Download - Diploma - Www.tocilar.ro
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Contabilitatea si gestiunea stocurilor in cadrul unei societati
Cuprinsul capitolului 1 - Prezentarea societăţii comerciale SIAT S.A.
pag.
1.1 - Societatea comercială SIAT S.A. - scurt istoric ......................... 9
1.2 - Obiectele de activitate ale societăţii comerciale SIAT S.A. ......................... 9
1.3 - Poziţia societăţii comerciale SIAT S.A. pe piaţă în raport cu
concurenţa ......................... 10
1.4 - Managemetul şi structura societăţii comerciale SIAT S.A. ......................... 10
1.5 - Sistemul informaţional economic. Circuitul documentelor în
societatea comercială SIAT S.A. ......................... 11
1.6 - Aspecte financiar-contabile în activitatea societăţii comerciale
SIAT S.A. ......................... 13
1.6.1 - Caracteristici generale - legătura capital social, număr
de salariaţi, cifră de afaceri, venituri ......................... 13
1.6.2 - Prezentarea şi analiza datelor din situaţiile financiare
anuale - bilanţul contabil, contul de profit şi prierdere;
indicatori de eficienţă ......................... 16
Capitolul 1 - Prezentarea societăţii comerciale SIAT S.A.
1.1. - Societatea comercială SIAT S.A. - scurt istoric
Societatea înfiinţată în 1978 ca Centrul de Cercetări pentru Automatica Bucureşti
(CCAB) cu principal beneficiar Ministerul Apărării s-a transformat în anul 1991 în societatea
pe acţiuni cu acţionar principal F.P.S. 100 % parcurgând un proces continuu de restructurare
şi modernizare. Noua denumire SIAT S.A. (Sisteme Informatice pentru Automatizări) este
înregistrată la Registrul Comerţului cu nr. J/40/12242/1991. În prezent societatea fiinţează ca
o unitate economică de tip Holding cu activităţi de cercetare-dezvoltare, proiectare şi
Pagina 24 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
producţie bine definite situându-se în topul primelor 10 firme în clasamentul Camerei de
Comerţ şi Industrie a României la categoria firme mijlocii.
Societatea comercială SIAT S.A. este situată în nordul Bucureştiului în cadrul
platformei Pipera şi deţine trei sedii. Sediul principal al societăţii se află în Calea Floreasca
nr.169, sector 1 cod poştal R 72321, Bucureşti, România. Celelalte sedii se situează în
bulevardul Dimitrie Pompeiu nr.5 şi bulevardul Dimitrie Pompeiu nr.12. Suprafaţa cumulată
pentru cele 3 sedii este de 18.000 m2 cladiri şi 10.000 m2 teren înconjurător. Distanţa dintre
cele trei sedii este de aproximativ 1 km. Din totalul suprafeţei construite mai mult de 60 %
este reprezentată de spaţii de producţie, restul fiind destinat funcţionării laboratoarelor de
cercetare-proiectare, tehnologie şi compartimentelor funcţional-administrative.
Referinţe şi afilieri: societatea se situează la ora actuală pe locul 2 în ierarhia firmelor
mijlocii prestatoare de servicii profesionale stabilit de Camera de Comerţ şi Industrie a
Municipiului Bucureşti pentru anul 2000. Pentru activitatea realizată şi produsele obţinute în
1996 SIAT a fost distins cu al 25-lea Premiu Internaţional al Calităţii Paris 1997, acordat de
Editorial Office şi Club Leader-ilor comerciali din Spania. Produsele şi serviciile SIAT au
fost remarcate şi apreciate prin premii la manifestările expoziţionale la care a participat
CERF 94, TIB 95, 96, 97, 98, 99 2000, SIR 2000, TIBCO 96, ROMURB 95, 96, 97, IFOBO
96, CIR 2001, RECLAMA 2001. Societatea deţine şi titlul de antreprenor agreat de Primăria
Capitalei în domeniul dispozitive inteligente de semaforizare.
1.2. - Obiectele de activitate ale societăţii comerciale SIAT S.A.
Domeniile de activitate ale societăţii comerciale sunt organizate pe două divizii şi
anume în primul rând activitatea de cercetare ce are ca suport programe strategice coordonate
de directori de programe, iar în ultimul rând activitatea de producţie în flux, adaptabilă
portofoliului de comenzi anuale, coordonata de directorul de programe. Aceste activităţi se
concretizează în mod real în următoarele obiective:
Activitatea de CERCETARE: Activitatea de PRODUCŢIE:
inginerie de sistem pentru automatizări. producţie de suporturi publicitare.
sisteme de conducere procese. prelucrări metalice: Fe, Al.
software de proces. proiectare asistată de calculator.
sisteme informatice şi baze de date. echipamente şi produse de reclamă.
Pagina 25 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
aparate electronice de măsura şi control. asamblări echipamente electronice.
aplicaţii multimedia. vopsire suprafeţe metalice în câmp
electrostatic.
dezvoltare şi transfer tehnologic. sudură.
aplicaţii GIS. prelucrări mecanice la rece.
tehnoredactare computerizată. echipamente şi aparatură electronică şi
electrotehnică.
management proiecte, programe. dezvoltare, inovare.
Aşa cum am amintit mai sus activitatea în SIAT SA este structurată pe programe,
coordonate de directori de program pentru următoarele domenii: mediu, transport, medicină,
agricultură, aparare naţională, adverting, artă-cultură.
1.3. - Poziţia societăţii comerciale SIAT SA pe piaţă în raport cu concurenţa
Acest aspect al plasării societăţii comerciale SIAT S.A pe piaţă trebuie tratat în
funcţie de cele două mari domenii de activitate ale societăţii astfel din punct de vedere al
producţiei societatea ocupă o poziţie dominantă în segmentul producătorilor de suporturi
publicitare bazată pe: fexibililitate; dezvoltarea continuă a gamei de produse; asigurarea de
servicii conexe; politica de lansare a produselor stea; tehnologie în continuă modernizare;
expansiune pe alte pieţe (export) prin promovarea susţinută cu rezultate încurajatoare pe piaţa
ţărilor limitrofe (Bulgaria, Moldova, Ucraina, Ungaria). Clienţii tradiţionali au fost câştigaţi
şi păstraţi, SIAT S.A. devenind furnizorul principal al primelor patru firme de media din
România.
Concurenţa din partea firmelor de profil autohtone este slabă atat din punct de vedere
cantitativ (numar mic de societăţi în toată ţara), cât şi din punct de vedere calitativ datorită
specificului tehnologiei avansate necesare şi în continua dezvoltare care necesită un efort
constant şi semnificativ de investiţii şi reinvestiţii. Concurenţa din partea firmelor de renume
din vest s-a manifestat pregnant în ultimii 2-3 ani datorită perceperii pieţei naţionale de media
ca o piaţa dinamică în continuă ascensiune.
Privind din cealaltă parte a activităţii adică în domeniul cercetării concurenţa este
acerbă datorită marilor instituţii naţionale cu acelaşi profil care au avantajul unui nume
cunoscut pe piaţă şi a unei infrastructuri în teritoriu implementată şi dispusă pe o arie
considerabilă. Societatea comerială SIAT S.A. şi-a câstigat o poziţie competitiva în cele şapte
Pagina 26 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
domenii de activitate unde a generat şi dezvoltat programe specifice reuşind să-şi creeze un
nume şi să-şi câştige clienţii printr-o politică agresivă de promovare, prin asociere şi
cooperare cu firme renumite, prin atragerea de fonduri din exterior inclusiv prin asociere cu
parteneri economici străini. Cu toate acestea evoluţia regresivă manifestată la nivel naţional
pe piaţa cercetării nu a putut fi evitată.
Printr-o politică coerentă de activitate orientată spre piaţă, spre profit societatea SIAT
a reusit să câştige, să consolideze şi să menţină un nume, o marcă şi o recunoaştere în zonele
sale de competenţă. Acest mediu economic este constituit din :
A ) CLIENŢI1 tradiţionali, câstigaţi, mari, medii, mici
B ) FURNIZORI tradiţionali, câstigaţi, mari, medii, mici
C ) ASOCIAŢI2 prin asociere: imobiliară; de afaceri; pe termen lung; temporară;
conjuncturală.
D ) COLABORĂRI pe lucrări; pe teme; pe programe;
1.4. - Managemetul şi structura societăţii comerciale SIAT S.A.
Societatea dispune de un program managerial conceput şi structurat strategic în ideea
realizării unei mobilităţi maxime în relaţia cu piaţa, proprie structurilor descentralizate
organizate matricial. Suportul material, informaţional, logistic este realizat de: organizarea
activităţii pe centre de excelenţă; sistem informatic funcţional (Argus) conectat la interent;
sistem integrat de urmărire şi control pentru asigurarea calităţii conform ISO 9000.
Societatea comercială SIAT S.A. a parcurs şi finalizat mai multe etape de
modernizare, restructurare prin efort propriu, dar şi cu asistenţă financiară logistică din partea
PHARE, castigată pe bază de licitaţie în cadrul programului "Restructurarea sistemului
stiinţific şi tehnologic din România".
Organele de conducere ale unităţii trebuie să asigure cadrul de coordonare şi
conducere capabile să împleteasca respectarea programelor de dezvoltare economico-socială
cu autonomia unităţii şi asigurarea rentabilităţii acesteia. Toate deciziile adoptate de aceste
organe trebuie să urmărească accelerarea dezvoltării producţiei pe baza tehnicii moderne,
îmbunătăţirea permanentă a calităţii produselor, realizarea de profit, asigurarea protecţiei
mediului înconjurător şi cointeresării mai directă a salariaţilor în realizarea scopurilor pe care
1 Lista principalilor clienţi ai societăţii SIAT S.A este prezentată în ANEXA 1.2 Lista principalilor asociaţi şi colaboratori ai societăţii SIAT S.A. este prezentată în ANEXA 2.
Pagina 27 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
şi le propune societatea, care să se reflecte în sporirea veniturilor acestora. Potrivit
prevederilor legale Adunarea Generală a Asociaţilor adoptă hotărâri ce sunt obligatorii pentru
Consiliul de Administraţie, acesta adoptând decizii pentru aducerea la îndeplinire a
hotărârilor menţionate, pe baza cărora Directorul General emite ordine ce se referă fie la
operaţionalizarea hotărârilor şi deciziilor adoptate de organele de conducere, fie la
soluţionarea problemelor operative de conducere.
Comisiile care funcţionează pe lângă organele de conducere au rol de a informa şi
sprijini organele de conducere ale unităţii în luarea deciziilor. Aceste comisii colaborează
strâns cu compartimentele de muncă ale unităţii.
Referindu-ne la modalităţile de promovare şi recompensare a personalului putem
afirma că două mecanisme de promovare funcţionează în societatea comercială SIAT S.A.:
ierarhia tehnică în cadrul colectivelor pe domenii de expertiză specifice şi ierarhia
managerială în cadrul programelor strategice. Sistemul de recompense este stabilit în funcţie
de realizările şi aportul fiecărui membru al echipei SIAT SA.
1.5. - Sistemul informaţional economic. Circuitul documentelor
În cadrul acestui sistem un rol principal în cadrul societăţii coemrciale SIAT S.A. îl
deţine biroul contabilitate. Acesta asigură îndeplinirea hotărârilor organului ierarhic superior
(director economic) şi a conducerii unităţii şi răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune
condiţii a evidenţei valorilor patrimoniale din unitate, precum şi de îndeplinirea controlului
financiar preventiv. Atribuţiile acestui birou sunt următoarele:
asigură şi răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a contabilităţii
valorilor patrimoniale;
asigura efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile privind: fondurile fixe
şi calculul amortizării acestora, mijloacele circulante, cheltuielile de producţie şi circulaţie şi
calculul costurilor, investiţiile şi rezultatele financiare;
asigură respectarea cu stricteţe a prevederilor legale privind integritatea patrimoniului
şi ia toate măsurile legale pentru reintegrarea acestuia în cazul în care a fost păgubit;
organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale, urmăreşte
definitivarea, potrivit legii a rezultatelor inventarierii;
întocmeşte lunar balanţa de verificare pentru conturile sintetice şi analitice şi
urmăreşte concordanţa dintre acestea;
Pagina 28 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
prezintă spre aprobare Consiliului de Administraţie situaţiile financiare şi raportul
explicativ, participă la analiza rezultatelor economice şi financiare pe baza datelor din bilanţ
şi urmăreşte modul de aducere la îndeplinire a sarcinilor ce-i revin din procesul verbal de
analiză;
participă la organizarea, perfecţionarea sistemului informaţional, aplică măsurile de
raţionalizare şi simplificare a lucrărilor de evidenţă contabilă, de mecanizare şi automatizare
a prelucrării datelor.
exercită, potrivit legii, controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea,
oportunitatea şi economicitatea operaţiunilor.
Principalele operaţii ale acestui birou sunt transmiterea de situaţii şi documente
contabile precum şi primirea de astfel de documente după cum urmeză:
Biroul contabilitate -transmite Biroul contabilitate - primeşte
situaţii financiare şi documentaţii de scădere
din gestiune.
indicatori metodologici.
documentele de evidenţă primară pentru
activitatea proprie.
situaţii rezultate din prelucrarea
documentelor de evidenţă primară pentru
activitatea proprie.
situaţii contabile privind realizarea
investiţiilor.
date pentru analiza economico-financiară pe
bază de bilanţ şi procese verbale de recepţie.
date contabile pentru analiza situaţiei
economico-financiare.
planuri financiare, extrase de cont şi
documentele din relaţiile cu clienţii şi
furnizorii.
situaţia stocurilor. documente primare privind mişcarea
salariilor, materiale privind inventarele
gestiunii, documentaţii privind casările.
situaţii contabile privind realizările. documente de livrarea a produselor.
date contabile privind realizarea obligaţiilor
faţă de terţi cu privire la prestaţiile realizate
către aceştia.
documente privind consumurile de materiale
auxiliare şi manopera.
situaţii contabile privind nivelul cheltuielilor
şi al veniturilor.
documente privind consumul de carburanţi,
lubrefianţi şi prestăţii efectuate.
situaţii contabile privind datoriile şi creanţele
Pagina 29 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
faţă de terţi, precum şi faţă de bugetul de stat.
Un alt aspect foarte important îl reprezintă circuitul principalelor documente
financiar-contabile în cadrul societăţii comerciale SIAT S.A., pe scurt acesta putându-se
prezenta sub forma tabelului de mai jos:
Documentul Compartimentul
care predă
Compartimentul
care primeşte
Termen de predare
Centralizatorul privind
intrările şi ieşirile de
materiale auxiliare
contabilitate-
analitică /
gestiune
contabilitate-
financiar
18 ale fiecărei luni
pentru luna expirată.
Centralizatorul intrărilor
pe fiecare furnizor
contabilitate-
financiar
contabilitate-
financiar
18 ale fiecărei luni
pentru luna expirată.
Centralizatorul pentru
facturile emise
contabilitate-
financiar
contabilitate-
financiar
18 ale fiecărei luni
pentru luna expirată.
Centralizator pe fel de
prestaţie executată
contabilitate-
gestiune
contabilitate-
financiar
18 ale fiecărei luni
pentru luna expirată.
Situaţia avansurilor
primite de la clienţi
contabilitate-
financiar
contabilitate-
financiar
18 ale fiecărei luni
pentru luna expirată.
Situaţia trezoreriei contabilitate-
financiar
contabilitate-
financiar
18 ale fiecărei luni
pentru luna expirată.
Situaţia privind calculul
impozitului pe profit
contabilitate-
financiar
contabilitate-
financiar cu
avizarea
Administraţiei
Financiare
24 ale fiecărei luni
pentru luna expirată, cu
respectarea prevederilor
legale.
Balanţa de verificare contabilitate-
financiar
contabilitate-
financiar
18 ale fiecărei luni
pentru luna expirată, cu
respectarea prevederilor
legale.
Decontul TVA - declaraţia
privind obligaţiile de plată
contabilitate-
financiar
contabilitate-
financiar cu
25 ale fiecărei luni
pentru luna expirată, cu
Pagina 30 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
la bugetul de stat avizarea
Administraţiei
Financiare
respectarea prevederilor
legale.
1.6. - Aspecte financiar - contabile în activitatea societăţii comerciale SIAT S.A.
1.6.1. - Caracteristici generale - legătura capital social, număr de salariaţi, cifră de
afaceri, venituri
Societatea comercială SIAT S.A. aplică în desfăşurarea activităţii financiar-contabile
reglementările Ordinului nr.94/ 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate, întrepătrunse bineînţeles cu Legea contabilităţii 82/24
decembrie 1991 republicată şi completată.
Din punct de vedere managerial şi structural societatea are un program managerial
strategic conceput şi structurat astfel încât asigura o mobilitate maximă în relaţia cu piaţa, o
structură organizatorică matricială descentralizată, organizată în centre de competenţă.
Capitalul social al societăţii în valoare de de 7.629.250.000 lei este împărţit în funcţie
de ponderea (structura) acţionarilor astfel (figura 1):
Sructura acţionarilor
FPS 50,86 %
Societatea de investiţii Muntenia 15,53 %
Acţionari privaţi 33,74 %
Managerul general 0,14 %
În cele ce urmează vom prezenta analiza principalilor indicatori specifici unei
societăţi comerciale şi anume ponderea veniturilor obţinute (figura 2) şi cifra de afaceri
(figura 3), indicatori care vor fi analizaţi împreună datorită strânsei conexinui dintre aceştia,
ponderea veniturilor regăsindu-se în cifra de afaceri. Coroborat cu aceştia o mare importanţă
o are gradul de specializare a personalului (figura 4 ), pregătira profesionala a acestuia în
toate domeniille de activitate şi la toate nivelurile ierarhice având o mare implicaţie în bunul
Pagina 31 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
mers al activităţii societăţii, efectele acestui "indicator" regăsindu-se în final în evoluţia cifrei
de afaceri.
Aşadar vom începe cu primul indicator şi anume ponderea veniturilor la cifra de
afaceri care se prezintă după cum urmează:
Ponderea veniturilor obţinute
Producţie - 57 %
Cercetare - 23%
Servicii ştiinţifice - 10 %
Alte venituri - 10%
Referindu-ne la activitatea managementului societăţii, aceasta a înregistrat în timp o
evoluţie crescătoare a cifrei de afaceri, evoluţie trasată în principal de către cele două domenii
principale de activitate producătoare de venituri, respectiv cea de producţie şi cea de cercetare
ale societăţii SIAT S.A. Însă pentru a putea să exprimăm un set de concluzii coerente,
ancorate în realitate referitoare la valorile pozitive şi crescătoare ale cifrei de afaceri trebuie
să analizăm separat evoluţia celor două domenii de activitate ale societăţii, analiză ce este
efectuată în tabloul de mai jos:
Producţie
în plină evoluţie datorită :
Cercetarea
stadiu staţionar chiar regresiv datorită:
nivelul cantitativ şi calitativ al produselor
şi serviciilor în domeniul media şi
prezentare marfă este în creştere
accentuată.
pătrunderea de produse din import cu nivel
tehnologic superior şi cu o susţinere
promoţională de un înalt nivel financiar.
evoluţia real pozitivă a posibilităţilor de
prelucrare la standarde superioare de
calitate şi aspect este datorată unei
puternice infuzii tehnologice manifestată
prin posibilitatea folosirii unor aparate,
utilaje şi a unei SDV-istici superioare.
desele schimbări la nivel organizatoric şi
decizional suferite de organul administrativ
coordonator (MTC-ANSTI), transferarea
responsabilităţilor şi resurselor financiare la
diferite noi instituţii (societăţi nonprofit) au
determinat o repartiţie neuniformă a acestor
fonduri către unităţile executante.
Pagina 32 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
apariţia şi dezvoltarea accelerată a
activităţii în domeniul media şi prezentare
marfă a generat o cerere în continuă
creştere pentru suporturile materiale de un
nivel cantitativ şi calitativ ridicat.
a rezultat o piaţă cu o cerere în continuă scădere
şi cu posibilităţi de finanţare în continuă
descreştere.
activitatea în domeniu s-a restrâns continuu
determinând migrări semnificative de personal
(în exterior sau în alte domenii de activitate).
piaţa în expansiune, creşterea continuă a
cererii pe fondul unei oferte diversificate şi
în cadrul unui mediu concurenţial cu un
mare potenţial în special datorită ofertei de
produse din import.
concurenţa a devenit accentuată cu mutarea
centrului de interes spre formularistica de
obţinere a contractelor în detrimentul
concepţiilor cercetării propriu-zise.
ca o mişcare neexploatată suficient în piaţa
cercetării se află programele cu finanţare externă
prin diferite organisme şi organizaţii externe sau
autohtone astfel că există la ora actuală un
potenţial financiar investiţioanl neexploatat
suficient cu resurse semnificative.
În aceste condiţii după ce s-a vizualizat această imagine de ansamblu a situaţiei celor
două principale activităţi ale firmei putem preciza unele concluzii cu privire la evoluţia cifrei
de afaceri (figura 3). Creşterea cifrei de afaceri s-a realizat preponderent pe baza activităţii de
producţie a societăţii comerciale şi anume a divesificării permanente a produselor executate
atât calitativ cât şi cantitativ nu numai pe piaţa internă cât şi pe cea externă, diversificare ce a
fost posibilă printre altele datorita tehnicii în care s-a investit constant. Ponderea activităţii de
cercetare în cifra de afaceri este inferioară activităţii de producţie, pondere motivată de
aspectele prezentate în tabelul de mai sus, putându-se concluziona că nu aceasta este
elementul definitoriu pentru evoluţia cifrei de afaceri sau că este imporant într-o mică
masură. Restul cifrei de afaceri este alcătuit din ponderi ale unor categorii de servicii ce nu
fac obiectul imediat al activităţii societăţii şi sunt nesemnificative.
Un alt aspect important cu implicaţii majore în desfăşurarea bunei activităţi a
societăţii comerciale SIAT S.A. este dat de profesionalismul forţei de muncă ce se reflectă în
Pagina 33 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
structura personalului implicat în activitatea de conducere, producţie, cercetare şi
administraţie. Aşa cum am mai arătat societatea este preocupată într-o mare măsură de acest
aspect având colaborări sub forma schimbului de experienţă şi nu numai cu mari universităţi
din afara şi corporaţii internaţionale1, fapt ce se reflectă în ponderea ridicată a personalului cu
studii superioare (44 %) şi a celui cu studii medii (17 %) din totalul personalului.
Structura personalului
personal administrativ şi servicii -15%
personal producţie -24%
personal cu studii superioare -44%
personal cu studii medii -17%
1.6.2. - Prezentarea şi analiza datelor din situaţiile financiare anuale - bilanţul
contabil, contul de profit şi prierdere; indicatori de eficienţă
Toate datele pe care le vom prezenta în continuare sunt culese sau prelucrate din
situaţiile financiare de închidere ale exerciţiilor financiare 1.01.2001 - 31.12.2001 respectiv
1.01.2002 - 31.12.2002. Situaţiile financiare ale acestor exerciţii sunt prezentate în copii după
original la sfârţitul acestei lucrări (în ANEXE FINALE ale acestei lucrări). Pentru a ne putea
forma o imagine de ansamblu într-un timp cât mai scurt asupra situaţiei societăţii comerciale
SIAT S.A. cât şi pentru "imprimarea" unei opinii rapide şi realiste asupra evoluţiei financiare
ale acestei societăţi în perioada 2000 - 2002 am ales prezentarea comparativă a datelor după
cum urmează.
-mii lei- anul 2000 anul 2001 anul 2002
TOTAL ACTIV 25.444.636 27.744.593 28.860.169
CIFRA DE AFACERI 15.052.643 12.951.482 19.201.621
REZULTATUL NET AL
EXERCIŢIULUI
9.798.554
(profit)
5.868.789
(profit)
5.760.010
(profit)
Activele imobilizate:
1 Lista colaboratorilor poate fi urmărită în ANEXA 2
Pagina 34 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
ANUL 2001: faţă de anul 2000 au înregistrat o scădere de 317.816 mii lei pe structură
înregistrându-se creşteri la imobilizările necorporale de 147.999 mii lei, scădere cu 168.545
mii lei la imobilizările corporale şi o diminuare a imobilizărior financiare cu 297.270 mii lei.
ANUL 2002: faţă de anul 2001au înregistrat o scădere de 157.822 mii lei pe structură
înregistrându-se diminuări la imobilizările necorporale de 145.053 mii lei, creştere cu
534.256 mii lei la imobilizările corporale şi o diminuare a imobilizărior financiare cu 231.381
mii lei.
Activele circulante:
ANUL 2001: au înregistrat o creştere faţă de anul 2000 de 2.268.546 mii lei ponderea
cea mai mare având-o:
-alte creanţe 35.66 %
-clienţii 31.29 %
-conturi la bănci în lei 27.01 %
Ponderea mare a clienţilor în cadrul activelor circulante se datorează greutăţii cu care
aceştia sunt încasaţi. Aceleaşi probleme sunt înregistrate şi la asocieri şi închirieri, alţi
debitori.
ANUL 2002: au înregistrat o creştere faţă de anul 2001 de 1.259.075 mii lei, ponderea
elementelor componente fiind următoarea.
-stocuri 5.39 %
-creanţe 78.90 %
-casa şi conturi la bănci 15.71 %
Ponderea mare a creanţelor în cadrul activelor circulante se datoreză greutăţii cu care
sunt încasaţi clienţii, asociaţii, alţi debitori.
Capitalurile proprii:
ANUL 2001: au înregistrat o creştere de 105,83% ca urmare a creşterii rezervelor
rezultate în urma repartizării profitului la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat
conform OG nr.64/2001.
ANUL 2002: au înregistrat o creştere de 105,43% ca urmare a creşterii rezervelor
rezultate în urma repartizării profitului la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat
conform OG nr.64/2001.
Datoriile societăţii:
Pagina 35 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
ANUL 2001: au crescut faţă de anul 2000 cu 1.051.448 mii lei ca urmare a încheierii
de contracte de cercetare la care participă şi societăţile terţe cât şi a fondurilor constituite din
repartizarea profitului (participarea salariaţilor la beneficiu, dividende, impozit pe dividende)
şi datorii cu termen de plată în anul 2002 (impozit pe profit, TVA, impozit pe salarii, CAS,
CASS).
ANUL 2002: au crescut faţă de anul 2001 cu 742.265 mii lei ca urmare a încheierii de
contracte de cercetare la care participă şi societăţile terţe cât şi a fondurilor constituite din
repartizarea profitului (participarea salariaţilor la beneficiu, dividende, impozit pe dividende)
şi datorii cu termen de plată în anul 2003 (impozit pe profit, impozit pe salarii, CAS, CASS).
Situaţia stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie pe perioada analizată se poate
prezenta sub forma tabelului de mai jos:
Elemente de stocuri (mii lei). anul 2000 anul 2001 anul 2002
materii prime. 495.607 573.033 454.963
materiale consumabile. 101.404 107.890 95.369
obiecte de inventar şi baracamente. 2.201 1.145 1.750
producţie în curs de execuţie. 325.171 - 294.949
semifabricate, produse finite, produse
reziduale.
48.989 268.130 235.016
stocuri aflate la terţi. - 25 -
animale. - - -
mărfuri şi ambalaje. 197 197 22.384
TOTAL STOCURI 973.569 950.420 1.104.404
Se observă ca stocurile de materii prime au cea mai ridicată valoare la sfârşitul
exerciţiului anului 2001 în timp ce la sfărşitul anului 2002 acestea înregistrează o scădere de
118.070 mii lei. Materialele consumabile au scăzut în anul 2002 fată de anul 2001 cu 12.521
mii lei. Cea mai spectaculoasă evoluţie o prezintă producţia în curs de execuţie care la
sfârşitul anului 2001 nu a înregistrat nici o valoare pentru ca mai apoi să crească pe parcursul
exerciţiului următor la valoarea de 294.949 mii lei. Semifabricatele, produsele finite şi
produsele reziduale prezintă o uşoră scădere faţă de anul 2001 de 33.114 mii lei.
Pagina 36 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Contul de profit şi pierdere se prezintă comparativ astfel:
anul 2001 anul 2002
CONTUL DE PROFIT ŞI
PIERDERE
valori:
(mii lei)
ponderi:
(mii lei)
valori:
(mii lei)
ponderi:
(mii lei)
Venituri totale: 19.739.497 100.00 23.409.092 100.00
venituri din exploatare 15.509.184 78,57 20.907.613 89.31
venituri financiare 2.452.727 12,43 1.103.919 4.72
venituri excepţionale 1.777.586 9.01 1.397.560 5.97
Cheltuieli totale 11.917.121 100.00 15.671.615 100.00
cheltuieli de exploatare 11.578.762 97,16 15.134.017 96.57
cheltuieli financiare 437 0.00 10.134 0.06
cheltuieli excepţionale 337.922 2,84 527.456 3.37
rezultatul din exploatare 3.930.422 50.25 5.773.596 74.62
rezultatul financiar 2.452.290 31.35 1.093.785 14.14
rezultatul excepţional 1.439.664 18.40 870.095 11.25
rezultatul brut 7.822.376 100.00 7.737.476 100.00
ANUL 2001: Ponderea mare a rezultatului financiar în cadrul rezultatului brut se
datorează dobânzilor încasate la depozitele bancare constituite de societate.
ANUL 2002: Ponderea mare a rezultatului financiar în cadrul rezultatului brut se
datorează dobânzilor încasate la depozitele bancare constituite de societate cât şi a dobânzilor
provenite în urma vânzărilor de active.
Repartizarea profitului:
Repartizarea profitului a fost facută în conformitate cu OG 64/2001 privind
repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale
cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome şi a Ordinului
Ministerului Finanţelor Publice nr. 2332/2001.
Repartizarea profitului anul 2001 anul 2002
Pagina 37 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
EXPLICAŢIA valori:
mii lei
valori:
mii lei
profit brut 7.822.376 7.737.476
impozit pe profit 1.953.587 1.977.466
profit net 5.868.789 5.760.010
rezerve legale 107.159 0
participarea managerului la profit 43.212 0
rezerve constituite ca surse proprii de finanţare 909.841 1.044.669
partciparea salariaţilor la profit 480.858 471.534
dividende de platit 4.327.719 4.243.807
Indicatori economico-financiari ai rezultatelor. Câţiva dintre aceşti indicatori au
următoarele valori pe perioada analizată:
INDICATOR anul 2001 anul 2002
-rata profitului net 45.31% 29.998 %
-rata rentabilităţii exploatării 30.35% 30.068 %
-rata rentabilităţii economice 14.17% 28.482 %
-productivitatea muncii 152.37 mil
lei/salariat
281.472 mil
lei/salariat
-perioada de recuperare a creanţelor 400.02 zile 321.491 zile
-perioada de rambursare a datoriilor 238.80 zile 160.487 zile
-rotaţia stocurilor 13.63 rotaţii/an 17.386 rotaţii/an
-lichiditatea generală 2.27 % 2.429 %
-lichiditatea parţială (intermediară) 2.16 % 2.298 %
-ponderea cheltuielilor cu personalul în valoarea
adăugată
47,23 % 50.336 %
La indicatorii de eficienţă, faţă de anul 2001 s-au înregistrat îmbunătăţiri la
majoritatea poziţiilor ceea ce denotă o atentă urmărire a lor şi cresterea eficienţei societăţii. În
anul 2002 a crescut rata rentabilităţii economice cu 14,3 procente, productivitatea muncii cu
Pagina 38 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
184,73 %, perioada de recuperare a creanţelor a scăzut cu 78.53 zile, iar perioada de
rambursare a datoriilor cu 78.31 zile.
În scopul îmbunătăţirii activităţii economico-financiare se propune:
PE ANUL 2002: reducerea perioadei de rambursare a datoriilor şi de recuperare a
creanţelor prin notificări şi darea în judecată a rău platnicilor; urmărirea permanentă a
costuilor de exploatare şi a consumurilor energetice în vederea diminuării acestora;
identificarea cheltuielilor pe locurile de costuri care le generează şi actionarea asupra lor în
sensul reducerii; extinderea numărului de beneficiari şi a gamei de produse din cadrul secţiei
de producţie.
