Download - IB_Controlul Fin Al Afacerilor
Controlul financiar al afacerilor
5
Cetăţenii au obligaţia să contribuie,
prin impozite şi taxe, la cheltuielile
publice.
(Constituţia României, art. 56)
Impozitele, până la urmă, sunt
cotizațiile pe care le plătim pentru
privilegiul de a fi membrii unei societăți organizate.
(Franklin D. Roosevelt)
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
6
Controlul financiar al afacerilor
7
CUPRINS
● Consideraţii introductive / 11
Cap. 1 Fundamentele controlului financiar / 13
1.1. Definiţia, rolul şi funcţiile controlului financiar / 13
1.2. Repere istorice privind controlul financiar în România / 16
1.3. Tipologia controlului financiar / 19
1.4. Obiectul controlului financiar; surse de date şi informaţii / 22
Cap. 2 Noi componente manageriale privind planul instituţional al
controlului financiar public / 29
2.1. Crearea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) / 29
2.2. Preluarea activităţii de administrare a veniturilor bugetare
reprezentând contribuţii sociale de către Ministerul Finanţelor
Publice / 30
2.3. ANAF – organizare, funcţionare, conducere / 32
2.4. Obiectivele Agenţiei - pe termen mediu / 39
2.5. Sistemul de antrepozitare fiscală / 42
Cap. 3 Exercitarea controlului financiar public / 47
3.1. Managementul activităţii de control financiar public / 47
3.2. Obiective specifice de control / 49
3.3. Întocmirea actelor de control / 50
3.3.1. Procesul-verbal de control financiar / 50
3.3.2. Procesul-verbal intermediar / 53
3.3.3. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor /
53
3.3.4. Nota de constatare / 54
3.3.5. Nota unilaterală / 54
3.3.6. Nota de prezentare / 54
3.4. Soluţionarea plângerilor / 55
3.5. Evidenţa, urmărirea şi raportarea rezultatelor activităţii de
control financiar / 56
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
8
Cap. 4 Respectarea regimului contabilităţii şi al inventarierii,
obiectiv esenţial de control financiar / 57
4.1. Reglementarea contabilităţii diverselor entităţi economice /
54
4.2. Elemente organizatorice şi de management al contabilităţii /
60
4.3. Registrele de contabilitate / 62
4.4. Situaţiile financiare anuale şi componenta publică a
contabilităţii / 63
4.5. Procedura derulării inventarierii elementelor de activ şi de
pasiv / 69
4.6. Perfectarea operaţiunilor de inventariere patrimonială / 79
4.6.1. Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia
inventarierii / 80
4.6.2. Rezultatele inventarierii / 82
4.6.3. Compensarea lipsurilor cu eventualele plusuri / 83
4.6.4. Scăzăminte/ perisabilităţi / 84
4.6.5. Înregistrarea în contabilitate a rezultatului inventarierii /
85
4.6.6. Particularităţi privind unităţile din sectorul public / 85
Cap. 5 Cadrul instituţional privind inspecţia fiscală şi
instrumentele juridice anti-evaziune / 89
5.1. Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale / 89
5.2. Realizarea inspecţiei fiscale / 92
5.3. Reguli privind inspecţia fiscală / 93
5.4. Sesizarea organelor de urmărire penală / 94
5.5. Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale / 95
5.6. Instrumente juridice anti-evaziune / 95
Cap. 6 Controlul financiar-fiscal exercitat de Garda Financiară /
99
6.1. Repere manageriale. Atribuţii şi competenţe specifice / 99
6.2. Drepturile şi obligaţiile personalului în îndeplinirea atribuţiilor
de serviciu / 116
6.2.1. Politici de stimulare a performanţelor personalului / 120
6.3. Reguli specifice aplicabile personalului Gărzii Financiare / 124
6.4. Proceduri de control / 125
Controlul financiar al afacerilor
9
6.5. Întocmirea procesului-verbal pentru contestarea unor împrejurări
privind fapte penale din domeniul financiar-fiscal / 130
Cap. 7 Departamentul pentru Lupta Antifraudă (DLAF) şi
protecţia intereselor financiare ale UE în România / 135 7.1. Organizarea şi funcţionarea DLAF / 135
7.2. Cooperarea cu OLAF / 139
7.3. Parametri recenţi ai realizării protectiei intereselor financiare
ale UE în România / 140
7.4. Valorificarea actului de control / 142
7.5. Principalele modalităţi de fraudare şi comitere a neregulilor /
144
7.6. Coordonarea luptei antifraudă. Masuri legislative pe linia
consolidării cadrului normativ privind PIFC / 145
Cap. 8 Oficiul de Luptă Antifraudă (OLAF) al Uniunii Europene
8.1. Înfiinţarea şi funcţionarea OLAF / 147
8.1.1. Înfiinţarea Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF) /
148
8.1.2. Sarcinile şi obiectivele OLAF / 149
8.1. 3. Activitatea şi funcţionarea OLAF / 151
8.2. Investigaţiile desfăşurate de Oficiul de Luptă Antifraudă / 152
8.2.1. Investigaţiile administrative / 152
8.2.2. Investigaţiile externe / 153
8.2.3. Investigaţiile interne / 153
8.2.4. Derularea activităţii investigative / 155
8.3. Regimul informaţiilor şi finanţarea OLAF / 156
8.3.1. Confidenţialitatea şi protecţia datelor şi informaţiilor / 157
8.3.2. Raportul de investigare şi luarea de măsuri în urma
investigaţiilor / 157
8.3.3. Înaintarea de informaţii de către Oficiu / 158
8.3.4. Comisia de Supraveghere / 159
● Anexa 1 - Sinteza activitatii de control desfaşurată de Garda
financiară în cursul anului 2008 / 163
● Anexa 2 - Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, privind
regimul juridic al contravenţiilor / 189
● Bibliografie / 205
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
10
Controlul financiar al afacerilor
11
Consideraţii introductive
Termenul de „control” se află în legătură cu expresia „contra
rolus”, care desemnează acţiunea de verificare a actului original
după duplicatul încredinţat unei alte persoane.1 Ca şi concept
2,
controlul constă în verificarea programelor stabilite, a erorilor,
abaterilor, lipsurilor, deficienţelor dintr-un anumit domeniu de
activitate.
În economie şi societate, coexistă mai multe forme de control:
controlul financiar, controlul tehnic, controlul sanitar, controlul
calităţii, control metrologic, control comercial etc.
„Apariţia statului a constituit începutul avântului activităţii de
control; în evoluţia sa istorică, controlul şi-a îmbunătăţit panoplia de
metode, tehnici, scopuri, sfere de activitate la care se aplică, obiective
etc. El s-a impus ca o activitate umană cerută de celelalte activităţi
umane şi niciodată nu i-a scăzut rolul şi importanţa. Perfecţionarea şi
aprofundarea lui au avut urmări benefice în folosul celor care l-au
folosit. Acest lucru l-a făcut indispensabil şi l-a impus ca o
permanenţă, intim legat de ideea de progres”.3
Definit ca fiind procesul de comparare a situaţiei de fapt cu
cea impusă (programată) şi de întreprindere a demersurilor corective
(când este cazul), astfel încât realizările să fie în concordanţă cu
ţelurile prestabilite, controlul are, în principal, trei sarcini:
furnizarea de informaţii privind cunoaşterea realităţii, a
situaţiei de fapt, a deficienţelor, dedesubturilor,
aranjamentelor etc.;
propunerea unor măsuri de corectare a stării de fapt (în
sensul dorit de cel ce a dispus controlul);
întreprinderea unor acţiuni de descurajare, îndreptare şi
(eventual) pedepsire de către instituţia controlului.
Evident, acelaşi proces de comparare poate să aibă în vedere
1Prof. univ. dr. D.D. Saguna, Drept financiar şi fiscal, vol. I, Ed. Oscar Print,
Bucureşti, 1997, p. 301. 2S. Mihăescu, Control financiar, Ed. A-92, Iaşi, 1996, p. 9. A se vedea şi Control
financiar bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2002, de acelaşi autor. 3N. Hoanţă, Evaziunea fiscală, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1997, p. 342.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
12
şi norma (reglementarea); în această situaţie, însă, vom avea de a
face cu controlul de legalitate (sau de conformitate).
Cele arătate mai sus ne permit să deosebim două tipuri
fundamental diferite de control financiar: controlul de performanţă şi
controlul de conformitate. Noi subliniem aici că primul tip indicat
începe să capete din ce în ce mai mult teren, mai ales în spaţiul
economic privat.
În cadrul sectorului public cele două tipuri de control coexistă în
toate ţările asupra cărora am efectuat studii şi observaţii.
Având în vedere reacţiile posibile şi imprevizibile ale
comportamentului uman, controlorii trebuie să dispună de anumite
calităţi care-i individualizează faţă de specialiştii din domeniul
respectiv. Aceasta face ca nu orice bun specialist (profesionist) să
poată fi un bun controlor în acel domeniu de activitate.
Unui bun controlor îi sunt necesare şi alte însuşiri, pe lângă o
bună pregătire profesională, şi anume: fler, o fină şi pătrunzătoare
observaţie, putere de analiză şi sinteză, discernământ, o anumită
răutate convergentă scopului controlului fără afectarea personalităţii
celui controlat, rigoare şi oportunitate în luarea deciziilor, deschidere
spre nou etc.4
Fiecare formă de control poartă amprenta specificităţii
domeniului în care acţionează. Ea trebuie să răspundă
comandamentelor impuse de factorii de decizie, având în vedere
sarcinile şi scopurile urmărite de organizaţia care adoptă o anumită
formă de control.
În ce ne priveşte, prin demersul de faţă încercăm o tratare
integrată a organizării instituţionale şi a exercitării controlului
financiar public, punând accent pe elementele de noutate ale
domeniului abordat.
- Autorul –
4Ibid, p. 346.
Controlul financiar al afacerilor
13
Cap. 1 Fundamentele controlului
financiar
1.1. Definiţia, rolul şi funcţiile controlului financiar
Din punct de vedere conceptual, controlul financiar reprezintă
verificarea modului de îndeplinire a programelor stabilite, a erorilor,
abaterilor, lipsurilor şi deficienţelor din activitatea economico-
financiară.
Controlul financiar este o concretizare practică a funcţiei de
control a finanţelor5, el exercitându-se doar acolo unde se manifestă
relaţii, procese şi raporturi financiare, deci în planul „proceselor şi
fenomenelor cu caracter financiar caracteristice constituirii şi
repartizării fondurilor băneşti la nivelul diferitelor structuri
organizatorice, cât şi asupra altor procese ale reproducţiei sociale din
care rezultă şi se mobilizează, sau către care sunt dirijate spre utilizare,
resursele financiare”.6
Obiectul controlului financiar îl formează actele şi
operaţiunile emise sau înfăptuite de agenţii economici, instituţiile
publice, precum şi de alţi participanţi la viaţa economico-financiară a
statului, profesioniştilor domeniului revenindu-le sarcina să
urmărească dacă actele operaţiunilor examinate îndeplinesc condiţiile
de legalitate, operativitate, eficienţă, economicitate şi realitate7.
5Teoria şi practica financiară admit că finanţele îndeplinesc două funcţii care le
definesc conţinutul: funcţia de repartiţie şi funcţia de control. În sinteză, funcţia de
control a finanţelor constă în folosirea raporturilor financiare ca mijloc de exercitare
a unui control în formă bănească asupra ansamblului de procese ale reproducţiei
sociale. Ea vizează procesele şi fenomenele cu conţinut financiar caracteristice
constituirii şi repartizării de fonduri financiare formate la nivelul diferitelor structuri
organizatorice din economie, din care rezultă şi se mobilizează, sau către care sunt
dirijate spre utilizare resurselor financiare… Acest suport obiectiv al controlului prin
finanţe este la rândul său asigurat de exprimarea valorică (prin bani) a proceselor
economice şi de corelaţiile dintre procesele materiale şi cele valorice, inclusiv cele
financiare” [Cf. S. Mihăescu, Control financiar, Ed. A-92, Iaşi, 1996, p. 5]. 6Ibid., p. 6.
7D.D. Şaguna, op. cit., p. 304.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
14
Indispensabil desfăşurării activităţilor economico-sociale, rolul
controlului financiar iese pregnant în evidenţă în toate fazele
proceselor de producţie: proiectare, contractare, aprovizionare,
producţia propriu-zisă, desfacere, înregistrarea rezultatelor obţinute.
„Controlul financiar, parte integrantă a managementului şi a
gestiunii financiare, constituie expresia unei necesităţi obiective, ca
formă de cunoaştere, ceea ce îi conferă o sferă mult mai largă şi cu
semnificaţii multiple care depăşesc interesul strict al firmei. Mai mult,
acelaşi control care se efectuează în cadrul firmei are o triplă
semnificaţie, fiind în acelaşi timp un control pentru sine (un control
interior), un control pentru alţii (un control exterior) şi un control
pentru stat (un control public).
Indiferent pentru cine şi în ce scop s-ar efectua controlul, el
este în acelaşi timp un proces de cunoaştere a trecutului, de apreciere
a prezentului şi de descifrare a viitorului, în legătură cu activitatea
firmei şi cu performanţele ei economico-financiare. Totodată,
controlul financiar este un proces de cunoaştere, o practică ce incită la
studiu, acţiune şi reflecţie. De asemenea, acesta asigură protecţia
intereselor ce gravitează în jurul firmei, furnizând o viziune globală
asupra ei. El constituie, în acelaşi timp, un factor de securitate şi
autonomie pentru societate, apare ca un instrument de reglementare a
activităţii agenţilor economici, precum şi ca un ghid pentru cei ce iau
hotărâri la orice nivel, ajută la sancţionarea agenţilor economici
ineficienţi şi incompetenţi, ca şi la recompensarea celor competitivi.
Cu alte cuvinte, controlul contribuie la integrarea firmei în
mecanismul de piaţă printr-o activitate managerială complexă şi
continuă”8.
Direcţiile esenţiale ale controlului, în contextul în care acesta
este considerat necesitate obiectivă şi subiectivă, fără a fi însă un scop,
ci un mijloc de perfecţionare a activităţii executive, inclusiv a
procesului de conducere a acesteia, sunt următoarele9:
organizarea mai bună a muncii;
întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea
activităţii economice;
gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă,
materiale şi financiare, deci o consolidare a gestiunii financiare;
8M. Boulescu, M. Ghiţă, Control financiar, Ed. Eficient, Bucureşti, 1997, p. 19.
9Ibid., p. 16.
Controlul financiar al afacerilor
15
descoperirea operaţiilor nereale, neeconomice şi nelegale;
preîntâmpinarea apariţiei deficienţelor, neregulilor şi
pagubelor;
evaluarea eficienţei rezultatelor obţinute;
recuperarea abaterilor constatate şi perfecţionarea activităţii
viitoare ş.a.
Referindu-ne la sarcinile controlului financiar, arătăm
următoarele10
:
controlului financiar îi revine sarcina de a verifica
îndeplinirea prevederilor actelor normative emise de organele
legislative şi executive pentru înfiinţarea politicii economico-
financiare;
analizează din punct de vedere economico-financiar factorii
activităţii economice pentru descoperirea şi mobilizarea rezervelor de
creştere a eficienţei economice;
verifică respectarea normelor cu privire la constituirea şi
utilizarea fondurilor la agenţii economici şi la nivelul întregii
economii;
urmăreşte îndeplinirea, întocmai şi la timp, a obligaţiilor
agenţilor economici către bugetul de stat, bugetele locale şi fondurile
speciale, către alţi agenţi economici, acţionari şi proprii lucrători;
previne angajarea şi utilizarea resurselor materiale şi
financiare altfel decât în concordanţă cu programele stabilite şi cu
normele legale existente;
determină managerii regiilor autonome, societăţilor
comerciale şi instituţiilor publice să ia măsuri pentru apărarea
patrimoniului public şi privat;
descoperă utilizarea ilegală, neraţională şi inoportună a
fondurilor proprii atrase şi împrumutate, trăgând la răspundere persoa-
nele vinovate, urmărirea şi reîntregirea patrimoniului agenţilor
economici;
sprijină conducerile agenţilor economici în acţiunea de
lichidare şi prevenire a deficienţelor, îndrumând personalul pentru
cunoaşterea mai bună a normelor legale;
controlează modul în care este organizată şi condusă
contabilitatea şi evidenţa operativă a agenţilor economici.
10
I. Pereş, D. Popovici, Controlul financiar..., Ed. Mirton, Timişoara, 1996, pp. 18-
19.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
16
Prin modul de organizare şi exercitare, prin rolul şi obiectivele
pe care le urmăreşte, controlul financiar îndeplineşte o serie de funcţii,
asupra cărora ne vom opri în continuare11
:
■ Funcţia de evaluare are în vedere acte şi operaţiuni de
estimare a situaţiei existente la un moment dat, a rezultatelor obţinute
la sfârşitul unei perioade, a modului de desfăşurare a activităţii în
condiţii de normalitate, legalitate şi eficienţă. Prin această funcţie a
controlului, se apreciază, în condiţii de realitate şi legalitate,
dificultăţile, abaterile, orientările în care îşi au izvorul factorii a căror
acţiuni tind spre rezultate negative.
■ Funcţia preventivă constă într-o serie de măsuri luate de
organele de control, în vederea evitării şi eliminării unor fraude,
înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin
identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau le favorizează.
■ Funcţia de documentare - prin care se asigură cunoaşterea
cantitativă şi calitativă a problemelor ce fac obiectul dezvoltării
economico-sociale, controlul participând nemijlocit la actul de
conducere, furnizând date şi informaţii pentru fundamentarea
deciziilor economico-financiare.
■ Funcţia recuperatorie este dată de acţiunea de descoperire
şi recuperare a pagubei şi luarea de măsuri faţă de cei vinovaţi.
■ Funcţia pedagogică - are un caracter formativ, de
generalizare a experienţei pozitive, controlul favorizând creşterea
nivelului de cunoştinţe al personalului din sferele controlate şi
rezolvarea în condiţii satisfăcătoare a sarcinilor de muncă.
1.2. Repere istorice privind controlul financiar în România
Activitatea de control din ţara noastră poate fi grupată
cronologic după principalele momente în evoluţia sa.12
● O primă perioadă se întinde din secolul al XVI-lea până în
secolul al XIX-lea. Acum, domnul13
, fiind atotputernic, dispunea
realmente de veniturile ţării (fără să asculte de cineva), iar când
recurgea la Adunarea obştească şi Sfatul boierilor o făcea numai spre
a se consulta. Neexistând o reprezentanţă naţională cu drepturi
11
D.D. Şaguna, op. cit., pp. 303-304. 12
Cf. E. Ţurlea, Control financiar, Ed. Scripta, Bucureşti, 1998, pp. 154-156 şi D.D.
Şaguna, op. cit., pp. 304-307. 13
Este vorba de instituţia domnească din teritoriile româneşti.
Controlul financiar al afacerilor
17
financiare, domnitorul nu era controlat asupra întrebuinţării
veniturilor. Exista doar un control special al banilor domneşti
exercitat în numele şi pentru interesul domnului, spre a se evita cei
însărcinaţi cu perceperea veniturilor să comită abuzuri care să-l
păgubească.
Această primă perioadă poate fi împărţită de la (aproximativ)
anul 1550 până la anul 1750, când întâlnim „registrele pentru
socotelile vistieriei”, şi de la 1750 până la 1831-1832, când apare ca
autoritate consultativă, pe lângă vistierie, Sfatul, compus din şapte
boieri. Această situaţie a apărut în Ţara Românească şi Moldova, ca
urmare a înfăptuirii unor reforme cu caracter fiscal, administrativ şi
agricol.
Stabilirea şi întrebuinţarea fondurilor se făcea la ordinul
domnitorului, după bunul său plac, nexistând reguli clare, bine
determinate. Deci, această perioadă se caracterizează prin lipsa unor
reguli de control privind întrebuinţarea veniturilor colectate de la
populaţie şi prin inexistenţa unui sistem financiar.
● O altă perioadă o putem stabili între anii 1831-1832 până în
anul 1858. Această perioadă este dominată de aplicarea
Regulamentelor Organice, care în Principatele Române pun baza unei
organizări financiare şi stabilesc unele norme de control financiar.
Prin introducerea noului sistem financiar s-a acordat Adunărilor
obşteşti din cele două Principate dreptul de a încuviinţa perceperea
dărilor şi efectuarea cheltuielilor, folosindu-se pentru prima dată
noţiunea de „buget”.
Ulterior a luat fiinţă controlul obştesc care în timpul anului
putea să cerceteze orice cheltuială a statului şi să „adeverească”
primirile. Acest organism a stat la originea controlului financiar în
România şi a devenit ulterior Ministerul Comerţului, care exercita,
asupra conturilor de gestiune, controlul, însă nu în ansamblu, ci
dispersat.
Prin Regulamentul Organic se inaugurează un sistem simplu
de înregistrare a operaţiunilor financiare, de încasări şi plăţi, servind
punerii în ordine a finanţelor publice, şi un control exercitat de
organe administrative, aşa-zisul Control obştesc, în Muntenia şi Sfatul
Administrativ, în Moldova, care aveau misiunea de a cerceta în mod
amănunţit operaţiunile financiare făcute de slujbaşii ţării şi de a
pregăti controlul suprem al Adunării Obşteşti care constata neregulile
şi le denunţau domnitorului spre a pedepsi vinovaţii.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
18
● Din anul 1858 până la 23 Aug. 1944 se conturează o altă
perioadă. În anul 1858, s-au pus în practică principiile bugetare din
Convenţia de la Paris pe baza cărora s-a promulgat, la 28 noiembrie
1860, primul regulament al contabilităţii publice, care a contribuit la
introducerea unei anumite ordini în finanţele publice şi a facilitat
efectuarea controlului acestora. Acest control se efectua administrativ
şi legislativ. Administrativ, controlul se realiza prin înregistrarea în
contabilitatea ministerelor a operaţiunilor legate de administrarea,
mânuirea fondurilor şi bunurilor publice. Legislativ, controlul obliga
miniştrii să prezinte în fiecare sesiune socotelile operaţiunilor lor,
efectuate în anul precedent, care trebuiau să fie bazate pe acte
justificative.
În mai 1862, s-a creat serviciul Inspecţiei generale de finanţe,
sub conducerea Ministerului Finanţelor, cu sarcina de a face control
inopinat asupra contabilităţii tuturor agenţilor aparţinând
Ministerului Finanţelor şi să semnaleze neregulile rezultate. Prin
legea din 24 Ianuarie 1864 s-a înfiinţat, ca organ specializat şi
independent, Înalta Curte de Conturi, care avea sarcina de a exercita
controlul jurisdicţional asupra bugetului. Începând cu această dată,
controlul s-a executat după principiul separaţiilor puterilor, existând:
controlul puterii executive, controlul jurisdicţional al Înaltei Curţi de
Conturi, controlul exercitat de organul legislativ.
Din 1929, prin Legea contabilităţii, este introdusă partida
dublă, obligatorie pentru toate administraţiile publice; înregistrările
contabile şi încheierile de situaţii şi conturi privind executarea
bugetului şi mânuirea banilor publici fac posibil controlul şi
cunoaşterea situaţiei financiare a ţării. Prin această lege se face
diferenţiere între contabil şi mânuitorii de valori, astfel putându-se
determina răspunderea în caz de fraudă.
După 1918, a fost înfiinţată Garda Financiară, fiind apoi
desfiinţată, urmând să fie reînfiinţată în 1932 în întreaga ţară. Garda
Financiară, conform art. 1 din Regulamentul de serviciu şi
organizare, era „un corp de control fiscal, organizat milităreşte, care
făcea parte din administraţia centrală a Ministerului de Finanţe”.
Garda Financiară era o instituţie puternică în toate statele
dezvoltate. În România, Garda Financiară controla orice mijloc de
transport cu produse de orice fel, de la petrol până la produse
spirtoase, precum şi unităţile de producţie. Controlul era legiferat,
nefiind nevoie de aprobări speciale. Printre atribuţiile sale cele mai
Controlul financiar al afacerilor
19
importante erau: controlul bilanţurilor contabile şi descărcarea
gestiunii şi controlul veniturilor statului. Actele date pentru
constatările făcute aveau putere de lege.
● O altă perioadă este cea din 1944 până în prezent, cu
anumite delimitări. Între 1944-1947 are loc etatizarea Băncii
Naţionale a României, introducându-se controlul economic, controlul
creditelor şi iniţiindu-se reforma monetară.
Din decembrie 1948, ia fiinţă Direcţia controlului financiar
intern în ministere, alte organizaţii centrale şi locale, instituţii etc., iar
atribuţiile controlului financiar preventiv au trecut asupra controlului
de contabilitate. Din septembrie 1949 a fost înfiinţată Comisia
Controlului de Stat.
Între anii 1950-1958 s-au adus unele modificări privind
activitatea organelor Ministerului Finanţelor şi activitatea de control
financiar intern. A luat fiinţă şi controlul preţurilor, în cadrul
Comitetului pentru preţuri.
În 1970 are loc o nouă reglementare a controlului financiar
intern prin Legea nr. 5. Prin Legea nr. 15 din 1972, s-a înfiinţat
Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice şi
Sociale.
Legea nr. 2 din 1973 a dus la înfiinţarea Curţii Superioare de
Control Financiar, pentru ca în 1974, prin Legea nr. 9, să se dea o
nouă reglementare a controlului financiar preventiv. Din 1977 s-au
adus modificări reglementărilor date după 1970.
● După 1989 sunt elaborate o serie de acte normative dintre
care amintim: Legea nr. 30 din 22 martie 1991, privind organizarea şi
funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii Financiare, Legea nr.
94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi,
Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind expertiza contabilă,
Ordonanţa Guvernului nr. 119/1999 privind controlul şi auditul public
intern etc.
1.3. Tipologia controlului financiar
Pentru realizarea funcţiei sale de reglare a situaţiei
patrimoniale a agenţilor economici, pe ansamblu, în diversitatea
structurală şi în dinamică, controlul, ca atribut al managementului şi
ca sistem, se manifestă prin forme diferite, reflectând realitatea, atât
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
20
sub aspectul general şi esenţial, cât şi sub cel concret particular,
diferenţiate în funcţie de mai multe criterii14
:
După momentul în care se exercită controlul, raportat la mo-
mentul desfăşurării activităţii sau efectuării operaţiilor ce se contro-
lează, controlul financiar se manifestă sub trei forme, şi anume:
anticipat sau preventiv;
concomitent sau operativ-curent;
postoperativ sau ulterior.
Controlul financiar anticipat sau preventiv contribuie la folo-
sirea cu maximum de eficienţă a mijloacelor materiale şi a disponibili-
tăţilor băneşti, la întărirea ordinii şi creşterii răspunderii în angajarea
şi efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislaţiei de
gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă şi a eventualelor
deficienţe, înainte de a se produce efecte negative.
Controlul operativ-curent sau concomitent se suprapune
aproape în totalitate, în timp şi spaţiu, cu conţinutul activităţii
nemijlocite de conducere la diferite nivele. Acest control asigură
cunoaşterea operativă a modului în care se îndeplinesc sarcinile şi se
gestionează patrimoniul.
Controlul concomitent acţionează sistematic, zi de zi, surprinde
procesele economice şi financiare în curs de desfăşurare şi permite
astfel, intervenţia operativă pentru remedierile ce se impun.
Controlul financiar postoperativ sau ulterior se exercită după
desfăşurarea activităţilor sau operaţiilor economico-financiare cu
privire la gestiunea patrimoniului şi are ca principale obiective:
existenţa şi utilizarea raţională a patrimoniului;
aplicarea corectă a legislaţiei cu caracter financiar;
modul de efectuare a cheltuielilor şi utilizare a veniturilor;
analiza situaţiei financiare.
După modul de corelare cu interesele economico-financiare
pentru care este organizat şi exercitat controlul financiar, se prezintă
sub două forme:
control financiar al statului;
control financiar propriu la instituţiile publice, care la rândul
său este:
control financiar preventiv;
14
M. Boulescu, M. Ghiţă, op. cit., pp. 28-30.
Controlul financiar al afacerilor
21
control financiar de gestiune.
Controlul financiar al statului cuprinde în sfera sa
administrarea şi utilizarea mijloacelor financiare publice, precum şi
respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea
desfăşurată de către agenţii economici (regii autonome, societăţi
comerciale etc.) în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de
stat.
Controlul financiar preventiv, ca formă a controlului propriu,
urmăreşte să preîntâmpine încălcarea dispoziţiilor legale şi producerea
de pagube şi se exercită asupra documentelor în care se consemnează
operaţiile ce se referă la drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale
unităţii, în faza de angajare şi de plată, în raporturile cu alte persoane
juridice sau fizice.
Controlul financiar de gestiune este controlul financiar
ulterior (ţinând, evident, tot de controlul propriu) care urmăreşte
respectarea dispoziţiilor legale cu privire la gestionarea resurselor
materiale şi băneşti pe baza documentelor înregistrate în evidenţa
tehnic-operativă şi contabilă.
După apartenenţa unităţilor şi competenţa organelor de
control15
, există: control departamental şi control extradepartamental.
Controlul poate fi clasificat astfel, după cum unitatea care
controlează şi cea controlată aparţin aceluiaşi departament sau fac
parte din departamente diferite.
După sfera şi conţinutul lui16
, controlul financiar poate fi de
mai multe feluri şi anume:
control financiar complet – are loc atunci când sunt
controlate toate sectoarele de activitate şi toate operaţiunile;
control financiar parţial – se referă numai la anumite
sectoare de activitate, precum şi la unele sau chiar la toate operaţiunile
din cadrul acestor sectoare;
controlul total17
cuprinde toate operaţiunile şi documentele
15
S. Mihăescu, op. cit., p. 10. 16
Ibid., p. 11. 17
Controlul total este o formă de control greoaie şi costisitoare, deoarece necesită un
consum mare de timp şi de alte resurse, care, de multe ori, nu sunt compensate prin
rezultatele obţinute. Tendinţa modernă este controlul selectiv, conceput, organizat şi
realizat după toate regulile teoriei sondajelor. El derivă din aplicarea metodei de
conducere prin excepţie, impusă de explozia informaţională. Atunci când controlul
total este inevitabil, ar trebuie să fie, în general, precedat, ca documentare, de un
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
22
care privesc activitatea unui sector şi pe întreaga perioadă supusă
controlului;
controlul prin sondaj constă în faptul că, întreaga activitate a
unităţii verificate, de la problemele economico-financiare până la
problemele de personal şi cele tehnice, se controlează în profunzime,
cu specialişti în diferite domenii de activitate;
controalele tematice urmăresc o anumită problematică (temă)
cu caracter informativ pentru elaborarea unor măsuri cu caracter
general;
controlul integrat are ca scop controlul pe verticală atât în
structurile centrale cât şi a unui anumit număr de unităţi subordonate;
controale combinate sau mixte constau în combinarea mai
multor tipuri de control pentru atingerea obiectivelor urmărite.
Multitudinea formelor de exercitare a controlului financiar
pune în evidenţă marea complexitate a obiectivelor care fac obiectul
verificărilor, fiind o proiectare din unghiuri diferite a diferitelor
tehnici şi procedee specifice asupra realităţii economiei şi societăţii.
1.4. Obiectul controlului financiar; surse de date şi
informaţii
Activitatea economică şi financiară a unităţilor economice şi a
instituţiilor se reflectă în programele economice şi financiare ale
acestora, în evidenţa contabilă, în dările de seamă contabile şi
statistice etc. Toate acestea fac obiectul altor discipline de studiu,
însuşirea cunoştinţelor de control financiar şi expertiză contabilă
presupunând cunoştinţe temeinice în domeniul tuturor acestora.
Practic, nu se poate discuta despre tehnica de control fără a se face
apel la cunoştinţele de: contabilitate, macroeconomie şi microecono-
mie, conducerea, organizarea şi analiza economico-financiară a
întreprinderilor, finanţarea unităţilor, statistica ramurilor economice,
control selectiv, prin sondaj, astfel încât obiectivele şi modul de cuprindere a
controlului total să fie cât mai deplin conturate şi pregătite. Controlul total,
angrenând un volum mare de timp (şi datorită altor cauze) îmbracă un pronunţat
caracter istoric, cu toate inconvenientele respective. Controlul selectiv, prin sondaj,
prin natura lui, extrapolând concluziile la întreaga masă din care s-a selectat
eşantionul de sondaj, nu o face mecanic, ci ţine seama şi de alţi factori, ceea ce îi
conferă şi un caracter prospectiv. [Cf. I. Bogdan, în Strategii manageriale de firmă,
coord. O. Nicolescu, Ed. Economică, Bucureşti, 1998, p. 564].
Controlul financiar al afacerilor
23
buget, drept etc.18
Evidenţa contabilă este principala furnizoare de date şi
informaţii pentru efectuarea controlului19
. Majoritatea datelor necesare
efectuării controlului se găsesc în documentele primare precum şi în
cele contabile, respectiv în conturi, situaţii contabile periodice,
bilanţuri, formulare anexe la dările de seamă. Contabilitatea constituie
însă concomitent şi obiect al controlului, fiind necesar să se controleze
organizarea raţională şi ţinerea corectă şi la zi a acesteia.
Constatările controlului permit completarea sau corectarea
înregistrărilor contabile, în măsura în care anumite fenomene sau
operaţii au fost omise sau greşit evidenţiate. Între control şi
contabilitate există deci relaţii ample şi reciproce.
Subliniem că o importanţă deosebită trebuie acordată
controlului documentelor, atât sub aspectul formei cât şi sub aspectul
fondului (conţinutului) documentelor.
Din punct de vedere al formei, controlul documentelor are ca
obiective: autenticitatea, exactitatea întocmirii, valabilitatea
documentelor şi efectuarea corectă a calculelor.
Controlul autenticităţii documentelor presupune întocmirea
lor cu respectarea condiţiilor legale, având ca obiective20
:
modul de folosire al formularelor tipizate;
18
Activitatea de control financiar presupune şi temeinice cunoştinţe de drept. Într-un
anumit sens, organele de control economic şi financiar îndeplinesc şi rol de organe
de primă cercetare judiciară, având sarcina să stabilească eventualele prejudicii
precum şi vinovaţii. Trebuie deci să cerceteze faptele şi să aprecieze legalitatea
operaţiilor economice şi financiare prin prisma actelor normative în vigoare. De
asemenea, trebuie să ceară note explicative de la cei vinovaţi şi să aprecieze
legalitatea probelor invocate de aceştia. În cazul unor abateri cu caracter penal,
organele de control trebuie să aibă un minimum de cunoştinţe judiciare care să le
permită aprecieri adecvate [Cf. L. Henegaru, op. cit., p. 27]. 19
L. Henegaru, ibid. Totodată este important de precizat că literatura de specialitate
susţine că „pe lângă aceste surse de informare, de bază, se folosesc şi orice alte date
fără caracter de evidenţă, cum sunt cele rezultate din contracte, ordine, coresponden-
ţă, declaraţii, procese-verbale ale şedinţelor de conducere etc. Deşi aceste materiale,
fără caracter de evidenţă, nu pot servi, de obicei, ca dovadă a constatărilor, totuşi
ele cuprind date semnalizatoare cu privire la existenţa, cauzele, căile şi modalităţile
de remediere a abaterilor, lipsurilor, deficienţelor şi de perfecţionare a activităţii
controlate. În ultimă instanţă, orice abatere, lipsă, deficienţă, trebuie să fie confir-
mată prin documentele şi evidenţele care reprezintă temeiul operaţiunilor sau activi-
tăţilor economice şi financiare respective”. [M. Boulescu, M. Ghiţă, op. cit., p. 35]. 20
M. Boulescu, M. Ghiţă, ibid., pp. 36-37.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
24
justeţea întocmirii şi completarea cu toate elementele
necesare;
completarea corectă a datelor, depistarea eventualelor
falsificări şi ştersături, cum ar fi transformarea cifrelor, adăugirile în
text, corecturi nesemnate etc.;
existenţa semnăturilor originale ale persoanelor în drept să
dispună, execute ori controleze operaţiile respective, precum şi ale
persoanelor care au eliberat sau primit valori;
concordanţa semnăturilor respective cu semnăturile
aceloraşi persoane de pe alte documente sau cu specimenele de
semnături.
Neîndeplinirea unuia sau mai multor obiective din cele de mai
sus, constituie elemente prin lipsa cărora documentele îşi pierd forţa
lor juridică (probatorie).
Controlul exactităţii întocmirii şi valabilităţii documentelor
se realizează în raport de momentul şi condiţiile producerii operaţiilor
economice şi financiare pe care le consemnează. De regulă,
documentele care reflectă operaţii patrimoniale, generatoare de
drepturi şi obligaţii, se întocmesc la termenele stabilite şi cu
respectarea condiţiilor legale, a căror nesocotire lezează autenticitatea
şi pune sub semnul îndoielii exactitatea şi valabilitatea lor.
Controlul efectuării corecte a calculelor, respectiv controlul
aritmetic al documentelor care conţin calcule, are menirea să obţină
siguranţa aplicării juste a preţurilor şi tarifelor şi a stabilirii totalurilor
în documente, să înlăture erorile de calcul care pot denatura conţinutul
operaţiilor economice şi financiare.
Din punct de vedere al fondului (conţinutului), controlul
documentelor are ca obiective: legalitatea - justeţea, realitatea -
exactitatea şi eficienţa, respectiv necesitatea, economicitatea şi
oportunitatea operaţiilor economice şi financiare consemnate în
documente21
:
Controlul legalităţii-justeţei documentelor are în vedere
principiul conform căruia este necesar să se respecte prevederile
tuturor actelor normative în vigoare.
Controlul realităţii-exactităţii operaţiilor economice şi
financiare consemnate în documente, stabileşte dacă, în fapt, acestea
s-au produs în limitele, condiţiile şi la locul indicat în ele. Exactitatea
21
Ibid., pp. 37-39.
Controlul financiar al afacerilor
25
operaţiilor economice şi financiare se constată prin controlul faptelor
oglindite în documente22
.
Controlul eficienţei operaţiilor economice şi financiare are
în vedere elemente mai complexe, şi anume necesitatea,
economicitatea şi oportunitatea acestora.
Controlul necesităţii are în vedere gradul de utilitate a operaţii-
lor, consumurilor sau cheltuielilor consemnate în documente, astfel
încât să se înlăture risipa, cheltuielile inutile, operaţiile fără eficienţă
etc.
Controlul economicităţii urmăreşte: dacă operaţia economică
este necesară din punct de vedere al activităţii unităţii; dacă s-au
folosit mijloacele de transport cele mai convenabile; dacă prin
efectuarea operaţiei se obţine un avantaj economic-financiar etc.
Controlul oportunităţii unei operaţii are în vedere dacă
momentul ales şi locul stabilit pentru executarea acesteia sunt cele mai
adecvate, atât din punct de vedere economic, cât şi pentru buna
desfăşurare a activităţii.
O operaţie economico-financiară poate să fie reală şi să
îndeplinească condiţiile legale, dar să nu fie oportună din punct de
vedere economic. Din acest motiv în cadrul controlului este indicat să
se urmărească şi eficienţa economică a operaţiilor. În această direcţie
se are în vedere măsura în care operaţia în cauză s-a efectuat în
volumul şi la momentul corespunzător, dacă era necesară pentru buna
desfăşurare a activităţii, dacă a ocazionat un cost cât mai redus.
Un control financiar fundamentat şi cuprinzător nu poate evita
controlul gestionării, folosirii şi evidenţei formularelor cu regim
special şi nici ceea ce îndeobşte numim controlul contabil asupra
activităţii economice a diverselor unităţi.
Controlul asupra gestionării, folosirii şi evidenţei
formularelor cu regim special are ca obiectiv preîntâmpinarea şi
22
În cazul când există incertitudine asupra realităţii operaţiilor se recurge la controlul
faptic, solicitându-se celor care au semnat documentul să confirme realitatea
operaţiilor şi autenticitatea semnăturilor de pe un document. În unele situaţii este
indicat să se solicite declaraţii scrise şi de la martorii operaţiilor respective sau de la
persoanele care au avut cunoştinţă despre întocmirea documentului controlat. Dacă
documentele în cauză fac dovada unor intrări, se controlează faptic, dacă este
posibil, şi existenţa mijloacelor materiale respective. Realitatea-exactitatea
operaţiilor economico-financiare reflectate în documente se stabileşte şi prin
controlul reciproc şi încrucişat al documentelor [Cf. Ibid.].
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
26
descoperirea oricărei sustrageri a formularelor cu regim special pe tot
parcursul gestionării lor, astfel încât acestea să nu poată fi folosite în
scopuri frauduloase, când se au în vedere23
:
procurarea numai de la furnizorii autorizaţi;
îndeplinirea condiţiilor legale de către persoane numite
pentru gestionarea formularelor;
cunoaşterea cu exactitate a formularelor cu regim special
intrate şi a acelor date în folosinţă;
utilizarea lor numai de către persoane autorizate;
eliberarea pe baza bonului de ieşire cu indicarea numerelor
şi seriilor formularelor;
justificarea corectă a formularelor cu regim special.
Controlul contabil24
este acel control asupra realităţii,
legalităţii şi eficienţei operaţiilor şi activităţii economice şi financiare
care se efectuează cu ajutorul mijloacelor contabilităţii25
:
înregistrări;
conturi;
23
M. Boulescu, M. Ghiţă, op. cit., p. 40. Aceiaşi autori arată că: „Formularele
(imprimatele sau documentele) tipizate cu regim special au menirea să evidenţieze
existenţa, circulaţia şi utilizarea valorilor materiale şi băneşti. Prin folosirea
frauduloasă sau neconformă cu actele normative, formularele pot servi la scoaterea
din circuitul economic a unor valori materiale sau băneşti în scopul însuşirii lor în
interes personal sau al justificării neglijenţei, risipei, slabei gospodăriri etc. Din
această cauză, o serie de formulare sunt supuse unui regim special de gestionare,
folosire şi evidenţă. Formularele cu regim special constituie deci un mijloc
important de prevenire a păgubirii patrimoniului. [Ibid., p. 39]. 24
Întrucât contabilitatea are la bază documente primare şi centralizatoare, controlul
contabil este strâns corelat cu controlul documentar şi se manifestă în unitate cu
acesta ca procedeu de control documentar-contabil. Înregistrările contabile,
registrele şi situaţiile contabile, bilanţul şi anexele sale, constituie un element de
bază al ordinii şi disciplinei financiare, întrucât fac posibilă cunoaşterea şi controlul
situaţiei financiar-gestionare a agenţilor economici. Prin înregistrările, centralizările
şi prelucrările contabile se exercită un control contabil asupra activităţii economice,
financiare şi gestionare a agenţilor economici. Înregistrările contabile constituie prin
ele însăşi un mijloc de control eficient, cu condiţia să se efectueze imediat ce s-a
desfăşurat operaţia economică sau financiară şi pentru fiecare fază a acesteia.
Contabilitatea în partidă dublă constituie un mijloc de control al fiecărei operaţii,
întrucât prin modalităţi proprii asigură exactitatea înregistrărilor contabile şi luarea
măsurilor de corectare operativă. [Cf. Ibid., p. 41]. 25
Ibid., p. 42.
Controlul financiar al afacerilor
27
balanţe de verificare contabile;
situaţii contabile;
registre de contabilitate;
registre operative privind gestiunile băneşti şi materiale;
corelaţii bilanţiere.
Principalele obiective ale controlului contabilităţii constau în26
:
conducerea corectă şi la zi a contabilităţii;
întocmirea documentelor justificative pentru operaţiunile
patrimoniale;
constituirea şi evaluarea capitalului social şi a patrimoniului;
exactitatea şi realitatea înregistrărilor contabile pentru
stabilirea şi îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat;
inventarierea patrimoniului şi valorificarea rezultatelor
acesteia;
întocmirea balanţelor de verificare, a bilanţului contabil şi a
contului de profit şi de pierdere.
*
* *
Activităţii de control i se integrează şi analiza27
activităţii
economice a unităţilor.
Astfel, în timp ce „analiza economico-financiară oferă
posibilitatea ca, prin folosirea datelor sintetice de evidenţă, a
documentelor centralizatoare şi a dărilor de seamă periodice, să se
26
Ibid., p. 43. 27
Cf. Prof. dr. I. Bogdan, „Analiza-diagnostic este, practic, un control economic care
trebuie să se desfăşoare permanent în cadrul firmelor. Managerii trebuie să ştie în
permanenţă ce s-a realizat, de ce s-a realizat nivelul, structura şi calitatea respectivă
a rezultatelor (factorii, influenţele, tendinţele, cauzele) şi ce trebuie făcut pentru a
elimina sau restrânge influenţa factorilor perturbatori şi pentru a extinde influenţa
factorilor care au marcat pozitiv rezultatele firmei. De asemenea, trebuie să ştie care
sunt factorii care se menţin, care vor dispărea, care îşi vor modifica influenţa şi în ce
sens, şi factorii care vor apărea în viitor. Fără aceste cunoştinţe, orice pretenţie de
management ştiinţific şi cu eficienţă practică este fără nici o acoperire. Or, toate
acestea sunt realizabile prin analiza-diagnostic a activităţii firmei. Dar, pentru
satisfacerea dezideratului arătat, această formă de control economic trebuie bine
concepută, structurată şi aşezată la locul cuvenit în structura şi funcţionarea firmelor.
Ea nu este o formă de control de conjunctură, ci o activitate permanentă, care trebuie
realizată de către cei mai buni specialişti ai firmei. Din ea îşi trage o parte
importantă substanţa strategiilor şi a programelor de dezvoltare ale firmei”.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
28
tragă concluzii asupra realizării programelor, asupra factorilor care au
influenţat aceste realizări, a rezervelor existente în întreprinderi,
controlului îi revine sarcina de a continua această analiză, prin
verificări faptice şi cercetări până la nivelul documentelor primare.
Deci, analiza scoate la iveală legăturile cauzale dintre fenomenele
petrecute în întreprindere, permiţând aprecierea generală asupra
situaţiei economico-financiare a acesteia, iar controlul, realizând o
continuare şi o adâncire a analizei, completează şi concretizează în
amănunt aceste constatări.
Se poate aprecia că analiza economico-financiară constituie de
fapt şi o metodă de control.
Orice control, cu excepţia celor limitate strict la situaţia
gestionară, trebuie să înceapă cu analiza datelor din dările de seamă,
pentru a stabili indicatorii nerealizaţi şi cauzele acestor nerealizări,
pentru ca apoi, axat pe aceste constatări, să se adâncească cercetarea
până la documentele primare şi până la locul de desfăşurare a
proceselor, în vederea stabilirii concrete a deficienţelor şi
răspunderilor”.28
28
L. Henegaru, op. cit., pp. 27-28.
Controlul financiar al afacerilor
29
Cap. 2 Noi componente
manageriale privind planul
instituţional al controlului
financiar public
Noile componente manageriale privind planul instituţional al
controlului financiar public pe cale avem în vedere aici derivă din
reorganizarea (relativ) recentă a sistemului de administrare fiscală.
2.1. Crearea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală
(ANAF)
Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 86 din 28 august 2003,
privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, în luna
octombrie 2003 a fost înfiinţată Agenţia Nationala de Administrare
Fiscală, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale.29
Evident, Agenţia în cauză este instituţie publică, având
personalitate juridică şi buget propriu, funcţionând în subordinea
Ministerului Finanţelor Publice. Cheltuielile curente şi de capital ale
unităţii nou înfiinţate se finanţează de la bugetul de stat.30
Agenţia îşi desfăşoară activitatea31
în domeniul impozitelor,
taxelor, contribuţiilor şi al altor venituri bugetare, pentru care este
competentă potrivit legii, prin intermediul procedurilor de gestiune,
colectare, control fiscal, soluţionare a contestaţiilor şi dezvoltarea unor
relaţii de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de
servicii de asistenţă.
29
Agenţia se înfiinţează la data de 1 octombrie 2003 şi devine operaţională de la data
de 1 ianuarie 2004, prin Hotărârea Guvernului nr. 1574/2003, care stabilea
organizarea structurii Agenţiei atât la nivel central, cât şi la nivel territorial. 30
ANAF este condusă de un secretar de stat care are şi calitatea de preşedinte. Acesta
este ordonator secundar de credite şi reprezintă Agenţia în relaţia cu terţii. 31
Pe structura şi atribuţiile Departamentului de Administrare a Veniturilor, prin
desprinderea acestuia din MFP.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
30
A.N.A.F. şi-a extins, treptat, competenţele:
2004: - preluarea în administrare a contribuţiilor sociale
2005: - preluarea A.N.V. şi G.F.
2006: - largirea competenţelor D.G.A.M.C.*;
- prima structură de administrare a contribuabililor
mijlocii a DGFP mun. Bucureşti
2007: - crearea A.F.P.-urilor pentru contribuabili mijlocii;
- trecerea in subordinea A.N.A.F. a întregii activităţi a D.G.F.P-urilor
(inclusiv activitatea trezoreriilor). Nota: * Directia generala de administrare a marilor contribuabili
ANAF este responsabilă, atât la nivel central, cat şi la nivel
teritorial, în numele şi în contul statului, de aplicarea legislaţiei
privind impozitele, taxele, contribuţiile şi alte venituri ale bugetului de
stat, precum şi veniturile altor autorităţi şi instituţii publice centrale
sau ale Comunităţii Europene, a căror administrare îi este conferită
prin acte normative sau convenţii, exclusiv veniturile datorate în
vamă.
Prin atribuţiile încredinţate Agenţia asigură: aplicarea unitară a
prevederilor legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile şi alte
venituri bugetare, colectarea veniturilor bugetare, exercitarea
prerogativelor stabilite prin lege prin aplicarea unui tratament echitabil
tuturor contribuabililor, utilizarea tehnologiilor noi în susţinerea
managementului Agenţiei şi îmbunătăţirea relaţiei cu contribuabilii.
2.2. Preluarea activităţii de administrare a veniturilor
bugetare reprezentând contribuţii sociale de către Ministerul
Finanţelor Publice Începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind
declararea, constatarea, controlul, colectarea şi soluţionarea
contestaţiilor pentru contribuţia de asigurări sociale, contribuţia pentru
asigurări de şomaj, contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate şi
contribuţia de asigurare pentru accidente de munca şi boli
profesionale, datorate de persoanele juridice şi persoanele fizice care
au calitatea de angajator se realizează de către Ministerul Finanţelor
Publice şi unităţile sale subordonate, care au şi calitatea de creditor
bugetar.
