:
- serveşte masa cu greutate
- alimentaţie obişnuită: fructe, produse din carne
- băuturi preferate: sucuri, ceaiuri
OBICEIURI PRIVIND ELIMINĂRILE
Scaun:
- foloseşte WC
- frecvenţă: 4-5/zi
- aspect: diaree
Urina:
- foloseşte WC
43
- frecvenţă: oligurie
- aspect: închise la culoare
- miros: fără miros
OBICEIURI PRIVIND ODIHNA
Probleme privind somnul: somn cu întreruperi frecvente datorită stării de rău, agitat
Număr de ore de somn: 4-5 ore/zi
Activitate fizică: redusă
Foloseşte sedative: nu
Poziţie: şezând
COMPORTAMENT
Îi place compania celorlalţi, este sociabil
Posibilităţi de a se exprima: oral, scris, mimică
Mod de a-şi petrece timpul liber: discută cu ceilalţi pacienţi
Evoluţia comportamentului cu anturajul. satisfăcătoare, dezvoltă relaţii de prietenie
ATITUDINEA PACIENTULUI ÎN TRIMPUL CULEGERII INFORMAŢIILOR:
- cooperează cu echipa medicală
- atitudine blândă, liniştită, degajată
- răspunde cu uşurinţă la întrebări
- este o fire optimistă
ATITUDINEA FAMILIEI FAŢĂ DE BOLNAV:
Familia îl susţine afectiv şi îl vizitează pe perioada de spitalizare
ATITUDINEA PERSOANLULUI FAŢĂ DE BOLNAV:
- atitudinea de simpatie
- sprijină moralul pacientului
- acordă îngrijiri corespunzătoare pacientului zilnic
- răspunde cu promptitudine la cererile acestuia
44
INFORMAŢII MEDICALE:
Alergii la alimente, la medicamente: nu prezintă
Vaccinări curente efectuate
Grup sanguin: 0
OBIECTIVE DE ATINS:
1. Primare:
- să se alimenteze singur
- să se hidrateze singur
- să combatem infecţia
- să-şi exprime diminuarea durerii
- îmbunătăţirea respiraţiei
- eliberarea căilor respiratorii
- să-şi exprime o stare de bine
- să prezinte o temperatură în limite normale
- să aibă somn odihnitor, fără întreruperi
2. Perspective: prevenirea complicaţiilor
45
ANALIZA DATELOR
Nevoia Problema Diagnostic de
nursing
Obiective generale
A respira Dificultate în a
respira
Durere toracică
Prezenţa secreţiilor
Dificultate în a
respira din cauza
procesului infecţios,
manifestată prin
durere toracică,
prezenţa secreţiilor.
Pacientul să poată
respira bine după 3
zile.
Obstrucţia căilor
respiratorii, tuse
uscată, secreţii
dense.
Obstrucţia căilor
respiratorii din
cauza stării de boală
manifestată prin
tuse cu expectoraţie.
Pacientul să-şi
diminueze
eliminarea
secreţiilor în 2 zile.
A bea şi a mânca. Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata, slăbiciune,
durere.
Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata din cauza
slăbiciunii
manifestată prin
imposibilitatea de a
mânca şi a bea
suficient.
Pacientul să se
alimenteze şi să se
hidrateze singur în 2
zile.
Greţuri şi vărsături,
anxietate,
manifestări ale
procesului infecţios.
Greţuri şi vărsături
datorită procesului
infecţios.
Pacientul să-şi
diminueze greţurile
şi vărsăturile în 2
zile.
A elimina. Diaree, crampe
abdominale,
anxietate.
Diaree datorită
procesului infecţios,
manifestat prin
Pacientul să-şi
diminueze scaunele
diareice în 2 zile.
46
scaune lichide şi
frecvente, coloraţie
anormală.
Retenţie urinară.
Proces infecţios.
Retenţie urinară din
cauza procesului
infecţios manifestat
prin oligurie.
Pacientul să poată
elimina normal în 2
zile.
Deshidratare, diaree
şi vărsături.
Deshidratare din
cauza diareei,
manifestată prin
uscăciunea pielii,
oligurie, tahicardie.
Pacientul să fie
echilibrat hidric în 2
zile.
A se mişca şi a avea
o bună postură.
Dificultate de a se
mişca, durere,
oboseală, slăbiciune.
Dificultate de a se
mişca din cauza
durerii manifestată
prin mişcări lente şi
greoaie.
Pacientul să se poată
mobiliza în 2 zile.
Circulaţie
neadecvată,
diminuarea
mobilităţii.
Circulaţie
ne4adecvată
manifestată prin
diminuarea
mobilităţii, datorită
durerii toracice.
Pacientul să se poată
mişca uşor în 2 zile.
A se odihni şi a
dormi.
Dificultate de a se
odihni, anxietate,
durere, tuse.
Dificultate de a se
odihni din cauza
durerii, tusei,
manifestată prin
iritabilitate, somn
agitat, cu treziri
frecvente.
Pacientul să poată
dormi în 2 zile timp
de 7-8 ore.
Insomnie, anxietate, Insomnie Pacientul să se poată
47
durere, stare
depresivă.
manifestată prin
stare de agitaţie,
somn neliniştit din
cauza durerii, stării
depresive.
odihni noaptea şi să
poată dormi fără
treziri în 2 zile.
A menţine
temperatura
corpului în limite
normale.
Hipertermie, proces
infecţios, febră.
Hipertermie
manifestată prin
febră crescută, din
cauza procesului
infecţios.
Pacientul să prezinte
o temperatură în
limite normale în 4
zile.
A fi curat, îngrijit, şi
a-şi proteja
tegumentele.
Dificultate de a face
îngrijiri de igienă,
slăbiciune,
deshidratare, lipsă
de interes.
Dificultate de a face
îngrijiri de igienă
manifestată prin
tegumente
neîngrijite din cauza
slăbiciunii.
Pacientul să-şi facă
îngrijiri de igienă în
termen de 2 zile.
A evita pericolele. Anxietate moderată,
lipsa de cunoaştere a
mijloacelor
ajutătoare.
Anxietate
manifestată prin
stare de apatie din
cauza stării de
boală.
Pacientul să prezinte
o stare de bine în 2
zile.
Durere acută, proces
infecţios.
Durere acută
manifestată prin
junghi toracic, din
cauza procesului
infecţios.
Pacientul să
demonstreze absenţa
semnelor în 3 zile.
A comunica cu
semenii.
Confuzie,
deshidratare,
neadaptare la
situaţie.
Confuzie
manifestată prin
neadaptare la
situaţie datorită
stării de boală.
Pacientul să
exprime încredere
faţă de personalul
medical în 2 zile.
A acţiona după Nelinişte faţă de Nelinişte din cauza Pacientul să
48
credinţe şi valori. semnificaţia propriei
existenţe,
neacceptarea bolii,
frica de moarte.
neacceptării bolii
manifestată prin
stare depresivă,
anxietate.
exprime diminuarea
neliniştii în 2 zile.
A se recrea. Dezinteres în a
îndeplini activităţi
recreative, durere,
stare depresivă,
oboseală.
Dezinteres
manifestat prin
refuzul de a efectua
activităţi din cauza
durerii, stării
depresive.
Pacientul să
exprime interesul în
îndeplinirea
activităţilor în
termen de 2 zile.
Dificultatea de a
îndeplini activităţi
recreative, durere,
dispnee.
Dificultatea de a
îndeplini activităţi
manifestată prin
efectuarea
activităţilor cu
greutate datorită
durerii, dispneei.
Pacientul să
participe la activităţi
de 2 ori pe
săptămână, să
acţioneze singur în 2
zile.
49
GRILA DE EVALUARE A NIVELULUI DE DEPENDENŢĂ
Nevoia Independent Dependent
Moderat
Dependent
Major
Dependent
Total
De a respira şi
de a avea o
bună circulaţie
3
De a bea şi a
mânca.
2
De a elimina 3
De a se mişca şi
de a avea o
bună postură.
2
De a dormi şi a
se odihni.
2
De a se îmbrăca
şi dezbrăca.
1
De a-şi menţine
temperatura
corpului în
limite normale.
3
De a fi curat,
îngrijit, de a
proteja
tegumentele şi
mucoasele.
2
De a evita
pericolele.
1
De a comunica. 2
De a acţiona
conform
1
50
propriilor
convingeri şi
valori, de a
practica religia.
De a fi
preocupat în
vederea
realizării.
1
De a se recrea. 1
De a învăţa
cum să-şi
păstreze
sănătatea.
3
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL CAZULUI I
Nevoia
fundamental
Diagnostic de
nursing
Obiective Intervenţii
autonome
Intervenţii
delegate
Evaluare
51
ă
Problema
1.durere
proces
infecţios
Durere din
cauza
procesului
infecţios
manifestat
prin junghi
toracic.
Pacientul să
nu mai
prezinte
dureri 1 zi.
Măsurarea
funcţiilor
vitale,
observarea
intensităţii
durerii,
educaţia
pacientului
asupra
regulilor de
respectat în
timpul
spitalizării,
aerisirea
salonului şi
asigurarea
temperaturii
optime,
supravegherea
somnului şi
comportament
ul bolnavului.
Recoltarea de
produse
biologice şi
patologice,
însoţirea
pacientului la
examinarea
radiografică şi
la indicaţia
medicului,
administrare
de Penicilina
G cristalină la
6 ore, i.m.,
Clindamicină
10mg în 4
doze i.v. sau
i.m.
Pacientulu
i i s-a
diminuat
durerea.
2.Polipnee
proces
infecţios
Polipnee din
cauza
procesului
infecţios,
manifestat
prin
incapacitatea
de a respira
Pacientul să
poată
respira
normal în 2
zile.
Urmărirea şi
măsurarea
respiraţiei şi
notarea în
foaie în
fiecare zi,
învăţarea
pacientului să
Administrarea
medicaţiei
prescrise de
medic,
Penicilina G,
Ketogal 2,5
ml la 12 ore.
Pacientul
poate
respira
normal.
52
normal. facă exerciţii
de respiraţie.
3.Hipertermi
e diaforeză
frisoane
Hipertermie
datorită
procesului
infecţios,
manifestat
prin
diaforeză,
frisoane.
Pacientul să
prezinte
temperatura
corpului în
limite
normale în
termen de 3
zile.