PE ANUL 2003: reducerea perioadei de rambursare a datoriilor şi de recuperare a
creanţelor prin notificări şi darea în judecată a rău platnicilor; urmărirea permanentă a
costurilor de exploatare şi a consumurilor energetice în vederea diminuării acestora;
diminuarea stocurilor şi a vitezei lor de rotaţie prin utilizarea materialelor existente în stoc şi
o aprovizionare cât mai juduciaosă; extinderea numărului de beneficiari şi a gamei de
produse din cadrul secţiei de producţie; extinderea unor colaborări în cadrul departamentului
de producţie pentru diversificarea produselor şi cresterea gradului de ocupare a forţei de
muncă din acest sector; mărirea numărului de contracte directe cu terţii pentru rentabilizarea
departamentului de cercetare.
Pagina 39 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Cuprinsul capitolului 2 - Delimitări şi strucuturi privind stocurile
pag.
2.1 - Criterii de recunoaştere a activului şi legi de recunoaştere a
stocurilor ......................... 25
2.1.1 - Stocurile, parte integrată a bilanţului contabil ......................... 25
2.1.2 - Definiţii contabile premergatoare şi definiţile
stocurilor ......................... 26
2.1.2.1 - Definirea activului ......................... 26
2.1.2.2 - Definirea stocurilor ......................... 28
2.2 - Prezentarea stocurilor ......................... 29
2.2.1 - Clasificarea stocurilor ......................... 29
2.2.2 - Structuri contabile informaţionale ......................... 31
2.2.3 - Elementele sistemului informaţional contabil ......................... 32
2.2.4 - Prezentarea informaţiilor ......................... 34
2.3 - Evaluarea stocurilor ......................... 34
2.3.1 - Evaluarea la intrare (curentă) ......................... 35
2.3.1.1 - Tehnici de evaluare a costurilor ......................... 37
2.3.1.1.1 - Metoda costului standard ......................... 37
2.3.1.1.2 - Metoda preţului de vănzare cu amănuntul
......................... 39
2.3.2 - Evaluarea la inventar ......................... 40
2.3.2.1 - Metode de gestiune a stocurilor ......................... 41
2.3.2.1.1 - Inventarul permanent ......................... 41
2.3.2.1.2 - Inventarul intermitent ......................... 42
2.3.3 - Evaluarea la ieşirea din gestiune ......................... 43
2.3.4 - Evaluarea la întocmirea bilanţului ......................... 47
2.4 - Rolul provizioanelor pentru deprecierea stocurilor în prezentarea
informaţiilor contabile ......................... 48
2.5 - Aspecte fiscale - T.V.A. ......................... 50
2.5.1 - Principalele caracteristici TVA. ......................... 51
2.5.2 - Reduceri de preţ în operaţiile cu stocuri, aspecte,
consecinţe ......................... 52
Pagina 40 din 170
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
2.5.3 - Aplicaţii practice privind aspectele fiscale în operaţii
cu stocuri ......................... 53
Pagina 41 din 170
Capitolul 2 - Delimitări şi structuri privind stocurile
2.1. - Criterii de recunoaştere a activului şi legi de recunoaştere a stocurilor
2.1.1. - Stocurile, parte integrată a bilanţului contabil
Pentru a putea defini şi întelege pe deplin rolul stocurilor în cadrul contabilităţii
considerăm că trebuie să facem o scurtă prezentare a întregului tablou din care acestea fac
parte, tablou intitulat “bilanţ contabil”.
Bilanţul contabil este o reprezentare grafică, textuală, standardizată, o transpunere în
etalon monetar a tuturor elementelor care apar în procesul funcţionării unei întreprinderi.
Putem afirma prin urmare că bilanţul contabil este o reprezentare fidelă a patrimoniului.
Ce se înţelege însă prin patrimoniu? În momentul actual această noţiune "patrimoniu",
este considerată deja învechită, depaşită, foarte mulţi specialişti în domeniul contabil
influenţaţi de către contabilitatea anglo-saxonă1 înlocuind această noţiune cu conceptul de:
capitaluri proprii + datorii. Această mutare s-a facut datorită faptului ca "patrimoniul" nu îşi
mai îndeplineşte rolul său iniţial nemaicorespunzând cu realitatea din ziua de azi în timp ce
noţiunea de capitaluri proprii + datorii este destul de "încapătoare" pentru toate exigenţele
lumii contabile din zilele noastre. Totuşi ne vom opri asupra a doua definiţii ale
"patrimoniului". Prima definiţie priveşte patrimoniul ca un întreg care se poate diviza în
unităţile ce îl compun: Patrimoniul este format din ansamblul bunurilor (corporale şi
necorporale), al drepturilor şi al obligaţiilor ce caracterizează situaţia unei entităţi
patrimoniale la un moment dat2. Cea de a doua definiţie priveşte patrimoniul de la simplu la
complex, de la particular la general: bunurile materiale şi băneşti aduse de fiecare asociat
drept aport, precum şi acelea pe care societatea le dobândeşte ulterior alcătuiesc laolaltă
patrimoniul societăţii comerciale3.
Ca o concluzie, cea mai "încăpătoare" noţiune valabilă pentru timpul prezent este
aceea de capitaluri proprii + datorii. Prin "patrimoniu", avem tendinţa, analizând doar acest
cuvânt să considerăm doar elementele pozitive pentru întreprindere (bunurile) neluând în
calcul elemetele "negative" (datoriile), în schimb, capitaluri proprii + datorii deja ne
1 Notă: principalele doctrine contabile din zilele noastre respectiv cea franceză şi cea anglo-saxonă (americană) sunt prezentate mai pe larg la punctul: 2.1.2.1. -Definirea activului.2 Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu - Tratat de contabilitate financiară vol. 1, Editura Economică, Bucureşti 1998, pag.75.3 Mihai Ristea, Corina Cucu, Corina Lazarescu - Contabilitatea întreprinderii vol. 1, Editura Mărgăritar, Bucureşti 1999, pag.11.
Pagina 42 din 170
atenţionează din start ( adică ceea ce deţin ca bunuri, capitaluri, dar şi ceea ce rezultă din
deţinerea şi folosirea acestor bunuri si capitaluri (drepturi + obigaţii).
Determinarea, structurarea şi cunoaşterea "patrimoniului" se realizează cu ajutorul
bilanţului contabil care suportă mai multe interpretări:
Din punct de vedere economic bilanţul prezintă capitalurile titularului de patrimoniu.
Capitalurile sunt reprezentate atat sub aspectul originii lor, respectiv resurselor (aporturi de
capital, rezerve, datorii, beneficii etc.) cât şi al modului de utilizare (bunuri economice,
creanţe, pierderi etc.). De aici se poate deduce ecuaţia economică a bilanţului:
UTILIZĂRI = RESURSE
Din punct de vedere juridic în bilanţ se reflectă în activ, drepturile de proprietate şi de
creanţă pe când în pasiv se reflectă datoriile întreprinderii faţă de terţi şi datoriile acesteia faţă
de aportorii de capitaluri (asociaţi). Într-o formă specializată bilanţul juridic se poate prezenta
pe scurt astfel:
ACTIV PASIV
ceea ce posed
(drepturi de proprietate şi de
creanţă).
ceaa ce datorez asociaţilor
(capitaluri proprii).
ceea ce datorez terţilor
(datoriile sau capitalurile
împrumutate).
Relaţia de bază care se poate determina din analiza acestei interpretări este
următoarea:
ACTIV = CAPIATALURI PROPRII + DATORII
Pornind de la această schemă conceptuală de bilanţ în continuare vom prezenta într-o
formă rezumativă schema bilanţului financiar al unei întreprinderi1 punând în evidenţă
obiectivul acestei lucrări, stocurile:
1 Notă: o dezvoltare detaliată a bilanţului financiar al unei societăţi comercile cu toate componentele care îl compun este prezentată în ANEXA 1.
Pagina 43 din 170
ACTIV PASIV
1.Active imobilizate. 1.Capitaluri proprii.
2.Active circulante.
- STOCURILE
2.Datorii.
3.Conturi de regularizare şi
asimilate.
3.Provizioane pentru riscuri şi
cheltuieli.
4. Prime de rambursare a
obligaţiunilor.
4.Conturi de regularizare şi
asimilate
Un alt aspect important cu privire la bilanţul unei întreprinderi este dat si de faptul că
pe baza bilanţului financiar se realizează bilanţul funcţional al întreprinderii care este folosit
pentru calcularea unor indicatori foarte importanţi pentru luarea deciziilor la nivel de
conducere al întreprinderii. Dintre aceşti indicatori vom enumera: Fondul de rulment net
global (FRNG); Nevoia de fond de rulment (NFR) şi Trezoreria netă (TN). De reţinut faptul
că stocurile în cadrul unei întreprinderi joacă un rol foarte important în calcularea acestor
indicatori, cu precădere (NFR). De fapt aceşti indicatori sunt calculaţi pentru a urmări
resursele stabile şi pentru a controla finanţarea nevoilor stabile din aceste resurse, acelaşi
lucru fiind valabil şi pentru nevoile ciclice (in principal STOCURILE) şi sursele lor de
finanţare respectiv resursele ciclice. Schema bilanţului funcţional al unei întreprinderi cât şi
modul de calcul al celor trei indicatori de mai sus este prezentată, respectiv prezentat în
ANEXA 2 a acestui capitol.
2.1.2. - Definiţii contabile premergatoare şi definiţiile stocurilor
2.1.2.1. - Definirea activului
Înainte de a porni la definirea activului trebuie să precizăm faptul că în momentul
actual se duce o luptă de globalizare a contabilităţii. Cele două “curente” contabile care
încearcă să se întrepătrundă sunt contabilitatea Continental Europeană (cu centrul în Franta,
aplicată şi în România) şi contabilitatea Anglo- Saxonă (practicată în special de Marea
Britanie şi S.U.A). Nu se poate nega faptul că, contabilitatea Anglo-Saxonă care începe să
caştige din ce în ce mai mult teritoriu, este o contabilitate ce răspunde în primul rând nevoilor
Pagina 44 din 170
acţionarilor, investitorilor, în timp ce contabilitatea Continental Europreană este o
contabilitate adresată în primul rând să serveasca statului (conectată la fiscalitate).
I.A.S.B. - (engleză: International Accounting Standards Board) reprezintă astăzi
organismul cel mai influent la nivel mondial în ce priveşte elaborarea şi publicarea de norme
contabile. Demersul de normalizare contabilă al I.A.S.B. constă din elaborarea unui Cadru
Contabil Conceptual şi cira 40 de norme contabile internaţionale (standarde internaţionale de
contabilitate).
Referenţialul contabil emis de I.A.S.B. (cadrul conceptual + IAS-uri) nu are caracter
obligatoriu însă influenţa acestuia a crescut mult deoarece stă la baza întocmirii situaţiilor
financiare publicate de companiile cu activitate internaţională.
În ceea ce ne priveşte, România, a fost şi încă mai este puternic influenţată de
contabilitatea Continental Europeană adică mai precis de cea franceză. În ultimul timp însă
contabilitatea practicată în România1 (ghidată în pincipal după Legea contabilităţii 82/24
decembrie 1991) are tendinţa să intre într-un nou stadiu al reformei prin: deschiderea spre
investitori, presupusă de fenomenele de privatizare şi de restructurare a economiei;
dinamizarea activităţii pieţei financiare; introducerea spiritului şi soluţiilor normelor
contabile internaţionale în referenţialul contabil românesc2 (Ordinul nr.94/ 29 ianuarie 2001;
Ordinul nr.306/ 26 februarie 2002); orientarea sistemului de normalizare spre o abordare mai
puţin publică.
Ca o concluzie momentan pe plan global se încearcă introducerea unui singur sistem
contabil, unei singure gândiri contabile lucru ce se reflectă de fapt printr-un proces de
armonizare în principal a Directivei a IV- a Comunităţii Economice Europene cu ştiinţa de
peste ocean şi anume Standardele Internaţionale de Contabilitate. Existenţa unui singur
sistem contabil este binenţeles de dorit în vederea înlesnirii tuturor tipurilor de tranzacţii
dintre ţări cât şi în beneficiul companiilor cu activitate internaţională. Referitor la "lupta" de
la începutul acestui subpunct aceasta se concretizează în procesul de armonizare
(normalizare) de mai sus adică acceptarea în contabilitatea de tip franceză a tot mai multor
norme şi metode anglo-saxone, proces la care este supusă intens şi România.
1 Legea contabilităţii 82/24 decembrie 1991 republicată şi completată în Monitorul Oficial nr.629 din 26 august 2002.2 Ordinul nr.94/ 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene (25 iulie 1978) şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate publicat în Monitorul Oficial nr.85 din 20 februarie 2001;Ordinul nr.306/ 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene publicat în Monitorul Oficial nr.279 din 25 aprilie 2002.
Pagina 45 din 170
Astfel, în consecinţă suntem obligaţi să prezentăm definiţia activului unei unităţi
patrimoniale conform celor două “curente” evocate mai sus după cum urmează: Conform
planului contabil francez prin activ se întelege “un element al patrimoniului care are o valoare
economică pozitivă pentru întreprindere, el reprezintă utilizarea resurselor întreprinderii,
adică a capitalurilor puse la dispoziţia sa”. Potrivit Cadrului contabil conceptual emis de
I.A.S.B. activele sunt “resurse controlate de întreprindere care provin din evenimente trecute
şi care sunt purtătoare de avantaje economice viitoare ce trebuie să fie benefice acesteia” la
care putem adaugă faptul că tranzacţiile sau evenimentele viitoare nu dau naştere unui activ.
Cu toate acestea pentru a întelege pe deplin definiţia considerăm necesar explicarea
următorilor termeni:
Resursă controlată: desemnează un element care poate fi influenţat prin deciziile
managerilor.
Avantajele economice: avantajul economic legat de un activ corespunde potenţialului
prin care acest activ contribuie, direct sau indirect, la un flux de lichidităţi sau de echivalente
de lichidităţi benefice întreprinderii. Acest potenţial poate să fie: un potenţial de producţie
care face parte din activităţile operaţionale (de exploatare) ale întreprinderii; o posibilitate de
conversie în lichidităţi sau echivalente de lichidităţi; o capacitate de reducere a ieşirilor de
fonduri, de exemplu, atunci când o altă tehnologie a procesului de producţie conduce la
reducerea costurilor de producţie.
Avantajele economice viitoare generate de un activ pot să apară în diferite moduri, de
exemplu un activ poate fi: utilizat pentru producţia de bunuri sau prestarea de servicii pe care
întreprinderea le va vinde; schimba contra altor active; utilizat pentru a plăti o datorie;
distribuit proprietarilor întreprinderii.
În ceea ce priveşte caracterisiticile activelor după natura lor acestea: pot avea o forma
fizică, corporală (terenuri, clădiri, echipamente etc) sau necorporală (brevete, licenţe etc); pot
fi asociate drepturilor legale; au fost achiziţionate în mod oneros sau gratuit;
2.1.2.2. - Definirea stocurilor
Înainte de a trece la definirea stocurilor trebuie să avem în vedere faptul că stocurile
fac parte din categoria activelor circulante. Deci se cuvine ca mai înainte să stăpânim
noţiunea de active circulante pentru a putea evoca şi înţelege pe deplin definiţia stocurilor.
Aşadar activele circulante sunt “elemente patrimoniale care se utilizează pe o
perioadă scurtă în activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un singur circuit
Pagina 46 din 170
economic, modificându-şi permanent forma”. Un activ se clasifică ca un activ circulant atunci
când: este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se
aşteaptă sa fie realizat în termen de doisprezece luni de la data bilanţului; este reprezentat de
creanţe aferente ciclului de exploatare; este reprezentat de numerar sau de echivalente de
numerar a căror utilizare nu este restricţionată. Starea de fungibilitate a activului circulant
este compensată de reînnoirea continuă a operaţiilor legate de ciclul de aprovizionare, de
producţie şi de comercializare a bunurilor şi serviciilor. Această reînnoire generază
evidenţierea activelor circulante ca poziţie distinctă permanentă în bilanţul contabil.
Conform definiţiei de mai sus putem evidenţia următoarele categorii de active
circulante: stocurile, avansuri acordate furnizorilor, creanţele, titlurile de plasament,
disponibilităţile.
Ajunşi în acest punct în care am trasat definiţiile şi câteva din caracteristicile de bază
ale categoriilor din care stocurile fac parte (active active circulante stocuri) vom defini
în continuare stocurile, subiectul acestei lucrări.
Cea mai integrată şi bine adaptată definiţie a stocurilor în contabilitatea contemporană
este definiţia data de Standardele Internaţionale de Contabilitate şi anume norma contabilă
IAS 2 Contabilitatea stocurilor (engleză: inventories), revizuită în 1993. Conform acestei
norme “stocurile sunt active: deţinute de întreprindere pentru a fi vîndute pe parcursul
desfaşurării normale a activităţii; în curs de producţie în vedera vânzarii în aceleaşi condiţii
ca mai sus; sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite
în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii”.
În concluzie aceasta calificare nu depinde de natura elementului considerat, ci de
destinaţia sa care este puternic influenţată de activitatea întreprinderii ce deţine bunurile. De
exemplu terenurile şi construcţiile constituie imobilizările în majoritatea întreprinderilor, dar
ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri materiale. De asemenea stocurile pot să aibe o
natură necorporala (imaterială). Astfel, în întreprinderile prestatoare de servicii, lucrările
realizate şi nefacturate, la închiderea exerciţiului, constituie stocuri.
Pentru ca un stoc sa fie înscris în activul bilanţului acesta trebuie să raspundă
definiţiei oricărui activ, adică să fie resurse controlate de întreprindere, provenind din
evenimente trecute şi de la care se aşteaptă obţinerea de avantaje viitoare sub forma fluxurilor
de lichidităţi. Un stoc este controlat de întreprindere dacă acesta poate fi influenţat prin
deciziile managerilor, adică poate fi consumat, vândut, folosit la plata unei datorii, folosit
drept garanţie la obţinerea unui împrumut bancar etc.
Pagina 47 din 170
O caracteristică specifică stocurilor spre deosebire de celelalte categorii de bunuri
aflate în întreprindere este aceea că stocurile şi producţia în curs de execuţie se consumă la
prima lor utilizare în procesul de producţie şi trebuie înlocuite cu exemplare noi de acelaşi
fel, deci ele intră şi ies în şi din patrimoniu în mod continuu, în cadrul fiecărui ciclu de
exploatare, care nu poate fi mai mare de un an.
2.2. - Prezentarea stocurilor
2.2.1- Clasificarea stocurilor
Pentru a ne putea crea o imagine completă a ceea ce regăsim în categoria stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie vom prezenta în continuare, pe scurt funcţia de exploatare a
întreprinderii una din cele trei funcţii ale bilanţului funcţional alături de funcţia de finanţare si
funcţia de investiţii.
În cadrul ciclului de exploatare al întrepinderii sunt parcurse mai multe faze ale
circuitului economic: aprovizionare; producţie; desfacere în care stocurile îşi schimbă atât
forma cât şi conţinutul lor material. Vom analiza în continuare problema structurii stocurilor
din punctul de vedere al activităţii întreprinderilor de producţie căt şi ale celor de desfacere,
urmând ca la sfârşitul acestei analize să avem un tablou complet al stocurilor şi producţiei în
curs de execuţie.
În cazul întreprinderilor productive ce crează valori noi, în faza de aprovizionare
activele circulante sub forma disponibilităţilor băneşti se transformă în active circulante sub
forma stocurilor de materii prime şi materiale consumabile; în faza de producţie stocurile de
materii prime şi materiale consumabile se transformă în stocuri de semifabricate şi produse
finite; în faza de desfacere stocurile de semifabricate şi produse finite sunt vândute clienţilor,
iar în urma decontărilor cu clienţii se transformă în active circulante sub forma
disponibilitaţilor băneşti. În ciclul de exploatare următor acest circuit se reia, având loc
continuu transformarea stocurilor dintr-o formă în alta, dintr-o stare în alta, dintr-un loc de
gestiune în altul.
În cazul întreprinderilor de desfacere (de comerţ), ciclul de exploatare este realizat
(vizibil) numai în două faze ale circuitului economic; aprovizionarea şi desfacerea. În faza de
desfacere are loc revânzarea lor în aceeaşi stare, când stocurile de mărfuri se transformă în
active circulante băneşti.
Pagina 48 din 170
Ajunşi în acest punct putem afirma că în contabilitatea financiară a întreprinderii
“stocurile şi producţia în curs de execuţie sunt clasificate şi delimitate în functie de 4 criterii:
destinaţia, locul de creare a gestiunii, faza ciclului de exploatare, fizic”. Corespunzător
acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri:
A) Materiile prime sunt acele bunuri care participă şi care îşi transmit direct, atât
valoarea, cât şi conţinutul material, asupra produselor la a căror fabricaţie participă. Ele se
regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţiala, fie transformată;
B) Materialele consumabile sunt acele categorii de bunuri de natura activelor
circulante (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, seminţe şi materiale
de plantat, furaje şi aşternut, alte materiale consumabile), care participă direct la procesul de
producţie, fără a se regăsi în conţinutul material al noilor produse. Ceea ce se transmite este
numai valoarea, nu şi conţinutul lor material.
C) Semifabricatele sunt alte bunuri, produse care nu au parcurs toate fazele procesului
tehnologic din întreprindere, urmând a parcurge restul fazelor pentru a deveni produse finite,
sau pot fi vândute, în aceasta stare, altor întreprinderi.
D) Produsele sunt reprezentate de produse finite şi produse reziduale. Produsele finite
reprezintă produsele care au parcurs toate fazele de fabricaţie prevăzute de procesul
tehnologic, fiind depozitate în vederea livrării lor către cumpăratori. Produsele reziduale
constau din produse care se obţin din acelaşi proces de producţie, necorespunzătoare calitativ
şi care vor primi o altă întrebuinţare: rebuturi, deşeuri, materiale recuperabile.
E) Mărfurile sunt bunuri cumpărate de întreprinderile comerciale în scopul revănzării
lor în aceeiaşi stare sau după o anumită prelucrare.
F) Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul păstrării şi transportului în bune condiţii
a celorlalte categorii de bunuri menţionate. Ambalajele pot fi cumpărate sau confecţionate în
întreprindere şi sunt refolosibile.
G) Materialele de natura obiectelor de inventar1 sunt acele categorii de bunuri care nu
îndeplinesc cumulativ cele două condiţii de a fi considerate mijloace fixe: au o valoare mai
mică decât limita prevăzută de lege, indiferent de durata lor de utilizare, sau au o durată de
utilizare mai mică de un an, indiferent de valoarea lor. În structura lor se cuprind: sculele;
dispozitivele verificatoare din dotarea secţiilor, sectoarelor, fermelor etc; echipamentul de
protecţie şi de lucru; cazarmamentul şi alte asemenea bunuri.
1 Notă: această categorie înainte de Ordinul 94 din 29 ianuarie 2001 se înregistra în conturile grupă 32 - Obiecte de inventar care se dezvoltă pe câteva sintetice de gradul 1. Astăzi aceasta categorie de stocuri se înregistreaza în contul 303 - Materiale de natura obiectelor de inventar ce face parte din grupa 30 - Stocuri de materii prime şi materiale.
Pagina 49 din 170
H) Animalele şi păsările cuprind bunuri de natură agricolă, respectiv animalele tinere
existente în întreprindere (născute vii sau cumpărate), în scopul creşterii pentru a fi trecute la
îngrăşat sau pentru a fi trecute la animale de muncă (mijloace fixe). Ele cuprind animalele
tinere din orice specie (bovine, ovine, porcine, bubaline, cabaline etc), coloniile de albine şi
animalele pentru blană.
I) Producţia în curs de execuţie cupinde producţia care nu a parcurs toate stadiile de
prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, sau producţia căreia nu i s-au efectuat probele
tehnologice şi recepţia calitativă si cantitativă. Ea cuprinde atât producţia de bunuri şi
servicii, cât şi cea de prestări de servicii, şi mai poartă denumirea de producţie neterminată.
Conform IAS 18 paragraful 16 (Contabilitatea veniturilor) în cazul unui prestator de
servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care întreprinderea nu a înregistrat încă
venitul aferent, acestea au o natură necorporală (imaterială)1. În cadrul stocurilor se includ şi
bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignaţie la terţi.
În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se
grupează în: stocuri aflate în depozitul întreprinderii, stocuri în curs de aprovizionare sau
sosite şi nerecepţionate, stocuri sosite fară factură, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri
facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terţi.
La rândul lor, stocurile aflate în depozitele întreprinderii la un moment dat pot fi
grupate din punct de vedere al apartenenţei2 în: stocuri proprii, proprietate a întreprinderii,
care sunt cumpărate sau fabricate şi păstrate pentru a fi utilizate în procesul de producţie, ele
sunt evidenţiate în activul patrimonial al întreprinderii; stocuri ale altor întreprinderi, aflate în
păstrare, prelucrare sau reparare, urmând a fi restituite, care sunt evidenţiate în conturi
speciale, conturi în afara bilanţului.
În raport de faza ciclului de exploatare se delimiteaza: stocuri cumpărate, stocuri
fabricate, stocuri în curs de execuţie.
Sub aspect fizic, tehnic si chimic stocurile se dezvoltă pe sortimente şi articole
specifice activităţii întreprinderii.
Primele 3 criterii de clasificare se regăsesc în Planul de conturi general clasa a 3- a :
Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie. Ultimul criteriu de clasificare asociat cu
primele 3 sta la baza alcătuirii “nomenclatorului stocurilor” propriu fiecărei întreprinderi care
gestionează stocul.
1 Standardele internaţionale de contabilitate, editura Economică, Bucureşti 2000, pag 119.2 Octavian Bojian -Contabilitatea întreprinderilor, editura Economică, Bucureşti 1999 pag.111.
Pagina 50 din 170
2.2.2 - Structuri contabile informaţionale
Corespunzător criteriilor de clasificare a stocurilor prezentate la punctul anterior
informaţia contabilă potrivită acestei categorii de active se regăseşte în două structuri
informaţionale: structura financiară şi structura de gestiune
Structura financiară, este standardizată, este proprie gestiunii şi contabilităţii
financiare a întreprinderii şi operează cu două criterii: destinaţia şi faza ciclului de exploatare.
În aceasta structură interesul informaţional este cel al finanţării pe termen scurt, calculării şi
analizei mecanismului fondului de rulment, finanţarea activităţii de exploatare şi în stransă
legătura cu aceasta gestionarea activităţii de trezorerie. Metodologic o asemenea structură se
realizează cu ajutorul conturilor de stocuri: grupă sau principale din Planul de Conturi
General, simbolizate cu 2 cifre, sintetice de gradul 1 sau divizionare, simbolizate cu trei cifre
şi sintetice de gradul 2 sau subdivizionare simbolizate cu patru cifre
Structura de gestiune sau internă, necesară dar nestandardizată este proprie
contabilităţii interne de gestiune. Ea operează cu celelalte două criterii: fizic şi locul de creare
a gestiunilor şi se delimitează prin conturi analitice de stocuri corespunzătoare sortimentelor
şi gestiunilor (depozite create ca entităţi gestionare repartizate în răspunderea unor persoane
fizice).
În România modelul de contabilitate a stocurilor este conceput în condiţiile în care
ambele structuri informaţionale sunt realizate prin contabilitatea financiară (varianta
integrată).
EXEMPLU:
3.X - contul grupa sau principal. 30 – stocuri de materii prime şi materiale.
3.X.X - contul sintetic de gradul 1. 302 – materiale consumabile.
3.X.X.X - contul sintetic de gradul 2. 3024 - piese de schimb.
3.X.X.X.X - contul analitic de diverse
produse de la 1 la n corespunzător structurii
sortimentelor şi locului de gestiune.
3024.1 – piese de schimb din magazia 1.
3024.2 – piese de schimb din magazia 2.
…..
…..
3024.n – piese de schimb din magazia n.
Pagina 51 din 170
Această modalitate de reprezentare a evidenţei analitice cât şi a celei sintetice doar
prin contabilitatea financiară este discutabilă. În cele mai mute ţări care au adoptat modelul
continental de contabilitate, evidenţa analitică a stocurilor pe sortimente de produse şi pe
gestiuni se realizează prin contabilitatea interna de gestiune (varianta descentralizată sau
dualistă). Ea se integrează într-un sistem mai general de control prin costurile de stocare
asupra nivelului stocurilor. În plan teoretic şi în plan practic se apreciază că evidenţa analitică
a stocurilor nu poate fi standardizată. Metodele şi tehnicile folosite sunt de detaliu,
nefundamntale şi în consecinţă decizia de adoptare trebuie să corespundă conducerii
întreprinderii.
Cu toate acestea se poate aprecia că gestiunea analitică a stocurilor nu este numai o
problemă internă a întreprinderii. Metodele de evaluare a stocurilor au implicaţii financiare,
ele antrenează efecte atât asupra rentabilităţii cât şi asupra fiscalităţii. Inventarierea stocurilor
şi nivelarea costurilor constituie o problemă de construire a informaţiei consolidate în
situaţiile financiar-contabile de sinteză şi raportare care sunt standardizate. Se poate astfel
aprecia că soluţia pentru evidenţa analitică a stocurilor reprezintă o problemă care pendulează
între contabilitatea financiară si contabilitatea de gestiune, criteriul de alegere fiind cel al
obiectivelor şi intereselor informaţionale. În măsura în care nu există şi nu funcţionează un
sistem de control de gestiune asupra stocurilor, problema evidenţei analitice a stocurilor pe
sortimente şi gestiune poate fi rezolvată prin contabilitatea financiară.
2.2.3. - Elementele sistemului informaţional contabil
Elementele cu care operează sistemul informaţional contabil, referitor la stocuri şi
producţie în curs de execuţie se pot împărţi în principiu în trei subsisteme:
Subsistemul de documente: aici se cuprind documentele întocmite la locul şi în
momentul producţiei operaţiilor economice pe feluri de operaţii, intrări/ieşiri care constituie
purtătorii de informaţii ai sistemului informaţional contabil.
Astfel cu ocazia intrăilor1 de stocuri în patrimoniul întreprinderii se folosesc:
“Factura” primită de la furnizor o dată cu bunurile cumpărate; “Nota de recepţie şi constatare
de diferenţe”, întocmită cu ocazia recepţiei acestora; “Bonul de predare-transfer-restituire”,
cu ocazia intrării în stocuri de la alte subunităţi ale întreprinderii sau de la gestiunea centrală
1 Notă: modelele documentelor justificative enumerate mai sus (bonuri, fişe, registre etc) sunt prezentate în ANEXA 3.
Pagina 52 din 170
la secţiile şi sectoarele unităţii; “Bonul de primire”, cu ocazia primirii bunurilor în
consignaţie.
Cu ocazia ieşirilor de stocuri se întocmesc următoarele documente: “Bonul de
consum”; “Fişa limită de consum”, cu ocazia dării în consum la secţiile principale şi auxiliare
de producţie; “Factura”; “Dispoziţia de livrare”; “Aviz de însoţire a mărfii”, cu ocazia
vânzării;
Intrări: documete folosite: Ieşiri: documete folosite:
factura. factura.
notă de recepţie şi constatare de
diferenţe.
bonul de consum.
aviz de însotire a mărfii.
bonul de predare-transfer -
restituire.
fişa limită de consum.
bonul de primire. dispoziţia de livrare.
Subsistemul evidenţei tehnic-operative: în cadrul acestui sistem se cuprind o serie de
fişe, situaţii, registre, care se întocmesc periodic la nivelul subunităţilor, locurilor de
gestionare etc, în care se prelucreză datele din documentele primare şi în care se determină o
serie de indicatori specifici, necesari conducerii operative a subunităţilor respective.
Subsistemul cuprinde: Registrul stocurilor; Fişa de evidenţă a materialelor şi obiectelor de
inventar în folosinţă; Fişa de evidenţă a materialelor şi obiectelor de inventar pe locuri de
folosinţă; Fişa de stoc; Listele de inventariere.