Contribuţiile sociale în cauză se cuvin în continuare bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului naţional unic de
Controlul financiar al afacerilor
31
asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru şomaj,
bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă şi boli profesionale
şi sunt reglementate prin dispoziţii legale specifice.
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale,
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională pentru
Ocuparea Forţei de Muncă, Fondul Naţional de Asigurare pentru
Accidente de Muncă şi Boli Profesionale şi unităţile din subordinea
acestora efectuează cheltuieli în limita aprobată prin buget şi a
creditelor bugetare deschise.
Subliniem că prevederile legale referitoare la întocmirea şi
depunerea declaraţiilor de impozite şi taxe pentru veniturile datorate
bugetului de stat sunt aplicabile şi obligaţiilor de plata reprezentând
contribuţii sociale, iar persoanele juridice şi persoanele fizice care au
calitatea de angajator au obligaţia să se înregistreze ca plătitori de
contribuţii sociale conform legislaţiei privind înregistrarea fiscală a
plătitorilor de impozite şi taxe.
De asemenea, penalităţile de orice fel, altele decât dobânzile şi
penalităţile de întârziere, se fac venit la bugetul de stat.
Activitatea de control privind modul de stabilire, declarare şi
plata a obligaţiilor reprezentând contribuţii sociale, precum şi
constatarea şi aplicarea contravenţiilor se efectuează începând cu data
preluării acestei activităţi de către Ministerul Finanţelor Publice şi
unităţile sale subordonate, în baza cadrului normativ în vigoare
privind controlul fiscal.
Contestaţiile formulate impotriva măsurilor dispuse prin actele de
control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor
Publice, abilitate să încheie acte de control sau de impunere privind
contribuţiile sociale, se soluţionează de către organele specializate ale
Ministerului Finanţelor Publice potrivit dispoziţiilor legale în vigoare
în această materie.
Personalul care a trecut de la Casa Naţională de Pensii şi Alte
Drepturi de Asigurări Sociale, Agenţia Naţională pentru Ocuparea
Forţei de Munca, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Casa
Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcţiilor
şi Turismului şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii
Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, precum şi de
la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei la Ministerul
Finanţelor Publice, atât la nivel central, cat şi la nivel teritorial, şi-a
păstrat toate drepturile avute anterior.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
32
Cât priveşte litigiile având ca obiect contestaţiile la executarea
silită sau contestaţiile impotriva actelor prin care se dispun şi se aduc
la îndeplinire măsurile asiguratorii, precum şi în cazul litigiilor ce
privesc procedurile de reorganizare judiciară şi faliment, Ministerul
Finanţelor Publice şi unităţile sale subordonate se subrogă în toate
drepturile şi obligaţiile procesuale ale instituţiilor implicate şi
dobândesc calitatea procesuală a acestora în toate procesele şi cererile
aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de
judecată.32
2.3. ANAF – organizare, conducere, funcţionare
Relaţia A.N.A.F. cu Ministerul Economiei şi Finanţelor este de
subordonare – preşedintele A.N.A.F. fiind ordonator secundar de
credite. Această poziţie îi conferă o anumită autonomie, manifestată în
materie de organizare, de coordonare directă a activităţii unităţilor
teritoriale, planificarea şi execuţia bugetului propriu, distribuirea şi
urmărirea bugetelor unităţilor teritoriale (directorii executivi ai
D.G.F.P.-urilor sunt ordonatori terţiari de credite).
Separarea atribuţiilor
1. M.F.P. – elaborarea politicii fiscale şi bugetare
2. A.N.A.F. – elaborarea şi aplicarea politicii de administrare fiscală
Administrarea veniturilor bugetare de către o entitate publică
specializată reflectă, pe de o parte, opţiunea politică de separare a
celor două funcţii opuse - încasare venituri şi execuţie bugetară -
pentru a le asigura independenţa. Pe de altă parte, separarea celor două
mari domenii vizează creşterea eficienţei, aceasta fiind de altfel o
practică întâlnită în ţări comunitare care au în prezent administraţii
fiscale de referinţă în Uniunea Europeană.
Prin activitatea sa, A.N.A.F. aplică principiul din Constituţie
conform căruia toţi cetăţenii trebuie să contribuie la susţinerea
cheltuielilor publice, fiecare în funcţie de capacitatea sa economică.
A.N.A.F. administrează impozite, taxe de consum, taxe vamale şi alte
32
Sumele reprezentând contribuţii sociale, inclusiv dobânzile, penalităţile şi
penalităţile de întârziere pentru care dreptul de a cere executarea silită s-a prescris
până la data de 1 ianuarie 2004, rămân în responsabilitatea instituţiilor în cauză.
Controlul financiar al afacerilor
33
venituri bugetare şi, din anul 2005, şi contribuţii sociale. Acestea se
constituie în sursele de venituri ale bugetului general consolidat
(exclusiv bugetele locale).
Din aceste venituri sunt acoperite cheltuielile publice interne
şi, totodată, este constituită contribuţia ce revine României pentru
bugetul Uniunii Europene.
Activitatea de administrare fiscală este completă şi integrată,
deoarece acoperă următoarele domenii mari:
• asistenţa şi îndrumarea contribuabililor;
• înregistrarea fiscala;
• declararea şi stabilirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a
altor sume datorate bugetului general consolidat;
• elaborarea procedurilor de înregistrare, declarare;
• colectarea veniturilor;
• verificarea corectitudinii declaraţiilor şi plăţii impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor sociale;
• verificări în scopul combaterii evaziunii fiscale şi fraudei
fiscale;
• soluţionarea contestaţiilor primite de la contribuabili;
• cooperare instituţională pe plan intern şi extern pe linia
schimbului de informaţii vizând combaterea coordonată a fraudei
fiscale.
În anul 2005, A.N.A.F. a preluat în subordine Garda
Financiară (G.F.) şi Autoritatea Naţională a Vămilor (A.N.V.), ceea ce
a condus la crearea unui nucleu de control unitar şi eficient şi o mai
bună coordonare a activităţilor pe linia diminuării evaziunii fiscale.
Conducerea şi organizarea A.N.A.F.33
A.N.A.F. este condusă de un preşedinte, trei vicepreşedinţi -
care coordonează activitatea de administrare, control fiscal şi vamă şi
un comisar general - şeful Gărzii Financiare.
33
***Raportul de performanţă al ANAF, MEF, Bucureşti, 2008. Angajaţii A.N.A.F.
(2008) sunt în număr de 30.162, din care 24.903 în administraţia fiscală, 3934 in
cadrul A.N.V. şi 1.325 în cadrul Gărzii Financiare. Din totalul angajaţilor, două
treimi sunt femei. Ponderea personalului cu studii superioare este de cca 70%; din
aceştia, majoritatea au pregătire economică, cu o pondere mai mică, pregătire
juridică şi alte profesiuni. Media de vârstă a angajaţilor este scăzută: ponderea celor
cu vârsta cuprinsă în intervalul 35-45 de ani este de 60%.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
34
Agenţia este organizată sub formă de reţea: un aparat central şi
structuri teritoriale. Administraţia fiscală este compusă din 21 direcţii
centrale (nivelul 1): 42 de D.G.F.P.-uri (nivelul 2), 41 administraţii ale
finanţelor publice pentru contribuabilii mijlocii, aflate în cadrul
direcţiilor judeţene şi 368 administraţii ale finanţelor publice (nivelul
3), la nivel de municipii, oraşe şi comune.
Autoritatea Naţională a Vămilor are un aparat central, 8
direcţii regionale, 42 direcţii judeţene şi 45 birouri vamale.
Garda Financiară are un aparat central, 41 secţii judeţene şi
secţia municipiului Bucureşti.
Sfera de cuprindere a activităţii A.N.A.F.
Administraţia fiscală are în evidenţă şi administrează peste 8
milioane de contribuabili (din care, 1,5 milioane persoane juridice) şi
procesează, anual, 20 milioane declaraţii fiscale.
Principiile care guvernează A.N.A.F.
Axele prioritare ale activităţii A.N.A.F., determină direcţiile de
evoluţie ale politicii de administrare fiscală, cadru general al
obiectivelor strategice:
• încurajarea conformării voluntare;
• reprimarea fraudei fiscale;
• colectarea rapidă şi eficientă a obligaţiilor bugetare.
În vederea atingerii acestor obiective34
, A.N.A.F. a optat
pentru o serie de valori noi:
• transparenţă crescută
• tratament egal contribuabililor
• relaţie de calitate superioară cu cetăţenii, servicii adaptate
cerinţelor acestora
• profesionalism şi corectitudine în relaţia cu contribuabilii
• responsabilizarea şi adeziunea angajaţilor la obiectivele
Agenţiei.
Implementarea obiectivelor strategice
Îndeplinirea obiectivelor strategice a fost posibilă prin punerea
în practică a liniilor de acţiune specifice, atât la nivel central, cât şi
teritorial.
34
Cf. Raportul de performanţă al ANAF, MEF, Bucureşti, 2008.
Controlul financiar al afacerilor
35
Rezultatele semnificative care au fost înregistrate după data
aderării României la UE au implicat toate domeniile mari de activitate
ale A.N.A.F.:
● Eliberarea pe loc a certificatului de cazier fiscal
● Reducerea duratei de acordare a certificatului de obligaţii
fiscale
● Extinderea depunerii on line a declaraţiilor
● Plata în cont unic a obligaţiilor fiscale
● Centrul pilot de tipărire centralizată a documentelor
● Centrul de salvare şi recuperare a datelor în caz de dezastru
● Baza unică de date DATA WAREHOUSE
● Extinderea competenţelor A.N.A.F. prin trecerea în
subordinea sa a întregii activităţi a direcţiilor generale ale finanţelor
publice judeţene
● Procedura declaraţiei vamale simplificate
● Procedura de vămuire la domiciliu
● Trecerea administrării mişcării produselor accizate la A.N.V.
Proceduri fiscale simplificate şi modernizate
Simplificarea procedurilor, care a început ca urmare a
introducerii cotei unice de la 1 ianuarie 2005, a continuat să fie o
preocupare pentru A.N.A.F.
Procedurile de administrare fiscală au fost adaptate şi ca
urmare a aderării României la Uniunea Europeană, dată fiind
necesitatea asigurării schimbului de informaţii intracomunitare în ceea
ce priveşte taxa pe valoarea adăugată şi accizele.
În domeniul înregistrării fiscale
Intrarea în vigoare, începând cu 1 ianuarie 2007, a noilor
reglementări, a presupus măsuri în activitatea de înregistrare fiscală a
contribuabililor. Tot în cursul anului 2007, a fost reglementată
procedura de schimbare a domiciliului fiscal.
A fost aprobată procedura de solicitare şi eliberare a
certificatului de înregistrare în scopuri de T.V.A.: administraţia
fiscală eliberează acest certificat în termen de 24 de ore.
Depunerea declaraţiilor fiscale prin mijloace electronice de
transmitere la distanţă
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
36
Metoda de depunere on line a declaraţiilor fiscale a fost
introdusă treptat, ca metodă alternativă de declarare a impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor.
Etapele implementării declarării electronice au fost
următoarele:
1. în anul 2004, la contribuabilii mari
2. în anul 2007, extinderea s-a accelerat:
- de la 15 aprilie 2007 - la persoanele juridice din Bucureşti şi
Ilfov;
- de la 15 septembrie 2007, la 10 judete (Bacău, Bihor, Braşov,
Brăila, Cluj, Iaşi, Olt, Sibiu, Timiş şi Vâlcea).
Depunerea on line va fi generalizată, treptat, pentru toţi
contribuabilii, în toată ţara.
Depunerea declaraţiilor fiscale prin mijloace electronice de
transmitere la distanţă prezintă avantaje majore:
● descongestionarea sediilor unităţilor fiscale, evitându-se
prezenţa fizică a contribuabililor la sediul unităţilor fiscale şi în acest
fel, reducerea timpului petrecut de contribuabili pentru depunerea
declaraţiilor;
● reducerea resurselor implicate în procesul de gestiune şi
reducerea timpului de procesare a declaraţiilor.
Implementarea metodei a contribuit semnificativ şi la
eliminarea erorilor, concomitent cu scăderea dificultăţilor de
prelucrare a datelor din declaraţii şi a potenţialelor fenomene de
corupţie.
Plata obligaţiilor fiscale într-un cont unic
În anul 2007, a fost introdusă plata obligaţiilor fiscale într-un
cont unic. Metoda a fost implementată treptat.
Intr-o primă fază, de la 1 octombrie 2007, numai pentru
contribuabilii care indeplineau cumulativ trei condiţii:
♦ nu înregistrează obligaţii fiscal neachitate la data efectuării
plăţii în contul unic;
♦ depun declaraţia în termenul legal;
♦ efectuează plata integrală şi în termen a obligaţiilor
declarate.
In anul 2008, metoda s-a generalizat, pentru toţi contribuabilii,
în toată ţara.
Controlul financiar al afacerilor
37
Îmbunătăţirea procedurilor de administrare a impozitului pe
venit
Realizarea bazei centrale de date centrale a permis, în anul
2007, îmbunătăţirea procedurilor de administrare a impozitului pe
venit:
● Plata în cont unic – o facilitate pentru agenţii economici
● Declaraţiile depuse on line, semn al modernizării A.N.A.F.
● Certificatul de înregistrare în scopuri de T.V.A. este eliberat
în 24 de ore
● Soluţionarea mai rapidă a deconturilor negative de T.V.A.
prin eliminarea unor categorii de activităţi din categoria celor
considerate a avea risc fiscal mare.
În prezent, certificatul de cazier fiscal se eliberează pe loc
Noi termene pentru controlul ulterior la rambursarea T.V.A.:
- contribuabili mari şi mijlocii - 2 ani;
- rambursările cu risc fiscal mic - 30 zile.
Simplificarea procedurii de restituire a accizelor
• au fost unificate declaraţiile privind veniturile estimate şi
deciziile de impunere pentru stabilirea plăţilor anticipate;
• s-a realizat gruparea declaratiilor de venit şi a celorlalte
documente utilizate in administrarea impozitului pe venit intr-un
singur act normativ.
Modificarea procedurilor de administrare a T.V.A. şi a
formularelor utilizate
Au fost reglementate procedura de soluţionare a cererilor de
rambursare a taxei pe valoarea adăugată de către persoane impozabile
neînregistrate în scopuri de T.V.A. în România, stabilite în alt stat
membru al Uniunii Europene şi procedura de soluţionare a cererilor de
rambursare a taxei pe valoarea adăugată către persoane impozabile
neînregistrate în scopuri de TVA în România, stabilite în afara
Comunităţii.
Pentru administrarea misiunilor diplomatice, oficiilor
consulare, reprezentanţelor organizaţiilor juridice străine, care îşi au
sediul sau îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul municipiului
Bucureşti a fost stabilit organul fiscal competent.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
38
Modificări aduse în metodologia de soluţionare a solicitărilor
de rambursare a T.V.A.
Solicitările de rambursare a T.V.A. se rezolvă mai rapid din
anul 2007, controlul fiind ulterior, pentru persoanele impozabile care
desfăşoară activităţi de export şi începând cu data de 1 ianuarie 2008,
şi pentru contribuabilii mijlocii. Sunt exceptate însă cazurile care
prezintă risc fiscal mare.
Pentru a creşte rapiditatea cu care se rambursează T.V.A., au
fost eliminate din categoria de risc fiscal mare:
• activităţile pentru care se aplică măsurile de simplificare
(material lemnos, deşeuri);
• situaţia în care există deconturi cu sume negative de T.V.A.
cu opţiune de rambursare depuse în anii anteriori şi nesoluţionate;
• situaţia în care persoana impozabilă prezintă, în 3 perioade
consecutive, deconturi cu sume negative mai mari de 100.000 lei şi nu
a solicitat rambursare.
Pentru rambursarea mai rapidă a T.V.A. pentru marii
contribuabili şi, începând cu 1 ianuarie 2008 şi de contribuabilii
mijlocii, au fost aduse modificări cu privire la condiţiile de încadrare
în gradul de risc fiscal mare şi a fost modificat termenul de efectuare a
inspecţiei fiscal ulterioare, astfel:
În domeniul administrării accizelor
Au fost corelate dispoziţiile legale privind deplasarea
produselor accizabile în regim suspensiv cu prevederile comunitare şi
a fost reglementată procedura de restituire a accizelor plătite de către
utilizatorii produselor supuse accizelor armonizate, pentru care se
acordă scutire indirectă.
În domeniul cazierului fiscal
Certificatul de cazier fiscal este eliberat pe loc, în prezenţa
contribuabilului sau a reprezentantului acestuia. Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului solicită şi primeşte, în format electronic, de la
Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală informaţiile din cazierul
fiscal al contribuabililor, fără ca aceste persoane să mai solicite
organelor fiscale eliberarea acestor certificate.
Controlul financiar al afacerilor
39
2.4. Obiectivele Agenţiei - pe termen mediu
În perioada consolidării integrării României în UE, A.N.A.F.
continuă transpunerea în practică a măsurilor aferente obiectivelor din
Strategia sa pe termen mediu, lansată în semestrul 1 al anului 2007.
Acestea sunt cuprinse în Planul de implementare a Strategiei,
având astfel o viziune clară asupra etapelor de dezvoltare viitoare, cu
linii de actiune, termene şi responsabilităţi35
.
1. Imbunatatirea asistenţei, serviciilor, procedurilor
● Depunerea on line a declaraţiilor va fi extinsă în întreaga
ţară, la toţi contribuabilii.
● Plata obligaţiilor cuprinse în ˝Declaraţia privind obligatiile
de plată la bugetul general consolidat˝ în contul unic deschis la
unităţile trezoreriei, pentru toţi contribuabilii.
● Implementarea plăţii electronice (cu card) pentru obligaţiile
fiscale.
● Va fi creată o bază de date care va conţine intrebările/
răspunsurile privind clarificarea legislaţiei fiscale.
● Vor fi dezvoltate funcţiile Centrului de asistenţă prin telefon
(Call Center) din Bucureşti şi vor fi înfiinţate încă 5 astfel de centre la
nivel teritorial.
● Mediatizarea Cartei drepturilor contribuabilului.
● Vor fi realizate programe de educare fiscal şi va fi întărită
capacitatea de comunicare externă a ANAF.
● Elaborarea unei proceduri speciale de acordare a asistenţei
personalizate, care să stabilească reguli stricte de acces în baza de date
a contribuabililor, astfel încât să se asigure confidenţialitatea
informaţiilor difuzate.
● Dezvoltarea serviciilor de comunicare externă.
● Implementarea bazei de date cu întrebări şi răspunsuri
privind problematica fiscală.
● Îmbunătăţirea educaţiei fiscale a contribuabililor şi a
viitorilor contribuabili.
● Gestionarea în cadrul unei adrese speciale de pe Portalul
ANAF a sesizărilor si reclamaţiilor contribuabililor referitoare la
35
Cf. Ibid.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
40
disfuncţionalităţile în activitatea de asistenţă şi comportamentul
funcţionarilor fiscali.
2. Combaterea evaziunii fiscale şi a indisciplinei financiare
● Va fi extinsă analiza de risc: crearea bazei de date necesară,
urmând ca stabilirea criteriilor, procedurilor şi indicatorilor să fie
realizate începând cu anul 2009.
● Va fi dezvoltată componenta de cercetare – documentare în
interes fiscal.
● Crearea premiselor (elaborarea de metodologii, ghiduri de
bune practici) pentru efectuarea controlului electronic şi controlul
preţurilor de transfer, astfel încât acestea să devină efective din anul
2009.
● Dezvoltarea schimbului bilateral de informatii şi a asistenţei
reciproce cu Statele Membre, cu alte instituţii şi autorităţi naţionale;
extinderea şi diversificarea schimbului de informatii cu instituţii
deţinătoare de date privind bunurile şi veniturile contribuabililor, atât
din ţară, cât şi din spaţiul comunitar.
● Va continua transferul competenţelor privind autorizarea şi
inspecţia fiscală în domeniul productiei, circulaţiei şi utilizării
produselor accizate de către A.N.V.
● Va fi îmbunătăţită capacitatea administrativă de control în
domeniul producţiei şi circulaţiei uleiurilor minerale.
● Vor fi preluate şi implementate normele comunitare privind
limitarea introducerii de către călători a bunurilor în scutire de la plata
taxelor vamale, a TVA şi a accizelor în scopul comercializării.
● Acordarea de competenţe Gărzii Financiare pentru
executarea de acte premergătoare urmăririi penale şi competenţe de a
indisponibiliza operativ bunurile şi mărfurile implicate în fapte de
natură fiscală, până la finalizarea cercetării penale sau până la
obţinerea rezultatelor analizelor de laborator.
3. Colectare mai bună
● Realizarea unui sistem integrat de gestionare a creanţelor
bugetare pentru toate tipurile de impozite şi pentru toţi contribuabilii.
● Dezvoltarea centrului de continuare a activităţii şi recuperare
a datelor, în caz de dezastru.
Controlul financiar al afacerilor
41
● Urmărirea operativă a declanşării procedurii de insolvenţă în
cazul contribuabililor asupra cărora nu au dat rezultat măsurile de
executare silită.
● Continuarea monitorizării reducerii arieratelor la marii
contribuabili şi la contribuabilii mijlocii
● Monitorizarea recuperării ajutoarelor de stat ilegale/
interzise.
● Imbunătăţirea procedurilor în domeniul executării silite,
insolvabilităţii şi atragerea răspunderii solidare, precum şi a
procedurilor de colectare prin valorificarea bunurilor sechestrate.
● Continuă acţiunea începută în anul 2007, de îmbunătăţire a
procedurilor în domeniul executării silite, insolvabilităţii şi atragerea
răspunderii solidare, (vor fi perfecţionate formularele existente),
precum şi a procedurilor de colectare prin valorificarea bunurilor
sechestrate.
4. Reglementări
♦ elaborarea procedurii de compensare a creanţelor
administrate de M.E.F cu creanţele debitorului reprezentând sume de
rambursat de la buget;
♦ întocmirea unei proceduri de elaborare a proiectelor de acte
normative în domeniul executării silite;
♦ elaborarea procedurii de avizare a proiectelor de acte
normative (împreună cu direcţiile implicate în procesul de avizare);
♦ elaborarea procedurii de soluţionare a corespondenţei cu
petenţii, modificarea şi completarea Metodologiei de distribuire a
sumelor plătite de contribuabili în contul unic şi de stingere a
obligaţiilor fiscale înregistrate de către aceştia;
♦ reglementarea transferului sumelor recuperate în România
reprezentând creanţe stabilite în alte state membre ale UE, precum şi
de transfer a sumelor recuperate de autorităţile competente din alte
state membre, reprezentând creanţe stabilite în România;
♦ elaborarea de instrucţiuni de aplicare a Cap. 13 – Aspecte
internaţionale, Codul de procedură fiscală.
5. Imbunătăţirea funcţionării interne şi a coordonării
♦ A.N.A.F. va dezvolta în continuare modul de conducere pe
bază de obiective şi indicatori de performanţă urmăriţi prin planul
anual; pentru masurarea eficienţei activităţii de administrare fiscală va
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
42
fi calculat un indicator general, sintetic de performanţă: preţul fiecărui
leu colectat;
♦ extinderea informatizării în relaţia cu contribuabilii şi în
activitatea proprie; automatizarea tuturor procedurilor de gestionare a
declaratiilor şi plăţilor fiscale - va fi extinsă la toti contribuabilii, în
întreaga ţară;
♦ va fi realizată arhivarea electronică; utilizarea efectivă a
bazei de date centralizată DATA WAREHOUSE (devenită funcţională
la sfârşitul anului 2007);
♦ vor fi elaborate Statutul funcţionarului public din ANAF şi
Statutul comisarului din Garda Financiară.
2.5. Sistemul de antrepozitare fiscală
Începând cu data de 1 ianuarie 2004, potrivit aceleiaşi
ordonanţe de guvern mai sus invocate s-a instituit sistemul de
antrepozitare fiscală. Acesta se aplică produselor cuprinse în
următoarele grupe de produse: alcool şi băuturi alcoolice, produse din
tutun şi uleiuri minerale.
Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde
acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal,
care, evident, poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau
depozitarea produselor accizabile arătate anterior.
Producţia în cauză reprezintă orice operaţiune de fabricare,
procesare sau modificare sub orice forma a produselor respective. Un
antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile
emise de Ministerul Finanţelor Publice, ca autoritate fiscală
competentă.
În vederea obţinerii autorizaţiei pentru ca un loc să
funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să devină
antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la
autoritatea fiscală competentă, în modul şi sub forma prevăzute în
norme.
Astfel, cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de
documente cu privire la:
a) amplasarea şi natura locului;
b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi
produse şi/sau depozitate în decursul unui an;
c) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care
urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
Controlul financiar al afacerilor
43
d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar
autorizat de a satisface cerinţele legale.
Persoana în cauză va prezenta, de asemenea, o copie a
contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului
unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este
proprietarul locului, cererea trebuie să fie însoţită de o declaraţie din
partea proprietarului, prin care se confirmă permisiunea de acces
pentru personalul cu atribuţii de control.
Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de
antrepozit fiscal36
pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea,
ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea
produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca
antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile
depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea pentru care suma
accizelor potenţiale este mai mare de 50.000 euro;
b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se
prevină scoaterea produselor accizabile din acest spaţiu fără plata
accizelor;
c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a
produselor accizabile;
d) în cazul unei persoane fizice care urmează să funcţioneze ca
antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată definitiv
pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune,
delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România
sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/
rezidenţă în ultimii 5 ani;
e) în cazul unei persoane juridice care urmează să funcţioneze
ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să
36
Pentru obţinerea autorizaţiilor de antrepozite fiscale cu valabilitate de la data de 1
ianuarie 2004, persoanele care intenţionează să fie antrepozitari autorizaţi pot
depune la Ministerul Finanţelor Publice, începând cu data de 1 octombrie 2003,
cereri în conformitate cu prevederile legale. Emiterea autorizaţiilor de antrepozite
fiscale se efectuează în baza deciziei unei comisii instituite la nivelul Ministerului
Finanţelor Publice prin ordin al ministrului finanţelor publice. Eliberarea
autorizaţiilor se face în termen de 30 de zile de la data depunerii documentaţiei
complete.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
44
nu fi fost condamnaţi definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de
încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapitare, mărturie
mincinoasă, dare sau luare de mită în ultimii 5 ani.
Autorizaţia va conţine următoarele:
a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
c) tipul produselor accizabile şi natura activităţii;
d) capacitatea maximă de depozitare în cazul antrepozitelor
fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;
e) nivelul garanţiei financiare;
f) perioada de valabilitate a autorizaţiei;
g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare,
capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi
determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă.
Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini
următoarele cerinţe:
a) să depună la autoritatea fiscală competentă o garanţie
financiară care să acopere riscul de neplată a accizelor pentru
produsele accizabile care sunt produse, primite, depozitate sau
expediate din antrepozitul fiscal. Garanţiile pot îmbracă mai multe
forme, şi anume: depozite în numerar, ipoteci, garanţii bancare sau
garanţii personale;
b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de
măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării
securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile
prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau
primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi
să prezinte evidenţele corespunzătoare la cererea autorităţilor fiscale;
d) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din
antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de
securitate;
e) să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice
zonă a antrepozitului fiscal în orice moment în care antrepozitul fiscal
este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este
deschis pentru primirea sau expedierea produselor;
f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de
autorităţile fiscale competente, la cererea acestora;
Controlul financiar al afacerilor
45
g) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului
fiscal, la cererea autorităţilor fiscale competente.
Tot antrepozitarului îi revin şi obligaţii de genul acelora de a
cerceta şi raporta către autorităţile fiscale competente orice pierdere,
lipsa sau neregularitate cu privire la produsele accizabile, ori de a
înştiinţa autorităţile fiscale competente cu privire la orice extindere
sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a
modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei
financiare constituite.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
46
Controlul financiar al afacerilor
47
Cap. 3 Exercitarea controlului
financiar public
Din raţiuni de armonizare cu normele europene în materie,
Ministerul Finanţelor Publice, printr-un ordin special a aprobat noi
norme metodologice pentru aparatul de control financiar al statului37
.
Subliniem că acest tip de control financiar se efectuează la
regii autonome, societăţi naţionale, companii naţionale, societăţi
comerciale la care statul, direct sau printr-o instituţie ori autoritate
publică, are calitatea de acţionar, dar şi la alţi agenţi economici în
legătură cu îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.
Remarcăm că modificările intervin după 14 ani de funcţionare
a Ordinului ministrului economiei şi finanţelor nr. 316/1991 privind
normele de lucru şi normele privind sarcinile aparatului de control
financiar.
Trebuie să relevăm că avem de-a face cu elemente reale de
modernitate în ce priveşte structura şi derularea acestui tip de control.
Elementele în cauză sunt mai pregnante în ce priveşte
programarea şi organizarea activităţii de control financiar al statului,
întocmirea actelor de control, soluţionarea plângerilor, evidenţa,
urmărirea şi raportarea rezultatelor activităţii de control financiar.
3.1. Managementul activităţii de control financiar public
Aproximativ la fel ca în reglementarea veche, activitatea de
control financiar al statului se exercită prin Direcţia de control
financiar şi structurile subordonate aparţinând direcţiilor generale ale
finanţelor publice judeţene, a municipiului Bucureşti şi Direcţiei
generale de administrare a marilor contribuabili din cadrul Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală. Aceasta se desfăşoară în baza unor
37
Ordin Nr. 889 din 24 iunie 2005 privind aprobarea Normelor metodologice pentru
aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanţelor Publice,
M.Of. Nr. 604 din 13 iulie 2005.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
48
programe anuale, trimestriale şi lunare, aprobate de preşedintele
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Cât priveşte proiectul programului de activitate pentru întregul
aparat de control financiar al statului din Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, acesta se întocmeşte de Direcţia de control
financiar, până la data de 15 a penultimei luni din trimestru, pentru
trimestrul următor, pe baza sarcinilor primite de la conducerea
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a propunerilor primite de
la direcţiile din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi
Ministerului Finanţelor Publice şi de la structurile de control
teritoriale.
Structurile de control din cadrul Direcţiei generale de
administrare a marilor contribuabili şi direcţiilor generale ale
finanţelor publice teritoriale, pe baza sarcinilor ce le revin din
programul aprobat, urmează să întocmească propriile programe de
activitate, pe care le vor transmite Direcţiei de control financiar din
cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, până la data de 20
a ultimei luni din trimestru pentru trimestrul următor.
Procedura de selectare a agenţilor economici urmează să ţină
cont de importanţa agentului economic (strategică, naţională,
regională, locală), situaţia economico-financiară a agenţilor economici
(pierderi, arierate), facilităţi acordate (ajutor de stat, credite interne şi
externe cu garanţia statului, fonduri comunitare, fonduri de
cofinanţare etc.) şi de existenţa unor programe de restructurare a
activităţii economice.
La agenţii economici la care statul, direct sau printr-o instituţie
ori autoritate publica, are calitatea de acţionar, de regulă, controlul
financiar precedă inspecţia fiscală, iar în scopul evitării controalelor
paralele sau repetate, al depăşirii duratei verificării şi creşterii
eficientei economice a activităţii de control, fiecare direcţie va tine o
evidenta strictă a acţiunilor de control financiar pentru fiecare agent
economic la care statul, direct sau printr-o instituţie ori autoritate
publică, are calitatea de acţionar.
Cu privire la încadrarea în perioadele de timp alocate
verificărilor, arătăm că în condiţiile în care în efectuarea controlului
financiar nu se pot respecta termenele stabilite prin program,
conducătorul direcţiei va analiza condiţiile concrete şi va putea
dispune prelungirea duratei acţiunii fără a influenţa realizarea
Controlul financiar al afacerilor
49
celorlalte acţiuni prevăzute în programul de activitate şi fără depăşirea
duratei maxime prevăzute de lege.
Evident, activitatea de pregătire profesională continuă a
întregului aparat din centrală şi teritoriu asupra reglementărilor
bugetare, financiar-contabile, fiscale, precum şi de pregătire a
activităţii de control financiar pe baza tematicilor şi obiectivelor de
control constituie o componentă importantă având impact asupra
eficienţei controlului. Aceasta, conform normelor arătate, se
desfăşoară la sediu, la începutul fiecărei luni, potrivit programului de
activitate şi în acord cu prevederile legii privind statutul funcţionarilor
publici.
Desfăşurarea ca atare a controlului financiar presupune ca, în
prealabil, organul de control financiar să înştiinţeze agentul economic
în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare prin transmiterea
unui aviz de control.38
3.2. Obiective specifice de control
În executarea atribuţiilor prevăzute în art. 5 din Legea nr.
30/1991, cu modificările ulterioare, principalele obiective ale
controlului financiar sunt:
a) modul de respectare a disciplinei economico-financiare şi de
realizare a prevederilor din bugetul de venituri şi cheltuieli;
b) modul de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale
şi a fondurilor financiare de către regiile autonome, societăţile
naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale la care statul,
38
Agentul economic are posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a
controlului financiar, o singura dată, pentru motive justificate. Respectivul aviz se
comunică agentului economic, în scris, înainte de începerea controlului financiar,
astfel: a) cu 30 de zile, pentru agenţii economici care fac parte din categoria marilor
contribuabili; b) cu 15 zile, pentru ceilalţi agenţi economici. La începerea controlului
financiar, organul de control financiar este obligat să prezinte agentului economic
legitimaţia de control şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de
control, după care demararea acţiunii trebuie consemnată în registrul unic de control.
Ca loc de desfăşurare, se au în vedere, de regulă, spaţiile de lucru ale agentului
economic, care trebuie sa pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica
necesară desfăşurării controlului. Normele instituie dreptul organului de control
financiar de a inspecta locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa agentului
economic sau a unei persoane desemnate de acesta.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
50
direct sau printr-o instituţie ori autoritate publica, are calitatea de
acţionar;
c) modul de utilizare a ajutorului de stat (subvenţii, alocaţii,
credite cu garanţia statului, fonduri, facilităţi etc.), potrivit destinaţiei
prevăzute de lege;
d) exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţe, stabilirea
corectă şi îndeplinirea integrală a obligaţiilor financiare şi fiscale faţă
de stat;
e) calitatea managementului.
Personalul de control, la finalizarea acţiunii, va solicita
reprezentantului agentului economic o declaraţie scrisă, pe propria
răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate
documentele şi informaţiile solicitate. În declaraţie se va menţiona şi
dacă au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie
de agentul economic.
3.3. Întocmirea actelor de control
Organele de control financiar întocmesc, de regulă,
următoarele acte de control:
a) proces-verbal de control financiar;
b) proces-verbal intermediar;
c) proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;
d) nota de constatare;
e) nota unilaterală;
f) nota de prezentare;
g) raport de inspecţie fiscală.
3.3.1. Procesul-verbal de control financiar
Procesul-verbal de control financiar este un act bilateral
(întocmit în trei exemplare) care se semnează de către organul de
control financiar şi de reprezentantul legal al agentului economic.
Conţinutul orientativ al procesului-verbal de control financiar
va include următoarele: date privind controlul financiar, date privind
agentul economic, referiri la execuţia bugetului de venituri şi
cheltuieli, modul privind administrarea şi gestionarea resurselor
materiale şi financiare, referiri la respectarea disciplinei financiar-
contabile şi la calitatea managementului, concluzii şi măsuri finale.
Controlul financiar al afacerilor
51
Împotriva acestui document de control se poate depune
plângere prealabilă la organul emitent, în termenele prevăzute la art. 7
din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Constatările ce se înscriu în procesul-verbal de control
financiar trebuie să fie precise, bazate pe date şi documente expuse
clar, eliminându-se orice elemente şi descrieri personale, inutile şi
neconcludente, care încarcă nejustificat conţinutul procesului-verbal
de control financiar. La procesul-verbal de control financiar se vor
anexa situaţii, tabele, documente, acte, note explicative, necesare
susţinerii constatărilor.
Neregulile constatate se vor consemna în procesul-verbal de
control financiar în mod obligatoriu, cu precizarea concretă a actelor
normative încălcate (articol, alineat) şi cu determinarea exactă a
influenţelor financiare, bugetare şi gestionare nefavorabile. Pentru
fiecare abatere înscrisă în procesul-verbal de control financiar se vor
nominaliza persoanele care nu au respectat prevederile legale şi
funcţiile acestora. De asemenea, se vor înscrie măsurile luate operativ
în timpul controlului financiar, cu menţiunea documentelor pe baza
cărora s-au materializat, sau măsurile dispuse în sarcina agentului
economic, cu indicarea termenului de raportare a îndeplinirii acestora.
Ca şi în vechea reglementare, organele de control financiar pot
solicita note explicative reprezentantului sau oricărui angajat al
agentului economic, care să contribuie la stabilirea unor elemente
relevante din activitatea agentului economic, ce pot influenţa procesul-
verbal de control financiar.
Acestea se iau în orice etapă a controlului financiar pentru
clarificarea şi definitivarea constatărilor privind nerespectarea
prevederilor actelor normative. Întrebările vor fi formulate în mod
clar, concis şi concret, pentru a da posibilitatea unor răspunsuri la
obiect.
În cazul în care persoana în cauză refuză să răspundă la
întrebări, organele de control financiar vor transmite întrebările printr-
o adresă scrisă, înregistrată la agentul economic, stabilind un termen
util de cel puţin 5 zile lucrătoare pentru formularea răspunsului.
Refuzul de a răspunde la întrebări va fi consemnat în procesul-verbal
de control financiar şi se vor aplica sancţiunile prevăzute de lege.
Pentru constatările privind săvârşirea unor fapte care ar
putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile
prevăzute de legea penală, organul de control întocmeşte un proces-
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
52
verbal de control financiar separat, care va fi înaintat organelor
abilitate prin lege pentru efectuarea cercetărilor.
În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze
procesul-verbal de control financiar, organul de control financiar va
consemna despre aceasta în procesul-verbal de control financiar.
Demn de menţionat este faptul că agentul economic va fi
informat pe parcursul desfăşurării controlului financiar asupra
constatărilor rezultate din control, iar la încheierea acţiunii, organul de
control financiar va prezenta agentului economic constatările şi
consecinţele, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima
punctul de vedere în scris, cu excepţia cazului în care agentul
economic renunţa la acest drept.
Normele specifice prevăd că după analizarea punctului de
vedere prezentat de agentul economic, organul de control financiar va
proceda la definitivarea actului de control şi că procesul-verbal de
control financiar se va comunica agentului economic, iar după
semnarea de către reprezentantul sau legal se va înregistra la
registratura acestuia. Data comunicării se va considera data
înregistrării la agentul economic, iar procesul-verbal de control
financiar va fi înregistrat la registratura organului de control financiar,
în termen de 3 zile de la încheierea controlului financiar.
Trebuie să spunem că, după finalizarea controlului financiar,
se întocmeşte formularul "Dispoziţie obligatorie", care se transmite la
sediul agentului economic controlat şi cuprinde măsurile stabilite în
sarcina acestuia şi termenele până la care acesta este obligat să
comunice organului de control financiar modul de ducere la
îndeplinire.
Extrem de important de reţinut este faptul că agentul economic
are obligaţia să îndeplinească măsurile dispuse prin procesul-verbal de
control financiar, în termenele şi condiţiile stabilite de către organele
de control financiar, în caz contrar aplicându-se sancţiunile prevăzute
de lege.
Referindu-ne şi la documentele auxiliare de control, arătăm că
aici se includ: Procesul-verbal intermediar, Procesul-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiilor, Nota de constatare, Nota
unilaterală şi Nota de prezentare.
Înainte de trece la tratarea acestora din perspectiva
reglementărilor în materie, subliniem că în activitatea de control
Controlul financiar al afacerilor
53
financiar, nu o dată apare necesitatea îndreptării eventualelor erori ce
intervin în documentele întocmite cu această ocazie.
Trebuie să spunem că, prin Normele metodologice pentru
aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului
Finanţelor Publice, aprobate prin Ordinul nr. 889 din 24 iunie 2005, s-
a instituit posibilitatea ca organul de control financiar să poată
îndrepta erorile materiale din cuprinsul procesului-verbal de control
financiar din oficiu sau la cererea agentului economic, astfel:
a) Dacă îndreptarea erorii materiale se face prin adăugări sau
ştersături operate în cuprinsul procesului-verbal de control financiar,
acestea vor fi semnate şi stampilate de organul de control, în caz
contrar nefiind luate în considerare. Îndreptarea erorii materiale va fi
operată pe toate exemplarele originale ale procesului-verbal de control
financiar. După efectuarea îndreptării erorii materiale, organul de
control financiar are obligaţia de a comunica agentului economic de
îndată operaţiunea efectuată.
b) În cazul în care îndreptarea erorii materiale nu se poate
efectua direct pe actul de control, se emite un nou proces-verbal de
control financiar, care, de asemenea, va fi comunicat agentului
economic.
3.3.2. Procesul-verbal intermediar
Procesul-verbal intermediar este un act bilateral, care se
semnează de către organul de control financiar şi de reprezentantul
legal al agentului economic. Acesta se întocmeşte la unităţile
subordonate agentului economic, are structura procesului-verbal de
control financiar şi nu poate fi atacat pe cale administrativă sau
judecătorească.
Întotdeauna, acest document constituie anexă la procesul-
verbal de control financiar care se întocmeşte la agentul economic, iar
constatările cuprinse în acesta se vor analiza şi se vor prelua în
procesul-verbal de control financiar, în funcţie de prevederile legale,
de realitatea constatărilor şi de respectarea procedurilor specifice de
control.
3.3.3. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiilor
Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
se încheie pentru acele fapte ale căror constatare şi sancţionare sunt de
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
54
competenta organelor de control financiar, în condiţiile legii şi în
conformitate cu procedura stabilită prin legislaţia în vigoare privind
regimul juridic al contravenţiilor. (A se vedea Anexa la lucrarea de
faţă.)
3.3.4. Nota de constatare
Nota de constatare se întocmeşte atunci când în cursul
controlului financiar se fac constatări a căror reconstituire ulterioară
nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi dovedite şi în alte
situaţii apreciate de organele de control financiar.
În acest document se consemnează situaţiile de fapt, precum şi
măsurile luate operativ pentru remedierea deficienţelor constatate. În
situaţii mai deosebite este indicată folosirea martorilor la stabilirea
realităţii faptelor constatate.
Documentul constituie anexă la procesul-verbal de control
financiar şi necesită a fi semnat de organul de control financiar, de
către reprezentantul legal al agentului economic şi de persoanele la
care se referă constatarea, precum şi de martori.
3.3.5. Nota unilaterală
Nota unilaterală se întocmeşte în cazurile în care, în urma
controlului financiar, nu s-au constatat abateri ori acestea, prin
volumul şi importanta lor, nu justifică întocmirea de procese-verbale
de control financiar.
Aici, organele de control financiar vor arăta, concret, ce anume
documente au controlat şi constatările făcute.
3.3.6. Nota de prezentare
La actele de control încheiate se anexează notele de prezentare
care vor cuprinde, în principal, următoarele:
a) organele sau persoanele, după caz, în afara agentului
economic controlat, care au dat dispoziţii ce au determinat abaterile
respective;
b) problemele care necesită control financiar în continuare
şi/sau extinderea controlului la alţi agenţi economici, făcându-se
propunerile corespunzătoare;
c) măsurile ce mai trebuie luate în continuare de agentul
economic controlat şi de organul care a dispus controlul financiar;
Controlul financiar al afacerilor
55
d) propuneri de aplicare a unor sancţiuni disciplinare, de
imputare sau de transmitere organelor abilitate prin lege pentru
efectuarea cercetărilor, după caz;
e) propuneri de modificare, completare, actualizare a cadrului
normativ în domeniul supus controlului financiar.
Trebuie reţinut că, în cazul în care organul de control financiar
nu are nimic de arătat sau de propus fata de cele cuprinse în actul de
control, nu se mai întocmeşte nota de prezentare.
3.4. Soluţionarea plângerilor
Împotriva procesului-verbal de control financiar se poate
formula plângere prealabilă39
în condiţiile art. 7 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Aceasta se formulează în scris, ataşându-se şi acte care nu au
fost avute în vedere de organul de control financiar, – depunându-se la
direcţia din care face parte organul de control financiar al cărui act
este atacat, în termenele prevăzute la art. 7 din Legea nr. 554/2004 - şi
va cuprinde: datele de identificare a contestatorului, obiectul plângerii,
motivele de fapt şi de drept, dovezile pe care se întemeiază şi
semnătura şi ştampila contestatorului.
În cazul în care plângerea prealabilă este depusă la un organ
necompetent din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,
aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului
emitent al actului atacat.
Plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de
control financiar se soluţionează de către direcţia din care face parte
organul de control financiar al cărui act este atacat, printr-un
compartiment special constituit.
Prin decizie plângerea prealabilă va putea fi admisă, în
totalitate sau în parte, ori respinsă; în cazul admiterii plângerii se
decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.
Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea
unei condiţii procedurale, plângerea prealabilă va fi respinsă fără a se
proceda la analiza pe fond a cauzei.
39
Plângerea prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de control financiar
este calea administrativă de atac prin care se solicită autorităţii publice emitente
reexaminarea procesului-verbal de control financiar, în sensul revocării acestuia.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
56
Subliniem că plângerea prealabilă nu poate fi respinsă dacă
poartă o denumire greşită, iar decizia se comunică contestatorului,
precum şi organului emitent al actului atacat.
Ca regulă generală, deciziile emise în soluţionarea plângerilor
prealabile pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios
administrativ competentă. Important: Prin soluţionarea plângerii prealabile nu se poate crea o
situaţie mai grea contestatorului în propria cale de atac.
3.5. Evidenţa, urmărirea şi raportarea rezultatelor
activităţii de control financiar
Compartimentele de lucru din direcţia de control financiar şi
structurile subordonate din cadrul direcţiilor generale din teritoriu sunt
obligate, potrivit Normelor sus-invocate, să asigure, ori de câte ori
este necesar, urmărirea la agenţii economici controlaţi a aplicării
măsurilor stabilite în timpul controlului sau a celor transmise prin
documentele de valorificare.
Între altele, pentru fiecare proces-verbal de control financiar se
va întocmi fişa rezultatelor controlului, în care se vor înscrie
constatările proprii ale echipei de control.
Apoi, datele din fişa rezultatelor controlului se vor organiza în
evidenţe informatizate. Aceste evidenţe servesc la aprecierea
activităţii desfăşurate de organele de control financiar, a calităţii
activităţii aparatului de control şi îmbunătăţirii managementului
controlului.
Ca practică permanentă, structurile subordonate din cadrul
direcţiilor generale din teritoriu urmează să raporteze Direcţiei de
control financiar controalele efectuate şi rezultatele acestora, după
cum urmează:
a) la termenele fixate, prin program sau tematică, ori în termen
de 5 zile de la finalizarea controlului financiar;
b) în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului, Raportul
privind modul de realizare a programului de control pe trimestrul
încheiat.
Subliniem că, anual, Direcţia de control financiar – de la
nivelul MFP – prezintă conducerii Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală raportul asupra activităţii aparatului de control din centrală şi
din teritoriu.
Controlul financiar al afacerilor
57
Cap. 4 Respectarea regimului
contabilităţii şi al inventarierii,
obiectiv esenţial de control
financiar40
4.1. Reglementarea contabilităţii diverselor entităţi
economice Actul normativ de bază în materie de contabilitate îl reprezintă
Legea nr. 82 din 24 decembrie 1991 (republicată şi actualizată).41
Potrivit acesteia (art.1), entităţile obligate să organizeze şi să conducă
contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi
contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii, sunt
următoarele42
:
● Societăţile comerciale, societăţile/ companiile naţionale,
regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare,
societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice;
40
Structura şi liniile de redare privind capitolul de faţă se bazează pe prevederile
Legii nr. 82/ 1991 a contabilităţii – aşa cum a fost modificată şi completată ulterior
– şi ale OMFP nr. 1.753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, utilizând şi
secţiunea-ghid a lucrării Înfiinţarea, funcţionarea şi controlul întreprinderii, de
D.T.Epure, apărută, în anul 2005, la Editura Universităţii din Constanţa. 41
Textul iniţial a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 629 din 27 august 2002.
Ulterior, Legea nr. 82/1991 - legea contabilităţii a fost republicată în Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 454 din 18/06/2008. 42
Persoanele prevăzute la art. 1 din lege au obligaţia sa conducă contabilitatea în
partidă dublă şi să întocmească situaţii financiare anuale. Categoriile de persoane
care pot tine contabilitatea în partida simplă se stabilesc prin ordin al ministrului
finanţelor publice. Pentru organizaţii patronale şi sindicale, precum şi pentru alte
categorii de organizaţii fără scop patrimonial, care nu desfăşoară activităţi
economice, Ministerul Finanţelor Publice aproba un sistem simplificat de raportare
financiară, având în vedere şi cerinţele organismelor europene de profil.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
58
● Instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice
cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care
desfăşoară activităţi producătoare de venituri;
● Subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în
străinătate, care aparţin persoanelor arătate mai sus, cu sediul sau
domiciliul în România, precum şi sediile permanente din România
care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în
străinătate.
Aceeaşi lege, la art. 42, stipulează că pentru dezvoltarea
cadrului instituţional în domeniul contabilităţii şi al profesiei
contabile, se reorganizează Colegiul Consultativ al Contabilităţii.
Modul de organizare şi funcţionare, atribuţiile şi sursele de finanţare
ale acestuia sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi
funcţionare a Colegiului Consultativ al Contabilităţii, aprobat prin
hotărâre a Guvernului României.
În înţelesul Legii nr. 82/1991, art. 2, contabilitatea, ca
activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoaşterea, gestiunea
şi controlul activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum şi a
rezultatelor obţinute din activitatea persoanelor juridice şi fizice
trebuie sa asigure înregistrarea cronologică şi sistematica, prelucrarea,
publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară,
performanta financiară şi fluxurile de trezorerie, atât pentru cerinţele
interne ale acestora, cat şi în relaţiile cu investitorii prezenţi şi
potenţiali, creditorii financiari şi comerciali, clienţii, instituţiile
publice şi alţi utilizatori.