Schimbarea
lenjeriei de
corp şi de pat,
asigurarea
temperaturii
optime în
salon şi
liniştirea
psihică a
pacientului.
Administrarea
la indicaţia
medicului de
Algocalmin,
1 fiolă/zi,
Calciu, 1
cp/zi.
Starea
pacientulu
i începe să
se
ameliorez
e, nu mai
prezintă
febră, se
continuă
intervenţii
le.
4.Diaree
Dificultate
de a elimina
Diaree din
cauza
procesului
infecţios,
manifestată
prin scaune
lichide şi
frecvente.
Pacientul să
nu mai
prezinte
diaree în 2
zile.
Supraveghere
a pacientului
de câte ori
merge la
toaletă,
urmărirea
scaunului şi
observarea
schimbărilor
produse.
Administrarea
medicaţiei
prescrise de
medic,
antidiareice,
Smecta, 2-3
plicuri/zi.
Pacientul
nu mai
prezintă
scaune
frecvente.
5.Deshidrata
re, febră „în
platou“.
Deshidratare
din cauza
febrei „în
platou“,
manifestată
prin pierdere
în greutate,
vărsături.
Pacientul să
fie echilibrat
hidric în 2
zile.
Asigurarea
confortului
pacientului,
ajutarea să
consume cât
mai multe
lichide cu
ajutorul
paiului,
Administrarea
, la indicaţia
medicului, de
medicamente,
soluţii
perfuzabile.
Pacientul
a reuşit să
se
echilibrez
e hidric.
53
explicarea
necesităţii
consumului
acestora.
6.Anxietate,
starea de
boală.
Anxietate din
cauza stării
de boală,
manifestată
prin
iritabilitate,
nelinişte.
Pacientul să
nu mai fie
anxios în 2
zile.
Suportul
psihic al
pacientului,
sprijinul
acordat
acestuia.
Administrare
de
medicamente
la indicaţia
medicului.
Pacientul
s-a liniştit.
7.Cunoştinţe
insuficiente,
starea de
boală.
Cunoştinţe
insuficiente
datorită
vârstei,
manifestate
prin
necunoaştere
a măsurilor
de prevenire
a bolii, a
tratamentului
.
Pacientul să
înţeleagă şi
să înveţe
despre
importanţa
tratamentulu
i bolii.
Explicarea
evoluţiei bolii,
administrarea
i şi importanţa
tratamentul,
explicarea
măsurilor de
prevenire a
bolii.
Administrarea
medicaţiei
prescrisă de
medic.
Pacientul
are
suficiente
cunoştinţe
.
54
EVALUAREA CAZULUI I
Pacientul B.G., în vârstă de 6 ani, s-a internat cu febră, frison, junghi toracic, stare
generală proastă, tuse, tahicardie.
I s-au efectuat următoarele investigaţii:
- recoltarea de produse biologice şi patologice: proteina C reactivă, VSH,
hemoleucogramă, hematocrit, examen sumar de urină.
- examen radiologic: opacitate omogenă, triunghiulară, cu vârful la hil (triunghiul
WEIL şi MOURIQUAND) limitată lobar sau zonal.
În urma investigaţiilor s-a confirmat diagnosticul de pneumonie pneumococică şi
următoarele diagnostice de nursing:
1. durere, din cauza procesului infecţios, manifestată prin junghi toracic,
tahicardie, creşterea sau micşorarea ritmului respirator.
2. dispnee, datorită procesului infecţios, manifestată prin polipnee, modificarea
amplitudinii respiraţiei, tuse uscată, apoi cu expectoraţie.
3. deshidratare, datorită febrei, manifestată prin greţuri şi vărsături,
oligurie, tahicardie.
4. diaree, datorită procesului infecţios, manifestată prin scaune lichide şi
frecvente, coloraţie anormală a scaunului, crampe abdominale.
5. hipertermie, din cauza procesului infecţios, manifestată prin creşterea
temperaturii peste limitele normalului, frisoane.
6. anxietate, din cauza stării de boală, manifestată prin agitaţie, nelinişte,
insomnie.
7. cunoştinţe insuficiente despre boală, despre măsurile de prevenire,
despre convalescenţă, tratament, satisfacerea nevoilor sale.
În timpul spitalizării s-au acordat următoarele îngrijiri:
1. observarea, măsurarea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor
vitale.
55
2. aplicarea măsurilor de nursing în vederea rezolvării modului de
dependenţă.
3. schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.
4. pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru administrarea
medicamentelor.
5. educaţia sanitară referitoare la adaptarea bolnavului la condiţiile de
spitalizare.
6. control periodic.
Pacientul se externează după 7 zile de spitalizare cu stare generală ameliorată.
56
PREZENTAREA CAZULUI II
2. CULEGEREA DATELOR
Unitatea sanitară: Spitalul de Pediatrie
Localitatea: Piteşti
Secţia: Preşcolari
2.1. INFORMAŢII SOCIALE
Nume: I
Prenume: D
Data naşterii: 21.09.2003
Vârsta: 2 ani
Naţionalitatea: român
Religia: ortodox
Sex: masculin
Adresa: Piteşti, str.T.Ionescu, bl.M2, sc.B, ap.18, judeţul Argeş
Locuinţa: apartament cu două camere
Situaţia familială: bună
Activitatea profesională: preşcolar
Data internării: 20.05.2005
Data externării: 25.05.2005
MOTIVELE INTERNĂRII:
- Obstrucţie nazală;
- Tuse productivă;
- frisoane;
- stare generală proastă;
- febră;
ISTORICUL BOLII
Pacientul I.D., în vârstă de 2 ani, se internează cu tuse, ameţeală, frisoane, apetit
diminuat; boala a debutat în urmă cu 5 zile cu febră; copilul este adus la spital şi internat.
57
DIAGNOSTIC DE INTERNARE: pneumonie pneumococică
MEDICUL CARE ÎNGRIJEŞTE:
Dr. Pănescu Margareta
ANTECEDENTE PERSONALE
- Heredo-colaterale, fără importanţă
- Patologice: pneumonie pneumococică
1.2 INFORMAŢII FIZICE
Greutate: 13 Kg
Înălţime: 80 cm
Născut la 9 luni, naştere fiziologică, greutate – 3100 gr, alimentat natural
CAP
Aspectul şi culoarea tegumentelor: normal colorate
Aspectul gurii: herpes labial
Aspectul nasului: uşor colorat
Aspectul dinţilor: dentiţie completă, cu mici carii
Aspectul părului: spălat dar neîngrijit
Probleme vizuale: nu are
Probleme auditive: nu prezintă
TRUNCHI
Semne particulare: nu prezintă
Aspectul şi culoarea tegumentelor: normal colorate
Sistem osteo-articular: integru
Ţesut adipos: slab reprezentat
PROBLEME RESPIRATORII
- dispnee;
58
- torace normal conformat;
- murmur vezicular diminuat;
- raluri crepitante;
- dureri toracice de tip pleural
PROBLEME CARDIACE
- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară;
- tahicardie;
- puls normal
PROBLEME DIGESTIVE
- apetit diminuat;
- tranzit intestinal: diaree;
- abdomen mobil, uşor dureros la palpare
FICAT ŞI CĂILE BILIARE
- splină nepalpabilă;
- ficat moderat mărit şi sensibil
PROBLEME UROGENITALE
- oligurie;
- loji renale libere, nedureroase la percuţie.
SISTEM NERVOS CENTRAL
- dezvoltare psiho-motorie normal vârstei;
- ROT absent
MEMBRE
Semne particulare: nu prezintă
Aspectul şi culoarea tegumentelor. Normal colorate
Mobilitate osteo-articulară: bună, este dreptaci
Se ridică singur: cu greutate datorită durerii toracice
59
Mers: uşor alterat
2.2. ELEMENTE DE IGIENĂ
Obişnuinţe de igienă individuală
Toaleta:
- îşi face toaleta cu greutate
- se spală pe mâini
Obişnuinţe privind alimentaţia:
- apetit diminuat
- regim;
- alimentaţie obişnuită: fructe, produse din carne
- băuturi preferate: sucuri, ceaiuri
OBICEIURI PRIVIND ELIMINĂRILE
Scaun:
- foloseşte WC
- frecvenţă: 4-5/zi
- aspect: diaree
Urina:
- foloseşte WC
- frecvenţă: oligurie
- aspect: închise la culoare
- miros: fără miros
OBICEIURI PRIVIND ODIHNA
Probleme privind somnul: somn cu întreruperi frecvente datorită stării de rău, agitat
Număr de ore de somn: 4-5 ore/zi
Activitate fizică: redusă
Foloseşte sedative: nu
Poziţie: şezând
60
COMPORTAMENT
Îi place compania celorlalţi, este sociabil
Posibilităţi de a se exprima: oral, scris, mimică
Mod de a-şi petrece timpul liber: este retras
Evoluţia comportamentului cu anturajul. Satisfăcătoare.
ATITUDINEA PACIENTULUI ÎN TRIMPUL CULEGERII INFORMAŢIILOR:
- nu cooperează cu echipa medicală
- atitudine blândă, liniştită,
- este o fire optimistă
ATITUDINEA FAMILIEI FAŢĂ DE BOLNAV:
Familia îl susţine afectiv şi îl vizitează pe perioada de spitalizare
ATITUDINEA PERSOANLULUI FAŢĂ DE BOLNAV:
- atitudinea de simpatie
- sprijină moralul pacientului
- acordă îngrijiri corespunzătoare pacientului zilnic
- răspunde cu promptitudine la cererile acestuia
INFORMAŢII MEDICALE:
Alergii la alimente, la medicamente: nu prezintă
Vaccinări curente efectuate
Grup sanguin: A2
Rh: negativ
OBIECTIVE DE ATINS:
1.Primare:
- să se alimenteze singur
- să se hidrateze singur
61
- să combatem infecţia
- să-şi exprime diminuarea durerii
- îmbunătăţirea respiraţiei
- eliberarea căilor respiratorii
- să-şi exprime o stare de bine
- să prezinte o temperatură în limite normale
- să aibă somn odihnitor, fără întreruperi
2.Perspective: prevenirea complicaţiilor
62
ANALIZA DATELOR
Nevoia Problema Diagnostic de
nursing
Obiective generale
A respira Dificultate în a
respira
Durere toracică
Prezenţa secreţiilor
Dificultate în a
respira din cauza
procesului infecţios,
manifestată prin
durere toracică,
prezenţa secreţiilor.