Subsistemul conturilor de stocuri: organizarea contabilităţii stocurilor şi producţiei în
curs de execuţie se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 3 “Conturi de stocuri şi
producţie în curs de execuţie” din Planul de Conturi General, care cuprinde mai multe grupe
şi conturi sintetice de gradul 1 şi 2. În ceea ce priveşte grupele, acestea se structureaza astfel:
conturi de stocuri cumpărate, conturi de stocuri din producţie proprie, conturi rectificative de
stocuri1.
Conturi de stocuri cumpărate Funcţia conatbilă
30
308
Stocuri de materii prime şi materiale Activ
1 Florin Coman - Contabilitate financiară, editura fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2002, pag.77.
Pagina 53 din 170
Rectificativ
35 Stocuri aflate la terţi Activ
37
378
Mărfuri Activ
Rectificativ
38
388
Ambalaje Activ
Rectificativ
Conturi de stocuri din producţie proprie
33 Producţie în curs de execuţie Activ
34
348
Produse Activ
Rectificativ
36
368
Animale Activ
Rectificativ
Conturi rectificative de stocuri
39 Provizioane pentru deprecierea activelor şi a
producţiei în curs de execuţie
Pasiv
2.2.4. - Prezentarea informaţiilor
Norma contabilă internaţională IAS 2 prevede un minimum de informaţii care trebuie
furnizate în legătură cu stocurile.
Astfel, situaţiile financiare1 trebuie să furnizeze informaţii privind: metode de
evaluare a stocurilor şi în special convenţia reţinută pentru evaluarea ieşirilor de stocuri;
valoarea reprezentând stocurile evaluate la valoarea lor netă de realizare; suma provizioanelor
reluate la venituri (reintegrate în rezultatul exerciţiului); circumstanţele şi evenimentele care
au condus la reintegrarea acestor provizioane în rezultatul exerciţiului; valoarea contabilă a
stocurilor care constituie garanţii pentru datoriile angajate;
În contul de profit şi pierdere trebuie să fie precizate: fie valoarea consumurilor de
stocuri în cursul perioadei; fie cheltuielile de exploatare corespunzătoare veniturilor
exerciţiului, prezentate după natura lor.
1 Notă: O serie de exemple de prezentare a situaţiilor financiare referitoare la stocurile societăţilor comerciale din alte ţări se găseşte în ANEXA 4; sursa: www.contab_audit/romănă/să_înţelegem_IAS/cap02.pdf.
Pagina 54 din 170
În cazul utilizării metodei LIFO1 (ultimul intrat primul ieşit) norma internaţională IAS
2 stipulează că întreprinderea trebuie să indice, în plus şi diferenţa între valoarea stocurilor
prezentate în bilanţ şi cea rezultată din reţinerea valorii minime dintre costul mediu ponderat,
metoda FIFO (primul intrat primul ieşit) şi valoarea netă de realizare; sau cea obţinută
utilizând valoarea cea mai mică dintre valoarea actuală prezentată în bilanţ şi valoarea netă de
realizare.
Valoarea netă de realizare2 (engleză: net realisable value) este preţul de vânzare
estimat în cursul normal al activităţii, din care sunt deduse costurile estimate pentru
terminarea bunului în cauza şi costurile estimate pentru a realiza vânzarea3.
De asemenea o întreprindere trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a
costului pentru toate stocurile cu natură şi utilzare similară pentru întreprindere. Pentru
stocurile cu natură sau utilizare diferită poate fi justificată folosirea unor metode diferite de
calcul. Odată ales, tratamentul este aplicat în mod consecvent. Acest aspect foarte inportant
este prevăzut şi în cadrul reglementărilor contabile armonizate cu directiva a IV-a a
Comunităţilor Economice Europene (CEE) şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate
(IAS), reglementări ce acţionează în ţara noastră prin Ordinul nr. 94/29 ianuarie 2001. În
secţiunea a 5-a a acestui document secţiune intitulată Principii şi reguli conatbile, se găseşte
şi Principiul permanenţei metodelor care presupune "continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi
norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale
şi a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile. Orice
schimbare de metodă trebuie consemnată în anexa de la bilanţ".
2.3. - Evaluarea stocurilor
Problema evaluării costurilor se referă la valorile atribuite stocurilor la înregistrarea în
conturi cât şi la prezentarea lor în situaţiile financiare. În momentul actual tratamentele
contabile ce se aplică în acest domeniu sunt “dictate, trasate” de norma contabilă
internaţională IAS 2- Contabilitatea stocurilor (engleză: inventories).
1 Notă: detalii despre Metodele LIFO, FIFO, CMP sunt prezentate la punctul 2.3.3-Evaluarea la ieşirea din gestiune.2 Notă: detalii despre Valoarea netă de realizare sunt prezentate la punctul 2.3.4-Evaluarea la întocmirea bilanţului.3 Niculae Feleagă - Sisteme contabile comparate,vol. 2, editura Economică, Bucureşti 2000, pag.150.
Pagina 55 din 170
Importanţa evaluării stocurilor prezintă interes deoarece metoda aleasă pentru
evaluarea acestora poate avea o incidentă importantă asupra rezultatului exerciţiului şi asupra
bilanţului contabil.
Aşa cum decurge din literatura de specialitate1 evaluarea stocurilor se face în
următoarele patru momente: evaluarea la intrare (curentă), evaluarea la inventar, evaluarea la
ieşirea din gestiune, evaluarea la întocmirea bilanţului.
Indiferent de metoda de contabilitate adoptată pentru evidenţa stocurilor, evaluarea lor
reprezintă o problemă a cărei rezolvare depinde de complexitatea structurii sortimentale,
fiscalitate şi rentabilitate.
Structura sortimentală impune folosirea acelei metode care să asigure o evaluare cât
mai exeactă în raport cu realitatea, fără a amplifica volumul muncii de calcul. Dacă
întreprinderea fabrică de exemplu un numar mai mic de produse de valoare mare şi se poate
şti cu certitudine în ce produs a fost înglobat fiecare element din stoc, se poate adopta metoda
identificarii specifice.
Fiscaliatea şi rentabilitatea sunt principalii factori care condiţionează adoptarea unei
metode sau a alteia, deoarece evaluarea cantitătii de stocuri la sfârşitul perioadei este cheia
care conduce la supra sau subevaluarea profitului, iar pe această bază încadrarea sau nu în
principiul prudenţei.
2.3.1. - Evaluarea la intrare (curentă)
La intrarea în patrimoniu norma IAS 2 precizează ca stocurile sunt evaluate în funcţie
de modalitatae de dobândire, evidenţiându-se astfel două modalităţi principale de evaluare2:
Evaluare la cost de achiziţie pentru stocurile din cumpărări (materii prime, materiale
consumabile, mărfuri, ambalaje şi alte bunuri procurate cu titlu oneros). Costul de achiziţie
cuprinde3:
preţul de cumpărare;
taxele vamale şi alte taxe (altele decât taxele recuperabile ulterior de întrepindere de
la administraţia fiscală);
cheltuielile de transport, de manipulare şi alte costuri direct imputabile achiziţiei de
mărfuri, materiale şi servicii.
1 Octavian Bojian - Contabilitatea întreprinderilor, editura Economică, Bucureşti, 1999, pag.111-115.2 Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate, editura Economică, Bucureşti 2001, pag.80-81.3 Oprea Călin, Mihai Ristea - Bazele Contabilităţii, editura Genicod, Bucureşti 2002, pag.199-200.
Pagina 56 din 170
Taxa pe valuare adaugată (TVA) este în mod normal recuperabilă ea nu intră în costul
de achiziţie al stocurilor. În cazul în care este vorba de întreprinderi neplătitoare de TVA sau
când taxa nu este deductibilă aceasta devine element al costului de achiziţie al stocului.
“Reducerile comerciale, rabaturile comerciale, remizele şi alte elemente similare sunt
deduse din costul de achiziţie.
Costul de achiziţie poate să includă diferenţe de curs direct atribuibile achiziţiei de
stocuri. Aceste diferenţe de schimb sunt limitate la cele ce provin dintr-o devalorizare sau o
depreciere puternică a unei monede împotriva căreia nu există nici un mijloc practic de
asigurare şi care afectează datoriile care nu pot să fie decontate şi care survin cu ocazia
achiziţionării recente a stocurilor”1.
Evaluarea la cost de producţie pentru stocurile din producţie proprie (produse finite,
semifabricate, ambalaje, producţia în curs de execuţie şi alte stocuri). Costul de producţie
cuprinde1:
cheltuielile directe legate de unităţile produse de exemplu costurile cu manopera
directă;
cota parte din cheltuielile indirecte de producţie, fixe şi variabile ocazionate de
transformarea materiilor prime în produse finite.
Cheltuielile fixe rămân relativ constante indiferent care este volumul producţiei; este
vorba în mod esenţial de: amortizarea utilajelor şi a echipamentelor; cheltuieli de menţinere,
întreţinere a clădirilor şi instalaţiilor de producţie (scule, utilaje); cheltuieli cu conducerea şi
administrarea secţiilor1. Cheltuielile variabile variază direct proporţional sau aproape direct
proporţional cu volumul producţiei, este vorba de cheltuielile indirecte cu materialele şi cu
forţa de muncă2.
Conform IAS 2 includerea cheltuielilor indirecte fixe de producţie în costul producţiei
trebuie bazată pe capacitatea normală de producţie a întreprinderii. Capacitatea normală de
producţie se defineşte ca fiind producţia estimată să se obţină în medie pe mai multe exerciţii
sau sezoane, în condiţii normale şi ţinând cont de pierderile ocazionate de lucrările de
întreţinere, planificate, a echipamentelor3.
Valoarea cheltuielilor indirecte fixe alocate produselor relizate nu se majorează ca
urmare a obţinerii unei producţii scăzute sau ca urmare a neutilizării unui utilaj de producţie.
1 Niculae Feleagă - Sisteme contabile comparate,vol. 2, editura Economică, Bucureşti 2000, pag.151.2 Dobrin Marinică, Popescu Lucian, Doina Mihai, Constanţa Iacob, Baluţă Aurelian, Victoria Firescu - Costurile, calculaţie, contabilizare, previziune, editura fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2002, pag.25-26.3 Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate, editura Economică, Bucureşti 2001, pag.81.
Pagina 57 din 170
Cheltuielile indirecte fixe nealocate (costul subactivităţii) sunt recunoscute drept cheltuială în
perioada în care a apărut şi sunt suportate din rezultatul financiar al exerciţiului1.
În situaţia când producţia unui exerciţiu ar fi superioară producţiei normale,
cheltuielile indirecte fixe de fabricaţie se vor imputa unei cantităţi mai mari de produse
rezultând costuri unitare mai mici.
Costul subactivităţii Cheltuieli fixe
Nivelul real al activităţii
= X [1 - ]
Nivelul normal al activităţii
Înafară de cele două metode enumerate mai sus norma internatională IAS 2 mai
prevede şi o serie de situaţii speciale când stocurile pot fi evaluate şi la alte costuri.
Costul stocurilor poate include alte costuri numai în măsura în care acestea reprezintă
costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent. De
exemplu pote fi adecvată includerea în costul stocurilor a cheltuielilor cu regia generală sau
costuri de proiectare a unor produse destinate anumitor clienţi.
În norma IAS 2 se regăsesc exemple de costuri excluse din costul stocurilor şi
contabilizate la cheltuielile exerciţiului în cursul căruia acestea au fost angajate. Aceste
costuri le vom reda şi noi în continuare: mărimile anormale de deşeuri de fabricaţie, de
manoperă sau de alte costuri de producţie; costuri de stocaj, depozitare, cu excepţia cazurilor
când aceste costuri sunt necesare procesului de producţie, în mod prealabil, la o noua etapă a
producţiei; cheltuielile generale administrative care nu contribuie la aducerea stocurilor în
locul şi în starea în care ele se găsesc; cheltuielile de desfacere, comercializare.
Evaluarea produselor legate şi a subproduselor: unele procese de producţie conduc la
fabricarea simultană a mai multor produse (produse legate) sau la un produs principal şi unul
sau mai multe subproduse. Atunci când aceste produse nu sunt indentificabile separat,
costurile de transformare trebuie să fie repartizate între aceste produse în funcţie de o regulă
logică şi permanentă bazată, de exemplu pe valoarea comercială a fiecăruia dintre ele. Pentru
subprodusele de mică valoare, este suficient să se deducă aceasta valoare din costul
produsului principal2.
1 Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu - Tratat de contabilitate financiară, vol. 2, Editura Economică, Bucureşti 1998, pag.73.2 Niculae Feleagă - Sisteme contabile comparate, vol. 2, editura Economică, Bucureşti 2000, pag.153.
Pagina 58 din 170
Costul stocurilor unui prestator de servicii (engleză: cost of inventories of a service
provider): acesta se compune în principal din manoperă şi din alte cheltuieli legate de
personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv pesonalul însărcinat cu
supraveghearea precum şi cheltuielile fixe şi variabile atribuibile (cheltuielile regiilor
corespunzătoare). Manopera şi celelalte costuri cu personalul angajat în activitatea de
desfacere şi administraţie nu sunt incluse dar sunt recunoscute drept cheltuieli ale exerciţiului
în cursul perioadei în care ele au fost angajate1.
Pentru stocurile provenind din aport la capitalul social sau obţinute cu titlu gratuit
evaluarea se face la valoarea de utilitate (valoarea actuală) a stocului respectiv. Valoarea de
utilitate este valoarea actualizată a fluxurilor de numerar viitoare, estimate din utilizarea
continuă a unui activ şi din cedarea sa la sfârşitul duratei de viaţă utilă1.
2.3.1.1. - Tehnici de evaluare a costurilor
Norma contabilă internatională IAS 2 autorizează evaluarea stocurilor şi după alte
metode: “diverse tehnici de masurare a costurilor, cum sunt metoda cost standard sau metoda
cu amanuntul, acestea pot fi folosite pentru simplificare, dacă se consideră ca rezultatele
acestor metode aproximează costul”2.
2.3.1.1.1. - Metoda costului (preţului) standard
În cadrul acestei metode la stabilirea costului stocului de produse realizate se iau în
considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale, consumabile, manopera şi
utilizarea eficientă a capacităţilor de producţie. Costurile standard trebuie să fie periodic
reexaminate şi dacă este necesar modificate pentru a ţine cont de condiţiile care prevalează în
momentul evaluării. Ele se pot determina atât pentru stocurile din cumpărări cât şi pentru
stocurile din producţie proprie. În cazul utilizarii costurilor standard pentru informarea
financiară a terţelor persoane este necesar ca stocurile din bilanţ să fie evaluate la valoarea lor
reală adică:
Valoarea
bilanţieră a
Cost standard Abateri de la costul standard
= +/-1 Culegere de acte normative după documente oficiale - Contabilitatea, armonizarea contabilităţii cu UE, ediţia a II-a; Ordinul 306 din 26 februarie 2002, editura Meteor Press, Bucureşti 2002 pag.102.2 Standardele internaţionale de contabilitate, editura Economică, Bucureşti 2000, pag 121.
Pagina 59 din 170
stocurilor (soldul final al conturilor
de stocuri la cost standard)
(soldul final al conturilor de
abateri de la costul standard)
Metoda costurilor standard constă în determinarea unor preţuri fixe, folosite atât la
evaluarea intrărilor, cât şi a ieşirilor, urmând ca diferenţele dintre costurile standard şi
costurile de achiziţie sau de producţie să se evidenţieze în mod distinct.
Abaterile de la costurile standard, denumite de normele contabile româneşti “diferenţe
de preţ”, stabilite la intrarea stocurilor în patrimoniu se înregistrează proporţional, atât asupra
valorii stocurilor ieşite cât şi asupra stocurilor existente în patrimoniu.
Repartizarea abaterilor de la costurile standard (diferenţele de preţ), asupra valorii
stocurilor ieşite şi asupra stocurilor existente, se efectuează cu ajutorul unui coeficient (K =
coeficient de repartizare), care se calculează astfel:
sold iniţial al contului
de abateri (diferenţe de preţ)
+ abateri de la costul standard
(diferenţe de preţ)
aferente intrărilor în cursul perioadei
K =
sold iniţial al contului de stoc
la cost standard
(preţ de înregistrare)
+ valoarea intrărilor
în cursul perioadei, la cost standard
(preţ de înregistrare)
(SI + RD) ct.308; 348; 368; 378; 388;
K =
(SI + RD) ct. 30x; 34x; 36x; 37x; 38x;
Acest coeficient se aplică asupra valorii stocurilor ieşite din gestiune la cost standard
(preţ de înregistrare), pentru determinarea abaterilor (diferenţelor de preţ) aferente valorii
stocurilor ieşite.
Abateri
(diferenţe de preţ)
aferente stocurilor ieşite
Rulajul creditor al
contului de stoc la cost
standard
(preţ de înregistrare)
= K X
Pagina 60 din 170
La finele perioadei de gestiune, stocurile sunt prezentate în bilanţul contabil la costul
de achiziţie sau de producţie, după caz, chiar dacă evaluarea curentă s-a facut pe baza
metodei costurilor standard. În acest scop soldurile conturilor de abateri (diferenţe de preţ) se
cumulează cu soldul conturilor de stocuri la cost standard (preţ de înregistrare) pentru
obţinerea costurilor efective de producţie sau de achiziţie.
Relaţiile de calcul prezentate mai sus operează cu date cumulate de la începutul
anului, find verosimile numai în cazul în care diferenţele sunt înregistrate în negru-roşu în
conturile de diferenţe potrivit tehnicii următoare:
DEBIT Conturi de
diferenţe CREDIT
Diferenţe negru-roşu aferente
stocurilor iniţiale.
Diferenţe negru-roşu la ieşire.
Diferenţe negru-roşu la intrare. Sold debitor negru-roşu, diferenţe
aferente stocurilor finale.
Dacă de foloseşte tehnica înregistrării diferenţelor numai în negru situaţia în conturile
de diferenţe se diversifică cu implicaţii asupra determinării cotei de repartizat. Ea se prezintă
astfel:
DEBIT Conturi
de diferenţe CREDIT
Diferenţe nefavorabile aferente stocurilor
iniţiale.
Diferenţe nefavorabile aferente stocurilor
intrate.
Diferenţe nefavorabile aferente stocurilor ieşite
în perioadele (lunile) precedente.
Diferenţe favorabile aferente stocurilor
iniţiale.
Diferenţe favorabile aferente stocurilor
intrate.
Diferenţe favorabile aferente stocurilor ieşite
în perioadele (lunile) precedente.
2.3.1.1.2. - Metoda preţului de vânzare cu amănuntul
Metoda preţului de vânzare cu amânuntul este utilizată adesea în activitatea de
distribuţie cu amănuntul pentru evaluarea stocurilor formate din cantităţi mari de articole cu o
rotaţie rapidă care au marje similare şi pentru care nu este posibil să se utilizeze alte metode
Pagina 61 din 170
privind evaluarea stocurilor. Costul stocurilor este determinat prin deducerea din valoarea de
vânzare a stocurilor a procentajului adecvat de marja brută. Orice modificare a preţului de
vânzare presupune recalcularea marjei brute.
Preţul de vânzare cu amănuntul = Costul mărfii vândute + Marja brută
Se poate utiliza un procent mediu de marjă brută pentru fiecare marfă deoarece o
marfă poate avea cote diferite de marjă în cursul unei perioade, se pot practica cote diferite de
marjă brută în funcţie de locurile de gestiune, sau pentru întreaga întreprindere. Metoda
preţului de vânzare cu amănuntul presupune înregistrarea următoarelor elemente: costul total
al mărfurilor cumpărate; preţul de vânzare al mărfurilor cumpărate; costul total al mărfurilor
destinate vănzării; preţul cu amănuntul al mărfii destinate vânzării; vânzările perioadei.
Plecând de la aceste elemente se calculează stocul final la preţ de vânzăre apoi se
stabileşte rata costului în preţul cu amănuntul al mărfii; pentru toate mărfurile stocate într-un
loc de gestiune sau pentru toata întreprinderea, în divizarea costului total al mărfii stocate la
preţul de vânzare cu amănuntul, pentru marfa stocată. Costul stocului final se stabileşte prin
aplicarea ratei cost/preţ vânzare cu amănuntul la valoarea stocului final, evaluat la preţ de
vânzare la finele exerciţiului.
Pentru determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieşite se folosesc două
metode: metoda procentului mediu de adaos comercial şi metoda analitică.
Metoda procentului mediu de adaos comercial se caracterizează prin folosirea
următoarelor relaţii de calcul:
a) Determinarea procentului mediu de adaos comercial;
(SI + RC) ct.378
Kcont 378 =
(SI + RD) ct. 371 - (SI + RC)ct.4428
b) Determinarea adaosului comercial aferent stocului (ACS);
ACS = Kcont 378 X
Valoarea stocului de mărfuri la
finele lunii de referinţă
Pagina 62 din 170
(exclusiv TVA neexigibilă)
c) Determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieşite (ACE);
Soldul creditor al contului 378 înainte
de repartizarea adaosului comercial pe
luna de referinţă
ACE = - ACS
Metoda calculului analitic constă în determinarea prin însumare a adaosului comercial
aferent mărfurilor în stoc la sfărşitu anului. Daca adaosul este diferenţia pe sortimente şi
grupe de mărfuri se procedeaza la transformarea procentului de adaos în procent de rabat
(marja diminuată) pe baza relaţiei:
Procent de rabat comercial =
100 X % ADAOS
100 + % ADAOS
Adaosul aferent
mărfurilor în stoc
= Stocul de mărfuri
la preţ cu amănuntul
X Procentul de
rabat
comercial
În continuare se determină adaosul comercial aferent mărfurilor ieşite potrivit relatiei
c) de la pagina anterioară.
2.3.2. - Evaluarea la inventar
Conform legislaţiei în vigoare întreprinderea trebuie să efectueze cel puţin o data pe
an inventarierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie. În momentul inventarierii acestea
se evaluează la valoarea actuală avându-se în vedere preţurile pieţei şi utilitatea bunurilor,
pentru întreprindere. Stocurile sunt evaluate pe sortimente. În acest scop se impune
întocmirea de liste pe grupe de bunuri corespunzător clasificării conturilor şi apoi se studiază
preţurile pieţei, baremurile, indicii specifici pentru stabilirea valorii actuale.
La inventar se pot stabili următoarele valori (valori actuale)1:
1 Octavian Bojian - Contabilitatea întreprinderilor, editura Economică, Bucureşti 1999, pag.114.
Pagina 63 din 170
a) Pentru materiile prime şi materialele consumabile, valoarea de inventar corespunde
costului de înlocuire, adică preţului de cumpărare plus cheltuielile accesorii;
b) Pentru produsele finite şi mărfurile revândute în aceeaşi stare, valoarea actuală este
formată din preţul pieţei la vânzare, diminuat cu cheltuielile accesorii: cheltuieli de transport,
comisioane, garanţii acordate, cheltuieli de desfacere.
c) Producţia în curs de execuţie se evalueaza fie prin metoda directă, luând în
considerare componentele consumate şi gradul de prelucrare a acestora, fie prin metoda
contabilă, ca diferenţă între cheltuielile totale de producţie şi costul efectiv al producţiei
principale obţinute.
2.3.2.1 - Metode de gestiune a stocurilor
În continuare vom prezenta metodele de organizare a contabilităţii stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie din ţara noastră. Aşadar în România unităţile patrimoniale au
posibilitatea gestiunii stocurilor după două tehnici: metoda inventarului permanent care este
utilizată în întreprinderi mari şi metoda inventarului intermitent utilizată de obicei în
întreprinderi mici şi mijlocii.
2.3.2.1.1 - Inventarul permanent
Caracteristicile acestei metodei inventarului permanent sunt următoarele:
- stocul final la sfărşitul exerciţiului precedent devine stoc initial la începutul
exerciţiului curent;
- în timpul exerciţiului financiar curent conturile de stocuri se debitează cu toate
intrările de stocuri evaluate la: cost istoric (care poate fi cost de achiziţie, cost de producţie
după caz); preţul stabilit în funcţie de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport la
capitalul social, plusuri la inventar, primite ca donaţie sau obţinute cu titlu gratuit); sau la o
alta valoare de înregistrare (preţ standard, preţ de vînzare) în corespondenţă cu conturile de
obligaţii sau de trezorerie şi se crediteză cu ieşirile de stocuri din gestiune evaluate după una
din metodele FIFO, CMP, LIFO1 la preţul standard în corespondenţă cu conturile de
cheltuieli, pentru stocurile consumate şi cu conturile de creanţe sau trezorerie pentru celelalte
ieşiri.
1 Notă: detalii privind aceste metode FIFO, LIFO, CMP sunt prezentate la punctul 2.3.3 - Evaluarea la ieşire din gestiune.
Pagina 64 din 170
- stocul final stabilit după punerea de acord a datelor din contabilitate cu cele
constatate la inventariere se raportează ca stoc iniţial în exerciţiul viitor.
În cadrul acestei metode, contabilitatea analitică se poate organiza după trei procedee2
în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii ale fiecărei unităţi patrimoniale astfel:
Metoda operativ-contabilă (pe solduri) constă în ţinerea la gestiuni a unei evidenţe
cantitative, pe categorii de stocuri cu ajutorul documentului “Fişe de magazie” şi la
contabilitate o evidenţă valorică, pe gestiuni, iar în cadrul lor pe grupe sau subgrupe de
stocuri cu ajutorul documentului “Fişe de conturi pentru operaţii diverse”
Lunar se face controlul exactităţii şi concordanţei din evidenţa cantitativă cu cea
valorică prin întocmirea “Registrului stocurilor”, în care se evaluează stocurile existente din
fişele de magazie pe feluri, totalizate pe grupe şi pe gestiuni. Soldul final al unei gestiuni se
determină pornind de la soldul iniţial la care se adaugă intrările în timpul lunii şi din care se
scade valoarea ieşirilor în timpul lunii.
Sold final = Sold iniţial + Intrări – Ieşiri
Metoda cantitativ-valorica (pe fişe de cont analitic) constă în ţinerea la gestiuni numai
a unei evidenţe cantitative pe categorii în “Fişele de magazie” şi la contabilitate o evidenţă
cantitativ-valorică, pe feluri de stocuri.
Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din cele două evidenţe se
realizează prin întocmirea “Balanţelor analitice” şi stabilirea corelaţiilor cu sinteticul lor,
precum şi prin punctajul direct al cantităţilor înregistrate în cele două evidenţe.
Metoda global-valorică constă în ţinerea evidenţei global-valorice pe “Fişele de
conturi pentru operaţiuni diverse” atât la gestiuni cât şi la contabilitate. Această metodă se
aplică pentru evidenţa mărfurilor în unităţile de desfacere cu amănuntul, pentru evidenţa
rechizitelor, precum şi a altor bunuri.
Verificarea concordanţei dintre evidenţa gestiunii şi cea din contabilitate se face
periodic prin inventariere.
2.3.2.1.2. - Inventarul intermitent
2 Mircea Boulescu, Petre Popeangă - Organizarea si conducerea activităţii financiar contabile a întreprinderilor mici si mijlocii, editura fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 1998, pag.256-257.
Pagina 65 din 170
Metoda inventarului intermitent sau periodic se caracterizează prin următoarele
specificaţii:
- stocul la începutul exerciţiului curent este stocul stabilit prin inventariere la sfarşitul
anului precedent;
- nu se înregistrează intrări de stocuri în timpul anului. Cumpărările de stocuri se
înregistrează în debitul conturilor grupei 60 “cheltuieli privind stocurile”, în corespondenţă cu
conturile de terţi şi de trezorerie după caz;
- nu se înregistrează ieşiri de stocuri în timpul anului, la darea lor în consum şi nici
ieşiri de stocuri pentru vânzări (semifabicate, produse finite);
- la sfârşitul anului se face inventarierea stocurilor pe feluri de grupă de materii prime,
materiale, mărfuri, semifabricate, produse finite, corespunzător clasificării conturilor;
Stocurile astfel stabilite se evaluează conform metodologiei şi se înregistrează în
debitul conturilor de stocuri, corespunzătoare naturii acestora, în corespondenţă cu grupa 60
“Cheltuieli privind stocurile”, pentru stocurile cumpărate şi în corespondenţă cu contul 711
”variaţia stocurilor”, pentru stocurile din producţia proprie obţinută. Totodata se face şi
anularea stocurilor iniţiale prin debitarea conturilor de cheltuieli (grupa 60) şi venituri (grupa
71) în corespondenţă cu conturile de stocuri.
În urma acestor înregistrări soldurile conturilor de cheltuieli reflectă stocurile
consumate (ieşirile) în timpul perioadei, calculate după relaţia:
Işirile = Sold iniţial + Intrări – Sold final
Deşi este mai simplă şi mai puţin costisitoare decăt inventarul permanent metoda
inventarului intermitent prezintă următoarele dezavantaje:
- imposibilitatea efectuării unui control asupra gestiunii stocurilor prin intermediul
contabilităţii;
- orice eroare sau omisiune de înregistrare la efectuarea inventarului fizic duce la
informaţii false în documentele contabile de sinteză, se încalcă deci principiul imaginii fidele;
- orice pierdere sau furt din gestiune apare ca o ieşire din stoc, fiind inclusă în
cheltuielile exerciţiului; creează tendinţa de “subevaluare” a stocurilor la inventar, din motive
fiscale în vederea creşterii nereale a cheltuielilor cu stocurile şi diminuării profitului
impozabil;
- nu permite stabilirea plusurilor sau minusurilor în gestiune.
Pagina 66 din 170
După studiul celor două metode de inventariere ne raliem opiniei altor lucrări de
specialitate conform căreia metoda inventarului permanent este superioară metodei
inventarului intermitent prin faptul că înregistrarea, în conturile de stocuri, a fiecărei intrări
sau ieşiri, pe măsura producerii operaţiilor, atât cantitativ, cât şi valoric, dă posibilitatea
cunoaşterii în orice moment a mărimii stocurilor1.
2.3.3. - Evaluarea la ieşirea din gestiune
Ieşirile de stocuri pot avea loc în două modalităţi, prin consum (consum de materii
prime, materiale etc) sau prin vânzare (vânzare de mărfuri, produse finite etc). Evaluarea
acestor ieşiri se face în funcţie de natura elementului considerat. Astfel se evidenţiază două
categorii de stocuri: stocuri identificabile şi stocuri interschimbabile sau fungibile2.
Stocurile identificabile sunt bunuri individualizate pentru fiecare articol sau categorie
de bunuri, atât în momentul intrării în patrimoniu cât şi în cel al stocării şi ieşirii din stoc.
Astfel de elemente identificabile cum sunt produsele şi serviciile destinate unor comenzi
distincte, trebuie să facă obiectul unei evaluări individuale şi specifice (adică valoarea de
ieşire a unui stoc identificabil este egală cu valoarea de intrare).
Stocurile interschimbabile sau fungibile (confundabile) sunt bunuri care în interiorul
fiecărei categorii nu sunt în mod unitar identificabile, dupa intrarea lor în depozit. Sunt
considerate bunuri fungibile speţele care aparţin aceluiaşi sortiment de bunuri achiziţionate
sau fabricate la date şi preţuri (costuri) diferite.
Pentru această din urmă categorie norma contabilă internaţională IAS 2 admite
evaluarea ieşirilor de stocuri pe baza a trei metode:
Tratament contabil
de bază
Metoda Cost Mediu Ponderat
(weight avarage cost).
Metoda F.I.F.O (first imput first output).
Primul intrat primul iesit.
Tratament contabil
alternativ
Metoda L.I.F.O (last imput first output).
Ultimul intrat primul ieşit.
A). Metoda - Cost Mediu Ponderat.1 Octavian Bojian - Contabilitatea întreprinderilor, editura Economică, Bucureşti 1999, pag.116.2 Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu - Tratat de contabilitate financiară, vol. 2, editura Economică, Bucureşti 1998, pag.76-77.