Cât priveşte contabilitatea publică43
, aceasta trebuie să
cuprindă:
a) contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetare, care sa
reflecte încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor aferente exerciţiului
bugetar;
b) contabilitatea trezoreriei statului;
43
Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de credite cu
privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat în
administrare, precum şi pentru întocmirea contului general anual de execuţie a
bugetului de stat, a contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat,
fondurilor speciale, precum şi a conturilor anuale de execuţie ale bugetelor locale.
Controlul financiar al afacerilor
59
c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării
drepturilor şi obligaţiilor, care să reflecte evoluţia situaţiei financiare
şi patrimoniale, precum şi a excedentului sau a deficitului patrimonial;
d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor
aprobate. NOTĂ: Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât
şi în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Pentru necesităţile
proprii de informare, firmele pot opta pentru întocmirea situaţiilor financiare şi
într-o altă monedă.
În calitate de autoritate publică supremă în materie, Ministerul
Finanţelor Publice (MFP) elaborează şi emite norme şi reglementări în
domeniul contabilităţii, planul de conturi general, modelele situaţiilor
financiare, registrelor şi formularelor comune privind activitatea
financiară şi contabila, normele metodologice privind întocmirea şi
utilizarea acestora.
De asemenea, MFP elaborează şi emite norme privind
contabilitatea în partidă simplă. Normele şi reglementările contabile
pentru instituţiile de credit, unităţile de asigurare-reasigurare, precum
şi pentru unităţile care operează pe piaţa de capital se elaborează şi se
emit de Banca Naţională a României, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, cu avizul
Ministerului Finanţelor Publice.44
Aşa cum bine cunoaştem, orice operaţiune economico-financiară
efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document
care sta la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel
calitatea de document justificativ. Acesta angajează răspunderea
persoanelor care l-a întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care îl
înregistrează în contabilitate.
Orice companie, dar şi instituţie, are obligaţia să efectueze
inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la
începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării
lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii
prevăzute de lege.
44
Elaborarea acestor reglementări se face prin consultarea organismelor profesionale
de profil.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
60
Potrivit art. 8, al. 2 (din Legea contabilităţii), MFP poate aproba
excepţii de la regula inventarierii anuale pentru unele bunuri cu
caracter special aflate în administrarea instituţiilor publice, la
propunerea ordonatorilor principali de credite. Rezultatul inventarierii
se înregistrează în contabilitate aşa cum prevăd reglementările
contabile aplicabile.
Evaluarea elementelor deţinute cu ocazia inventarierii şi
prezentarea acestora în situaţiile financiare anuale se fac potrivit
normelor şi reglementărilor contabile. Reevaluarea activelor
imobilizate se face, cu excepţiile prevăzute de reglementările legale, la
valoarea justă a acestora. Subliniem că valoarea justă se determina pe
baza unor evaluări efectuate, de regula, de evaluatori autorizaţi.
Conform art. 10, documentele oficiale de prezentare a situaţiei
economico-financiare a companiilor şi instituţiilor sunt situaţiile
financiare anuale, stabilite potrivit legii, care trebuie sa ofere o
imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a
celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.
Pentru instituţiile publice documentul oficial de prezentare a
situaţiei patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităţilor
administrativ-teritoriale şi a execuţiei bugetului de venituri şi
cheltuieli este situaţia financiară trimestrială şi anuală.
Societăţile-mamă, definite astfel în reglementările contabile
aplicabile grupurilor de societăţi, întocmesc şi prezintă şi situaţii
financiare anuale consolidate.
4.2. Elemente organizatorice şi de management al
contabilităţii
În sistemul românesc, răspunderea pentru organizarea şi
conducerea contabilităţii la nivelul diverselor entităţi, revine
administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are
obligaţia gestionării unităţii respective. Aceste persoane organizează şi
conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse
de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcţie. Ele trebuie sa aibă
studii economice superioare şi răspund împreună cu personalul din
subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile
legii.
Remarcăm că normele prevăd şi posibilitatea ca evidenţa
contabilă să fie organizată şi condusă pe bază de contracte de prestări
Controlul financiar al afacerilor
61
de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau
juridice autorizate, care răspund potrivit legii.
La persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în
compartimente distincte, nu au personal calificat încadrat, potrivit
legii, sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilităţii,
încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, şi care au
înregistrat o cifră de afaceri anuală de până la echivalentul în lei a
5.000 euro, răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii,
potrivit legii, revine administratorului sau altei persoane care are
obligaţia gestionării unităţii respective.
La instituţiile publice în care contabilitatea nu este organizată în
compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract
individual de muncă se pot încheia contracte de prestări de servicii,
pentru conducerea contabilităţii şi întocmirea situaţiilor financiare
trimestriale şi anuale, cu societăţi comerciale de expertiză contabilă
sau cu persoane fizice autorizate, conform legii.
Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor
privind achiziţiile publice de bunuri şi servicii şi, evident, plata
serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinaţie.
Textul normativ stipulează faptul că deţinerea, cu orice titlu, de
bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii,
precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate
în contabilitate, sunt interzise.
Alte elemente importante, în acest sens, sunt următoarele:
♦ Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare
obiect de evidenţă;
♦ Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau
numai valoric, în condiţiile stabilite de reglementările legale;
♦ Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face
la costul de achiziţie, de producţie sau la valoarea justă pentru alte
intrări decât cele prin achiziţie sau producţie;
♦ Creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la
valoarea nominală;
♦ Valoarea acţiunilor emise sau a altor titluri, precum şi
vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct
în contabilitate;
♦ Contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi
obligaţii se tine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau
juridică;
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
62
♦ Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli,
după natura sau destinaţia lor;
♦ Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, după
natura sau sursa lor;
♦ Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor bugetului general
consolidat se tine pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare;
♦ Contabilitatea instituţiilor publice asigură înregistrarea
plăţilor de casă şi a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile
clasificaţiei bugetare, potrivit bugetului aprobat;
♦ Pentru finanţarea cheltuielilor în limita prevederilor din
bugetele aprobate, instituţiile publice au obligaţia organizării şi
conducerii evidentei angajamentelor bugetare şi legale în conformitate
cu normele metodologice elaborate de MFP;
♦ În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat
de la începutul exerciţiului financiar. Închiderea conturilor de venituri
şi cheltuieli se efectuează, de regula, la sfârşitul exerciţiului financiar;
♦ Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la
închiderea acestuia;
♦ Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe
destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale;
♦ Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul
exerciţiului financiar şi cel reportat, din rezerve şi capital social,
potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor;
♦ La instituţiile publice rezultatul execuţiei bugetare se
stabileşte anual prin închiderea conturilor de cheltuieli efective şi a
conturilor de surse din care au fost efectuate.
4.3. Registrele de contabilitate
Registrele de contabilitate obligatorii, potrivit aceluiaşi act
normativ, sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare.
Întocmirea, editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate se
efectuează conform normelor elaborate de MFP, iar utilizarea lor se
face în strictă concordanţă cu destinaţia acestora, prezentându-se în
mod ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice moment,
identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.
Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a
operaţiunilor efectuate se întocmeşte balanţa de verificare, cel puţin
anual, la încheierea exerciţiului financiar, sau la termenele de
întocmire a situaţiilor financiare periodice.
Controlul financiar al afacerilor
63
În situaţia în care la nivelul companiilor şi instituţiilor se
utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor, există
obligaţia sa se asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate
în conformitate cu normele contabile aplicabile, controlul şi păstrarea
acestora pe suporturi tehnice.
Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor determinate de
fuziunea, divizarea sau încetarea, potrivit legii, a activităţii firmelor se
face pe baza documentelor corespunzătoare întocmite în asemenea
situaţii.
Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare, precum şi
documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în
contabilitatea financiară se păstrează în arhivele proprii timp de 10
ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul
căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii, care se
păstrează timp de 50 de ani.
Conform art. 25 din lege, în caz de pierdere, sustragere sau
distrugere a unor documente contabile se impune luarea de măsuri de
reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la
constatare.
4.4. Situaţiile financiare anuale şi componenta publică a
contabilităţii Problematica abordată aici îşi găseşte acoperirea normativă în
textul legii nr. 82/1991, aşa cum a fost ea modificată şi republicată. În
privinţa exerciţiului financiar se stipulează că acesta reprezintă
perioada pentru care trebuie întocmite situaţiile financiare anuale şi,
de regula, coincide cu anul calendaristic.45
Aşadar, durata exerciţiului financiar este de 12 luni. Însă, aici,
apar şi unele particularităţi. Exerciţiul financiar al unităţilor nou-
înfiinţate începe la data înfiinţării, iar exerciţiul financiar al unei
persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii
45
Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic: a) pentru sucursalele cu
sediul în România, care aparţin unei persoane juridice străine, cu excepţia
instituţiilor de credit, entităţilor autorizate de Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare şi societăţilor de asigurare, dacă exerciţiul financiar diferă pentru
societate; b) pentru filialele consolidate ale societăţii-mamă, precum şi pentru
filialele filialelor, cu excepţia instituţiilor de credit, entităţilor autorizate de Comisia
Naţionala a Valorilor Mobiliare şi societăţilor de asigurare, dacă exerciţiul financiar
diferă pentru societatea-mamă.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
64
exerciţiului financiar anterior şi se încheie în ziua precedenta datei
când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un
exerciţiu financiar, indiferent de durata sa.
Situaţiile financiare anuale consolidate ale unei societăţi-mamă
se întocmesc pentru acelaşi exerciţiu financiar aplicabil situaţiilor
financiare anuale ale societăţii mamă. Dacă exerciţiul financiar al
filialelor diferă de exerciţiul financiar aplicabil societăţii-mamă,
situaţiile financiare anuale consolidate pot fi întocmite la o altă dată
pentru a tine cont de exerciţiul financiar al majorităţii sau al celor mai
importante dintre societăţile consolidate.
În sectorul de stat exerciţiul financiar (pentru instituţiile publice)
este anul bugetar.
Companiile şi instituţiile au obligaţia să întocmească situaţii
financiare anuale, inclusiv în situaţia fuziunii, divizării sau încetării
activităţii acestora, însă MFP poate stabili întocmirea şi depunerea
situaţiilor financiare şi la alte perioade decât anual, în cadrul
exerciţiului financiar. Pentru persoanele juridice care aplică
reglementări contabile conforme cu Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară46
situaţiile financiare anuale se compun din
bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului
propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note
explicative.
Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru
aplicarea reglementărilor arătate mai sus aplică reglementări contabile
conforme cu directivele europene şi întocmesc situaţii financiare
anuale, care se compun din bilanţ, cont de profit şi pierdere, politici
contabile şi note explicative.
Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial situaţiile
financiare anuale se compun din bilanţ, contul rezultatului exerciţiului,
politici contabile şi note explicative.
Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar şi sunt
însoţite de raportul administratorilor.
Instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale şi
anuale, conform normelor elaborate de MFP. Cât priveşte raportul
anual, acesta cuprinde situaţiile financiare anuale, raportul
46
Categoriile de persoane juridice care aplica reglementarile contabile conforme cu
directivele europene si/sau Standardele internationale de raportare financiara (IFRS)
se stabilesc prin ordin al ministrului economiei si finantelor.
Controlul financiar al afacerilor
65
administratorilor, raportul de audit şi propunerea de distribuire a
profitului sau de acoperire a pierderii contabile.
Situaţiile financiare anuale vor fi însoţite de o declaraţie scrisă a
persoanelor legal abilitate prin care îşi asumă răspunderea pentru
întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că:
a) politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor
financiare anuale sunt în conformitate cu reglementările contabile
aplicabile;
b) situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei
financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare
la activitatea desfăşurată;
c) persoana juridică îşi desfăşoară activitatea în condiţii de
continuitate.
Subliniem că o societate-mama trebuie să întocmească atât
raport anual pentru propria activitate, cât şi raport anual consolidat.
Obiectivul situaţiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o
imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a
celorlalte informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit
reglementărilor contabile aplicabile.
Şi în acest caz, situaţiile financiare anuale consolidate constituie
un tot unitar. Acestea cuprind bilanţul consolidat, contul de profit şi
pierdere consolidat, precum şi celelalte componente, respectiv
informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementărilor
contabile aplicabile, politici contabile şi note explicative la situaţiile
financiare anuale consolidate, şi vor fi făcute publice împreună cu
situaţiile financiare anuale individuale ale societăţii-mama.
Situaţiile financiare anuale ale societăţii-mamă sunt supuse
auditului financiar, care se efectuează de către auditori financiari,
persoane fizice sau juridice autorizate. Sunt supuse, de asemenea,
auditului financiar situaţiile financiare întocmite cu ocazia fuziunii,
divizării sau încetării activităţii acestor firme.
Persoanele juridice care organizează contabilitatea în partidă
dublă trebuie să publice situaţiile financiare anuale. Fac obiectul
publicării situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor şi
raportul de audit. Lucrurile sunt valabile şi pentru sucursalele
înregistrate în România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul
în străinătate, precum şi pentru societăţile-mamă care întocmesc
situaţii financiare consolidate.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
66
Reliefăm că acţionarii şi angajaţii unei societăţi au dreptul să se
informeze în legătură cu situaţiile financiare anuale la sediul social al
societăţii sau al societăţii-mamă, fără nici o discriminare.
Sub aspectul perioadei de arhivare, arătăm că situaţiile
financiare anuale se păstrează timp de 10 de ani, iar în caz de încetare
a activităţii entităţilor, situaţiile financiare anuale, precum şi registrele
şi celelalte documente se predau la arhivele statului, în conformitate
cu prevederile legale în materie.
Pentru asigurarea informaţiilor destinate sistemului instituţional
al statului, un exemplar al situaţiilor financiare anuale se depune la
direcţia generală a finanţelor publice judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, sau la Direcţia generală de administrare a
marilor contribuabili, în termen cuprins între 120 şi 50 zile de la
încheierea exerciţiului financiar (stabilit de art. 36, Legea nr. 82/1991
- legea contabilităţii, republicată în 2008, Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 454 din 18/06/2008).
Persoanele care, de la constituire, nu au desfăşurat activitate
depun o declaraţie în acest sens, în termen de 60 de zile de la
încheierea exerciţiului financiar. Instituţiile publice şi celelalte
persoane juridice, ai căror conducători au calitatea de ordonator de
credite, depun un exemplar din situaţiile financiare trimestriale şi
anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.
Evident, şi ministerele ori celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, alte autorităţi publice, instituţiile
publice autonome şi unităţile administrativ-teritoriale, ai căror
conducători au calitatea de ordonator principal de credite, au obligaţia
depunerii la MFP a unui exemplar din situaţiile financiare trimestriale
şi anuale, potrivit normelor şi la termenele stabilite de acesta.
Potrivit prevederilor Capitolului 5 din Legea nr. 82/1991, CTS47
se organizează şi funcţionează pe principiul execuţiei de casă şi
asigură înregistrarea operaţiunilor de încasări şi plăţi în conturi de
venituri şi cheltuieli deschise pe bugete, ordonatori de credite şi
subdiviziunile clasificaţiei bugetare stabilite de MFP.
În CTS se deschid, pe seama ordonatorilor de credite, conturi
distincte pentru creditele deschise şi repartizate şi pentru cheltuielile
efectuate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,
bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate,
47
Contabilitatea Trezoreriei de Stat.
Controlul financiar al afacerilor
67
bugetul asigurărilor pentru şomaj, bugetele locale, precum şi conturi
de disponibilităţi din care se pot efectua plăţi.
Aşa cum se cunoaşte, CTS asigură informaţii cu privire la
derularea execuţiei bugetare în condiţii de echilibru financiar, aprobată
anual prin lege pentru fiecare buget, precum şi în limita
disponibilităţilor aflate în conturi. Tot la nivelul acesteia se reflectă, în
conturi distincte, împrumuturile de stat interne şi externe primite
pentru finanţarea deficitelor bugetare, precum şi pentru alte acţiuni
prevăzute de lege, plasamentele financiare efectuate din contul curent
general al trezoreriei statului, precum şi depozitele atrase de la
instituţiile financiare şi de la persoane fizice.
Cât priveşte organizarea CTS, aceasta se organizează în cadrul
MFP şi al unităţilor sale subordonate şi cuprinde operaţiunile privind
execuţia de casa a bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de
stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate,
bugetului asigurărilor pentru şomaj şi bugetelor locale, gestiunea
datoriei publice interne şi externe, precum şi alte operaţiuni financiare
efectuate în contul organelor administraţiei publice centrale şi locale.
Contabilitatea execuţiei bugetelor locale se organizează şi se
conduce la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, potrivit
normelor metodologice emise de MFP şi asigură înregistrarea
operaţiunilor privind: drepturile constatate, veniturile încasate,
cheltuielile efectuate în executarea bugetelor locale, precum şi
obligaţiile cu termene legale de plată până la data de 31 decembrie;
evidenţa subvenţiilor primite de la bugetul de stat şi de la celelalte
bugete, precum şi a sumelor defalcate din bugetul de stat, potrivit
legii; gestiunea datoriei publice locale interne şi externe; stabilirea
rezultatului execuţiei bugetelor locale prin închiderea conturilor de
venituri şi cheltuieli.
Unităţile administrativ-teritoriale, instituţiile şi serviciile publice
de subordonare locală, care au personalitate juridică şi ai căror
conducători au calitatea de ordonator de credite, organizează şi conduc
contabilitatea drepturilor constatate şi a veniturilor încasate, precum şi
a angajamentelor şi a plăţilor efectuate, potrivit bugetului aprobat.
Contabilitatea execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat se
organizează şi se conduce în cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei şi al unităţilor subordonate, potrivit normelor emise
de Ministerul Finanţelor Publice şi asigură înregistrarea operaţiunilor
privind: drepturile constatate, veniturile încasate, cheltuielile efectuate
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
68
în executarea bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi
obligaţiile cu termene legale de plată până la data de 31 decembrie;
evidenţa subvenţiilor primite de la bugetul de stat; stabilirea
rezultatului execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat prin
închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli.
Instituţiile publice cu personalitate juridică, finanţate din bugetul
asigurărilor sociale de stat, ai căror conducători au calitatea de
ordonator de credite, organizează şi conduc contabilitatea drepturilor
constatate şi a veniturilor încasate, precum şi a angajamentelor şi a
plăţilor efectuate, potrivit bugetului aprobat.
MFP întocmeşte anual bilanţul instituţiilor publice, iar obiectul
principal al bilanţului instituţiilor publice îl constituie patrimoniul
statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, cuprinzând domeniul
public şi cel privat, inclusiv solul, bogăţiile naturale, zăcămintele şi
alte bunuri cu potenţial economic, evaluate în expresie bănească, după
metodologia stabilită de fiecare minister, autoritate a administraţiei
publice centrale sau locale. Evidenţa în unităţi fizice sau valorice,
după caz, a fondului funciar, fondului forestier, rezervelor de
substanţe minerale utile şi a celorlalte resurse naturale ale solului şi
subsolului se realizează de către unităţile care administrează,
exploatează şi folosesc bunurile respective.
La încheierea exerciţiului financiar, în CTS se procedează la
încheierea execuţiei bugetare potrivit normelor metodologice emise de
MFP, după cum urmează:
a) încheierea execuţiei bugetului de stat se efectuează de către
unităţile teritoriale ale trezoreriei statului;
b) încheierea execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat se
efectuează de către unităţile Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale
şi Familiei;
c) încheierea execuţiei bugetelor locale se efectuează de ordonatorii
principali de credite ai bugetelor locale. NOTĂ: MFP întocmeşte trimestrial şi anual bilanţul general al trezoreriei
statului, în structura stabilită de acesta, care se aprobă în condiţiile legii. Bilanţul
anual al instituţiilor publice, în structura stabilită de MFP, se prezintă Guvernului o
dată cu contul general anual de execuţie a bugetului de stat.
Controlul financiar al afacerilor
69
4.5. Procedura derulării inventarierii elementelor de activ
şi de pasiv
Potrivit normativelor actuale48
, inventarierea elementelor de
activ şi de pasiv reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se
constata existenta tuturor elementelor respective, cantitativ-valoric sau
numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează.49
Aceste operaţiuni au drept scop principal stabilirea situaţiei
reale a tuturor elementelor de activ şi de pasiv ale fiecărei unităţi,
precum şi a bunurilor şi valorilor deţinute cu orice titlu, aparţinând
altor persoane juridice sau fizice, în vederea întocmirii situaţiilor
financiare anuale care trebuie sa ofere o imagine fidela a poziţiei
financiare şi a performantei unităţii pentru respectivul exerciţiu
financiar.
Răspunderea pentru buna organizare a lucrărilor de
inventariere, potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile, revine administratorului,
ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia
gestionării elementelor de activ şi de pasiv şi care elaborează şi
transmite comisiilor de inventariere proceduri scrise adaptate la
specificul unităţii.
Conform aceleaşi legi, unităţile au obligaţia să efectueze
inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la
începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării
lor50
, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în
următoarele situaţii:
48
OMFP nr. 1.753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor privind
organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, care a fost
publicat în Monitorul Oficial nr. 1.174 din 13 decembrie 2004. 49
Organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi de pasiv din cadrul
societăţilor comerciale, societăţilor/companiilor naţionale, regiilor autonome,
institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţilor cooperatiste, instituţiilor
publice, asociaţiilor şi celorlalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial,
precum şi ale persoanelor fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri se
efectuează potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, ale reglementărilor contabile aplicabile,
precum şi ale prezentelor norme. 50
În baza prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, Ministerul Finanţelor Publice poate aproba excepţii de la regula
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
70
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării
controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în
gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă
majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
În cazul în care, în situaţiile enumerate mai sus, sunt
inventariate toate elementele de activ dintr-o gestiune, aceasta poate
ţine loc de inventariere anuală, cu aprobarea conducătorului unităţii
respective.
Trebuie să spunem că încălcarea normelor cu privire la
efectuarea inventarierii, potrivit Legii contabilităţii, art. 35, al. 2, lit. c,
se sancţionează (conform art. 36, al. 1) cu amendă contravenţională
cuprinsă între 4 şi 50 mil. lei vechi.
Aşa cum se poate intui, la începutul activităţii unităţii,
inventarierea are ca scop principal stabilirea şi evaluarea elementelor
de activ ce constituie aport la capitalul unităţii. Elementele de activ
care constituie aport la capitalul social al agenţilor economici, la
patrimoniul iniţial al persoanelor juridice fără scop patrimonial şi la
patrimoniul instituţiilor publice se înscriu în registrul-inventar grupate
pe conturi.
Inventarierea anuală a elementelor de activ şi de pasiv se face,
de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar, avându-se în
vedere şi specificul activităţii fiecărei unităţi.
În situaţia inventarierii unor gestiuni pe parcursul anului, în
registrul-inventar se va cuprinde valoarea stocurilor faptice
inventariate şi înscrise în listele de inventariere actualizate cu intrările
şi ieşirile de bunuri din perioada cuprinsă între data inventarierii şi
data încheierii exerciţiului financiar.
În mod concret, inventarierea elementelor de activ şi de pasiv
se efectuează de către comisii de inventariere, formate din cel puţin
inventarierii anuale pentru unele bunuri cu caracter special aflate în administrarea
instituţiilor publice, la propunerea ordonatorilor principali de credite.
Controlul financiar al afacerilor
71
două persoane51
, numite prin decizie scrisă în care se menţionează în
mod obligatoriu componenţa comisiei, numele responsabilului
comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunea supusă
inventarierii, data de începere şi de terminare a operaţiunilor.
Comisiile de inventariere sunt coordonate, acolo unde este
cazul, de către o comisie centrală, numită, de asemenea, prin decizie
scrisă, care are ca sarcină să organizeze, să instruiască, să
supravegheze şi să controleze modul de efectuare a operaţiunilor de
inventariere.
Succesul operaţiunii creşte considerabil dacă în comisii vor fi
numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică,
care să asigure efectuarea corectă şi la timp a inventarierii elementelor
de activ şi de pasiv, inclusiv evaluarea lor conform reglementărilor
contabile aplicabile.
Inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv se
pot efectua atât cu salariaţii proprii, cât şi pe bază de contracte de
prestări de servicii încheiate cu persoane juridice sau fizice cu
pregătire corespunzătoare.
Ca şi în normele anterioare, regăsim şi de data aceasta
interdicţia ca din comisia de inventariere să nu poată face parte
gestionarii depozitelor supuse inventarierii şi nici contabilii care ţin
evidenţa gestiunii respective.
Pentru buna desfăşurare a operaţiunilor de inventariere, se
impune luarea măsurilor pentru crearea condiţiilor corespunzătoare de
lucru comisiei de inventariere, prin:
♦ organizarea depozitarii bunurilor grupate pe
sortotipodimensiuni, codificarea acestora şi întocmirea etichetelor de
raft;
♦ ţinerea la zi a evidenţei tehnico-operative la gestiuni şi a
celei contabile şi efectuarea confruntării datelor din aceste evidenţe;
♦ participarea întregii comisii de inventariere la lucrările de
inventariere;
51
La persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri, precum şi
la unităţile al căror număr de salariaţi este redus, iar valoarea bunurilor din gestiune
nu depăşeşte plafonul stabilit de administratori, inventarierea poate fi efectuată de
către o singura persoană.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
72
♦ asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor
care se inventariază, respectiv pentru sortare, aşezare, cântărire,
măsurare, numărare etc.;
♦ asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate
(calitate, sort, preţ etc.) a unor specialişti din unitate sau din afară
acesteia, la solicitarea responsabilului comisiei de inventariere, care au
obligaţia de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor
înscrise;
♦ dotarea gestiunii cu aparate şi instrumente adecvate şi în
număr suficient pentru măsurare, cântărire etc., cu mijloace de
identificare (cataloage, mostre, sonde etc.), precum şi cu formulare şi
rechizite necesare;
♦ dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de
calcul şi de sigilare a spaţiilor inventariate;
♦ asigurarea protecţiei membrilor comisiei de inventariere în
conformitate cu normele de protecţie a muncii;
♦ asigurarea securităţii uşilor, ferestrelor, porţilor etc. de la
magazine, depozite, gestiuni etc.
Şi comisia de inventariere trebuie să întreprindă unele
demersuri organizatorice:
a) înainte de începerea operaţiunii de inventariere sa ia de la
gestionarul răspunzător de gestiunea bunurilor, spre edificare, o
declaraţie scrisă;52
b) să identifice toate locurile (încăperile) în care există bunuri
ce urmează a fi inventariate;
52
Din declaraţie trebuie să rezulte dacă: - gestionează bunuri şi în alte locuri de
depozitare; - în afară bunurilor unităţii respective, are în gestiune şi alte bunuri
aparţinând terţilor, primite cu sau fără documente; - are plusuri sau lipsuri în
gestiune, despre a căror cantitate sau valoare are cunoştinţă; - are bunuri
nerecepţionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit
documentele aferente; - a primit sau a eliberat bunuri fără documente legale; - deţine
numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea
sa; - are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenţa gestiunii
sau care nu au fost predate la contabilitate. De asemenea, gestionarul va menţiona în
declaraţia scrisă felul, numărul şi data ultimului document de intrare/ieşire a
bunurilor în/din gestiune. Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionarul
răspunzător de gestiunea bunurilor şi de către comisia de inventariere, care atestă că
a fost dată în prezenţa sa.
Controlul financiar al afacerilor
73
c) să asigure închiderea şi sigilarea spaţiilor de depozitare, în
prezenţa gestionarului, ori de câte ori se întrerup operaţiunile de
inventariere şi se părăseşte gestiunea.
Dacă bunurile supuse inventarierii, gestionate de către o
singură persoană, sunt depozitate în locuri diferite sau când gestiunea
are mai multe cai de acces, membrii comisiei care efectuează
inventarierea trebuie să sigileze toate aceste locuri şi căile lor de
acces, cu excepţia locului în care a început inventarierea, care se
sigilează numai în cazul când inventarierea nu se termină într-o
singură zi.53
Documentele întocmite de comisia de inventariere rămân în
cadrul gestiunii inventariate, în locuri special amenajate (fişete, casete,
dulapuri etc.), încuiate şi sigilate. Sigiliul se păstrează, pe durata
inventarierii, de către responsabilul comisiei de inventariere;
d) să bareze şi să semneze, la ultima operaţiune, fişele de
magazie, menţionând data la care s-au inventariat bunurile, să vizeze
documentele care privesc intrări sau ieşiri de bunuri, existente în
gestiune, dar neînregistrate, să dispună înregistrarea acestora în fişele
de magazie şi predarea lor la contabilitate, astfel încât situaţia scriptică
a gestiunii să reflecte realitatea.
La unităţile de desfacere cu amănuntul, care folosesc metoda
global-valorică, gestionarul trebuie să întocmească şi să depună la
contabilitate, înainte de începerea inventarierii, raportul de gestiune în
care să se înscrie toate documentele de intrare şi de ieşire a mărfurilor,
precum şi cele privind numerarul depus la casierie, întocmit până în
momentul începerii inventarierii;
e) să verifice numerarul din casă şi să stabilească suma
încasărilor din ziua curentă, solicitând întocmirea monetarului (la
gestiunile cu vânzare cu amănuntul) şi depunerea numerarului la
casieria unităţii;
f) să controleze dacă toate instrumentele şi aparatele de
măsură sau de cântărire au fost verificate şi dacă sunt în bună stare de
funcţionare. NOTĂ: În cazul în care gestionarul lipseşte, comisia de inventariere aplica
sigiliul şi comunică aceasta conducerii unităţii respective. Conducerea unităţii are
53
La reluarea lucrărilor se verifica dacă sigiliul este intact; în caz contrar, acest fapt
se va consemna într-un proces-verbal de constatare, care se semnează de către
comisia de inventariere şi de către gestionar, luându-se măsurile corespunzătoare.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
74
obligaţia să îl încunoştinţeze imediat, în scris, pe gestionar despre inventarierea ce
trebuie să se efectueze, indicând locul, ziua şi ora fixate pentru începerea lucrărilor.
Dacă gestionarul sau reprezentantul său legal nu se prezintă la locul, data şi ora
fixate, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezenţa altei
persoane, numită prin decizie scrisă, care să îl reprezinte pe gestionar.
Pentru desfăşurarea adecvată a inventarierii este indicat, dacă
este posibil, să se sisteze operaţiunile de intrare-ieşire a bunurilor
supuse inventarierii, luându-se din timp măsurile corespunzătoare
pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de primire a
bunurilor.
Dacă operaţiunile de aprovizionare-livrare a bunurilor nu pot fi
suspendate, se prevede crearea unei zone tampon în care să se
depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau să se permită
expedieri la clienţi, iar operaţiunile respective se vor efectua numai în
prezenta comisiei de inventariere, care va menţiona pe documentele
respective "primit în timpul inventarierii" sau "eliberat în timpul
inventarierii", după caz, în scopul evitării inventarierii duble sau a
omisiunilor.54
Inventarierea imobilizărilor necorporale se efectuează prin
constatarea existenţei şi apartenenţei acestora la unităţile deţinătoare,
iar în cazul brevetelor, licenţelor, al know-how şi al mărcilor de
fabrica este necesară dovedirea existenţei acestora pe baza titlurilor de
proprietate.
Inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor
care atesta proprietatea acestora şi a schiţelor de amplasare.
Clădirile se inventariază prin identificarea lor pe baza titlurilor
de proprietate şi a dosarului tehnic al acestora. Construcţiile şi
echipamentele speciale cum sunt: reţelele de energie electrică,
termică, gaze, apă, canal, telecomunicaţii, căile ferate şi altele similare
se inventariază potrivit regulilor stabilite de deţinătorii acestora.
Imobilizările corporale care în perioada inventarierii se află în
afara unităţii (vapoare, locomotive, vagoane, avioane, autovehicule
etc.), plecate în cursă de lungă durată, maşinile de forţă şi utilajele
energetice, maşinile, utilajele şi instalaţiile de lucru, aparatele şi
instalaţiile de măsurare, control şi reglare şi mijloacele de transport
date pentru reparaţii în afară unităţii se inventariază înaintea ieşirii lor
54
Pe toată durata inventarierii, programul şi perioada inventarierii trebuie să fie
afişate la loc vizibil.
Controlul financiar al afacerilor
75
temporare din unitate sau prin confirmare scrisă primită de la unitatea
unde acestea se găsesc.
În listele de inventariere a imobilizărilor necorporale şi
corporale aflate în curs de execuţie se menţionează pentru fiecare
obiect în parte, pe baza constatării la faţa locului: denumirea
obiectului, descrierea amănunţită a stadiului în care se află acesta, pe
baza valorii din documentaţia existentă (devize), precum şi în funcţie
de volumul lucrărilor realizate la data inventarierii. Materialele şi
utilajele primite de la beneficiari pentru montaj şi neincorporate în
lucrări se inventariază separat.
Investiţiile puse în funcţiune total sau parţial, cărora nu li s-au
întocmit formele de înregistrare ca imobilizări corporale, se înscriu în
liste de inventariere separate. De asemenea, lucrările de investiţii care
nu se mai execută, fiind sistate sau abandonate, se înscriu în liste de
inventariere separate, arătându-se cauzele sistării sau abandonării,
aprobarea de sistare sau abandonare şi măsurile ce se propun în
legătură cu aceste lucrări.
Fără excepţie, stabilirea stocurilor faptice se face prin
numărare, cântărire, măsurare sau cubare.55
La lichidele a căror
cantitate efectivă nu se poate stabili prin transvazare şi măsurare,
conţinutul vaselor - stabilit în funcţie de volum, densitate, compoziţie
etc. - se verifică prin scoaterea de probe din aceste vase, ţinându-se
seama de densitate, compoziţie şi de alte caracteristici ale lichidelor,
care se constată fie organoleptic, fie prin măsurare sau probe de
laborator, după caz.
Materialele de masă ca: ciment, oţel beton, produse de carieră
şi balastieră, produse agricole şi alte materiale similare, ale căror
cântărire şi măsurare ar necesita cheltuieli importante sau ar conduce
la degradarea bunurilor respective, se pot inventaria pe baza de calcule
tehnice. NOTĂ: În listele de inventariere a materialelor se menţionează modul cum
s-a făcut inventarierea, precum şi datele tehnice care au stat la baza calculelor.
Bunurile din domeniul public al statului şi al unităţilor
administrativ-teritoriale, date în administrare instituţiilor publice şi
regiilor autonome potrivit legii, se inventariază şi se evidenţiază în
55
Bunurile aflate în ambalaje originale intacte nu se desfac decât prin sondaj, acest
lucru urmând a fi menţionat şi în listele de inventariere respective.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
76
mod distinct în cadrul acestor unităţi. Inventarul aflat asupra
angajaţilor la data operaţiunilor (echipament, cazarmament, scule,
unelte etc.) se verifică şi se trece în liste separate, specificându-se
persoanele care răspund de păstrarea lui. În cadrul evidenţierii acestuia
pe formaţii şi locuri de muncă, bunurile vor fi centralizate şi
comparate cu datele din evidenţa tehnico-operativă, precum şi cu cele
din evidenţa contabilă.
Mărfurile ori materialele etc. cu un grad mare de perisabilitate
se inventariază cu prioritate fără a se stânjeni desfacerea imediată a
acestora.
Apoi comisia răspunde ca toate bunurile ce se inventariază să
se înscrie în listele de inventariere, care trebuie să se întocmească pe
locuri de depozitare, pe gestiuni şi pe categorii de bunuri.
Întotdeauna, bunurile aparţinând altor unităţi (închiriate, în
leasing, în custodie, cu vânzare în consignaţie, spre prelucrare etc.) se
inventariază şi se înscriu în liste separate. Listele de inventariere
pentru aceste bunuri vor conţine informaţii cu privire la numărul şi
data actului de predare-primire şi ale documentului de livrare, precum
şi alte informaţii utile.
Listele de inventariere cuprinzând bunurile aparţinând terţilor
se trimit şi persoanei fizice sau juridice, române ori străine, după caz,
căreia îi aparţin bunurile respective, în termen de cel mult 15 zile de la
terminarea inventarierii, urmând ca proprietarul bunurilor să comunice
eventualele nepotriviri în termen de 5 zile de la primirea listelor de
inventariere. Neconfirmarea în acest termen presupune recunoaşterea
exactităţii datelor înscrise în listele de inventariere.
În caz de nepotriviri, unitatea deţinătoare este obligată să
clarifice situaţia diferenţelor respective şi să comunice constatările
sale persoanei fizice sau juridice căreia îi aparţin bunurile respective,
în termen de 5 zile de la primirea sesizării.
Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau deteriorate, fără
mişcare ori greu vandabile, comenzi în curs, abandonate sau sistate,
precum şi pentru creanţele şi obligaţiile incerte ori în litigiu se
întocmesc liste de inventariere separate sau situaţii analitice separate.
Bunurile aflate în expediţie se inventariază de către unităţile
furnizoare, iar bunurile achiziţionate aflate în curs de aprovizionare se
inventariază de unitatea cumpărătoare şi se înscriu în liste de
inventariere separate.
Controlul financiar al afacerilor
77
Înainte de începerea inventarierii producţiei în curs de
execuţie şi a semifabricatelor din producţia proprie, este necesar:
● să se predea la magazii şi la depozite, pe baza
documentelor, toate piesele, ansamblurile şi agregatele a căror
prelucrare a fost terminată;
● să se colecteze din secţii sau ateliere toate produsele
reziduale şi deşeurile, întocmindu-se documentele de constatare;
● să se întocmească documentele de constatare şi să se
clarifice situaţia semifabricatelor a căror utilizare este îndoielnică.
În cazul producţiei în curs de execuţie se inventariază atât
produsele care nu au trecut prin toate fazele (stadiile) prelucrării
impuse de procesul tehnologic de producţie, cât şi produsele care, deşi
au fost terminate, nu au trecut toate probele de recepţionare tehnică
sau nu au fost completate cu toate piesele şi accesoriile lor.56
Materiile prime, materialele, prefabricatele, piesele de schimb,
semifabricatele etc., aflate la locurile de muncă şi nesupuse
prelucrării, nu se consideră producţie în curs de execuţie. Acestea se
inventariază separat şi se repun în conturile din care provin,
diminuându-se cheltuielile, iar după terminarea inventarierii acestora
se vor evidenţia în conturile iniţiale de cheltuieli.
Inventarierea producţiei în curs de execuţie din cadrul secţiilor
auxiliare se face prin stabilirea gradului de executare a lucrărilor
(reparaţii, lucrări pentru terţi etc.).
La unităţile de construcţii-montaj, în listele de inventariere a
producţiei neterminate se includ:
● categoriile de lucrări şi părţi de elemente de construcţii la
care n-a fost executat întregul volum de lucrări prevăzute în normele
de deviz;
● lucrările executate (terminate), dar nerecepţionate de către
beneficiar.
Inventarierea lucrărilor de modernizare nefinalizate sau de
reparaţii ale clădirilor, instalaţiilor, maşinilor, utilajelor, mijloacelor
de transport şi ale altor bunuri se face prin verificarea la faţa locului a
stadiului fizic al lucrărilor. Astfel de lucrări se consemnează într-o
lista de inventariere separată, în care se indică denumirea obiectului
56
În cadrul producţiei în curs de execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi
serviciile în curs de execuţie sau neterminate.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
78
supus modernizării sau reparaţiei, gradul de executare a lucrării, costul
de deviz şi cel efectiv al lucrărilor executate.
Creanţele şi obligaţiile faţă de terţi sunt supuse verificării şi
confirmării pe baza extraselor soldurilor debitoare şi creditoare ale
conturilor de creanţe şi datorii care deţin ponderea valorică în totalul
soldurilor acestor conturi sau punctajelor reciproce, în funcţie de
necesitaţi. În situaţia unităţilor care efectuează decontarea creanţelor şi
obligaţiilor pe baza de conturi sau deconturi externe periodice
confirmate de către partenerii externi, aceste documente ţin locul
extraselor de cont confirmate.
Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin,
scrisorile de garanţie, acreditivele, ipotecile, precum şi alte valori
aflate în casieria unităţilor se inventariază în conformitate cu
prevederile legale.
Disponibilităţile aflate în conturi la bănci sau la unităţile
Trezoreriei Statului se inventariază prin confruntarea soldurilor din
extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitatea unităţii. În
acest scop, extrasele de cont din ziua de 31 decembrie sau din ultima
zi lucrătoare a anului, puse la dispoziţie de unităţile bancare şi
unităţile Trezoreriei Statului, vor purta ştampila oficială a acestora.
Disponibilităţile în lei şi în valută din casieria unităţii se
inventariază în ultima zi lucrătoare a exerciţiului financiar, după
înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi privind exerciţiul
respectiv, confruntându-se soldurile din registrul de casă cu monetarul
şi cu cele din contabilitate.
Întotdeauna, înscrierea în listele de inventariere a mărcilor
poştale, a timbrelor fiscale, tichetelor de călătorie, bonurilor cantităţi
fixe, a biletelor de spectacole, de intrare în muzee, expoziţii şi altele
asemenea se face la valoarea lor nominală, cu excepţia timbrelor cu
valoare filatelică.
Trebuie să spunem că putem vorbi de o inventariere absolut
credibilă dacă pentru toate celelalte elemente de activ şi de pasiv, cu
ocazia inventarierii, se verifică realitatea soldurilor conturilor
respective, iar pentru cele aflate la terţi se fac cereri de confirmare.
Fără excepţie, acestea trebuie să fie ataşate la listele respective după
primirea confirmării.
Controlul financiar al afacerilor
79
4.6. Perfectarea operaţiunilor de inventariere patrimonială
Operaţiunile specifice la care ne referim aici se derulează, atât
la nivelul agenţilor economici cât şi al instituţiilor publice, potrivit
OMFP nr. 1.753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor
privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de activ şi
de pasiv.57
Evident, documentele cele mai importante privitoare la aceste
operaţiuni rămân listele de inventariere. Întocmirea acestora, intrând
sub incidenţa actului normativ sus-menţionat, presupune ca pe ultima
filă a acestora gestionarul să menţioneze dacă toate bunurile şi valorile
băneşti din gestiune au fost inventariate şi consemnate în prezenţa sa.
Dacă acesta menţionează că are obiecţii cu privire la modul de
efectuare a inventarierii, comisia de inventariere va trebui să analizeze
obiecţiile, iar concluziile la care a ajuns se vor menţiona, de asemenea,
la sfârşitul listelor de inventariere.
Normele impun ca acestea să fie semnate pe fiecare filă de
către membrii comisiei de inventariere şi de către gestionar. În cazul
gestiunilor colective (cu mai mulţi gestionari), se semnează de către
toţi gestionării, iar în cazul predării-primirii gestiunii, se vor semna
atât de către gestionarul predător, cat şi de către cel primitor.
Inventarierea elementelor de activ ale unităţii se materializează
prin înscrierea acestora, fără spaţii libere şi fără ştersături, în
formularul "Lista de inventariere". Acest formular serveşte ca
document pentru stabilirea lipsurilor şi a plusurilor de bunuri şi valori,
constatate cu ocazia inventarierii, precum şi pentru constatarea
deprecierilor.
În cazul imobilizărilor corporale, precum şi al celorlalte
elemente de activ pentru care au fost constituite provizioane pentru
deprecieri, în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă
netă a acestora, care se va compara cu valoarea lor actuală, stabilită cu
ocazia inventarierii.
Pentru inventarierea elementelor de activ şi de pasiv ce nu
reprezintă bunuri este suficientă prezentarea lor în situaţii analitice
distincte care sa fie totalizate şi să justifice soldul conturilor sintetice
respective în care acestea sunt cuprinse şi care se preiau în Registrul-
inventar.
57
Publicat în Monitorul Oficial nr. 1.174 din 13 decembrie 2004.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
80
Lista de inventariere pentru gestiuni global-valorice se
utilizează pentru acele gestiuni la care evidenţa analitică a bunurilor se
tine după metoda global-valorică.
Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în
care se înscriu rezultatele inventarierii elementelor de activ şi de pasiv,
grupate după natura lor, conform posturilor din bilanţ.
Elementele de activ şi de pasiv înscrise în registrul inventar au
la baza listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere şi
situaţiile analitice care justifica conţinutul fiecărui post din bilanţ.
În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, datele
rezultate din operaţiunea de inventariere se actualizează cu intrările
sau ieşirile din perioada cuprinsă între data inventarierii şi data
încheierii exerciţiului financiar, datele actualizate fiind apoi cuprinse
în registrul-inventar. Operaţiunea de actualizare a datelor rezultate din
inventariere se va efectua astfel încât la sfârşitul exerciţiului financiar
sa fie reflectată situaţia reală a elementelor de activ şi de pasiv.
Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor
constatate faptic şi înscrise în listele de inventariere cu cele din
evidenta tehnico-operativă (fişele de magazie) şi din contabilitate.58
4.6.1. Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia
inventarierii
Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia
inventarierii se face potrivit prevederilor reglementărilor contabile
aplicabile. Evaluarea se va efectua cu respectarea principiului
permanenţei metodelor, potrivit căruia modelele şi regulile de evaluare
trebuie menţinute, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor
contabile.
Evaluarea activelor imobilizate şi a stocurilor, cu ocazia
inventarierii, se face la valoarea actuală a fiecărui element, denumită
valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea
acestuia şi preţul pieţei.
58
Înainte de stabilirea rezultatelor inventarierii se procedează la o analiza a tuturor
stocurilor înscrise în fişele de magazie şi a soldurilor din contabilitate pentru
bunurile inventariate. Erorile descoperite cu aceasta ocazie trebuie corectate
operativ, după care se procedează la stabilirea rezultatelor inventarierii, prin
confruntarea cantităţilor consemnate în listele de inventariere, cu evidenta tehnico-
operativă pentru fiecare poziţie în parte.
Controlul financiar al afacerilor
81
La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se va aplica
principiul prudenţei, potrivit căruia se va tine seama de toate ajustările
de valoare datorate deprecierilor. În cazul în care se constată că
valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru
unitate şi preţul pieţei, este mai mare decât valoarea cu care acesta este
evidenţiat în contabilitate, în listele de inventariere se vor înscrie
valorile din contabilitate.
În cazul în care valoarea de inventar a bunurilor este mai mică
decât valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se înscrie
valoarea de inventar.
Imobilizările necorporale şi corporale constatate ca fiind
depreciate se vor evalua la valoarea actuală a fiecăreia, stabilită în
funcţie de utilitatea sa şi preţul pieţei. Corectarea valorii contabile a
imobilizărilor necorporale şi corporale şi aducerea lor la nivelul valorii
de inventar se efectuează, în funcţie de tipul de depreciere existentă,
fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, în cazul în care se
constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea sau
suplimentarea unor provizioane pentru depreciere, în cazul în care se
constată o depreciere reversibilă a acestora.
Evaluarea imobilizărilor corporale la data bilanţului se
efectuează la cost, mai puţin amortizarea şi provizioanele cumulate
din depreciere, sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea justă
la data reevaluării, mai puţin orice amortizare şi orice pierdere din
depreciere cumulată, în conformitate cu reglementările contabile
aplicabile.
Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea
contabilă, mai puţin deprecierile constatate. În cazul în care valoarea
contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar,
valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă,
prin constituirea unui provizion pentru depreciere.
Provizioanele pentru deprecieri sau amortizarea suplimentară
se înregistrează în contabilitate indiferent de situaţia economică a
unităţii, inclusiv în cazul în care aceasta înregistrează pierdere
contabilă.
Evaluarea titlurilor de valoare (titluri de participare, titluri de
plasament, alte titluri) se efectuează, în cazul celor cotate pe pieţe
reglementate şi supravegheate de Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare, pe baza preţului mediu ponderat, calculat pe ultimele 12
luni calendaristice, pentru titlurile tranzacţionate în respectivul
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
82
interval de timp, iar în cazul titlurilor netranzacţionate pe pieţele
reglementate şi supravegheate, în funcţie de valoarea activului net pe
acţiune.
Tratamentul plusurilor de valoare rezultate din evaluarea
titlurilor de valoare este cel prevăzut de reglementările contabile
aplicabile.
Evaluarea creanţelor şi a datoriilor se face la valoarea lor
probabilă de încasare sau de plată, în conformitate cu reglementările
contabile aplicabile. Diferenţele constatate în minus între valoarea de
inventar stabilită la inventariere şi valoarea contabilă netă a creanţelor
se înregistrează în contabilitate pe seama provizioanelor pentru
deprecierea creanţelor.59
Evaluarea creanţelor şi a datoriilor exprimate în valută se face
la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a
României, valabil pentru data încheierii exerciţiului financiar.
Diferenţele de curs valutar favorabile sau nefavorabile între cursul de
schimb valutar la care sunt înregistrate creanţele sau datoriile în valuta
şi cursul de schimb valutar de la data încheierii exerciţiului se
înregistrează potrivit reglementărilor contabile aplicabile.
4.6.2. Rezultatele inventarierii
Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de
inventariere într-un proces-verbal. Acesta trebuie să conţină, în
principal, următoarele elemente: data întocmirii; numele şi prenumele
membrilor comisiei de inventariere; numărul şi data deciziei de
numire a comisiei de inventariere; gestiunea inventariată; data
începerii şi terminării operaţiunii de inventariere; rezultatele
inventarierii; concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele
plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi la persoanele vinovate, precum
şi propuneri de măsuri în legătură cu acestea; volumul stocurilor
depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără
desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în
circuitul economic; propuneri de scoatere din uz a obiectelor de
inventar şi declasare sau casare a unor stocuri; constatări privind
păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor
59
Scăderea din evidenţă a creanţelor şi datoriilor ale căror termene de încasare sau de
plată sunt prescrise se efectuează numai după ce au fost întreprinse toate demersurile
juridice, potrivit legii, pentru decontarea acestora.
Controlul financiar al afacerilor
83
din gestiune, precum şi alte aspecte legate de activitatea gestiunii
inventariate.
Pentru elementele de activ la care s-au constatat deprecieri, pe
baza listelor de inventariere întocmite distinct, comisia de inventariere
face propuneri privind constituirea provizioanelor pentru depreciere
sau de înregistrare a unor amortizări suplimentare (pentru deprecierile
ireversibile ale imobilizărilor), acolo unde este cazul, arătând totodată
cauzele care au determinat aceste deprecieri.