Pacientul să poată
respira bine după 3
zile.
Obstrucţia căilor
respiratorii, tuse
uscată, secreţii
dense.
Obstrucţia căilor
respiratorii din
cauza stării de boală
manifestată prin
tuse cu expectoraţie.
Pacientul să-şi
diminueze
eliminarea
secreţiilor în 2 zile.
A bea şi a mânca. Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata, slăbiciune,
durere.
Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata din cauza
slăbiciunii
manifestată prin
imposibilitatea de a
mânca şi a bea
suficient.
Pacientul să se
alimenteze şi să se
hidrateze singur în 2
zile.
Greţuri şi vărsături,
anxietate,
manifestări ale
procesului infecţios.
Greţuri şi vărsături
datorită procesului
infecţios.
Pacientul să-şi
diminueze greţurile
şi vărsăturile în 2
zile.
A elimina. Diaree, crampe
abdominale,
anxietate.
Diaree datorită
procesului infecţios,
manifestat prin
Pacientul să-şi
diminueze scaunele
diareice în 2 zile.
63
scaune lichide şi
frecvente, coloraţie
anormală.
Retenţie urinară.
Proces infecţios.
Retenţie urinară din
cauza procesului
infecţios manifestat
prin oligurie.
Pacientul să poată
elimina normal în 2
zile.
Deshidratare, diaree
şi vărsături.
Deshidratare din
cauza diareii,
manifestată prin
uscăciunea pielii,
oligurie, tahicardie.
Pacientul să fie
echilibrat hidric în 2
zile.
A se mişca şi a avea
o bună postură.
Dificultate de a se
mişca, durere,
oboseală, slăbiciune.
Dificultate de a se
mişca din cauza
durerii manifestată
prin mişcări lente şi
greoaie.
Pacientul să se poată
mobiliza în 2 zile.
Circulaţie
neadecvată,
diminuarea
mobilităţii.
Circulaţie
ne4adecvată
manifestată prin
diminuarea
mobilităţii, datorită
durerii toracice.
Pacientul să se poată
mişca uşor în 2 zile.
A se odihni şi a
dormi.
Dificultate de a se
odihni, anxietate,
durere, tuse.
Dificultate de a se
odihni din cauza
durerii, tusei,
manifestată prin
iritabilitate, somn
agitat, cu treziri
frecvente.
Pacientul să poată
dormi în 2 zile timp
de 7-8 ore.
Insomnie, anxietate,
durere, stare
Insomnie
manifestată prin
Pacientul să se poată
odihni noaptea şi să
64
depresivă. stare de agitaţie,
somn neliniştit din
cauza durerii, stării
depresive.
poată dormi fără
treziri în 2 zile.
A menţine
temperatura
corpului în limite
normale.
Hipertermie, proces
infecţios, febră.
Hipertermie
manifestată prin
febră crescută, din
cauza procesului
infecţios.
Pacientul să prezinte
o temperatură în
limite normale în 4
zile.
A fi curat, îngrijit, şi
a-şi proteja
tegumentele.
Dificultate de a face
îngrijiri de igienă,
slăbiciune,
deshidratare, lipsă
de interes.
Dificultate de a face
îngrijiri de igienă
manifestată prin
tegumente
neîngrijite din cauza
slăbiciunii.
Pacientul să-şi facă
îngrijiri de igienă în
termen de 2 zile.
A evita pericolele. Anxietate moderată,
lipsa de cunoaştere a
mijloacelor
ajutătoare.
Anxietate
manifestată prin
stare de apatie din
cauza stării de
boală.
Pacientul să prezinte
o stare de bine în 2
zile.
Durere acută, proces
infecţios.
Durere acută
manifestată prin
junghi toracic, din
cauza procesului
infecţios.
Pacientul să
demonstreze absenţa
semnelor în 3 zile.
A comunica cu
semenii.
Confuzie,
deshidratare,
neadaptare la
situaţie.
Confuzie
manifestată prin
neadaptare la
situaţie datorită
stării de boală.
Pacientul să
exprime încredere
faţă de personalul
medical în 2 zile.
A acţiona după
credinţe şi valori.
Nelinişte faţă de
semnificaţia propriei
Nelinişte din cauza
neacceptării bolii
Pacientul să
exprime diminuarea
65
existenţe,
neacceptarea bolii,
frica de moarte.
manifestată prin
stare depresivă,
anxietate.
neliniştii în 2 zile.
A se recrea. Dezinteres în a
îndeplini activităţi
recreative, durere,
stare depresivă,
oboseală.
Dezinteres
manifestat prin
refuzul de a efectua
activităţi din cauza
durerii, stării
depresive.
Pacientul să
exprime interesul în
îndeplinirea
activităţilor în
termen de 2 zile.
Dificultatea de a
îndeplini activităţi
recreative, durere,
dispnee.
Dificultatea de a
îndeplini activităţi
manifestată prin
efectuarea
activităţilor cu
greutate datorită
durerii, dispneei.
Pacientul să
participe la activităţi
de 2 ori pe
săptămână, să
acţioneze singur în 2
zile.
66
GRILA DE EVALUARE A NIVELULUI DE DEPENDENŢĂ
Nevoia Independent Dependent
Moderat
Dependent
Major
Dependent
Total
De a respira şi
de a avea o
bună circulaţie
2
De a bea şi a
mânca.
2
De a elimina 3
De a se mişca şi
de a avea o
bună postură.
2
De a dormi şi a
se odihni.
2
De a se îmbrăca
şi dezbrăca.
1
De a-şi menţine
temperatura
corpului în
limite normale.
3
De a fi curat,
îngrijit, de a
proteja
tegumentele şi
mucoasele.
2
De a evita
pericolele.
1
De a comunica. 2
De a acţiona 1
67
conform
propriilor
convingeri şi
valori, de a
practica religia.
De a fi
preocupat în
vederea
realizării.
1
De a se recrea. 1
De a învăţa
cum să-şi
păstreze
sănătatea.
3
68
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL CAZULUI II
Nevoia
fundamentală
Problema
Diagnostic de
nursing
Obiective Intervenţii
autonome
Intervenţii
delegate
Evaluare
1.Jungh toracic
proces infecţios
Junghi toracic
din cauza
procesului
infecţios
manifestat
prin dureri
intercostale..
Pacientul să
nu mai
prezinte
dureri 2 zile.
Măsurarea
funcţiilor vitale,
observarea
intensităţii
durerii, educaţia
pacientului
asupra regulilor
de respectat în
timpul
spitalizării,
aerisirea
salonului şi
asigurarea
temperaturii
optime,
supravegherea
somnului şi
comportamentul
bolnavului.
Recoltarea de
produse
biologice şi
patologice,
însoţirea
pacientului la
examinarea
radiografică şi
la indicaţia
medicului,
administrare de
Gentamicină 60
mg i.v. 2 ml
Ampicilină 1,5
mg în 4 doze
i.v. sau i.m,
Medocef 4 ml
i.v..
Pacientului i
s-a diminuat
durerea.
2.Dispnee
proces infecţios
Dispnee
datorită stării
de boală
manifestata
prin tahipnee.
Pacientul să
poată respira
normal în 2
zile.
Urmărirea şi
măsurarea
respiraţiei şi
notarea în foaie
în fiecare zi,
învăţarea
Administrarea
medicaţiei
prescrise de
medic, Ketogal
2,5 ml la 12
ore,
Pacientul
poate
respira
normal.
69
pacientului să
facă exerciţii de
respiraţie.
oxigenoterapie,
Paracetamol 5
ml de 2 ori/zi,
Ambroxol
3 x 15 pic/zi.
3.Hipertermie,
frisoane
Hipertermie
datorită
procesului
infecţios,
manifestat
prin frisoane.
Pacientul să
prezinte
temperatura
corpului în
limite
normale în
termen de 3
zile.
Schimbarea
lenjeriei de corp
şi de pat,
asigurarea
temperaturii
optime în salon
şi liniştirea
psihică a
pacientului.
Administrarea
la indicaţia
medicului de
antitermice.
Starea
pacientului
începe să se
amelioreze,
nu mai
prezintă
febră, se
continuă
intervenţiile.
4.Obstrucţie
nazală, stare de
boală.
Obstrucţie
nazală din
cauza stării de
boală,
manifestată
prin deficit de
a respira,
secreţii dense.
Pacientul să
respire
normal şi să-
şi diminueze
secreţiile în 3
zile.
Administrarea de
oxigenoterapie,
învăţarea
pacientului să
facă exerciţii
respiratorii,
aerisirea
salonului şi
oferirea unui
mediu ambiant
favorabil
Administrarea
medicaţiei
prescrise de
medic,
expectorante şi
picături nazale.
Pacientul
respiră
normal, i s-
au diminuat
secreţiile.
5.Deshidratare,
ameţeală
Deshidratare
din cauza
febrei
manifestată
prin ameţeală,
oligurie.
Pacientul să
fie echilibrat
hidric în 2
zile.
Asigurarea
confortului
pacientului,
ajutarea să
consume cât mai
multe lichide cu
ajutorul paiului,
Administrarea,
la indicaţia
medicului, de
soluţii
perfuzabile.
Pacientul
este
echilibrat
hidric.
70
explicarea
necesităţii
consumului
acestora.
6.Agitaţie,
stare de boală.
Agitaţie din
cauza stării de
boală,
manifestată
prin
neînţelegerea
simptomelor
bolii.
Pacientul să
fie liniştit în 2
zile.
Suportul psihic
al pacientului,
sprijinul acordat
acestuia şi
distragerea
atenţiei prin
activităţi care-l
atrag..
Administrare de
medicamente la
indicaţia
medicului.
Pacientul
este liniştit.
7.Neputinţă,
incapacitate de
a lua decizii.
Neputinţă
datorită
vârstei şi stării
de boală,
manifestată
prin
incapacitate
de a lua
decizii.
Pacientul să
înţeleagă
importanţa
intervenţiilor.
Asigurarea
sprijinului
necesar, aerisirea
salonului.,
implicarea
alături de pacient
în activităţi
recreative.
Administrarea
medicaţiei
prescrisă de
medic.
Pacientul
este liniştit
şi răspunde
bine la
tratament.
71
EVALUAREA CAZULUI II
Pacientul I.D., în vârstă de 2 ani, s-a internat cu febră, frison, stare generală
proastă, tuse productivă.
