7/22/2019 Maestru Si Furnica - Paul Coehlo

http://slidepdf.com/reader/full/maestru-si-furnica-paul-coehlo 1/2

Maiestru si furnica - O poveste de Paulo Coehlo

La poarta unei mănăstiri de la poalele Himalayei bătu un pelerin:- Doresc să vorbesc cu cel mai mare om din acest așezământ, fură primele lui cuvinte, î de bună ziua. Călugării îl măsurară din cap până-n picioare fără să spună un cuvânt și-l duseră la m adâncit în citirea unor scrieri. Fără să-și ridice ochii îl întrebă:- Cu ce te pot ajuta?- Vreau să-i fiu discipol, maestre, să devin un om mare așa cum ești tu! Şi pre de o de oră îi vorbi despre dorinele sale. Maestrul îl ascultă și după ce termină îi spuse:

- Fiule, tăcerea îi va ascu

i auzul și-

i va înfrumuse

a cuvintele. Vorbele multe î

i ergia¼ atunci când nu spun nimic. Vrei să-mi fii discipol?

 - Da!- In curtea interioară, lângă fântână, este o piatră mare; te rog să mi-o aduci căci vr un altar din ea. Pelerinul se uită spre curte și văzu un bolovan foarte mare.- Glumesti? Nici zece oameni nu o pot ridica¼ dar eu¼Maestrul plecase deja, târându-și papucii pe lespezile de piatră. Pelerinul rămase trisSe așeză dezamăgit pe scările templului..ªNiciodată nu voi putea să fiu discipolul acestui mare omº își zise în gând. Oftând, cu capul plecat, începu să se gândească cum ar putea să ridice minunea de piat cât un munte. Ochii îi căzură pe o furnică ce se oprise din drumul ei chiar în fata pilui său¼ cara după ea o greutate de două ori mai mare. Se oprise în faa obstacolului ș

 ce să facă. O privi curios și văzu că, după o mică ezitare, furnica împreună cu greutarcă pe picior și-l traversă de-a latul, continuându-și drumul.ªAr fi putut să-mi ocolească piciorul, dar ea nu¼ nu s-a dat înapoi din calea obstacolucu îndrăzneală l-a depășit¼ câtă putere la o furnică!º gândi uimit pelerinul și se adânee. Treceau zilele și pelerinul își făcuse obicei să urmărească cum acionează fiecare viestacolului ± adică a piciorului său ± și nici una nu avea curajul furnicii. Și mai obseate greutăile cărate de furnică depășeau cu mult mărimea trupului ei firav. Într-o zi, maestrul îl văzu plângând. Se așeză lângă el, și-l întrebă cu blândee:- S-a întâmplat ceva, dragul meu?- Maestre, și furnica este mai mare decât mine. Sunt atât de mic¼!!- Mă bucur să te aud spunând asta. Ești pe drumul cel bun! Înainte de a apuca să mai spună ceva, maestrul era deja departe. Pelerinul se gândi zi

e la rând cum să facă să ridice piatra și în același timp se gândea și la furnică, la pªVoi reuși¼ voi reuși pentru că îmi doresc din tot sufletul să fiu discipolul maestruluȘi-n același timp își dori să fie furnică, să aibă curajul și fora ei. Într-o zi se dui, o privi cu atenie câteva secunde, respiră profund de trei ori, se interioriză pre câteva clipe, desprinse braele încet, încet, ca și când ar zbura și îmbrăișând-o, rid camerei maestrului. Văzând toate acestea, maestrul râse cu poftă și-i spuse:- Ai învăat?- Da, maestre, am aflat multe observând. In primul rând am aflat că maestru poate să-ie oricine, chiar și o furnică, dacă ești capabil să înelegi lecia oferită. In al doil fie teamă de nici un obstacol, acceptă-l, ªintră în elº, fii una cu el¼ conștientizândece cu bine. In al treilea rând, puterea unei fiine nu stă în fora mușchilor ei, ci î concentrându-mă asupra Sinelui, devenind una cu el, greutatea pietrei nu a mai fost

 un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic, deși era de două ori mai grea decât mine¼n al patrulea rând, să nu judeci pe nimeni după ªmărimeaº lui, ci după fapta lui¼ furni vietate atât de mică, dar foarte puternică. Şi-n al cincilea rând, să crezi¼ să crezi l din tine, și atunci puterea ta va fi fără limite! Dar toate acestea nu aș fi putut să învă dacă nu aveam o motivaie, un scop al vieii: să fiu precum maestrul meu.- Daca vei reuși să fii mereu ca și furnica, atunci ai îneles unul dintre secretele vi nu există obstacol pe care să nu-l învingi atât timp cât ești cu sufletul curat și cennimă. Fora din tine poate muta și munii, iar credina ta îi va fi călăuză.Bine ai venit printre discipolii mei!

7/22/2019 Maestru Si Furnica - Paul Coehlo

http://slidepdf.com/reader/full/maestru-si-furnica-paul-coehlo 2/2

Intr-un oras din Umbria, Italia, traia un om care se plangea intr-una de necazurile vietii lui. Intrucat era crestin , isi spunea cu amar ca are o cruce prea grea de purtat.

Intr-o noapte , inainte de a merge la culcare , el s-a rugat lui Dumnezeu sa iischimbe povara pe care o ducea pe umeri.

In acea noapte , a visat ca Dumnezeu l-a adus in fata unui mari cladiri si i-a spus : ªAi curaj , intra si schimba-ti povara º . Omul a deschis cu sfiiciune usa , a pasit inauntru si a descoperit o multime de cruci de toate formele si marimile, toate purtand numele proprietarilor lor. Mai intai , si-a ales o cruce de mari

me mijlocie dar , cand a vazut inscris pe ea numele unui bun prietn de-al sau ,a asezat-o inapoi.

In cele din urma, cu permisiunea lui Dumnezeu , si-a ales cea mai mica cruce pecare a putut-o gasi.Spre marea lui mirare, pe ea era scris propriul sau nume.