Pagina 67 din 170
n
qi x pi
i = 1
CMP = n
qi
i = 1
Costul mediu ponderat (CMP) se poate calcula lunar sau după fiecare intrare ca raport
între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor în stoc şi cantitatea existentă în
stocul iniţial plus cantităţile intrate în stoc adică:
UNDE :
qi = cantitatea de stoc i
pi = preţul unitar pentru stocul i
Pentru exemplificare vom folosi un exemplu
ale cărui date prezumtive vor fi valabile pentru toate
cele trei metode prezentate CMP ,FIFO, LIFO, urmând ca la sfârşit să facem un mic
comentariu referitor la rezultatele obţinute prin cele trei metode.
EXEMPLU: Societate comercială SIAT S.A. are la începutul lunii septembrie un stoc
iniţial de marfă Z de 30 de bucăţi x 30 lei/bucată. Pe data de 13 a lunii intră în stoc 70 de
bucăţi de marfă Z la preţul de 35 de lei/bucată. Pe data de 17 a lunii ies din stoc 50 de bucăţi
de marfă Z. Pe data de 23 a lunii intră în stoc 20 de bucăţi de marfă Z la preţul de 37
lei/bucată. Pe data de 27 a lunii ies din stoc 25 de buc.
Situţia se prezintă astfel:
Sold iniţial 30 buc. x 30 lei/buc.
Intrare 13.09 70 buc. x 35 lei/buc.
Ieşire 17.09 50 buc.
Intrare 23.09 20 buc. x 37 lei/buc.
Ieşire 27.09 25 buc.
A1). Metoda CMP la sfârşitul periodei.
30 x 30 + 70 x 35 + 20 x 37 4090
CMP= (((((((((((((( = ((((( = 34,08 lei/bucată
30 + 70 + 20 120
Pagina 68 din 170
Fişa de stoc se prezintă astfel :
Data Explic. Intări Ieşiri Stoc
Cant. Preţ Val. Cant. Preţ Val. Cant. Preţ Val.
Sold I. 30 30 900 30
13.09 Intrare 70 35 2450 100
17.09 Ieşire 50 34,08 1704 50
23.09 Intrare 20 37 740 70
27.09 Ieşire 25 34,08 852 45
Total 120 34,08 4090 75 34.08 2556 45 34.08 153
4
A2). Metoda CMP după fiecare ieşire.
30 x 30 + 70 x 35 3350
CMP la 17.09 = = = 33.5 lei/bucată
30 + 70 100
[(30 + 70 – 50) x 33.5] + 20 x 37 2415
CMP la 23.09 = (((((((((((((( = ((( = 34.5 lei/bucată
30 + 70 - 50 + 20 70
Fişa de stoc se prezintă astfel :
Data Explic. Intrări Ieşiri Stoc
Cant. Preţ Val. Cant. Preţ Val. Cant. Preţ Val.
Sold I. 30 30 900 30 30 900
13.09 Intrare 70 35 2450 100 33.5 3350
17.09 Ieşire 50 33.5 1675 50 33.5 1675
23.09 Intrare 20 37 740 70 34.5 2415
27.09 Ieşire 25 34,5 862.5 45 34.5 1552.5
Total 120 4090 75 2537.5 45 34.5 1552.5
Pagina 69 din 170
B). Metoda FIFO - Primul intrat primul ieşit.
Constă în valorizarea ieşirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul de
achiziţie sau de producţie al primei intrări în lot. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite
din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine
cronologică. Astfel stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai
recente.
Fişa de stoc se prezintă astfel :
Data Explic. Intrări Ieşiri Stoc
Cant. Preţ Val. Cant. Preţ Val. Cant. Preţ Val.
Sold I. 30 30 900 30 30 900
13.09 Intrare 70 35 2450 30 30 900
70 35 2450
17.09 Ieşire 30 30 900 50 35 1750
20 35 700
23.09 Intrare 20 37 740 50 35 1750
20 37 740
27.09 Ieşire 25 35 875 25 35 875
20 37 740
Total 120 4090 75 247
5
45 1615
C). Metoda LIFO - Ultimul intrat primul ieşit.
Presupune valorizarea ieşirilor de stocuri din gestiune la costul de achiziţie sau de
producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării succesive a fiecărui lot, bunurile ieşite
din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului anterior, în ordine
cronologică. In felul acesta stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele
mai vechi.
Fişa de stoc se prezintă astfel :
Pagina 70 din 170
Data Explic. Intrări Ieşiri Stoc
Cant. Preţ Val. Cant. Preţ Val. Cant. Preţ Val.
Sold I. 30 30 900 30 30 900
13.09 Intrare 70 35 2450 30 30 900
70 35 245
0
17.09 Ieşire 50 35 175
0
30 30 900
20 35 700
23.09 Intrare 20 37 740 30 30 900
20 35 700
20 37 740
27.09 Ieşire 20 37 740 30 30 900
5 35 175 15 35 525
Total 120 4090 75 266
5
45 142
5
Interpretarea rezultatelor: aplicarea uneia dintre metodele de evaluare a ieşirilor din
stoc trebuie analizată în funcţie de fenomenul de mişcare al preţurilor şi politica contabilă a
firmei, deoarece aceleaşi ieşiri, evaluate după metode diferite, conduc la valori diferite ale
rezultatului contabil (profitului) şi mărimii stocurilor (deci conduc la informaţii diferite în
bilanţ şi în contul de rezultate)1, după cum se poate constata şi din exemplul următor folosind
datele precedente2:
Indicatori Metode de evaluare
CMP la sfărşitul
perioadei
CMP după
fiecare intrare
FIFO LIFO
Vănzări CA 2700 2700 2700 2700
- cheltuieli
privind
stocurile
2537.5 2556 2475 2665
Rezultat 162.5 144 225 35
1 Niculae Feleagă, Liliana Malciu - Politici şi opţiuni contabile, editura Economică, Bucureşti 2002, pag.194. 2 Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu - Tratat de contabilitate financiară, vol. 2, editura Economică, Bucureşti 1998, pag.81-82.
Pagina 71 din 170
Stoc final 1534 1552.5 1615 1425
Întreprinderile dispun de o anumita “libertate” în alegera metodei de evaluare a
stocurilor şi, indirect a rezultatului lor.
Astfel în conditii de relativă stabilitate a preţurilor, este recomandată metoda CMP. În
varianta evaluarii ieşirilor din stoc la CMP calculat la sfârşitul perioadei ieşirile nu sunt
evaluate, ci sunt urmărite numai cantitativ. Această metodă prezintă avantajul unui calcul mai
simplu. Metoda CMP calculat după fiecare intrare oferă posibilitatea evaluării ieşirilor în
cursul perioadei de gestiune (lunii), deşi prezintă inconvenientul unui calcul mai complex.
În perioadele de creştere a preţurilor, aplicarea LIFO are drept consecinţe evaluarea
consumurilor la valoare maximă, beneficiul şi stocul final fiind prezentate la valori minime.
Efectele aplicării metodei LIFO într-o situaţie inversă, de scădere a preţurilor sunt diminuarea
valorii consumurilor, stocul final şi beneficiul fiind prezentate la valori maxime.
În cazul creşterii de preţuri prin aplicarea FIFO ieşirile sunt evaluate la valorile cele
mai scăzute, stocurile finale la valorile cele mai ridicate, rezultând o majorare a rezultatului
întreprinderii. Dacă preţurile sunt în scădere aplicarea metodei FIFO conduce la evaluarea
ieşirilor de stocuri la valoare maximă, stocul final şi beneficiul fiind micşorate.
Schimbările de metode de evaluare a stocurilor conduc la rezultate diferite ale
întreprinderii. Astfel rezultatul unei întreprinderi nu depinde numai de performanţele
economice şi financiare, ci şi de opţiunea pentru o anume metodă de evaluare a stocurilor. Cu
toate acestea în IAS 2 nu există nici o prevedere cu privire la faptul dacă o întreprindere
trebuie să folosească o singura formulă de determinare a costurilor pentru toate stocurile pe
care le deţine în reţeaua internaţională sau poate utiliza metode diferite pentru stocuri diferite.
SIC-1 “Consecvenţă-Diferite metode de determinare a costurilor” confirmă că fiecare
întreprindere poate utiliza metoda CMP, FIFO şi LIFO pentru alocarea costurilor pe diferite
clase de stocuri care prezintă caracterstici diferite în ceea ce priveşte natura şi modul de
utilizare a acestora. De exemplu metoda LIFO poate fi folosită pentru anumite tipuri de
stocuri sau linii de producţie, FIFO pentru altele, iar CMP pentru altele. Metoda utilizată
pentru o anumită clasa de stoc trebuie folosită în mod consecvent pentru clasa respectivă
pentru activităţile în reţeaua internaţională şi de la o perioadă la alta. În plus SIC-1 solicită că
aceiasi formulă de determinare a costului să fie utilizată pentru toate stocurile cu caracteristici
similare în ceea ce priveşte natura şi modul de utilizare a acestora.
Pagina 72 din 170
2.3.4 - Evaluarea la întocmirea bilanţului
Evaluarea bilanţieră a stocurilor trebuie facută la valoarea cea mai mică dintre costul
istoric şi valoarea realizabilă netă. Aceasta procedura se bazează pe faptul că activele nu pot
fi evaluate în bilanţ la o valoare mai mare decât cea care s-ar obţine prin utilizarea sau
vânzarea lor.
Costul istoric trebuie să includă o alocare sistematică a costurilor generale de
producţie care se referă la aducerea stocurilor în poziţia şi amplasarea lor prezentă. Alocarea
costurilor generale fixe se face în baza capacităţii normale a spaţiilor de producţie1.
Valoarea netă de realizare a unui stoc este reprezentată de preţul de vânzare estimat,
realizabil în condiţii comerciale normale, diminuat cu costurile de finisare şi alte cheltuieli
estimate ca necesare pentru realizarea vânzării (cheltuieli de transport, comisioane privind
vânzările, costul garanţiei acordate după vânzare). Costurile de finalizare şi de vânzare nu
trebuie ajustate pentru a obţine profit din acţiunea de finalizare şi vânzare
Estimarile valorii realizabile nete trebuie făcute în baza celor mai credibile evidenţe
disponibile. Aceste estimări nu trebuie facute în baza unui preţ temporar sau a fluctuaţiilor de
preţ. Valoarea netă de realizare trebuie să fie determinată separat pentru fiecare stoc (articol),
însa se pot face regrupări pentru elementele similare sau care au o anumită legatură între ele
(elementele care aparţin de aceiaşi linie de produse, cu finalităţi sau utilizări asemănătoare,
produse comercializate în aceiaşi zonă geografică şi care nu pot fi evaluate separat de alte
elemente ale acestei linii de produse)2. Cu ocazia fiecărui exerciţiu următor, este efectuată o
evaluare nouă a valorii nete de realizare.
Valoarea realizabilă netă trebuie determinată având la baza condiţiile existente la data
inchiderii bilanţului. Această evaluare, totuşi, necesită exercitarea raţionamentului
profesional. Prin urmare, trebuie avute în vedere toate informaţiile disponibile, inclusiv
modificările ulterioare ale preţurilor de vânzare sau costurilor. De exemplu o creştere
ulterioară a preţului va demonstra probabil că o scădere a preţului ce a avut loc anterior datei
bilanţului a fost temporară şi că nu este necesară nici o reducere a valorii contabile a stocului
(sau este necesară o reducere mai mică). O scădere ulterioară a preţului poate indica o
problemă ce a existat la data bilanţului, cum ar fi o reducere a preţului de vânzare la un
produs competitiv. În consecinţă modificările ulterioare în preţurile de vânzare sau costuri
trebuie analizate pentru a se determina dacă acestea reprezintă punctul culminant al unor 1 Notă: mai multe detalii despre capacitatea normală de producţie sunt prezentate în capitolul 2.3.1.-Evaluarea la intrare (curentă) şi anume Costul subactivităţii.2 Niculae Feleagă - Sisteme contabile comparate, vol.2, editura Economică, Bucureşti 2000, pag.157.
Pagina 73 din 170
condiţii prezente la data bilanţului, sau pot fi atribuite unor anumite evenimente ce apar în
perioadele ulterioare. În mod evident cu cât momentul apariţiei acestor modificări este mai
îndepărtat de data bilanţului, cu atât este mai puţin probabil să fie atribuite unui anumit
eveniment ulterior.
Alte abordări: În unele ţări, stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai mică dintre
cost şi valoarea de piaţă, unde valoarea de piaţă este definită ca valoarea cea mai mică dintre
costul de înlocuire şi valoarea realizabilă netă (dar în nici un caz mai mică decăt valoarea
realizabilă netă diminuată cu o marjă normală a profitului). IAS 2 paragraful 6 evită
complicaţiile ce pot apărea în aplicarea principiului celei mai mici valori dintre cea a costului
şi a valorii pieţei. Conform acestei metode de evaluare, costul de înlocuire constituie, de
obicei, evaluarea valorii de piaţă, cu excepţia cazului în care valoarea realizabilă netă este
mai mică, caz în care aceasta devine valoarea de piaţă. Pe de altă parte în cazul în care costul
de înlocuire este mai scăzut, stocurile nu trebuie, în general evaluate la o valoare mai mică
decat valoarea realizabilă netă redusă cu marja normală de profit. Aplicarea acestor principii
poate fi dificilă în anumite condiţii.
2.4. - Rolul provizioanelor pentru deprecierea stocurilor în prezentarea informaţiilor
contabile
Cei care elaborează situaţii financiare trebuie să se confrunte cu incertitudini care,
inevitabil, planează asupra multor evenimente şi circumstanţe, cum ar fi încasarea creanţelor
îndoielnice, durata de utilizare probabilă a utilajelor şi echipamentelor şi numărul
eventualelor reclamaţii cu privire la produsele în garanţie. Astfel de incertitudini sunt
recunoscute prin prezentarea naturii şi valorii lor, dar şi prin exercitarea prudenţei în
întocmirea situaţiilor financiare. Prudenţa înseamnă includerea unui grad de precauţie în
exercitarea raţionamentelor necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de
incertitudine, astfel încât activele şi veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi
cheltuielile să nu fie subevaluate. Totuşi, exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu,
constituirea de rezerve ascunse sau provizioane excesive, subevaluarea deliberată a activelor
sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau cheltuielilor, deoarece
situaţiile financiare nu ar mai fi neutre şi , de aceea, nu ar mai avea calitatea de a fi credibile1.
Condiţiile de risc şi incertitudine în care sunt gestionate stocurile de bunuri impun ca
masură de prevenire crearea unor “provizii” la dispoziţia întreprinderii, pentru acoperirea
1 Oprea Călin, Mihai Ristea - Bazele Contabilităţii, editura Genicod , Bucureşti 2002, pag.194
Pagina 74 din 170
eventualelor pierderi prin depreciere, caz în care aceste deprecieri sunt recunoscute drept
cheltuieli. Strâns legat de acest aspect se poate vorbi de unul din principiile fundamentale din
cadrul reglementărilor contabile armonizate cu directiva a IV-a a Comunităţilor Economice
Europene (CEE) şi cu standardele internaţionale de contabilitate (IAS), reglementări ce
acţionează în ţara noastra prin Ordinul nr. 94/29 ianuarie 2001. În sectiunea a 5-a a acestui
document secţiune intitulată Principii şi reguli conatbile, se găseşte şi Principiul prudenţei.
conform căruia valoarea oricărui element din bilanţ trebuie să fie determinată pe baza
principiului prudenţei. În mod special, se vor avea în vedere următoarele aspecte:
a) se vor lua în considerare numai profiturile obţinute până la data încheierii
exerciţiului financiar;
b) se va ţine cont de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au
luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior,
chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului şi data
întocmirii bilanţului;
c) se va ţine cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă
rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere.
Revenind, continuăm prin a afirma că aceste “provizii” se constituie la închiderea
exerciţiului financiar cu ocazia inventarului general al patrimoniului urmând a fi utilizate în
anul următor la constatarea deprecierii. Astfel se compară soldul conturilor de provizioane
constituite anterior cu provizioanele necesare, stabilite la sfârşitul anului curent. Dacă
provizionul necesar este mai mare decat cel constituit, se va înregistra o suplimentare de
provizioane, iar dacă provizionul necesar este mai mic decat cel constituit se va înregistra o
reducere de provizioane.
Pentru constituire de provizioane se foloseşte relaţia de principiu:
Provizioane pentru
deprecierea stocurilor
= Valoarea
contabilă
- Valoarea de inventar
a stocurilor
Constituirea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor se face pe calea
autofinanţării, adică prin includerea unor cote-părţi în cheltuielile de exploatare. Pentru
reflectarea contabilă a provizioanelor pentru deprecierea stocurilor în Planul de Conturi
General a fost constituită grupa de conturi 39 “Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi
producţiei în curs de execuţie”, care cuprinde un subsitem de conturi sintetice de gradul I,
create pe structura grupelor de stocuri:
Pagina 75 din 170
Cont grupa 39 Provizioane pentru deprecierea:
391 -materiilor prime
392 -materialelor:
392.1 -consumabile
392.2 -de natura obiectelor de inventar
393 -producţiei în curs de execuţie
394 -produselor
395 -stocurilor aflate la terti
396 -animalelor
397 -mărfurilor
398 -ambalajelor
Provizioanele constituite fiind surse de acoperire a pierderilor, toate conturile de
provizioane au funcţie contabilă de pasiv. Se creditează la constituirea provizioanelor prin
includerea în cheltuieli de exploatare. Se debitează la utilizarea provizioanelor (diminuare sau
anulare), prin includerea lor în venituri din exploatare. Prezintă solduri creditoare care
reflectă provizioanele existente.
Pentru înregistrarea provizioanelor se folosesc două metode: metoda generală sau
metoda reluării provizioanelor şi metoda anularii globale a provizioanelor.
Metoda generală sau reluării provizioanelor este cea adoptată în cadrul reformei
contabilităţii din România şi constă în compararea provizioanelor pentru deprecieri calculate,
potrivit relaţiei de mai sus, pe baza de inventar la inchiderea exerciţiului financiar cu soldul
creditor al conturilor de provizioane pentru deprecierea stocurilor. În cazul în care soldul final
calculat este mai mare decat cel contabil, pentru diferenţă se face înregistrarea:
68 39
cheltuieli cu amortizarile
şi provizioanele
= provizioane pentru deprecierea
stocurilor şi productiei în curs de
execuţie
Dacă soldul calculat este mai mic decat cel contabil, pentru diferenţă se face
înregistrarea de diminuare a provizionului:
Pagina 76 din 170
39 78
provizioane pentru deprecierea
stocurilor şi producţiei în curs de
execuţie
= venituri din provizioane
Calculul şi înregistrarea provizioanelor în condiţiile aplicării acestei metode se poate
realiza în două variante:
Varianta calculului şi înregistrării pe fiecare categorie de conturi, asa cum este stabilit
prin structurile de conturi sintetice de gradul I din grupa 39 “Provizioane pentru deprecierea
stocurilor şi producţiei în curs de execuţie”
Varianta calculului şi înregistrării provizioanelor în mod global la nivelul poziţiei,
stocuri şi producţie în curs de execuţie. În acest caz în Planul de conturi ar figura un singur
cont de provizioane şi anume “Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs
de execuţie”.
Metoda anulării golbale a provizioanelor constă în anularea soldului iniţial creditor al
provizioanelor, iar apoi înregistrarea provizioanelor calculate pe baza inventarului.
Inregistrările care intervin sunt:
a) – provizioane intrate:
39 78
provizioane pentru deprecierea
stocurilor şi producţiei în curs de
execuţie
= venituri din provizioane
b) – provizioane calculate pe baza inventarului la închiderea exerciţiului financiar:
68 39
cheltuieli cu amortizările
şi provizioanele
= provizioane pentru deprecierea
stocurilor şi producţiei în curs de
execuţie
2.5. - Aspecte fiscale -T.V.A.
Pagina 77 din 170
Taxa pe valoare adaugată (TVA) este un impozit indirect asupra consumului de
bunuri şi servicii, oricare ar fi provenienţa lor, din producţie internă sau din import. Fiind un
impozit pe consum, cel care suportă această sarcină fiscală este consumatorul final,
întreprinderea având rolul de a colecta şi vărsa la bugetul statului taxa pe valoare adaugată.
Originile taxei pe valaore adaugată se găsesc în practica fiscală franceză de la sfârşitul
deceniului al 7-lea iar în prezent aceasta pârghie fiscală operează în toate ţările Uniunii
Europene şi în numeroase ţări din afara spaţiului comunitar. În oricare din ţările în care se
aplica TVA, pachetul normativ defineşte coordonatele, regulile generale şi cazurile de
excepţie ale funcţionării acestui sistem de impozitare.
2.5.1 - Principalele caracteristici T.V.A.
Prinicpalele coordonate aferente acestui impozit sunt date de câmpul de aplicare,
teritorialitatea, faptul generator şi exigibilitatea, baza de impozitare, cotele de impozitare,
deductibilitatea şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice circumscrise în perimetrul de
aplicare TVA.
În continuare vom prezenta foarte pe scurt unele din cele mai importante aspectele
fără de care nu putem înţelege mecanismul TVA urmând ca la sfârşitul acestui capitol să
evidenţiem influenţa acestei taxe în operaţiile legate de stocuri.
Câmpul de aplicare: potrivit reglementarilor legale operaţiile impozabile sunt
operaţiile cu plată, precum şi cele asimilate acestora efectuate de o manieră independentă de
către persoane fizice sau juridice1. Operaţiile pot fi clasificate, în raport cu sfera de aplicare a
TVA în următoarele categorii:
a) operaţiuni impozabile TVA la care se aplică cota legală TVA asupra sumelor
obţinute din vânzări de bunuri sau prestări de servicii.
b) operaţiuni scutite de TVA cu drept de deducere pentru care care furnizorii sau
prestatorii de servicii au dreptul de deducere a TVA aferentă bunurilor şi / sau serviciilor
achiziţionate, destinate realizării operaţiunii impozabile.
c) operaţiuni scutite de TVA fară drept de deducere, pentru care furnizorii/ prestatorii
nu au dreptul la deducerea TVA aferentă bunurilor şi / sau serviciilor achiziţionate, destinate
1 Notă: detalii privind lista completă a operaţiilor impozabile TVA sunt prezentate în legea de mai sus.
Pagina 78 din 170
realizării operaţiunilor respective. Aceasta categorie acţionează la nivelul livrărilor de bunuri
şi prestărilor de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată efectuată în ţară.
d) operaţiuni de import scutite de TVA, importuri de bunuri care potrivit prevederilor
legale sunt scutite de taxa vamală cu unele excepţii prevăzute de lege.
Teritorialitatea: conform acestui criteriu sunt supuse TVA operaţiile referitoare la
transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor situate pe teritoriul României. Prestările
de servicii sunt impozitabile atunci când sunt utilizate în România indiferent de locul unde
este situat sediul sau domiciliul prestatorului.
Faptul generator şi exigibilitatea TVA: iau naştere, de regulă, în momentul efectuării
livrării bunurilor mobile, transferul proprietăţii bunurilor imobiliare sau prestării serviciilor.
Baza de impozitare: este reprezentată de contravaloarea bunurilor livrate sau a
serviciilor prestate, exclusiv TVA. Vom prezenta în continuare principalele forme ale bazei
de impozitare pe care le poate îmbrăca această taxă.
-preţurile negociate între vânzător şi cumpărator precum şi alte cheltuieli datorate de
cumpărator pentru livrările de bunuri şi care nu au fost cuprinse în preţ;
-tarifele negociate pentru prestările de servicii;
-suma rezultată din aplicarea cotei de comision sau suma convenită între parteneri,
pentru operaţiunile de intermediere;
-valoare în vamă, la care se adaugă taxa vamală, alte taxe şi accizele datorate pentru
bunurile şi serviciile din import.
-preţurile vânzărilor efectuate din depozitele vămii sau stabilite prin licitaţie.
Baza de impozitare poate să fie supusă unor corecţii deoarece din ea trebuie deduse
anumite elemente din care cele mai puternic legate de capitolul stocuri sunt:
-remizele şi alte reduceri de preţ acordate de către furnizor direct clientului, inclusiv
cele date după facturarea bunurilor sau serviciilor.
Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare remizele şi alte reduceri de preţ
trebuie să fie efective, în sume exacte în beneficiul clientului şi să fie reflectate în facturi sau
în alte documente legale.
-ambalajele care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi, fară facturare.
Cotele de impozitare: “În România cota standard a taxei pe valoarea adaugată este de
19% şi se aplică operaţiunilor impozabile, cu excepţia celor scutite de taxa pe valoarea
adaugată”1.
1 Legea 345 din 1 iunie 2002, privind taxa pe valoarea adaugată capitolul 5, articolul 20, alineatul 1.
Pagina 79 din 170
Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice circumscrise în perimetrul de aplicare TVA:
vizează facturarea, înregistrarea la organele fiscale ca plătitor de TVA, plata impozitului şi nu
în ultimul rând ţinerea unei contabilităţi operative şi corecte a TVA.
Documentele legale referitoare la TVA sunt factura fiscală sau alte documente
înlocuitoare (chitanţa fiscală, bon de comandă consum), pentru bunurile şi serviciile
cumpărate de la furnizorii din ţară şi declaraţia vamală de import pentru taxa platită la
importuri. Platitorii de TVA sunt obligaţi să ţină în mod regulat contabiliatea, care să le
permită determinarea bazei de impozitare şi TVA adaugată facturată pentru livrările şi
prestările de servicii efectuate, precum şi cea efectuată aferentă intrărilor. Documentele
justificative privind TVA care nu respectă condiţiile de formă şi fond nu pot fi înregistrate în
contabilitate.
2.5.2 - Reduceri de preţ în operaţiile cu stocuri, aspecte, consecinţe
Derularea tranzacţiilor de vânzări-cumpărări presupune, într-un mediu de piaţă
concurenţială, operarea cu reduceri de preţ, destinate să “plăteasca” fidelitatea unui client,
nerespectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de termen a unei datorii
şi, nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce atrage creşterea cifrei de
afaceri1.
În literatura de specialitate şi în practică sunt întâlnite două categorii de reduceri de
preţ:
A) Reduceri comerciale (de natura comercială), care au o influenţă directă asupra
mărimii nete a unei facturi. Din această categorie fac parte:
-rabatul reprezintă reducerea aplicată asupra preţului de vănzare convenit anterior
între furnizor şi client, ţinându-se cont de unele defecte de caliate sau de neconformitate a
bunurilor comercializate, faţă de clauzele prevăzute în contract.
-remiza este o reducere aplicată asupra preţului curent de vânzare, ţinându-se cont de
volumul vânzărilor sau de importanţa cumpăratorului în clientela vânzătorului.
-risturnul reprezintă o reducere de preţ calculată asupra ansamblului operaţiilor
efectuate cu acelaşi cumpărător pe o perioadă determinata.
De regulă reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din preţul brut, dar
se pot acorda şi în sumă fixă.1 Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu - Tratat de contabilitate financiară, vol. 2, Editura Economică, Bucureşti 1998, pag.46.
Pagina 80 din 170
B) Reducerile financiare (de natura financiară) care poartă denumirea de sconturi
(sconturi de decontare sau sconturi de casă).
-scontul de decontare este reducerea financiară acordata procentual asupra unei
creanţe decontate înainte de scadenţa normală. El reprezintă o bonificaţie acordată clientului
de către furnizor pentru plata cu anticipaţie a unei sume datorate de client. Scontul de
decontare este o cheltuială financiară pentru furnizor, care este beneficiarul plăţii (încaseaza o
suma înainte de scadenţă) şi un venit financiar pentru client, care efectuează o plată înainte de
scadenţă.
Sub aspectul metodologiei de calcul şi contabilizare trebuie reţinute următoarele
reguli:
toate reducerile de preţ sunt înscrise în factură;
reducerile comerciale premerg reducerilor financiare;
reducerile sunt determinate în cascadă, ceeea ce îndemna ca procentele sau sumele
absolute ale fiecărei categorii de reducere se aplica asupra “netului” anterior;
în cadrul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile şi apoi remizele şi
risturnurile;
scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială adică la
netul comercial;
Taxa pe valoare adaugată se calculează la ultimul “net” determinat (fie la netul
comercial, dacă nu există reduceri financiare, fie la netul financiar, în caz contrar) şi se adună
cu acesta pentru a obţine “totalul facturii”. În cazul facturilor care vin cu sume în al căror
conţinut TVA este deja inclusă pentru calcularea acesteia se aplică coeficientul de 19/119
(0,1596) asupra valorii facturii.
2.5.3. - Aplicaţii practice privind aspectele fiscale în operaţii cu stocuri
Pentru deplina întelegerea a problemei aplicării TVA asupra operaţiilor cu stocuri ne
vom folosi în continuare de câteva operaţii concrete. La analiza acestor operaţii ne vom opri
doar asupra elementelor principale de studiu ale acestei lucrari şi anume stocurile precum si
la unele aspectele fiscale ce au implicaţii directe asupra modalităţilor de îregistrare ale acestor
în contabilitate, adica taxa pe valoare adaugată şi reducerile comerciale. Nu ne vor interesa
formulele contabile ale acestor operaţii ci doar implicaţiile financiare, acest aspect al
formulelor contabile în operţii cu stocuri fiind prezentat în capitolul 4.
Pagina 81 din 170
!
EXEMPLUL 1:
Societatea comercilă SIAT S.A. vinde mărfuri în valoare de 500.000 lei, TVA 19%.
Mişcările în conturi sunt următoarele:
Cont Mişcare Suma Explicaţia
Mărfuri 371 500.000 lei
TVA colectată 4427 95.000 lei 500.000 * 19%
EXEMPLUL 2:
Societatea comercială SIAT S.A cumpără materii prime în valoare de 300.000 lei,
TVA 19%. Mişcările în conturi sunt următoarele:
Cont Mişcare Suma Explicaţia
Materii prime 301 300.000 lei
TVA deductibilă 4426 57.000 lei 300.000 * 19%
În acest moment regularizarea TVA s-ar face astfel:
TVA colectată TVA deductibilă Regularizare Explicaţia
4427 4426 4426 - 4427 TVA de recuperat
4424
95.000 lei 57.000 lei -42.000 lei -42.000 lei
EXEMPLUL 3:
Societatea comercială SIAT S.A. cumpară materiale consumabile. Factura de la
furnizor vine înscrisa cu suma de 600.000 de lei TVA inclus. Mişcările în conturi sunt
următoarele:
Cont Mişcare Suma Explicaţia
TVA deductibilă 4426 95.760 lei 600.000 * 19/119
Materiale cons. 302 504.240 lei 600.000 - 95.760
Pagina 82 din 170
EXEMPLUL 4:
Societatea comercială SIAT S.A. cumpără 50 kg. mărfuri de acelaşi tip în valoare de
400.000 lei, TVA 19%. Furnizorul face următoareale reduceri: rabat 5%; remiză 10%; scont
de decontare 2%.
Factura arată astfel:
Mărfuri 400.000
Rabat 5 % 400.000 * 5 % = 20.000
400.000 – 20.000 = 380.000
Remiză 10 % 380.000 * 10 % = 38.000
Reducerea comercială 20.000 + 38.000 = 58.000
NETA comercială 400.000 – 58.000 = 342.000
Scont de decontare 2% 342.000 * 2 % = 6840
NETA financiară 342.000 – 6840 = 335.160
TVA deductibilă 19 % 335.160 * 19 % = 63.680
Mişcările în conturi sunt următoarele:
Cont Mişcare Suma Explicaţia
TVA deductibilă 4426 63.680 lei 335.160 *19 %
Mărfuri 371 342.000 lei
(50 kg)
400.000 - 58.000
Venituri din
sconturi obtinute
767 6840 lei 342.000 - 335.160
EXEMPLUL 5:
Societatea comerciala SIAT S.A. cumpară 75 bucăţi de materiale consumabile de
acelaşi tip în valoare de 800.000 lei, TVA 19 %. Furnizorul face următoarele reduceri: scont
de decontare 4 %. După înregistrarea facturii în contabilitate, soseşte o factură (de stornare)
cu următoarele reduceri comerciale referitoare la operaţia anterioară: Rabat 8 %; Remiza 13
%.