I s-au efectuat următoarele investigaţii:
- recoltarea de produse biologice şi patologice: VSH, hemoleucogramă cu
formulă, examen de urină hematocrit.
- examen radiologic: opacitate omogenă, triunghiulară, cu vârful la hil (triunghiul
WEIL şi MOURIQUAND) limitată lobar sau zonal.
În urma investigaţiilor s-a confirmat diagnosticul de pneumonie pneumococică şi
următoarele diagnostice de nursing:
1. durere, din cauza procesului infecţios, manifestată prin junghi toracic,
tahicardie, creşterea sau micşorarea ritmului respirator.
2. deshidratare, datorită febrei, manifestată prin greţuri şi vărsături, oligurie,
tahicardie.
3. diaree, datorită procesului infecţios, manifestată prin scaune lichide şi frecvente,
coloraţie anormală a scaunului, crampe abdominale.
4. hipertermie, din cauza procesului infecţios, manifestată prin creşterea
temperaturii peste limitele normalului, frisoane.
5. anxietate, din cauza stării de boală, manifestată prin agitaţie, nelinişte, insomnie.
6. cunoştinţe insuficiente despre boală, despre măsurile de prevenire, despre
convalescenţă, tratament, satisfacerea nevoilor sale.
În timpul spitalizării s-au acordat următoarele îngrijiri:
1. observarea, măsurarea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale.
2. aplicarea măsurilor de nursing în vederea rezolvării modului de
dependenţă.
3. schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.
4. pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru administrarea
medicamentelor.
5. educaţia sanitară referitoare la adaptarea bolnavului la condiţiile de
spitalizare.
72
6. control periodic.
Pacientul se externează după 6 zile de spitalizare cu stare generală ameliorată.
73
PREZENTAREA CAZULUI III
3. CULEGEREA DATELOR
Unitatea sanitară: Spitalul de Pediatrie
Localitatea: Piteşti
Secţia: Preşcolari
3.1. INFORMAŢII SOCIALE
Nume: V
Prenume: I
Data naşterii: 21.02.2001
Vârsta: 4 ani
Naţionalitatea: român
Religia: ortodox
Sex: masculin
Adresa: comuna Valea Mare, oraşul Ştefăneşti, judeţul Argeş
Locuinţa: casă, cu 2 camere
Situaţia familială: bună
Activitatea profesională: preşcolar
Data internării: 17.06.2005
Data externării: 25.06.2005
MOTIVELE INTERNĂRII:
- febră;
- frison;
- tahicardie;
- diaree;
- tuse;
ISTORICUL BOLII
74
Pacientul V.I., în vârstă de 4 ani, se internează cu febră, tuse, stare generală
proastă, apetit diminuat; boala debutează în urmă cu 2 zile cu obstrucţie nazală; copilul
este adus la spital şi internat.
DIAGNOSTIC DE INTERNARE: pneumonie pneumococică
MEDICUL CARE ÎNGRIJEŞTE:
Dr. Pănescu Margareta
ANTECEDENTE PERSONALE
- Heredo-colaterale: neagă TBC în familie
- Patologice: pneumonie pneumococică
1.2 INFORMAŢII FIZICE
Greutate: 15 Kg
Înălţime: 1,00 m
Născut la 9 luni, naştere fiziologică, alimentat diversificat
CAP
Aspectul şi culoarea tegumentelor: uşor deshidratate şi palide
Aspectul gurii: herpes labial
Aspectul nasului: uşor colorat
Aspectul dinţilor: dentiţie completă, cu mici carii
Aspectul părului: spălat dar neîngrijit
Probleme vizuale: nu are
Probleme auditive: nu prezintă
TRUNCHI
Semne particulare: nu prezintă
Aspectul şi culoarea tegumentelor: palide, deshidratate
Sistem osteo-articular: integru
Ţesut adipos: slab reprezentat
75
PROBLEME RESPIRATORII
- dispnee;
- torace normal conformat;
- murmur vezicular diminuat;
- raluri crepitante;
- dureri toracice de tip pleural
PROBLEME CARDIACE
- şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară;
- tahicardie;
PROBLEME DIGESTIVE
- apetit diminuat;
- tranzit intestinal: diaree;
FICAT ŞI CĂILE BILIARE
- splină nepalpabile;
- ficat moderat mărit şi sensibil
PROBLEME UROGENITALE
- micţiuni;
- oligurie;
SISTEM NERVOS CENTRAL
- dezvoltare psiho-motorie normal vârstei;
- ROT absent
MEMBRE
Semne particulare: nu prezintă
76
Aspectul şi culoarea tegumentelor. uşor deshidratate şi palide
Mobilitate osteo-articulară: bună, este dreptaci
Se ridică singur: cu greutate datorită durerii toracice
Mers: uşor alterat
3.2. ELEMENTE DE IGIENĂ
Obişnuinţe de igienă individuală
Toaleta:
- îşi face toaleta cu greutate
- se spală pe mâini
Obişnuinţe privind alimentaţia:
- apetit diminuat
- regim:
- serveşte masa cu greutate
- alimentaţie obişnuită: fructe, produse din carne
- băuturi preferate: sucuri, ceaiuri
OBICEIURI PRIVIND ELIMINĂRILE
Scaun:
- foloseşte WC
- frecvenţă: 4-5/zi
- aspect: diaree
Urina:
- foloseşte WC
- frecvenţă: oligurie
- aspect: închise la culoare
- miros: fără miros
OBICEIURI PRIVIND ODIHNA
Probleme privind somnul: somn cu întreruperi frecvente datorită stării de rău, agitat
Număr de ore de somn: 4-5 ore/zi
77
Activitate fizică: redusă
Foloseşte sedative: nu
Poziţie: şezând
COMPORTAMENT
Îi place compania celorlalţi, este sociabil
Posibilităţi de a se exprima: oral, scris, mimică
Mod de a-şi petrece timpul liber: discută cu ceilalţi pacienţi
Evoluţia comportamentului cu anturajul. satisfăcătoare, dezvoltă relaţii de prietenie
ATITUDINEA PACIENTULUI ÎN TRIMPUL CULEGERII INFORMAŢIILOR:
- cooperează cu echipa medicală
- atitudine blândă, liniştită, degajată
- răspunde cu uşurinţă la întrebări
- este o fire optimistă
ATITUDINEA FAMILIEI FAŢĂ DE BOLNAV:
Familia îl susţine afectiv şi îl vizitează pe perioada de spitalizare
ATITUDINEA PERSOANLULUI FAŢĂ DE BOLNAV:
- atitudinea de simpatie
- sprijină moralul pacientului
- acordă îngrijiri corespunzătoare pacientului zilnic
- răspunde cu promptitudine la cererile acestuia
INFORMAŢII MEDICALE:
Alergii la alimente, la medicamente: nu prezintă
Vaccinări curente efectuate
OBIECTIVE DE ATINS:
78
1.Primare:
- să se alimenteze singur
- să se hidrateze singur
- să combatem infecţia
- să-şi exprime diminuarea durerii
- îmbunătăţirea respiraţiei
- eliberarea căilor respiratorii
- să-şi exprime o stare de bine
- să prezinte o temperatură în limite normale
- să aibă somn odihnitor, fără întreruperi
2.Perspective: prevenirea complicaţiilor
79
ANALIZA DATELOR
Nevoia Problema Diagnostic de
nursing
Obiective generale
A respira Dificultate în a
respira
Durere toracică
Prezenţa secreţiilor
Dificultate în a
respira din cauza
procesului infecţios,
manifestată prin
durere toracică,
prezenţa secreţiilor.
Pacientul să poată
respira bine după 3
zile.
Obstrucţia căilor
respiratorii, tuse
uscată, secreţii
dense.
Obstrucţia căilor
respiratorii din
cauza stării de boală
manifestată prin
tuse cu expectoraţie.
Pacientul să-şi
diminueze
eliminarea
secreţiilor în 2 zile.
A bea şi a mânca. Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata, slăbiciune,
durere.
Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata din cauza
slăbiciunii
manifestată prin
imposibilitatea de a
mânca şi a bea
suficient.
Pacientul să se
alimenteze şi să se
hidrateze singur în 2
zile.
Greţuri şi vărsături,
anxietate,
manifestări ale
procesului infecţios.
Greţuri şi vărsături
datorită procesului
infecţios.
Pacientul să-şi
diminueze greţurile
şi vărsăturile în 2
zile.
A elimina. Diaree, crampe
abdominale,
anxietate.
Diaree datorită
procesului infecţios,
manifestat prin
Pacientul să-şi
diminueze scaunele
diareice în 2 zile.
80
scaune lichide şi
frecvente, coloraţie
anormală.
Retenţie urinară.
Proces infecţios.
Retenţie urinară din
cauza procesului
infecţios manifestat
prin oligurie.
Pacientul să poată
elimina normal în 2
zile.
Deshidratare, diaree
şi vărsături.
Deshidratare din
cauza diareii,
manifestată prin
uscăciunea pielii,
oligurie, tahicardie.
Pacientul să fie
echilibrat hidric în 2
zile.
A se mişca şi a avea
o bună postură.
Dificultate de a se
mişca, durere,
oboseală, slăbiciune.
Dificultate de a se
mişca din cauza
durerii manifestată
prin mişcări lente şi
greoaie.
Pacientul să se poată
mobiliza în 2 zile.
Circulaţie
neadecvată,
diminuarea
mobilităţii.
Circulaţie
ne4adecvată
manifestată prin
diminuarea
mobilităţii, datorită
durerii toracice.
Pacientul să se poată
mişca uşor în 2 zile.
A se odihni şi a
dormi.
Dificultate de a se
odihni, anxietate,
durere, tuse.
Dificultate de a se
odihni din cauza
durerii, tusei,
manifestată prin
iritabilitate, somn
agitat, cu treziri
frecvente.
Pacientul să poată
dormi în 2 zile timp
de 7-8 ore.
Insomnie, anxietate,
durere, stare
Insomnie
manifestată prin
Pacientul să se poată
odihni noaptea şi să
81
depresivă. stare de agitaţie,
somn neliniştit din
cauza durerii, stării
depresive.
poată dormi fără
treziri în 2 zile.
A menţine
temperatura
corpului în limite
normale.
Hipertermie, proces
infecţios, febră.
Hipertermie
manifestată prin
febră crescută, din
cauza procesului
infecţios.
Pacientul să prezinte
o temperatură în
limite normale în 4
zile.