Pentru toate plusurile, lipsurile şi deprecierile constatate la
bunuri, precum şi pentru pagubele determinate de expirarea
termenelor de prescripţie a creanţelor sau din alte cauze, comisia de
inventariere trebuie să primească explicaţii scrise de la persoanele care
au răspunderea gestionării, respectiv a urmăririi decontării creanţelor.
Pe baza explicaţiilor primite şi a documentelor cercetate,
comisia de inventariere stabileşte caracterul lipsurilor, pierderilor,
pagubelor şi deprecierilor constatate, precum şi caracterul plusurilor,
propunând, în conformitate cu dispoziţiile legale, modul de
regularizare a diferenţelor dintre datele din contabilitate şi cele faptice,
rezultate în urma inventarierii. Important: În situaţia constatării unor plusuri în gestiune, bunurile
respective se vor evalua la valoarea justă. În cazul constatării unor lipsuri în
gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea
lor de înlocuire.60
4.6.3. Compensarea lipsurilor cu eventualele plusuri
La stabilirea valorii debitului, în cazurile în care lipsurile în
gestiune nu sunt considerate infracţiuni, se va avea în vedere
posibilitatea compensării lipsurilor cu eventualele plusuri constatate,
dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- să existe riscul de confuzie între sorturile aceluiaşi bun
material, din cauza asemănării în ceea ce priveşte aspectul exterior:
culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente;
60
Prin valoare de înlocuire se înţelege costul de achiziţie al unui bun cu caracteristici
şi grad de uzură similare celui lipsă în gestiune la data constatării pagubei, care va
cuprinde preţul de cumpărare practicat pe piaţă, la care se adaugă taxele
nerecuperabile, inclusiv T.V.A., cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte
cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în
gestiune a bunului respectiv. În cazul bunurilor constatate lipsă, ce urmează a fi
imputate, care nu pot fi cumpărate de pe piaţă, valoarea de imputare se stabileşte de
către o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
84
- diferenţele constatate în plus sau în minus să privească aceeaşi
perioadă de gestiune şi aceeaşi gestiune.
Niciodată nu este admisibilă compensarea dacă s-a făcut
dovada ca lipsurile constatate la inventariere provin din sustragerea
sau din degradarea bunurilor respective datorate vinovăţiei
persoanelor care răspund de gestionarea acestor bunuri.
Listele cu sorturile de produse, mărfuri, ambalaje şi alte valori
materiale care întrunesc condiţiile de compensare datorită riscului de
confuzie se aprobă anual de către administratori, respectiv de către
ordonatorii de credite, şi servesc pentru uz intern în cadrul unităţilor
respective.
Compensarea se face pentru cantităţi egale între plusurile şi
lipsurile constatate. În cazul în care cantităţile sorturilor supuse
compensării, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât
cantităţile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat
lipsuri, se va proceda la stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea
din calcul a diferenţei în plus. Aceasta eliminare se face începând cu
sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în ordine
crescătoare.
În cazul în care cantităţile sorturilor supuse compensării, la
care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantităţile sorturilor
admise la compensare, la care s-au constatat plusuri, se procedează la
stabilirea egalităţii cantitative prin eliminarea din calcul a cantităţii
care depăşeşte totalul cantitativ al plusurilor. Eliminarea se face
începând cu sorturile care au preţurile unitare cele mai scăzute, în
ordine crescătoare.
4.6.4. Scăzăminte/ perisabilităţi
Pentru bunurile la care sunt acceptate scăzăminte, în cazul
compensării lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere,
scăzămintele se calculează numai în situaţia în care cantităţile lipsă
sunt mai mari decât cantităţile constatate în plus. În aceasta situaţie,
cotele de scăzăminte se aplică în primul rând la bunurile la care s-au
constatat lipsurile.
Dacă în urma aplicării scăzămintelor respective mai rămân
diferenţe cantitative în minus, cotele de scăzăminte se pot aplica şi
asupra celorlalte bunuri admise în compensare, la care s-au constatat
plusuri sau la care nu au rezultat diferenţe.
Controlul financiar al afacerilor
85
Diferenţa stabilită în minus în urma compensării şi aplicării
tuturor cotelor de scăzăminte, reprezentând prejudiciu pentru unitate,
se recuperează de la persoanele vinovate, în conformitate cu
dispoziţiile legale.61
Normele privind limitele admisibile la perisabilitate sau cele
stabilite intern nu se aplică anticipat, ci numai după constatarea
existenţei efective a lipsurilor şi numai în limita acestora. De
asemenea, normele de scăzăminte nu se aplică automat, aceste norme
fiind considerate limite maxime.
Propunerile cuprinse în procesul-verbal al comisiei de
inventariere se prezintă, în termen de 3 zile de la data încheierii
operaţiunilor de inventariere, administratorului unităţii. Acesta, cu
avizul conducătorului compartimentului financiar-contabil şi al
conducătorului compartimentului juridic, decide, în termen de cel mult
5 zile de la primirea procesului-verbal, asupra soluţionării
propunerilor făcute, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Rezultatele inventarierii trebuie înregistrate în evidenţa
tehnico-operativă în termen de cel mult 3 zile de la data aprobării
procesului-verbal de inventariere de către administrator sau
ordonatorul de credite.
4.6.5. Înregistrarea în contabilitate a rezultatului
inventarierii
Pe baza registrului-inventar şi a balanţei de verificare
întocmite la 31 decembrie se întocmeşte bilanţul care face parte din
situaţiile financiare anuale, ale cărui posturi trebuie să corespundă cu
datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu situaţia reală a
elementelor de activ şi de pasiv stabilită pe baza inventarului.
4.6.6. Particularităţi privind unităţile din sectorul public
Comisia de inventariere la instituţiile publice este unică,
atribuţiile ei referindu-se atât la patrimoniul administrat direct de
aceasta, cât şi la patrimoniul instituţiilor subordonate, fără
personalitate juridică, care nu au compartimente proprii de
contabilitate (circumscripţii veterinare, şcoli generale etc.). În aceste
61
Pentru pagubele constatate în gestiune răspund persoanele vinovate de producerea
lor. Imputarea acestora se va face la valoarea de înlocuire.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
86
cazuri, din comisia de inventariere face parte, în mod obligatoriu, şi
câte un reprezentant al unităţii respective fără personalitate juridică.
Potrivit actului normativ sus-invocat, ordonatorii de credite au
obligaţia de a organiza operaţiunile de inventariere cu următoarele
precizări:
• Valoarea bunurilor aflate în stoc la sfârşitul anului la unităţile
subordonate fără compartimente proprii de contabilitate - înregistrate
pe cheltuieli -, pe baza listelor de inventariere separate, se evidenţiază
în contabilitatea ordonatorului de credite prin diminuarea cheltuielilor
şi majorarea valorii stocurilor de bunuri.
• La începutul anului următor, operaţiunea se stornează prin
debitarea contului de cheltuieli şi creditarea contului de bunuri
corespunzător, procedându-se similar şi cu valoarea stocurilor de
bunuri aflate în secţiile, laboratoarele, atelierele etc. instituţiilor
publice, eliberate din magazie, dar neconsumate încă.
Bunurile aflate în administrarea instituţiilor publice se
inventariază anual, cu excepţia clădirilor, construcţiilor speciale şi a
celorlalte bunuri aflate în gestiunea misiunilor diplomatice şi a
oficiilor consulare, care se inventariază o data la 3 ani.62
Notă: Cu avizul MFP, în funcţie de specificul activităţii unor unităţi,
ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale ai
căror conducători au calitatea de ordonatori principali de credite pot elabora
norme proprii privind inventarierea unor bunuri cu caracter specific aflate în
administrare, inclusiv pentru stabilirea unor excepţii de la regula generală de
inventariere.
Reperele inventariate la instituţiile publice se evaluează şi se
înscriu în listele de inventariere la valoarea contabilă (valoarea de
înregistrare). Bunurile constatate lipsă la inventariere se evaluează şi
se înregistrează în contabilitate la valoarea contabilă, recuperarea
făcându-se de la persoanele vinovate la valoarea de înlocuire.
Bunurile constatate în plus se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate la costul de achiziţie al acestora, în conformitate cu
reglementările contabile aplicabile, în funcţie de preţul pieţei la data
constatării sau de costul de achiziţie al bunurilor similare.
62
Inventarierea bunurilor din patrimoniul cultural naţional mobil, a fondurilor de
carte, a valorilor de muzeu şi a recuzitei în cadrul instituţiilor artistice de spectacole
se face în condiţiile şi la termenele stabilite prin norme elaborate de Ministerul
Culturii şi Cultelor, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice.
Controlul financiar al afacerilor
87
Reţinem că, până la aplicarea principiului prudenţei pentru
deprecierile consemnate în procesul-verbal de inventariere, instituţiile
publice nu pot constitui provizioane.
Pentru lipsuri, sustrageri şi orice ale fapte care produc pagube
ce constituie infracţiuni, ordonatorul de credite este obligat să sesizeze
organele de urmărire penală în condiţiile şi la termenele stabilite de
lege. Orice pagube constatate la inventariere, imputate persoanelor
vinovate, precum şi debitorii deveniţi insolvabili se evidenţiază în
contabilitate în conturi analitice distincte, iar în cadrul acestora, pe
fiecare debitor, urmărindu-se recuperarea lor potrivit legii.63
Plusul de casă constatat cu ocazia inventarierii numerarului
din casieriile instituţiilor publice se varsă la bugetul din care este
finanţată instituţia publică, subcapitolul bugetar "încasări din alte
surse".
63
Scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei unei persoane
se face în baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului
de credite ierarhic superior.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
88
Cap. 5 Cadrul instituţional
privind inspecţia fiscală şi
instrumentele juridice anti-
evaziune
Comparativ cu normele aplicabile până la 31 decembrie 2003,
Codul de procedură fiscală64
(Titlul VII) aduce o serie de noutăţi în
sfera inspecţiei fiscale. În sistematizarea de faţă a acestora încercăm să
le cuprindem pe cele mai importante dintre acestea.
5.1. Obiectul şi funcţiile inspecţiei fiscale
Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea bazelor de
impunere, a legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale,
corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către
contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile,
stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată, precum şi a accesoriilor
aferente acestora.
Drept atribuţii recunoscute inspecţiei fiscale sunt următoarele:
a) constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi
faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau
64
Codul de procedură fiscală (CPF), republicat, adoptat prin Ordonanţa Guvernului
nr. 92 din 24 decembrie 2003. Textul cuprinde toate modificările aduse actului de
bază, inclusiv cele prevăzute în: L. Nr. 210/04.07.2005, publicată în M.Of. Nr.
580/05.07.2005. Noţiunile de dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere se înlocuiesc cu
noţiunea de majorări de întârziere, potrivit art. IV alin. 2 din L. Nr. 210/2005.
Republicarea este făcută în temeiul art. II din Legea nr. 174/2004 pentru aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004, rectificată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 14 iunie 2004, dându-se textelor
o nouă numerotare. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003.
Controlul financiar al afacerilor
89
altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale,
corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea
descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b) analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea
confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte
surse;
c) sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi
dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la
prevederile legislaţiei fiscale.
Pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor redate aici,
organul de inspecţie fiscală va proceda la examinarea documentelor
aflate în dosarul fiscal al contribuabilului, la verificarea concordanţei
dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a
contribuabilului, la discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii
scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii
acestora, la solicitarea de informaţii de la terţi etc.
Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor,
indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire,
reţinere şi plată a impozitelor şi taxelor şi a altor obligaţii fiscale
prevăzute de lege.
Ca şi în sistemele occidentale, şi în România inspecţia fiscală
este caracterizată de mai multe forme şi de o anumită întindere.
Formele de inspecţie fiscală sunt:
a) inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de
verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o
perioadă de timp determinată;
b) inspecţia fiscală parţială, care reprezintă activitatea de
verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, tot pentru o
perioadă de timp determinată.
Inspecţia fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor
relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru
aplicarea legii fiscale.
În privinţa procedurilor specifice de control fiscal arătăm că
în realizarea atribuţiilor inspecţia fiscală poate aplica următoarele
proceduri de control:
a) controlul prin sondaj, care constă în activitatea de
verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative în
care sunt reflectate, modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a
obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat;
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
90
b) controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare
faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu
privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără
anunţarea în prealabil a contribuabilului;
c) controlul încrucişat, care constă în verificarea
documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului în
corelaţie cu cele deţinute de alte persoane.
Cât priveşte perioada supusă inspecţiei fiscale, trebuie avute
în vedere mai multe elemente. În primul rând, inspecţia fiscală se
efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili
obligaţii fiscale. La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei
fiscale începe de la momentul finalizării controlului anterior.
La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se
efectuează asupra creanţelor generate în ultimii 3 ani fiscali pentru
care exista obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale.
Apoi, nu este mai puţin important faptul că inspecţia fiscală
se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili
obligaţii fiscale65
, dacă:
65
Potrivit CPF, prescripţia dreptului de a cere executarea silită şi a dreptului de a
cere compensarea sau restituirea trebuie să aibă în vedere: Art. 127 - Începerea
termenului de prescripţie/ (1) Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale
se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a
luat naştere acest drept./ (2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi
creanţelor provenind din amenzi contravenţionale./ Art. 128 - Suspendarea
termenului de prescripţie/ Termenul de prescripţie prevăzut la art. 127 se suspendă:
a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului
dprescripţie a dreptului la acţiune; b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea
executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de
alt organ competent, potrivit legii; c) pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate
potrivit legii; d) cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea
silită; e) în alte cazuri prevăzute de lege./ Art. 129 - Întreruperea termenului de
prescripţie/ Termenul de prescripţie prevăzut la art. 127 se întrerupe: a) în cazurile şi
în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului
la acţiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării
silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în
titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii,
în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) pe data întocmirii, potrivit
legii, a actului de constatare a insolvabilităţii contribuabilului; e) în alte cazuri
prevăzute de lege. Art. 130 - Efecte ale împlinirii termenului de prescripţie/ (1) Dacă
organul de executare constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a
cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de
Controlul financiar al afacerilor
91
a) există indicii privind diminuarea impozitelor şi taxelor;
b) nu au fost depuse declaraţii fiscale;
c) nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor,
taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general
consolidat.
5.2. Realizarea inspecţiei fiscale
Inspecţia fiscală se exercită nemijlocit şi neîngrădit prin
Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, însă competenţa privind
efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega şi altui organ fiscal.
Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei
fiscale este efectuată de către organul fiscal competent, contribuabilul
neputând face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.
Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are
obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătura cu acţiunea care
urmează sa se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie
fiscală care cuprinde:
a) temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
b) data de începere a inspecţiei fiscale;
c) obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse
inspecţiei fiscale;
d) posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a
inspecţiei fiscale. Amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale se
poate solicita, o singura data, pentru motive justificate.
Avizul de inspecţie fiscală se comunica contribuabilului, în
scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale, astfel:
a) cu 30 de zile, pentru marii contribuabili;
b) cu 15 zile, pentru ceilalţi contribuabili.
Comunicarea în cauză nu este necesară pentru soluţionarea
unor cereri ale contribuabilului, în cazul unor acţiuni îndeplinite ca
urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit legii şi nici în cazul
controlului inopinat.
realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori. (2) Sumele
achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, după împlinirea termenului de
prescripţie, nu se restituie./ Art. 131 - Prescripţia dreptului de a cere compensarea
sau restituirea/ Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea
creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului
următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
92
În privinţa locului şi timpului desfăşurării inspecţiei fiscale,
relevăm că inspecţia fiscală se desfăşoară, de regula, în spaţiile de
lucru ale contribuabilului, care trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu
adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.66
Art. 101 CPF - Durata efectuării inspecţiei fiscale
(1) Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală
sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei
publice locale, în funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata
inspecţiei nu poate fi mai mare de 6 luni.
De regulă, inspecţia fiscală se desfăşoară în timpul
programului de lucru al contribuabilului, dar se poate desfasura şi în
afara programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al
acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului fiscal.
5.3. Reguli privind inspecţia fiscală
Inspecţia fiscală are în vedere examinarea tuturor stărilor de
fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
Acţiunea se efectuează în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin
activitatea curentă a contribuabililor şi să utilizeze eficient timpul
alocat.
Recent, a fost consacrată regula ca inspecţia fiscală67
să se
efectueze o singură dată pentru fiecare impozit sau taxă şi pentru
fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul
inspecţiei fiscale competent poate decide reverificarea unei anumite
perioade dacă, de la data încheierii inspecţiei fiscale şi până la data
împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare
66
Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci
activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice
alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul. Indiferent de locul unde se
desfăşoară inspecţia fiscală, organul fiscal are dreptul sa inspecteze locurile în care
se desfăşoară activitatea, în prezenta contribuabilului sau a unei persoane desemnate
de acesta. 67
Inspecţia fiscală se exercită pe baza principiilor independentei, unicităţii,
autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii şi descentralizării, iar activitatea se
organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare
aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
Controlul financiar al afacerilor
93
necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau
erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.
La începerea inspecţiei fiscale68
, inspectorul este obligat să
prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu
semnat de conducătorul organului de control (trebuind să consemneze
despre aceasta în registrul unic de control), iar la finalizare,
contribuabilul este obligat să dea o declaraţie scrisă pe propria
răspundere din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate
documentele şi informaţiile relevante pentru inspecţia fiscală.
Prin acelaşi act normativ susinvocat, contribuabilul este
obligat să colaboreze la constatarea starilor de fapt fiscale, trebuind să
dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale
toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării
situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
De asemenea, contribuabilul are dreptul69
să fie informat pe
parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate
din inspecţia fiscală, iar la încheierea inspecţiei fiscale, organul fiscal
va purta o discuţie finală cu contribuabilul asupra constatărilor şi
consecinţelor lor fiscale.
5.4. Sesizarea organelor de urmărire penală
Ca şi în reglementarea veche, organele fiscale sunt obligate
să sesizeze organele de urmărire penală în legătura cu constatările
efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente
constitutive ale unei infracţiuni. În situaţiile respective organele de
inspecţie au obligaţia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de
inspecţie şi de către contribuabilul supus inspecţiei70
, cu sau fără
explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului.
68
La începerea inspecţiei fiscale, contribuabilul va fi informat că poate numi
persoane care să dea informaţii. Dacă informaţiile contribuabilului sau cele ale
persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa
şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii. 69
Data, ora, locul şi problematica discuţiei vor fi comunicate contribuabilului în timp
util. Contribuabilul are dreptul sa prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la
constatările inspecţiei fiscale. 70
În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul
de inspecţie fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile
procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
94
5.5. Raportul privind rezultatul inspecţiei fiscale
Întotdeauna rezultatul inspecţiei fiscale se consemnează
într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările inspecţiei, din
punct de vedere faptic şi legal. Dacă urmare inspecţiei, se modifică
baza de impunere, raportul întocmit va sta la baza emiterii deciziei de
impunere.
În cazul în care baza de impunere nu se modifică, acest fapt
va fi comunicat în scris contribuabilului.
5.6. Instrumente juridice anti-evaziune În materie de prevenire şi combatere a evaziunii fiscale, de
la 15 august 2005, operează un nou act normativ, care conferă cadrului
instituţional în cauză o tentă similară celei regăsite în dreptul public
(nord) american. Evident, când spunem aceasta, avem în vedere Legea
nr. 241 din 15 iulie 2005 - pentru prevenirea şi combaterea evaziunii
fiscale71
.
Pentru eliminarea oricăror confuzii terminologice, cel de-al
doilea articol al legii respective defineşte unele expresii după cum
urmează:
a) buget general consolidat - ansamblul tuturor bugetelor
publice, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate
pentru a forma un întreg;
b) contribuabil - orice persoană fizică ori juridică sau orice
alta entitate fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe,
contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat;
c) documente legale - documentele prevăzute de Codul
fiscal, Codul de procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii
nr. 82/1991, republicată, şi de reglementările elaborate pentru punerea
în aplicare a acestora;
d) formulare tipizate cu regim special utilizate în domeniul
fiscal - documente legale ale căror tipărire, înseriere şi numerotare se
realizează în condiţiile actelor normative în vigoare;
e) obligaţii fiscale - obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi
de Codul de procedură fiscală;
71
Lege a fost publicată în M.Of. nr. 672 din 27 iulie 2005, aceasta instituind măsuri
de prevenire şi combatere a infracţiunilor de evaziune fiscală şi a unor infracţiuni
aflate în legătură cu acestea.
Controlul financiar al afacerilor
95
f) operaţiune fictivă - disimularea realităţii prin crearea
aparenţei existenţei unei operaţiuni care în fapt nu există;
g) organe competente - organe care au atribuţii de efectuare
a verificărilor financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii.
Capitolul II al actului normativ sus-invocat se referă la
infracţiuni. Potrivit art. 3, “Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
amendă de la 50.000.000 lei la 300.000.000 lei72
fapta contribuabilului
care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenţă contabila distruse,
în termenul înscris în documentele de control, deşi acesta putea să o
facă”.
Textul normativ regăsit în art. 4 – 9, se referă tot la
infracţiuni, dar pentru care pedeapsa poate fi, în afara amenzii penale,
şi închisoarea privativă de libertate (de până 15 ani).
Astfel, constituie infracţiune şi se pedepsesc cu închisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte:
♦ refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta
organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele
legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor
financiare, fiscale sau vamale.
♦ împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de
a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri,
cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
♦ reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile
de la scadenţăa, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu
reţinere la sursă.
Pentru o altă categorie de fapte întâlnim doar pedeapsa
privativă de libertate:
♦ punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor
sau formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special
- închisoare de la 2 ani la 7 ani şi interzicerea unor drepturi;
♦ tipărirea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre,
banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim
special, falsificate - închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor
drepturi;
♦ stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a
impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără
drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la
72
Lei vechi.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
96
bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general
consolidat - închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor
drepturi.
Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5
ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi asocierea în vederea
săvârşirii acestei fapte, pedepsindu-se şi tentativa.
În acelaşi act normativ întâlnim şi reglementări în privinţa
acelor fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale. Acestea constituie tot infracţiuni de evaziune
fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea
unor drepturi.
În speţă este vorba despre:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele
contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente
legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori
evidenţierea altor operaţiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile,
memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de
alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se
înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale
sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea
inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor
verificate;
g) substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor
ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu
prevederile Codului de procedură fiscală şi ale Codului de procedura
penală.
Dacă prin faptele de această natură (a-g) s-a produs un
prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei
naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita
maximă a acesteia se majorează cu 2 ani. În situaţia în care, prin
aceleaşi fapte, prejudiciul produs este mai mare de 500.000 euro, în
echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute
de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani.
Controlul financiar al afacerilor
97
În capitolul III al legii regăsim cauzele de nepedepsire şi
cauzele de reducere a pedepselor. Astfel, conform art. 10, în cazul
săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi
penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecata, invinuitul
ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei
prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate.
Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este
de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate
aplica pedeapsa cu amendă, iar dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în
aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei
naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în
cazierul judiciar.
Subliniem că aceste dispoziţii nu se aplică dacă făptuitorul a
mai săvârşit o infracţiune prevăzută de legea sus-invocată într-un
interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de
prevederi de acest gen. Apoi, în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune
prevăzută de legea arătată, luarea măsurilor asiguratorii este
obligatorie.
Pentru prima dată în dreptul nostru se aduc unele clarificări
absolut necesare. Este vorba despre faptul că persoanele care au fost
condamnate pentru infracţiunile la care ne-am referit aici nu pot fi
fondatori, administratori, directori sau reprezentanţi legali ai societăţii
comerciale, iar dacă au fost alese, acestea sunt decăzute din drepturi.73
Ceea ce dorim să relevăm este că, dacă apar situaţii cînd nu
se pot stabili, pe baza evidenţelor contribuabilului, sumele datorate
bugetului general consolidat, se recurge la o soluţie precis stipulată de
legiuitor. Este vorba despre determinarea acestora de către organul
competent prin estimare.
Aici, însă, se vor avea în vedere condiţiile stabilite de Codul de
procedura fiscală.
73
În dispoziţiile finale ale Legii se stipulează că la data rămânerii definitive a
hotărârii judecătoreşti de condamnare pentru vreuna dintre infracţiunile în cauză,
instanţa va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a
dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive. La primirea dispozitivului hotărârii
judecătoreşti definitive de condamnare, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului
va face menţiunile corespunzătoare în registrul comerţului.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
98
Cap. 6 Controlul financiar-
fiscal exercitat de Garda
Financiară
6.1. Repere manageriale. Atribuţii şi competenţe specifice
Garda Financiară este structura specializată a Ministerului
Finanţelor care pune în aplicare politica acestuia în domeniul
controlului financiar contabil, în legătură cu aplicarea şi executarea
legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, dar şi cu respectarea
normelor de comerţ, în vederea evitării oricăror sustrageri de la plata
impozitelor şi a taxelor, precum şi în vederea împiedicării activităţilor
de contrabandă şi a oricăror practici şi procedee interzise prin
prevederile legale în vigoare.
Potrivit ultimului act normativ în materie74
, Garda Financiară
este instituţie publică de control, cu personalitate juridică, aflată în
subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care exercită
controlul operativ şi inopinat privind prevenirea, descoperirea şi
combaterea oricăror acte şi fapte ce au ca efect frauda şi evaziunea
fiscală, precum şi alte fapte date prin lege în competenţa sa.
Comisarii Gărzii Financiare sunt funcţionari publici cu statut
special, învestiţi cu autoritatea publică a statului pe timpul şi în
legatură cu îndeplinirea atribuţiilor şi obligaţiilor de serviciu.
Instituţia este organizată în cadrul ANAF, ca un corp de
control financiar distinct, ale cărui obiective, stabilite prin prevederile
legale, constau în efectuarea de verificări în localurile şi dependinţele
74
Hotărârea Guvernului nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea şi
funcţionarea Gărzii Financiare, Publicată în Monitorul Oficial 800 din 24 noiembrie
2009.
Controlul financiar al afacerilor
99
în care se produc, se depozitează şi se comercializează bunuri sau se
desfăşoară activităţi care fac obiectul impozitării.75
Obiectivul general al Gărzii Financiare a impus stabilirea unor
subobiective ce constau în verificarea existenţei şi a autenticităţii
documentelor justificative de transport precum şi cele referitoare la
activităţile de producţie prestări de servicii, a actelor şi a faptelor de
comerţ atunci când există indicii că obligaţiile către stat ale agenţilor
economici care prestează aceste activităţi nu sunt realizate sau sunt
realizate numai în parte.
De asemenea, mai efectuează, în conformitate cu prevederile
legale, percheziţii în toate localurile, publice sau particulare, dacă
există indicii că în aceste locuri funcţionează instalaţii cu care se
realizează produse destinate comercializării fără îndeplinirea
obligaţiilor fiscale.
Pentru intrarea în legalitate şi recuperarea eventualelor sume
ce constituie obligaţiile de plată către stat, neonorate ca efect al
nerespectării prevederilor legale în vigoare, organele de control ale
Gărzii Financiare au dreptul să dispună măsuri de aplicare a
sancţiunilor prevăzute de lege, inclusiv de confiscare a mărfurilor,
obiectelor şi produselor care au fost sustrase de la plata impozitelor şi
a taxelor, sau a căror fabricaţie a fost realizată în alte condiţii decât
cele legale.
În vederea realizării obiectivelor şi a subobiectivelor sale,
Garda Financiară verifică registrele şi alte documente din care rezultă
îndeplinirea obligaţiilor fiscale faţă de stat şi are dreptul să ridice şi să
reţină documentele care pot servi la dovedirea fraudelor sau a
contravenţiilor constatate.
În funcţie de constatări, aplică sancţiunile corespunzătoare,
potrivit prevederilor legale în vigoare şi a normelor date în aplicarea
acestora.
În exercitarea atributiilor sale Garda Financiara efectuează în
mod permanent control operativ şi inopinat, sub forma controlului
curent sau tematic, cu privire la76
:
75
Până la includerea organismului în cauză în cadrul ANAF (2004), Garda
Financiară era organizată şi condusă ca instituţie militarizată (neîncazarmată),
potrivit modelului românesc interbelic. 76
Cf. HG nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii
Financiare (M. Of. 800 din 24 nov. 2009).
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
100
a) respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea,
depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;
b) modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a
bunurilor în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea
operatorilor economici;
c) respectarea actelor normative în scopul prevenirii,
descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege,
conform competenţei materiale;
d) participarea, cu personal propriu sau în colaborare cu
organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate, la
acţiuni de depistare şi de combatere a activităţilor ilicite care
generează fenomene de evaziune şi fraudă fiscală.
În situaţia în care, ca urmare a controlului efectuat, comisarii
Gărzii Financiare77
constată săvârşirea unor contravenţii, în
exercitarea atribuţiilor proprii, încheie procese-verbale pentru
constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, în condiţiile stabilite de
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
La constatarea împrejurărilor privind săvârşirea unor fapte
prevăzute de legea penală în domeniul financiar-fiscal, organele Gărzii
Financiare întocmesc procese-verbale prin care stabilesc implicaţiile
fiscale ale acestora, în baza cărora sesizează organele de urmărire
penală competente şi dispun, în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, instituirea măsurilor
asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă
de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea.
Garda Financiară poate, la solicitarea procurorului, să
efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcari ale
dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, întocmind
77
În exercitarea atribuţiilor, comisarii Gărzii Financiare efectuează în mod
permanent control operativ şi inopinat sub forma controlului curent sau tematic,
după caz. Pentru exercitarea controlului operativ şi inopinat, comisarii Gărzii
Financiare prezintă ordinul de serviciu, care este de regulă general, cu caracter
permanent şi indică numele comisarului şi competenţele acestuia, precum şi
legitimaţia de control şi insigna.
Controlul financiar al afacerilor
101
procese-verbale, prin care poate evalua prejudiciul cauzat aferent
operaţiunilor verificate, care sunt acte procedurale ce pot constitui
mijloace de probă, potrivit legii.
Reprezentarea în faţa instanţelor şi a organelor de urmărire
penală în cazurile în care Garda Financiară întocmeşte procese-verbale
ce cuantifică unele consecinţe fiscale78
se realizează de către instituţie,
pe baza mandatelor date de ANAF, în limita competenţelor acesteia.
Garda Financiară cooperează cu instituţiile cu atribuţii similare
din alte state, pe baza tratatelor internaţionale la care România este
parte sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organismele de
combatere a fraudei din cadrul Uniunii Europene, în cauzele de interes
comun, potrivit protocoalelor încheiate în acest sens, după caz, în
colaborare cu structura de specialitate din cadrul ANAF.
Instituţia este condusă de un comisar general – înalt funcţionar
public79
. În exercitarea atribuţiilor sale comisarul general emite
decizii, aprobă norme de lucru şi stabileşte proceduri pentru întreg
personalul.
78
Procesele-verbale pot cuprinde evaluari ale prejudiciului fiscal, pe baza stabilirii
implicaţiilor fiscale determinate de sustragerea de la plata impozitelor, taxelor,
contribuţiilor şi a altor sume de natură fiscală datorate bugetului general consolidat,
fără calcularea de obligaţii accesorii acestora, şi nu constituie titluri de creanţă
fiscală. Evident, toate procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor
încheiate de către comisarii Gărzii Financiare pot fi atacate în condiţiile legislaţiei
privind regimul juridic al contravenţiilor. 79
Comisarul general are calitatea de ordonator secundar de credite şi exercită
atribuţiile legale în această calitate pentru toate unităţile din structura Gărzii
Financiare. In exercitarea atribuţiilor sale comisarul general emite decizii. Comisarul
general reprezintă Garda Financiară în relaţiile cu terţii. Tot acesta numeşte,
angajează, promovează, sanctionează şi eliberează din funcţie personalul din
structura Comisariatului General, precum şi pe cel de conducere din teritoriu, cu
excepţia comisarului general prim-adjunct, comisarilor generali adjuncţi, directorilor
coordonatori şi adjuncţi ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti,
care sunt numiţi, în condiţiile legii, prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.
Comisarul general asigură, prin deciziile luate, îndeplinirea corespunzătoare a
atribuţiilor ce revin Gărzii Financiare potrivit dispoziţiilor legale în vigoare şi
răspunde în faţa ministrului economiei şi finanţelor şi a preşedintelui Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală de întreaga activitate desfaşuraă de unităţile din
structura Gărzii Financiare.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
102
Comisarul general este ajutat în activitatea de conducere a
Gărzii Financiare80
de un comisar general prim-adjunct şi de 3
comisari generali adjuncţi, aceştia având calitatea de funcţionari
publici de conducere.
În absenţa comisarului general, Garda Financiară este
reprezentată de comisarul general prim-adjunct. În absenţa
comisarului general sau a comisarului general prim-adjunct, instituţia
este reprezentată de unul dintre comisarii generali adjuncţi, pe baza
imputernicirii comisarului general, cu avizul conform al preşedintelui
ANAF.
Garda Financiară are următoarea organizare teritorială:
a) Comisariatul General;
b) secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti.
Comisariatul general este structura centrală a Gărzii
Financiare, care, sub conducerea comisarului general, asigură
realizarea strategiei de control, urmăreşte modul de realizare a
atribuţiilor încredinţate subunităţilor, stabileşte măsuri operative
pentru eficienţa controlului curent şi a controlului tematic. Comisarii
din Comisariatul general al Garzii Financiare au competenţă de
control operativ şi inopinat pe întreg teritoriul tarii.
În structura Comisariatului general81
se pot organiza servicii,
birouri şi alte compartimente funcţionale prin decizie a comisarului
general, cu avizul MFP.
Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucureşti sunt unităţi
teritoriale ale Gărzii Financiare - subordonate conducerii
Comisariatului General, cu personalitate juridică - organizate în
divizii, servicii, birouri şi compartimente.
Numărul posturilor de conducere din cadrul diviziilor,
serviciilor, birourilor şi compartimentelor din structura Gărzii
Financiare este aprobat prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale
de Administrare Fiscală, la propunerea comisarului general, cu
respectarea prevederilor legale în vigoare.
80
Hotărârea Guvernului nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea şi
funcţionarea Gărzii Financiare (art. 3), Publicată în Monitorul Oficial 800 din 24
noiembrie 2009. 81
Prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Garzii Financiare, aprobat prin
ordin al ministrului FP, se stabilesc relaţiile de coordonare, colaborare şi răspundere
pentru toate structurile Garzii Financiare.
Controlul financiar al afacerilor
103
Secţiile judeţene sunt conduse fiecare de un director
coordonator82
, care numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi
eliberează din funcţie personalul de execuţie din subordinea sa, cu
avizul conform al comisarului general. Directorii coordonatori ai
secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucuresti ale Gărzii
Financiare sunt ordonatori terţiari de credite. În lipsa directorului
coordonator, comisarul general poate delega calitatea sa de ordonator
terţiar de credite directorului coordonator adjunct.
În activitatea de conducere, directorii coordonatori ai secţiilor
judeţene, respectiv al Secţiei Municipiului Bucuresti sunt ajutaţi de
directori coordonatori adjuncţi. Atribuţiile directorilor coordonatori şi
cele ale directorilor coordonatori adjuncţi sunt stabilite prin ordin al
ministrului finanţelor publice, prin contractul de management încheiat
în condiţiile legii şi prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a
Gărzii Financiare.
Comisarii din secţiile judetene şi Secţia Municipiului
Bucuresti83
au competenţă de control pe teritoriul judeţului, respectiv
al municipiului Bucureşti, în care îşi desfaşoară activitatea.
Din dispoziţia comisarului general sau cu aprobarea scrisă a
acestuia, la cererea directorilor coordonatori, pentru anumite
operaţiuni de control pot participa comisari din oricare dintre secţiile
judeţene şi/sau din Secţia Municipiului Bucureşti. In situaţiile
operative care nu suportă amânare, aprobarea scrisă poate fi obtinută
ulterior începerii controlului.
Unitatea centrală este structurată pe divizii şi compartimente.
Activitatea de control financiar contabil desfăşurată de către Garda
82
Hotararea Guvernului nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea si
functionarea Garzii Financiare, Publicată în Monitorul Oficial 800 din 24 noiembrie
2009. Secţiile judeţene şi Secţia Municipiului Bucuresti ale Gărzii Financiare sunt
subordonate conducerii Comisariatului General al Gărzii Financiare, preşedintelui
Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi ministrului finanţelor publice. 83
Personalul Gărzii Financiare care îndeplineşte funcţii publice specifice este dotat
cu uniformă, insemne distinctive, armament şi alte mijloace tehnice utilizate ca
mijloc individual de autoaparare. Uniforma şi celelalte dotări pot fi purtate numai în
timpul exercitării atribuţiilor de control legal încredinţate, în condiţiile prevăzute în
Regulamentul de organizare şi funcţionare al Gărzii Financiare. Dotarea cu
armament se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 68-71 din Legea nr.
295/2004 privind regimul armelor şi muniţiilor.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
104
Financiară este realizată de diviziile operative de control cu sprijinul
celorlalte compartimente funcţionale.
Principalele atribuţii ale diviziilor operative de control constau
în organizarea şi efectuarea de controale ordinare şi/sau extraordinare,
în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ale regulamentului
propriu de organizare şi funcţionare aprobat de ministrul finanţelor şi
în funcţie de programul de control al fiecăreia dintre acestea.84
În funcţie de natura abaterilor constatate, acestea întocmesc
documentaţia necesară şi o transmit, împreună cu actele de control, la
direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat
în raza de acţiune în care se află agenţii economici controlaţi, în
vederea valorificării constatărilor privind obligaţiile de plată
neachitate în termen de către aceştia.
De asemenea, întocmesc documentaţia necesară şi o transmit
organelor abilitate, în cazul în care din controalele efectuate de
personalul propriu au fost constatate abateri care, conform
prevederilor legale constituie infracţiuni sau contravenţii pentru care
au fost neachitate, cu rea credinţă, amenzile stabilite.
La nivel teritorial, principalele atribuţii ale Gărzii Financiare
constau în efectuarea de controale ordinare şi extraordinare în
conformitate cu prevederile legale în vigoare şi ale programului
aprobat la nivel central şi repartizat acestora.
Comisariatul General este subordonat direct, în mod ierarhic,
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi are în
subordine întregul aparat al Gărzii Financiare.
Comisarul general are următoarele atribuţii:
♦ reprezintă Garda Financiară în relaţiile cu terţii;
♦ este ordonator terţiar de credite, exercitând atribuţiile legale
în această calitate pentru toate unităţile din structura Gărzii Financiare,
şi poate delega această calitate altor persoane împuternicite în acest
scop. Prin actul de delegare se precizează limitele şi condiţiile
delegării;
♦ conduce structura centrală a Gărzii Financiare - Comisariatul
General, care asigură realizarea strategiei de control, urmăreşte modul
84
Elaborează propuneri pentru programele de activitate, în baza obiectivelor generale
de control rezultate din prevederile legale în vigoare, a dispoziţiilor conducerilor
Ministerului Finanţelor şi a Gărzii Financiare ca şi a propunerilor făcute de către
secţiile teritoriale şi de către alte structuri ale acestora.
Controlul financiar al afacerilor
105
de realizare a atribuţiilor încredinţate secţiilor judeţene şi Secţiei
Municipiului Bucureşti, stabileşte măsuri operative pentru eficienţa
controlului curent şi a controlului tematic;
♦ asigură, prin deciziile luate, îndeplinirea corespunzătoare a
atribuţiilor ce revin Gărzii Financiare potrivit dispoziţiilor legale în
vigoare şi răspunde în faţa preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală de întreaga activitate desfăşurată de unităţile din
structura Gărzii Financiare;
♦ asigură conducerea unitară a activităţii de control desfăşurate
de comisarii Gărzii Financiare;
♦ asigură controlul propriu, coordonează şi îndrumă activitatea
Comisariatului General şi a tuturor structurilor teritoriale din
subordine;
♦ dispune efectuarea de controale tematice, stabilind
obiectivele, durata şi momentul declanşării controlului;
♦ asigură corelarea şi coordonarea planurilor de control anuale,
pe domenii de activitate, pentru structurile din subordine;
♦ elaborează strategia şi obiectivele activităţii Gărzii
Financiare pe termen scurt şi mediu, în strânsă corelare cu strategia şi
cu obiectivele Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia
Naţională de Administrare Fiscală;
♦ monitorizează realizarea programului de acţiuni şi prezintă
preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală rapoarte
periodice privind stadiul de realizare a obiectivelor şi informează
asupra rezultatelor deosebite obţinute din activitatea de control;
♦ urmăreşte, coordonează şi monitorizează realizarea
obiectivelor de control şi a programului de activitate, în vederea
asigurării operativităţii şi eficienţei în domeniile specifice în care
acţionează;
♦ emite norme de lucru, metode şi proceduri privind executarea
controlului de către comisarii Gărzii Financiare, raportarea
rezultatelor, executarea serviciului de permanenţă, utilizarea
mijloacelor tehnice din dotare, folosirea echipamentului, pregătirea şi
perfecţionarea pregătirii profesionale a comisarilor, precum şi alte
dispoziţii necesare îndeplinirii atribuţiilor funcţiei;
♦ numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează
din funcţie personalul din structura Comisariatului General, precum şi
pe cel de conducere din teritoriu, cu excepţia comisarului general
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
106
prim-adjunct, a comisarilor generali adjuncţi şi a comisarilor şefi de
secţie ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti;
♦ organizează elaborarea, fundamentarea şi prezentarea de
propuneri pentru bugetul Gărzii Financiare şi răspunde de buna
execuţie a acestuia potrivit dispoziţiilor legale şi metodologiei stabilite
de Ministerul Economiei şi Finanţelor;
♦ aprobă repartizarea de credite bugetare pentru secţiile
judeţene, Secţia Municipiului Bucureşti şi aparatul propriu al
Comisariatului General, cu respectarea limitelor stabilite prin bugetul
aprobat de ordonatorul secundar de credite;
♦ aprobă programul de investiţii pentru Comisariatul General şi
defalcarea acestuia pe structurile teritoriale ale Gărzii Financiare, în
limitele stabilite prin bugetul aprobat;
♦ organizează controlul financiar-preventiv propriu şi
activitatea de audit public intern;
♦ propune spre aprobare preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală statul de funcţii pentru Comisariatul General şi
statele de funcţii pentru secţiile judeţene şi Secţia Municipiului
Bucureşti;
♦ organizează ţinerea evidenţei tuturor imobilelor din
proprietatea sau administrarea Gărzii Financiare, precum şi a celorlalte
bunuri aflate în patrimoniul acesteia;
♦ urmăreşte şi răspunde de utilizarea cu eficienţă a fondurilor
primite de la bugetul de stat, potrivit legii;
♦ organizează şi răspunde de activitatea contabilă, precum şi de
întocmirea şi prezentarea la termenele stabilite a situaţiilor financiare
asupra patrimoniului aflat în administrare, potrivit prevederilor Legii
contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
♦ răspunde de organizarea şi efectuarea inventarierii
patrimoniului, în condiţiile legii;
♦ răspunde de organizarea efectuării plăţilor integrale şi la timp
ale drepturilor băneşti cuvenite personalului Gărzii Financiare;
♦ aprobă, cu avizul conducerii Ministerului Economiei şi
Finanţelor - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi al Agenţiei
Naţionale a Funcţionarilor Publici, împuternicirea comisarilor din
aparatul central sau teritorial al Gărzii Financiare de a exercita, pe
perioadă determinată, atribuţiile funcţiilor publice de conducere;
Controlul financiar al afacerilor
107
♦ analizează şi aprobă fişele posturilor pentru personalul de
conducere şi de execuţie din Comisariatul General, pentru directorii
coordonatori şi adjuncţii lor din cadrul secţiilor judeţene şi al Secţiei
Municipiului Bucureşti, stabilind totodată atribuţiile, sarcinile şi
limitele de competenţă ale acestora;
♦ coordonează activitatea de întocmire a raportului privind
bilanţul activităţii anuale a Gărzii Financiare, pe care îl prezintă
Ministerului Economiei şi Finanţelor - Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală;
♦ participă la prezentarea raportului anual de activitate al
structurilor Gărzii Financiare;
♦ organizează activitatea de evaluare a performanţelor
profesionale pentru personalul Gărzii Financiare, în condiţiile legii;
♦ aprobă stimulentele pentru directorii coordonatori adjuncţi ai
secţiilor judeţene şi ai Secţiei Municipiului Bucureşti, pentru comisarii
şefi de divizie, şefii de serviciu, şefii de birou, precum şi pentru
personalul de execuţie din aparatul Comisariatului General al Gărzii
Financiare, la propunerea şefilor ierarhici ai acestora;
♦ propune spre aprobare preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală stimulentele pentru comisarul general prim-
adjunct, comisarii generali adjuncţi şi directorii coordonatori ai
secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti;
♦ dispune, în condiţiile legii, verificarea sesizărilor şi
reclamaţiilor privitoare la personalul cu funcţii de conducere şi cel cu
funcţii de execuţie din cadrul Comisariatului General şi din structurile
teritoriale;
♦ emite decizie de imputare în vederea recuperării pagubelor
aduse instituţiei de personalul cu funcţii de conducere, personalul de
execuţie şi contractual din cadrul Comisariatului General şi al
structurilor teritoriale, în condiţiile legii;
♦ emite decizie de imputare a contravalorii contravenţiei
personalului care se face vinovat de netransmiterea titlurilor executorii
în termenul şi în condiţiile prevăzute de lege;
♦ aprobă programarea anuală a efectuării concediilor de odihnă
pentru întregul personal al Comisariatului General şi pentru cel cu
funcţii de conducere din structurile teritoriale;
♦ aprobă prin decizie regulamentul privind dotarea, păstrarea şi
utilizarea armamentului din dotare, conform legii;
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
108
♦ aprobă acreditarea ziariştilor şi reprezentanţilor mijloacelor
de informare în masă la nivelul Comisariatului General;
♦ furnizează presei, prompt şi complet, orice informaţie de
interes public care priveşte activitatea Gărzii Financiare, în condiţiile
prevăzute de actele normative în vigoare;
♦ încheie şi semnează protocoale sau convenţii de colaborare
între Garda Financiară şi organe cu atribuţii similare din ţară şi din
alte state, pe baza tratatelor internaţionale la care România este parte
sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organismele de combatere a
fraudei din cadrul Uniunii Europene, în cauzele de interes comun;
♦ desemnează, cu acordul preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, persoanele competente în vederea perfecţionării
personalului Gărzii Financiare sau pentru susţinerea tematică la
diferite acţiuni organizate de Garda Financiară sau la invitaţia
organismelor similare din alte state;
♦ desemnează, cu acordul preşedintelui Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală, persoane din cadrul Gărzii Financiare ca
reprezentanţi ai acestei instituţii în diverse colective, comisii sau
organisme interministeriale;
♦ convoacă conducerea structurilor teritoriale pentru
prezentarea raportului privind bilanţul anual de activitate sau ori de
câte ori se impune.
Diviziile din structura Comisariatului General care exercită
activităţi de control operativ-inopinat sunt:
a) Divizia 1 Control operativ-inopinat în domeniul producţiei,
distribuţiei şi transportului produselor energetice;
b) Divizia 2 Control operativ-inopinat în domeniul producţiei,
distribuţiei şi transportului alcoolului şi băuturilor alcoolice;
c) Divizia 3 Intervenţie rapidă şi control operativ-inopinat;
control operativ-inopinat în domeniul jocurilor de noroc;
d) Divizia 4 Control operativ-inopinat în domeniul producţiei,
distribuţiei şi transportului altor produse accizate; operaţiuni de
import-export;
e) Divizia 5 Control operativ-inopinat; documentare şi
colaborare interinstituţională; combaterea fraudelor comunitare;
f) Divizia 6 Intervenţie rapidă şi control operativ-inopinat;
tranzacţii comerciale intracomunitare.