Pagina 83 din 170
Prima factură arată astfel:
Materiale cons. 800.000
Scont de decontare 4% 800.000 * 4 % = 32.000
NETA financiara 800.000 – 32.000 = 768.000
TVA deductibilă 19 % 768.000 * 19 % = 145.920
Mişcările în conturi sunt următoarele:
Cont Mişcare Suma Explicaţia
TVA deductibilă 4426 145.920 lei 768.000 * 19 %
Materiale cons. 302 800.000 lei
(75 buc)
Venituri din
sconturi obtinute
767 32.000 lei 800.000 * 4 %
Factura ulterioară (de stornare) arăta astfel:
Materiale cons. 800.000
Rabat 6 % 800.000 * 8 % = 64.000
800.000 – 64.000 = 736.000
Remiză 13 % 736.000 * 13 % = 95.680
NETA comercială 736.000 – 95.680 = 640.320
Reducere comercială 64.000 + 95.680 = 159.680
Scont de decontare 4% 159.680 * 4 % = 6387
NETA financiară 159.680 – 6387 153.293
TVA deductibilă 19 % 153.293 * 19 % = 29.125
Mişcările sunt următoarele:
Cont Mişcare Suma Explicaţia
29.125 lei 153.293 * 19 % ;
Pagina 84 din 170
TVA deductibilă 4426 în sold :
145.920 - 29.125
= 116.795 lei
Materiale cons. 302
159.680 lei
(75 buc)
în sold
800.000 - 159.680
= 640.320 lei
(75 bucăţi)
Venituri din
sconturi obtinute 767
6387 lei 159.680 * 4 % ;
în sold :
32.000 - 6387
= 26.613 lei
Pagina 85 din 170
Cuprinsul capitolului 3 - Gestiunea şi analiza economică a stocurilor
pag.
3.1 - Stocurile într-un sistem de producţie ........................... 74
3.2 - Importanţa stocurilor în procesul de producţie ........................... 74
3.3 - Tipuri de stocuri ........................... 76
3.4 - Obiective şi rezultate ale gestiunii ştiinţifice a stocurilor ........................... 76
3.5 - Elementele principale ale unui proces de stocare ........................... 77
3.6 - Modele teoretice de gestiune a stocurilor ........................... 80
3.6.1 - Modelul Willson ........................... 80
3.6.2 - Modelul Willson cu ruptură de stoc ........................... 82
3.7 - Modalităţi practice de aplicare a modelelor teoretice ........................... 84
3.7.1 - Metoda A.B.C. ........................... 84
3.8 - Analiza economică a stocurilor ........................... 86
3.8.1 - Analiza stocurilor finale ........................... 87
3.8.2 - Analiza stocurilor medii de mărfuri ........................... 88
3.8.3 - Analiza stocurilor de siguranţă ........................... 89
3.8.4 - Viteza de rotaţie a stocurilor ........................... 92
3.8.5 - Analiza utilizării resurselor materiale ........................... 93
Capitolul 3 - Gestiunea şi analiza economică a stocurilor
3.1. - Stocurile într-un sistem de producţie
În activitatea curentă a agenţilor economici apar probleme operative de producţie, de
planificare sau proiectare, care se cer rezolvate în aşa fel încât ele să corespundă unui anumit
scop, de exemplu: un program de producţie realizat cu beneficii cât mai mari, cu cheltuieli cât
mai mici sau într-un timp cât mai scurt etc.
Teoria stocurilor a apărut din necesitatea asigurării unei aprovizionări ritmice şi cu
cheltuieli minime a stocurilor de materii prime şi materiale în procesul de producţie, sau a
stocurilor de produse finite şi bunuri de larg consum în activitatea de desfacere a mărfurilor.
Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale sau produse (finite sau într-un stadiu
oarecare de fabricaţie) acumulate în depozitele de aprovizionare ale unităţilor economice într-
Pagina 86 din 170
un anumit volum şi o anumită structură, pe o perioadă de timp determinată, în vederea unei
utilizări ulterioare. Pe perioada respectivă resursele materiale sunt disponibile, dar nu sunt
utilizate, deci sunt neactive, scoase din circuitul economic, sau care prelungesc acest circuit
(aspect considerat negativ). Stocul este o rezervă de material destinat să satisfacă cererea
beneficiarilor, aceştia identificându-se, după caz, fie unei clientele (stoc de produse finite), fie
unui serviciu de fabricaţie (stocuri de materii prime sau de semifabricate), fie unui serviciu de
întreţinere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de după vânzare
(piese detaşate).
Tratarea procesului de stocare ca proces “obiectiv necesar” se impune, nu numai ca
urmare a naturii economice a acestuia, ci şi pentru că realizarea lui atrage cheltuieli
apreciabile, concretizate în afectarea unor importante spaţii de depozitare-păstrare, de utilaje
pentru transport-depozitare, de fonduri financiare etc.
Deşi diferite, procesele de stocare au totuşi o serie de caracteristici comune, dintre
care esenţială este acumularea unor bunuri în scopul satisfacerii cererii viitoare. O problemă
de teoria stocurilor există doar atunci când cantitatea resurselor poate fi controlată şi există
cel puţin o componentă a costului total care scade pe măsură ce cantitatea stocată creşte.
Evoluţia nivelului stocului este interesantă din două puncte de vedere:
a) din punctul de vedere al producătorului, care este preocupat de valoarea medie a
nivelului stocului, deoarece această valoare permite cunoaşterea imobilizării totale a stocului
şi scopul producătorului va fi reducerea imobilizării la valoarea sa minimă;
b) din punctul de vedere al beneficiarului, care dorind să fie satisfăcut imediat,
apreciază că trebuie să evite, în măsura posibilităţilor, rupturile de stoc. Obiectivul
beneficiarului va fi reducerea la minim a riscului de ruptură de stocuri.
Aceste două puncte de vedere sunt contradictorii: riscurile de ruptură de stocuri nu
sunt reduse decât dacă imobilizările sunt foarte mari. Este deci necesar să se stabilească un
echilibru, obiectivul conducerii stocului constând în căutarea acestui echilibru.
3.2. - Importanţa stocurilor în procesul de producţie
Procesul de producţie propriu-zis este supus în mod aleator unei sume de perturbaţii
cum ar fi: instabilitatea personalului, prezenţa rebuturilor, existenţa timpilor morţi datoraţi
defectării utilajelor etc. În felul acesta, producţia devine un rezultat aleator al unei combinaţii
de fenomene care au loc în conformitate cu legile probabilităţii. Nici un proces de producţie
nu e fiabil dacă este supus direct acţiunii perturbatoare a parametrilor ce apar în mod aleator.
Pagina 87 din 170
Este deci absolut necesar de a elimina aceste influenţe directe, adică să se deconecteze
sistemul de la fluctuaţiile externe. Elementul care asigură deconectarea şi care joacă rolul de
tampon, de amortizor al variaţiilor îl reprezintă stocurile1.
Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere,
aceasta incluzând atât probleme de conducere, dimensionare, de optimizare a amplasării
stocurilor în teritoriu, de repartizare a lor pe deţinători, de formare şi evidenţă a acestora, cât
şi probleme de recepţie, de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control, de redistribuire şi
mod de utilizare.
Cu toate că stocurile sunt considerate resurse neactive, este necesar, în mod obiectiv,
să se recurgă la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se
asigura ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului.
Obiectivitatea formării de stocuri este justificată de acţiunea mai multor factori care le
condiţionează existenţa şi nivelul de formare, le stabilizează funcţia şi scopul constituirii.
Între aceştia amintim:
contradicţia dintre specializarea producţiei şi caracterul nespecializat al cererii;
diferenţa spaţială dintre producţie şi consum;
caracterul sezonier al producţiei sau al consumului; pentru majoritatea produselor
producţia este continuă, în timp ce consumul este sezonier; la produsele agricole situaţia este
inversă;
periodicitatea producţiei şi consumului, a transportului;
necesitatea condiţionării materialelor înaintea intrării lor în consum;
punerea la adăpost faţă de dereglările în procesul de aprovizionare-transport sau faţă
de factorii de forţă majoră (stare de necesitate, calamităţi naturale, seisme, caracterul deficitar
al resurselor);
necesitatea executării unor operaţii specifice pentru a înlesni procesul de livrare sau
consum al materialelor (recepţie, sortare, marcare, ambalare – dezambalare, formarea
loturilor de livrare, pregătirea materialelor pentru consum ş.a.m.d.);
necesitatea eficientizării procesului de transport etc.
Ţinând seama de această dublă influenţă a procesului de stocare, este necesară găsirea
de modele şi metode în vederea formării unor stocuri, care prin volum şi structură, să asigure
desfăşurarea normală a activităţii din economie, dar în condiţiile unor stocări minim necesare
şi a unor cheltuieli cât mai mici.1 Eugen Ţigănescu; Dorin Mitruţ - Bazele cercetării operaţionale, volumul 1, editura ASE, Bucureşti 1999, pag.192.
Pagina 88 din 170
Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul că acestea asigură certitudine,
siguranţă şi garanţie în alimentarea continuă a producţiei şi ritmicitatea desfacerii rezultatelor
acesteia. Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului aprovizionărilor cu
cel al producţiei, iar stocul reprezintă acel “tampon inevitabil” care asigură sincronizarea
cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale.
3.3. - Tipuri de stocuri
Stocurile se clasifică în funcţie de mai multe criterii după cum urmează:
Criteriul de clasificare Tipuri
Din punct de vedere al
producţiei:
cel de materii prime şi materiale destinat consumului unităţilor de
producţie; este vorba de stocul de producţie, stoc în amonte.
cel de produse finite, destinate livrării către beneficiari;este vorba
de stocul de desfacere, stoc în aval.
cel destinat asigurării funcţionării continue a unor maşini sau a
unor linii de fabricaţie; este vorba de stocul interoperaţional.
Din punct de vedere al
rolului jucat pe plan
economic:
stocuri cu rol de regulator; au ca rol reglarea fluxurilor de intrare şi
de ieşire ale produselor între două stadii succesive ale procesului
tehnologic.
stocuri cu rol strategic; sunt formate din piese sau din subansamble
folosite de serviciul de întreţinere , necesare înlocuirii rapide a lor
în caz de avarie la instalaţiile vitale ale întreprinderii.
stocuri speculative; sunt mai puţin legate de activitatea agenţilor
economici şi se referă în general la produse şi materiale rare, a
căror valoare nu este fluctuantă.
Din punct de vedere al
modului de depozitare:
produse periculoase.
produse voluminoase.
produse fragile.
Din punct de vedere al
modului de gestionare:
stocuri cu gestiune normală.
stocuri cu “afectare directă” (comandate special pentru o anume
comandă).
Pagina 89 din 170
stocuri “fără gestiune” (din magaziile intermediare, cu o
supraveghere globală).
stocuri de produse consumabile.
Din punct de vedere al
caracteristicilor formării şi
destinaţiei lor:
stoc curent.
stoc de siguranţă.
stoc de pregătire sau de condiţionare.
stoc pentru transport intern.
stoc de iarnă.
3.4. - Obiective şi rezultate ale gestiunii ştiinţifice a stocurilor
Formarea stocurilor este predeterminată de o anumită comandă, iar desfăşurarea
procesului de stocare poate avea loc în baza organizării sale raţionale. Realizarea în condiţii
de eficienţă economică maximă şi de utilitate impune o coordonare permanentă a procesului
de stocare şi un control sistematic al modului de derulare al acestuia. Obiectivele principale
ale conducerii proceselor de stocare pot fi sintetizate astfel:
asigurarea unor stocuri minim necesare, asortate, care să asigure desfăşurarea normală
a activităţii economico-productive a agenţilor economici prin alimentarea continuă a
punctelor de consum şi în condiţiile unor cheltuieli cât mai mici;
prevenirea formării de stocuri supranormative, cu mişcare lentă sau fără mişcare şi
valorificarea operativă a celor existente (devenite disponibile);
asigurarea unor condiţii de depozitare-păstrare corespunzătoare în vederea prevenirii
degradãrilor de materiale existente în stocuri;
folosirea unui sistem informaţional simplu, operativ, eficient, util şi cuprinzător care
să evidenţieze în orice moment starea procesului de stocare;
aplicarea unor metode eficiente de urmărire şi control care să permită menţinerea
stocului în anumite limite, să prevină imobilizările neraţionale.
Soluţionarea oricărei probleme de stoc trebuie să conducă la obţinerea răspunsului
pentru următoarele două chestiuni (şi care constituie de fapt obiectivele principale ale
gestiunii):
Obiectivele principale ale gestiunii stocurilor
1) determinarea mărimii optime a comenzii de aprovizionare;
Pagina 90 din 170
2) determinarea momentului (sau frecvenţei) optime de aprovizionare.
aceste obiective pot fi atinse prin urmatoarele deziderate
reducerea frecvenţei fenomenului de rupere a stocului şi prin aceasta satisfacerea în mai
bune condiţii a cererii către beneficiari;
reducerea cheltuielilor de depozitare;
mărirea vitezei de rotaţie a fondurilor circulante ale agenţilor economici;
reducerea imobilizărilor de fonduri băneşti;
reducerea unor riscuri inerente oricărui proces de stocare;
obţinerea de economii la nivelul cheltuielilor generale ale întreprinderii (de exemplu, la
produsele cu o durată de depozitare a stocului de materii prime mai mare decât durata
ciclului de fabricaţie);
descoperirea şi valorificarea rezervelor interne.
3.5. - Elementele principale ale unui proces de stocare
Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor este nemijlocit legată de cunoaşterea
elementelor prin care se caracterizează procesele de stocare şi care determină nivelul de
formare al stocurilor:
A. CEREREA DE CONSUM, element de bază în funcţie de care se determină nivelul
şi ritmul ieşirilor, volumul şi ritmul necesar pentru intrări şi nivelul stocului. Cererea de
consum reprezintă numărul de produse solicitate în unitatea de timp. Acest număr nu coincide
întotdeauna cu cantitatea vândută deoarece unele cereri pot rămâne nesatisfăcute datorită
deficitului în stoc sau întârzierilor în livrare. Evident, dacă cererea poate fi satisfăcută în
întregime, ea reprezintă cantitatea vândută. După natura ei, cererea poate fi:
a) determinată - cererea pentru o perioadă e cunoscută şi poate fi constantă pentru
toate perioadele sau variabilă pentru diferite perioade;
b) probabilistă - cererea e de mărime sau frecvenţă necunoscute, dar previzibile şi
reprezentată printr-o repartiţie de probabilitate dată. Caracteristicile şi tipul cererii se stabilesc
pe bază de observaţii, prin studii asupra perioadelor trecute. Cererea probabilistă poate fi
stabilă din punct de vedere statistic sau nestabilă din punct de vedere statistic (sezonieră).
c) necunoscută - cererea pentru care nu dispunem nici de datele necesare stabilirii
unei repartiţii de probabilitate (este cazul, de exemplu, al produselor noi).
Pagina 91 din 170
B. COSTURILE reprezintă cheltuielile ce trebuie efectuate pentru derularea
procesului de aprovizionare-stocare (respectiv cele cu comandarea, contractarea, transportul,
depozitarea, stocarea materialelor etc.). În calculul stocurilor se au în vedere:
a) Costurile de stocare care cuprind suma cheltuielilor ce trebuie efectuate pe timpul
staţionării resurselor materiale în stoc şi anume:
Cheltuieli cu primirea-recepţia; cheltuieli de transport intern; cheltuieli de manipulare,
care cuprind costul forţei de muncă nece-sare pentru deplasarea stocurilor, a macaralelor,
cărucioarelor, elevatoarelor şi a celorlalte utilaje necesare în acest scop; cheltuieli de
depozitare propriu-zisă: chiria spaţiului de depozitare sau amortizările, în cazul unui spaţiu
propriu; cheltuieli de conservare; cheltuieli cu paza; cheltuieli de evidenţă care apar datorită
faptului că stocurile sunt practic inutilizabile fără o evidenţă bine pusă la punct, care să ne
spună dacă produsul necesar se găseşte sau nu în stoc; cheltuieli administrative; impozite şi
asigurări; cheltuieli datorate deprecierii, deteriorării, uzurii morale care sunt caracteristice
pentru produsele “la modă” sau pentru cele care se modifică chimic în timpul stocării
(alimente, de exemplu) la care se adaugă costul capitalului investit; acest cost reprezintă un
anumit procent din capitalul investit, însă determinarea cifrei exacte necesită o analiză atentă.
Procentul exact depinde, în primul rând de ce alte utilizări ce se pot găsi pentru capitalul
”imobilizat” în stocuri.
Capitalul investit în stoc este neproductiv, costul său este dat de mărimea beneficiului
ce s-ar putea obţine dacă acest capital ar fi fost investit într-un mod productiv sau de dobânda
ce trebuie plătită dacă ar fi fost împrumutat.
Costul stocării depinde de mărimea stocului şi durata stocării. Aceste cheltuieli se pot
grupa după cum urmează:
Cheltuieli constante pentru durata totală a procesului de gestiune (amortismentul
clădirii, cheltuieli pentru întreţinerea depozitului, iluminat, încălzit etc.; cheltuieli variabile
proporţionale cu cantitatea depozitată şi cu durata depozitării (deci cu stocul mediu),
exprimate prin dobânda pentru fondurile imobilizate în stoc; cheltuieli variabile
neproporţionale cu mărimea lotului (salarii ale forţei de muncă, pierderi datorate uzurii reale
şi demodării, cheltuieli pentru chirie etc.) şi cu durata de stocare.
La cheltuielile de existenţă a stocului în depozit, prezentate mai sus, se pot adăuga şi
cheltuielile pentru surplus de stoc (excedent), care intervin atunci când, după satisfacerea
cererii, rămâne o anumită cantitate nevândută (de exemplu, desfacerea unor articole de
sezon). În modelele dinamice unde se lansează mai multe comenzi în timpul unui sezon,
penalizarea pentru surplus se ataşează numai ultimei comenzi nedesfăcute complet.
Pagina 92 din 170
b) Costul de penurie sau costul ruperii stocului este definit atunci când volumul cererii
depăşeşte stocul existent. Referitor la acest stoc, există trei situaţii.
Prima apare atunci când stocul (de materii prime sau semifabricate) este nul la
primirea comenzii şi firma se reaprovizionează de urgenţă pentru a produce cantităţile
solicitate. Componentele cheltuielilor de penurie sunt, în acest caz, următoarele:
Cheltuieli suplimentare pentru satisfacerea cererii în condiţii neobişnuite; penalizări
primite de către firmă din partea beneficiarului, dacă termenele de livrare prevăzute în
contracte nu se respectă; cheltuieli suplimentare pentru manipulare, ambalare, expediţie etc.
A doua situaţie are loc atunci când desfacerea nu se poate realiza (pierderea
beneficiarului) din cauza nelivrării imediate a unui articol. Estimarea cheltuielilor de penurie
este aici destul de dificilă şi adesea imposibilă.
A treia, şi cea mai dificilă, apare atunci când firma este în lipsă de materii prime (sau
piese de schimb) ce afectează întregul proces de producţie, cu toate consecinţele sale,
reflectate în penalizări şi uneori chiar în costul producţiei care ar fi rezultat în timpul
stagnării.
c) Cheltuieli datorate variaţiilor ritmului de producţie. Din această categorie fac parte:
Cheltuielile fixe legate de creşterea ritmului de producţie, de la nivelul zero, la un
anumit nivel dat. Dacă este vorba de achiziţii, aici vor intra cheltuielile administrative legate
de lansarea comenzilor; Cheltuieli de lansare care includ toate cheltuielile care se fac cu:
întocmirea comenzii, trimiterea acesteia la furnizor, pregătirea livrării unei partizi de
materiale, cheltuieli de transport a lotului, deplasării la furnizori, telefoane, poştă etc., în
general aceste cheltuieli sunt fixe pentru o comandă; cheltuieli legate de angajarea şi
instruirea unui personal suplimentar sau de concediere a unor salariaţi.
d) Preţul de achiziţie sau cheltuielile directe de producţie. Preţurile pe unitatea de
produs pot depinde de cantitatea achiziţionată, dacă se acordă anumite reduceri de preţ în
funcţie de mărimea comenzii. Cheltuielile de producţie pe unitatea de produs pot fi şi ele mai
scăzute, datorită unei eficienţe superioare a muncitorilor şi maşinilor într-o producţie de serie
mare.
C .CANTITATEA DE REAPROVIZIONAT reprezintă necesarul de aprovizionat
care se stabileşte în funcţie de necesarul pentru consum pentru întreaga perioadă de
gestiune.Cantitatea de aprovizionat (cantitatea intrată în stoc) poate fi din producţia proprie
sau obţinută prin alte mijloace şi se poate referii la fiecare resursă separat sau la ansamblul
lor.Această cantitate e limitată de capacităţile de depozitare.
Pagina 93 din 170
D. LOTUL reprezintă cantitatea cu care se face aprovizionarea la anumite intervale în
cadrul perioadei de gestiune stabilită (trimestru, semestru, an) şi care este în funcţie de
caracterul cererii.
E. PARAMETRII TEMPORALI sunt specifici dinamicii proceselor de stocare.
Aceştia sunt:
a) perioada de gestiune - determină şi orizontul procesului de gestiune. De obicei se
consideră a fi un an;
b) intervalul de timp între două aprovizionări consecutive;
c) durata de reaprovizionare - reprezintă timpul ce se scurge din momentul
calendaristic la care s-a emis comanda de reaprovizionare până la sosirea în întreprindere a
cantităţii de reaprovizionat;
d) momentul calendaristic la care se emit comenzile de reaprovi-zionare. (data de
reaprovizionare);
e) coeficientul de actualizare.
F. GRADUL DE PRELUCRARE A PRODUSELOR. Cu cât bunurile păstrate în stoc
sunt într-un stadiu mai avansat de finisare, cu atât mai repede pot fi satisfăcute comenzile, dar
cu atât mai mari vor fi cheltuielile de stocare. Cu cât produsele sunt mai puţin finisate (cazul
limită îl constituie materia primă), cu atât mai mici sunt cheltuielile de stocare, dar timpul
necesar pentru livrarea unei comenzi este mai mare. În plus, erorile de previziune tind să
crească pe măsură ce gradul de prelucrare a produselor este mai avansat; pentru a reduce
influenţa factorilor nefavorabili este necesar de aceea să crească şi stocul tampon. Numărul
tipurilor de produse ce trebuie stocate creşte rapid, pe măsură ce gradul de finisare este mai
avansat.
Variabilele care influenţează stocurile
variabile controlabile: variabile necontrolabile:
cantitatea intrată în stoc.
frecvenţa sau momentul achiziţiilor.
gradul de prelucrare a produselor.
costurile.
cererea.
durata de reaprovizionare.
cantitatea livrată.
3.6. - Modele teoretice de gestiune a stocurilor
Pagina 94 din 170
Dintre cele mai cunoscute modele de gestiune a stocurilor putem enumera: Modelul
Willson; Modelul Willson cu ruptură de stoc; Model de producţie – stocare; Model de
gestiune cu preţuri de achiziţie sau cu cheltuieli de producţie variabile; Modele de gestiune cu
cerere aleatoare a) cu costuri de stocare şi costuri de penalizare unitare b) cu pierderi. Dintre
acestea vom prezenta mai pe larg în cele ce urmează Modelul Willson şi Modelul Willson cu
ruptură de stoc.
Modele teoretice de gestiune a stocurilor
Modelul Willson
Modelul Willson cu ruptură de stoc
Model de producţie – stocare
Model de gestiune cu preţuri de achiziţie sau cu cheltuieli de producţie
variabile
Modele de gestiune cu cerere
aleatoare
a) cu costuri de stocare şi costuri de
penalizare unitare
b) cu pierderi
3.6.1- Modelul Willson
În plan teoretic modelul Willson prezintă următoarele caracteristici:
Ipotezele
modelului:
1) cerere constantă în timp (cereri egale pe intervale egale de timp);
2) perioadă fixă de aprovizionare (aprovizionarea se face la intervale egale de
timp);
3) cantităţi egale de aprovizionare;
4) aprovizionarea se face în momentul în care stocul devine 0 (nu se admit
intervale de timp pe care stocul să fie 0);
5) aprovizionarea se face instantaneu (durata dintre momentul lansării
comenzii şi intrarea mărfii în depozit este zero).
Datele
modelului:
T = perioada totală de timp pe care se studiază stocarea;
N = cererea totală pe perioada T;
cs = costul unitar de stocare (costul stocării unei unităţi de marfă pe o unitate
de timp);
Pagina 95 din 170
cl = costul lansării unei comenzi.
Variabilele
modelului:
= intervalul dintre două aprovizionări succesive;
n = cantitatea comandată şi adusă la fiecare aprovizionare;
s(t) = nivelul stocului din depozit la momentul t.
Obiectivul
modelului :
Minimizarea costului total de aprovizionare CT
Relaţiile
dintre
mărimile
modelului:
Ipoteza 1 = cererea pe unitatea de timp s(t) = liniară.
Ipoteza 2 acelaşi între oricare două comenzi.
Ipoteza 3 n acelaşi pentru toate comenzile.
Ipoteza 4 s(t) 0 pentru orice t.
Ipoteza 5 la sfârşitul unei perioade s(t) are un salt de la 0 la n.
Situaţia de mai sus poate fi vizualizată prin trasarea graficului variaţiei stocului în
timp:
În figura 1 a fost reprezentată evoluţia stocului, dacă toată cantitatea necesară ar fi
adusă la începutul perioadei (graficul de deasupra) sau dacă s-ar aduce câte n unităţi din ( în
( unităţi de timp (graficul de jos). Se observă că evoluţia este periodică, de perioadă (.
Soluţiile modelului1
care decurg după
efectuarea calculelor
matematice, bazate pe
ipoteze raţionale, sunt
următoarele:
a) Numărul de aprovizionari: aprovizionări
b) Intervalul de timp optim: topt =
c) Cantitatea de aprovizionat optimă: nopt =
d) Aprovizionarea se va face cu cu costul total minim posibil:
CT =
1 Calculul matematic complet al acestor formule este prezentat în cartea Bazele cercetării operaţionale autori: Eugen Ţigănescu; Dorin Mitruţ, volumul 1, editura ASE, Bucureşti 1999, pag.198-200.
Pagina 96 din 170
N
n
T
s(t)
Figura 1
3.6.2. - Modelul Willson cu ruptură de stoc
În plan teoretic modelul Willson cu ruptură de stoc prezintă următoarele caracteristici:
Ipotezele
modelului:
1) cerere constantă în timp (cereri egale pe intervale egale de timp);
2) perioadă fixă de aprovizionare (aprovizionarea se face la intervale egale de
timp);
3) cantităţi egale de aprovizionare;
4) aprovizionarea nu se face în momentul în care stocul devine 0, admiţându-
se scurgerea unui interval de timp în care depozitul va fi gol şi cererea nu va fi
satisfăcută;
5) aprovizionarea se face instantaneu (durata dintre momentul lansării
comenzii şi intrarea mărfii în depozit este zero).
Datele
modelului:
T = perioada totală de timp pe care se studiază stocarea;
N = cererea totală pe perioada T;
cs = costul unitar de stocare (costul stocării unei unităţi de marfă pe o unitate
de timp);
cl = costul lansării unei comenzi;
cp = costul unitar de penalizare (pierderea cauzată de nesatisfacerea unei
unităţi din cerere timp de o zi).
Variabilele
modelului:
= intervalul dintre două aprovizionări succesive;
1 = durata de timp în care în depozit se află marfă;
2 = durata de timp în care în depozitul este gol;
n = cantitatea comandată şi adusă la fiecare aprovizionare;
s = cantitatea maximă de marfă aflată în depozit;
s(t) = nivelul stocului din depozit la momentul t.
Obiectivul
modelului:
Minimizarea costului total de aprovizionare CT
Relaţiile
dintre
mărimile
modelului:
Ipoteza 1 = cererea pe unitatea de timp s(t) = liniară.
Ipoteza 2 , 1, 2, aceiaşi între oricare două comenzi şi = 1 + 2.
Ipoteza 3 n, s aceiaşi pentru toate comenzile.
Ipoteza 4 pe intervalul 2 depozitul este gol (deci stocul zero); totuşi
graficul a fost desenat în prelungirea perioadei 1 (deci cu valori negative)
Pagina 97 din 170
deoarece în această perioadă se presupune că cererea este aceeaşi ca în
perioadele în care există marfă în depozit, nivelul cererii nesatisfăcute fiind
privit ca stocul care s-ar fi consumat dacă aveam marfă în depozit.
Ipoteza 5 la sfârşitul unei perioade este livrată instantaneu cantitatea n –
s în contul cererii nesatisfăcute în perioada 2 şi introdusă în depozit cantitatea
s.
Situaţia de mai sus poate fi vizualizată prin trasarea graficului variaţiei stocului în
timp din figura 2:
În figura 2 a fost reprezentată evoluţia stocului dacă toată cantitatea necesară ar fi
adusă la începutul perioadei (graficul de deasupra) sau dacă s-ar aduce câte n unităţi din ( în
( unităţi de timp (graficul de jos). Se observă că evoluţia este periodică, de perioadă (.
Soluţiile modelului1
care decurg după
efectuarea calculelor
matematice, bazate
pe ipoteze raţionale,
sunt următoarele :
Dacă NT atunci problema admite soluţia optimă:
n0 =
s0 =
1 =
2 =
=
Aprovizionarea se va face cu cu costul total minim posibil:
1 Calculul matematic complet al acestor formule este prezentat în cartea Bazele cercetării operaţionale autori: Eugen Ţigănescu; Dorin Mitruţ, volumul 1, editura ASE, Bucureşti 1999, pag.202-204.
Pagina 98 din 170
N
s
T
s(t)
Figura 2
2
1
n
CT = CT(n0,s0) =
Expresia = măsoară intensitatea lipsei de stoc şi din expresia lui CT maxim se
observă că admiterea lipsei de stoc duce la micşorarea costului total cu stocarea, explicaţia
constând în micşorarea numărului de lansări pentru că, deşi cp este mult mai mare decât cs, cl
este şi mai mare decât cp. Dacă cp este mult mai mare decât cs ( ) atunci se obţin aceleaşi
soluţii ca în modelul Willson fără ruptură de stoc.
Dacă > NT atunci se va face o singură lansare (deci n0 = N) şi vom avea
s0 = n0, 1 = = T şi 0 = 0 iar CT = cl + cs T exact ca şi în modelul Willson fără ruptură
de stoc.
3.7. - Modalităţi practice de aplicare a modelelor teoretice
Printre cele mai cunoscute modele practice de aplicare a gestiunii stocurilor întalnim:
Modelul S-s; Metoda A.B.C.; Strategia IMPACT. Vom prezenta în continuare Metoda A.B.C
ce priveşte în primul rând gestiunea stocurilor de materiale materiale ale unei societăţi
comerciale.
Viabilitatea unui sistem de gestiune a stocurilor este determinată, în general, de felul
în care acesta răspunde unor cerinţe de bază, cum ar fi:
gradul ridicat de utilitate practică;
adaptabilitatea la utilizarea mijloacelor electronice de calcul;
supleţea şi operaţionalitatea în derularea şi adaptarea proceselor de stocare;
aria de cuprindere mare;
concordanţa cu fenomenele reale ale procesului de formare şi consum a stocurilor;
reducerea la minim a imobilizărilor de resurse materiale şi creşterea vitezei de rotaţie
a mijloacelor circulante ale agenţilor economici;
cheltuielile de conducere, organizare şi desfăşurare a proceselor de stocare cât mai
mici.
Pagina 99 din 170
Analizat din aceste puncte de vedere sistemul A.B.C. răspunde în mare măsură
cerinţelor de mai sus.
3.7.1. - Metoda A.B.C.
Metoda A.B.C. este un procedeu rapid pentru analiza aprovizionării şi gestiunii
economice a materialelor. Această analiză clasifică mărfurile achiziţionate în funcţie de
valorile de aprovizionare ale acestora şi de ponderea achiziţiilor. Prin aceasta pot fi văzute
punctele de plecare pentru realizarea unei politici raţionale a achiziţiilor; pe aceasta se pot
baza mai multe măsuri, începând cu simplificarea procedeelor de comandă, până la numărul
de salariaţi folosiţi în depozite.