A fi curat, îngrijit, şi
a-şi proteja
tegumentele.
Dificultate de a face
îngrijiri de igienă,
slăbiciune,
deshidratare, lipsă
de interes.
Dificultate de a face
îngrijiri de igienă
manifestată prin
tegumente
neîngrijite din cauza
slăbiciunii.
Pacientul să-şi facă
îngrijiri de igienă în
termen de 2 zile.
A evita pericolele. Anxietate moderată,
lipsa de cunoaştere a
mijloacelor
ajutătoare.
Anxietate
manifestată prin
stare de apatie din
cauza stării de
boală.
Pacientul să prezinte
o stare de bine în 2
zile.
Durere acută, proces
infecţios.
Durere acută
manifestată prin
junghi toracic, din
cauza procesului
infecţios.
Pacientul să
demonstreze absenţa
semnelor în 3 zile.
A comunica cu
semenii.
Confuzie,
deshidratare,
neadaptare la
situaţie.
Confuzie
manifestată prin
neadaptare la
situaţie datorită
stării de boală.
Pacientul să
exprime încredere
faţă de personalul
medical în 2 zile.
A acţiona după
credinţe şi valori.
Nelinişte faţă de
semnificaţia propriei
Nelinişte din cauza
neacceptării bolii
Pacientul să
exprime diminuarea
82
existenţe,
neacceptarea bolii,
frica de moarte.
manifestată prin
stare depresivă,
anxietate.
neliniştii în 2 zile.
A se recrea. Dezinteres în a
îndeplini activităţi
recreative, durere,
stare depresivă,
oboseală.
Dezinteres
manifestat prin
refuzul de a efectua
activităţi din cauza
durerii, stării
depresive.
Pacientul să
exprime interesul în
îndeplinirea
activităţilor în
termen de 2 zile.
Dificultatea de a
îndeplini activităţi
recreative, durere,
dispnee.
Dificultatea de a
îndeplini activităţi
manifestată prin
efectuarea
activităţilor cu
greutate datorită
durerii, dispneei.
Pacientul să
participe la activităţi
de 2 ori pe
săptămână, să
acţioneze singur în 2
zile.
83
GRILA DE EVALUARE A NIVELULUI DE DEPENDENŢĂ
Nevoia Independent Dependent
Moderat
Dependent
Major
Dependent
Total
De a respira şi
de a avea o
bună circulaţie
2
De a bea şi a
mânca.
2
De a elimina 3
De a se mişca şi
de a avea o
bună postură.
2
De a dormi şi a
se odihni.
2
De a se îmbrăca
şi dezbrăca.
1
De a-şi menţine
temperatura
corpului în
limite normale.
3
De a fi curat,
îngrijit, de a
proteja
tegumentele şi
mucoasele.
2
De a evita
pericolele.
1
De a comunica. 2
De a acţiona 1
84
conform
propriilor
convingeri şi
valori, de a
practica religia.
De a fi
preocupat în
vederea
realizării.
1
De a se recrea. 1
De a învăţa
cum să-şi
păstreze
sănătatea.
3
85
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL CAZULUI III
Nevoia
fundamentală
Problema
Diagnostic
de nursing
Obiective Intervenţii
autonome
Intervenţii
delegate
Evaluare
1.junghi toracic
proces infecţios
Junghi
toracic din
cauza
procesului
infecţios
manifestat
prin dureri
intercostale..
Pacientul
să nu mai
prezinte
dureri 2
zile.
Măsurarea
funcţiilor vitale,
observarea
intensităţii
durerii, educaţia
pacientului
asupra regulilor
de respectat în
timpul
spitalizării,
aerisirea
salonului şi
asigurarea
temperaturii
optime,
supravegherea
somnului şi
comportamentul
bolnavului.
Recoltarea de
produse
biologice şi
patologice,
însoţirea
pacientului la
examinarea
radiografică şi
la indicaţia
medicului,
administrare de
Gentamicină 60
mg i.v. 2 ml
Ampicilină 1,5
mg în 4 doze
i.v. sau i.m,
Medocef 4 ml
i.v..
Pacientulu
i i s-a
diminuat
durerea.
2.Dispnee
proces infecţios
Dispnee
datorită stării
de boală
manifestata
prin
tahipnee.
Pacientul
să poată
respira
normal în
2 zile.
Urmărirea şi
măsurarea
respiraţiei şi
notarea în foaie
în fiecare zi,
învăţarea
Administrarea
medicaţiei
prescrise de
medic, Ketogal
2,5 ml la 12 ore,
oxigenoterapie,
Pacientul
poate
respira
normal.
86
pacientului să
facă exerciţii de
respiraţie.
Paracetamol 5
ml de 2 ori/zi,
Ambroxol 3 x
15 pic/zi.
3.Hipertermie,
frisoane
Hipertermie
datorită
procesului
infecţios,
manifestat
prin frisoane.
Pacientul
să prezinte
temperatur
a corpului
în limite
normale în
termen de
3 zile.
Schimbarea
lenjeriei de corp
şi de pat,
asigurarea
temperaturii
optime în salon
şi liniştirea
psihică a
pacientului.
Administrarea
la indicaţia
medicului de
antitermice.
Starea
pacientulu
i începe să
se
ameliorez
e, nu mai
prezintă
febră, se
continuă
intervenţii
le.
4.Obstrucţie
nazală, stare de
boală.
Obstrucţie
nazală din
cauza stării
de boală,
manifestată
prin deficit
de a respira,
secreţii
dense.
Pacientul
să respire
normal şi
să-şi
diminueze
secreţiile
în 3 zile.
Administrarea
de
oxigenoterapie,
învăţarea
pacientului să
facă exerciţii
respiratorii,
aerisirea
salonului şi
oferirea unui
mediu ambiant
favorabil
Administrarea
medicaţiei
prescrise de
medic,
expectorante şi
picături nazale.
Pacientul
respiră
normal, i
s-au
diminuat
secreţiile.
5.Deshidratare,
ameţeală
Deshidratare
din cauza
febrei
manifestată
prin
Pacientul
să fie
echilibrat
hidric în 2
zile.
Asigurarea
confortului
pacientului,
ajutarea să
consume cât
Administrarea,
la indicaţia
medicului, de
soluţii
perfuzabile.
Pacientul
este
echilibrat
hidric.
87
ameţeală,
oligurie.
mai multe
lichide cu
ajutorul paiului,
explicarea
necesităţii
consumului
acestora.
6.Agitaţie,
stare de boală.
Agitaţie din
cauza stării
de boală,
manifestată
prin
neînţelegerea
simptomelor
bolii.
Pacientul
să fie
liniştit în 2
zile.
Suportul psihic
al pacientului,
sprijinul acordat
acestuia şi
distragerea
atenţiei prin
activităţi care-l
atrag..
Administrare de
medicamente la
indicaţia
medicului.
Pacientul
este
liniştit.
7.Neputinţă,
incapacitate de
a lua decizii.
Neputinţă
datorită
vârstei şi
stării de
boală,
manifestată
prin
incapacitate
de a lua
decizii.
Pacientul
să
înţeleagă
importanţa
intervenţii
lor.
Asigurarea
sprijinului
necesar,
aerisirea
salonului.,
implicarea
alături de
pacient în
activităţi
recreative.
Administrarea
medicaţiei
prescrisă de
medic.
Pacientul
este
liniştit şi
răspunde
bine la
tratament.
88
EVALUAREA CAZULUI III
Pacientul V.I. în vârstă de 4 ani, s-a internat cu febră, frison, junghi toracic, stare
generală proastă, tuse..
I s-au efectuat următoarele investigaţii:
- recoltarea de produse biologice şi patologice: VSH, hemoleucogramă,
hematocrit, examen sumar de urină.
- examen radiologic: opacitate omogenă.
În urma investigaţiilor s-a confirmat diagnosticul de pneumonie pneumococică şi
următoarele diagnostice de nursing:
1. junghi toracic, din cauza procesului infecţios, manifestată prin junghi toracic,
tahicardie, creşterea sau micşorarea ritmului respirator.
2. dispnee, datorită procesului infecţios, manifestată prin polipnee, modificarea
amplitudinii respiraţiei, tuse uscată, apoi cu expectoraţie.
3. deshidratare, datorită febrei, manifestată prin greţuri şi vărsături, oligurie, tahicardie.
4. diaree, datorită procesului infecţios, manifestată prin scaune lichide şi frecvente,
coloraţie anormală a scaunului, crampe abdominale.
5. hipertermie, din cauza procesului infecţios, manifestată prin creşterea temperaturii
peste limitele normalului, frisoane.
6. anxietate, din cauza stării de boală, manifestată prin agitaţie, nelinişte, insomnie.
În timpul spitalizării s-au acordat următoarele îngrijiri:
1. observarea, măsurarea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale.
2. aplicarea măsurilor de nursing în vederea rezolvării modului de
dependenţă.
3. schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.
4. pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru administrarea
medicamentelor.
5. educaţia sanitară referitoare la adaptarea bolnavului la condiţiile de
spitalizare.
6. control periodic.
Pacientul se externează după 9 zile de spitalizare cu stare generală ameliorată.
89
90
PREZENTAREA CAZULUI IV
4. CULEGEREA DATELOR
Unitatea sanitară: Spitalul de Pediatrie
Localitatea: Piteşti
Secţia: Şcolari
4.1. INFORMAŢII SOCIALE
Nume: B
Prenume: D
Data naşterii: 21.05.1991
Vârsta: 14 ani
Naţionalitatea: român
Religia: ortodox
Sex: masculin
Adresa: comuna Albeşti, judeţul Argeş
Locuinţa: casă, cu lumină electrică
Situaţia familială: bună
Activitatea profesională: elev
Data internării: 16.07.2005
Data externării: 23.07.2005
MOTIVELE INTERNĂRII:
- febră;
- frison;
- diaree;
- cefalee;
- tuse;
- junghi toracic.
91
ISTORICUL BOLII
Pacientul B.D. în vârstă de 14 ani, se prezintă în urmă cu 2 zile cu febră, stare
generală influenţată şi disfagie.