Comisarii din cadrul diviziilor 1-6 au următoarele atribuţii:
Controlul financiar al afacerilor
109
♦ efectuează controale în spaţiile în care se produc, se
depozitează sau se comercializează bunuri ori se desfăşoară activităţi
ce cad sub incidenţa actelor normative în vigoare cu privire la
prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt
interzise de acestea;
♦ verifică respectarea reglementărilor legale privind circulaţia
mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, pe căile ferate şi fluviale,
în aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite, zone
libere, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară o asemenea
activitate;
♦ verifică legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi
autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi
prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitării şi
comercializării bunurilor;
♦ opresc, în condiţiile legii, mijloacele de transport pentru
verificarea documentelor de însoţire a bunurilor şi persoanelor
transportate;
♦ dispun măsuri cu privire la confiscarea în condiţiile legii a
bunurilor a căror fabricaţie, depozitare, transport sau desfacere este
ilicită, precum şi confiscarea veniturilor realizate din activităţi
comerciale sau prestări de servicii nelegale şi ridică bunuri şi
documente fînanciar-contabile şi de altă natură care pot servi la
dovedirea contravenţiilor sau, după caz, a infracţiunilor;
♦ sigilează, în condiţiile legii, spaţiile sau bunurile care fac
obiectul verificării şi iau măsuri care să asigure conservarea şi
păstrarea în condiţii de siguranţă a corpurilor delicte, dacă din motive
obiective acestea nu pot fi ridicate, până la soluţionarea cauzei;
♦ indisponibilizează, în condiţiile legii, până la soluţionarea
cazului ori până la primirea răspunsului de autenticitate de la
instituţiile autorizate, bunurile care fac obiectul verificării şi pentru
care există suspiciuni referitoare la producerea, aprovizionarea,
depozitarea şi comercializarea acestora;
♦ solicită, în condiţiile şi potrivit Codului de procedură penală,
efectuarea de către organele abilitate de lege a percheziţiilor în
localuri publice sau particulare - case, curţi, dependinţe şi grădini,
dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse documente, mărfuri
sau se desfăşoară activităţi care au ca efect evaziunea sau frauda
fiscală;
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
110
♦ constată şi comunică organelor de cercetare penală acte şi
fapte care au avut ca efect evaziunea şi frauda fiscală, solicită
organelor fiscale stabilirea obligaţiilor fiscale datorate în întregime,
cer organelor fiscale competente, potrivit Codului de procedură
fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca
debitorul să se sustragă de la urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi
risipească averea şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;
♦ comunică datele necesare completării cazierului fiscal la
organele fiscale competente;
♦ transmit actele de control sau alte documente ori înscrisuri la
organele fiscale competente care gestionează dosarul fiscal al
contribuabilului verificat;
♦ transmit la organul de executare silită titlurile executorii, în
conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală;
♦ solicită administratorilor unităţilor controlate şi persoanelor
implicate copii certificate de pe documentele originale, explicaţii,
lămuriri, precizări verbale şi/sau în scris, după caz, cu privire la
faptele constatate;
♦ ridică sau solicită organelor de specialitate prelevarea de
probe, eşantioane, mostre etc., necesare finalizării acţiunii de control;
♦ întocmesc acte de control privind rezultatele verificărilor,
aplică măsurile prevăzute de normele legale şi sesizează organele
competente în vederea valorificării constatărilor. Actele de control vor
fi întocmite cu respectarea normelor de lucru, a metodologiei şi a
procedurilor de control elaborate de Comisariatul General;
♦ participă şi coordonează acţiuni de control pe întregul
teritoriu al ţării, urmărind aplicarea în mod unitar şi coerent a
normelor de lucru şi programelor stabilite de Comisariatul General;
♦ întocmesc şi predau la compartimentul de informatică fişa
privind rezultatele controlului, în scopul evidenţierii şi centralizării
acţiunilor şi a actelor de control întocmite în baza proprie de date,
fiind răspunzători de informaţiile comunicate; fişa privind rezultatele
controlului împreună cu toate documentele de control întocmite de
comisari vor fi predate operativ persoanei desemnate pentru
desfăşurarea activităţii de arhivare, care vor fi luate în evidenţă în
ordine cronologică;
♦ solicită instituţiilor financiar-bancare, de asigurări şi
reasigurări, în condiţiile legii, date sau, după caz, documente, în
Controlul financiar al afacerilor
111
scopul instrumentării şi fundamentării constatărilor cu privire la
săvârşirea unor fapte ce contravin legislaţiei în vigoare;
♦ poartă uniformă, păstrează, folosesc şi fac uz de armamentul
şi mijloacele de apărare din dotare, în condiţiile legii;
♦ utilizează mijloacele auto purtând însemne şi dispozitive de
avertizare sonore şi luminoase specifice, în condiţiile legii;
♦ organizează baza proprie de date care este destinată să
asigure cunoaşterea faptelor din domeniul de activitate, programarea şi
desfăşurarea acţiunilor, precum şi aplicarea măsurilor de prevenire şi
combatere a faptelor ilicite;
♦ îndeplinesc orice alte sarcini de serviciu dispuse de
conducerea ierarhică.
Directorul coordonator al secţiei judeţene, respectiv cel al
Secţiei Municipiului Bucureşti, se află în subordinea directă a
comisarului general şi are următoarele atribuţii:
♦ organizează activitatea secţiei pentru realizarea obiectivelor
din cadrul programului de activitate aprobat de comisarul general şi a
celor din programul de activitate propriu;
♦ numeşte, angajează, promovează, sancţionează şi eliberează
din funcţie personalul de execuţie din subordinea sa. Prin act de
delegare în care se precizează limitele şi condiţiile delegării poate
primi de la comisarul general calitatea de ordonator terţiar de credite;
♦ organizează şi conduce acţiuni de control tematic la ordinul
comisarului general;
♦ conduce şi coordonează controlul operativ şi inopinat,
asigurând valorificarea integrală a constatărilor cuprinse în actele de
control;
♦ verifică măsurile dispuse în cadrul acţiunilor de control de
către comisarii Gărzii Financiare;
♦ corelează şi sistematizează propunerile de măsuri rezultate în
urma controalelor efectuate, în scopul asigurării îmbunătăţirii
activităţii secţiilor;
♦ verifică periodic modul de îndeplinire a atribuţiilor de către
personalul aflat în subordine, calitatea rapoartelor, a notelor, a
evaluărilor şi a sintezelor privind rezultatele controalelor efectuate, în
vederea informării operative a comisarului general;
♦ organizează şi efectuează verificări cu privire la modul de
aplicare şi respectare de către comisari a normelor de lucru pentru
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
112
personalul Gărzii Financiare şi a codului de conduită al personalului
cu atribuţii de control;
♦ organizează şi controlează modul în care se execută serviciul
de permanenţă pe secţie, urmărind menţinerea stării operative şi
posibilitatea de intervenţie imediată;
♦ urmăreşte utilizarea creditelor bugetare ce au fost repartizate
secţiei de către Comisariatul General conform destinaţiilor legale;
♦ propune programul de investiţii şi urmăreşte realizarea
programului aprobat;
♦ organizează controlul financiar-preventiv propriu;
♦ propune spre aprobare comisarului general stimulente pentru
comisarii şefi adjuncţi;
♦ aprobă stimulentele pentru şefii de divizie şi personalul de
execuţie din subordine din cadrul secţiei judeţene şi al Secţiei
Municipiului Bucureşti, la propunerea şefilor ierarhici;
♦ aprobă fişele postului pentru şefii de divizie şi personalul de
execuţie din cadrul secţiei;
♦ organizează activitatea de evaluare a performanţelor
profesionale pentru personalul din subordine;
♦ urmăreşte modul de folosire a mijloacelor tehnice din dotare,
luând măsurile ce se impun pentru folosirea eficientă, precum şi
pentru prevenirea distrugerii acestora;
♦ controlează modul de folosire şi păstrare a uniformei, a
sigiliilor, a ordinului de serviciu, a legitimaţiilor, a insignelor de
împuternicire, a însemnelor, potrivit funcţiilor ierarhice;
♦ asigură controlul periodic al armamentului din dotare, al
celorlalte mijloace de protecţie şi autoapărare;
♦ programează concediile de odihnă pentru personalul din
subordine şi urmăreşte efectuarea concediilor de odihnă conform
programării;
♦ asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare, respectarea
normelor de disciplină de către personalul din subordine, sancţionează
şi face propuneri comisiei de disciplină pentru aplicarea de sancţiuni
celor care au săvârşit abateri;
♦ colaborează în activitatea sa cu direcţia generală a finanţelor
publice, direcţiile de specialitate din cadrul acesteia, cu organele
vamale şi cu celelalte instituţii deconcentrate;
Controlul financiar al afacerilor
113
♦ furnizează presei prompt şi complet orice informaţie de
interes public care priveşte activitatea secţiei, cu respectarea
prevederilor legale privind confidenţialitatea informaţiilor;
♦ îndeplineşte oricare alte sarcini primite de la conducerea
Comisariatului General.
*
* *
Unele măsuri privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi
diminuarea evaziunii fiscale introduse în anul 200985
Prin Ordonanţa de urgenţă nr. 46 din 13/05/2009, având în
vedere necesitatea întăririi disciplinei financiare şi a creşterii eficienţei
acţiunilor desfăşurate de administraţia fiscală în general şi Garda
Financiară, în special, s-a modificat Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, cu
modificările şi completările ulterioare, referitor la acordarea de noi
competenţe.
Acestea permit comisarilor aflaţi în exercitarea atribuţiilor de
serviciu să:
♦ legitimeze persoanele implicate în săvârşirea de contravenţii
sau fapte de evaziune fiscală;
♦ să indisponibilizeze operativ bunurile şi mărfurile care fac
obiectul unor operaţiuni de evaziune fiscală, până la finalizarea
verificărilor sau până la obţinerea rezultatelor analizelor de laborator;
♦ să participe la percheziţii şi să efectueze alte activităţi menite
să surprindă şi să combată faptele de evaziune în momentul
desfăşurării lor, cu respectarea legislaţiei specifice în domeniu.
*
* *
Competenţe pe linia combaterii transporturilor ilicite de
mărfuri86
Având în vedere constatările din practică ale autorităţilor
abilitate să aplice prevederile legale care reglementează transportul de
85
Ordonanţa de urgenţă nr. 46 din 13/05/2009, publicată in Monitorul Oficial, Partea
I, nr. 347 din 25/05/2009, privind îmbunătăţirea procedurilor fiscale şi diminuarea
evaziunii fiscale. 86
OUG nr. 93/2009 privind unele masuri pentru întărirea controlului în scopul
combaterii transporturilor ilicite de mărfuri, publicată în Monitorul Oficial, Partea
I, nr. 457, din 1 iulie 2009.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
114
produse accizabile, cereale şi produse procesate din cereale, ce au
evidenţiat amplificarea activităţilor comerciale ilicite, în care sunt
implicaţi operatorii economici ce se ocupă cu comercializarea şi
transportul acestor categorii de produse, s-a impus intervenţia
legislativă de urgenţă, în sensul perfecţionării instrumentelor legale
necesare pentru prevenirea şi combaterea acestor activităţi.
Reglementarea se impunea cu atât mai mult cu cât s-a
înregistrat o creştere a numărului de transporturi ilicite de produse
accizabile, diversificându-se concomitent formele de realizare a
acestor fapte ilicite.
De asemenea, în perioada campaniei agricole de vară se
amplifică activităţile comerciale ilicite în care sunt implicaţi operatorii
economici ce se ocupă cu comercializarea şi transportul cerealelor,
fiind momentul în care se creează stocuri ilicite de cereale ce ulterior
sunt utilizate pentru tranzacţii comerciale sau producţia de panificaţie
neînregistrată.
Actul normativ susinvocat (OUG nr. 93/2009), prin derogare
de la dispoziţiile art. 221 alin. (3) teza I din OUG nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, stipulează că pentru constatarea şi
sancţionarea contravenţiei prevăzute de art. 220 alin. (1) lit. k) din
aceeaşi ordonanţă, controlul asupra mijloacelor de transport se
efectuează de către echipe mixte alcătuite din personalul de
specialitate din cadrul ANAF şi unităţile sale subordonate şi
personalul anume desemnat din cadrul Poliţiei Române.
La solicitarea personalului anume desemnat din cadrul Poliţiei
Române, care face parte din echipa mixtă de control, personalul de
control din cadrul ANAF şi unităţile sale subordonate are obligaţia de
a efectua controlul de specialitate. Poliţistul87
care face parte din
echipă va opri în trafic mijloacele de transport marfă, în vederea
efectuării controlului de specialitate, din oficiu sau la solicitarea
personalului de specialitate din cadrul ANAF.
87
Personalul anume desemnat din cadrul Poliţiei Române, care face parte din echipa
mixtă de control.
Controlul financiar al afacerilor
115
Constatarea contravenţiei88
şi aplicarea sancţiunilor stabilite89
se fac de catre personalul de specialitate din cadrul ANAF şi unităţile
sale subordonate.
6.2. Drepturile şi obligaţiile personalului în îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu
Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003
privind organizarea Gărzii Financiare, în îndeplinirea atribuţiilor ce le
revin, comisarii Gărzii Financiare90
sunt în drept:
88
Acelaşi act normativ prevede: Art. 2. — OUG nr. 12/2006 pentru stabilirea unor
măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din
cereale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 27 februarie
2006, aprobată cu modificari prin Legea nr. 225/2006, se modifică şi se completează
dupăcum urmează: 1. La articolul 14 alineatul (1), dupa litera d) se introduce o nouă
literă, litera e), cu următorul cuprins: „e) transportul în scop comercial al cerealelor
sau al produselor de panificaţie, neînsoţite de documentele prevăzute de lege care să
justifice provenienţa licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei,
confiscarea mărfii şi a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop.” 2. La
articolul 14, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: „(3) Constatarea
contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a)—d) se fac de
către persoane împuternicite în acest scop de la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, iar a celor prevăzute la alin. (1) lit. e) se fac de către Garda
Financiară şi personalul anume desemnat din cadrul Poliţiei Române.” Art. 3. — (1)
Veniturile rezultate din valorificarea bunurilor confiscate şi ca urmare a aplicării
sancţiunilor potrivit art. 1 şi art. 2 constituie venituri la bugetul de stat. Din aceste
venituri se reţine o cotă de 15% care se constituie într-un fond de premiere la
dispoziţia ministrului administraţiei şi internelor şi a ministrului finanţelor publice,
în cote egale. (2) Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor
Publice vor emite ordine în aplicarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 alin. (1). 89
Prevăzute. de art. 220 alin. (1) lit. k) din OUG nr. 92/2003, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi aplicarea sancţiunilor stabilite prin
dispoziţiile art. 220 alin. (2) din acelaşi act normativ. 90
Ocuparea funcţiei publice specifice vacante de comisar al Gărzii Financiare se face
cu îndeplinirea condiţiilor privind recrutarea funcţionarilor publici prevăzute de
Legea privind Statutul funcţionarilor publici şi conform dispoziţiilor prezentului
regulament. Condiţia stării de sănătate corespunzătoare pentru ocuparea unei funcţii
publice specifice de comisar se atestă pe bază de examen medical de specialitate şi
testare psihologică, care se efectuează în unităţi specializate agreate de Garda
Financiară. Poate participa la concurs candidatul declarat apt din punct de vedere
psihologic, medical şi care a obţinut avizul de port armă, în condiţiile legii.
Concursul sau examenul pentru ocuparea funcţiei publice specifice de comisar este
organizat de Comisariatul General al Gărzii Financiare. Persoanele care au promovat
concursul pentru ocuparea funcţiei publice specifice de comisar debutant vor efectua
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
116
a) să efectueze controale în spaţiile în care se produc, se
depozitează sau se comercializează bunuri ori se desfăşoară activităţi
ce cad sub incidenţa actelor normative în vigoare cu privire la
prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care sunt
interzise de acestea;
b) să verifice respectarea reglementărilor legale privind
circulaţia mărfurilor pe drumurile publice, în porturi, căi ferate şi
fluviale, aeroporturi, în vecinătatea punctelor vamale, antrepozite,
zone libere, precum şi în alte locuri în care se desfăşoară o asemenea
activitate;
c) să verifice legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi
autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi
prestări de servicii ori pe timpul transportului, depozitarii şi
comercializării bunurilor şi să aplice sigilii pentru asigurarea
integrităţii bunurilor;
d) să dispună măsuri cu privire la confiscarea, în condiţiile
legii, a bunurilor a căror fabricaţie, depozitare, transport sau desfacere
este ilicită, precum şi a veniturilor realizate din activităţi comerciale
sau prestări de servicii nelegale şi să ridice documentele financiar-
o perioadă de stagiu, conform prevederilor legale. Comisarii nou-angajaţi vor
efectua un curs de pregătire profesională specifică în cadrul Şcolii de Finanţe
Publice şi Vamă, cu o durată de 4 săptămâni, având ca programă prelucrarea
legislaţiei fiscale şi, respectiv, tehnicile şi metodele de control pe domenii de
activitate specifice Gărzii Financiare. Programa de studiu a cursurilor se va aproba
prin decizie a comisarului general şi va cuprinde: a) reguli procedurale de bază
privind metodologia controlului operativ-inopinat efectuat de Garda Financiară sub
forma controlului curent sau/şi tematic; b) tehnici şi proceduri de control specifice
activităţii Gărzii Financiare; c) domeniile de activitate supuse controlului Gărzii
Financiare; d) acte normative ce reglementează în domeniul economic, financiar şi
vamal atribuţiile Gărzii Financiare; e) evaziunea şi frauda fiscală, forme de
manifestare, activităţile sensibile la evaziune fiscală, contravenţii şi infracţiuni,
cazuistică; f) acte normative ce reglementează domeniul juridic al contravenţiilor.
Pentru a participa la concursul sau examenul pentru ocuparea posturilor vacante de
conducere în cadrul Gărzii Financiare, pe lângă condiţiile prevăzute de Legea
privind Statutul funcţionarilor publici, candidaţii vor îndeplini şi următoarele
condiţii de vechime minimă în funcţii economice sau juridice, astfel: a) 5 ani -
pentru funcţiile de comisar general, comisar general prim-adjunct şi comisar general
adjunct; b) 5 ani - pentru funcţiile de comisar şef de divizie în Comisariatul General,
director coordonator şi, respectiv, director coordonator adjunct la secţiile judeţene şi
la Secţia Municipiului Bucureşti; c) 2 ani - pentru funcţia de comisar şef de divizie
în cadrul secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului Bucureşti.
Controlul financiar al afacerilor
117
contabile şi de altă natură care pot servi la dovedirea contravenţiilor
sau a infracţiunilor;
LISTA91
mijloacelor tehnice, a echipamentelor de autoaparare, de protecţie
şi comunicare şi a altor mijloace speciale de dotare
a) Arme de foc şi mijloace individuale de autoapărare
Arme de foc:
1. armament de serviciu: pistol cu un incarcator; se asigură la prima dotare; câte o
bucată pentru fiecare comisar;
2. toc din piele pentru pistol; se asigură la prima dotare pentru fiecare pistol;
3. muniţie de război pentru fiecare încărcător de pistol pentru fiecare şedinţă de
tragere, precum şi în cazul unor acţiuni speciale; pentru Garda Financiară -
Comisariatul General, muniţia se distribuie la ordinul comisarului general, iar pentru
secţiile judeţene ale Gărzii Financiare muniţia se distribuie la ordinul directorilor
coordonatori;
Mijloace individuale de autoapărare:
4. butelie cu gaz (spray) paralizant cu portbutelie pentru centura pentru dotarea
fiecărui comisar;
5. electroşocuri: 800 bucăţi bastoane de mici dimensiuni şi 800 bucăţi de mari
dimensiuni, pentru dotarea comisarilor.
b) Echipament individual de protecţie:
1. veste reflectorizante pentru acţiunile stradale: 800 bucăţi;
2. bastoane reflectorizante pentru acţiunile stradale: 800 bucăţi;
3. combinezon din două piese (pantalon şi bluză inscripţionată cu sigla Gărzii
Financiare), confecţionat din material uşor, care se imbracă de către comisari peste
uniforma în acţiunile de inventariere şi manipulare a mărfurilor, ambalajelor etc.;
câte o bucată pentru fiecare comisar.
c) Mijloace de comunicare:
-telefon mobil şi serviciile aferente - un aparat/ persoană.
d) Alte mijloace speciale de dotare:
1. microscoape portabile pentru citirea elementelor de secretizare de pe timbre şi
banderole;
2. sigilii metalice de unică folosinţă, personalizate şi înseriate;
3. imprimate (formulare cu regim special);
4. alte articole necesare, bine justificate, propuse de comisarul general şi aprobate
de preşedintele Agentiei Naţionale de Administrare Fiscală.
e) să solicite, în condiţiile şi potrivit Codului de procedură
penală, efectuarea de către organele abilitate de lege a percheziţiilor în
91
Cf. Hotararea Guvernului nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea si
functionarea Garzii Financiare, Publicată în Monitorul Oficial 800 din 24 noiembrie
2009.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
118
localuri publice sau particulare - case, curţi, dependinţe şi grădini -,
dacă există indicii că în aceste locuri sunt ascunse documente, mărfuri
sau se desfăşoară activităţi care au ca efect evaziunea sau frauda
fiscală;
f) să constate acte şi fapte care au avut ca efect evaziunea şi
frauda fiscală, să solicite organelor fiscale stabilirea obligaţiilor fiscale
în întregime datorate, să ceară organelor de executare competente,
potrivit Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asiguratorii ori
de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire
sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea şi să sesizeze, după caz,
organele de urmărire penală;
g) să solicite administratorilor unităţilor controlate şi
persoanelor im plicate explicaţii, lămuriri, precizări verbale şi/sau în
scris, după caz, cu privire la faptele constatate;
h) să solicite, potrivit legii, copii certificate de pe documentele
originale, sa preleveze probe, eşantioane, mostre etc., necesare
finalizării actului de control. Analiza şi examinarea probelor,
eşantioanelor şi mostrelor se fac în laboratoare de specialitate,
cheltuielile privind efectuarea acestora fiind suportate din fondurile
special alocate în bugetul de venituri şi cheltuieli al Gărzii Financiare;
i) să constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile
corespunzătoare, potrivit competentelor prevăzute de lege;
j) să întocmească acte de control operativ şi inopinat privind
rezultatele verificărilor, să aplice măsurile prevăzute de normele legale
şi să sesizeze organele competente în vederea valorificării
constatărilor;
k) să oprească mijloacele de transport, în condiţiile legii,
pentru verificarea documentelor de însoţire a bunurilor şi persoanelor
transportate;
l) să solicite instituţiilor financiar-bancare, de asigurări şi
reasigurari, în condiţiile legii, date sau, după caz, documente, în
scopul instrumentarii şi fundamentarii constatărilor cu privire la
săvârşirea unor fapte ce contravin legislaţiei în vigoare;
m) să poarte uniforma, să păstreze, să folosească şi să facă uz
de armamentul şi mijloacele de apărare din dotare, în condiţiile legii;
n) să utilizeze mijloacele auto purtând însemne şi dispozitive
de avertizare sonore şi luminoase specifice.
Funcţionarii Gărzii Financiare au obligaţia de a nu folosi în
scop personal şi de a nu divulga informaţiile dobândite ca urmare a
Controlul financiar al afacerilor
119
exercitării funcţiei. De asemenea, nu pot divulga aceste informaţii,
inclusiv după încetarea raporturilor de munca, pe o durata de 3 ani, cu
excepţia cazurilor impuse de procedurile judiciare ori în cazul
schimbului de informaţii între instituţiile abilitate ale statului, precum
şi în cazul comunicărilor făcute, în condiţiile legii, organismelor
străine cu atribuţii similare.
Cadrul normativ în vigoare (la care am referire anterior)
stipulează că personalul Gărzii Financiare este obligat să respecte
legea, să aibă o conduită corectă, să fie integru şi incoruptibil, să
acţioneze cu hotărâre pentru prevenirea şi combaterea oricăror acte de
natura să stirbească autoritatea şi prestigiul instituţiei.
Răspunderea personalului Gărzii Financiare este cea prevăzută
de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu
modificările şi completările ulterioare, de Statutul comisarului Gărzii
Financiare şi de Codul muncii, după caz.
Pentru pagubele cauzate în activitatea de control ca urmare a
neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a atribuţiilor de
control, în măsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile atragerii
răspunderii penale, comisarii răspund potrivit art. 998 din Codul civil.
Răspunderea civilă delictuală poate fi antrenată numai pe baza
hotărârii instanţelor de judecată.
6.2.1. Politici de stimulare a performanţelor personalului
Din raţiuni de performare a sistemului, personalul Gărzii
Financiare beneficiază de stimulente materiale şi morale. În acest
domeniu operează din punct de vedere legal Normele Metodologice
privind constituirea şi utilizarea fondului de stimulente92
stabilite în
condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind
organizarea Gărzii Financiare.
Sursele de constituire a fondului de stimulente
Fondul de stimulente se constituie, potrivit art. 13 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 pentru organizarea
92
Norma metodologică din 4 noiembrie 2009 privind constituirea si utilizarea
fondului de stimulente stabilit in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
91/2003 privind organizarea Garzii Financiare Publicat in Monitorul Oficial 800 din
24 noiembrie 2009 (M. Of. 800/2009).
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
120
Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu
modificările şi completările ulterioare, în procent de 15% din sumele
încasate pentru bugetul statului ca urmare a controlului, reprezentând
amenzi şi sume confiscate, în lei şi în valută, şi în procent de 7% din
sumele provenite din valorificarea bunurilor rezultate din confiscări,
după deducerea cheltuielilor efectuate în scopul valorificării acestora.
Sumele confiscate de Garda Financiară urmează regimul juridic şi
procedura de predare şi depunere la trezorerie, în contul bugetului
general consolidat al statului, ca şi amenzile încasate.
Prin bunuri confiscate şi intrate în proprietatea privată a
statului se înţelege bunurile care au facut obiectul confiscării pe baza
proceselor-verbale sau a actelor de control ale Gărzii Financiare şi
care au fost valorificate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 14/2007
pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor
intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, republicată,
inclusiv bunurile abandonate în timpul controlului.
Sumele în valută provenite din sursele arătate se evaluează în
lei, la cursul de schimb stabilit de Banca Naţională a României în ziua
în care acestea au devenit proprietatea statului.
Bunurile confiscate reprezentând arme, muniţii, echipament
militar, produse şi materiale explozive, stupefiante, obiecte de
patrimoniu, precum şi alte bunuri similare se predau de organele
Gărzii Financiare şi se valorifică în condiţiile legii; sumele obţinute
din valorificarea acestor bunuri nu se constituie în fond de stimulente.
Evidentierea fondului de stimulente
Fondul de stimulente se constituie şi se evidenţiază astfel:
a) la nivelul secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului
Bucureşti, din sumele provenite din activitatea proprie, reflectate
distinct pe fiecare entitate care le-a creat;
b) la nivelul Comisariatului General al Gărzii Financiare, din
sumele provenite din activitatea proprie şi distinct din virarea, până la
data de 15 a lunii curente pentru luna anterioară, a unei cote de 10%
din fondul lunar constituit de secţiile judeţene şi Secţia Municipiului
Bucureşti din activitatea proprie.
Sumele constituite se evidenţiază distinct, în analitic, pe
fiecare entitate care le-a creat. Sumele vor fi virate de administraţiile
finanţelor publice şi, respectiv, de Direcţia generală de administrare a
marilor contribuabili în conturile de trezorerie ale secţiilor judeţene şi
Controlul financiar al afacerilor
121
Secţiei Municipiului Bucureşti sau al Comisariatului General al Gărzii
Financiare. Directorii coordonatori ai secţiilor judeţene şi al Secţiei
Municipiului Bucureşti vor urmari modul de colectare, evidenţiere şi
utilizare a fondului de stimulente constituit.
Modul de utilizare a fondului de stimulente
Utilizarea sumelor constituite la nivelul fiecarei entităţi se face
pe baza următoarelor criterii de repartizare:
a) contribuţia directă şi efectivă, realizată cu respectarea
normelor legale şi a îndatoririlor specifice, la atragerea de venituri
suplimentare la bugetul de stat prin descoperirea faptelor de evaziune
şi/sau de fraudă fiscală şi declanşarea măsurilor de recuperare a
sumelor datorate;
b) îndeplinirea cu competenţă şi profesionalism a atribuţiilor
de control, având drept rezultat identificarea faptelor şi actelor prin
care contribuabilii se sustrag de la plata taxelor, impozitelor şi a
celorlalte contribuţii datorate;
c) depistarea mijloacelor folosite şi a manoperelor utilizate
pentru încălcarea sau nerespectarea dispoziţiilor legale care
reglementează obligaţiile fiscale ale contribuabililor;
d) îndeplinirea cu probitate a îndatoririlor de serviciu,
executarea cu promptitudine, seriozitate şi bună-credinţă a
operaţiunilor de control;
e) aportul personal la realizarea obiectivelor compartimentului
în care îşi desfaşoară activitatea persoana respectivă;
f) asumarea responsabilităţii şi a riscurilor pentru executarea
misiunilor de control cu grad accentuat de pericol, menite să reducă
sau să elimine acte ori fapte ilicite din domeniile de activitate de
competenţa Gărzii Financiare;
g) organizarea corespunzătoare a programului de lucru,
însuşirea şi aplicarea normelor legale care stabilesc competenţele
Gărzii Financiare;
h) contribuţia efectivă a personalului care participă la
activitatea de valorificare a bunurilor confiscate la îndeplinirea
atribuţiilor ce îi sunt stabilite;
i) semnalarea deficienţelor de reglementare şi a domeniilor de
activitate în care se produc acte sau fapte ilicite şi formularea de
propuneri concrete de îmbunătaţire a cadrului normativ;
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
122
j) adoptarea unei conduite demne, a unui comportament
civilizat, păstrarea integrităţii şi a simţului civic, implicarea în
descoperirea şi combaterea oricărei manifestări ilicite în domeniile de
activitate de competenţa Gărzii Financiare.
Repartizarea şi acordarea stimulentelor
Cuantumul lunar al stimulentelor poate fi de cel mult 3 salarii
de bază lunare brute pentru toate categoriile de personal din structura
Gărzii Financiare.
Pentru contribuţii de valoare la descoperirea unor acte şi/sau
fapte de evaziune şi/sau de fraudă fiscală, îmbunatăţirea activităţii
Gărzii Financiare, eficientizarea actului de control, perfecţionarea
cadrului normativ în aceste domenii, preşedintele ANAF poate acorda
stimulente peste nivelul arătat.
Preşedintele ANAF poate suplimenta fondul de stimulente
constituit de personalul Gărzii Financiare, din fondul constituit la
nivelul agenţiei, în baza rezultatelor activităţii desfăşurate de
personalul Gărzii Financiare, prezentată în rapoarte lunare.
Sunt competenţi să acorde stimulente următoarele persoane:
a) preşedintele ANAF, pentru personalul având realizări de
excepţie şi pentru:
- comisarul general al Gărzii Financiare;
- comisarul general prim-adjunct, comisarii generali adjuncţi şi
directorii coordonatori ai secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului
Bucureşti, la propunerea comisarului general;
b) comisarul general al Gărzii Financiare, pentru:
- comisarii şefi de divizie, şefii de serviciu şi sefii de birou din
aparatul Comisariatului General al Gărzii Financiare, precum şi
personalul de execuţie din cadrul Comisariatului General al Gărzii
Financiare, la propunerea şefilor ierarhici ai acestora;
- directorii coordonatori adjuncţi ai secţiilor judeţene şi ai
Secţiei Municipiului Bucureşti, la propunerea şefilor ierarhici;
c) directorii coordonatori ai secţiilor judeţene şi al Secţiei
Municipiului Bucureşti, pentru comisarii şefi divizie şi personalul de
execuţie din cadrul secţiilor judeţene şi al Secţiei Municipiului
Bucureşti, la propunerea şefilor ierarhici.
Controlul financiar al afacerilor
123
Dispoziţii finale
Preşedintele ANAF poate dispune redistribuirea unor fonduri
de stimulente între entităţile care au contribuit la realizarea acestora.
De asemenea, poate dispune redistribuirea unor fonduri de stimulente,
repartizate din fondul ANAF, către secţiile Gărzii Financiare, în raport
cu realizările obtinute.
Plata stimulentelor aprobate se face de regulă în cursul lunii
curente pentru luna precedentă. Sumele reprezentând fondul de
stimulente rămase neutilizate la sfârşitul lunii, respectiv al anului, se
reportează lunar şi anual şi sunt utilizate cu aceeaşi destinaţie.
Evidenţierea în contabilitate a operaţiilor de constituire şi
utilizare a fondurilor de stimulente se efectuează potrivit
Instrucţiunilor privind aplicarea planului de conturi pentru instituţiile
publice.
Stimulentele nu fac parte din salariul de bază, nu se suportă din
fondul de salarii, iar asupra acestora se calculează şi se reţin
contribuţii, în condiţiile legii.
Sumele incluse în fondul de stimulente cu încalcarea
prevederilor legale privind constituirea acestora vor fi deduse din
fondul existent sau constituit în perioada următoare şi vor fi virate la
bugetul de stat. În cazul în care, ulterior constituirii şi utilizării
fondului de stimulente, instanţele judecătoreşti au pronunţat hotărâri
definitive şi irevocabile de anulare a sancţiunilor contravenţionale cu
amendă sau a măsurilor de confiscare a bunurilor, sumele astfel
constituite se deduc din fondul de stimulente şi vor avea destinaţia
stabilită de lege.
Personalul însărcinat cu exercitarea controlului financiar
preventiv din cadrul Comisariatului General, al secţiilor judeţene şi al
Secţiei Municipiului Bucureşti din Garda Financiară are obligaţia să
verifice corecta constituire şi utilizare a fondului de stimulente şi să nu
permită constituirea şi, după caz, plata sumelor încasate cu încălcarea
prevederilor legale.
6.3. Reguli specifice aplicabile personalului Gărzii
Financiare
Actele de control întocmite de comisarii Gărzii Financiare sunt
acte administrative de control operativ şi inopinat şi se comunică
direcţiilor generale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială se
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
124
află sediul social al agentului economic controlat, pentru luarea
măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală.
Actele prin care sunt dispuse măsurile cu caracter imediat
rezultate din controlul efectuat de către comisarii Gărzii Financiare, a
căror executare este în sarcina entităţilor verificate, constituie acte
opozabile entităţilor respective. În actele de control încheiate se face
menţiunea că respectivul control este operativ şi inopinat.
În exercitarea atribuţiilor de serviciu comisarii Gărzii Financiare
constată prin proces-verbal contravenţiile săvârşite şi aplică
sancţiunile legale.
Neexecutarea măsurilor dispuse de comisari în îndeplinirea
atribuţiilor legal încredinţate şi prin exercitarea drepturilor expres
conferite de lege se sancţionează potrivit legii.
Pentru constatarea contravenţiilor, aplicarea sancţiunilor legale
şi vărsarea sumelor la Trezoreria Statului, Garda Financiară utilizează
formularele aprobate legal.
Pentru exercitarea controlului operativ şi inopinat, comisarii
Gărzii Financiare prezintă ordinul de serviciu, care este de regulă
general, cu caracter permanent şi care indică numele comisarului şi
competentele acestuia, precum şi legitimaţia de control şi insigna.
Personalul Gărzii Financiare care îndeplineşte funcţii publice
specifice este dotat cu uniformă, însemne distinctive, armament şi alte
mijloace tehnice utilizate ca mijloc individual de autoapărare.
Uniforma şi celelalte dotări pot fi purtate în timpul exercitării
atribuţiilor de control legal încredinţate, în condiţiile prevăzute în
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare. NOTĂ: Instituţiile specializate care pregătesc personal militar şi care
prin lege au dreptul sa deţină şi să folosească armament pentru realizarea unor
atribuţii şi sarcini speciale de apărare sprijină Garda Financiară în realizarea
programului de dotare şi de pregătire a personalului propriu pentru deţinerea şi
utilizarea armamentului, mijloacelor tehnice şi echipamentelor proprii.
Răspunderea pentru asimilarea cunoştinţelor şi utilizarea corespunzătoare a
acestora revine comisarilor Garzii Financiare, care vor fi testati din punct de
vedere fizic, psihic şi al cunoştinţelor necesare pentru acordarea dreptului de
portarmă, anterior încredinţării armamentului şi echipamentelor respective.
6.4. Proceduri de control Atribuţiile Gărzii Financiare se duc la îndeplinire de către
comisarii Gărzii Financiare, cu respectarea deontologiei funcţionarilor
publici investiti cu exerciţiul autorităţii publice.
Controlul financiar al afacerilor
125
În exercitarea atribuţiilor respective se efectuează control
operativ şi inopinat sub forma controlului curent sau tematic cu privire
la:
a) respectarea actelor normative în scopul prevenirii,
descoperirii şi combaterii oricăror acte şi fapte interzise de lege;
b) respectarea normelor de comerţ, urmărind prevenirea,
depistarea şi înlăturarea operaţiunilor ilicite;
c) modul de producere, depozitare, circulaţie şi valorificare a
bunurilor în toate locurile şi spaţiile în care se desfăşoară activitatea
agenţilor economici;
d) participarea, în colaborare cu organele de specialitate ale
altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni de depistare şi de
combatere a activităţilor ilicite care generează fenomene de evaziune
şi fraudă fiscală.
La solicitarea Gărzii Financiare, Ministerul Administraţiei şi
Internelor asigură din cadrul subunitatilor specializate de intervenţie
rapidă ale poliţiei, personalul necesar pentru asigurarea protecţiei şi
siguranţei operaţiunilor desfăşurate de comisari în realizarea actului de
control.93
La orice acţiune de control participă minimum 2 comisari,
personalul Gărzii Financiare neputând fi antrenat în acţiuni de
control fiscal de natura celor privind stabilirea, urmărirea şi
încasarea veniturilor bugetare.
Subliniem că Garda Financiară cooperează cu organele având
atribuţii similare din alte state, pe baza tratatelor internaţionale la care
România este parte sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu
organismele de combatere a fraudei din cadrul Uniunii Europene, în
cauzele de interes comun, potrivit protocoalelor încheiate în acest
sens.
Garda Financiară exercită activitatea de control financiar
contabil în domeniile în care aceasta este abilitată, pe baza
programului anual de activitate, componentă a Programului general de
activitate al Ministerului Finanţelor.
93
Condiţiile concrete şi modalităţile în care personalul subunităţilor specializate de
intervenţie rapidă ale poliţiei participă la acţiunile de control se stabilesc de
Ministerul Administraţiei şi Internelor şi MFP, prin protocol.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
126
Programul anual al Gărzii Financiare cuprinde principalele
obiective care, dat fiind caracterul acesteia de organ de control
operativ, se defalcă şi se detaliază pe programe trimestriale.
Proiectul programului de activitate se întocmeşte de către una
din diviziile Gărzii Financiare centrale, până la data de 10 a ultimei
luni din trimestru, pentru trimestrul următor, pe baza atribuţiilor
rezultate din legi, hotărâri sau alte acte normative, a sarcinilor primite
de la ministrul finanţelor precum şi a propunerilor secţiilor teritoriale
ale acesteia. Pe baza sarcinilor ce le revin din program, secţiile Gărzii
Financiare din teritoriu îşi întocmesc propriul program de activitate în
care pe lângă sarcinile transmise de centrală sunt cuprinse şi acţiunile
stabilite pe baza elementelor specifice judeţului respectiv.
La dimensionarea programelor de activitate proprii, secţiile
teritoriale vor ţine seama şi de necesitatea rezolvării în termen şi în
bune condiţii a sesizărilor şi a reclamaţiilor, ca şi de necesitatea
efectuării altor acţiuni de control inopinat, ce sunt dispuse în cursul
trimestrului de către conducerea Gărzii Financiare centrale.
Pentru fiecare acţiune din programul de control, atât Garda
Financiară centrală cât şi secţiile teritoriale ale acesteia organizează
acţiuni de documentare şi informare a personalului asupra regle-
mentărilor financiar contabile, fiscale, vamale a normelor şi regulilor
de comerţ.
În acest sens, înainte de declanşarea acţiunilor de control
ordonate, se efectuează instruirea operativă a comisarilor în legătură
cu obiectivele verificării, normele legislative şi tematice, eventualele
condiţii specifice de desfăşurare a acţiunii, componenţa echipelor de
control, mijloace tehnice şi de apărare din dotare ce urmează a fi
utilizate, itinerariile şi modul de colaborare cu alte organe cu atribuţii
de control.
Potrivit normelor interne, echipele de control execută
activităţile dispuse, în termenul stabilit, fără să efectueze din proprie
iniţiativă alte verificări, cu excepţia cazurilor în care sunt indicii
precise despre existenţa unor nereguli sau fraude a căror urmărire şi
constatare nu poate suferi întârziere. După efectuarea acestor verificări
şi dispunerea măsurilor de intrare în legalitate asupra împrejurărilor
efectuării controlului se raportează, de urgenţă, şefilor ierarhici.
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, personalul Gărzii
Financiare este obligat să-şi facă cunoscută, în prealabil, calitatea, să
prezinte legitimaţia de serviciu cu insigna de împuternicire, să aibă o
Controlul financiar al afacerilor
127
conduită demnă şi să dovedească fermitate şi intransigenţă faţă de cei
care încalcă legile.
Acţiunile de control programate se pot efectua la orice oră din
zi şi din noapte, iar la agenţii economici, de regulă numai în zilele în
care aceştia sunt în activitate.
Evidenţa repartizării comisarilor pe unităţile economice din
teritoriu, se ţine pe baza unui document numit "Evidenţa răspândirilor
zilnice."
Raportul se întocmeşte în cazurile în care în urma controlului
nu s-au constatat abateri sau în situaţiile în care din diferite motive
acesta nu a putut fi efectuat. În raport comisarii menţionează în mod
concret obiectivele tematice ale controlului, perioada şi documentele
verificate, constatările rezultate, precum şi orice alte date sau
informaţii din activitatea agentului economic verificat, care pot
prezenta interes pentru acţiunile viitoare.
În cazul în care, din diferite motive, acţiunea nu a putut fi
efectuată, comisarii menţionează, în detaliu, cauzele care au
determinat această situaţie.
Raportul se întocmeşte într-un singur exemplar, se semnează şi
datează, şi se predă la unitatea (Garda Financiară Centrală sau una din
secţiile acesteia) care a dispus acţiunea de control.
Procesul verbal de sigilare se întocmeşte în toate cazurile în
care acţiunea de control impune asigurarea bunurilor, a valorilor sau a
documentelor, precum şi a oricăror alte probe necesare susţinerii
abaterilor constatate.
Dacă se constată violarea sigiliilor, cu ocazia efectuării
operaţiei de desigilare sau în orice altă împrejurare, organul de control
sesizează, de îndată, atât procurorul cât şi conducerea Gărzii
Financiare din care face parte, dispunând măsurile de conservare a
probelor doveditoare.
Procesul verbal de sigilare/ desigilare se anexează la actul de
control ca parte integrantă a acestuia. În cazul în care obiectivele
controlului efectuat de personalul Gărzii Financiare, datorită
complexităţii abaterilor constatate, nu poate fi definitivat şi reclamă o
perioadă mai mare de 8 ore, se solicită organelor specializate ale
Ministerului Finanţelor continuarea acestuia.
După încheiere, actele de control sunt analizate de către
comisarul şef al diviziei din care face parte comisarul care au efectuat
controlul, care face unele eventuale observaţii asupra modului de
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
128
realizare a acţiunii şi propune sau dispune, în termenele legale, măsuri
de valorificare a constatărilor, în funcţie de natura acestora.
Măsurile în cauză pot fi:
înregistrarea actelor de control întocmite în Evidenţa actelor
de control, organizată şi ţinută în cadrul Gărzii Financiare;
depunerea, la CEC sau la Trezoreria Statului, a sumelor în
lei şi/sau în valută încasate din amenzi şi/sau din confiscări şi
predarea, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, a bunurilor
confiscate, concomitent cu înregistrarea acestora;
trimiterea la Judecătoria în a cărei rază teritorială a fost
constatată abaterea care, conform prevederilor legale constituie
contravenţie, a actului de control în cazul în care agentul constatator
apreciază că sancţiunea amenzii nu este îndestulătoare.
Sublinierea noastră este că instituţia recurge la transmiterea la
DGFP a actelor în care au fost consemnate constatări referitoare la
încălcări ale normelor legale privind regimul impozitelor şi al taxelor,
în vederea soluţionării în condiţiile şi la termenele stabilite prin
prevederi.
Procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor,
împreună cu dovada predării eventualelor bunuri sau valori confiscate,
se predau, în termen de maximum 48 de ore de la încheierea acţiunii,
comisarului şef de divizie cu sarcini de urmărire şi valorificare a
actelor de control.
În cazul în care contravenientul nu recunoaşte abaterea sau
face obiecţii asupra acesteia şi nu achită amenda, în termen legal,
comisarul şef de divizie însărcinat cu atribuţii de urmărire şi
valorificare a actelor de control procedează astfel:
a) transmite, DGFP, actul de control, împreună cu Avizul de
urmărire - încasare a amenzilor neachitate în termen legal;
b) sesizează instanţa de judecată pe a cărei rază teritorială a
fost constatată abaterea în cazul în care contravenientul, cu rea
credinţă, nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea
definitivă a sancţiunii.
În situaţia în care contravenientul face dovada achitării în
termen legal a amenzilor sau a celorlalte sume datorate, actele
doveditoare se anexează la actul de control în care a fost consemnată
abaterea, iar în Evidenţa actelor de control se fac menţiunile
corespunzătoare.
Controlul financiar al afacerilor
129
Actele de control în care au fost consemnate abateri pentru
care comisarii Gărzii Financiare nu sunt abilitaţi să aplice sancţiuni
sau să dispună măsuri de intrare în legalitate, se transmit, sub
semnătură, conducerii Gărzii Financiare, organelor de drept a le
soluţiona.
Actele de control casate de organele de drept, se analizează de
către conducerea Gărzii Financiare şi, în funcţie de concluzii, se
solicită, eventual, redeschiderea cauzei.
Plângerile adresate de contravenienţi împotriva abaterilor
consemnate în actele de control se anexează la procesul verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiilor împreună cu toate
documentele necesare susţinerii constatărilor.
Astfel constituit, dosarul se transmite compartimentului juridic
din cadrul DGFP, respectiv Direcţiei juridice şi contencios din cadrul
Ministerului Finanţelor, pentru cele întocmite de Garda Financiară
Centrală, care îl depun la Judecătorie urmărind modul de soluţionare a
cauzei.
6.5. Întocmirea procesului-verbal pentru contestarea unor
împrejurări privind fapte penale din domeniul financiar-fiscal
Procesul-verbal se întocmeşte de organele de control ale Gărzii
Financiare în următoarele cazuri:
a) când, ca urmare a acţiunilor de control executate în
conformitate cu competenţele stabilite prin lege, constată împrejurări
privind săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală în domeniul
financiar-fiscal;
b) la solicitarea procurorului, în condiţiile stabilite de art. 4
alin. (11) din Ordonanţa de urgenă a Guvernului nr. 91/2003 privind
organizarea Gărzii Financiare, aprobată cu modificări prin Legea nr.
132/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi a art. 9 din
hotărare. În această situaţie, procesul-verbal are caracterul unei
constatări tehnico-stiintifice întocmite în conformitate cu dispoziţiile
Codului de procedură penală şi se înaintează solicitantului până la
termenul fixat.
Procesul-verbal este utilizat în activitatea Gărzii Financiare, în
conformitate cu dispoziţiile art. 4, 6 si 7 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 91/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr.
132/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
130
Reguli generale referitoare la întocmirea procesului-verbal
În cuprinsul procesului-verbal se vor descrie împrejurările
privind săvârşirea faptelor care prezintă indiciile săvârşirii unor
infracţiuni de evaziune fiscală sau fraudă fiscală, modul de calcul prin
care a evaluat prejudiciul, detaliat pe tipuri de impozite, taxe,
contribuţii sau alte sume identificate ca sustrase bugetului general
consolidat.
În situaţia în care procesul-verbal este încheiat la solicitarea
procurorului, acesta va conţine şi evaluarea prejudiciului fiscal produs
prin săvârşirea faptelor constatate şi aferent operaţiunilor verificate.
Prin procesul-verbal nu se calculează majorări de întârziere sau
alte obligaţii fiscale accesorii aferente prejudiciului fiscal evaluat.
Pentru fiecare contribuabil supus controlului se încheie câte un
proces-verbal distinct, cuprinzând constatările făcute în urma
verificării documentelor proprii de evidenţă contabilă şi de gestiune,
împreună cu concluziile argumentate, rezultate din verificarea
încrucişată efectuată la furnizorii sau clienţii contribuabilului verificat.
Dacă nu a fost posibilă încheierea procesului-verbal, în adresa de
răspuns se vor menţiona cauzele care au împiedicat întocmirea actului
de control.
În cazul în care acţiunea de constatare a faptelor s-a întins pe
mai multe zile sau a fost efectuată simultan ori succesiv în mai multe
locaţii ale aceluiaşi contribuabil, se vor întocmi, de regulă pentru
fiecare caz, note de constatare în care se vor descrie faptele constatate,
iar procesul-verbal va cuprinde descrierea faptelor în ansamblul lor, a
legăturilor dintre ele şi a implicaţiilor fiscale ale acestora. Notele de
constatare fac parte integrantă din procesul-verbal.
În situaţia în care organul de control apreciază că există
pericolul ca făptuitorul să se sustragă de la urmărire, să înstrăineze
patrimoniul societăţii sau să îşi risipească averea, acesta poate dispune
instituirea măsurilor asigurătorii prevăzute de Codul de procedură
fiscală, făcând menţiunea corespunzătoare în procesul-verbal. Ducerea
la îndeplinire a măsurilor asigurătorii dispuse de Garda Financiară se
realizează de organele fiscale, în condiţiile art. 129 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Procesul-verbal se transmite de către structurile Gărzii
Financiare către organele de urmarire penală competente, sub forma
Controlul financiar al afacerilor
131
unei sesizari, întocmită cu respectarea dispoziţiilor Codului de
procedură penală şi a celor privind confidenţialitatea datelor.
Procesul-verbal se editează informatic şi se întocmeşte în 4
exemplare, toate cu valoare de original, din care un exemplar va fi
transmis organului de urmarire penală competent, un exemplar va fi
comunicat contribuabilului controlat, un exemplar va fi comunicat
organului fiscal competent şi un exemplar se va arhiva la sediul
organului de control.
Procesul-verbal se comunică contribuabilului în condiţiile
stabilite pentru comunicarea actului administrativ fiscal în Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Modul de completare a procesului-verbal
A. Partea introductivă a procesului-verbal
În procesul-verbal se menţionează expres, la partea generală
referitoare la reprezentanţii contribuabilului care au asistat la
efectuarea controlului, care este funcţia acestora şi din ce punct de
vedere asigură reprezentarea contribuabilului - reprezentantul
societăţii care asigură servicii de contabilitate, reprezentantul societăţii
care asigură servicii juridice, reprezentantul legal, asociat, acţionar
etc.
În situatia în care la momentul încheierii procesului-verbal la
locul efectuării controlului nu se află niciunul dintre reprezentanţii
contribuabilului verificat, acest lucru se va menţiona în procesul-
verbal. În acest caz, procesul-verbal va fi semnat şi de un martor care
a participat la verificări sau, în cazul în care nu a participat niciun
martor, vor fi menţionate toate actele şi împrejurările care au condus
la încheierea procesului-verbal în absenţa contribuabilului şi a unui
martor.
În procesul-verbal obiectivul controlului trebuie să fie
individualizat corespunzător, menţionându-se principalele activităţi ce
urmează a fi controlate. În situatia în care procesul-verbal se încheie
ca urmare a solicitării procurorului, conform art. 4 alin. (11) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, acest fapt se menţionează de către organul de control la
obiectivul controlului.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
132
B. Constatările organului de control
În procesul-verbal, constatările organelor de control vor
descrie cu claritate fapta săvârşită, cu indicarea datei sau a perioadei şi
locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor
împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei.
Constatările organului de control cuprind documentele
analizate, identificate în evidenţa contabilă a contribuabilului verificat,
sau obţinute direct de la emitenţi sau de la alţi contribuabili.
Documentele necesare susţinerii constatărilor vor fi ridicate în
original sau copie certificată de organul de control, întocmindu-se în
acest sens un proces-verbal de ridicare/ restituire de înscrisuri.