Factorul esenţial în folosirea metodei A.B.C. constă în alegerea unui criteriu
corespunzător pe baza căruia se efectuează împărţirea materialelor în cele trei grupe A, B, C.
Un asemenea criteriu poate fi valoarea de consum a materialului dat, în timpul stabilit,
valoarea specială a materialului cu privire la folosirea lui în producţie, provenienţa din import
etc.
O dată criteriul ales şi împărţirea în grupe efectuată, metoda A.B.C. poate fi utilizată
în diferite domenii ale gestiunii stocurilor:
Controlul selectiv al stocurilor: Metoda A.B.C. permite o gestiune selectivă a
stocurilor.
Stocurile tampon ale articolelor de valoare mare sunt menţinute la un nivel destul de
mic. Aceste articole trebuie să fie supuse unui control de gestiune foarte strâns din partea
personalului aprovizionării (articolele de mare valoare sunt adesea gospodărite cu ajutorul
unui sistem de reaprovizionare periodică şi dacă intervalele sunt suficient de frecvente, un
stoc tampon este mai puţin necesar).
Această metodă dă o atenţie mai mică articolelor de valoare mică, a căror epuizare se
evită prin asigurarea unor stocuri tampon.
Cu ajutorul metodei A.B.C. se pot reduce investiţiile în stocuri, micşorând în acelaşi
timp riscurile de epuizare.
Din analiza structurii materiale a unităţilor economice rezultă că valoarea mare în stoc
este deţinută de un număr relativ mic de materiale, care nu numai că influenţează direct
volumul de mijloace circulante atras, dar joacă şi rolul principal în desfăşurarea procesului de
fabricaţie.
Stocurile sunt împărţite în trei clase:
Pagina 100 din 170
clasa A: în care intră articole cu valoare mare reprezentănd cantitativ 10 % din stoc şi
70 % valoric;
clasa B: în care intră articole reprezentând 20 % atât cantitativ cât şi valoric;
clasa C: în care intră articole ce reprezintă cantitativ 70 % din stoc şi valoric 10 %.
CLASA PONDEREA NUMERICĂ PONDEREA VALORICĂ
A 10 70
B 20 20
C 70 10
Gruparea materialelor în funcţie de ponderea lor valorică în stocul total, pe baza
datelor din tabelul de mai sus, se prezintă într-o formă expresivă în “graficul de evoluţie al
curbei valorilor cumulate, figura 3”:
Datorită importanţei lor pentru procesul de fabricaţie şi datorită influenţei asupra
volumului de mijloace circulante, fiecare grupă se va aborda diferenţiat, atât din punct de
vedere a metodologiei de stabilire a stocurilor cât şi din punct de vedere al conducerii şi
desfăşurării procesului de stocare ca atare.
Deci, metoda A.B.C., pe lângă că oferă o politică diferită pentru articolele din
categoria mai scumpă, permite şi utilizarea unor metode de gospodărire diferită.
Întrucât în categoria A sunt puţine articole, se poate controla zilnic nivelul stocurilor,
pentru a observa variaţia cererii şi a supraveghea de aproape respectarea termenelor de către
furnizori. Cu alte cuvinte, se înlocuieşte o parte din stocul tampon de articole scumpe printr-
un control al gestiunii mai strâns. Această decizie este eficientă întrucât ea aduce la o
reducere apreciabilă a investiţiilor în stocuri.
Se vor folosi, deci, modele economico-matematice exigente, care vor avea în vedere
elemente (factori) concrete ce condiţionează nivelul stocurilor şi care asigură constituirea lor
la dimensiuni cat mai mici, determinând creşterea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante la
maxim.
Cu articolele din categoria B se poate adopta o politică intermediară, exercitând un
oarecare control, dar baza rămâne tot stocul tampon, spre deosebire de politica dusă pentru
Pagina 101 din 170
Ponderevalorică
% 100
90
70 C B A 10 30 100 Pondere numerică %
Figura 3 - graficul de evoluţie al curbei valorilor cumulate
categoria A. La articolele mai ieftine este mai eficient să se suporte sarcina stocurilor, decât
să se plătească salariile personalului care ar fi indispensabil pentru mărirea controlului.
Pentru categoria B se pot aplica două soluţii:
stabilirea de modele distincte pentru dimensionarea stocurilor de materiale din această
grupă cu un grad de exigenţă mediu;
folosirea pentru materialele care, ca pondere valorică, tind către grupa A de
importanţă, a modelelor precizate pentru această din urmă grupă, iar pentru materialele ce
tind ca valoare către grupa C a modelelor specifice acestora.
Pentru materialele din categoria C se pot folosi procedee mai puţin exigente (chiar cu
caracter statistic) şi care vor avea în vedere factorii cu acţiune hotărâtoare în optimizarea
proceselor de stocare (cheltuielile de transport, sursa de provenienţă etc.).
Acest sistem aplicat la gestiunea stocurilor are în vedere, în primul rând reducerea
imobilizărilor la materialele de bază şi care se consumă în cantităţi mari, aspect asigurat prin
exigenţa metodologică de dimensionare a stocurilor şi de urmărire a derulării proceselor de
stocare.
3.8. - Analiza economică stocurilor
Într-o viziune dinamică, activitatea unei întreprinderi reprezintă un sistem de fluxuri,
fluxuri de intrare (de aprovizionare), fluxuri de servicii, fluxuri de ieşire (vânzare). În cadrul
acestui sistem, stocurile sunt destinate să asigure continuitatea fluxurilor de ieşire. Dacă
notăm cu CA fluxuirle de ieşire, cu I fluxurile de intrare, atunci stocul poate fi schematizat
astfe:
Stocul apare ca un fel de "rezervor" al cărui nivel variază în funcţie de diferenţa
algebrică a fluxurilor de intrare şi ieşire. În aceste condiţii, stocul la momentul "t" înregistreză
valoarea:
Problema intrărilor şi ieşirilor stocurilor este foarte diferită în funcţie de tipul de
activitate şi de specificul produselor care fac obiectul stocării. Gestiunea are ca scop corelarea
Pagina 102 din 170
StocuriΔ I Δ CA
stoc fluxul fluxuliniţial intrărilor ieşirilor
fluxurilor de intrare şi de ieşire şi amortizarea neregularităţilor generate de nesincronizarea
diferitelor componente ale activităţii. Menţienrea în reţea a unor stocuri optime este o
condiţie a rentabilizării capacităţii reţelei prin echilibrarea a două costuri antagonice: costul
stocajului (care creşte cu cantitatea comandată) şi costul de comandă (care scade cu cantitatea
comandată).
Abordarea stocurilor într-o optică funcţională permite definirea a trei categorii
principale: stocuri active (regulatoare), stocuri de siguranţă şi stocuri conjuncturale1.
Stocurile regulatoare au rolul de a sincroniza procese cu ritmuri diferite, în măsură să
dea continuitate şi să asigure eficienţa exploatării. În funcţie de momentul înregistrării lor,
acestea pot fi determinate şi analizate ca stocuri finale, respectiv stocuri medii. Indiferent de
indicatorul folosit, analiza stocurilor urmareşte identificarea abaterilor înregistrate de acestea,
a factorului de influenţă, a cauzelor concrete care au generat o anumită evoluţie. Modificarea
stocurilor faţă de o anumită bază de referinţă este rezultatul acţiunii unui sistem de factori de
natură diferită, a cărui structură poate fi studiată în ANEXA 1 a acestui capitol.
3.8.1 - Analiza stocurilor finale
Scopul analizei stocurilor finale îl constituie stabilirea operativă a cauzelor creşterii,
respectiv scăderii acestora, în vederea fundamentării riguroase a programului vânzarilor în
concordanţă cu tendinţele pieţei.
Cauzele creşterii stocurilor finale se pot schematiza astfel:
A)
Neritmicitate
a intrărilor.
Nerespectarea de către furnizor a termenelor de răspuns la cererile de
aprovizionare, expedierea cu întârziere, către sfârşitul perioadei de gestiune
conduc la creşterea nejustificată a stocurilor finale şi la încetinirea rotaţiei
mărfurilor. Pentru evitarea acestei situaţii se impune urmărirea operativă a
modului de realizare a intrărilor pe grupe şi sortimente, pe furnizori şi
impulsionarea acestora.
B)
Formarea
stocului
sezonier.
În cazul unor grupe de mărfuri la care producţia sau consumul au caracter
sezonier, în vederea asigurării continuitaţii vânzărilor. Constituire acestor
stocuri este justificată în măsura în acre au vânzare asigurată.
C) Acceptării livrărilor în avans la mărfurile de vânzare lentă; aprovizionării cu
1 Maria Niculescu - Diagnostic global strategic, editura Economică, Bucureşti 1997, pag. 128, pag.124.
Pagina 103 din 170
Formarea
stocului de
marfuri lent
şi greu
vandabil
datorită:
întârziere cu mărfuri de sezon care nu mai au vânzarea asigurată; deficienţelor
la recepţia calitativă a mărfurilor şi pătrunderii în reţea a unor mărfuri
demodate, necorespunzătoare calitativ; neefectuării în toate cazurile şi la
termenele indicate a reducerilor de preţuri; deficienţelor în asigurarea unui
sistem informaţional corespunzător cu privire la situaţia stocurilor care să
permită cunoaşterea structurii lor din punct de vedere al vandabilităţii.
D)
Diminuarea
fluxurilor de
ieşire.
Devansarea lor de către fluxurile de intrare.
Cauzele scăderii stocurilor finale sunt:
A) Depăşirea fluxurilor intrărilor de către fluxul ieşirilor.
B) Nerealizarea fluxului de intrări conform programului stabilit:
- într-o proporţie mai mare decât nerealizarea fluxurilor ieşirilor.
- în condiţiile realizării 100 % a fluxurilor ieşirilor.
- în condiţiile depăşirii fluxurilor ieşirilor.
C) Reducerea stocului iniţial.
Pentru demonstrarea, prin calcul economic, a primelor două cauze se compară fluxul
intrărilor cu fluxul ieşirilor:
Pentru cea de-a treia cauză se calculează variaţia stocului iniţial:
3.8.2. - Analiza stocurilor medii de mărfuri
Existenţa în reţea a unor stocuri regulatoare medii, corespunzătoare ca volum şi
structură nevoilor exploatării, constituie dovada unei politici comerciale eficiente,
Pagina 104 din 170
fundamentată pe cunoaşterea operativă a realităţilor firmei. Un rol important în realizarea
acestei cunoaşteri revine şi analizei economice orientate spre investigarea analitică a
structurii, dinamicii stocurilor, a eficienţei gestiunii lor. Investigarea stocurilor medii prin
prisma factorilor de influenţă se face pe baza unor sisteme cauzale diferenţiate pe trepte
structurale specifice.
La nivelul produselor (grupelor de produse) analiza factorială a stocurilor medii
are la bază relaţia:
ca - reprezintă cifra de afaceri medie zilnică pe produse.
v - durata de rotaţie a stocurilor de produse.
La nivelul întreprinderii, unde gama sortimentelor este foarte mare, stocul mediu
total este format din:
unde : reprezintă stocul mediu al sortimentului 1, 2 , ... n.
Deci : respectiv :
- reprezintă cifra de afaceri medie zilnică la nivelul întreprinderii.
- durata medie de rotaţie a stocurilor (exprimată în zile).
3.8.3 - Analiza stocurilor de siguranţă
Stocul de siguranţă este suplimentul de stoc care permite depăşirea "nivelului de
serviciu" atins de stocul activ. "Nivelul de serviciu", care măsoară gradul de satisfacere a
solicitărilor sau probabilitatea de non-ruptură de stoc se poate determina în diverse variante:
numărul de solicitări satisfăcute pe parcursul perioadei T
Pagina 105 din 170
K = ————————————————————————
numărul total de solicitări în perioada T
sau
numărul de zile lucrătoare fără ruptură de stoc în perioada T
K = ————————————————————————
numărul total de zile lucrătoare ale perioadei T
În sfera distribuţiei, "nivelul de serviciu" indică pur şi simplu în câte cazuri
întreprinderea a răspuns pozitiv solicitărilor pieţei.
volumul cererii satifăcute în perioada T
K = ———————————————————
volumul total al cererii exprimate în perioada T
Stabilit cu formula de mai sus indicatorul "nivelul de serviciu" permite aprecieri
asupra gradului de satisfacere a volumului cererii.
În cazul produselor de cerere zilnică, la care vânzările evoluează uniform în cursul
anului, iar furnizorii respectă termenele de livrare, fluxul ieşirilor se realizează pe seama
stocului activ, care se reînnoieşte în momentul epuizării (graficul 1) asigurăndu-se un nivel de
serviciu maxim.
- reprezintă stocul mediu activ exprimat în zile rulaj.
La produsele la care cererea înregistrează abateri faţă de medie pe parcursul unei
perioade date sau la care continuitatea fluxurilor intrărilor nu este certă, realizarea unui
anumit nivel de serviciu depinde de mărimea stocului de siguranţă. În acest caz, stocul total
( St ) este format din stocul activ ( Sa ) şi stocul de siguranţă. Stocul activ permite satisfacerea
cererii medii. Stocul de siguranţă absoarbe fluctuaţiile cererii faţă de medie, pînă la un anumit
nivel de serviciu (graficul 2).
Pagina 106 din 170
q
t0 t1 t2 t3 t
_s
q1 q2 q3
Graficul 1: Stocul activ la produsele de cerere curentă.
t0 t1
xmaxSsig
St0
_Sa
_X
Graficul 2 : Stocul activ şi stocul de siguranţă.
- reprezintă nivelul mediu al cererii în perioada t0 - t1;
- reprezintă nivelul maxim al cererii în perioada t0 - t1, posibil de satisfacut
Dacă cererea medie se găseşte între şi , "nivelul de serviciu" este
realizat pe seama celor două categorii de stocuri; dacă cererea efectivă este mai mică decât
cea medie, cererea este satisfăcută integral pe seama stocului activ. Dacă intervalul dintre
două aprovizionări se măreşte (t), atunci este necesar un stoc total care să fie superior pentru
a asigura acelaşi nivel de serviciu (K), (graficul 3).
Descompunerea stocului în cele două părţi se justifică prin rolul lor diferit în procesul
exploatării, prin diferenţa de rotaţie (stocul activ se reînnoieşte integral pe parcursul perioadei
spre deosebire de cel de securitate a cărui rotaţie e dependentă de anplitutudinea variaţiilor
cererii), precum şi prin modul de calcul.
Analiza stocului de siguranţă (α) stoc de siguranţă necesar în condiţiile caracterului
variabil al cererii. Se calculează după relaţia:
t- este un coeficient de corecţie în funcţie de nivelul de serviciu asigurat; pentru k= 95
%, t= 2;
s- abaterea medie pătratică a vânzărilor efective ( x ) faţă de cele medii ; se
calculează după relaţia:
y- raportul dintre termenul de reaprovizionare şi intervalul analizat.
n- numărul de aprovizionări.
Această relaţie se foloseşte atât pentru determinarea stocului de siguranţă, cât şi
pentru optimizarea stocului mediu total1.
1 Notă: pentru exemplificare în ANEXA 2 şi ANEXA 3 a acestui capitol sunt prezentate două aplicaţii practice privind stocul de siguranţă şi optimizarea stocului mediu total.
Pagina 107 din 170
t0 t1 (t1 + t)
St1 + St
St0
k
k
Graficul 3 : Stocul total, nivelul de serviviu şi intervalul de reaprovizionare.
Analiza stocului de siguranţă β, stoc de siguranţă necesar în condiţiile neritmicităţii
intrărilor de mărfuri. Pentru a preveni deficienţele generate de nerespectarea de către
furnizori a clauzelor contractuale privind cantitatea şi termenele de livrare, întreprinderea este
nevoită să-şi constituie un anumit stoc de siguranţă. Stocul de siguranţă se calculează după
relaţia:
s- reprezintă abaterea medie pătratică a intrărilor efective ( z ) faţă de cele medii ( Δ );
se calculează după relaţia:
t- este un coeficient de corecţie în funcţie de nivelul de serviciu asigurat; pentru k= 95
%, t= 2;
n- numărul de aprovizionări.
Stocul mediu optim necesar desfăşurării normale a activităţii. Se stabileşte după
relaţia:
=stocul activ în zile.
(Sα + Sβ) = stocul total de siguranţă.
3.8.4. - Viteza de rotaţie a stocurilor
O bună gestiune a întreprinderii presupune cunoaşterea unui indicator care măsoară
viteza de rotaţie a stocurilor. Viteza de rotaţie a stocurilor este exprimată de doi indicatori1.
1 Maria Niculescu - Diagnostic global strategic, editura Economică, Bucureşti 1997, pag.133.
Pagina 108 din 170
Numărul
de
rotaţii
fluxul de rotaţie al perioadei (flux de activitate)
= ————————————————————
stocul mediu al perioadei
Acest indicator arată numărul de rotaţii efectuate de un anumit tip de stoc într-o
perioadă, de regula un an. Determinarea lui ridică o serie de probleme: evaluarea
numărătorului şi a numitorului pe baza aceluiaşi criteriu; dificultatea majoră de a evalua
stocul mediu. Pentru a creşte viteza de rotaţie, întreprinderea dispune de două mijloace,
creşterea fluxului de rotaţie (activitatea) şi diminuarea stocului mediu, a doua soluţie fiind
limitată de riscul rupturii de stoc.
Durata unei
rotaţii
(în zile)
stocul mediu de mărfuri
= —————————————————— x 360
costul de achiziţie al mărfurilor văndute
Pentru întreprinderile cu activitate de distribuţie.
Durata unei
rotaţii
(în zile)
stocul mediu de materii prime
= —————————————————— x 360
costul de achiziţie al materiilor prime consumate
Durata unei
rotaţii
(în zile)
stocul mediu de produse finite
= —————————————————— x 360
costul de producţie al produselor văndute
Pentru întreprinderile cu activitate de producţie industrială.
Durata unei rotaţii indică numărul de zile necesare pentru rotaţia stocului mediu sau
numărul de zile de stocaj al valorilor materiale respective1.
1 Niculae Feleaga, Ion Ionaşcu - Tratat de contabilitate financiară, vol. 2, Editura Economică, Bucureşti 1998, pag.35-36.
Pagina 109 din 170
Pentru a aprofunda analiza vitezei de rotaţie a stocurilor se impune efectaurea analizei
pe elemente componente. În acest scop se raportează fiecare element de activ circulant (ca
sold mediu) la componenta specifică din cifra de afaceri1.
Relaţiile de calcul sunt următoarele:
ÎN CAZUL STOCULUI DE formulă explicaţii
Materii prime: stocul mediu al materiilor prime şi
materialelor.
consumul total de materii prime şi
materiale.
Producţia în curs: stocul mediu de producţie
neterminată.
costul producţiei fabricate.
Produse finite: stocul mediu de produse finite.
cifra de afaceri în costuri de
producţie.
Mărfuri: stocul mediu de mărfuri.
costul mărfurilor vândute.
Căile de accelerare a vitezei de rotaţie a stocurilor sunt multiple2. Ele sunt proprii
fiecărui stadiu al rotaţiei capitalului investit. În stadiul aprovizionării pentru a se accelera
viteza de rotaţie, există două cai principale, respectiv aprovizionarea să se facă la timp, iar
stocurile de materiale, piese de schimb, obiecte de inventar să fie redus la minimum necesar.
În stadiul producţiei căile principale de accelerare a vitezei de rotaţie a stocurilor au în vedere
reducerea duratei cilului de producţie şi diminuarea consumurilor specifice de materii prime
şi materiale. În stadiul vânzării caile principale se referă la creşterea ritmului vânzărilor, ceea
ce determină reducerea stocurilor de produse finite şi de semifabricate destinate vânzării.
3.8.5. - Analiza utilizării resurselor materiale
1 Iosefina Moroşan - Analiza economico financiară-Metode şi tehnici, editura fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2002, pag.184.2 Marin Ţole - Analiza economico-finanicră a firmelor, editura fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2000, pag.231.
Pagina 110 din 170
Pentru analiza utilizării resurselor materiale se folosesc două categorii de indicatori
respectiv indicatorii analitici şi cei specifici.
A) Indicatori analitici sunt următorii:
consumul specific - reprezintă cantitatea de resurse materiale consumată pentru
obţinerea unei unităţi de produse. El se urmăreşte în dinamică şi în raport cu normele de
consum. Indicele consumului specific se determină:
- pentru un singur tip de resursă materială:
- pentru mai multe tipuri de resurse materiale:
consumul pe unitatea specifică.
greutatea pe caracteristică funcţională.
ponderea unui anumit tip de materiale în greutatea produsului.
coeficientul de folosinţă a produsului:
greutatea netă
Cfol. =
greutatea brută
B) Indicatori sintetici sunt următorii:
gradul de valorificare a resurselor materiale:
valoarea produsului
GVRM =
cantitatea de materiale consumată
valoarea producţiei la 1 leu resurse materiale:
Pagina 111 din 170
valoarea producţiei
Prod L/M =
valoarea materialelor consumate
sau
valoarea adăugată
Prod L/M =
valaorea materialelor consumate
profit brut din exploatare la 1 leu resurse materiale:
rezultatul exploatării
Prof L/M =
valoarea materialelor consumate
Pagina 112 din 170
Cuprinsul capitolului 4 - Studiu de caz privind operaţiile cu stocuri la societatea
comercială SIAT S.A.
pag.
4.1 - Organizarea contabilităţii stocurilor la societatea comercială SIAT
S.A. .................... 101
4.2 - Operaţii cu stocuri la societatea comercială SIAT S.A. .................... 102
4.2.1 - Tipologia operaţiilor prezentate .................... 102
4.2.2 - Prezentarea operaţiilor şi a formulelor contabile .................... 103
Capitolul 4 - Aplicaţii practice privind operaţiile cu stocuri la societatea comercială
SIAT S.A.
4.1. - Organizarea contabilităţii stocurilor la societatea comercială SIAT S.A.
Privind din punct de vedere organizaţional studiul contabilităţii stocurilor în cadrul
societăţii comerciale SIAT S.A. trebuiesc menţionate două trasături principale şi anume
prima trăsătură care vizează metoda aleasă de conducerea societăţii cu privire la evaluarea, la
ieşire a stocurilor, iar cea de a doua trăsătură vizează metoda de inventariere (permanentă sau
intermitentă) folisită în gestionarea stocurilor. În continuare vom prezenta pe rând aceste
două aspecte ce sunt evidenţiate în tabelul de mai jos.
Societatea comercială SIAT S.A.
Evaluarea la ieşire a stocurilor: metoda F.I.F.O.
primul intrat primul ieşit.
Metoda de inventariere: inventarul PERMANENT.
Legii contabilităţii nr. 82 din 24 decembrie 1991 republicată1.
Ordinului nr. 94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
armonizate cu Directiva a IV a a Comunităţilor Economice Europene şi cu
Standardele Internaţionale de Contabilitate2.
1 Legea contabilităţii nr.82 din 24 decembrie 1991 republicată; publicată în Monitorul Oficial nr. 629 din 26 august 2002.
Pagina 113 din 170
Aplicate conform
Evaluarea conform metodei F.I.FO. 1 constă în valorizarea ieşirilor de stocuri în
ordinea în carea au intrat, la costul de achiziţie, sau de producţie al primei intrări în lot. Pe
măsura epuizării lotului bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de
producţie al lotului următor, în ordine conologică. În consecinţă stocul final este format din
elementele evaluate la valorile cele mai recente. În cazul creşterii de preţuri prin aplicarea
metodei F.I.F.O. ieşirile sunt evaluate la valorile cele mai scăzute, stocurile finale la valorile
cele mai ridicate, rezultând o majorare a rezultatului întreprinderii. Din contră, dacă preţurile
sunt în scădere aplicarea metodei F.I.F.O. conduce la evaluarea ieşirilor de stocuri la valoarea
maximă, stocul final şi beneficiul fiind micşorate.
Aplicarea metodei inventarului permanent 2 presupune contabilizarea fiecărei intrări
de stocuri, cantitativ şi valoric la: cost istoric (care poate fi cost de achiziţie sau cost de
producţie); preţ stabilit în funcţie de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport la
capitalul social, plusuri la inventar, primite ca donaţie sau obţinute cu titlu gratuit) sau la o
altă valoare de înregistrare (preţ standard, preţ de vânzare). De asemenea fiecare ieşire din
stoc este contabilizată fizic şi valoric. Meoda inventarului permanent este superioară
inventarului intermitent prin faptul că înregistrarea, în conturi de stocuri, a fiecărei intrări sau
ieşiri, pe măsura producerii operaţiilor, atât cantitativ cât şi valoric, dă posibilitatea
cunoaşterii în orice moment a mărimii stocurilor.
4.2. - Operaţii cu stocuri la societatea comercială SIAT S.A.
4.2.1. - Tipologia operaţiilor prezentate
Pentru prezentarea aplicaţiei practice din lucrarea de faţă s-au folosit "situaţii"
contabile ce au reflectat diverse mişcări în operaţiile cu stocuri din perioada 01.09.2002 -
30.01.2003. Respectivele operaţii contabile au fost preluate din activitatea societăţii
comerciale SIAT S.A., respectiv din exerciţiul financiar 01.01.2002 - 31.12.2002 şi exerciţiul
financiar început la data de 01.01.2003. Prin aceste exemple s-a urmărit prezentarea cât mai
multor tipuri de operaţii cu stocuri ce pot interveni în activitatea unei întreprinderi pe
2 Ordinul nr.94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, publicat în Monitorul Oficial nr.85 din 20 februarie 2002.1 O prezentare mai aprofundată a metodei F.I.F.O. se poate consulta în Capitolului 2 - Delimitări şi strucuturi privind stocurile, respectiv la punctul 2.3.3. - Evaluarea la ieşire.2 O prezentare mai aprofundată a metodei inventarului pemanent se poate consulta în Capitolului 2 - Delimitări şi strucuturi privind stocurile, respectiv la punctul 2.3.2.1.1 - Inventarul permanent.
Pagina 114 din 170
parcursul unui exerciţiul financiar. Fiecare operaţie prezentată este însoţită de documentele
contabile corespunzătoare ce se găsesc în ANEXELE FINALE ale acestei lucrări.
Deşi unele operaţii prezentate fac parte din categoria lucrărilor contabile de închidere
a exerciţiului, şi nu din operaţiile curente ale întreprinderii, din considerente metodologice am
prefereat prezentarea coerentă şi integrală a metodelor de gestiune a stocurilor, inclusiv a
operaţiilor efectuate la finele exerciţiului.
Pentru studierea cât mai rapidă a acestui set de operaţii cât şi pentru formarea unei
vederi de ansmblu care să corespundă scopului acestui capitol, respectiv aceea de a prezenta
cât mai multe tipuri de operaţii cu stocuri vom prezenta în pagina următoare un tabel în care
sunt trecute operaţiile după "natura" lor.
Nr.crt Fenomenul contabil urmărit Nr.Operaţiei
1 - înregistrarea de plusuri şi minusuri la inventarieirea stocurilor. 1
2 - cumpărarea de materii prime.
- darea în folosinţă a materiilor prime.
- plata furnizorului.
2, 15
3 - cumpărarea de obiecte de inventar.
- plata furnizorului prin cambie
- darea în consum de obiecte de inventar
3, 17
4 - cumpărarea de materiale consumabile.
- plata furnizorului prin decontarea unui avans acordat acestuia.
- plata furnizorului prin filă de cec.
4, 5, 21
5 - cumpărarea de materii prime prin acreditiv. 6
6 - aplicarea metodei F.I.F.O. asupra stocurilor de materii prime. 7
7 - obţinerea de produse finite la cost de producţie şi vânzarea de
produse finite.
8, 14
8 - cumpărarea de materii prime din strâinătate. 9
9 - determinarea costului unitar de producţie ţinând cont de costurile
directe şi indirecte (fixe şi variabile) şi înregistrarea acestuia în
contabilitate.
10
10 - stocuri aduse ca aport la capitalul social. 11
Nr.crt Fenomenul contabil urmărit Nr.Operaţiei
11 - reduceri comerciale în operaţiile cu stocuri: risturn, rabat, remiză, 12, 13
Pagina 115 din 170
scont de decontare.
12 - stocuri transmise spre prelucrare către terţi. 16, 20
13 - înregistrări contabile privind ambalajele. 18, 19, 22
14 - cumpărarea de stocuri fără facturi sosite păna la încheierea
exerciţiului financiar.
23
15 - constituirea sau reducerea de provizioane pentru deprecierea
activelor ciculante.
24, 25
4.2.2. - Prezentarea operaţiilor şi a formulelor contabile
Operaţia 1. Pe data de 3.09.2002 în urma rezultatului inventaririi pe trimestrul al
doilea al exerciţiului financiar 1.01.2002 - 31.12.2002 în cadrul societăţii comerciale SIAT
S.A. s-a constatat un plus la inventar în valoare de 2.500.000 lei la ambalaje (100 de
ambalaje) şi a unui minus de inventar la materiale consumabile, respectiv 50 litri benzină în
valoare de 1.200.000. lei.
a) Înregistrarea plusului de inventar pentru cele 100 de ambalaje pe data de 3.09.2002:
381
ambalaje
= 608
cheltuieli privind
ambalajele
2.500.000 lei
b) Înregistarea minusului de inventar la combustibil (50 litri de benzină) pe data de
3.09.2002:
6022
cheltuieli
privind
combustibilul
= 3022
combustibili
1.200.000 lei
Operaţia 2. Societatea comercială SIAT S.A. cumpără pe data de 5.09.2002 de la
furnizorul RASCO S.A. materii prime sub forma a 60 de foi de aluminiu pentru realizarea de
panouri publicitare (60 buc. x 1.000.000 lei). Cheltuielile de transport aferente acestei
tranzacţii sunt de 3.500.000 lei, cheltuielile de manipulare 1.500.000 lei. Furnizorul va fi
Pagina 116 din 170
plătit pe data de 20.09.2000. Pe data de 10.09.2000 se vor da în folosinţă 35 de foi de
aluminiu la preţ de achizitie.
a) Înregistrarea datoriei către furnizor şi a intrării de materii prime conform facturii nr.
1556677 din 5.09.2002:
valoarea de intrare = 60 buc x 1.000.000 + 3.500.000 + 1.500.000 = 65.000.000 lei.
preţul de achiziţie a unei foi de aluminiu = 65.000.000 / 60 buc = 1.083.333 lei.
% = 401
furnizori
77.350.000 lei
301
materii prime
65.000.000 lei
4426
TVA deductibilă
12.350.000 lei
b) Darea în consum a materiilor prime conform bonului de consum nr. 70010 din data
de 10.09.2002:
valoarea de dat în consum : 35 buc. x 1.083.333 = 37.916.655 lei.
601
cheltuieli cu
materii prime
= 301
materii
prime
37.916.655 lei
c) Plata furnizorului RASCO S.A. conform ordinului de plata nr. 4556677 din
20.09.2002:
401
furnizori
= 5121
conturi la
bănci în lei
77.350.000 lei
Operaţia 3. Pe data de 15.09.2002 societatea comercială SIAT S.A. recepţionează
obiecte de inventar de la furnizorul BASEN S.A., preţ de cumpărare 5.000.000 lei. Pentru
Pagina 117 din 170
decontarea contravalorii facturii, furnizorul BASEN S.A. emite o cambie către societatea
SIAT S.A., termen de decontare 30.09.2002.
a) Înregistrarea datoriei faţă de furnizorul BASEN S.A şi a intrării de obiecte de
inventar conform facturii nr 1556678 din data de 15.09.2002:
% = 401
furnizori
5.950.000 lei
303
materiale de natura
obiectelor de inventar
5.000.000 lei
4426
TVA deductibilă
950.000 lei
b) Înregistrearea cambiei emise de societatea BASEN S.A.:
401
furnizori
= 403
efecte de plătit
5.950.000 lei
c) Decontarea cambiei de către societatea comercială SIAT S.A. pe data de
30.09.2002:
403
efecte de plătit
= 5121
conturi la
banci în lei
5.950.000 lei
Operaţia 4. Pe data de 1.10.2002 se acordă un avans din casieria societăţii comerciale
SIAT S.A. în valoare de 800.000 lei unei persoane împuternicite din societate pentru a
cumpăra materiale de curăţire şi dezinfectare. În aceiaşi zi se decontează avansul pe baza
facturilor cu care s-au cumpărat aceste materiale, preţul menţionat în factură este de 500.000
lei, diferenţa neutilizată din avansul acordat se depune în casieriea unităţii.
a) Înregistrarea acordării avansului din data de 1.10.2002:
Pagina 118 din 170
542
avansuri de trezorerie
= 5311
casa în lei
800.000 lei
b) Decontarea avansului pe baza facturii primite de la persoana careia i s-a acordat
avansul (factura nr 3778855 din 1.10.2002); şi depunerea restului de bani neutilizaţi din
avans în casieriea unităţii:
decontarae în sumă de: 500.000 + 500.000 x 19 % = 595.000 lei.
restul de bani de depus în casierie: 800.000 - 595.000 = 205.000 lei.