DIAGNOSTIC DE INTERNARE: pneumonie pneumococică
MEDICUL CARE ÎNGRIJEŞTE:
Dr. Pănescu Margareta
ANTECEDENTE PERSONALE
- Heredo-colaterale, fără importanţă
- Patologice: pneumonie pneumococică
1.2 INFORMAŢII FIZICE
Greutate: 48,5 Kg
Înălţime: 1,26 m
Născut la 9 luni, naştere fiziologică, greutate – 3100 gr, alimentat natural
CAP
Aspectul şi culoarea tegumentelor: uşor deshidratate şi palide
Aspectul gurii: herpes labial
Aspectul nasului: uşor colorat
Aspectul dinţilor: dentiţie completă, cu mici carii
Aspectul părului: spălat dar neîngrijit
Probleme vizuale: nu are
Probleme auditive: nu prezintă
TRUNCHI
semne particulare: nu prezintă
Aspectul şi culoarea tegumentelor: palide, deshidratate
Sistem osteo-articular: integru
Ţesut adipos: slab reprezentat
92
PROBLEME RESPIRATORII
- dispnee;
- tahipnee;
- torace normal conformat;
- murmur vezicular diminuat;
- matitate;
- raluri crepitante;
- dureri toracice de tip pleural
PROBLEME CARDIACE
- frecătură pericardică spaţiul V intercostal pe linia medioclaviculară;
- suflu sistolic grad II parasternal stâng.
PROBLEME DIGESTIVE
- apetit diminuat;
- tranzit intestinal: diaree;
- abdomen mobil, uşor dureros la palpare
FICAT ŞI CĂILE BILIARE
- splină nepalpabile;
- ficat moderat mărit şi sensibil
PROBLEME UROGENITALE
- micţiuni;
- oligurie;
- loji renale libere, nedureroase la percuţie;
SISTEM NERVOS CENTRAL
- dezvoltare psiho-motorie normal vârstei;
- ROT absent
93
MEMBRE
Semne particulare: nu prezintă
Aspectul şi culoarea tegumentelor. uşor deshidratate şi palide
Mobilitate osteo-articulară: bună, este dreptaci
Se ridică singur: cu greutate datorită durerii toracice
Mers: uşor alterat
4.2. ELEMENTE DE IGIENĂ
Obişnuinţe de igienă individuală
Toaleta:
- îşi face toaleta cu greutate
- se spală pe mâini
- neglijează să se aranjeze
- nu se piaptănă
Obişnuinţe privind alimentaţia:
- apetit diminuat
- regim:
- serveşte masa cu greutate
- alimentaţie obişnuită: fructe, produse din carne
- băuturi preferate: sucuri, ceaiuri
OBICEIURI PRIVIND ELIMINĂRILE
Scaun:
- foloseşte WC
- frecvenţă: 4-5/zi
- aspect: diaree
Urina:
- foloseşte WC
- frecvenţă: oligurie
- aspect: închise la culoare
94
- miros: fără miros
OBICEIURI PRIVIND ODIHNA
Probleme privind somnul: somn cu întreruperi frecvente datorită stării de rău, agitat
Număr de ore de somn: 4-5 ore/zi
Activitate fizică: redusă
Foloseşte sedative: nu
Poziţie: şezând
COMPORTAMENT
Îi place compania celorlalţi, este sociabil
Posibilităţi de a se exprima: oral, scris, mimică
Mod de a-şi petrece timpul liber: discută cu ceilalţi pacienţi
Evoluţia comportamentului cu anturajul. satisfăcătoare, dezvoltă relaţii de prietenie
ATITUDINEA PACIENTULUI ÎN TRIMPUL CULEGERII INFORMAŢIILOR:
- cooperează cu echipa medicală
- atitudine blândă, liniştită, degajată
- răspunde cu uşurinţă la întrebări
- este o fire optimistă
ATITUDINEA FAMILIEI FAŢĂ DE BOLNAV:
Familia îl susţine afectiv şi îl vizitează pe perioada de spitalizare
ATITUDINEA PERSOANLULUI FAŢĂ DE BOLNAV:
- atitudinea de simpatie
- sprijină moralul pacientului
- acordă îngrijiri corespunzătoare pacientului zilnic
- răspunde cu promptitudine la cererile acestuia
INFORMAŢII MEDICALE:
95
Alergii la alimente, la medicamente: nu prezintă
Vaccinări curente efectuate
Grup sanguin: 0
Rh: negativ
OBIECTIVE DE ATINS:
1.Primare:
- să se alimenteze singur
- să se hidrateze singur
- să combatem infecţia
- să-şi exprime diminuarea durerii
- îmbunătăţirea respiraţiei
- eliberarea căilor respiratorii
- să-şi exprime o stare de bine
- să prezinte o temperatură în limite normale
- să aibă somn odihnitor, fără întreruperi
2.Perspective: prevenirea complicaţiilor
96
ANALIZA DATELOR
Nevoia Problema Diagnostic de
nursing
Obiective generale
A respira Dificultate în a
respira
Durere toracică
Prezenţa secreţiilor
Dificultate în a
respira din cauza
procesului infecţios,
manifestată prin
durere toracică,
prezenţa secreţiilor.
Pacientul să poată
respira bine după 3
zile.
Obstrucţia căilor
respiratorii, tuse
uscată, secreţii
dense.
Obstrucţia căilor
respiratorii din
cauza stării de boală
manifestată prin
tuse cu expectoraţie.
Pacientul să-şi
diminueze
eliminarea
secreţiilor în 2 zile.
A bea şi a mânca. Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata, slăbiciune,
durere.
Dificultate în a se
alimenta şi a se
hidrata din cauza
slăbiciunii
manifestată prin
imposibilitatea de a
mânca şi a bea
suficient.
Pacientul să se
alimenteze şi să se
hidrateze singur în 2
zile.
Greţuri şi vărsături,
anxietate,
manifestări ale
procesului infecţios.
Greţuri şi vărsături
datorită procesului
infecţios.
Pacientul să-şi
diminueze greţurile
şi vărsăturile în 2
zile.
A elimina. Diaree, crampe
abdominale,
anxietate.
Diaree datorită
procesului infecţios,
manifestat prin
Pacientul să-şi
diminueze scaunele
diareice în 2 zile.
97
scaune lichide şi
frecvente, coloraţie
anormală.
Retenţie urinară.
Proces infecţios.
Retenţie urinară din
cauza procesului
infecţios manifestat
prin oligurie.
Pacientul să poată
elimina normal în 2
zile.
Deshidratare, diaree
şi vărsături.
Deshidratare din
cauza diareii,
manifestată prin
uscăciunea pielii,
oligurie, tahicardie.
Pacientul să fie
echilibrat hidric în 2
zile.
A se mişca şi a avea
o bună postură.
Dificultate de a se
mişca, durere,
oboseală, slăbiciune.
Dificultate de a se
mişca din cauza
durerii manifestată
prin mişcări lente şi
greoaie.
Pacientul să se poată
mobiliza în 2 zile.
Circulaţie
neadecvată,
diminuarea
mobilităţii.
Circulaţie
ne4adecvată
manifestată prin
diminuarea
mobilităţii, datorită
durerii toracice.
Pacientul să se poată
mişca uşor în 2 zile.
A se odihni şi a
dormi.
Dificultate de a se
odihni, anxietate,
durere, tuse.
Dificultate de a se
odihni din cauza
durerii, tusei,
manifestată prin
iritabilitate, somn
agitat, cu treziri
frecvente.
Pacientul să poată
dormi în 2 zile timp
de 7-8 ore.
Insomnie, anxietate,
durere, stare
Insomnie
manifestată prin
Pacientul să se poată
odihni noaptea şi să
98
depresivă. stare de agitaţie,
somn neliniştit din
cauza durerii, stării
depresive.
poată dormi fără
treziri în 2 zile.
A menţine
temperatura
corpului în limite
normale.
Hipertermie, proces
infecţios, febră.
Hipertermie
manifestată prin
febră crescută, din
cauza procesului
infecţios.
Pacientul să prezinte
o temperatură în
limite normale în 4
zile.
A fi curat, îngrijit, şi
a-şi proteja
tegumentele.
Dificultate de a face
îngrijiri de igienă,
slăbiciune,
deshidratare, lipsă
de interes.
Dificultate de a face
îngrijiri de igienă
manifestată prin
tegumente
neîngrijite din cauza
slăbiciunii.
Pacientul să-şi facă
îngrijiri de igienă în
termen de 2 zile.
A evita pericolele. Anxietate moderată,
lipsa de cunoaştere a
mijloacelor
ajutătoare.
Anxietate
manifestată prin
stare de apatie din
cauza stării de
boală.
Pacientul să prezinte
o stare de bine în 2
zile.
Durere acută, proces
infecţios.
Durere acută
manifestată prin
junghi toracic, din
cauza procesului
infecţios.
Pacientul să
demonstreze absenţa
semnelor în 3 zile.
A comunica cu
semenii.
Confuzie,
deshidratare,
neadaptare la
situaţie.
Confuzie
manifestată prin
neadaptare la
situaţie datorită
stării de boală.
Pacientul să
exprime încredere
faţă de personalul
medical în 2 zile.
A acţiona după
credinţe şi valori.
Nelinişte faţă de
semnificaţia propriei
Nelinişte din cauza
neacceptării bolii
Pacientul să
exprime diminuarea
99
existenţe,
neacceptarea bolii,
frica de moarte.
manifestată prin
stare depresivă,
anxietate.
neliniştii în 2 zile.
A se recrea. Dezinteres în a
îndeplini activităţi
recreative, durere,
stare depresivă,
oboseală.
Dezinteres
manifestat prin
refuzul de a efectua
activităţi din cauza
durerii, stării
depresive.
Pacientul să
exprime interesul în
îndeplinirea
activităţilor în
termen de 2 zile.
Dificultatea de a
îndeplini activităţi
recreative, durere,
dispnee.
Dificultatea de a
îndeplini activităţi
manifestată prin
efectuarea
activităţilor cu
greutate datorită
durerii, dispneei.
Pacientul să
participe la activităţi
de 2 ori pe
săptămână, să
acţioneze singur în 2
zile.
100
GRILA DE EVALUARE A NIVELULUI DE DEPENDENŢĂ
Nevoia Independent Dependent
Moderat
Dependent
Major
Dependent
Total
De a respira şi de a
avea o bună
circulaţie
3
De a bea şi a mânca. 2
De a elimina 3
De a se mişca şi de a
avea o bună postură.
2
De a dormi şi a se
odihni.
2
De a se îmbrăca şi
dezbrăca.
1
De a-şi menţine
temperatura corpului
în limite normale.