Documentele de mai sus, inclusiv cele privind rezultatele expertizelor
tehnice şi analizelor de laborator, se ataşează procesului-verbal şi
constituie mijloace de probă.
C. Acte normative încălcate
În procesul-verbal trebuie menţionate cu exactitate actele
normative încălcate, cu indicarea articolului şi alineatului din actul
normativ respectiv, fără a se face încadrarea penala a faptei.
D. Prejudiciul evaluat
În procesul-verbal se va menţiona suma cu care a fost
prejudiciat bugetul general consolidat, detaliată pe tipuri de impozite,
taxe, contribuţii sau alte sume identificate ca sustrase bugetului de stat
consolidat, evidenţiindu-se modalitatea de calcul al acestora. Pentru
sumele astfel defalcate trebuie menţionată perioada de timp pentru
care sunt datorate aceste sume.
Pentru situaţiile în care evaluarea întinderii prejudiciului s-a
făcut prin estimare, se vor descrie metodele şi indicatorii care au stat
la baza estimarii, inclusiv formulele de calcul utilizate.
E. Măsuri dispuse
În procesul-verbal organul de control menţionează detaliat
măsurile dispuse a fi duse la indeplinire de către contribuabil, cu
menţionarea dispoziţiilor din actele normative care trebuie să fie puse
astfel în aplicare şi a termenului de realizare.
F. Punctul de vedere al contribuabilului
Controlul financiar al afacerilor
133
În procesul-verbal se va consemna şi punctul de vedere al
reprezentanţilor contribuabilului, menţionat sub forma unor explicaţii
scrise, care pot fi exprimate şi sub forma unor note scrise referitoare la
alte documente referitoare la aspectele constatate, semnate de aceştia
şi anexate procesului-verbal.
Conţinutul capitolelor procesului-verbal poate fi adaptat sau
extins în funcţie de volumul de informaţii reţinut pentru lămurirea
aspectelor constatate. În cazul în care nu există informaţii referitoare
la unul sau mai multe din capitolele din modelul procesului-verbal, se
menţionează pe scurt motivul pentru care nu poate fi completat.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
134
Cap. 7 Departamentul pentru
Lupta Antifraudă (DLAF) şi
protecţia intereselor financiare
ale UE în România
Protectia intereselor financiare ale Uniunii Europene a
constituit, de-a lungul anilor, un domeniu prioritar atât la nivel
comunitar, cât şi la nivel naţional. În acest sens, art. 280 din Tratatul
CE prevede deopotrivă competenţa Comunităţii şi a statelor membre
de a combate frauda, precum şi orice alte activităţi ce aduc atingere
intereselor financiare ale Uniunii Europene94
.
Astfel, fiecare stat membru trebuie să asigure implementarea la
nivel naţional a obligaţiilor ce îi revin în acest domeniu. România a
devenit prima ţară din rândul statelor membre UE sau ţărilor candidate
care a înfiinţat o structură cu competenţe exclusiv în domeniul
protecţiei intereselor financiare comunitare (PIFC).
7.1. Organizarea şi funcţionarea DLAF
Departamentul pentru Luptă Antifraudă – DLAF asigură
protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România95
.
94
Bugetul Uniunii Europene, finanţat din taxele şi impozitele plătite de contribuabilii
europeni, serveşte la realizarea unor proiecte de interes general. Comunitatea
Europeană şi Statele Membre acordă o importanţă deosebită protejării acestuia, atât
sub aspectul încasării corecte a taxelor şi impozitelor cât şi sub aspectul folosirii
corespunzătoare a sumelor alocate. Aceasta este una dintre priorităţile instituţiilor
implicate, fiind o obligaţie impusă prin Tratatul de instituire a Comunităţii
Europene. 95
Actele normative care reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
DLAF: O.U.G. nr. 49/2005, cu completările şi modificările aduse de O.U.G.
25/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei
publice centrale; Legea nr. 411/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 49/2005 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul
administraţiei publice centrale; Decizia Primului-Ministru nr. 205/2007 privind
Controlul financiar al afacerilor
135
Departamentul are atribuţia de control al fondurilor
comunitare, fiind coordonatorul naţional al luptei antifraudă.
Protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene
presupune detectarea, combaterea şi monitorizarea eficientă a
fraudelor şi a oricăror alte fapte ilegale care au ca efect utilizarea
necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi, implicit, prejudicierea
bugetului comunitar.
Cooperarea dintre autorităţile naţionale implicate, precum şi
între acestea şi instituţiile comunitare este o condiţie esenţială pentru
succesul luptei împotriva fraudei.
Serviciul de Coordonare a Luptei Antifraudă - AFCOS
Comisia Europeană a încurajat ţările candidate să desemneze o
instituţie de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă –
OLAF, care să coordoneze, la nivel naţional, lupta antifraudă şi
protecţia intereselor financiare comunitare.
România a desemnat, încă din 2002, Corpul de Control al
Primului-Ministru în calitate de Serviciu de Coordonare a Luptei
Antifraudă – AFCOS. Rezultate concrete au apărut doar începând cu
anul 2005, odată cu iniţierea reformelor legislative şi instituţionale în
domeniul PIFC.
Înfiinţarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă – DLAF,
la 1 iunie 2005, la cel mai înalt nivel administrativ – în cadrul
Cancelariei Primului-Ministru – a fost punctul de pornire în crearea
sistemului românesc antifraudă.
DLAF deţine calitatea de instituţie de contact cu Oficiul
European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi este Serviciul de
Coordonare al Luptei Antifraudă (AFCOS) în România.
Atribuţiile DLAF pot fi structurate pe trei categorii principale:
• controale la faţa locului ale proiectelor finanţate din fonduri
europene;
• coordonarea tuturor instituţiilor naţionale implicate în lupta
antifraudă;
organizarea şi funcţionarea Departamentului pentru Lupta Antifraudă – DLAF;
Legea nr. 99 din 29/04/2008 pentru aprobarea OUG 25/2007 privind stabilirea unor
măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
136
• cooperarea cu Oficiul European de Luptă Antifraudă – OLAF
şi cu structurile corespondente din Statele Membre ale Uniunii
Europene.
Prevenirea şi combaterea eficientă a faptelor ilicite care aduc
atingere intereselor financiare ale UE au la bază activitatea
operaţională a Departamentului şi sistemul de coordonare antifraudă,
pus în practică de DLAF, în calitatea sa de coordonator naţional al
luptei antifraudă.
Activitatea operaţională
DLAF efectuează controale operative la faţa locului în urma
sesizărilor primite de la Oficiul European de Luptă Antifraudă –
OLAF, de la autorităţile cu competenţe în gestionarea asistenţei
financiare comunitare sau ex officio.
În exercitarea acestei atribuţii, investigatorii DLAF:
• au acces necondiţionat în sedii, pe terenuri, în mijloace de
transport sau în alte spaţii folosite în scopuri economice;
• pot lua declaraţii de la făptuitori şi martori care au fost de faţă
la săvârşirea unei infracţiuni;
• pot întocmi procese-verbale despre împrejurările concrete ale
comiterii acesteia;
• pot reţine corpurile delicte.
Organele de control financiar-fiscale, precum şi poliţia şi
jandarmeria au obligaţia să acorde suport operaţional echipei de
control DLAF pentru exercitarea atribuţiilor.
DLAF are calitatea de organ de constatare în privinţa
posibilelor fraude ce afectează interesele financiare ale UE, procesele-
verbale încheiate de echipa de control constituind mijloace de probă în
procesele penale.
Sistemul de Coordonare Antifraudă
Sistemul de coordonare antifraudă96
, dezvoltat de DLAF,
vizează atât coordonarea operaţională a instituţiilor cu atribuţii în
domeniul PIF, a activităţii de culegere şi analiză a datelor, a pregătirii
96
Coordonarea operaţională are la bază protocoalele de colaborare încheiate între
DLAF şi instituţiile cu atribuţii în domeniul PIF. Acestea urmăresc atât informarea
DLAF despre orice neregulă sau fraudă detectată în activitatea de control specifică
fiecărei instituţii, precum şi acordarea de suport operaţional pentru acţiunile de
control ale DLAF.
Controlul financiar al afacerilor
137
profesionale a personalului implicat în lupta antifraudă, cât şi
coordonarea activităţii de comunicare publică.
La nivel naţional, un rol important în coordonarea luptei
antifraudă îl au cele 3 reţele, înfiinţate de DLAF: Reţeaua de
Raportare a Neregulilor, Reţeaua Coodonatorilor de Training şi
Reţeaua Comunicatorilor Antifraudă.
Departamentul pentru Lupta Antifraudă este instituţia
responsabilă pentru coordonarea implementării Strategiei Naţionale
de Luptă Antifraudă pentru Protecţia Intereselor Financiare ale
Uniunii Europene în România şi a Planului de acţiune aferent.
Structura organizatorică a Departamentului pentru Luptă
Antifraudă
Departamentul pentru Lupta Antifraudă – DLAF este format
din 3 direcţii, aflate sub coordonarea Şefului DLAF.
Direcţia A: Legislaţie, politici, training
• iniţiază şi avizează proiecte de acte normative privind
protecţia intereselor financiare ale Uniunii Europene în România;
• elaborează strategii şi planuri de acţiune în domeniul politicii
antifraudă;
• elaborează şi coordonează programe de perfecţionare, stagii
de pregătire şi instruire în domeniul luptei antifraudă.
Direcţia B: Control
Efectuează controale la faţa locului:
• DLAF are calitatea de organ de constatare în privinţa
posibilelor fraude ce afectează interesele financiare ale UE
(investigatorii DLAF pot reţine corpurile delicte, pot lua declaraţii de
la făptuitori şi martori care au fost de faţă la săvârşirea unei
infracţiuni, pot întocmi procese-verbale despre împrejurările concrete
ale comiterii acesteia);
• investigatorii DLAF au acces necondiţionat în sedii, pe
terenuri, în mijloace de transport sau în alte spaţii folosite în scopuri
economice. Organele de control financiar-fiscale, precum şi poliţia şi
jandarmeria au obligaţia să acorde sprijin echipei de control în vederea
exercitării atribuţiilor;
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
138
• înaintează notele de control Departamentului Naţional
Anticorupţie - DNA, în cazul constatării unor elemente de natură
infracţională în gestionarea fondurilor comunitare;
• asigură coordonarea operaţională la nivel naţional, prin
derularea de controale în colaborare cu instituţii naţionale a căror
activitate contribuie la protecţia intereselor financiare comunitare;
• asigură cooperarea operaţională cu Oficiul European de
Luptă Antifraudă – OLAF.
Direcţia C: Culegere şi analiză date
• culege şi procesează datele şi informaţiile necesare
declanşării şi desfăşurării investigaţiilor;
• realizează analize de risc;
• asigură transmiterea Rapoartelor de nereguli către OLAF;
• monitorizează procedurile administrative, cât şi cele judiciare
declanşate de autorităţile competente în baza notelor de control
DLAF.
7.2. Cooperarea cu OLAF
În calitate de instituţie de contact cu OLAF, Departamentul
pentru Luptă Antifraudă desfăşoară controale comune la faţa locului în
echipe mixte, solicită asistenţă tehnică experţilor OLAF şi facilitează
solicitările de asistenţă tehnică adresate OLAF de către instituţiile
naţionale.
De asemenea, în baza Memorandumurilor şi Acordurilor de
Finanţare aferente programelor PHARE, ISPA şi SAPARD, precum şi
a regulamentelor comunitare care reglementează acordarea asistenţei
financiare Statelor Membre UE, România are obligaţia raportării
neregulilor către Comisia Europeană.
La nivel naţional, DLAF este responsabil cu raportarea
neregulilor către Comisia Europeană – OLAF pentru întreaga asistenţă
financiară nerambursabilă acordată României.
DLAF cooperează cu OLAF şi în ceea ce priveşte prevenirea
activităţilor ilegale ce afectează bugetul comunitar. În acest sens,
reprezentanţii Departamentului participă la întâlnirile Comitetului
Consultativ pentru Coordonarea Luptei Antifraudă – COCOLAF şi a
sub-grupurilor sale de lucru, la Reuniunile anuale a Şefilor AFCOS şi
la întâlnirile de lucru ale Reţelei Comunicatorilor Antifraudă OLAF.
Controlul financiar al afacerilor
139
7.3. Parametri recenţi ai realizării protectiei intereselor
financiare ale UE în România97
Recent, competenţele operaţionale ale Departamentului au fost
extinse asupra fraudelor ce aduc atingere resurselor proprii ale
bugetului comunitar, asigurându-se astfel o protecţie echivalentă şi
completă atât a cheltuielilor cât şi a resurselor financiare comunitare.
România a ratificat Acordul de cooperare încheiat între
Comunitatea Europeană şi Statele Membre, pe de o parte, şi
Confederaţia Elvetiană, pe de altă parte, în vederea combaterii fraudei
şi a altor activităţi ilegale ce afectează interesele lor financiare, DLAF
dobândind calitatea de unitate centrală competentă să soluţioneze
cererile de asistenţă administrative formulate în temeiul acestui acord.
În anul 200898
au fost deschise 129 de acţiuni de control, cu
26% mai multe decât în anul anterior. Dintre acestea, au fost finalizate
106, confirmate 84, neconfirmate 22. Din cele 84 de dosare în care
suspiciunile s-au confirmat, situaţia constatărilor este urmatoarea99
:
indicii de fraudă în 14 dosare, doar nereguli în 18 dosare, indicii de
fraudă şi nereguli în 52 dosare.
În exercitarea atributiilor exclusive de control al modului de
obţinere, derulare şi utilizare a fondurilor provenite din asistenţa
financiară acordată României de Uniunea Europeană, precum şi a
fondurilor de cofinanţare aferente, Departamentul pentru Luptă
Antifraudă - DLAF beneficiază de autonomie funcţională şi
decizională. Pentru a se asigura finalitatea activităţii de control, în
cazul descoperirii de fraude, legea asimilează actele încheiate de
DLAF cu actele premergatoare ale organelor judiciare, permiţând
astfel valorificarea directă a acestora în procesul penal.
97
Raport de activitate, Departamentul pentru Lupta Antifraudă pe anul 2008,
Bucureşti, 2009. 98
http://www.antifrauda.gov.ro/ 99
În acelaşi an, Direcţia Natională Anticorupţie a solicitat DLAF efectuarea de
controale în 57 de cazuri, în creştere cu 87% faţă de anul precedent. În ceea ce
priveşte valorificarea actelor de control, aproximativ 56% din cauzele DLAF
înaintate DNA şi soluţionate în perioada 2005-2008 au dus la trimiterea în judecată a
persoanelor responsabile. Urmare controalelor DLAF, au fost recuperate pe cale
administrativă debite în cuantum de aproximativ 4.500.000 EUR, din care circa
1.000.000 EUR în anul 2008.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
140
În acest sens, în conformitate cu dispoziţiile art. 214 din Codul
de Procedură Penală, consilierii DLAF au competenţa de a lua măsuri
pentru conservarea probelor prin ridicarea de înscrisuri, reţinerea
corpurilor delicte şi încheierea de procese-verbale de constatare.
Pentru derularea eficientă şi completă a controlului, DLAF
beneficiază de sprijin operaţional din partea altor entităţi publice în
domeniile lor specifice de expertiză, în baza protocoalelor de
colaborare încheiate, precum: Inspectoratul de Stat în Construcţii,
Garda Financiară, Inspectoratul General al Poliţiei Române.
Activitatea de control are la bază o abordare proactivă în
declanşarea verificărilor, aspect confirmat de numărul mare de
autosesizări (41 % din total verificărilor desfaşurate). Din cele 106
controale finalizate, DLAF s-a autosesizat în 45 de cazuri, 35 de
controale fiind declanşate urmare a solicitărilor autorităţilor judiciare
(DNA – 30, IGPR – 6).
Totodata, DLAF a efectuat 5 controale urmare a solicitărilor
primite din partea OLAF, 7 controale au reprezentat sesizări din partea
agenţiilor de implementare, iar alte 14 controale au fost declanşate
urmare a sesizărilor primite din partea persoanelor fizice şi juridice.
În ceea ce priveşte valorificarea actelor de control, aproximativ
56% din cauzele DLAF înaintate DNA şi soluţionate în perioada
2005-2008 au dus la trimiterea în judecată a persoanelor responsabile.
Urmare controalelor DLAF, au fost recuperate pe cale
administrativă debite în cuantum de aproximativ 4.500.000 EUR, din
care circa 1.000.000 în anul 2008. La 1 ianuarie 2009 erau în lucru un
numar de 48 de controale.
Rezultatele acţiunilor de control
DLAF a deschis, pe parcursul anului 2008, 128 controale
privind obţinerea, derularea şi utilizarea fondurilor provenite din
programele de asistenţă financiară nerambursabilă ale Uniunii
Europene şi un control privind suspiciuni de fraudă ce ar putea
conduce la diminuarea resurselor proprii ale Comunităţilor Europene.
Comparativ cu anul precedent, cele 129 de controale deschise
reprezintă o creştere cu 26% faţă de numărul de verificări desfăşurate
în anul 2007 (103 cazuri). Au fost finalizate 106 cazuri, în creştere cu
19% faţă de anul precedent, când au fost finalizate 87 de cazuri.
Valoarea totală a proiectelor din controalele finalizate în anul
2008 este de aproximativ 218 milioane EUR, în creştere cu aprox 10
% faţă de valoarea proiectelor controlate în anul 2007. Ca şi în anii
Controlul financiar al afacerilor
141
precedenţi, activitatea de control a cuprins întreaga gamă de proiecte
finanţate în cadrul programelor de preaderare (PHARE, ISPA
SAPARD), proiecte finanţate din fonduri nerambursabile acordate
României de către Banca Europeană de Investiţii şi proiecte finanţate
în cadrul altor programe comunitare, precum Leonardo da Vinci şi
Iniţiativa CIVITAS.
În premieră, în anul 2008, DLAF a efectuat investigaţii privind
obţinerea, derularea şi utilizarea fondurilor provenite din programele
de post aderare ale Uniunii Europene. Astfel, DLAF a efectuat 3
controale privind fondurile aferente măsurilor de sprijin pentru
fermieri finanţate din Fondul European de Garantare în Agricultură –
FEGA, ca plăţi directe în cadrul Schemei de Plată Unică pe Suprafaţă
(SAPS)100
.
De asemenea, în anul 2008 au fost declanşate verificări în 19
proiecte finanţate din Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene. În
urma controalelor finalizate în anul 2008, în 52 de cazuri au fost
constatate indicii de fraudă şi nereguli, în 14 de cazuri au fost
constatate doar indicii de fraudă, iar în 18 cazuri au fost identificate
doar nereguli. În alte 22 de cazuri aspectele semnalate iniţial nu s-au
confirmat.
Ca şi în anii precedent, cele mai multe cazuri de fraudă au fost
identificate în cadrul proiectelor PHARE, respectiv 36 de cazuri, în
creştere cu 38% faţă de situaţia înregistrată în anul precedent.
7.4. Valorificarea actului de control
Valorificarea judiciară
Finalizarea acţiunii de control se concretizează într-un act de
control, aprobat de catre şeful Departamentului. Dacă în urma
verificărilor efectuate sunt constatate aspecte de natură infracţională,
DLAF sesizează autoritaţile judiciare în vederea tragerii la răspundere
penală a persoanelor vinovate, precum şi a luării măsurilor legale
pentru indisponibilizarea fondurilor şi recuperarea prejudiciului.
100
Analizând distribuţia cazurilor DLAF, se constată aproximativ dublarea
numărului de controale aferente proiectelor finantate în cadrul programului
SAPARD (63 de cazuri), faţă de anul 2007 (30 de cazuri). Această creştere se
datorează şi coroborării activităţii DLAF cu concluziile misiunilor de audit ale
Comisiei Europene în România, precum şi cu sesizările primite în acest sens de la
Oficiul European de Luptă Antifraudă.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
142
Potrivit legii, Directia Naţională Anticorupţie este structura
judiciară cu competenţe exclusive de investigare a infracţiunilor ce
aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene în România,
constituind astfel principalul beneficiar al activităţii de control a
DLAF.
În urma controalelor desfăşurate în anul 2008, DLAF a
transmis DNA101
, direct sau prin declinare de la alte unităţi de parchet,
un numar de 68 de cazuri. Procentul de confirmare a sesizarilor DLAF
(56% din cauzele solutionate) demonstrează potentialul ridicat de
valorificare a constatărilor şi prin aceasta calitatea şi eficienţa
activităţii de control.
Valorificarea administrativă
Conform prevederilor legale, în cazul identificarii de nereguli,
DLAF transmite actul de control Agenţiilor de Implementare/
Autorităţile de Management în vederea luării masurilor de remediere a
deficienţelor semnalate şi, dupa caz, a recuperarii cheltuielilor
neeligibile.
În baza motivelor de fapt constatate de DLAF şi a temeiului de
drept indicat în cuprinsul actului de control, Agenţiile de
Implementare/ Autorităţile de Management procedează la stabilirea şi
individualizarea obligaţiilor de plată şi emiterea titlului de creanţă. În
acest context, în anul 2008, au fost transmise catre Agenţiile de
Implementare un numar de 76 cazuri în care au fost constatate
nereguli, după cum urmează:
• Ministerul Dezvoltarii, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor: 25
cazuri
• Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE: 19 cazuri
• Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit: 30
cazuri
• Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în domeniul
Educaţiei şi Formării Profesionale: 1 caz
• Ministerul Transporturilor: 1 caz
101
Din totalul de 203 dosare transmise la DNA în perioada 2005 - 2008, parchetul a
soluţionat 97 cazuri; 50 controale au fost confirmate prin trimiterea în judecată a
persoanelor vinovate, în 4 cazuri procurorii au dispus aplicarea de sancţiuni
administrative. În 81 de cazuri, cercetările penale sunt în desfăşurare, iar 26 de
cazuri au fost declinate altor unităţi de parchet.
Controlul financiar al afacerilor
143
Din datele comunicate de catre Agenţiile de Implementare
rezultă că, urmare controalelor DLAF, au fost recuperate pe cale
administrativă debite în cuantum de aproximativ 4.500.000 EUR, din
care circa 1.000.000 EUR în anul 2008.
În acelaşi an au fost recuperate integral debitele stabilite în 14
cazuri, iar în alte 10 cazuri debitele calculate au fost recuperate
parţial102
.
Totodată, în cauzele penale, organele judiciare au dispus luarea
de măsuri asiguratorii (sechestru asigurator asupra bunurilor
inculpaţilor, indisponibilizarea sumelor deţinute de aceştia în conturi
bancare) în valoare de aproximativ 3.400.000 EUR, din care în anul
2008 aproximativ 1.000.000 EUR.
7.5. Principalele modalităţi de fraudare şi comitere a
neregulilor
Între principalele tipuri de fraude/ nereguli identificate cu
ocazia controalelor efectuate de DLAF deosebim:
• utilizarea de documente, declaraţii, certificate fiscale false
sau falsificate (50%);
• folosirea de documente incorecte şi incomplete (29%);
• încălcarea condiţiilor de eligibilitate (21%).
O metodă de fraudare frecvent întâlnită în 2008 a reprezentat-o
simularea procedurilor de licitaţie de către beneficiari, în scopul
achiziţionării propriilor utilaje/ echipamente.
De asemenea, s-au constatat şi cazuri de complicitate între
solicitanţii finanţărilor europene şi reprezentanţii administratiilor
locale/ fiscale, materializată prin emiterea de către aceştia din urmă a
unor certificate de atestare fiscală false, utilizate în dovedirea
eligibilităţii.
102
În prima parte a anului 2009, într-un numar de 18 dosare, debitele stabilite erau în
curs de recuperare prin acţiuni în instanţă, iar în alte 20 dosare prin procedura de
executare silită. De asemenea, în anul 2008, într-un numar de 11 cazuri au fost
demarate procedurile de recuperare prin notificarea beneficiarului şi rezilierea
contractului de finanţare.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
144
7.6. Coordonarea luptei antifraudă. Măsuri legislative pe
linia consolidării cadrului normativ privind PIFC
Competenţele operaţionale ale Departamentului au fost extinse
asupra resurselor proprii ale bugetului comunitar. DLAF a dobândit
calitatea de unitate centrală competentă să soluţioneze cererile de
asistenţă administrativă formulate în baza Acordului Antifraudă
încheiat între Comunitatea Europeană şi Statele Membre pe de o parte,
şi Confederaţia Elvetiană pe de alta parte.
Conform obligaţiilor stabilite prin acordurile de finanţare,
DLAF a transmis Comisiei Europene 197 de rapoarte întocmite de
agenţiile de implementare ale programelor de pre-aderare ce au
evidenţiat noi indicii de nereguli sau fraude.
Prin adoptarea Legii nr. 99/ 2008 pentru aprobarea Ordonanţei
de Urgenţă a Guvernului nr. 25/2007103
privind stabilirea unor măsuri
pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, competenţele
DLAF au fost extinse la protejarea bugetului UE în ceea ce priveşte
partea de venituri.
Astfel, DLAF efectuează acţiuni de control în domeniul
resurselor proprii care se fac venit la bugetul Uniunii Europene.
Prin adoptarea OG nr. 20/13.08.2008 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 79/2003 privind controlul şi
recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de
cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, publicată în Monitorul
Oficial nr. 613 din 20 august 2008, s-a urmarit eliminarea
deficienţelor întâmpinate în aplicarea OG nr. 79/2003 privind
controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor
de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.
Principalele modificări vizează:
• consolidarea atribuţiilor autorităţilor cu competenţe în
gestionarea fondurilor comunitare şi posibilitatea delegării activităţii
de constatare de către Autorităţile de management Organismelor
Intermediare;
• reglementarea cursului de schimb la care vor fi recuperate
creanţele bugetare stabilite în Euro;
103
Legea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
340/2.V.2008.
Controlul financiar al afacerilor
145
• realizarea constatării creanţelor bugetare rezultate din
nereguli de către „Serviciul Inspecţia modului de constituire a
creanţelor bugetare rezultate din nereguli în utilizarea fondurilor
europene” din cadrul Inspecţiei Generale - Ministerul Economiei şi
Finanţelor la solicitarea expresă a autorităţilor cu competenţe în
gestionarea fondurilor comunitare.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
146
Cap. 8 Oficiul de Luptă
Antifraudă (OLAF) al Uniunii
Europene
8.1. Înfiinţarea şi funcţionarea OLAF
Misiunea OLAF este de a proteja interesele Uniunii Europene,
de a lupta împotriva fraudei, corupţiei şi a altor neregularităţi în
activitatea şi comportamentul Instituţiilor Europene. Prin îndeplinirea
acestei misiuni într-o manieră responsabilă, transparentă şi eficace,
OLAF urmăreşte să asigure un serviciu de calitate cetăţenilor Europei.
Misiunea în cauză presupune desfăşurarea unor investigaţii
independente la nivel intern şi extern. De asemenea, organizează
cooperări strânse, regulate între autorităţile competente din statele
membre, pentru a le coordona activităţile. OLAF furnizează statelor
membre sprijinul necesar şi asistenţa tehnică pentru a le ajuta în
activităţile anti-fraudă.
Oficiul contribuie la elaborarea strategiei de luptă anti-fraudă
din Uniunea Europeană şi ia toate măsurile necesare pentru a întări
legislaţia în domeniu. Subliniem, în final, că activităţile OLAF se
caracterizează prin integritate, imparţialitate şi profesionalism şi
respectă întotdeauna atât drepturile şi libertăţile omului cât şi legile în
vigoare.
Pentru realizarea scopului său clar determinat, OLAF
desfăşoară investigaţii interne şi externe complet independente.
Oficiul realizează şi organizează cooperări strânse regulate între
autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene
pentru a coordona în mod armonios activităţile acestora.
OLAF asigură atât statelor membre, cât şi ţărilor candidate,
sprijinul tehnic şi expertiza necesară pentru a le ajuta în lupta dificilă
anti-fraudă. În acest sens, Oficiul acordă subvenţii pentru co-
finanţarea acţiunilor de pregătire în domeniul luptei anti-fraudă.
Acţiunile de pregătire sprijinite de OLAF contribuie la lupta
împotriva fraudei care afectează interesele financiare (şi nu numai) ale
Controlul financiar al afacerilor
147
Uniunii Europene, prin încurajarea schimbului de experienţă şi
răspândirea informaţiilor operaţionale necesare în domeniile afectate.
Aceste acţiuni de pregătire vizează, de asemenea, şi înţelegerea
misiunii OLAF şi a modului în care Oficiul lucrează pentru o viitoare
îmbunătăţire a cooperării printr-o mai bună înţelegere a mecanismelor
şi pârghiilor naţionale şi cele ale comunităţii.
În demersul de faţă ne vom opri asupra celor mai importante
aspecte privind OLAF, cu accent pe partea investigativă.
8.1.1. Înfiinţarea Oficiului European de Luptă Anti-
Fraudă (OLAF)
La data de 28 aprilie 1999, prin Decizia Comisiei Europene
1999/352/EC, se pun bazele Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă
(OLAF), care, potrivit articolului 1, înlocuieşte Misiunea pentru
Coordonarea Prevenirii Fraudei şi îi va prelua toate sarcinile şi
îndatoririle pe care aceasta le deţinea până la acel moment.
În motivarea acestei decizii se aduc următoarele argumente:
În primul rând, instituţiile şi statele membre acordă o
importanţă mărită pentru protecţia intereselor financiare ale
Comunităţilor în lupta împotriva fraudei şi a oricăror alte activităţi
ilegale în detrimentul acestora. Importanţa acţiunilor pentru atingerea
acestor scopuri este confirmată de articolul 209a din Tratatul EC,
articolul 78 din Tratatul ECSC, articolul 183a din Tratatul Euratom
precum şi de articolul 280 al Tratatului EC aşa cum a fost el formulat
în cadrul Tratatului de la Amsterdam.
În al doilea rând, se apreciază că toate mijloacele avute la
dispoziţie trebuie folosite la maxim pentru deplina realizare a acestui
obiectiv, în special în ce priveşte funcţiile de investigaţie ce revin
Comunităţii, iar actuala distribuire şi balanţă a responsabilităţilor la
nivel de state şi Comunitate trebuie menţinută.
În al treilea rând, misiunea de a întreprinde investigaţii
administrative cu scopul de a proteja interesele financiare ale
Comunităţilor a revenit, până atunci, Misiunii pentru Coordonarea
Prevenirii Fraudei (TFCFP), care a urmat Unităţii pentru Coordonarea
Prevenirii Fraudei (UCLAF).
În al patrulea rând, nevoia de a mări eficacitatea luptei
împotriva fraudei şi a celorlalte activităţi ilegale, dăunătoare
intereselor financiare ale Comunităţii, cere, fără nici o rezervă,
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
148
înfiinţarea Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF), care
trebuie să-şi exercite puterile de investigaţie în deplină independenţă.
În al cincilea rând, independenţa directorului Oficiului şi rolul
Comisiei de Supraveghere, care se naşte o dată cu decizia din 28
aprilie 1999, precum şi Regulamentele EC şi Euratom cu privire la
investigaţiile conduse de OLAF caută să garanteze Oficiului un
comportament adecvat de investigare, fără a lăsa loc interferenţelor cu
celelalte sarcini ale sale, cum ar fi acelea care sunt prerogativele
Comisiei, şi anume în materie de legislaţie.
În al şaselea rând, responsabilitatea Oficiului priveşte dincolo
de protejarea intereselor financiare, el fiind implicat în toate
activităţile legate de apărarea intereselor Comunităţii împotriva actelor
ilegale ce pot duce la proceduri administrative sau chiar penale.
Apoi, definiţia funcţiilor OLAF trebuia neapărat să includă
toate misiunile îndeplinite până atunci de Misiunea pentru
Coordonarea Prevenirii Fraudei, instituţie pe care acesta o înlocuieşte,
în special acele sarcini care privesc pregătirea măsurilor legislative şi
de reglementare în domeniile de activitate a Oficiului, incluzând în
cadrul acestora şi instrumentele prevăzute în titlul al VI-lea al
Tratatului privind Uniunea Europeană.
8.1.2. Sarcinile şi obiectivele OLAF
În cadrul articolului 2, Comisia enumeră şi analizează sarcinile
şi misiunile acestui Oficiu. Acestea sunt împărţite după cum urmează:
1) OLAF exercită puterile Comisiei pentru a duce la bun
sfârşit investigaţii administrative externe în scopul de a întări lupta
împotriva fraudei, corupţiei şi a altor activităţi ilegale potrivnice
intereselor financiare ale Comunităţii şi care le afectează în mod
direct, precum şi orice alte acte sau activităţi ce încalcă prevederile
sau hotărârile Comunităţii. Mai mult decât atât, Oficiul va fi direct
responsabil şi cu efectuarea de investigaţii administrative interne care
intenţionează:
a) să combată frauda, corupţia precum şi orice alte activităţi
ilegale care afectează interesele financiare ale Comunităţii;
b) să investigheze împrejurările importante care sunt legate de
performanţa activităţilor profesionale care constituie o încălcare a
obligaţiilor de către oficialii şi funcţionarii Comunităţilor, care este
posibil să determine proceduri disciplinare şi, în cazurile adecvate,
chiar proceduri penale sau o încălcare analogă a obligaţiilor de către
Controlul financiar al afacerilor
149
membrii instituţiilor sau corpurilor, şefii corpurilor sau personalul
instituţiilor sau corpurilor, care nu se supun Regulamentelor
Personalului Oficialilor Comunităţilor Europene şi Condiţiilor de
Angajare a Altor Funcţionari ai Comunităţilor.
Oficiul exercită funcţiile Comisiei aşa cum sunt ele definite în
prevederile stabilite în cadrul tratatelor şi se va supune limitelor şi
condiţiilor stabilite de acestea.
OLAF poate fi însărcinat cu investigaţii în alte domenii de către
Comisie sau de către instituţii sau corpuri. Oficiul este responsabil cu
asigurarea sprijinului Comisiei în cooperarea cu statele membre în
domeniul luptei împotriva fraudei;
2) Oficiul este responsabil cu dezvoltarea unui concept pentru
lupta împotriva fraudei, desfăşurând investigaţii administrative
externe şi interne, pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii
Europene;
3) OLAF este responsabil cu pregătirea iniţiativelor legislative
şi a regulamentelor Comisiei, având ca obiectiv prevenirea fraudei;
4) Oficiul este responsabil cu orice altă activitate operaţională
a Comisiei în legătură cu lupta anti-fraudă şi în special cu:
a) dezvoltarea infrastructurii necesare;
b) asigurarea strângerii şi analizei informaţiilor;
c) furnizarea de sprijin tehnic, în special în domeniul
pregătirii, altor instituţii sau corpuri ca şi autorităţilor naţionale
competente.
5) Oficiul are legături directe cu poliţia şi autorităţile judiciare;
6) OLAF reprezintă Comisia în forurile abilitate în toate
domeniile luptei împotriva fraudei.
În ce priveşte independenţa în exercitarea funcţiei de
investigare, articolul 3 al Deciziei specifică faptul că investigaţiile în
lupta anti-fraudă ale OLAF sunt întreprinse în mod independent; în
exercitarea acestor prerogative, directorul Oficiului nu va cere şi nici
nu va primi instrucţiuni din partea Comisiei, din partea vreunui guvern
sau altor instituţii sau corpuri.
În continuare, articolul 4 face referire la Comisia de
Supraveghere, a cărei constituire şi funcţii vor fi stabilite în legislaţia
comunitară. Această Comisie este responsabilă cu monitorizarea
regulată a îndeplinirii de către Oficiu a funcţiilor sale de investigaţie.
Referitor la funcţia de director al Oficiului, articolul 5 arată că
Oficiul va fi condus de către un director, numit de către Comisie, după
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
150
ce, în prealabil, a fost consultat Parlamentul European şi Consiliul;
directorul este numit pe cinci ani şi mandatul său poate fi reînnoit
numai o singură dată.
Având în vedere numirea unui director104
şi o dată obţinut un
aviz favorabil din partea Comisiei de Supraveghere, Comisia va
alcătui o listă care va cuprinde un număr de candidaţi ce sunt calificaţi
pentru ocuparea postului, formată în urma unui anunţ în acest sens
care va fi, dacă este necesar, publicat în Jurnalul oficial al
Comunităţilor Europene.
8.1.3. Activitatea şi funcţionarea OLAF
Cât priveşte problema legată de activitatea şi funcţionarea
Oficiului, articolul 6 stabileşte patru situaţii:
1) Directorul OLAF îşi va exercita, în legătură cu personalul
Oficiului, puterile conferite de Regulamentele Personalului Oficialilor
Comunităţilor Europene în această privinţă şi de către Condiţiile de
Angajare a Altor Funcţionari ai Comunităţilor cu privire la cei
autorizaţi să încheie asemenea contracte de angajare.
Directorul poate să delege aceste prerogative şi altor persoane.
În concordanţă cu Regulamentele Personalului Oficialilor
Comunităţilor Europene, el stabileşte condiţiile şi detaliile
aranjamentelor de angajare, în special cele cu privire la lungimea
contractelor şi înnoirea lor;
2) După consultarea Comisiei de Supraveghere, directorul
OLAF trimite directorului general pe probleme bugetare o schiţă
preliminară a bugetului, care să fie luată în considerare la dezbaterea
proiectului de buget anual;
3) Directorul funcţionează ca ofiţer ce poate autoriza
implementarea unor detalii la dezbaterea bugetului special cu privire
la Oficiu şi la activităţile anti-fraudă. Şi în acest caz, aceste atribuţii
ale directorului OLAF pot fi delegate unei alte persoane;
104
Directorul este responsabil cu desfăşurarea investigaţiilor. Comisia îşi exercită, în
legătură cu directorul OLAF, puterile care îi sunt conferite de autoritatea arătată.
Orice măsură de la articolele 87, 88 şi 90 ale Regulamentelor Personalului
Oficialilor Comunităţilor Europene poate fi luată, numai după consultarea Comisiei
de Supraveghere, printr-o decizie a Comisiei, decizie care este comunicată atât
Parlamentului European, cât şi Consiliului.
Controlul financiar al afacerilor
151
4) Deciziile Comisiei, privitoare la organizarea internă a
OLAF, pot fi aplicate Oficiului în măsura în care acestea sunt
compatibile cu prevederile legale legate de Oficiu, adoptate de
legislaţia comunitară, cu decizia Comisiei Europene din 28 aprilie
1999 şi cu regulile detaliate ce o implementează.
8.2. Investigaţiile desfăşurate de Oficiul de Luptă
Antifraudă
În cadrul instituţiilor, corpurilor, oficiilor şi agenţiilor
înfiinţate de către sau pe baza tratatelor şi a legislaţiei comunitare,
OLAF conduce investigaţii administrative care au ca scop:
- lupta împotriva fraudei, corupţiei şi a altor activităţi în afara
legii, care afectează interesele financiare şi nu numai ale Comunităţii;
- investigarea în acest sens a unor probleme importante cu
privire la îndeplinirea obligaţiilor şi îndatoririlor profesionale, cum ar
fi, de exemplu, nerespectarea obligaţiilor profesionale din partea
oficialilor sau a altor funcţionari ai Comunităţii, care pot duce la
proceduri disciplinare sau, după cum este cazul, chiar la proceduri de
ordin penal, ori neîndeplinirea obligaţiilor de acelaşi tip de către
membrii instituţiilor sau a corpurilor, de către directorii oficiilor sau ai
agenţiilor, ori de către alte persoane care fac parte din personalul
instituţiilor, corpurilor, oficiilor sau agenţiilor şi care nu se supun
Regulamentelor privind Personalul din legislaţia comunitară105
.
8.2.1. Investigaţiile administrative
Prin expresia “investigaţii administrative” efectuate de OLAF,
legislaţia comunitară în domeniu (Decizia Comisiei, Regulamentul
Consiliului) înţelege toate inspecţiile, verificările, precum şi orice alte
măsuri la care au recurs angajaţii Oficiului în îndeplinirea obligaţiilor
de serviciu, în conformitate cu articolele 3 şi 4 din Regulamentul
Consiliului, în scopul de a îndeplini întocmai obiectivele care au fost
fixate în articolul 1 din acelaşi Regulament, precum şi să găsească,
bineînţeles acolo unde este necesar, natura ilegală sau neconformă cu
regulile a activităţilor aflate sub investigarea Oficiului.
Aceste investigaţii nu afectează în nici un fel puterile statelor
membre de a recurge, când este cazul, la proceduri penale.
105
Respectiv, Regulamentul privind Personalul Oficialilor precum şi Condiţiile de
Angajare a Altor Funcţionari din Comunitatea Europeană.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
152
8.2.2. Investigaţiile externe
OLAF exercită puterile conferite Comisiei de către
Regulamentul Consiliului (Euroatom, EC) numărul 2185/96, şi anume
ducerea la bun sfârşit de inspecţii neanunţate, verificări în statele
membre, precum şi, în deplină concordanţă cu acordurile în vigoare,
verificări în state terţe.
Ca parte importantă a funcţiei de investigare de care dispune,
OLAF efecuează inspecţiile şi verificările la care face referire articolul
9, alineatul 1 din Regulamentul (EC, Euratom) numărul 2988/95,
precum şi regulile sectoriale care sunt specificate în articolul 9,
alineatul 2 din acelaşi Regulament.
Aceste inspecţii şi verificări ale Oficiului se efectuează, de
asemenea, în statele membre şi, în conformitate cu acordurile de
cooperare în vigoare, şi în state terţe.
8.2.3. Investigaţiile interne
În domeniile specificate în articolul 1 din Regulamentul
Consiliului, OLAF întreprinde şi investigaţii administrative în cadrul
instituţiilor, corpurilor, oficiilor şi agenţiilor.
Aceste investigaţii interne sunt organizate în conformitate cu
regulile stabilite în tratate, în special cele la care se face referire în
Protocolul privind Privilegiile şi Imunităţile în Comunitatea
Europeană, şi cu respectarea întocmai a Regulamentelor privind
Personalul, sub condiţiile şi în deplină concordanţă cu procedurile
stabilite prin Regulamentul Parlamentului şi al Consiliului, precum şi
în deciziile adoptate de către fiecare instituţie, corp, oficiu sau agenţie
în parte.
Instituţiile, pe de altă parte, îşi acordă consultanţă unele altora,
conform regulilor stabilite prin Regulamentele mai sus menţionate.
În cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite:
♦ OLAF se bucură de dreptul de a avea acces deplin, imediat şi
neanunţat la orice informaţie (pe care Oficiul o consideră necesară)
deţinută de vreo instituţie, corp, oficiu sau agenţie, precum şi acces
necondiţionat în perimetrul lor.
Oficiul, de asemenea, este împuternicit să inspecteze conturile
acestor instituţii, corpuri, oficii sau agenţii. Totodată, în cadrul
investigaţiilor interne, OLAF poate să-şi procure copii şi să obţină
extracte din orice documente care aparţin instituţiilor controlate, să
Controlul financiar al afacerilor
153
facă rost de conţinutul oricăror baze de date, care sunt ţinute de
instituţiile, corpurile, oficiile sau agenţiile în cauză; dacă este necesar,
Oficiul poate să reţină astfel de copii, extracte, documente,
date, informaţii sau baze de date, să-şi asume custodia lor pentru a se
asigura că nu este nici un pericol ca acestea să dispară.
♦ OLAF poate să solicite şi informaţii verbale de la orice
membru al acestor instituţii şi corpuri, precum şi de la directorii
oficiilor sau ai agenţiilor ori de la personalul angajat în cadrul acestor
instituţii, corpuri, oficii sau agenţii. Aceste declaraţii sunt consemnate
în procese-verbale.
Respectând condiţiile impuse şi în deplină concordanţă cu
procedurile hotărâte prin Regulamentul (Euratom, EC) numărul
2185/96, OLAF poate să efectueze inspecţii inopinate la sediile şi în
încăperile operatorilor economici în cauză, cu scopul de a obţine
accesul nelimitat la orice fel de informaţii, care sunt în legătură cu
posibile iregularităţi pe care acest fel de operatori le-ar putea comite.
Mai mult decât atât, Oficiului i s-a conferit dreptul de a
întreba/ interoga orice persoană care are responsabilitatea de a deţine
astfel de informaţii (folositoare pentru OLAF), dacă le consideră
pertinente pentru investigaţiile în curs de desfăşurare.
Instituţiile, corpurile, oficiile şi agenţiile trebuie să fie
informate de fiecare dată când angajaţii Oficiului desfăşoară o
investigaţie în perimetrul lor (la sediul lor) sau când aceştia consultă
vreun document sau solicită vreo informaţie deţinută de oricare din
aceste instituţii, corpuri, oficii sau agenţii.
Acolo unde investigaţiile OLAF relevă faptul că vreun
membru, director sau oficial, ori vreun alt funcţionar ar putea fi
implicaţi personal în aceste investigaţii, instituţia, corpul, oficiul sau
agenţia de care acesta aparţine trebuie să fie informată despre acest
lucru.
Dar, în cazurile în care este necesară păstrarea discreţiei
absolute pentru reuşita investigaţiei, ori când este necesar a se recurge
la mijloacele de investigare care cad sub competenţa autorităţilor
judiciare naţionale, procurarea acestui fel de informaţii le este deferită
şi lăsată în seama acestora din urmă.
Fără a se aduce nici un fel de prejudiciu regulilor stabilite prin
tratatele europene, în special Protocolului privind Privilegiile şi
Imunităţile Europene şi prevederilor Regulamentelor cu privire la
Personal în Uniunea Europeană, orice decizie care urmează a fi
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
154
adoptată de către fiecare instituţie sau corp va ţine seama de
următoarele reguli care privesc:
♦ datoria de serviciu din partea membrilor, oficialilor şi a altor
funcţionari ai instituţiilor şi corpurilor, precum şi a directorilor,
oficialilor şi a altor funcţionari ai oficiilor şi agenţiilor, de a coopera
cu şi de a furniza informaţiile necesare angajaţilor Oficiului;
♦ procedurile care sunt respectate de către angajaţii OLAF,
atunci când aceştia desfăşoară vreo investigaţie internă, precum şi
garanţiile privind respectarea drepturilor persoanelor implicate în vreo
investigaţie internă.
8.2.4. Derularea activităţii investigative
Deschiderea investigaţiilor
Aici lucrurile diferă după cum investigaţiile sunt externe sau
interne. Astfel, investigaţiile externe se deschid printr-o decizie a
directorului OLAF, care acţionează din proprie iniţiativă sau urmând
cererea vreunui stat membru interesat sau implicat.
Pe de altă parte, investigaţiile interne se deschid, de asemenea,
printr-o decizie a directorului OLAF, care acţionează din proprie
iniţiativă sau urmând cererea, de data aceasta, a unei instituţii, corp,
oficiu sau agenţie, în cadrul căreia investigaţia în cauză va fi
desfăşurată.
Procedura de investigare
Directorul Oficiului coordonează desfăşurarea investigaţiilor
OLAF. Angajaţii Oficiului, în îndeplinirea sarcinilor care le-au fost
repartizate, au datoria de a prezenta o autorizaţie scrisă, în care se
arată identitatea lor şi capacitatea pe care o au în cursul investigaţiei.
De asemenea, angajaţii Oficiului deţin pentru fiecare
intervenţie investigativă o autorizare scrisă provenită de la directorul
OLAF, în care se indică subiectul şi problema principală de
investigare.
În timpul inspecţiilor şi verificărilor neanunţate, angajaţii
Oficiului adoptă, întotdeauna, o atitudine conformă cu regulile şi
practicile după care se conduc oficialii statelor membre în cauză,
precum şi cu Regulamentele privind Personalul în Uniunea Europeană
şi, nu în ultimul rând, cu deciziile la care se face referire în al doilea
alineat al articolului 4 din Regulamentul Parlamentului şi al
Consiliului European.
Controlul financiar al afacerilor
155
Trebuie specificaţi fără echivoc termenii în care angajaţii
Oficiului să-şi îndeplinească îndatoririle şi regulile privitoare la
responsabilitatea directorului Oficiului de a coordona investigaţiile
desfăşurate de angajaţii OLAF.
Întotdeauna, investigaţiile vor fi întreprinse în mod continuu
pentru o perioadă care trebuie neapărat să fie direct proporţională cu
circumstanţele şi complexitatea cazului la care se lucrează.
Statele membre ale Uniunii Europene trebuie să se asigure de
faptul că autorităţile lor competente, în conformitate cu prevederile
naţionale, îşi vor da întreg sprijinul necesar pentru a ajuta angajaţii
Oficiului în îndeplinirea obligaţiilor lor. Mai mult, instituţiile şi
corpurile trebuie să se asigure că membrii, ca şi întreg personalul lor,
pun la dispoziţie asistenţa necesară, pentru uşurarea îndeplinirii
sarcinilor asumate de către angajaţii OLAF; şi oficiile, şi agenţiile
trebuie să se asigure că directorii şi întreg personalul lor vor proceda
în acelaşi mod.
8.3. Regimul informaţiilor
Instituţiile, corpurile, oficiile şi agenţiile trebuie să înainteze
Oficiului, fără nici o întârziere, orice informaţie în legătură cu posibile
cazuri de fraudă ori corupţie sau orice alt fel de activitate ilegală.
De asemenea, instituţiile, corpurile, oficiile, agenţiile, precum
şi, în măsura în care legea naţională permite, statele membre106
, la
cererea OLAF sau chiar din propria lor iniţiativă, trebuie să înainteze
orice document sau informaţie pe care o deţin, care este în directă
legătură cu o investigaţie internă în curs de desfăşurare.
Instituţiile, corpurile, oficiile şi agenţiile, precum şi statele
membre, în măsura în care legea naţională le permite, trebuie să
trimită sau să pună la dispoziţia Oficiului orice alte documente sau
informaţii considerate pertinente pe care le deţin şi care sunt în
legătură cu lupta împotriva fraudei, corupţiei ori a altor activităţi
ilegale care afectează interesele financiare ale Comunităţii.
De asemenea, regimul informaţiilor provenite de la OLAF este
unul cu totul şi cu totul special.