% = 542
avansuri de trezorerie
800.000 lei
302
materiale consumabile
500.000 lei
4426
TVA deductibilă
95.000 lei
5311
casa în lei
205.000 lei
Operaţia 5. Pe data de 3.10.2002 se acordă de către societatea comercială SIAT S.A.
din disponibilităţile din cont un avans furnizorului LARIUS S.A. în valoare de 15.000.000 lei
în contul unei aprovizionări ulterioare cu materiale consumabile şi anume piese de schimb
pentru instalaţiile de semaforizare. Pe data de 8.10.2002 se primesc respectivele materiale,
preţul de cumpărarea fiind de 20.000.000 lei. Pe data de 10.10.2002 se decontează avansul
acordat furnizorului şi se plăteşte restul de bani către acesta.
a) Înregistrarea acordării avansului către furnizorul LARIUS S.A. pe data de
3.10.2002:
409
furnizori debitori
= 5121
conturi la
bănci în lei
15.000.000 lei
Pagina 119 din 170
b) Înregistrarea intrării de materiale consumabile de la furnizorul LARIUS S.A.,
precum şi înregistrarea datoriei faţă de acesta din data de 8.10.2002 conform facturii nr.
1556699:
% = 401
furnizori
23.800.000 lei
3024
materiale
consumabile
piese de schimb
20.000.000 lei
4426
TVA deductibilă
3.800.000 lei
c) Decontarea avansului acordat furnizorului LARIUS S.A. din data de 10.10.2000 şi
plata diferenţei de bani către acesta în vederea achitării integrale a achiziţiei de materiale
consumabile din data de 8.10.2002. Plata diferenţei de bani se face prin ordinul de plată nr.
4556678 din data de 10.10.2000:
difereţa de bani de plătit: 23.800.000 - 15.000.000 = 8.800.000 lei
401
furnizori
= % 23.800.000 lei
409
avansuri acordate
furnizorilor
15.000.000 lei
5121
conturi la bănci în lei
8.800.000 lei
Operaţia 6. Pe data de 13.10.2002 se deschide un acreditiv în valoare de 35.000.000
lei la dispoziţia furnizorului CHIMCOLOR S.A. în vederea aprovizionarii de la acesta cu
vopsele folosite la vopsirea de panouri publicitare puse spre vânzare. Pe data de 23.10.2002
se primesc materiile prime, preţul consemnat în factură este de 28.000.000.
Pagina 120 din 170
a) Deschiderea acreditivului catre furnizorul CHIMCOLCOR S.A. pe data de
13.10.2002:
5411
acreditive în lei
= 5121
conturi la
bănci în lei
35.000.000 lei
b) Înregistrarea intrării de materii prime şi a datoriei faţă de furnizor conform facturii
nr. 3344667 din data de 23.10.2002:
% = 401
furnizori
33.320.000 lei
301
materii prime
28.000.000 lei
4426
TVA deductibilă
5.320.000 lei
c) Decontarea furnizorului prin acreditivul deschis către acesta:
401
furnizori
= 5411
acreditive în lei
33.320.000 lei
d) Reintegrarea în contul curent a diferenţei de acreditiv neutilizată:
diferenţa de acreditiv reintegrată: 35.000.000 - 33.320.000 = 1.680.000 lei.
5121
conturi la bănci
în lei
= 5411
acreditive în lei
1.680.000 lei
Operaţia 7. Societatea comerciala SIAT S.A prezintă următoarele informaţii privind
stocul de materie primă (folii de aluminiu pentru realizarea de panouri publicitare) pentru
luna octombrie 2002:
Pagina 121 din 170
Stoc iniţial pe data de 1.10.2002
25 bucăţi x 1.083.333 = 27.083.325 lei.
Pe parcursul lunii au existat intrări în stoc astfel:
06.10.2002 - 100 bucăţi x 1.100.000 = 110.000.000 lei (cost efectiv materii prime +
cheltuieli de transport şi manipulare)
25.10.2002 - 80 bucăţi x 1.200.000 = 96.000.000 lei (cost efectiv materii prime +
cheltuieli de transport şi manipulare)
Consumurile înregistrate pe parcursul lunii au fost următoarele:
10.10.2002 - 110 bucăţi
29.10.2002 - 70 bucăţi.
a) Înregistrarea intrării de 100 bucăţi de folii de aluminiu din 06.10.2002 conform
facurii nr. 6655590:
% = 401
furnizori
238.000.000 lei
301
materii prime
110.000.000 lei
4426
TVA deductibilă
20.900.000 lei
b) Înregistrarea consumului de 110 de bucăţi de folii de aluminiu din 10.10.2002
conform bonului de consum nr. 70052 aplicând metoda F.I.F.O.:
601
cheltuieli de materii
prime
= 301
materii prime
120.583.325 lei
25 buc x 1.083.333
85 buc x 1.100.000
27.083.325 lei
93.500.000 lei
Pagina 122 din 170
c) Înregistrarea intrării de 80 de bucăţi folii de aluminiu din 25.08.2002 conform
facurii nr. 6677993:
% = 401
furnizori
114.240.000 lei
301
materii prime
96.000.000 lei
4426
TVA deductibilă
18.240.000 lei
d) Înregistrarea consumului de 70 de bucăţi de folii de aluminiu din 29.10.2002
conform bonului de consum nr. 70055 aplicând metoda F.I.F.O.:
601
cheltuieli de materii
prime
= 301
materii prime
82.500.000 lei
15 buc x 1.100.000
55 buc x 1.200.000
16.500.000 lei
66.000.000 lei
la sfârşitul lunii au ramas în gestiune 15 bucaţi de folii de aluminiu x 1.200.000 lei /
folie = 18.000.000 lei.
Operaţia 8. Societatea comerciala SIAT S.A obţine pe data de 18.10.2002 în urma
procesului de producţie 100 de panouri publicitare, valoarea unui panou la cost de producţie
10.000.000 lei. Pe data de 22.10.2002 societatea vinde 50 de panouri la preţul de 12.500.000
lei bucata, societăţii comerciale MEC BUCUREŞTI S.A.
a) Înregistrarea celor 100 bucăţi de panouri pubicitare la cost de producţie pe data de
18.10.2002.
valoarea: 100 bucăţi x 10.000.000 = 1.000.000.000 lei.
345
produse finite
= 711
variaţia stocurilor
1.000.000.000 lei
Pagina 123 din 170
b) Înregistrarea vânzării celor 50 de panouri publicitare pe data de 22.10.2002 potrivit
facturii nr. 5556667 clientului MEC BUCUREŞTI S.A.:
valoarea de vânzare: 50 bucăţi x 12.500.000 = 625.000.000.000 lei.
411
clienţi
= % 743.750.000 lei
701
venituri din vânzarea
produselor finite
625.000.000 lei
442.7
TVA colectată
118.750.000 lei
b) Contabilizarea ieşirii din gestiune a celor 50 de panouri publicitare în urma vânzării
pe date 22.10.2002:
valoarea: 100 bucăţi x 10.000.000 = 1.000.000.000 lei.
711
variaţia stocurilor
= 345
produse finite
500.000.000 lei
Operaţia 9. Pe data de 1.11.2002 societatea comerciala SIAT S.A. achiziţionează din
import de la societatea TOPEX PUBLIC materii prime sub forma de colaje adezive speciale
pentru îmbrăcat reflectoarele semafoarelor, termenul de deconatre fiind 30.11.2002. Valoarea
în vamă a mărfurilor 8.000 $, taxa vamală 12 %, comision vamal 1 %. Cursul valutar a
înregistrat următoarele valori:
- la data facturii şi a stabilirii valorii în vamă -30.000 lei (1.11.2002).
- la data decontării - 31.000 lei (30.11.2002).
a) Calculul şi înregistrarea obligaţiilor fiscale:
valoarea în vamă = 8.000 $ x 30.000 lei / USD = 240.000.000 lei.
taxa vamală = 240.000.000 x 12 % = 28.800.000 lei.
comision vamal = 240.000.000 x 1 % = 2.400.000 lei.
Pagina 124 din 170
TVA = (240.000.000 + 28.800.000 + 2.400.000) X 19 % = 51.528.000 lei.
% = 512
conturi curente la
bănci
82.728.000 lei
446
alte impozite taxe şi
vărsăminte asimilate
31.200.000 lei
28.800.000 +
2.400.000
4426
TVA deductibilă
51.528.000 lei
b) Înregistrarea importului de materiale conform facturii întocmite de furnizorul străin
TOPLEX PUBLIC:
302
materiale consumabile
= % 271.200.000 lei
401
furnizori
240.000.000 lei.
446
alte impozite taxe şi
vărsăminte asimilate
31.200.000 lei
c) Plata furnizorului extern TOPEX PUBLIC pe data de 30.11.2002:
echivalentul celor 8.000 $ la data de 30.11.2002 = 8.000 $ x 31.000 lei / UDS =
248.000.000 lei.
difernţa de curs valutar: 248.000.000 - 240.000.000 = 8.000.000 lei.
% = 512
conturi curente la bănci
248.000.000 lei
401
furnizori
240.000.000 lei
665
cheltuieli din diferenţe
8.000.000 lei
Pagina 125 din 170
de curs valutar
Operaţia 10. În decursul lunii noiembrie societatea comercială SIAT S.A. relizează
din producţie proprie 150 bucăţi de măşti de semafoare ca urmare a contractului semnat cu
Primăria Municipiului Bucureşti în urma caştigârii licitaţiei organizate de aceasta având ca
scop semaforizarea zonelor periferice ale oraşului Bucureşti. Situaţia costurilor de producţie
aferente realizarii acestor produs finite se prezintă astfel:
- costuri directe 600.000.000 lei
- costuri indirecte 200.000.000 lei din care :
fixe - 50.000.000 lei
variabile -150.000.000 lei
- nivelul normal al capacităţii de producţie al societăţii pentru acest produs este de 175
bucăţi, în timp ce nivelul real a fost de 150 de bucăţi.
Determinarea costului de producţie:
Costul
subactivităţii
50.000.000
150 bucăţi
= X [ 1- ]
175 bucăţi
= 50.000.000 x 1 - 0.85 = 50.000.000 x 0.15 = 7.500.000 lei
Cheltuieli indirecte ce se includ în costul de producţie = 200.000.000 - 7.500.000 =
192.500.000 lei
Costul de producţie = 600.000.000 + 192.500.000 lei = 792.500.000 lei.
a) Înregistrarea bunurilor de natura produselor finite la costul de producţie pe
30.11.2002:
345
produse finite
= 711
variaţia stocurilor
792.500.000 lei
costul unitar va fi de 792.500.000 / 150 bucăţi = 5.283.334 lei /bucată.
Pagina 126 din 170
Operaţia 11. Pe data de 17.11.2002 societatea comercială SIAT S.A. primeşte un
aport la capitalul social constituit din bunuri de natura stocurilor după cum urmează: materii
prime 30.000.000 lei ; materiale consumabile 20.000.000; obiecte de inventar 15.000.000 lei.
a) Înregistrarea aportului la capital pe data de 17.11.2002:
% = 456
decontari cu
asociaţii privind
capitalul
65.000.000 lei
301
materii prime
30.000.000 lei
302
materiale consumabile
20.000.000 lei
303
materiale de natura
obiectelor de inventar
15.000.000 lei
Operaţia 12. Societatea comercială SIAT S.A. cumpără pe 20.11.2002 de la furnizorul
PROSEP S.A. 50 de becuri pentru semafoare în valoare de 40.000.000 lei. Furnizorul face
următoareale reduceri: rabat 5%; remiză 10%; scont de decontare 2%. Decontarea facturii se
face pe data de 5.12.2002.
Factura arată astfel:
Materii prime 40.000.000
Rabat 5 % 40.000.000 * 5 % = 2.000.000
40.000.0000 – 2.000.000 = 38.000.000
Remiză 10 % 38.000.000 * 10 % = 3.800.000
Reducerea comercială 2.000.000 + 3.800.000 = 5.800.000
NETA comercială 40.000.000 – 5.800.000 = 34.200.000
Scont de decontare 2% 34.200.000 * 2 % = 684.000
NETA financiară 34.200.000 – 684.000 = 33.516.000
Pagina 127 din 170
TVA deductibilă 19 % 33.516.000 * 19 % = 6.368.040
NETA de plată 33.516.000 + 6.368.040 39.884.040
A) Înregistrări contabile in condiţiile în care reducerile financiare se contabilizează la
primirea facturii şi recepţia stocurilor.
a1) Înregistrarea facturii nr. 4455667 din 20.11.2002:
40.568.040 lei % = % 40.568.040 lei
34.200.000 lei 301
materii prime
401
furnizori
39.884.040 lei
6.368.040 lei 4426
TVA-deductibilă
767
venituri din
sconturile obţinute
684.000 lei
b1) Decontarea facturii prin ordinul deplată nr. 78833445 din 5.12.2002:
401
furnizori
= 5121
conturi curente
la bănci în lei
39.884.040 lei
B) Înregistrările contabile în condiţiile în care scontul de decontare se înregistrează la
achitarea facturii.
a2) Înregistrarea facturii nr. 4455667 din 20.11.2002:
% = 401
furnizori
40.568.040 lei
301
materii prime
34.200.000 lei
4426
TVA-deductibilă
6.368.040 lei
Pagina 128 din 170
b2) Decontarea facturii prin ordinul deplată nr. 78833445 din 5.12.2000:
401
furnizori
= % 40.568.040 lei
5121
conturi curente la bănci
în lei
39.884.040 lei
767
venituri din sconturile
obţinute
684.000 lei
Operaţia 13. Pe data de 5.12.2002 societatea comerciala SIAT S.A. cumpară 75 bucăţi
de bare de sudură în valoare de 80.000.000 lei. Furnizorul METALCAS S.A. face
următoarele reduceri: scont de decontare 4 %. Plata facturii se va face pe data de 10.12.2002.
După înregistrarea facturii pe data de 15.12.2002 soseşte o factură (de stornare) cu
următoarele reduceri comerciale referitoare la operaţia anterioară: rabat 8 %; remiza 13 %,
factură plătită in aceiaşi zi.
Prima factură cu nr. 3344556 din data de 5.12.2002 arată astfel:
Materiale cons. 80.000.000
Scont de decontare 4% 80.000.000 * 4 % = 3.200.000
NETA financiara 80.000.000 – 3.200.000 = 76.800.000
TVA deductibilă 19 % 76.800.000 * 19 % = 14.592.000
NETA de plată 76.800.000 + 14.592.000 91.392.000
Factura ulterioară (de stornare) cu nr. 3344558 din data de 15.12.2002 arată astfel:
Materiale cons. 80.000.000
Rabat 6 % 80.000.000 * 8 % = 6.400.000
80.000.000 – 6.400.000 = 73.600.000
Remiză 13 % 73.600.000 * 13 % = 9.568.000
Pagina 129 din 170
NETA comercială 73.600.000 – 9.568.000 = 64.032.000
Reducere comercială 6.400.000 + 9.568.000 = 15.968.000
Scont de decontare 4% 15.968.000 * 4 % = 638.700
NETA financiară 15.968.000 – 638.700 15.329.300
TVA deductibilă 19 % 15.329.300 * 19 % = 2.912.500
NETA de redus 15.329.300 + 2.912.500 = 18.241.800
În cazul în care scontul de decontare se contabilizează la achitarea facturii factura
iniţială se înregistrează astfel:
a) Înregistrarea facturii cu nr. 3344556 din data de 5.12.2002:
% = 401
furnizori
94.592.000 lei
302
materiale consumabile
80.000.000lei
4426
TVA-deductibilă
14.592.000 lei
b) Decontarea primei facturi prin ordinul de plată nr. 5556667 din data de 10.12.2002:
401
furnizori
= % 94.592.000 lei
5121
conturi curente la
bănci în lei
91.392.000 lei
767
venituri din
sconturile obţinute
3.200.000 lei
Factura ulterioară privind reducerile comerciale se înrgistrează prin relaţiile:
Pagina 130 din 170
a) Contabilizarea facturii de reducere (stornare) cu nr. 3344558 din data de
15.12.2002:
401
furnizori
= % 18.880.500 lei
302
materiale consumabile
15.968.000 lei
4426
TVA-deductibilă
2.912.500 lei
b) Deconatrea facturii secundare cu ordinul de paltă nr. 4445556 din data de
15.12.2002:
% = 401
furnizori
18.880.500 lei
5121
conturi curente la bănci în
lei
18.241.800 lei
767
venituri din sconturile
obţinute
638.700 lei
Operaţia 14. Societatea comercială SIAT S.A. vinde pe data de 7.12.2002 300 casete
metalice obţinute din producţie proprie clientului DATA TELECOM S.A. Costul de
producţie este de 800.000 lei bucata, preţul de vânzare 1.000.000 lei bucata.
a) Înregistrarea vănzării conform facturii nr. 6554222 din 7.12.2002:
preţ de vânzare: 300 bucăţi x 1.000.000 lei = 300.000.000 lei
411
clienţi
= % 357.000.000 lei
701
venituri din vânzarea
produselor finite
300.000.000 lei
Pagina 131 din 170
4427
TVA colectată
57.000.000lei
b) Scoaterea din gestiune a produselor finite vândute pe data de 7.12.2002:
valoarea de ieşire din gestine la cost de producţie: 300 bucăţi x 800.000 =
240.000.000 lei.
711
variaţia stocurilor
= 345
produse finite
240.000.000 lei
Operaţia 15. Societatea comercială SIAT S.A. dă în consum pe data de 9.12.2002 15
foi de aluminiu, preţul unei foi este de 1.200.000 lei.
valoarea de dat în consum: 15 bucăţi x 1.200.000 = 18.000.000 lei.
a) Înregistrarea dării în consum a materiilor prime conform bonului de consum 70070
din data de 9.12.2002:
601
cheltuieli de
materii prime
= 301
materii prime
18.000.000 lei
Operaţia 16. Pe data de 13.12.2002 Societatea comercială SIAT S.A. dă spre
prelucrare terţilor, adică societăţii RODEC S.A. un stoc de materii prime în valoare de
50.000.000 lei. În urma prelucrării pe data de 18.12.2002 rezultă produse finite la un preţ de
producţie de 60.000.000 lei (10 bucăţi x 6.000.000 lei / bucată), cheltuielile factuarate de terţi
fiind de 15.000.000 lei. Acestea produse finite sunt vândute pe data de 25.12.2002 la un preţ
de 80.000.000 lei (10 bucăţi x 8.000.000 lei / bucată), societăţii comerciale USAMV
BUCUREŞTI S.A.
a) Trimiterea spre prelucrare a materiilor prime pe data de 13.12.2002:
351
materii şi materiale
= 301
materii prime
50.000.000 lei
Pagina 132 din 170
aflate la terţi
b) Înregistrarea produselor finite primite de la terţi pe data de 18.12.2002 şi plata
serviciului efectuate de catre aceştia conform facturii nr.7778557:
345
produse finite
= 351
materii şi materiale
aflate la terţi
60.000.000 lei
şi concomitent:
% = 401
furnizori
17.850.000 lei
345
produse finite
15.000.000 lei
4426
TVA deductibilă
2.850.000 lei
c) Vânzarea produselor finite către USAMV BUCUREŞTI S.A. conform facturii din
25.12.2002 cu nr. 6785555:
411
clienţi
= % 95.200.000 lei
701
venituri din vânzarea
produselor finite
80.000.000 lei
4427
TVA colectată
15.200.000lei
d) Scoaterea din gestiunea unităţii SIAT S.A a produselor finite vândute :
valoarea la care sunt scoase din gestiune: 60.000.000 lei cost de producţie +
15.000.000 lei lucrarea efectuată de terţi = 75.000.000 lei.
Pagina 133 din 170
711
variaţia
stocurilor
= 345
produse finite
75.000.000 lei
valoarea unitara la cost de producţie = 75.000.000 / 10 bucaţi = 7.500.000 lei / lei
bucată.
valoarea unitară de vânzare = 80.000.000 / 10 bucăţi = 8.000.000 lei / bucată.
Operaţia 17. Pe data de 9.12.2002. societatea comercială SIAT S.A. dă în consum
obiecte de inventar în valoare de 25.000.000 lei.
a) Darea în consum a obiectelor de inventar pe data de 9.12.2002:
603
cheltuieli privind
materialele de natura
obiectelor de
inventar
= 303
materiale de natura
obiectelor de
inventar
25.000.000 lei
Operaţia 18. Societatea comerciala SIAT S.A. vinde pe data de 13.12.2002 produse
semifabricate în valoare de 100.000.000 clientului RODEC S.A. Ambalajele consemnate în
factură au o valoare de 15.000.000 lei ele vor fi restituite pe data de 15.12.2002.
A) Înregistrări contabile în situaţia în care ambalajele vor fi restituite societăţii de
către cumpărător.
a1) Înregistrarea vânzării conform facturii nr.2223445 din data de 13.12.2002:
411
clienţi
= % 134.000.000 lei
702
venituri din vânzarea semifabricatelor
100.000.000 lei
Pagina 134 din 170
4427
TVA colectată
19.000.000 lei
419
clienţi-creditori
15.000.000 lei
b1) Returnarea ambalajelor pe data de 15.12.2002 de la clientul RODEC S.A.:
419
clienţi-creditori
= 411
clienţi
15.000.000 lei
B) Situaţia în care ambalajele nu vor fi restituite societăţii de către cumpărator,
acetsea fiind achitate de către acesta.
a2) Înregistrarea vânzării conform facturii nr.2223445 din data de 13.12.2002:
411
clienţi
= % 136.850.000 lei
702
venituri din vânzarea semifabricatelor
100.000.000 lei
708
venituri din activităţi diverse
15.000.000 lei
4427
TVA colectată
21.850.000 lei
b2) Scoaterea din gestiunea societăţii SIAT S.A. a ambalajelor vândute:
608
cheltuieli privind
ambalajele
= 381
ambalaje
15.000.000 lei
Operaţia 19. Societatea comercială SIAT S.A vinde pe data de 17.12.2002 produse
finite în valoare de 400.000.000 lei clientului CELSIUS S.A. Ambalajele consemnate în
factură 100 de bucăţi x 100.000 lei bucata. Pe data de 19.12.2002 clientul CELSIUS S.A.
restituie 70 de ambalaje, la preţul consemnat în factură. Un număr de 20 de ambalaje sunt
Pagina 135 din 170
recuperate la un preţ inferior celui consemnat în factură respectiv 80.000 lei bucata datorită
degradării acestora de catre client. Restul de 10 ambalaje sunt reţinute de către client pentru
nevoi proprii.
a) Înregistrarea vânzarii din 17.12.2002 potrivit facturii cu nr. 7676889:
valoarea ambalajelor de recuperat:100 bucaţi x 100.000 = 10.00.0000 lei
411
clienţi
= % 486.000.000 lei
701
venituri din vânzarea
produselor finite
400.000.000 lei
4427
TVA colectată
76.000.000 lei
419
clienţi-creditori
10.000.000 lei
b) Restituirea celor 70 de ambalaje pe data de 19.12.2002:
valoarea restituită: 70 bucăţi x 100.000 = 7.000.000 lei.
419
clienţi-
creditori
= 411
clienţi
7.000.000 lei
c) Restituire celor 20 de ambalaje la preţ inferior datorita degradării lor:
valoarea restituită: 20 bucăţi x 80.000 = 1.600.000 lei
valoarea reală: 20 bucăţi x 100.000 = 2.000.000 lei
deci se înregistrează un venit de 2.000.000 - 1.600.000 = 400.000 lei
Se consideră că acest venit conţine şi TVA: 63.867 lei deci venitul este de 400.000 -
63.867 = 336.133 lei
419 = % 2.000.000 lei
Pagina 136 din 170
clienţi-creditori
411
clienţi
1.600.000 lei
708
venituri din
activităţi diverse
336.133 lei
4427
TVA colectată
63.867 lei
d) Se înregistrează restul de 10 ambalaje reţinute de client; cazul unei vânzări de
ambalaje pentru care se întocmeşte o factură complementară cu nr. 9988776 pe data de
19.12.2002, factură care include şi TVA:
valoarea de recuperat: 10 bucăţi x 100.000 lei = 1.000.000 lei
% = %
1.000.000 lei 419
clienţi-creditori
708
venituri din
activităţi
diverse
1.000.000 lei
190.000 lei 411
clienţi
4427
TVA
colectată
190.000 lei
Operaţia 20. Pe data de 20.12.2002 societatea comercială SIAT S.A. primeşte de la
societatea comericală DM TUDOR S.A. materiale spre a fi prelucrate în cutii protectoare
pentru instalaţiile meteorologice. Materialele au o valore totală de 75.000.000 lei. Pe data de
28.12.2002 acestea sunt returnate societaţii comerciale DM TUDOR S.A sub forma
produselor cerute de către aceasta. Costul de prelucrare perceput de societatea comercială
SIAT S.A este de 35.000.000 lei.
a) Înregistrarea materialelor primite spre a fi prelucrate pe data de 20.12.2002.
Debit cont 8032
valori materiale primite spre
75.000.000 lei
Pagina 137 din 170
prelucrare sau reparare
b) Facturarea serviciilor către terţi (contravaloarea prelucrării materialelor) conform
facturii nr. 5544767 din 28.12.2002:
411
clienţi
= % 41.650.000 lei
704
venituri din lucrări
executate şi servicii prestate
35.000.000 lei
4427
TVA colectată
6.650.000 lei
c) Scăderea din gestiune a materialelor primite spre prelucrare şi restituirea
proprietarului pe data de 28.12.2002:
75.000.000 lei Credit cont 8032
valori materiale primite spre
prelucrare sau reparare
Operaţia 21. Societatea comercială SIAT S.A. acordă pe data de 1.12.2002 un avans
furnizorului LARIUS S.A în vedera achiziţionării de materii prime, respectiv folii de
aluminiu, în valoare de 78.000.000 lei. Furnizorul livrează societăţii materiile prime pe data
de 5.12.2002 în valaore de 200.000.000 lei, cheltuielile de transport consemnate în factură
fiind de 10.000.000 lei. Pe data de 10.12.2002 societatea achită din casierie furnizorului suma
de 20.000.000 lei, furnizorul acceptând pentru suma rămasă o filă de cec, care este achitată pe
data de 30.12.2002.
a) Acordarea avansului furnizorului LARIUS S.A. pe data de 1.12.2002:
4091
furnizori-debitori pentru
cumpărări de bunuri de
natura stocurilor
= 5121
conturi curente
la bănci în lei
78.000.000 lei
Pagina 138 din 170
b) Înregistrarea aprovizionării cu materii prime pe data de 5.12.2002 cu factura
nr.5599667:
costul materiilor prime: 200.000.000 + 10.000.000 = 210.000.000 lei.
% = 401
furnizori
249.900.000 lei
301
materii prime
210.000.000 lei
442.6
TVA
deductibilă
39.900.000 lei
c) Plata furnizorului pe data de 10.12.2002 din casierie:
401
furnizori
= % 249.900.000 lei
4091
furnizori-debitori pentru
cumpărări de bunuri de natura
stocurilor
78.000.000 lei
5311
casa în lei
20.000.000 lei
403
efecte de plătit
151.900.000 lei
d) Achitarea filei de cec pe data de 30.12.2002:
403
efecte de plătit
= 5121
conturi curente la
bănci în lei
151.900.000 lei
Pagina 139 din 170
Operaţia 22. Pe data de 15.12.2002 societatea comercială SIAT S.A. se
aprovizionează cu materii prime în valoare de 150.000.000 lei de la furnizorul MDM ELSIS
S.A. Până la finele exerciţiului financiar nu se primeşte factura aferentă aprovizionării. Pe
15.01.2003 se primeşte factura, valoarea materiilor prime fiind de 160.000.000 lei.
a) Înregistrarea aprovizionării cu materii prime pentru care nu s-a primit factura:
% = 408
furnizori-facturi
nesosite
178.000.000 lei
301
materii prime
150.000.000 lei
4428
TVA neexigibilă
28.500.000 lei
b) Stornarea înregistrării anterioare la începutul anului următor:
408
furnizori-
facturi nesosite
= % 178.000.000 lei
301
materii prime
150.000.000 lei
4428
TVA neexigibilă
28.500.000 lei
c) Înregistrarea facturii primite pe data de 15.01.2003 cu nr.7778889 de la furnizorul
MDM ELSIS S.A.:
% = 401
furnizori
190.400.000 lei
301
materii prime
160.000.000 lei
4426 30.400.000 lei
Pagina 140 din 170
TVA deductibilă
Operaţia 23. Pe data de 20.12.2002 societatea comerială SIAT S.A. cumpără de la
furnizorul OPTIM COMPT S.A. materii prime fragile ce necesită ca acestea să fie livrate în
ambalaje. Preţul materiilor prime este de 135.000.000 lei livrate în 60 de ambalaje a căte
80.000 lei ambalajul. Pe data de 25.12.2002 societatea SIAT S.A. returnează 40 de ambalaje
la preţul din factură, un numar de 15 ambalaje sunt returnate la un preţ inferior 60.000 lei,
datorită degradării acestora. Pe data de 28.12.2002 societatea SIAT S.A. cumpără restul de 5
ambalaje pentru nevoi proprii.
a) Înregistrarea cumpărarii de materii prime conform facturii cu nr. 2277899 din
20.12.2002:
ambalajele consemnate în factură: 60 bucăţi x 80.000 = 4.800.000 lei.
% = 401
furnizori
165.450.000 lei
301
materii prime
135.000.000 lei
4426
TVA deductibilă
25.650.000 lei
409
furnizori debitori
4.800.000 lei
b) Restituirea de către societatea SIAT S.A către furnizorul OPTIM COMPT S.A. a
40 de ambalaje la preţul din factură pe data de 25.12.2002:
valoarea ambalajelor de restituit: 40 bucăţi x 80.000 = 3.200.000 lei.
401
furnizori
= 409
furnizori debitori
3.200.000 lei
C) Restituirea de către societatea SIAT S.A. către furnizorul OPTIM COMPT S.A. a
15 ambalaje deteriorate:
Pagina 141 din 170
valoarea reală a ambalajelor de restituit: 15 bucăţi x 80.000 = 1.200.000 lei.
valaorea ambalajelor restituite: 15 bucăţi x 60.000 = 900.000 le.i
cheltuială cu ambalajele consemnate: 1.200.000 - 900.000 = 300.000 lei.
Se consideră ca taxa pe valoare adăugată este inclusă în preţ deci TVA : 47.900 lei;
cheltuiala cu ambalajele este de 300.000 - 47.900 = 252.100 lei.
% = 409
furnizori debitori
1.200.000 lei
401
furnizori
900.000 lei
608
cheltuieli privind
ambalajele
252.100 lei
4426
TVA deductibilă
47.900 lei
4) Achiziţia de către societate a 5 ambalaje conform facturii complementare cu nr.
8787687 din 28.12.2002.
preţul ambalajelor: 5 bucăţi x 80.000 = 400.000 lei.