3
De a fi curat, îngrijit,
de a proteja
tegumentele şi
mucoasele.
2
De a evita pericolele. 1
De a comunica. 2
De a acţiona
conform propriilor
convingeri şi valori,
de a practica religia.
1
De a fi preocupat în
vederea realizării.
1
101
De a se recrea. 1
De a învăţa cum să-
şi păstreze sănătatea.
3
PLAN DE ÎNGRIJIRE AL CAZULUI IV
Nevoia
fundamentală
Problema
Diagnostic de
nursing
Obiective Intervenţii
autonome
Intervenţii
delegate
Evaluare
1.Durere
proces infecţios
Durere din
cauza
procesului
infecţios
Pacientul
să nu mai
prezinte
dureri 1
Măsurarea
funcţiilor
vitale,
observarea
Recoltarea de
produse
biologice şi
patologice,
Pacientulu
i i s-a
diminuat
durerea.
102
manifestat
prin junghi
toracic.
zi. intensităţii
durerii,
educaţia
pacientului
asupra
regulilor de
respectat în
timpul
spitalizării,
aerisirea
salonului şi
asigurarea
temperaturii
optime,
supravegher
ea somnului
şi
comportame
ntul
bolnavului.
însoţirea
pacientului la
examinarea
radiografică şi
la indicaţia
medicului,
administrare
de Penicilina
G cristalină la
6 ore, i.m.,
Clindamicină
10mg în 4
doze i.v. sau
i.m.
2.Polipnee,
proces
infecţios.
Polipnee din
cauza
procesului
infecţios,
manifestat
prin
incapacitatea
de a respira
normal.
Pacientul
să poată
respira
normal în
2 zile.
Urmărirea şi
măsurarea
respiraţiei şi
notarea în
foaie în
fiecare zi,
învăţarea
pacientului
să facă
exerciţii de
respiraţie.
Administrarea
medicaţiei
prescrise de
medic,
Penicilina G,
Ketogal 2,5
ml la 12 ore.
Pacientul
poate
respira
normal.
3.Hipertermie Hipertermie Pacientul Schimbarea Administrarea Starea
103
diaforeză
frisoane
datorită
procesului
infecţios,
manifestat
prin diaforeză,
frisoane.
să prezinte
temperatur
a corpului
în limite
normale în
termen de
3 zile.
lenjeriei de
corp şi de
pat,
asigurarea
temperaturii
optime în
salon şi
liniştirea
psihică a
pacientului.
la indicaţia
medicului de
Algocalmin, 1
fiolă/zi,
Calciu, 1
cp/zi.
pacientulu
i începe să
se
ameliorez
e, nu mai
prezintă
febră, se
continuă
intervenţii
le.
4,Diaree,
dificultate de a
elimina
Diaree din
cauza
procesului
infecţios,
manifestată
prin scaune
lichide şi
frecvente.
Pacientul
să nu mai
prezinte
diaree în 2
zile.
Supravegher
ea
pacientului
de câte ori
merge la
toaletă,
urmărirea
scaunului şi
observarea
schimbărilor
produse.
Administrarea
medicaţiei
prescrise de
medic,
antidiareice,
Smecta, 2-3
plicuri/zi.
Pacientul
nu mai
prezintă
scaune
frecvente.
104
5.Deshidratare,
febră „în
platou“.
Deshidratare
din cauza
febrei „în
platou“,
manifestată
prin pierdere
în greutate,
vărsături.
Pacientul
să fie
echilibrat
hidric în 2
zile.
Asigurarea
confortului
pacientului,
ajutarea să
consume cât
mai multe
lichide cu
ajutorul
paiului,
explicarea
necesităţii
consumului
acestora.
Administrarea
, la indicaţia
medicului, de
medicamente,
soluţii
perfuzabile.
Pacientul
a reuşit să
se
echilibrez
e hidric.
6.Anxietate,
starea de boală.
Anxietate din
cauza stării de
boală,
manifestată
prin
iritabilitate,
nelinişte.
Pacientul
să nu mai
fie anxios
în 2 zile.
Suportul
psihic al
pacientului,
sprijinul
acordat
acestuia.
Administrare
de
medicamente
la indicaţia
medicului.
Pacientul
s-a liniştit.
7.Cunoştinţe
insuficiente,
starea de boală.
Cunoştinţe
insuficiente
datorită
vârstei,
manifestate
prin
necunoaşterea
măsurilor de
prevenire a
bolii, a
Pacientul
să
înţeleagă
şi să
înveţe
despre
importanţa
tratamentu
lui bolii.
Explicarea
evoluţiei
bolii,
administrare
a
tratamentulu
i şi
importanţa
acestuia,
explicarea
Administrarea
medicaţiei
prescrisă de
medic.
Pacientul
are
suficiente
cunoştinţe
.
105
tratamentului. măsurilor de
prevenire a
bolii.
106
EVALUAREA CAZULUI IV
Pacientul B.D., în vârstă de 14 ani, s-a internat cu febră, frison, junghi toracic,
stare generală proastă, tuse..
I s-au efectuat următoarele investigaţii:
- recoltarea de produse biologice şi patologice: proteina C reactivă, VSH,
hemoleucogramă, ASLO, examen sumar de urină.
- examen radiologic: opacitate omogenă.
În urma investigaţiilor s-a confirmat diagnosticul de pneumonie pneumococică şi
următoarele diagnostice de nursing:
1. durere, din cauza procesului infecţios, manifestată prin junghi toracic, tahicardie,
creşterea sau micşorarea ritmului respirator.
2. dispnee, datorită procesului infecţios, manifestată prin polipnee, modificarea
amplitudinii respiraţiei, tuse uscată, apoi cu expectoraţie.
3. deshidratare, datorită febrei, manifestată prin greţuri şi vărsături, oligurie,
tahicardie.
4. diaree, datorită procesului infecţios, manifestată prin scaune lichide şi frecvente,
coloraţie anormală a scaunului, crampe abdominale.
5. hipertermie, din cauza procesului infecţios, manifestată prin creşterea temperaturii
peste limitele normalului, frisoane.
6. anxietate, din cauza stării de boală, manifestată prin agitaţie, nelinişte, insomnie.
7. cunoştinţe insuficiente despre boală, despre măsurile de prevenire, despre
convalescenţă, tratament, satisfacerea nevoilor sale.
În timpul spitalizării s-au acordat următoarele îngrijiri:
1. observarea, măsurarea şi notarea în foaia de observaţie a funcţiilor vitale.
2. aplicarea măsurilor de nursing în vederea rezolvării modului de dependenţă.
3. schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.
4. pregătirea fizică şi psihică a pacientului pentru administrarea medicamentelor.
5. educaţia sanitară referitoare la adaptarea bolnavului la condiţiile de spitalizare.
6. control periodic.
Pacientul se externează după 8 zile de spitalizare cu stare generală ameliorată.
107
108
CONCLUZII
Studiul personal al lucrării a fost efectuat pe un lot de 43 de pacienţi, pe perioada
01.01.2005-31.12.2005, internaţi în secţia de pediatrie, dintre care 28 băieţi şi 15 fete,
fapt ce indică o incidenţă crescută în rândul băieţilor, anume 65%, date care concordă cu
literatura de specialitate, sunt băieţi, şi 35% sunt fete..
109
Ţinând cont de numărul pacienţilor cu pneumonie pneumococică, reprezentând o
boală cu debut brusc, în care stabilizarea afecţiunii se obţine sub influenţa unei terapii
severe, susţinută şi individualizată după caz.
Nursingul are un rol important în evoluţia pacientului, acest rol revenindu-mi mie
prin prezenţa mea alături de bolnavi, având posibilitatea să le realizez acestora o educaţie
corespunzătoare, câştigând încrederea lor în echipa de lucru şi în medicaţia administrată.
Datorită timpului îndelungat pe care-l petrec lângă bolnavi şi a noţiunilor teoretice
şi practice acumulate în timp, pot să identific necesităţile persoanei îngrijite, plasând
pacientul în centrul preocupărilor mele.
În urma dialogului pe care l-am avut cu pacienţii internaţi şi aflaţi sub
supravegherea mea, am observat că motivele internării, ce reprezintă manifestările clinice
ale bolii, sunt de obicei aceleaşi:
- febră;
- tuse cu sau fără expectoraţie;
- dureri toracice;
- frisoane;
- dispnee;
- tahicardie;
- cefalee, diaree.
Cu toate acestea, fiecare caz în parte prezintă un interes deosebit, necesitând
îngrijirile corespunzătoare.
Pornind de la informaţiile culese şi de la departajarea manifestărilor de
dependenţă, am definit problemele pacientului şi am pus următoarele diagnostice de
îngrijire specifice pacientului cu pneumonie pneumococică, care intră în sarcina mea prin
rolul autonom.
Succesul diagnosticului şi tratamentului medical depinde astăzi, în cadrul multor
specialităţi, de un imens exces de tehnologie. O realitate este că, în ciuda progresului
tehnic, multe afecţiuni nu sunt vindecabile, intervenind profilaxia primară.
Tratamentul pneumoniei vizează optimizarea condiţiilor igieno-dietetice,
tratamentul etiologic (al infecţiei), tratamentul tulburărilor fiziopatologice (hipoxemia,
110
insuficienţa cardiacă, dezechilibru hidroelectrolitic) şi tratamentul simptomatic care
vizează hipertermia (hidroterapia, antitermice) sau hipotermia (vărsăturile, diareea,
meteorismul abdominal, carenţele de vitamine C şi D).
Tratamentul profilactic vizează evitarea contactului cu adulţii bolnavi şi
tratamentul precoce şi eficient al infecţiilor.
Diagnostic
de îngrijire
Etiologie (cauză) Semne
de manifestare
- durere - junghiul toracic - creştere sau micşorare a junghiului
respirator;
- tahicardie;
- transpiraţii descendente.
- polipnee - incapacităţi de a respira - tahipnee;
- dureri toracice;
- senzaţie de sufocare.
- dispnee - procesul infecţios - modificarea amplitudinii
respiraţiei superficială sau
profundă;
- senzaţie de sufocare;
- tahipnee.
- frisoane - procesul infecţios - dificultate în a-şi menţine
temperatura corpului în limite
normale;
- hipertensiune,
- diaforeză.
- febră - procesul infecţios - creşteri de temperatură peste
limite normale;
- diaforeză.
- diaree - dificultate de a elimina - coloraţie anormală a scaunului.