106
Statele membre înaintează documentele şi informaţiile pe care le deţin şi care sunt
în directă legătură cu o investigaţie externă în curs de desfăşurare, numai în
conformitate cu prevederile legale relevante în vigoare la data respectivă.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
156
8.3.1. Confidenţialitatea şi protecţia datelor şi informaţiilor
Informaţiile de orice natură şi în orice fel obţinute în cursul
unei investigaţii externe, indiferent sub ce formă s-ar afla ele, sunt
protejate de prevederile care sunt în vigoare în materie. Informaţiile
care au fost trimise Oficiului, în virtutea obligaţiei de informare, sau
pe care acesta le-a obţinut în cursul investigaţiilor interne, indiferent
sub ce formă s-ar afla ele (documente, baze de date sau orice alte
mijloace de stocare analogice sau digitale), fac obiect al secretului
profesional (confidenţialitate legală) şi se bucură întru totul de
protecţia oferită de prevederile aplicabile întocmai şi instituţiilor
Comunităţii Europene.
Astfel de informaţii nu pot fi comunicate altor persoane în
afara acelora care deţin, în cadrul instituţiilor Comunităţii Europene
ori a statelor membre, funcţii care le dau dreptul să le cunoască; mai
mult decât atât ele nu pot fi folosite în alte scopuri decât acelea de a
preveni frauda, corupţia sau orice altă activitate ilegală.
Directorul OLAF are datoria de a se asigura că angajaţii
Oficiului, precum şi celelalte persoane aflate sub autoritatea acestuia,
respectă prevederile naţionale şi cele ale Comunităţii privitoare la
protecţia informaţiilor confidenţiale, în special pe cele prevăzute prin
Directiva 95/46/EC a Parlamentului European şi cea a Consiliului din
data de 24 octombrie 1995, privind protecţia indivizilor prin
respectarea informaţiilor personale confidenţiale şi transmiterea liberă
a unor astfel de date.
Respectarea unor asemenea prevederi, precum şi aplicarea
întocmai a articolului 194 din Tratatul privind Uniunea Europeană,
trebuie supravegheate, pe de o parte, de către directorul OLAF, iar, pe
de altă parte, de către Comisia de Supraveghere a Oficiului.
8.3.2. Raportul de investigare şi luarea de măsuri în urma
investigaţiilor
La încheierea unei investigaţii întreprinsă de către OLAF,
acesta din urmă va alcătui un raport, sub directa autoritate a
directorului, în cadrul căruia vor fi prezentate faptele de care s-a luat
act, pierderile financiare (dacă acestea există) şi concluziile
investigaţiei, inclusiv recomandările directorului Oficiului asupra
măsurilor care trebuie a fi luate.
Controlul financiar al afacerilor
157
În alcătuirea unor asemenea rapoarte, Oficiul ia în considerare
prevederile procedurale instituite în legile naţionale ale statului
membru introdus în cauză.
Rapoartele astfel constituite reprezintă dovezi admisibile în
cadrul procedurilor administrative sau judiciare ale statelor membre,
în cazul în care ele sunt necesare în acest sens, în aceeaşi manieră şi
sub aceleaşi condiţii ca şi rapoartele administrative alcătuite de
inspectorii naţionali pe astfel de probleme. Acestea sunt supuse
aceloraşi reguli evaluative ca şi celor aplicate rapoartelor
administrative formulate de inspectorii naţionali şi valoarea lor este
echivalentă cu a acestora.
Rapoartele alcătuite în urma unei investigaţii externe şi, de
asemenea, orice alte documente utile în acest sens sunt trimise
autorităţilor competente ale statelor membre în cauză, în conformitate
cu regulile existente în materia investigaţiilor externe.
Rapoartele respective sunt trimise instituţiei, corpului, oficiului
sau agenţiei în cauză. Fiecare dintre acestea din urmă va lua, pe baza
investigaţiilor interne, astfel de măsuri (de regulă disciplinare sau
legale), după cum o cer rezultatele investigaţiilor; ei vor înainta apoi
un raport, care să cuprindă aceste măsuri luate, directorului OLAF,
având în vedere termenul-limită stabilit de acesta pentru luarea de
asemenea măsuri.
8.3.3. Înaintarea de informaţii de către Oficiu
OLAF poate să înainteze, în orice moment, autorităţilor
competente ale statelor membre respective, informaţii obţinute în
cursul investigaţiilor externe, fără ca acest lucru să constituie o lipsă
de repect faţă de articolele 8, 9 şi 11 din Regulamentul Parlamentului
şi al Consiliului sau faţă de prevederile Regulamentului Consiliului
(Euratom, EC) numărul 2185/96.
De asemenea, fără a fi considerată o nerespectare a articolelor
8, 9 şi 11 din Regulamentul amintit mai sus, directorul OLAF poate
înainta autorităţilor judiciare ale statelor membre implicate
informaţiile obţinute de către Oficiu în cursul investigaţiilor interne, în
probleme ce pot determina începerea unor proceduri de ordin penal.
Respectând condiţiile de investigare, el trebuie să informeze în
acelaşi timp şi statele membre în cauză. OLAF poate oricând înainta
unei instituţii, corp, oficiu sau agenţie implicată informaţii obţinute în
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
158
cursul investigaţiilor interne, dacă acest lucru nu aduce cu sine o
nerespectare a articolelor 8 sau 9 din Regulament.
8.3.4. Comisia de Supraveghere
Comisia de Supraveghere întăreşte independenţa OLAF printr-
o monitorizare regulată a exercitării funcţiei investigative a Oficiului.
Fie la cererea directorului, fie din proprie iniţiativă, Comisia
îşi va expune opiniile privitoare la activităţile Oficiului directorului
acestuia, fără a interveni însă în vreun fel în coordonarea
investigaţiilor în desfăşurare.
Comisia de Supraveghere este alcătuită din cinci persoane
independente din afara Oficiului, care au calificările cerute pentru
numirea lor, în ţările de origine, în posturi superioare care au legătură
directă cu domeniile de activitate ale Oficiului. Ei sunt numiţi, de
comun acord, de către Parlamentul, Consiliul şi Comisia Europeană.
Durata mandatului membrilor OLAF este de trei ani iar acesta
poate fi reînnoit o singură dată. La expirarea acestui mandat, membrii
OLAF rămân în funcţiile pe care le deţin până când numirea lor este
reînnoită sau până în momentul în care sunt înlocuiţi de către alte
persoane.
În îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, membrii OLAF nu pot
cere şi nici accepta instrucţiuni din partea vreunui guvern sau altei
instituţii, corp, oficiu sau agenţii din cadrul Uniunii Europene.
Comisia de Supraveghere îşi numeşte propriul director şi îşi stabileşte
propriile reguli de procedură. Este obligatorie susţinerea a cel puţin
zece şedinţe anual. Deciziile în cadrul Comisiei de Supraveghere sunt
luate pe baza unei majorităţi a membrilor săi. Biroul acesteia îi este
pus la dispoziţie de către Oficiu.
Directorul OLAF are îndatorirea de a înainta anual Comisiei
de Supraveghere un raport care să cuprindă planificarea activităţilor
Oficiului, aşa cum sunt ele prevăzute în articolul 1 din Regulament.
Tot de responsabilitatea directorului ţine şi obligaţia acestuia
de a informa în mod regulat Comisia în legătură cu activităţile, cu
investigaţiile Oficiului, precum şi cu concluziile rezultate şi măsurile
luate pe baza acestora. În cazul în care o investigaţie se extinde pe o
perioadă mai mare de nouă luni, directorul trebuie să aducă la
cunoştinţa Comisiei de Supraveghere motivele pentru care nu a fost
posibilă încheierea investigaţiei în acest interval şi durata de timp
preconizată până la sfârşitul activităţii respective.
Controlul financiar al afacerilor
159
De asemenea, directorul are responsabilitatea de a informa
Comisia asupra situaţiilor când instituţia, corpul, oficiul sau agenţia
vizată nu a urmat în acţiunile sale recomandările care i-au fost făcute
de OLAF. Totodată, directorul Oficiului are îndatorirea să prezinte
Comisiei cazurile în care este necesar ca informaţiile obţinute să fie
înaintate autorităţilor judiciare competente ale unui stat membru.
Comisia de Supraveghere are responsabilitatea de a alcătui
anual cel puţin un raport al activităţii sale, raport ce va fi trimis
instituţiilor europene. Comisia poate, de asemenea, să prezinte
rapoarte Parlamentului şi Consiliului European, Comisiei Europene,
precum şi Curţii de Conturi, care să cuprindă rezultatele investigaţiilor
Oficiului şi măsurile luate pe baza acestora.
Trebuie să spunem că Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă
este condus de un director numit de Comisia Europeană pe o perioadă
de cinci ani, mandatul său putând fi reînnoit o singură dată. În vederea
numirii directorului OLAF, Comisia va alcătui o listă cu numele
candidaţilor calificaţi în urma unui anunţ, publicat în Jurnalul Oficial
al Comunităţii Europene, şi a unui aviz favorabil din partea Comisiei
de Supraveghere.
Comisia Europeană poate numi directorul OLAF numai după
consultarea Parlamentului şi Consiliului European. Directorul OLAF
nu poate fi influenţat în luarea deciziilor, în desfăşurarea
investigaţiilor pe care le conduce sau în alcătuirea unui raport final
privind aceste investigaţii de nici un guvern, instituţie, corp, oficiu sau
agenţie, acest lucru fiind valabil atât în cadrul investigaţiilor externe,
cât şi al celor interne.
Dacă directorul OLAF consideră că o măsură luată de către
Comisia de Supraveghere îi pune în pericol independenţa, el are
dreptul să deschidă o acţiune în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii
Europene. Directorul OLAF are responsabilitatea de a prezenta, în
mod regulat, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei Europene
şi Curţii de Conturi rezultatele investigaţiilor desfăşurate de Oficiu,
respectând, în acelaşi timp, confidenţialitatea acelor investigaţii,
drepturile legale ale persoanelor implicate şi, acolo unde este cazul,
prevederile naţionale aplicabile procedurilor judiciare.
Instituţiile sus menţionate au şi ele, la rândul lor, datoria de a
asigura respectarea confidenţialităţii investigaţiilor conduse de OLAF
şi a drepturilor legale ale persoanelor implicate. Acolo unde au fost
introduse proceduri judiciare, trebuie urmărit dacă s-au respectat
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
160
întocmai toate prevederile legale naţionale aplicabile în cadrul
acestora.
Înainte de a se trece la adoptarea unor sancţiuni disciplinare
împotriva directorului, Comisia Europeană are îndatorirea de a
consulta Comisia de Supraveghere. Mai mult decât atât, orice măsură
legată de aceste sancţiuni disciplinare împotriva directorului trebuie să
fie conformă cu deciziile motivate, care vor fi prezentate şi
Parlamentului şi Consiliului European.
*
* *
Nu putem încheia demersul nostru fără a arăta că, făcând apel
la prevederile Regulamentelor privind Personalul în Uniunea
Europeană, orice oficial sau alt funcţionar al Comunităţii Europene
poate să prezinte directorului OLAF o plângere (întemeiată pe
articolul 14 din Regulamentul privind funcţionarea OLAF) împotriva
oricărei acţiuni din cadrul unei investigaţii interne a Oficiului, prin
care acesta a fost prejudiciat; plângerea se face pe baza prevederilor
articolului 90, alineatul 2 din Regulamentele privind Personalul, iar
luarea deciziilor privitoare la aceste plângeri este reglementată de
articolul 91 din aceleaşi Regulamente privind Personalul.
Controlul financiar al afacerilor
161
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
162
Anexa 1
Sinteza activităţii de control desfaşurată de
Garda financiară în cursul anului 2008107
I. Garda Financiară. Elemente definitorii
Intrată în cel cel de-al 18-lea an de funcţionare de la
reînfiinţarea sa, în 1991, Garda Financiară poate fi caracterizată
succint prin referire la cel puţin trei repere esenţiale din funcţionarea
oricărei instituţii:
● Bază legislativă. Instituţia este constituită şi funcţionează în
baza O.U.G. 91/2003 cu modificările şi completările ulterioare,
privind organizarea Gărzii Fianciare şi H.G. 533/2007 privind
organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare. Conform acestui cadru
legal, Garda Financiară are ca obiectiv “combaterea oricăror acte şi
fapte din domeniul economic, financiar şi vamal, care au ca efect
evaziunea şi frauda fiscala”.
● Structură. În prezent, Garda Financiară are în componenţă
42 secţii teritoriale, constituite la nivel de judeţ şi a municipiului
Bucureşti, coordonarea de la nivel central efectuându-se prin
intermediul Comisariatului General.
● Personal/ Nivel de calificare. La nivelul anului 2008, din
cele 1805 posturi aprobate prin HG 533/2007, Garda Financiară a
funcţionat cu un număr mediu de 1342 angajaţi, comisarii din
componenţa institutiei având studii superioare economice sau juridice
Privind prin prisma funcţionalităţii şi capacităţii instituţiei de a-
şi îndeplini atribuţiile conferite prin lege, se evidenţiază următoarele
trăsături principale ale activităţii Gărzii Financiare:
♦ capacitatea de abordare a unor tematici de control din
domenii economice diverse;
♦ disponibilitatea permanentă (24/7) dublată de reacţia rapidă
în mobilizarea personalului;
107
www.mfinante.ro
Controlul financiar al afacerilor
163
♦ posibilitatea de a urmări şi, după caz, a reconstitui întreg
lanţul tranzactional urmat de o marfă sau de documentele aferente
acesteia;
♦ adaptabilitate mare a personalului la schimbările de
legislaţie intervenite în domeniul financiar;
♦ crearea, gestionarea şi utilizarea unei baze de date adresate,
necesare susţinerii procesului de analiză de risc;
♦ colaborarea eficientă cu alte instituţii, în principal din zona
investigaţiei economice (Poliţie, Parchet, Vamă, A.N.A.F.,
O.N.C.P.S.B., D.L.A.F.).
II. Principalele direcţii de acţiune adoptate în anul 2008
Adoptarea principalelor direcţii de acţiune a fost determinată
de atribuţiile conferite de lege instituţiei, de obiectivele ce au fost
stabilite de conducerea ministerului şi a A.N.A.F., ţinându-se cont, în
mod permanent, de amploarea şi formele specifice de manifestare a
evaziunii fiscale, puse în evidenţă în cursul activităţii din anul 2008.
In acest context, Garda Financiară a identificat şi menţinut
următoarele direcţii majore de acţiune:
A) Combaterea fenomenelor de mare evaziune, domeniu în
care, pe baza rezultatelor practice obţinute s-a impus un nou concept,
cel al monitorizării activităţilor cu risc semnificativ de fraudă.
Această abordare a permis depistarea şi cunoaşterea în timp real a
fenomenelor evazioniste, şi în acest cadru, contracararea lor cu
eficienţă sporită.
S-a acţionat prioritar pentru:
1) Monitorizarea în sistem de permanenţă (24/7) a achiziţiilor
de mărfuri intracomunitare - acţiune care a implicat eforturi
deosebite, justificate prin expunerea ridicată a acestui domeniu la
evaziunea fiscală (fapt recunoscut inclusiv la nivelul instituţiilor
europene) şi a contribuit în mod direct la protejarea veniturilor
bugetare şi la punerea la dispoziţia organelor de cercetare penală a
unor probe indubitabile privind activitatea infracţională a unor grupuri
organizate, a căror activitate, raportată şi la nivelul sumelor implicate,
se constituie practic într-o ameninţare a siguranţei economice a ţării.
2) Monitorizarea, pentru anumite perioade de timp a
antrepozitelor fiscale specializate în producţia de uleiuri minerale,
condiţii în care, prezenţa permanentă, prin colaborare cu organele
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
164
vamale a avut atat un puternic efect preventiv, de descurajare cât şi de
identificare a unor activităţi ilicite din domeniu.
3) Verificări la utilizatorii finali de produse petroliere,
privind respectarea destinaţiei finale a produselor energetice
neaccizate, care au condus la identificarea unor fapte grave de fraudă
fiscală, generată prin deturnarea unor cantităţi de carburanţi de ordinul
miilor de tone, în scopul eludării la plata a obligaţiilor fiscale generate
de modul real de utilizare finală a produselor energetice în cauză.
4) Acţiuni de control privind importurile – determinate de
numărul mare de societăţi nou infiinţate, cu capitalul social minim
impus de legislaţie, firme implicate în importul unor cantităţi mari de
bunuri de consum ale căror preţuri declarate la organul vamal s-au
dovedit a fi de 5 până la 20 de ori, sub nivelul celor practicate efectiv
pe piaţă;
5) Acţiuni de control privind contractele de leasing -
declanşate motivat de identificarea mai multor tranzacţii fictive cu
utilaje finanţate prin acest sistem;
6) Acţiuni de colaborare cu alte entităţi, un loc important
ocupându-l acţiunile executate la solicitarea Parchetului, domeniu în
care Garda Financiară a preluat întreaga activitate la nivelul
Ministerului Finanţelor Publice. La fel de importante au fost şi
acţiunile comune derulate cu organele de poliţie dar şi cu alte
instituţii: O.N.P.C.S.B., Vama, D.L.A.F.
B) Acţiuni curente de impunere/ menţinere a disciplinei
financiare contabile sau de gestiune, care au vizat în mod prioritar
sectorul comerţului en-detail:
1) Dotarea cu aparate de marcat electronice fiscale şi
utilizarea acestora, respectarea disciplinei de casierie, acţiune
motivată de unele tendinţe manifestate permanent şi repetitiv de mulţi
dintre comercianţi:
- sustragerea, total sau în parte, de la obligaţia marcarii veniturilor
realizate;
- necorelări între încasările scriptice şi sumele efective existente în
casierie;
- retragerea, fără justificare documentară, a unor sume importante de
către patroni etc.
2) Justificarea legală a provenienţei mărfurilor - verificări
motivate de tranzacţionarea în continuare a unor importante cantităţi
Controlul financiar al afacerilor
165
de mărfuri a căror provenienţă nu poate fi justificată legal, sursa
acestora constituind-o, de regulă, activităţile ilicite de producţie sau
contrabandă.
3) Îndeplinirea cerinţelor legale privind autorizările specifice
necesare activităţii depuse, raportarea fiscală a activităţilor cu
caracter comercial;
4) Acţiuni privind jocurile de noroc - domeniu care a cunoscut
în ultima perioadă o dezvoltare explozivă şi în care evaziunea fiscală
este potenţată inclusiv de manipularea unor mari sume în numerar.
C) Acţiuni de sprijin a organelor fiscale în vederea
recuperării arieratelor, motivate de tendinţa accentuată a multor
operatori economici de a invoca diferite motive ilicite pentru
sustragerea sau amânarea nejustificată de la plată a obligaţiilor fiscale
datorate bugetului de stat.
III. Activitatea anului 2008: indicatori sintetici şi
principalele directii de evoluţie
Aferent activitatii anului 2008, principalii indicatori sintetici
se prezintă astfel:
-sume in mii lei- Indicator 2008
Nr. agenţi economici verificaţi 176.201
Nr. acte de control încheiate 168.713
I. Amenzi
-stabilite- 251.085
-încasate- 156.599
II. Confiscări*
-stabilite- 131.417
-încasate- 11.470
III. Sesizări penale
- număr 4.391
- valoare prejudicii**
IV. Sprijin organe fiscale
2.194.971
1.640 000
*În indicatorul „confiscări” nu este cuprinsă c/valoarea mărfurilor
indisponibilizate, care fac obiectul unor sesizări penale, respectiv, ţigarete, alcool şi
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
166
băuturi alcoolice, şi nici a celor care, conform prevederilor legale, sunt supuse
procedurilor de distrugere.
**Valoarea prejudiciilor se referă strict la rezultatele acţiunilor iniţiate de
Garda Financiară, neincluzând prejudiciile aferente constatărilor efectuate de
instituţie la sesizarea ori din dispoziţia organelor de cercetare penală.
Dinamica multianuală a principalilor indicatori sintetici privind activitatea Gărzii Financiare se prezintă astfel:
-sume în mii lei-
Analizarea acestor indicatori evidenţiază o tendinţă permanentă
a ultimilor ani, de orientare prioritară a activităţii Gărzii Financiare
spre identificarea şi combaterea faptelor de evaziune fiscală de mare
amploare.
In acelaşi timp, a existat şi o preocupare constantă pentru
celelalte tipuri de activitate, uşoară diminuare a valorii amenzilor
aplicate, înregistrată la nivelul anului 2008, datorându-se unei activităţi
noi, privind sprijinul organelor fiscale. Această nouă direcţie adoptată,
a presupus printre altele, reorientarea activităţii unui numar de cca 20
% din personalul instituţiei şi a condus la rezultate deosebite, respectiv
atragerea la bugetul de stat a peste 1,6 miliarde lei, sumă care
devansează cu cca 40 de ori, scăderea intervenită în cadrul indicatorului
de amenzi.
Tot în acest context, sunt de menţionat şi alocările de timp de
lucru necesare derulării acţiunilor de control solicitate de alte instituţii.
In acest sens, la nivelul anului 2008, Garda Financiară a
înregistrat următoarele solicitări de colaborare: Parchet - 464 solicitări
(din care D.N.A. - 291), Poliţie - 2.898 de solicitări, O.N.P.C.S.B. - 664
solicitări. In majoritatea lor, acest gen de controale au impus verificări
Indicator /
An
2005 2006 2007 2008
Sesizări
penale
2.009
2.334
2.375
4.391
Prejudicii 697.000 746.000 1.400.000 2.194.000
Amenzi
stabilite
162.000
193.000
273.000
251.000
Amenzi
încasate
122.000
139.000
178.000
156.000
Confiscări 124.000 89.000 104.000 131.000
Controlul financiar al afacerilor
167
complexe, derulate la mai mulţi operatori economici, cu activităţi pe
raza mai multor judeţe, fapt ce a necesitat implicit un consum sporit de
timp şi personal.
IV. Directii principale de acţiune adoptate
A. Combaterea evaziunii fiscale
1) Monitorizarea achiziţiilor intracomunitare
Este vorba despre un tip de acţiuni de control adaptate noilor
realităţi economice induse de aderarea României la Uniunea
Europeană, în care Garda Financiară s-a implicat masiv în cursul
anului 2008, cu rezultate ce au confirmat pe deplin măsurile luate.
Operaţiunile cu caracter ilicit derulate în acest domeniu,
vizează în mod direct fraudarea TVA aferentă tranzacţiilor
intracomunitare, dar implicit afectează şi concurenţa loaială din piaţă,
procentele de impozitare sustrase permiţând practicarea unor preţuri
sub nivelul celor practicate de comercianţii oneşti.
Tendinţele de fraudare de acest gen au fost identificate
prioritar în sectoarele cu viteză crescută de rotaţie a sumelor în care
încasarea contravalorii mărfurilor se realizează, de regulă cu numerar,
la un interval de timp apropiat sau identic cu momentul livrării:
♦ legume şi fructe, cereale;
♦ carne şi produse din carne;
♦ materiale de construcţie (în special ciment şi produse
sanitare destinate construcţiilor individuale);
♦ produse energetice neaccizabile, preferate celor româneşti
datorită dificultăţii identificării furnizorilor.
Principalele metode de savârşire a fraudelor în acest domeniu,
evidenţiate de controalele executate sunt:
♦ utilizarea firmelor “fantomă”, fie direct pentru realizarea
achiziţiei fie ca intermediar, firme asupra cărora sunt concentrate
importante debite la buget, ce ramân astfel neachitate;
♦ situaţii frecvente în care acelaşi grup de persoane
controlează, direct sau prin interpuşi, întregi reţele de astfel de
societăţi, procedând la infiinţarea/ operarea unora noi o dată cu
“sacrificarea”, (prin abandon sau cesionare către persoane
neidentificabile), celor care au acumulat debite neachitate la buget;
♦ înscrierea pe documentele care însoţesc achiziţiile a unor
beneficiari fictivi (neînregistraţi la Registrul Comerţului), context în
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
168
care evazioniştii mizează pe împiedicarea verificării realităţii
destinatarului;
♦ exploatarea lipsei unei standardizări, la nivel european, a
documentelor care însoţesc transporturile, prin completarea în mod
voit a acestora cu omisiuni sau greşeli, menite să împiedice
identificarea beneficiarilor.
In contracararea acestui gen de evaziune fiscală, Garda
Financiară s-a bazat pe monitorizarea permanentă (24/7) a frontierelor
intracomunitare, acţiune completată şi de alte măsuri :
♦ insoţirea trasporturilor de marfă până la destinaţie sau la
ieşirea din ţară, în special a mărfurilor accizate;
♦ reconstituirea/ verificarea în integralitatea lui a traseului
comercial urmat de marfa vizată;
♦ crearea şi exploatarea unei baze de date dedicate, imperios
necesare fructificării eficiente a informaţiilor provenite din sistemul
V.I.E.S. şi fundamentării analizelor de risc.
Indicatorii relevanţi pentru acţiunile de acest gen sunt:
Indicator/ 2008
• nr. sesizări penale 281
• valoare prejudicii stabilite (mii lei) 276.000
• nr. operaţiuni monitorizate 17.276
• nr. agenţi economici selectaţi prin analiza de risc 4.038
• nr. societăţi tip “fantomă” identificate 353
Concomitent, urmare acestor monitorizări şi acţiunilor conexe,
au fost confiscate importante cantităţi de marfă, din care
exemplificăm: 1.400 tone cereale, 330 tone diverse legume şi fructe,
60 tone carne de pui, 280 tone ciment, 2.000 mc material lemnos,
40.000 litri produse neaccizabile, 300 tone fier-beton, 31 tone tutun
taiat, 2.588 CD-uri, 44.000 m² textile etc.
Se impune a sublinia şi caracterul preventiv al acestui tip de
acţiuni, efectul de descurajare generat precum şi volumul semnificativ
de informaţii pe care Garda Financiară l-a pus la dispoziţia celorlalte
instituţii implicate în combaterea fraudei.
Controlul financiar al afacerilor
169
2) Monitorizarea antrepozitelor fiscale de producţie şi
depozitare a carburanţilor
Acţiuni de control de acest gen au antrenat un număr
semnificativ de comisari. Au fost efectuate verificări complexe,
pornind de la informaţiile operative, obţinute în timp real, de la un
număr de 40 antrepozite fiscale, aparţinând principalilor producători
din domeniul uleiurilor minerale. Deficienţele constatate au impus
printre altele confiscarea unor produse petroliere în valoare de 5.541
mii lei şi, motivat de natura faptelor constatate, sesizarea organelor de
cercetare penală pentru prejudicii totalizând 42.838 mii lei.
Foarte important de remarcat şi în acest caz este efectul de
descurajare pe care aceste controale l-au indus în mediul specific,
mulţi operatori economici renunţând la efectuarea unor tranzacţii
ilicite, cel puţin pe durata derulării acestor acţiuni.
3) Verificări efectuate la agenţi economici care au deţinut
autorizaţie de utilizatori finali a uleiurilor minerale
Domeniu în care evaziunea fiscală s-a manifestat în special
prin deturnarea de la destinaţia declarată a uleiurilor minerale
achiziţionate şi comercializarea acestora sub forma carburanţilor,
fără achitarea obligaţiilor fiscale ce însoţesc acest tip de mărfuri.
Verificările au evidenţiat faptul că evazioniştii implicaţi în
acest gen de fraudă au apelat la metode diverse:
♦ utilizarea unor reţele de firme “fantomă”, în cadrul cărora,
în baza unor metode tehnologice simple, se realiza operaţiunea de
substituire;
♦ întocmirea unor rapoarte de producţie cu date falsificate,
destinate a susţine sau masca operaţiunile frauduloase;
♦ livrări efectuate în altă formă sau ambalaj decât cel pentru
care s-a acordat licenta;
♦ comercializarea ilicită a amestecurilor sub formă de
carburanţi, prin staţii proprii de vânzare cu amănuntul, tip “PECO”.
Principala acţiune în acest domeniu s-a executat în prima parte
a anului 2008, când pe baza evidenţelor privind autorizaţiile de
utilizator final emise de organele fiscale, documente puse la dispoziţie
de conducerea A.N.A.F., s-a acţionat la un număr de 77 de agenţi
economici, controalele evidenţiind legăturile dintre aceştia şi
concentrarea activităţii lor pe anumite zone. In acest context, într-un
număr de 11 cazuri, au fost identificate încălcări grave ale actelor
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
170
normative, care au produs bugetului de stat un prejudiciu total (accize
şi TVA), de peste 150.756 mii lei.
Motivat de natura faptelor constatate şi nivelul prejudiciilor
aduse bugetului de stat, în toate cazurile, pentru continuarea
cercetărilor, dosarele au fost transmise operativ organelor de
urmarire penală (D.I.I.C.O.T. şi D.N.A.) şi respectiv organelor fiscale
competente. Verificarile în acest domeniu au continuat pe tot
parcursul anului 2008.
NOTĂ
privind frauda şi evaziunea fiscală în domeniul tranzacţiilor
intracomunitare Sistemul comun al Taxei pe Valoarea Adăugată pentru comerţul
intracomunitar reglementează în esenţă că livrările intracomunitare de bunuri sunt
scutite de TVA, cu drept de deducere, obligaţia de a plăti TVA revenind operatorului
din statul membru de destinaţie la cota în vigoare în statul membru respectiv.
Acest sistem coroborat cu faptul că libera circulaţie a mărfurilor a impus
eliminarea evidenţei instituţionalizate a bunurilor provenite din statele membre,
prin renunţarea la formalităţile şi controlul vamal, a generat în comerţul
intracomunitar evaziune şi fraudă fiscală care se manifestă în toate statele membre.
Actualul sistem de schimb de informaţii privind TVA (VIES), sistem care
oferă date referitoare la livrările de bunuri între statele membre a reuşit în mică
măsură să reducă acest fenomen dovedindu-şi limitele în special prin termenele
lungi la care informaţiile solicitate devin operaţionale.
In România aceste oportunităţi sunt exploatate ilicit de către mulţi dintre
operatorii economici care efectuează achiziţii intracomunitare de mărfuri, în special
produse agroalimentare. Astfel, firmele implicate direct în tranzacţiile
intracomunitare sunt schimbate periodic, fiind abandonate, eventual cesionate,
purtând asupra lor integral obligaţiile fiscale aferente tranzacţiilor.
Un mod de lucru asemănător a fost sesizat şi în domeniul achiziţiilor de
materiale de construcţii, de regulă destinate unor construcţii individuale, care nu
presupun existenta certificatelor de calitate pentru materialele puse în opera şi, cu
unele particularităţi agravante, în cazul unor achiziţii de uleiuri minerale.
In scopul combaterii fraudei fiscale, la nivelul Gărzii Financiare, s-a
stabilit că cea mai buna posibilitate de obţinere a unor informaţii operative, care să
permită intervenţia imediată pentru identificarea circuitelor comerciale reale, o
constituie monitorizarea achiziţiilor intracomunitare.
Începând cu luna ianuarie 2008, în toate punctele de frontieră comunitară
au fost deplasate, în mod permanent, echipaje ale Gărzii Financiare, care au drept
obiectiv transmiterea operativă, într-un sistem standardizat, a informaţiilor privind
transporturile de mărfuri destinate operatorilor economici din ţara noastră precum
şi cele privind eventuale operaţiuni de tranzit cu mărfuri sensibile fiscal, în special
tutun.
Pe baza informaţiilor astfel obţinute, în teritoriu, s-au executat verificări la
operatorii economici implicaţi pentru a stabili dacă au primit mărfurile; care a fost
Controlul financiar al afacerilor
171
destinaţia ulterioară a acestora şi mai ales dacă s-au înregistrat şi s-au plătit
obligaţiile fiscale aferente.
Acest sistem de lucru a fost eficientizat prin implementarea la nivel
naţional a unei aplicaţii informatice care generează baze de date şi rapoarte
referitoare la transporturile intracomunitare.
Constatările curente evidenţiază un comportament fiscal neglijent al
multor operatori economici şi în multe cazuri operaţiuni organizate, în mod
profesional, ce semnalau fraudarea bugetului statului.
Astfel, s-au semnalat cazuri în care destinatarii declaraţi ai mărfurilor nu
au recunoscut tranzacţiile sau, în alte cazuri, beneficiarii s-au dovedit a fi firme
“fantomă”. In aceste situaţii, prin sistemul de monitorizare la o eventuală revenire
a unor transporturi cu aceeaşi destinaţie (către firma care nu a recunoscut
operaţiunile anterioare sau către o societate cunoscută a fi de tip “fantoma”), s-a
asigurat însoţirea efectiva a mărfii pentru identificarea beneficiarului real.
Exemplificăm în acest sens cazul S.C. V.W.T. S.R.L., iniţial cu sediul
declarat în Constanta, care a fost dată în consemn pentru refuzul de a se prezenta la
verificări privind modul de achitare a datoriilor către bugetul de stat. Ulterior, în
punctul de frontieră, a fost identificat un transport în convoi (şapte TIR-uri) de
cereale, derulat în numele aceluiaşi operator care între timp şi-a schimbat sediul
social şi acţionariatul. Luându-se decizia însoţirii transportului până la destinaţie,
pe parcurs, noii reprezentanţi ai societăţii nu au mai recunoscut tranzacţia în cauză,
marfa fiind confiscată si valorificată (167 tone de porumb).
Totodată s-a constatat că unele firme având sediul social declarat în
Bucureşti sau împrejurimi, desfăşoară în fapt activitate în diverse zone din ţară,
mărfurile deplasându-se direct în respectivele oraşe, unde urmează să fie distribuite
direct comercianţilor cu amănuntul, eventual eliberându-se, formal, acte în numele
altor societăţi comerciale.
De asemenea, au fost constatate cazuri în care reprezentanţii unor firme
din ţările vecine, Bulgaria şi Ungaria, distribuie direct în piaţa mărfurile folosind
codurile de plătitor TVA ale unor firme romaneşti, posibil chiar fără ştiinţa acestora
din urmă.
In acest sens exemplificăm cazul interceptării unui transport de 15 tone
pepeni proveniţi din Bulgaria, având ca destinatar o societate comercială din
Constanţa. In timp ce transportul se afla în punctul de frontieră Negru Vodă, în mod
operativ echipe de comisari din cadrul Gărzii Financiare s-au deplasat la sediul
societăţii „beneficiare”, aceasta nerecunoscând tranzacţia.
Un alt caz similar a fost identificat în punctul de trecere a frontierei de stat
Nădlac, unde în data de 9.12.2008 a fost identificat un mijloc de transport cu 170
capete porcine având o greutate totala de 19600 Kg. Beneficiarul înscris pe
documentele de transport, SC P.T. SRL nu a recunoscut tranzacţia comercială în
cauză, fapt pentru care animalele au fost confiscate.
In toate aceste situaţii s-au confiscat mărfurile, iar atunci când au existat
elemente, pentru continuarea cercetărilor, au fost sesizate organele de cercetare
penală.
Cele mai grave cazuri s-au înregistrat atunci când unii operatori
economici au derulat timp de câteva luni un volum mare de activităţi acumulând
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
172
obligaţii fiscale de ordinul milioanelor de euro si “dispărând” înainte de achitarea
acestora.
S-a constatat că distribuitorii consacraţi de legume fructe sau fabricile
mari de panificaţie apelează la cumpărarea de mărfuri de provenienţă comunitară
prin intermediari, firme fără nume, necunoscute pe piaţă, având de regulă asociaţi
cetăţeni străini recent veniţi în România.
Multe dintre firmele implicate în acest gen de achiziţii intracomunitare au
desfăşurat activităţi în intervalul dintre două termene de depunere a declaraţiilor
fiscale, iar la verificările operative pe care le-am efectuat au prezentat evidenţe
primare ce atestau formal înregistrarea operaţiunilor în cauză.
Trebuie remarcat în acest context că cei implicaţi în administrarea acestor
achiziţii adoptă tot mai frecvent o atitudine agresivă faţă de organele de control,
încercând să limiteze acestora accesul la informaţii care ulterior vor putea conduce
la reconstituirea activităţii ilicite desfăşurate.
Verificările efectuate coroborate cu informaţiile primite prin Serviciul
Central de Legături din cadrul ANAF au condus la evidenţierea activităţii
infracţionale organizate şi desfăşurate de unii comercianţi, fiecare caz în parte fiind
prezentat organelor de cercetare penală competente.
Un exemplu clasic în acest sens este cazul SC B.F. SRL, societate care în
decurs de 55 zile a efectuat un număr de 233 transporturi (achiziţii
intracomunitare), după care la termenul de plată a obligaţiilor fiscale aferente,
societatea nu a mai putut fi identificată la sediul social sau punctele de lucru
declarate. In această scurtă perioadă de timp SC B. F. SRL a efectuat achiziţii
intracomunitare de legume-fructe în valoare de 7.5 milioane euro, cauzând
bugetului de stat un prejudiciu estimat de 11 milioane lei.
Alte societăţi comerciale care au funcţionat după acelaşi şablon şi au adus
prejudicii bugetului de stat sunt: SC L.C. SRL - 7.2 milioane lei, SC S.C. SRL - 5.3
milioane lei, SC Y.F. SRL - 7.2 milioane lei şi SC M.M. SRL - 3.3 milioane lei.
Un alt aspect semnificativ rezultat din aceste verificări este implicarea,
pasivă, a unor firme cunoscute care acceptă mărfurile provenite din aceste
tranzacţii contribuind astfel la prejudicierea bugetului de stat prin asigurarea unui
volum mare de desfacere societăţilor cu un comportament fiscal inadecvat. Astfel
SC R.R.C. SRL Cluj, operator economic specializat în prelucrarea cărnii, a
achiziţionat 5200 tone carne de la SC B.& P. C. SRL Bucureşti, societate fantomă
care nu a declarat şi nu a plătit nimic la bugetul de stat aferent activităţii
desfăşurate.
Un caz similar este cel al SC O.C. SRL - Suceava care a efectuat 15
achiziţii intracomunitare (materiale de construcţii) din Bulgaria. Bunurile
achiziţionate au fost livrate către SC G.A. SRL Constanţa în vederea desfacerii
acestora pe piaţa internă. SC O.C. SRL nu a înregistrat în evidenţele contabile
proprii achiziţiile intracomunitare efectuate prejudiciind bugetul de stat cu suma de
671.446 lei.
Monitorizarea transporturilor în punctele de frontieră a identificat şi
sisteme mai complexe de fraudă şi evaziune fiscală în domeniul TVA-ului comunitar,
sisteme de tip „carusel”. Astfel cetăţeni români înfiinţează societăţi comerciale în
statele membre prin intermediul cărora derulează livrări intracomunitare către
Controlul financiar al afacerilor
173
societăţile proprii din România. Mărfurile achiziţionate sunt comercializate pe piaţa
internă, TVA-ul datorat bugetului de stat fiind diminuat prin achiziţii fictive de la
societăţi comerciale controlate de aceleaşi persoane. In continuare sunt simulate
livrări intracomunitare către societăţile proprii din statele membre, aceste tranzacţii
comerciale fiind scutite de TVA.
In acest sens exemplificam cazul persoanei fizice I.Ş. care a creat şi
coordonat un astfel de sistem prin care a prejudiciat bugetul de stat cu peste 9.6
milioane lei. Acest sistem a fost utilizat în domeniul comerţului cu cereale şi a
implicat operatori economici din România şi Ungaria.
Prin aceasta modalitate de lucru, în perioada analizată au fost
monitorizate peste 17.276 de transporturi reprezentând achiziţii intracomunitare
derulate de 4.038 societăţi comerciale. Urmare a controalelor declanşate, funcţie de
factorii de risc, un număr de 479 operatori economici au fost introduşi în
“consemn” la punctele de frontiera (353 firme “fantomă” şi 126 firme care “nu
recunosc tranzacţia”), fiind întocmite 281 de sesizări penale pentru fapte de
evaziune fiscală însumând un prejudiciu estimat de peste 276.000.000 lei.
Totodată, urmare acestor acţiuni de control au fost confiscate importante
cantităţi de marfă, din care exemplificam: peste 1.407 tone cereale, peste 475 tone
diverse legume si fructe, peste 77 tone carne de pui, 280 tone ciment, peste 2000 mc
material lemnos, peste 40.000 litri produse neaccizabile, 322 tone fier-beton, 31
tone tutun tăiat, 2.588 CD-uri, 44.000 m² textile etc.
In completarea măsurilor enumerate mai sus, în cazul societăţilor care au
efectuat achiziţii intracomunitare şi care au avut un comportament de tip fantomă,
s-a procedat la schimbul punctual de informaţii cu organele fiscale similare din
statele membre prin Serviciul Central de Legături din cadrul ANAF.
Concluzii
Volumul important al schimburilor de mărfuri derulat între ţările
comunitare ascunde un potenţial semnificativ de fraudare a taxelor şi impozitelor
generate de tranzacţiile comerciale, în special în domeniul TVA.
Pe lângă impactul asupra veniturilor fiscale ale statului, fenomenul
evazionist în domeniu denaturează concurenţa loială, având ca efect eliminarea
contribuabililor oneşti de pe piaţă.
Afirmaţia de mai sus se sprijină atât pe informaţiile rezultate în urma
controalelor efectuate cât şi din semnalele primite din partea structurilor similare
Gărzii Financiare din ţările comunitare.
Un aspect deosebit de îngrijorător este şi constituirea unor grupuri
infracţionale, bine organizate, care controlează sisteme infracţionale ce cuprind
anumite domenii de activitate. De exemplu, în domeniul comerţului intracomunitar
cu legume fructe şi produse din carne, Garda Financiară, în perioada 2007-2008, a
sesizat organele de cercetare penală cu privire la fapte de evaziune fiscală săvârşite
prin intermediul a 36 societăţi comerciale ce au strânse legături cu anumiţi cetăţeni
turci, cunoscuţi pe piaţa de profil, cauzând un prejudiciu de peste 141 milioane lei.
Factorii determinanţi în riscul de fraudă sunt atât de natura externă:
eterogenitatea sistemelor legislative ale tarilor comunitare; lipsa standardizării
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
174
documentelor de însoţire a transporturilor etc., precum şi de natură internă,
activitatea desfăşurată până în prezent relevând câteva aspecte care impietează
asupra eficientei acţiunilor de control pe care Garda Financiară le-a întreprins în
acest domeniu:
- lipsa/ insuficienta unor dotări logistice necesare;
- spaţii necorespunzătoare;
- deficit de tehnică de calcul şi comunicare, mijloace transport;
- lipsă de personal necesar pentru realizarea monitorizării in sistem 24/7,
având in vedere atât necesitatea desfăşurării in condiţii optime a celorlalte activităţi
desemnate Gărzii Financiare cat si implicaţiile din punct de vedere al Codului
Muncii;
- unele ambiguităţi/ lipsuri ce ţin atât de cadrul legislativ privind
societăţile comerciale dar şi legate de reglementarea activităţii Gărzii Financiare în
perimetru/ proximitatea punctelor vamale;
- problema verificărilor duble.
Propuneri
Creşterea eficienţei acestui tip de verificări poate fi adusă prin acţionarea
pe următoarele direcţii:
- necesitatea modificării/ îmbunătăţirii unor prevederi legale care vizează
în principal:
- procedurile de înregistrare şi autorizare a societăţilor comerciale
- alocarea şi retragerea codului de înregistrare în scopuri de TVA
- condiţiile de înregistrare a sediilor şi punctelor de lucru
- procedurile de cesionare a societăţilor comerciale
- procedurile de declarare a unor operatori economici ca şi contribuabili
inactivi
Pe acest plan, aspectele ce ţin de Garda Financiară sunt:
- încheierea unor protocoale de colaborare cu alte instituţii interne cu
atribuţii de control în domeniu, în principal MIRA - Poliţia de frontieră
- identificarea/ atribuirea unor spatii cu dotări minime corespunzătoare
(încălzire, surse curent electric, dotări minime de birotică) în cadrul punctelor
vamale.
Exemple:
1. Produse agricole - SC G.U. SRL Urmare a acţiunilor de monitorizare a achiziţiilor intracomunitare, a fost
identificat operatorul economic S.C. G.U. S.R.L., în numele căruia, într-o perioadă
scurtă de timp, a fost derulat un număr semnificativ de transporturi cu cereale
provenind din Ungaria. La controlul Gărzii Financiare, societatea a fost
reprezentată de către numitul I.S., în calitate de împuternicit, care a prezentat
documente din care rezulta că mărfurile achiziţionate din Ungaria au fost
comercializate pe piaţa internă, respectiv către S.C. M. T. S.R.L. din Călăraşi,
societate al cărei administrator este acelaşi I. S. Urmare verificărilor efectuate la
societatea beneficiară, comisarii Gărzii Financiare au constatat că cerealele
achiziţionate de la S.C. G.U. S.R.L. au fost revândute către diverse societăţi, având
ca obiect de activitate comerţul cu cereale. Pentru a diminua sumele de plată
Controlul financiar al afacerilor
175
reprezentând obligaţii fiscale către bugetul de stat, S.C. M.T. S.R.L. a simulat
aprovizionări de mărfuri de la S.C. Y. T. S.R.L. din Brăila, această societate având
ca asociat pe acelaşi I.S. Urmare verificărilor efectuate la S.C. Y. T. S.R.L., s-a
constatat că societatea nu a înregistrat în evidenţa contabilă tranzacţiile în cauză.
Verificările au fost reluate la S.C. G.U. S.R.L. pentru a se constata modul
în care societatea a achitat obligaţiile fiscale către bugetul de stat la termenele
stabilite de lege.
Cu această ocazie s-a constatat că în scopul diminuării TVA de plată,
societatea a prezentat o factură de achiziţii de la S.C. M. T. S.R.L., reprezentând
1500 de tone de cereale, cantitate care ar fi fost ulterior livrata în Ungaria, în acest
sens fiind prezentate documente de transport.
Pentru a verifica realitatea acestor tranzacţii, s-au efectuat verificări atât
la societatea transportatoare, cât şi la societatea furnizoare, S.C. M.T. S.R.L.
Reprezentanţii S.C. M.T. S.R.L. au justificat provenienţa cantităţii de 1500
de tone de cereale ca fiind o achiziţie din Ungaria, respectiv de la operatorul
economic D.KFT.
Ulterior, numitul I.S. a recunoscut că traseul scriptic al mărfurilor,
respectiv D.KFT din Ungaria --- M. T. din Călăraşi --- G. U. din Bucureşti ---
Y. H. KFT din Ungaria este unul fictiv, mărfurile în cauză, în realitate,
nepărăsind teritoriul Ungariei. Mai mult, acesta a recunoscut că este
administratorul şi operatorului din Ungaria, Y. HUNGARY KFT.
Caracterul fictiv al acestui circuit a fost demonstrat şi la firma
transportatoare, în condiţiile în care din verificarea fişelor de alimentare a
maşinilor implicate în transporturi, a rezultat că acestea nu au părăsit teritoriul
României.
Prin acest sistem de fraudare a TVA – ului intracomunitar, persoana fizică
I.S. prin intermediul operatorilor economici din România şi Ungaria, societăţi
comerciale controlate şi coordonate de acesta, a prejudiciat bugetul de stat cu suma
de peste 9,6 milioane lei.
2. SC I.B.G. SRL
Iniţiat în baza unor verificări de specialitate privind achiziţiile intra-
comunitare de cereale, controlul efectuat la SC I.B.G. SRL Bucureşti, a condus la
stabilirea unui prejudiciu de peste 7 079 000 lei, creat prin înregistrarea unor
operaţiuni comerciale fictive, prin care s-a vizat diminuarea ilegală a bazei reale de
impozitare.
Intr-o primă etapă a verificărilor, s-a constatat ca SC I.B.G. SRL Bucureşti
nu funcţionează în fapt la sediul social declarat, la adresa respectivă fiind
înmatriculate alte 17 societăţi comerciale. Totodată, din control a rezultat că
actualul administrator se sustrage verificărilor iar înmatricularea societăţii la
adresa în cauză a avut loc după data vânzării apartamentul respectiv, către
persoane fizice care au declarat ca nu au nici o legătură cu firma verificată.
Fata de situaţia constatată s-au întreprins toate demersurile legale pentru
contactarea fostului administrator, în persoana numitei Voicu Camelia, care la
solicitarea echipei de control a prezentat o serie de documente de evidenţa
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
176
financiar-contabilă aferente activităţii desfăşurate de acest agent economic, în
perioada noiembrie 2007-februarie 2008.
Conform acestora, a rezultat că, în acest interval, societatea ar fi
achiziţionat de la un număr de 5 furnizori produse agricole de cultură (grâu şi
porumb) precum şi diverse materiale de construcţie, mărfuri a căror valoare totală
depăşeşte suma 27 070 000 lei.
Verificarea încrucişata a facturilor fiscale emise cu aceasta ocazie de
societăţile furnizoare către SC I.B.G. SRL Bucureşti a relevat faptul că toate
operaţiunile consemnate în aceste documente sunt nereale, din control rezultând că
prezumtivii furnizori nu au avut în fapt relaţii comerciale cu societatea supusă
controlului.
Semnificativ în acest context este faptul că “plata” mărfurilor
tranzacţionate apare ca efectuată exclusiv în numerar, fără întocmirea
documentelor justificative aferente iar reprezentanţii societăţii controlate nu au
putut oferi nici un fel de date concrete cu privire la identitatea partenerilor
comerciali implicaţi sau la modul concret în care s-au desfăşurat tranzacţiile în
cauză.
Prin coroborarea tuturor acestor constatări s-a concluzionat că
documentele prezentate, care au fost ridicate în original, nu reflectă operaţiuni
comerciale reale, înregistrarea lor în evidentele financiar contabile având drept
consecinţă fiscală directa diminuarea semnificativă a bazei de impozitare.
Astfel, conform calculelor efectuate de comisarii Gărzii Financiare, a
rezultat că în acest fel, reprezentanţii SC I.B.G. SRL Bucureşti au eludat plata către
bugetul de stat - obligaţii fiscale (TVA şi impozit pe profit) însumând 7 049 493 lei.
Având în vedere modul cum a fost creat acest prejudiciu, faptele constatate
au fost sesizate în mod operativ organelor de cercetare penală. Totodată, în vederea
calculării tuturor obligaţiilor fiscale ce revin acestui agent economic, în cauză a
fost sesizată D.G.F.P. Bucureşti.
3. SC R. A. T. SRL
Un caz similar în care controlul a fost determinat de semnalele
reprezentate prin intrările frecvente de mărfuri, îl constituie cel efectuat la SC R.A.
T. SRL Constanţa. Astfel, din verificări a reieşit că în perioada iulie - decembrie
2007 acest agent economic a achiziţionat, prin importuri repetate din spaţiul intra-
comunitar, cantitatea totală de peste 13 000 tone de produse agricole de cultură.
Ulterior acesta a livrat la intern o cantitate cu cca. 220 tone mai mare, diferenţa a
cărei provenienţă nu a putut-o justifica în condiţii legale.
Elementele rezultate din control au permis stabilirea faptului că societatea
datorează bugetului de stat TVA în cuantum de peste 3 300 mii lei. Ca un element
definitoriu al “practicilor” de eludare utilizate în domeniu, este de menţionat faptul
că încă din timpul efectuării verificărilor, administratorul societăţii, numita A.I., a
procedat la înfiinţarea unei noi societăţi pe care a preluat activitatea celei
controlate.
Activitatea SC R.A.T. SRL Constanţa a continuat până în martie a.c., 2009,
obligaţiile fiscale fiind recunoscute numai datorită controlului Gărzii Financiare.
Controlul financiar al afacerilor
177
4. Legume/ fructe - SC Y.F. SRL Prin verificările efectuate la SC Y.F. SRL Ilfov, comisarii Gărzii
Financiare au stabilit în sarcina acestui agent economic un prejudiciu de peste 7
770 000 lei, creat prin neînregistrarea şi neraportarea, conform prevederilor legale,
a unor obligaţii fiscale generate de o serie de tranzacţii comerciale intra-
comunitare derulate în cursul anilor 2007 si 2008.
In fapt, prin verificări încrucişate, s-a constatat că în contextul în care
societatea a adoptat comportamentul unei firme “fantomă”, în sensul că nu
funcţionează la sediul social declarat, reprezentanţii acesteia nu au înregistrat o
serie de tranzacţii intracomunitare cu legume fructe, aferent cărora s-au stabilit
obligaţii fiscale (TVA si impozit pe profit) însumând 1 033 587 lei.
La acestea se adăugă şi suma de 375 846 lei constând în TVA de plată
aferentă activităţii comerciale depuse de acelaşi agent economic în cursul trim. IV
2007, suma neînscrisă în deconturile de TVA precum şi alţi 6 364 157 lei
reprezentând restanţe de plată la bugetul de stat, aparţinând aceluiaşi agent
economic.
Astfel, prin coroborarea tuturor acestor obligaţii fiscale a rezultat ca SC Y.
F. SRL Ilfov a sustras la plata către bugetul de stat obligaţii fiscale totalizând 7 773
590 lei.
Fata de natura aspectelor constatate, pentru continuarea cercetărilor, în
cauză a fost sesizata D.N.A. Totodată, pentru calcularea tuturor obligaţiilor către
buget ce revin acestui agent economic, un exemplar al actului de control a fost
transmis organelor fiscale.
5. SC B.F. SRL
In mod similar, verificările efectuate la SC B.F. SRL Ilfov, au relevat
faptul că prin neînregistrarea şi neraportarea unor operaţiuni comerciale
intracomunitare derulate într-un interval de numai 55 zile, acest agent economic a
prejudiciat bugetul de stat cu peste 11 000 000 lei.
Astfel, în baza datelor obţinute ca urmare a monitorizării punctelor de
frontieră, a rezultat că începând cu luna martie 2008, societatea în cauză a
desfăşurat un număr de 223 de astfel de operaţiuni, activitatea comercială constând
în comercializarea la intern a unor mărfuri (legume-fructe) provenind din achiziţii
intracomunitare. Cumulativ, în intervalul menţionat, de numai 55 de zile, acest
agent economic a efectuat achiziţii intracomunitare de fructe/ legume în valoare
totală de 7, 5 milioane €, având ca sursă 62 de furnizori localizaţi într-un număr de
12 state comunitare, fără a raporta şi achita obligaţiile fiscale aferente la buget.
Intr-o primă etapă, conform documentelor puse la dispoziţie de
reprezentanţii SC B.F. SRL Ilfov - la sediul Gărzii Financiare, după mai multe
tergiversări, a rezultat că beneficiarii interni ai mărfurilor în cauza au fost SC
O.2004 Import-Export SRL şi SC M.l.Co. SRL. Extinderea controlului la aceste
societăţi a relevat însă faptul că livrările reale au fost însă cu mult mai mari faţă de
cele înregistrate de furnizor. Totodată s-a constatat că firma nu avea mărfuri în
stoc, fapt indus inclusiv de caracterul perisabil al acestora, ce impunea vânzarea lor
într-un timp relativ scurt.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
178
Deşi anterior crease aparenţa unei funcţionării normale, începând cu data
de 24.04 2008, (termen după care avea obligaţia virării obligaţiilor fiscale aferente
trim. I 2008), SC B.F. SRL Ilfov a adoptat comportamentul unei firme “fantomă”, în
sensul că nu funcţionează la sediul social iar asociatul unic, în speţă cetăţeanul
turc, A.M. părăseşte teritoriul României.
In acest context, comisarii Gărzii Financiare au calculat că prin
neînregistrarea şi neachitarea TVA şi impozitului pe profit aferente mărfurilor din
achiziţii intracomunitare comercializate la intern, SC B.F. SRL Ilfov a sustras la
plata către bugetul de stat obligaţii fiscale totalizând 11 059 493 lei.
Având în vedere natura aspectelor constatate în cauza a fost sesizată
D.N.A., iar în vederea calculării tuturor obligaţiilor către buget ce revin acestui
agent economic, un exemplar al actului de control a fost transmis D.G.F.P Ilfov.
Totodată, urmare acţiunilor de monitorizare a achiziţiilor intracomunitare,
comisarii Gărzii Financiare au reuşit, după data de 25.04.2008, identificarea şi
confiscarea unui număr de patru transporturi de legume-fructe (cca. 80 tone)
efectuate în numele SC B.F. SRL Ilfov.
6. Carne/ produse din carne - SC B.&P. Com SRL Verificările efectuate la SC B.&P. Com SRL- Bucureşti, administrată de
cetăţeanul polonez F.P., au relevat într-o primă etapă faptul că societatea a adoptat
comportamentul unei firme “fantomă”, în sensul că nu funcţionează la sediul social
declarat, reprezentatul său legal se sustrage controlului şi nu a declarat la organele
fiscale obligaţiile către buget aferente activităţii comerciale depuse.
In acest context, pe baza documentelor identificate la SC R.R. Com SRL
Cluj, beneficiar al acestui agent economic, s-a stabilit că în perioada iulie 2007-mai
2008, printr-un număr de 278 de facturi de livrare, SC B.& P. Com SRL Bucureşti a
comercializat către acesta cantitatea de 5 296 tone produse din carne, în valoare
totală de 33 418 668 lei, provenite din achiziţii intracomunitare, efectuate pe relaţia
Polonia, Ungaria şi Germania.
Conform calculelor efectuate de comisarii Gărzii Financiare, a rezultat că
prin neînregistrarea veniturilor astfel obţinute, SC B.&P. Com SRL Bucureşti a
sustras la plata către bugetul de stat suma totala de 5 335 753 lei reprezentând TVA
colectat aferent produselor de carne în cauză. Motivat de natura aspectelor
constatate, pentru continuarea cercetărilor, cazul a fost sesizat D.N.A.
7. Tutun/ produse din tutun - SC A.T. SRL In cursul unei acţiuni de control operativ având ca obiectiv monitorizarea
achiziţiilor intracomunitare, desfăşurată în zona localităţii Ostrov, judeţul Călăraşi,
comisarii Gărzii Financiare au identificat şi indisponibilizat peste 11 tone de tutun
tăiat, marfă accizabilă aflată ilegal în afara regimului suspensiv.
Astfel, tutunul în cauză, ambalat într-un număr de 114 baxuri a cca. 100
kg fiecare, a fost identificat într-un autotren TIR înmatriculat în Bulgaria. Intr-o
primă etapă, urmare inspectării acestui mijloc de transport, comisarii Gărzii
Financiare au constatat faptul că autotrenul TIR nu era sigilat conform prevederilor
legale în materie iar cantitatea transportată era mai mare decât cea înscrisă în
documente.
Controlul financiar al afacerilor
179
Totodată, din documentele de transport solicitate şoferului de naţionalitate
bulgară, a reieşit că tutunul provenea de la o firma din Grecia şi avea ca beneficiar
intern SC A.T. SRL Cluj.
In acest context, prin extinderea controlului, s-a trecut în mod operativ la
verificarea realităţii datelor înscrise în documentele de transport, sens în care au
fost contactaţi reprezentanţii societăţii beneficiare. Aceştia au declarat însă că nu
recunosc transportul de tutun în cauză, susţinând că nu au comandat şi/sau achitat
marfa respectivă iar numele societăţii lor a fost înscris în mod nejustificat în
documentele de livrare.
Faţă de această situaţie, după inventariere, întreaga cantitate de tutun a
fost indisponibilizată iar prin intermediul Direcţiei de Informaţii Fiscale – Serviciul
central de legături, din structura A.N.A.F., constatările făcute au fost aduse la
cunoştinţa organelor de resort din Grecia, ţara de origine a societăţii care
figurează că a efectuat livrarea tutunului în cauză. Totodată, în vederea continuării
cercetărilor, în cauză a fost sesizat Parchetul.
Conform calculelor efectuate de comisarii Gărzii Financiare, a rezultat că
obligaţiile fiscale aferente celor 11 400 kg tutun tăiat indisponibilizate (accize, TVA
şi impozit pe profit) se ridică la suma totală de 3 017 428 lei.
8. Produse electronice - SC F. M. România SRL In cursul unor verificări tematice privind monitorizarea achiziţiilor
intracomunitare, desfăşurate în punctul de trecere a frontierei Vărşand, a fost
identificat şi oprit pentru control un autotren TIR înmatriculat în Ungaria.
Conform documentelor de transport, rezulta că marfa transportată consta
în produse electronice (sisteme audio-video tip “Home Cinema”) marca consacrată
şi avea ca beneficiar intern SC F.M. România SRL.
In contextul în care prin extinderea verificărilor a rezultat că această
societate nu este înregistrată la O.N.R.C., nefiind în consecinţă îndrituită să
efectueze în mod legal acte şi fapte de comerţ, în baza prevederilor Legii 12/1990
republicată, comisarii Gărzii Financiare au luat măsura confiscării tuturor
mărfurilor transportate, mărfuri a căror valoare de piaţă a fost estimată la suma de
287 000 lei.
4) Controale privind importurile de mărfuri - fraudele
constatate, urmare acestui gen de verificări, au fost generate prin
însuşirea integrală a diferenţei dintre preţurile modice înscrise în
facturile de import şi preţurile practicate pe piaţa românească.
Spre exemplificare, urmare unei acţiuni de acest gen, au fost
identificate şi verificate un numar total de 23 de societăţi comerciale
înmatriculate în Capitală, în numele cărora au fost derulate, într-un
interval scurt de timp, peste 2 000 operaţiuni de import, având ca
obiect cantităţi semnificative de mărfuri nealimentare, dintr-o gamă
variată: produse de uz gospodaresc, electrocasnice, electronice,
textile, îmbrăcăminte, încălţăminte, papetarie, jucării, cosmetice etc.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
180
Pe parcursul comercial al acestor mărfuri s-au intersectat firme
“fantomă” care şi-au însuşit ilicit diferenţa de preţ.
Aşa cum a rezultat dintr-un sondaj având la bază peste 100 de
produse similare celor comercializate în cadrul acestui sistem,
valoarea reală de piaţă a acestor mărfuri depaşeşte de 5 până la 20 ori
preţul declarat la momentul importului. Cuantumul obligaţiilor fiscale
aferente (TVA şi impozit pe profit) sustrase astfel la plata către buget
a depăşit suma de 100 milioane lei.
De asemenea, trebuie spus că volumul foarte mare de bunuri
introduse în ţară prin intermediul acestor societăţi, într-o perioadă
relativ scurtă, poate indica posibilitatea ca o parte din aceste mărfuri
să fie destinate în realitate pieţelor din alte state ale Uniunii
Europene, eventualitate în care importul lor a urmărit în fapt
dobândirea calităţii de “mărfuri comunitare”.
La aceste aspecte se adaugă şi pericolul comercializării unor
mărfuri de slabă calitate, contrafăcute sau care prezintă riscuri pentru
consumator.
5) Acţiuni de colaborare cu alte instituţii - la nivelul anului
2008 au continuat, pe o line ascendentă, atât cantitativ cât şi calitativ
colaborarea dintre Garda Financiară şi alte instituţii implicate în
procesul de combatere a fraudei fiscale.
Astfel, cele mai multe acţiuni comune s-au desfăşurat
împreună cu organele de poliţie, în primul rând cu D.I.F.F., alături de
care personalul GF a participat la acţiunile complexe din judeţele
Dolj, Constanţa, Ilfov, care au presupus mobilizarea, în fiecare caz în
parte, a circa 100 de comisari ai Gărzii Financiare. De asemenea, în
mod frecvent au loc acţiuni comune sau sunt soluţionate lucrări care
presupun constatări financiare în cauzele aflate în cercetarea
respectivelor instituţii.
Se impune de asemenea a fi remarcată colaborarea bună şi
schimbul de informaţii avut cu I.G.P.F., care asigură sprijin pentru
desfăşurarea activităţii de monitorizare a achiziţiilor intracomunitare.
Verificările efectuate de Garda Financiară la solicitarea
diferitelor structuri ale Ministerului Public, în principal D.N.A. şi
D.I.I.C.O.T., au presupus un volum semnificativ de activitate, efortul
comisarilor Gărzii Financiare regăsindu-se în constatările de natură
financiar-fiscală a multor cauze aflate în lucru la aceste instituţii.
Controlul financiar al afacerilor
181
Colaborarea cu O.N.P.C.S.B. a presupus executarea multor
verificări pe întreg teritoriul ţării, constatările rezultate stând la baza
unor dosare importante lucrate de această instituţie.
B. Acţiuni curente de impunere/ menţinere a disciplinei
financiar contabile şi de gestiune
Verificarile s-au axat îndeosebi pe menţinerea disciplinei
fiscale şi de casierie, descurajarea evaziunii manifestată îndeosebi la
nivelul comercianţilor mici, implicaţi în vanzările de mărfuri/ servicii
efectuate în cadrul zonelor cu vad comercial sporit sau în perioadele
sezoniere specifice concediilor sau sărbatorilor religioase. La nivelul
anului 2008 au fost verificaţi pe această tematică un numar de 53.109
agenţi economici din care au fost sancţionaţi 38.116, cu amenzi
contravenţionale însumând peste 74.300 mii lei.
In situaţii speciale, Garda Financiară a conlucrat în cadrul
acestor acţiuni şi cu alte instituţii specializate (exemple: Poliţie -
“acţiunea Litoral 2008”, A.N.S.V. - monitorizarea importurilor/
achizitiilor de carne; A.N.P.C. etc.).
Structurate pe tipul de marfă/ servicii implicat dar şi pe
tematica de control, sunt de menţionat:
♦ verificările privind aplicarea prevederilor OUG 28/1999
republicată, privind aparatele de marcat electronice fiscale. Spre
exemplifcare, în afara sancţiunilor contraventionale aplicate, în 5.329
cazuri, controale de acest gen au condus, la măsura de suspendare a
activităţii, motivată de nedotarea cu case de marcat sau neutilizarea
acestora. In acest context subliniem recrudescenţa fenomenului de
sustragere de la obligaţia utilizării caselor de marcat întalnit cu
precadere în alimentaţia publică, comerţul în magazinele de cartier şi
zonele rurale, prestările de servicii, etc.
In acelaşi timp, pieţele agroalimentare destinate micilor
producători agricoli, sunt invadate de comercianţi cu activitate ilicită,
care pe langă evaziunea cvasitotală practicată, săvârşesc frecvent şi
alte fapte ilicite: vânzarea cu lipsă la cântar, comercializarea unor
produse expirate, depreciate sau care pun în pericol siguranţa
cumpărătorului.
O altă formă de manifestare a evaziunii în domeniul
comerţului cu amănuntul o constituie organizarea tot mai frecventă a
unor aşa zise evenimente promoţionale, festivaluri târguri etc. care
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
182
adăpostesc zeci, chiar sute de puncte de vânzare, care funcţionează în
majoritatea lor în mod ilicit.
♦ verificări operative, desfăşurate în zonele cu vad comercial
care au vizat îndeosebi mărfurile accizabile. In afara amenzilor
aplicate, sunt de menţionat şi măsurile complementare (spre exemplu,
suspendarea activităţii, conform art. 220 din Codul de procedură
fiscalî, într-un număr de 982 cazuri sau confiscări de mărfuri/ bunuri:
cca 147 mii litri alcool/ băuturi alcoolice şi 922 mii pachete ţigarete
etc.).
C. Alte acţiuni curente
♦ Societăţile ce au ca domeniu de activitate comercializarea
deşeurilor reciclabile au fost supuse şi în anul 2008 unor verificări
operative, care, deşi au relevat o anumită diminuare a fenomenului
evazionist, au confirmat totodată deficienţele majore constatate
anterior, respectiv utilizarea unor firme “fantomă“ şi existenţa unor
mari cantităţi de deşeuri a căror provenienţă nu a putut fi demonstrată
în condiţiile legii. In acest context, la nivelul anului 2008 au fost
sancţionaţi un numar total de 1.573 de agenţi economici cu amenzi
contravenţioanale însumând valoric peste 2.940 mii lei, fiind dispusă
totodată confiscarea unor sume/ bunuri totalizând valoric peste 24.800
mii lei. Totodată, urmare faptelor constatate, într-un număr de 253 de
cazuri au fost sesizate organele de cercetare penală pentru un
prejudiciu total de 50.975 mii lei.
♦ Verificările la societăţile ce au ca domeniu de activitate
organizarea jocurilor de noroc - agenţi economici verificaţi – 1.299;
amenzi contravenţionale aplicate - 2.323 mii lei, într-un număr de 40
de cazuri impunându-se sesizarea organelor de cercetare penală. [...]
VI. Concluzii privind activitatea anului 2008
Activitatea desfăşurată în anul 2008 a înregistrat, în mod
evident, o creştere calitativă semnificativă, principalele argumente
care susţin această afirmaţie fiind urmatoarele:
♦ orientarea activităţii cu consecvenţă către combaterea
faptelor de fraudă fiscală, fapt demonstrat de creşterea cu peste 57 %
a valorii prejudiciului constatată faşţă de anul anterior şi de peste 6 ori
faţă de anul 2004;
♦ asumarea unor eforturi şi riscuri profesionale de nivel
ridicat, de referinţă fiind acţiunea de monitorizare a frontierelor
Controlul financiar al afacerilor
183
intracomunitare cu ramificaţiile ei, surprinderea în flagrant a unor
activităţi ilicite, efectuarea unor constatări riguroase, obiective, în
cazuri cu puternic impact mediatic;
♦ preluarea, în mod integral, urmare modificării dispoziţiilor
art. 94 din Codul de procedură fiscală, a activităţilor de control
executate la dispoziţia organelor de cecetare penală şi degrevarea
astfel a organelor fiscale de această atribuţie;
♦ implicarea, în limitele atribuţiilor stabilite de legea de
organizare şi functionare, în activitatea de sprijinire a organului
fiscal, fapt concretizat în efectuarea cu celeritate a unor verificări la
solicitarea acestuia şi prin sprijinul consecvent dat în activitatea de
încasare a creanţelor fiscale;
♦ în planul colaborării cu alte instituţii trebuie remarcat:
colaborarea permanentă cu I.G.P., în special D.I.F.F.,
I.G.P.F., concretizată în schimb de informaţii, lucrări executate în
comun sau controale făcute la sesizarea acestora;
numărul semnificativ de lucrări complexe executate la
solicitarea şi în unele cazuri sub îndrumarea directă a organelor
Ministerului Public, în special D.N.A. şi D.I.I.C.O.T.;
prin modificarile aduse Legii 656/2002 de O.U.G. 53/2008,
se recunoaşte rolul Gărzii Financiare în activitatea de prevenire şi
combatere a spălării banilor.
Alături de aceste aspecte pozitive se impune recunoaşterea
unor probleme, parte din ele perene, ce marchează, la rândul lor,
eficienţa instituţiei, prestigiul şi imaginea publică a acesteia:
♦ superficialitatea cu care sunt întocmite unele acte de
control, tendinţa evidentă de “bifare” a unor acţiuni fără a se analiza
în profunzime cauzele, implicaţiile, prejudiciile generate;
♦ accentul pus pe aplicarea de sancţiuni contravenţionale
uneori nefundamentate suficient, asociată cu atitudinea
necorespunzatoare a unor comisari în exercitarea atribuţiilor;
♦ lipsa de implicare pentru identificarea unor activitâţi
clandestine, a unor mărfuri de contrabandă sau, la fel de important,
pentru efectuarea unor constatări cu implicaţii semnificative.
Alti factori care s-au repercutat negativ asupra activităţii
Gărzii Financiare:
♦ limitarea într-un mod artificial a competenţelor instituţiei:
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
184
♦ lipsa unei minime dotări cu mijloace moderne de lucru în
teren;
♦ tendinţa tot mai accentuată a unor reprezentanţi ai agenţilor
economici, surprinşi savârşind fapte ilicite, de a încerca intimidarea
comisarilor de Gardă Financiară, inclusiv prin recurgerea la
ameninţări sau înaintarea unor plângeri/ sesizari penale nefondate.
Un aspect important, amplificat prin nesoluţionarea lui pe
parcursul anilor, generator de nemulţumiri, animator şi amplificator al
mişcărilor de tip sindical, îl constituie “Statutul comisarului Garzii
Financiare”, care, potrivit legii, ar trebui să evidenţieze calitatea de
funcţionar public cu statut special al comisarului de Gardă Financiară
şi pe care majoritatea lucrătorilor instituţiei îl merită.
VII. Tendinţe viitoare în domeniul de activitate al Gărzii
Financiare, propuneri de măsuri privind contracararea acestora
Pornind de la experienţa dobândită în anii anteriori şi de la
evoluţia economică, în conformitate cu obiectul său de activitate, la
nivelul Gărzii Financiare, pentru perioada imediat următoare, ca
principale forme de manifestare a fraudei în domeniul fiscal,
identificăm:
♦ sustragerea de la plata TVA aferentă tranzacţiilor
intracomunitare, după caz, amplificarea acestei activităţi ilicite prin
procedeele denumite generic “frauda tip carusel”;
♦ sustragerea de la plata accizelor prin comercializarea ilicită
a unor carburanţi obţinuţi din amestecuri de fracţii petroliere,
schimbarea destinaţiei unor produse energetice etc.;
♦ sustragerea de la plata accizelor prin comercializarea ilicită
a ţigaretelor provenind din contrabandă sau fabricate în mod
clandestin;
♦ sustragerea de la plata accizelor, prin comercializarea
băuturilor alcoolice fabricate clandestin, încadrate cu rea voinţă în
categoria băuturilor intermediare sau provenind din contrabandă;
♦ sustragerea de la plata TVA prin importul de bunuri de
consum pentru care se declară valori foarte scăzute, fapt urmat de
comercializarea ilicită a acestora, la nivelul preţului real de piaţă.
Alături de aceste operaţiuni care pot constitui ameninţări la
siguranţa economică a ţării, mai trebuie amintite:
Controlul financiar al afacerilor
185
♦ diferite operaţiuni de transferuri de fonduri, achiziţii sau
transferuri formale şi alte operaţiuni circumscrise fenomenului de
spălare a banilor;
♦ munca la negru, în special în construcţii şi agricultură;
♦ jocuri de noroc, care au înregistrat o dezvoltare
necontrolată, plătitoare a unor taxe modice, neactualizate din anul
1999, şi care au un potenţial de evaziune semnificativ;
♦ construcţiile de imobile efectuate în numele unor persoane
fizice urmate de comercializarea acestora fără plata taxelor, în
special TVA;
♦ vânzările auto second-hand, efectuate de persoane fizice, de
asemenea fără plata unor taxe aferente veniturilor realizate de către
comercianţi.
Pentru combaterea acestor activităţi comerciale ilicite, la
nivelul Gărzii Financiare propunem, în principal, următoarele măsuri:
♦ asigurarea prezenţei operative, permanente, adaptată
condiţiilor din zonele de interes comercial (antrepozite fiscale, puncte
de trecere a frontierei, porturi, depozite, spaţii de producţie, noduri
rutiere, triaje feroviare etc.), acţionându-se pentru:
prevenirea faptelor ilicite;
descoperirea activităţilor clandestine;
culegerea de informaţii şi valorificarea acestora din punct de
vedere fiscal;
♦ perfecţionarea activităţii de control documentar, pentru
stabilirea cu exactitate şi celeritate a prejudiciilor şi a
circumstanţelor în care acestea au fost generate, în cazul faptelor de
fraudă;
♦ creşterea gradului de interoperabilitate cu celelalte structuri
ale statului implicate în activitatea de combatere a infractionalităţii şi
intensificarea colaborării cu instituţiile din alte state europene care
au atribuţii similare;
♦ pregătirea şi perfecţionarea profesională;
♦ asigurarea bazelor de date;
♦ prevenirea şi combaterea corupţiei la nivelul Gărzii
Financiare.
Aceste măsuri urmează sa fie detaliate pe fiecare domeniu de
activitate, în funcţie de dispoziţiile conducerii ministerului şi corelat
cu competenţele stabilite prin lege pentru Garda Financiară.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
186
Solicitări bazate pe experienţa proprie a instituţiei, dobândită
în cei 18 ani de activitate, pe cea a altor instituţii de profil din ţări
europene şi pe recomandările specialiştilor străini consultaţi, privind
perfecţionarea cadrului legislativ ce reglementează activitatea Gărzii
Financiare:
♦ atribuirea unor competenţe de cercetare penală, cel puţin de
efectuare de acte premergatoare urmăririi penale în cazurile de
evaziune fiscală, sub supravegherea procurorului;
♦ acordarea dreptului de a efectua, în condiţiile Codului de
Procedură Fiscală, inspecţia fiscală parţială pentru stabilirea
prejudiciului, atunci când se constată fapte de natură infracţională;
♦ asigurarea dreptului de a solicita şi participa la efectuarea
percheziţiilor, de a legitima şi stabili identitatea persoanelor implicate
în săvârşirea unor fapte ilicite, după caz, folosirea şi a altor tehnici de
investigare;
♦ corelarea cadrului legislativ, în speţă Codul Rutier, cu
prevederile OG nr. 91/2003, pe subiectul dreptului acordat
comisarului de Gardă Financiara, privind oprirea mijloacelor auto
aflate în trafic.
De asemenea, în funcţie de direcţia în care urmează să fie
orientată prioritar activitatea Gărzii Financiare şi de posibilităţile
bugetare, se impune dotarea cu mijloace tehnice, echipament şi
instruirea corespunzătoare a comisarilor.
Controlul financiar al afacerilor
187
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
188
Anexa 2
Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001108
privind regimul juridic al contravenţiilor
CAP. 1 Dispoziţii generale
ART. 1
Legea contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt
ocrotite prin legea penală. Constituie contravenţie fapta săvârşită cu
vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a
Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei,
oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a
consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
ART. 2
(1) Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot
stabili şi sanctiona contravenţii în toate domeniile de activitate.
(2) Prin hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale
sau judeţene se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate
domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii
prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite
contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.
(3) Consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot
stabili şi sancţiona contravenţii în următoarele domenii: salubritate;
activitatea din pieţe, curăţenia şi igienizarea acestora; întreţinerea
parcurilor şi spaţiilor verzi, a spaţiilor şi locurilor de joacă pentru
copii; amenajarea şi curăţenia spaţiilor din jurul blocurilor de locuinţe,
precum şi a terenurilor virane; întreţinerea bazelor şi obiectivelor
sportive aflate în administrarea lor; întreţinerea străzilor şi trotuarelor,
a şcolilor şi altor instituţii de educaţie şi cultura, întreţinerea clădirilor,
108
Succesiv, a fost modificată prin: O.U.G. nr. 16/2002; Legea nr. 180/2002; O.G.
nr. 61/2002; Legea nr. 357/2003; O.U.G. nr. 108/2003; Hotararea Curtii
Constitutionale nr. 3/2003; Legea nr. 526/2004; O.G. nr. 8/2006; Legea nr.
352/2006; Legea nr. 353/2006; Legea nr. 182/2006; Decizia Curtii Constitutionale
nr. 953/2006; Decizia Curtii Constitutionale nr. 228/2007.
Controlul financiar al afacerilor
189
imprejmuirilor şi a altor construcţii; depozitarea şi colectarea
gunoaielor şi a resturilor menajere.
(4) Consiliul General al Municipiului Bucureşti poate stabili şi
alte domenii de activitate din competenţa consiliilor locale ale
sectoarelor, în care acestea pot stabili şi sancţiona contravenţii.
(5) Hotărârile consiliilor locale sau judeţene ori, după caz, ale
sectoarelor municipiului Bucureşti, prin care s-au stabilit contravenţii
cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. (2)-(4), sunt nule de
drept. Nulitatea se constată de instanţa de contencios administrativ
competentă, la cererea oricărei persoane interesate.
ART. 3
(1) Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor
cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce
urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancţiunii
cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după
caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili şi tarife de
determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârşirea
contravenţiilor.
(2) Persoana juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în
condiţiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc şi se
sancţionează contravenţii.
ART. 4
(1) Dispoziţiile din actele normative prin care se stabilesc şi se
sancţionează contravenţiile intră în vigoare în termen de 30 de zile de
la data publicării, iar în cazul hotărârilor consiliilor locale sau
judeţene, punerea în aplicare se face şi cu respectarea condiţiilor
prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr.
215/2002.
(2) În cazuri urgente se poate prevedea intrarea în vigoare într-
un termen mai scurt, dar nu mai puţin de 10 zile.
(3) Hotărârile autorităţilor administraţiei publice locale sau
judeţene prevăzute la art. 1, prin care se stabilesc şi se sancţionează
contravenţii, pot fi aduse la cunostinţa publică prin afişare sau prin
orice alta formă de publicitate în condiţiile Legii nr. 215/2001.
ART. 5
(1) Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi
complementare.
(2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt:
a) avertismentul;
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
190
b) amenda contravenţională;
c) prestarea unei activităţi în folosul comunităţii;
d) abrogată.
(3) Sancţiunile contravenţionale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din
contravenţii;
b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului
sau a autorizaţiei de exercitare a unei activităţi;
c) închiderea unităţii;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activităţii agentului economic;
f) retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni
ori pentru activităţi de comerţ exterior, temporar sau definitiv;
g) desfiinţarea lucrărilor şi aducerea terenului în starea iniţială.
(4) Prin legi speciale se pot stabili şi alte sancţiuni principale
sau complementare.
(5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul
de pericol social al faptei săvârşite.
(6) Sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi
de gravitatea faptei.
(7) Pentru una şi aceeaşi contravenţie se poate aplica numai o
sancţiune contravenţională principală şi una sau mai multe sancţiuni
complementare.
ART. 6
(1) Avertismentul şi amenda contravenţională se pot aplica
oricărui contravenient persoană fizică sau juridică.
(2) Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii se poate
aplica numai contravenienţilor persoane fizice.
ART. 7
(1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a
contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită
de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de
gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul
normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această
sancţiune.
ART. 8
(1) Amenda contravenţională are caracter administrativ.
Controlul financiar al afacerilor
191
(2) Limita minimă a amenzii contravenţionale este de 250.000
lei, iar limita maximă nu poate depăşi:
a) 1 miliard lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin lege şi
ordonanţă;
b) 500 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin
hotărâri ale Guvernului;
c) 50 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin
hotărâri ale consiliilor judeţene ori ale Consiliului General al
Municipiului Bucureşti;
d) 25 milioane lei, în cazul contravenţiilor stabilite prin
hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi
ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(3) Sumele provenite din amenzile aplicate în conformitate cu
legislaţia în vigoare109
se fac venit integral la bugetul de stat, cu
excepţia celor aplicate, potrivit legii, de către autorităţile
administraţiei publice locale şi amenzilor privind circulaţia pe
drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.
ART. 9
(1) Prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi
stabilită numai prin lege şi numai pe o durată ce nu poate depăşi 300
de ore.
(2) Sancţiunea prevăzută la alin. (1) se stabileşte alternativ cu
amenda.
109
Legea nr. 182 din 16 mai 2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor: Incepand cu data de
1 ianuarie 2007, Ordonanta de Urgenta a Guvernului 2/2001 se va modifica dupa
cum urmeaza: • Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice in
conformitate cu legislatia in vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu
exceptia celor aplicate, potrivit legii, de autoritatile administratiei publice locale si
amenzilor privind circulatia pe drumurile publice, care se fac venit integral la
bugetele locale. • Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice in
conformitate cu legislatia in vigoare se fac venit integral la bugetele locale
Incepand cu data de 1 ianuarie 2007, activitatea de executare silita a sumelor
reprezentand amenzi contraventionale aplicate persoanelor fizice potrivit
dispozitiilor legale in vigoare se va prelua de la Ministerul Finantelor Publice -
Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate de catre
organele de specialitate din cadrul unitatilor administrativ-teritoriale in a caror raza
domiciliaza contravenientul.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
192
ART. 10
(1) Dacă aceeaşi persoană a săvârşit mai multe contravenţii
sancţiunea se aplică pentru fiecare contravenţie.
(2) Când contravenţiile au fost constatate prin acelaşi proces-
verbal, sancţiunile contravenţionale se cumulează fără a putea depăşi
dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă
sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanţăa pentru
prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
(3) În cazul în care la săvârşirea unei contravenţii au participat
mai multe persoane, sancţiunea se va aplica fiecăreia separat.
ART. 11
(1) Caracterul contraventional al faptei este înlăturat în cazul
legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale,
cazului fortuit, iresponsabilităţii, beţiei involuntare complete, erorii de
fapt, precum şi infirmităţii, dacă are legatură cu fapta săvârşită.
(2) Minorul sub 14 ani nu răspunde contravenţional.
(3) Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit
14 ani minimul şi maximul amenzii stabilite în actul normativ pentru
fapta săvârşită se reduc la jumătate.
(4) Minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi
sancţionat cu prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.
(5) Cauzele care înlatură caracterul contravenţional al faptei se
constată numai de instanţa de judecată.
ART. 12
(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată
contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită
înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
(2) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai
uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede
o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată
conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii
acesteia.
ART. 13
(1) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în
termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
(2) În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut la alin.
(1) curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continuă în
situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.
Controlul financiar al afacerilor
193
(3) Când fapta a fost urmărită ca infracţiune şi ulterior s-a
stabilit că ea constituie contravenţie, prescripţia aplicării sancţiunii nu
curge pe tot timpul în care cauza s-a aflat în faţa organelor de
cercetare sau de urmărire penală ori în faţa instanţei de judecată, dacă
sesizarea s-a făcut înăuntrul termenului prevăzut la alin. (1) sau (2).
Prescripţia operează totuşi dacă sancţiunea nu a fost aplicată în termen
de un an de la data săvârşirii, respectiv constatării faptei, dacă prin
lege nu se dispune altfel.
(4) Prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte termene de
prescripţie pentru aplicarea sancţiunilor contravenţionale.
ART. 14
(1) Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie
dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat
contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii.
[…]
CAP. 2 Constatarea contravenţiei
ART. 15
(1) Contravenţia se constată printr-un proces-verbal încheiat de
persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabileşte şi
sancţionează contravenţia, denumite în mod generic agenţi
constatatori.
(2) Pot fi agenţi constatatori: primarii, ofiţerii şi subofiţerii din
cadrul Ministerului de Interne, special abilitaţi, persoanele
împuternicite în acest scop de miniştri şi de alţi conducători ai
autorităţilor administraţiei publice centrale, de prefecţi, preşedinti ai
consiliilor judeţene, primari, de primarul general al municipiului
Bucureşti, precum şi de alte persoane prevăzute în legi speciale.
(3) Ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Ministerului de Interne
constată contravenţii privind: apărarea ordinii publice; circulaţia pe
drumurile publice; regulile generale de comerţ; vânzarea, circulaţia şi
transportul produselor alimentare şi nealimentare, ţigărilor şi
băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau
prin hotărâre a Guvernului.
ART. 16
(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în
mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele,
calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele
personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal,
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
194
ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei
contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost
săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la
aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube
pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se
sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia
în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie;
posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul
amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea
posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se
depune plângerea.
(1^1) În cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără
cetăţenie sau cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-
verbal vor fi cuprinse şi următoarele date: seria şi numărul
paşaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data
eliberării acestuia şi statul emitent. […]
(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal
va cuprinde şi numele, prenumele şi domiciliul părinţilor sau ale altor
reprezentanţi ori ocrotitori legali ai acestuia.
(6) În situaţia în care contravenientul este persoană juridică în
procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la denumirea, sediul,
numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul fiscal ale
acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o reprezintă.
(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul
constatator este obligat să aducă la cunoştinţa contravenientului
dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de
constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la
rubrica "Alte menţiuni", sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.
ART. 17
Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea
agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în
cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei
săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului
constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi
din oficiu.
ART. 18
Contravenientul este obligat să prezinte agentului constatator,
la cerere, actul de identitate ori documentele în baza cărora se fac
menţiunile prevăzute la art. 16 alin. (3). În caz de refuz, pentru
Controlul financiar al afacerilor
195
legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiţeri
şi subofiţeri de poliţie, jandarmi sau gardieni publici.
ART. 19
(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul
constatator şi de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se
află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va
face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate
de cel puţin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde şi
datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura
acestuia.
(2) Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.
(3) În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele
care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
ART. 20
(1) Dacă o persoană săvârşeşte mai multe contravenţii
constatate în acelaşi timp de acelaşi agent constatator, se încheie un
singur proces-verbal. […]
CAP. 3 Aplicarea sancţiunilor contravenţionale
ART. 21
(1) În cazul în care prin actul normativ de stabilire şi
sancţionare a contravenţiilor nu se prevede altfel, agentul constatator,
prin procesul-verbal de constatare, aplică şi sancţiunea.
(2) Dacă, potrivit actului normativ de stabilire şi sancţionare a
contravenţiei, agentul constatator nu are dreptul să aplice şi
sancţiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată
organului sau persoanei competente să aplice sancţiunea. În acest caz
sancţiunea se aplică prin rezoluţie scrisă pe procesul-verbal.
(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ
şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei
săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită
fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul
urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale
ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
[…]
ART. 23
(1) În cazul în care prin săvârşirea contravenţiei s-a cauzat o
pagubă şi există tarife de evaluare a acesteia, persoana imputernicită
să aplice sancţiunea stabileşte şi despăgubirea, cu acordul expres al
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
196
persoanei vătămate, făcând menţiunea corespunzătoare în
procesulverbal.
(2) Dacă nu există tarif de evaluare a pagubei persoana
vătămată îşi va putea valorifica pretenţiile potrivit dreptului comun.
ART. 24
(1) Persoana imputernicită să aplice sancţiunea dispune şi
confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii.
În toate situaţiile agentul constatator va descrie în procesul-verbal
bunurile supuse confiscării şi va lua în privinţa lor măsurile de
conservare sau de valorificare prevăzute de lege, făcând menţiunile
corespunzătoare în procesul-verbal.
(2) În cazul în care bunurile nu se găsesc contravenientul este
obligat la plata contravalorii lor în lei.
(3) Agentul constatator are obligaţia să stabilească cine este
proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte
persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona,
dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor
preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă.
ART. 25
(1) Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va
comunica, în copie, contravenientului şi, dacă este cazul, părţii
vătămate şi proprietarului bunurilor confiscate.
(2) Comunicarea se face de către organul care a aplicat
sancţiunea, în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
(3) În situaţia în care contravenientul a fost sancţionat cu
amendă, precum şi dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu
procesul-verbal, acestuia i se va comunica şi înştiinţarea de plată. În
înştiinţarea de plată se va face menţiunea cu privire la obligativitatea
achitării amenzii la instituţiile abilitate să o încaseze, potrivit
legislaţiei în vigoare şi, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile
de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea
silită.
ART. 26
(1) Dacă agentul constatator aplică şi sancţiunea, iar
contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de
pe acesta şi înştiinţarea de plată se înmânează contravenientului,
făcându-se menţiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul
va semna de primire.
Controlul financiar al afacerilor
197
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi faţă de celelalte persoane
cărora trebuie să li se comunice copia de pe procesul-verbal, dacă sunt
prezente la încheierea acestuia.
(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deşi
prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia,
precum şi a înştiinţării de plată se face de către agentul constatator în
termen de cel mult o lună de la data încheierii.
ART. 27
Comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face
prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la
sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-
un proces-verbal semnat de cel puţin un martor.
ART. 28
(1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel
mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de
la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute
în actul normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această
posibilitate în procesul-verbal. În actul normativ de stabilire a
contravenţiilor această posibilitate trebuie menţionată în mod expres.
Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei
următoare, iar termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală
sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul
primei zile de lucru următoare.
(2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la
Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. S.A. sau la unităţile
Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la
Casa de Economii şi Consemnaţiuni - C.E.C. - S.A. sau la casieriile
autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice
abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de
localitatea pe a carei rază acestea funcţionează, de cetăţenia,
domiciliul sau de reşedinţa contravenientului ori de locul săvârşirii
contravenţiei, precum şi la ghişeul unic din punctele de trecere a
frontierei de stat a României. O copie de pe chitanţă se predă de către
contravenient agentului constatator sau se trimite prin poşta organului
din care acesta face parte, potrivit dispoziţiilor alin. (1).
ART. 29
Dispoziţiile art. 28 se aplică şi în cazurile prevăzute la art. 10
alin. (2), dacă contravenientul achită jumătate din minimul amenzii
prevăzute de actul normativ pentru fiecare dintre contravenţiile
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
198
constatate, fără ca prin totalizare să se depăşească maximul prevăzut
pentru contravenţia cea mai gravă.
ART. 30
(1) Dacă persoana imputernicită să aplice sancţiunea apreciază
că fapta a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale,
constituie infracţiune, sesizează organul de urmărire penală
competent.
(2) În cazul în care fapta a fost urmărită ca infracţiune şi
ulterior s-a stabilit de către procuror sau de către instanţă că ea ar
putea constitui contravenţie, actul de sesizare sau de constatare a
faptei, împreună cu o copie de pe rezoluţia, ordonanţa sau, după caz,
de pe hotărârea judecătorească, se trimite de îndată organului în drept
să constate contravenţia, pentru a lua măsurile ce se impun conform
legii.
(3) Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiunii în cazul
prevăzut la alin. (2) curge de la data sesizării organului în drept să
aplice sancţiunea.
CAP. 4 Căile de atac
ART. 31
(1) Impotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi
de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de
la data înmanarii sau comunicării acestuia.
(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce
priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul
decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării.
ART. 32
(1) Plângerea însoţită de copia de pe procesul-verbal de
constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte
agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze
depunătorului o dovadă în acest sens.
(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată
judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia110
.
110
Dispozitiile alin 1 al art 32 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr.
953/2006 Curtii Constitutionale, publicata in in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 53
din 23/01/2007.
Controlul financiar al afacerilor
199
(3) Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor
prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce
priveşte despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării.
ART. 33
(1) Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi
30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a
persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea,
a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a
oricăror alte persoane în măsura să contribuie la rezolvarea temeinică
a cauzei.
(2) În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui
accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări
menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.
ART. 34
(1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce
verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a
făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat,
administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea
verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte
asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii
confiscării.
(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea
poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la
secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu
este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în fata
instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii.
ART. 35
Plângerile impotriva proceselor-verbale de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor se soluţionează cu precădere.
ART. 36
Plângerea impotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, recursul formulat impotriva hotărârii
judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi orice alte
cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
200
CAP. 5 Executarea sancţiunilor contravenţionale
ART. 37
Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31,
precum şi hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluţionat
plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
ART. 38
(1) Avertismentul se adresează oral atunci când
contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei şi sancţiunea
este aplicată de agentul constatator.
(2) În celelalte cazuri avertismentul se socoteşte executat prin
comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, cu
rezoluţia corespunzătoare.
(3) Dacă sancţiunea a fost aplicată de instanţa prin înlocuirea
amenzii contravenţionale cu avertisment, comunicarea acesteia se face
prin încunoştinţare scrisă.
ART. 39
(1) Punerea în executare a sancţiunii amenzii contravenţionale
se face astfel:
a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori
de câte ori nu se exercită calea de atac impotriva procesului-verbal de
constatare a contravenţiei în termenul prevăzut de lege;
b) de către instanţa judecătorească, în celelalte cazuri.
(2) În vederea executării amenzii organele prevăzute la alin.
(1) vor comunica din oficiu organelor de specialitate, conform
prevederilor legale privind executarea creanţelor bugetare, în a căror
raza teritorială domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, procesul-
verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, neatacat
în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, ori,
după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a
soluţionat plângerea.
(3) Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile
legale privind executarea silită a creanţelor bugetare.
(4) Impotriva actelor de executare se poate face contestaţie la
executare, în condiţiile legii.
ART. 40
Executarea sancţiunilor contravenţionale complementare se
face potrivit dispoziţiilor legale.
Controlul financiar al afacerilor
201
ART. 41
(1) Confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus
aceasta măsura, în condiţiile legii.
(2) În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-
verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau
circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept.
(3) Dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate,
instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se
stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.
ART. 42
În scopul executării despăgubirii stabilite pe baza de tarif
actele prevăzute la art. 39 alin. (2) se comunică şi părţii vătămate, care
va proceda potrivit dispoziţiilor legale referitoare la executarea silită a
creanţelor. […]
CAP. 6 Dispoziţii speciale şi tranzitorii
ART. 44
(1) Sancţiunile prevăzute în prezenta ordonanţă nu se aplică în
cazul contravenţiilor săvârşite de militarii în termen. Procesul-verbal
de constatare se trimite comandantului unităţii din care face parte
contravenientul, pentru a i se aplica măsuri disciplinare, dacă se
constată că acesta este întemeiat.
(2) Dacă prin contravenţia săvârşită de un militar în termen s-a
produs o pagubă sau dacă sunt bunuri supuse confiscării, organul
competent potrivit legii va stabili despăgubirea pe bază de tarif şi va
dispune asupra confiscării. Câte o copie de pe procesul-verbal se
comunică contravenientului, parţii vătămate şi celui căruia îi aparţin
bunurile confiscate. […]
ART. 46
Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, precum şi
celelalte autorităţi ale administraţiei publice care au structuri militare
vor stabili prin regulamentele interne organele competente să constate
şi să aplice sancţiunile în cazul contravenţiilor săvârşite de cadrele
militare şi de angajaţii civili în legătură cu serviciul.
ART. 47
Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile
Codului de procedură civilă.
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
202
ART. 48
Ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ
anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi
sancţionarea contravenţiilor, trimiterea se va socoti făcută la
dispoziţiile corespunzătoare OG nr. 2/2001.
Controlul financiar al afacerilor
203
Prof. univ. dr. Ionel Bostan
204
Bibliografie
1. Bogdan, I., “Strategii de control”, în Strategii manageriale de
firmă, coord. O. Nicolescu, Ed. Economică, Bucureşti, 1998.
2. Bostan, I., Controlul financiar, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
3. Bostan, I., Soroceanu V., Controlul financiar ulterior extern, Ed.
Dosoftei, Iaşi, 2002.
4. Bostan, I., Controlul financiar, Ed. Polirom, Iaşi, 2000.
5. Bostan, I., Controlul fiscal, Ed. Polirom, Iaşi, 2003.
6. Bostan, I., Ţurcanu, V., Instituţia Curţii de Conturi în România şi
Republica Moldova, Ed. Alfa, Academic Collection, Iaşi, 2003.
7. Boulescu, M., Ghiţă, M., Control financiar, Ed. Eficient,
Bucureşti, 1997.
8. Henegaru, L., Control financiar şi expertiză contabilă, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
9. Hoanţă, N., Evaziunea fiscală, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti,
1997.
10. Mihăescu, S., Control financiar bancar, Ed. Sedcom Libris, Iaşi,
2002.
11. Pereş, I., Popovici, D., Bunget, O., Pereş, C., Controlul economic
financiar, Ed. Mirton, Timişoara, 2003.
12. Szabo, I. Al., Controlul financiar suprem în statul de drept, Ed.
Economică, Bucureşti, 2001.
13. Şaguna, Dan-Drosu, Drept financiar şi fiscal, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2006.
14. Ţurlea, E., Control financiar, Ed. Scripta, Bucureşti, 1998.
15. ***Raportul de performanţă al ANAF, MEF, Bucureşti, 2008.
16. ***Raport de activitate, Departamentul pentru Lupta Antifraudă
pe anul 2008, Bucureşti, 2009.
17. ***Legea nr. 82/1991 - legea contabilităţii, republicată în M.Of.,
Partea I, nr. 454 din 18/06/2008.
18. ***Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 - pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale, publicată în M.Of. nr. 672 din 27
iulie 2005.
19. ***Codul de procedură fiscală, adoptat prin O.G. nr. 92 / 2002,
publicat în M.Of. nr. 941 din 29 decembrie 2003.
Controlul financiar al afacerilor
205
20. ***Ordonanţa Guvernului nr. 86 din 28 august 2003, privind
reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, publicată
în M. Of. nr. 624 din 31 august 2003.
21. ***Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind
organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al
României Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările
ulterioare.
22. Ordonanţa de urgenţă nr. 46 din 13/05/2009 privind îmbunătăţirea
procedurilor fiscale şi diminuarea evaziunii fiscal, publicată în
M.Of., Partea I, nr. 347 din 25/05/2009.
23. ***HG nr. 1324 din 4 noiembrie 2009 privind organizarea si
functionarea Garzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial 800
din 24 noiembrie 2009.
24. ***OMFP nr. 889 din 24 iunie 2005 privind aprobarea Normelor
metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din
cadrul Ministerului Finanţelor Publice, publicat în M.Of. nr. 604
din 13 iulie 2005.
25. ***OMFP nr. 1.753 din 22 noiembrie 2004 pentru aprobarea
Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii
elementelor de activ şi de pasiv, publicat în M.Of. nr. 1.174 din 13
decembrie 2004.
26. ***Regulament din 17/01/2008 (Regulament din 2008)
de organizare şi funcţionare a Gărzii Financiare, publicat în M.Of.
nr. 66 din 29/01/2008.
27. www.mfinante.ro
28. http://www.antifrauda.gov.ro/