- alterarea ritmului
cardiac
- procesul infecţios - palpitaţii;
- piele caldă;
- tahicardie.
111
- mialgii - frisoanele - pierderea echilibrului;
- dificultate sau incapacitate de a se
mobiliza, a merge, a se spăla, a se
aşeza;
- limitarea amplitudinilor
mişcărilor.
- cefalee - febră - dificultate de a se odihni;
- apatie;
- astenie;
- slăbiciune;
- oboseală;
- nelinişte.
După formularea diagnosticului de îngrijire am elaborat un plan de acţiune care să
influenţeze pozitiv starea fizică şi mentală a persoanei şi să reducă problemele de
dependenţă.
Am stabilit planul de îngrijire pornind de la nevoile şi capacităţile pacientului,
acesta având dreptul să participe la deciziile privind intervenţiile şi să-şi spună opinia
asupra îngrijirilor pe care le doreşte.
PLANUL GENERAL DE ÎNGRIJIRE
NEVOIA PROBLEMA SURSA DE
DIFICULTATE
OBIECTIVE
A respira. Dificultate în a respira. Durere toracica;
intoleranţă la efort fizic;
prezenţa secreţiilor.
să expectoreze secreţiile în
… ore;
să-şi elibereze căile
respiratorii cu minimum
de dificultate în termen de
112
… ore;
să-şi diminueze tahipneea
în … minute.
obstrucţia căilor
respiratorii.
anxietate;
dificultate de a respira;
tuse uscată, apoi cu
expectoraţie.
să-şi diminueze polipneea
în … minute;
să respire fără dificultate
în termen de … zile;
să aibă un ritm respirator
regulat în … minute în
termen de … ore;
a lua şi a
mânca.
dificultate în a se
alimenta şi a se hidrata.
slăbiciune;
diminuarea mobilităţii.
să se alimenteze singur în
termen de … zile;
să se hidrateze singur în
termen de … zile;
să ia trei mese echilibrate
în termen de … zile;
să bea … ml de … în …
ore.
greţuri şi vărsături. anxietate;
manifestări ale
procesului infecţios.
să-şi diminueze greţurile
în termen de … ore;
să nu mai aibă greţuri în
termen de … ore;
să-şi diminueze vărsăturile
în termen de … ore;
să nu mai aibă vărsături în
termen de … ore.
a elimina. diaree. anxietate;
crampe abdominale.
să-şi diminueze scaunele
diareice în termen de …
zile;
să elimine un scaun de
consistenţă normală în
termen de … zile;
113
să se exprime că scaunele
de diaree au dispărut.
retenţie urinară;
deshidratare.
proces
infecţios/inflamator;
diaree;
vărsături.
să urineze … ml/în … ore
în fiecare zi;
să nu prezinte nici un
semn de deshidratare în
termen de … zile;
să aibă pielea suplă şi bine
hidratată în termen de …
zile;
să aibă mucoasele şi
conjunctivele umede în
termen de … ore.
a se mişca şi
a menţine o
bună postură.
dificultate/incapacitate
de a se mişca.
durere;
oboseală, slăbiciune.
să se ridice singur în …
ore;
să meargă singur, fără
ajutor, … zile.
circulaţie neadecvată. diminuarea mobilităţii;
lipsa de cunoaştere a
mijloacelor de
ameliorare a circulaţiei.
să prezinte puls periferic
bine bătut în termen de …
zile;
să-şi exprime diminuarea
durerii în termen de …
zile;
să-şi exprime diminuarea
senzaţiei de inconfort şi de
greutate în termen de …
zile.
a dormi şi a
se odihni.
dificultate/incapacitate
de a se odihni.
anxietate;
durere;
dispnee/tuse.
să-şi exprime o stare de
bine în termen de … zile;
să-şi facă siesta de …
ori/zi;
să aibă activităţi de
114
destindere la alegere în
termen de … zile.
insomnie. anxietate;
durere;
stare depresivă.
să doarmă câte 2030
minute în termen de …
zile,
să doarmă … ore fără
întrerupere în termen de
… zile;
să doarmă fără treziri în
termen de … zile;
să doarmă … ore în fiecare
noapte în termen de …
zile.
a menţine
temperatura
corpului în
limite
normale.
hipertermie. proces infecţios. să-şi diminueze
temperatura cu … grade în
termen de … zile;
să prezinte o temperatură
în limite normale (36,40C
axilar, 370C bucal, 37,60C
rectal) în termen de …
zile.
a fi curat,
îngrijit, şi a-
şi proteja
tegumentele.
dificultate/incapacitate
dea a face îngrijiri de
igienă.
slăbiciune/oboseală;
deshidratare;
lipsa de interes.
să-şi facă singur îngrijirile
de igienă în termen de …
zile;
să-şi spele dinţii în termen
de … zile;
să-şi cureţe unghiile în
termen de … zile;
să-şi spele capul în termen
de … zile;
să-şi spele faţa, pieptul,
braţele, picioarele,
115
organele genitale.
a evita
pericolele.
anxietate moderată. neaccesibilitatea la
informaţii;
lipsa de cunoaştere a
mijloacelor ajutătoare.
să-şi diminueze semnele
anxietăţii în termen de …
zile.
durere acută. proces
infecţios/inflamator.
să-şi diminueze semnele
durerii în … ore;
să demonstreze absenţa
semnelor durerii în … zile.
a comunica
cu semenii.
confuzie. deshidratare;
neadaptare la situaţie.
să-şi exprime încrederea
faţă de alte persoane în
termen de … zile;
să răspundă corect la
întrebările simple în
termen de … zile;
să-şi exprime nevoile în
termen de … zile.
a acţiona
după credinţe
şi după
valori.
nelinişte (îngrijorare)
faţă de semnificaţia
propriei existenţe.
neacceptarea bolii;
frica de moarte.
să-şi exprime diminuarea
dezordinii în termen de …
zile.
a se recrea. dezinteres în a îndeplini
activităţi recreative.
durere;
stare depresivă;
slăbiciune/oboseală.
să-şi exprime interesul în
îndeplinirea activităţilor
recreative în termen de …
zile;
să participe în fiecare zi la
activităţi recreative, în
termen de … zile.
dificultate/incapacitate
de a îndeplini activităţi
recreative.
durere;
dispnee/intoleranţă la
efort.
să participe la activităţi de
… ori pe săptămână;
să activeze singur în
termen de … zile;
116
să participe la o activitate
la alegere în termen de …
zile.
După stabilirea obiectivelor am încercat să explic pacientului cât de important
este să reuşim să le realizăm, pentru a stopa procesul infecţios.
La indicaţia medicului, prin rolul delegat am administrat medicamentele stabilite
de către acesta, după strategia modernă care propune o abordare terapeutică „mai
agresivă“, plecând de la faptul că pneumonia pneumococică este o infecţie a
parenchimului pulmonar cu debut brusc.
Întrucât semnele clinice sunt: febră, frisoane, tuse la început uscată apoi cu
expectoraţie galben-verzuie vâscoasă, dispnee, tahicardie, mialgii, cefalee, diaree, dureri
toracice, procesul infecţios poate fi stăpânit prin administrarea medicaţiei în succesiunea
Penicilină, Eritromicină, Clindomicină, Vancomicină.
Atitudinea promptă şi urmărirea îndeaproape a bolnavului, o educaţie sanitară
corespunzătoare pe perioada spitalizării, face ca numărul complicaţiilor să fie redus
substanţial, cât şi o evoluţie bună ulterioară.
La externare, realizez educaţia pacientului şi a familiei asupra modului de viaţă,
aducându-i la cunoştinţă următoarele:
- control periodic;
- urmarea tratamentului prescris de medic, dacă este nevoie, ambulatoriu;
- respectarea unui regim de viaţă;
- revenirea, dacă apar manifestări de boală.
Conform acestor lucruri reiese că rolul asistentei medicale în cadrul echipei este
destul de important, şi constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi menţină sau
recâştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi
avut cunoştinţele necesare.
Educaţia sanitară trebuie să se ocupe de formarea practică a comportamentului
igienic, astfel încât copiii să ştie ce trebuie să facă în problemele de sănătate, de ce şi
cum, să vrea să facă, să participe efectiv, iar efectuarea să le producă mulţumire.
117
Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau
sănătoasă să-şi menţină sau recâştige sănătatea prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi
îndeplinit singur, dacă ar fi avut voinţă sau cunoştinţele necesare. Asistenta medicală a
fost denumită „mamă profesională“, ea acţionează conform nevoilor copilului şi trebuie,
adeseori, să îndeplinească sarcini cât mai diverse, uneori insolite. Ea ajută bolnavul să-şi
menţină un regim de viaţă pe care l-ar fi avut singur dacă ar fi avut forţa, cunoştinţele
necesare sau voinţa. Sunt servicii intime care presupun
dăruirea de sine şi care produc bolnavului satisfacţie, şi pentru care asistenta medicală
este pregătită să i le acorde.
Pentru a ne defini ca oameni ne trebuie sănătate, pregătire şi putere de a ne iubi.
Dragostea de profesie ne îndeamnă să învăţăm mereu, dragostea de omul în
suferinţă ne cultivă omenie, bunătate, modestie, devotament, conştiinciozitate în muncă.
Viaţa omului este un război împotriva răutăţii omului.
Respiraţia corectă este la fel de necesară ca şi hrana.
118
BIBLIOGRAFIE
1. Dr. Burchi Paul, Danciu Ion, Nedelcu Alexandru, „Anatomia şi fiziologia omului“, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969;
2. Dr.Roxana Maria Albu, „Anatomia şi fiziologia omului“, Editura Corint, Bucureşti, 1996;
3. Prof.dr. Mircea Geormăneanu, Anneliese Walter-Roşianu, „Pediatrie“, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
4. Prof.dr. Valeriu Popescu, Constantin Arion, conf.dr. Dimitrie Dragomir, „Pneumologie Pediatrică“, vol.I, Editura Bucureşti, 1993;
5. Prof.dr. Valeriu Popescu, „Patologia aparatului respirator la copil“, Editura Teora, 1999;
6. „Ghid de nursing“, Editura Viaţa Medicală Românească, 1998, redacţia Lucreţia Titircă.
7. „Manual de îngrijire specială acordată pacienţilor de asistenţii medicali“, Editura Viaţa Medicală Românească, 1998, redacţia Lucreţia Titircă.
Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate
119