% = %
400.000 lei 381
ambalaje
409
furnizori-debitori
400.000 lei
76.000 lei 4426
TVA
deductibilă
401
furnizori
76.000 lei
Operaţia 24. Societatea comercială SIAT S.A. evidenţiază cu ocazia comparării
valorii de inventar trimestrial (mai mică) a stocului de materii prime (foi de aluminiu) cu
valoarea de intrare a acestora (mai mare), o depreciere (pierdere de valoare), cu caracter
reversibil, în sumă de 35.000.000 lei. La finele exerciţiului financiar (31.12.2002), valoarea
de inventar este egală cu valoarea de intrare a materiilor prime (foi de aluminiu).
Pagina 142 din 170
a) Constituirea provizionului pentru deprecierea materiilor prime la constatarea
diferenţei dintre valoarea de inventar şi valoarea de intrare a acestora:
6814
cheltuieli de exploatare
privind provizioanele
pentru deprecierea
activelor circulante
= 391
provizioane pentru
deprecierea
materiilor prime
35.000.000 lei
b) Anularea pe data de 31.12.2002 a provizionului constituit anterior:
391
provizioane pentru
deprecierea
materiilor prime
= 7814
venituri din provizioane
pentru deprecierea
activelor circulante
35.000.000 lei
Operaţia 25 .La sfârşitul exerciţiului financiar 2002 situaţia provizioanelor aferente
stocurilor la societatea comercială SIAT S.A. se prezintă astfel:
Specificare Provizioane
existente
-lei-
Procizioane
necesare
-lei-
Variaţia provizionului
Suplimentare
-lei-
Reducere
-lei-
Materii prime. - - - -
Materiale
consumabile.
10.000.000 25.000.000 15.000.000 -
Obiecte de inventar. 7.000.000 - - 7.000.000
Produse în curs de
execuţie.
25.000.000 45.000.000 20.000.000 -
Produse finite. 17.000.000 10.000.000 - 7.000.000
Animale. - - - -
Mărfuri. - - - -
Ambalaje. - 6.000.000 6.000.000 -
Pagina 143 din 170
TOTAL 59.000.000 86.000.000 41.000.000 14.000.000
La finele exercitiului financiar curent (31.12.2002) în cadrul societăţii comerciale
SIAT S.A. se hotărăşte: suplimentarea provizionelor existente la stocurile de materiale
consumabile (15.000.000 lei) şi producţie în curs de execuţie (20.000.000 lei) şi constituirea
unui provizion la ambalaje (6.000.000 lei) de asemenea se hotărăşte reducerea provizioanelor
pentru stocurile de produse finite (7.000.000 lei) şi anularea provizionului existent la obiecte
de inventar (7.000.000 lei).
Formulele contabile vor fi următoarele:
6814
cheltuieli de exploatare privind
provizioanele pentru
deprecierea activelor circulante
=
%
41.000.000 lei
3922
provizioane pentru deprecierea
materialelor consumabile
15.000.000 lei
393
provizioane pentru deprecierea
produselor în curs de execuţie
20.000.000 lei
398
provizioane pentru deprecierea
ambalajelor
6.000.000 lei
şi
% = 7814
venituri din provizioane pentru
deprecierea activelor circulante
14.000.000 lei
394
provizioane pentru deprecierea
produselor
7.000.000 lei
3921 7.000.000 lei
Pagina 144 din 170
provizioane pentru deprecierea
materialelor de natura
obiectelor de inventar
Pagina 145 din 170
Cuprinsul capitolului 5 - Informatica: un element esenţial în monitorizarea
contabilităţii şi gestiunii stocurilor
pag.
5.1 - Concepte de bază ale proiectării sistemelor informatice ...................... 123
5.1.1 - Sistemul informational şi sistemul informatic ...................... 123
5.1.2 - Etapele de realizare a unui sistem informatic (schemă)
...................... 124
5.1.3 - Metode de proiectare a sistemelor informatice ...................... 125
5.1.3.1 - Metodele sistemice de proiectare - nivele de
abstractizare ...................... 126
5.2 - Conceptul de sistem informatic de gestiune ...................... 128
5.2.1 - Obiectivele unui sistem informatic de gestiune ...................... 128
5.2.2 - Adaptarea documentelor primare la cerinţele sistemului
informatic, clasificarea tipurilor de documente primare
...................... 134
5.2.3 - Ieşirile sistemului informatic ...................... 135
5.3 - Aplicaţii practice în domeniul informaticii privind contabilitatea
stocurilor ...................... 137
5.3.1 - Prezentarea sistemului informatic de gestiune a
societăţii comerciale SIAT S.A. - Integrated Strategic
Information Systems ...................... 137
5.3.1.1 - Prezentarea modulului Gestiune Stocuri ...................... 138
5.3.1.2 - Prezentarea modulului Aprovizionare ...................... 140
5.3.1.3 - Prezentarea modulului Încasări ...................... 142
5.3.1.4 - Prezenatrea modulului Producţie ...................... 144
5.3.1.5 - Prezentarea modulului Contabilitate Generală. ...................... 146
5.3.2 - Aplicaţie privind programarea structurată pe obiect:
program de scotere din gestiune şi calcul a stocurilor
conform metodei FIFO ...................... 149
Capitolul 5 - Informatica: un element esenţial în monitorizarea contabilităţii şi
gestiunii stocurilor
Pagina 146 din 170
5.1. - Concepte de bază ale proiectării sistemelor informatice
În cele ce urmează vom prezenta pe scurt câteva din elementele esenţiale folosite în
construirea şi proiectarea unui sistem informatic de gestiune. Bineînţeles volumul de
informaţii necesare ce ar trebui prezentat în legatură cu acest subiect este cu mult mai mare
însă ne vom rezuma la marcarea principalelor elemente specifice activităţii de proiectare.
5.1.1- Sistemul informaţional şi sistemul informatic
Sistemul informaţional este un ansamblu de principii, concepte, reguli şi tehnici
folosite pentru culegerea, înregistrarea şi transmiterea datelor în vederea prelucrării, pentru a
obţine informaţii care stau la baza luării deciziilor1. Se defineşte prin trei ipostaze: - un
conţinut formal automatizabil; - un conţinut neformal, viu, dinamic; - un conţinut orientat
către proiectul unui decident.
Starea sistemul informaţional se defineşte prin două aspecte şi anume: din punct de
vedere static sistemul informaţional presupune - înregistrarea faptelor survenite în baza
informaţională - înregistrarea structurilor de date, a regulilor şi a restricţiilor în modelul
datelor, în timp ce din punct de vedere dinamic sistemul informaţional presupune: -
procesarea informaţiilor (aducerea la zi a datelor memorate ) în baza de date şi schimbarea
structurilor, regulilor şi restricţiilor modelului de date.
Sistemul informatic (sistem de automatizare a informaţiei) este o componentă a
sistemului informaţional în care toate transformările (prelucrările) semnificative ale datelor în
informaţii sunt efectuate de calculator, acest sistem fiind necesar să fie formalizat pentru a fi
automatizat. În cadrul acestui sistem conţinutul intrărilor determină ieşirile.
1. Intrările (sub formă de date) sunt reprezentate de:
Tranzacţii externe: - redau dinamica operaţiilor economice; - provin din exteriorul
sistemului electronic de calcul şi sunt realizate de proceduri automate; Ex. înregistrarea unei
operaţii de aprovizionare cu materiale.
1 Roşca I.Ioan, Zaharie Dorin - Proiectarea sistemelor informatice de gestiune, editura ASE, Bucureşti 2000, sursa: www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/partea1_files/frame.htm
Pagina 147 din 170
1.INTRĂRI
DATE din DOCUMENET
PRIMARE
2.PRELUCRĂRI
BAZE DE DATE
PRELUCRĂRI AUTOMATE
3.IEŞIRI
Sub formă de INFORMAŢII
Tranzacţii interne: - redau modificările structurale în cadrul bazei de date; - sunt
asigurate exclusiv în sistemul electronic de calcul prin proceduri automate. Exemplu: situaţia
stocurilor şi soldurilor la o anumită dată.
2. Prelucrările reprezintă un ansamblu omogen de proceduri automate (creare,
actualizare, exploatare etc.) care acţionează asupra bazei de date.
3. Iesirile(sub formă de informaţii) reprezintă rezultatul prelucrării bazei de date; în
funcţie de forma şi conţinutul acestora ieşirile pot lua mai mult forme: indicatori sintetici;
liste / situaţii; grafice, ieşiri către alte sisteme.
In fluxul sistemului informatic (de la intrare către ieşire), unele date se regăsesc la
ieşire în forma iniţială, în timp ce altele participă la operaţii de calcul (în funcţie de formula
de calcul) dând naştere unor parametrii (informaţii) de ieşire.
5.1.2. - Etapele de realizare a unui sistem informatic (schemă)
Pe scurt etapele de realizare ale unui sistem informatic pot fi schematizate după cum
urmează:
5.1.3. - Metode de proiectare a sistemelor informatice
Pagina 148 din 170
CONCEPEREA
REALIZAREA
UTILIZAREA
1.
2.
3.
Implementarea
Exploatarea efectivă
Menţinerea în funcţiune
Dezvoltarea de noi versiuni
Schema director
Studiul detaliat
Studiul prealabil (Evaluare)
Studiul tehnic
Realizarea procedurilor automate
Metodele de proiectare a sistemelor informatice au cunoascut în timp o evoluţie
caracterizată prin succesiunea a trei generaţii de metode1 după cum se poate observa mai jos:
a) Metode ierarhice.
Cacarcteristici:
au apărut în anii '70;
sistemul informaţional/informatic este structurat pe baza funcţiilor sale;
centrate pe analiza funcţională: fiecare funcţie identificată se subdivide ierarhic în subfuncţii,
continuând în această manieră până se ajunge la componente suficient de mici astfel încât
acestea să poată fi programate cu uşurinţă.
Avantaje:
Simplitate, bună adaptare la definirea cerinţelor utilizatorului.
Dezavantaje:
Concentrează efortul de analiză asupra funcţiilor (de prelucrare) neglijând coerenţa datelor (a
căror structură este totuşi mult mai stabilă decât a prelucrărilor);
Volatilitatea cerinţelor utilizatorilor (funcţiilor) face ca aplicaţiile să fie într-o aproape
continuă reconsiderare.
Exemple:
SADT (Structured Analysis and Design Technique); JSD (Jackson System Development);
Yourdon.
b) Metode sistemice.
Cacarcteristici:
au apărut în anii '80;
se bazează pe aplicarea teoriei sistemelor în analiza întreprinderii;
sistemul informaţional/informatic este abordat sub două aspecte complementare: datele şi
prelucrările, care sunt studiate şi modelate independent şi reunite cât mai târziu cu putinţă;
acordă prioritate datelor faţă de prelucrări;
respectă cele trei nivele de concepţie introduse prin raportul ANSI/SPARC/X31: extern,
conceptual, intern.
Avantaje:
sistemele se axează pe conceptul de bază de date, care oferă mai multă coerenţă, stabilitate şi
1 Victoria Stanciu - Proiectarea sistemelor informatice de gestiune, editura Cison, Bucureşti 2001, pag. 51.
Pagina 149 din 170
elimină redundanţele;
Dezavantaje:
deficienţe în modelarea prelucrărilor, posibilitatea apariţiei de discordanţe între modelele
datelor şi ale prelucrărilor.
Exemple:
MERISE; AXIAL; Information Engineering (J. Martin).
c) Metode obiectuale.
Caracteristici:
generaţia a treia, anii '90;
sistemul informaţional/informatic este perceput ca o structură de obiecte autonome, ce se
organizează şi cooperează între ele;
un obiect are un anumit comportament, definit prin ansamblul operaţiilor (serviciilor) pe care
le poate efectua; datele şi prelucrările prin care este implementat acest comportament sunt
încapsulate (mascate) şi sunt inaccesibile celorlalte obiecte;
fiecare obiect poate participa la compunerea altor obiecte mai complexe;
fiecare obiect poate interveni în mai multe funcţii sau scenarii funcţionale diferite.
Avantaje:
permite reutilizarea componentelor de program, favorizează modelarea şi utilizarea de obiecte
complexe.
Dezavantaje:
percepţia şi reprezentarea monolitică de tipul " totul este obiect " nu corespunde întotdeauna
realităţii reprezentate.
Exemple:
OOD (Booch), OMT (Rumbaugh), OOA/OOD (Coad), OOM (Rochfeld).
5.3.1.1. - Metodele sistemice de proiectare - nivele de abstractizare
Având în vedere faptul că programul informatic folosit de societatea comercială SIAT
S.A. este proiectat după o metodă sistemică vom prezenta în continuare pe scurt elementele
definitorii ale acestei metode. În subpunctul acestui capitol unde este prezentat sistemul
informatic propriuzis al societăţii comerciale SIAT S.A.1 vom dezvolta aceste elemente
conform structurilor contabile ce ne interesează adică stocurile. Bineînţeles nu putem vorbi
de o gestiune informatică a stocurilor fără a o corela şi cu activitatea de contractare,
1 5.3.1. - Prezentarea sistemului informatic de gestiune a societăţii comerciale SIAT S.A. - Integrated Strategic Information Systems.
Pagina 150 din 170
aprovizioanare, livrare, plată a furnizorilor şi înregistrare în contabilitate activităţi care sunt şi
ele informaţionalizate.
În principiu modelele sistemice de proiectare operează cu trei nivele de abstractizare
şi anume nivelul conceptual, nivelul logic şi nivelul fizic fiecare nivel fiind aplicat atât asupra
datelor cât şi al prelucrărilor. Pentru exemplificare vom prezenta următorul tabel.
Pagina 151 din 170
MODELE SISTEMICE DE PROIECTARE
NIVELE DE ABSTRACTIZARE ŞI MODELARE
DATE PRELUCRĂRI
A) Conceptual. model conceptual (MCD).
MODELUL CONCEPTUAL AL DATELOR
modelul conceptual (MCP)
MODELUL CONCEPTUAL AP PRELUCRĂRILOR
B) Organizaţional. modelul logic(MLD)
MODELUL LOGIC AL DATELOR
modelul logic (MLP sau MOP)
MODELUL LOGIC AL PRELUCRĂRILOR
sau
MODELUL ORGANIZAŢIONAL AL PRELUCRĂRILOR
C) Fizic. modelul fizic (MFD).
MODELUL FIZIC AL DATELOR
modelul fizic (MFP sau MopP)
MODELUL FIZIC AL PRELUCRĂRILOR
sau
MODELUL OPERAŢIONAL AL PRELUCRĂRILOR
5.2. - Conceptul de sistem informatic de gestiune
Sistemele informatice de gestiune sunt definite în literatura de specialitate urmându-se
două abordări: plecând de la informaţie şi de la suportul acesteia, ori plecând de la funcţia pe
care sistemul informatic de gestiune trebuie să o realizeze. În primul caz, sistemele
informatice de gestiune reprezintă ansamblul informaţiilor utilizate în cadrul firmei, a
mijloacelor şi procedurilor de identificare, alegere şi prelucrare a informaţiilor. Cea de a doua
abordare a definirii sistemelor informatice de gestiune porneşte de la scopul acestuia şi
anume oferirea informaţiilor solicitate de utilizator în formă dorită şi la momentul oportun în
vederea fundamentării deciziilor1.
Sistemele informatice de gestiune implică următoarele patru componente
interdependente: domeniile de gestiune, datele, modelele, regulile de gestiune.
Domeniile de gestiune corespund fiecărei dintre activităţile omogene desfăşurate în
cadrul firmei: cercetare-dezvoltare, comercială, de producţie, de personal, financiar-contabilă
cu luarea în considerare a interacţiunilor dintre ele. Mai mult, abordarea acestor domenii se
realizează într-o viziune ierarhică, conducând la identificarea următoarelor nivele: nivelul
tranzacţional în cadrul căruia se efectueză operaţii elementare; nivelul operaţional unde se
desfăşoară operaţii curente, deciziile luate la acest nivel sunt curente de rutină; nivelul tactic
corespunzănd activităţilor de control şi deciziilor pe termen scurt; nivelul strategic
caracteristic deciziilor pe termen lung şi / sau care angajează global firma.
Datele reprezintă "materia primă" a oricărui sistem de gestiune. Sunt luate în vedere
toate datele vehiculate şi prelucrate indiferent de natura lor, caracterul lor formal sau informal
sau de suporturile pe care se află.
Modelele de gestiune regrupează procedurile proprii unui domeniu, putem
exemplifica aceasta astfel: contabil, specific domeniului financiar-contabil; tehnologiei de
fabricaţie specifică domeniului producţie; vânzărilor specifice domeniului comercial.
Regulile de gestiune permit prelucrarea datelor şi utilizarea informaţiilor în
conformitate cu obiectivele sistemului de exemplu în cazul stocurilor:
- aprovizionarea se realizează când stocul efectiv scade sub stocul normat.
- evaluarea materialelor se realizează conform metodei FIFO.
- o materie primă se stochează într-o singură gestiune.
- pentru produsele de calitate a doua preţul se reduce cu 15 %.
- pentru vănzările cu valoare de peste 50 de miliane se acordă un discount de 1%.
Putem concluziona că sistemul informatic de gestiune asigură obţinerea şi furnizarea
informaţiei solicitate de utilizator folosind mijloacele tehnologiei informaţionale, pentru
fundamentarea deciziilor privind un anumit domeniu din cadrul firmei.
5.2.1. - Obiectivele unui sistem informatic de gestiune
Obiectivele sistemului informatic reprezintă scopuri imediate şi de perspectivă ale
perfecţionării activităţii economice şi de conducere, în vederea ridicării nivelului de
1 Victoria Stanciu - Proiectarea sistemelor informatice de gestiune, editura Cison, Bucureşti 2001, pag. 14.
informare operativă şi previzională a structurilor organizatorice, a perfecţionării metodelor şi
proceselor tehnico-informaţionale şi de conducere pentru asigurarea maximalizării eficienţei
economice şi a rentabilităţii unităţii beneficiare1. Obiectivele sistemului informatic presupun
abordarea si rezolvarea informatica a unor probleme cu caracter sintetic şi analitic, într-o
maniera sistemică, pentru asigurarea scopurilor propuse.
Aceste obiective sunt diferenţiate în funcţie de nivelele micro, mezo şi
macroeconomice având caracteristici generale şi specifice, subordonate cadrului legislativ-
normativ, dotării cu tehnica de calcul şi cerinţelor dezvoltării economice, imediate şi de
perspectivă, a unităţii beneficiare.
Obiectivele sistemului informatic pot fi grupate în obiective generale şi obiective
specifice.
Obiectivele generale ale unui sistem informatic vizează probleme cu caracter global
ale conducerii unităţii comerciale şi structurale specifice compartimentelor funcţionale, în
scopul realizării atributelor conducerii şi ale funcţiilor unităţilor economice. În raport de
aceste aspecte, obiectivele generale pot fi: de conducere (manageriale) şi funcţionale.
a) Obiectivele de conducere urmăresc aspecte globale de conducere ale unităţii
economice, şi au în vedere următoarele probleme:
rentabilizarea permanentă a activităţii economice;
realizarea globală şi structurală a indicatorilor economico- financiari (cifra de afaceri,
valoarea adaugată, profitul brut şi net, capitalul propriu, capacitatea de plată, rata
rentabilităţii, eficienţa utilizării fondurilor fixe etc.), calculul şi planificarea rezultatelor,
planificarea financiară a investiţiilor, previzionarea activelor circulante şi a surselor de
finanţare, previzionarea activităţii de trezorerie, inclusiv utilizarea bugetului general al
unităţii economice.
perfecţionarea activităţii de conducere în vederea asigurării unui optim global la
nivelul întregii activităţi economice;
fundamentarea deciziilor de conducere tactica, strategică şi operativă pe baza
informaţiilor obţinute ca urmare a prelucrărilor sistemului informatic;
asigurarea unei coordonări a întregului sistem informaţional- decizional;
1 Conceperea şi realizarea sistemului informatic financiar contabil - curs: sursa: www.cig.ase.ro/cursuri/proiectare/partea%20aIIIa_files/frame.htm
utilizarea selectivă a unor informaţii de excepţie (rata anuală de înnoire a mijloacelor
fixe, tendinţele preţurilor de aprovizionare, etc.), pentru asigurarea unei gestiuni eficiente a
patrimoniului net pe baza unor informaţii cu caracter programatic şi analitic;
furnizarea într-o formă adecvată, eficientă şi facilă a informaţiilor globale necesare
conducerii unităţii economice, sub forma unor indicatori globali, situaţii cu caracter sintetic,
grafice, etc., care trebuie să conţină date relevante, prin intermediul afişării la videoterminal;
creşterea calităţii procesului decizional prin abordarea sistemică a activităţii unităţii
economice şi utilizarea modelării matematice adoptate sistemelor electronice de calcul.
b) Obiectivele funcţionale ale unui sistem informatic au în vedere informatizarea
activităţilor în conformitate cu anumite funcţii ale unităţii economice (comercială,· financiar-
contabila şi de personal), desfăsurată la nivelul compartimentelor funcţionale.
Activitatea comercială (aprovizionare, desfacere, marketing,) desfaşurată în cadrul
unor compartimente corespunzătoare are în vedere elementele specifice fiecărei subactivităţi
din punct de vedere informatic, după cum urmează:
Subactivitatea de aprovizionare tehnico-materială propune rezolvarea urmatoarelor
aspecte specifice: fundamentarea necesarului şi a comenzilor de aprovizionat; contractarea
necesarului de aprovizionat; urmărirea derulării contractelor de aprovizionare.
Subactivitatea de desfacere a rezultatelor activităţii presupune: primirea şi
centralizarea comenzilor de la clienţi; livrarea către clienţii interni şi externi a producţiei
contractate; urmărirea ritmicităţii livrărilor în scopul onorării contractelor încheiate.
Subactivitatea de marketing presupune: studierea caracteristicilor tehnico-economice,
inclusiv a tehnicilor de comercializare a produselor concurente, furnizate de alte societăţi
comerciale din ţară sau străinatate; cooperarea cu alte societăţi comerciale din ţară sau
străinătate în vederea promovării produselor pe terţe pieţe.
Activitatea financiar-contabilă (financiar, contabilitate, control financiar) desfăşurată
în cadrul compartimentelor specifice presupune rezolvarea din punct de vedere informatic a
unor elemente specifice, după cum urmează :
Subactivitatea financiară are în vedere: calculul şi decontarea tuturor categoriilor de
impozite (impozitul pe salariu, impozitul pe valoarea adaugată, impozitul pe profit);
elaborarea bugetului general al unităţii economice pe an financiar, cu defalcare pe subunităţi;
derularea relaţiilor bănesti cu bugetul statului, băncile comerciale interne şi externe, inclusiv
cu alţi agenţi economici din ţară sau străinătate; efectuarea şi urmărirea decontărilor cu terţii
(persoane fizice sau juridice).
Subactivitatea de contabilitate la nivelul unităţii economice se structurează în două
componente:
Contabilitatea financiară (sintetică) concretizată în urmărirea existentului şi mişcării
elementelor patrimoniale (imobilizări, stocuri, creanţe şi datorii, mijloace financiare, capital
privit sub forma de fonduri, rezerve şi finanţări, credite, cheltuieli şi venituri).
Contabilitatea de gestiune (analitică) poate fi organizată fie prin detalierea conturilor
de evidenţă a elementelor patrimoniale privite la nivelul contabilitatii financiare (grupele I-
VIII), fie prin utilizarea unor conturi de gestiune internă care se organizează în funcţie de
necesităţile de informare şi conducere ale unităţii economice. Această detaliere urmăreşte
reflectarea stocurilor, veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor pe intervalul de gestiune al
unităţii economice.
Din cele prezentate rezultă ca întreaga activitate de contabilitate asigură:
înregistrarea cronologică şi sistematică a tuturor operaţiilor economice;
prelucrarea datelor în concordanţă cu principiile şi metodele contabilităţii;
sintetizarea întregii activităţi financiar-contabile prin intermediul instrumentelor de
bază ale contabilităţii (balanţa şi bilanţul contabil).
Subactivitatea de control financiar la nivelul unităţii economice urmăreşte analiza şi
controlul gestiunii patrimoniului regiei autonome sau societăţii comerciale prin instrumente
proprii în scopul prevenirii şi sesizării încălcării normelor legale de utilizare a resurselor
umane, materiale şi băneşti.
Activitatea de personal (evidenţa personalului, salarizare, perfecţionarea calificării
salariaţilor) desfăşurată în cadrul unor compartimente adecvate, cu o pondere dependentă
direct de specificul regiei autonome sau societăţii comerciale, are în vedere rezolvarea sub
aspect informatic a problemelor impuse de existenţa, mişcarea şi şcolarizarea personalului
angajat, inclusiv aspectele specifice salarizării, după cum urmează:
Subactivitatea de evidenţă a personalului, presupune: evidenţa existentului şi a
mişcării de personal pe profesii, funcţii, nivele de calificare, etc., pe diferite intervale de timp;
atestarea pe profesii, funcţii şi locuri de muncă a salariaţilor în raport de evoluţia specificului
activităţii; verificarea încadrării personalului pe profesii, funcţii şi locuri de activitate.
Subactivitatea de salarizare asigură: evidenţa timpului lucrat şi nelucrat de salariaţi;
calculul lunar al drepturilor băneşti în raport de activitatea depusă; evidenţierea eventualelor
imputaţii sau popriri pentru rezultatele necorespunzătoare ale activităţii depuse, inclusiv
determinarea impozitului pe salariu şi alte categorii de reţineri.
Subactivitatea de perfecţionare a calificării personalului are o pondere diferenţiată în
funcţie de sectoarele de activitate, caracterizate printr-o dinamică accentuată a tehnologiilor
utilizate, motiv pentru care se urmăreşte realizarea sub raport informatic a următoarelor
cerinţe: analiza raportului dintre nivelul de calificare mediu al personalului angajat şi nivelul
cerut de tehnologiile de producţie utilizate; urmărirea activităţii de şcolarizare şi de atestare
profesională, după finalizarea cursurilor de pregătire; stabilirea priorităţilor în angajarea a noi
categorii de salariaţi, astfel încât activitatea unităţii economice să se desfăşoare, la cel mai
înalt grad de tehnicitate.
Obiectivele specifice ale unui sistem informatic urmăresc rezolvarea unor probleme
dependente strict de activitatea de bază (producţie, comerţ, servicii etc.) şi de cea auxiliară, în
raport de funcţiile de cercetare şi producţie. Acestea au un caracter propriu si dependent de
rolul unităţii economice în mecanismul economiei de piaţă. Privite sub acest aspect,
obiectivele specifice ale unui sistem informatic pot fi structurate în : obiective specifice
activităţii de bază şi obiective specifice activităţii auxiliare.
a) Obiectivele specifice activităţii de bază urmăresc realizarea sub aspect informatic a
tuturor subactivităţilor de cercetare si producţie ce constituie specificul activităţii regiei
autonome sau al societăţii comerciale. Aceste obiective sunt diferenţiate (au caracter
particular), dar ele se pot încadra într-o structură fundamentală, prin intermediul căreia
sistemul informatic trebuie să realizeze:
utilizarea eficientă a capacităţilor de producţie;
introducerea de tehnologii şi produse noi la nivelul tehnicii actuale;
realizarea ritmică şi de calitate a lucrărilor de investiţii;
modernizarea utilajelor şi a altor factori de producţie;
îmbunătăţirea continuă a calităţii producţiei;
creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie;
încadrarea consumurilor de materiale în normele tehnologice;
utilizarea raţională a capacităţilor de depozitare a materialelor şi produselor.
b) Obiectivele specifice activităţii auxiliare vor avea în vedere realizarea sub aspect
informatic a tuturor subactivităţilor secundare, desfăşurate în cadrul unităţii economice.
Aceste obiective au un caracter particular, o pondere şi o importanţă diferenţiată de la un
agent economic la altul, avănd ca scop rezolvarea unor aspecte specifice, cum ar fi:
urmărirea operativă a activităţii sectoarelor auxiliare a căror activitate determină în
mod direct desfăşurarea activităţilor principale;
folosirea eficientă a capacităţilor auxiliare de producţie;
realizarea programelor de asimilare a noilor produse şi de perfecţionare a
tehnologiilor de fabricaţie în scopul generalizării la nivelul activităţii de bază;
asigurarea unei colaborari şi specializări ale căror rezultate urmează a fi incluse în
sectoarele de bază ale unităţii economice.
Abordarea integrală a obiectivelor generale şi specifice permite proiectarea unui
sistem informatic integrat (total) la nivelul unei unităţi economice în condiţii de eficientă
maximă. Obiectivele sistemului informatic urmeaza a fi concretizate în iesirile specifice ale
acestuia: indicatori economico-financiari, liste/situatii de iesire, grafice, iesiri catre alte
sisteme1.
Pe scurt schema obiectivelor unui sistem informatic de gestiune poate fi schematizată
astfel:
1 Informaţii detaliate despre ieşirile unui sistem informatic sunt prezentate la punctul: 5.2.3. - Ieşirile sistemului informatic.
5.2.2. - Adaptarea documentelor primare la cerinţele sistemului informatic,
clasificarea tipurilor de documente primare
Adaptarea documentelor primare la cerinţele sistemului informatic este o fază
importantă în cadrul proiectării, deoarece în documente se consemnează starea şi dinamica
fenomenelor şi proceselor economice desfăşurate în unitatea economică şi reflectate prin
intermediul sistemului informatic. Datele consemnate în documentele de intrare sunt
introduse în sistemul informatic prin intermediul tranzacţiilor externe efectuate asupra
colecţiilor de date organizate baze de date. Obiectivul principal al acestei faze îl constituie
formalizarea documentelor din punct de vedere al conţinutului şi al formei, în aşa fel încât
acestea să raspundă exigenţelor specifice sistemului informatic în concordanţă cu cerinţele
concrete ale beneficiarului.
Adaptarea documentelor primare la cerinţele unui sistem informatic presupune
cunoaşterea a trei elemente: scopul adaptării, tipurile de documente, modificările de conţinut
şi format ale documentelor primare.
1) Scopul adaptării documentelor de intrare;
consemnarea fenomenelor şi proceselor economice desfăşurate în unitatea economică,
în momentul şi la locul producerii acestora (compartimentele funcţionale);
utilizarea codurilor proiectate pentru sistemul informatic în structura informaţională a
documentelor primare, în vederea transpunerii exacte şi corecte a acestora în colecţiile de
date ce vor surprinde dinamica valorii atributelor;
caracterizarea dinamică a operaţiilor economice desfăşurate în unitatea beneficiară
pentru crearea iniţială şi actualizarea periodica a colecţiilor de date;
2) Tipuri de documente primare utilizate;
Documentele de intrare în care se consemnează starea şi dinamica fenomenelor şi
proceselor economice pot fi structurate în funcţie de:
a) Sfera de utlizare a documentelor primare permite gruparea acestora în două
categorii:
documentele primare comune, folosite pentru înregistrarea datelor privind procesele
tehnico-economice din activităţi desfăşurate în toate tipurile de unităţi economice, indiferent
de domeniul de activitate (ex.: Nota de Contabilitate);
Obiectivele sistemului informatic de gestiune
1.Obiective generale.
- de conducere (manageriale).
- funcţionale:Funcţia comercială.
Funcţia financiar-contabilă.Funcţia de personal.
2.Obiective specifice:
- ale activităţii de bază.- ale activităţii auxiliare.
Subactivitate de aprovizionare
tehnico materială.
Subactivitatea de desfacere.
Subactivitatea de marketing.
Subactivitatea financiară.
Subactivitatea de
contabilitate.
Subactivitatea de control
financiar.
Subactivitatea de evidenţă a personalului
Subactivitatea de salarizare
Subactivitatea de perfecţionare a calificării
salariaţilor
documente de intrare specifice, folosite pentru înregistrarea datelor ce caracterizează
anumite procese tehnico-economice desfăşurate în cadrul unor ramuri sau subramuri
(exemplu: Extrasul de cont).
b) Frecvenţa de utilizare si ponderea informaţiior fixe conţinute în documentele de
intrare permit gruparea acestora în două categorii:
tipărite, caracterizate printr-o utilizare generală la nivelul tuturor unităţilor economice,
ceea ce justifică din punct de vedere economic multiplicarea lor (ex.: factura fiscală).
netipărite caracterizate printr-o utilizare specială numai la nivelul unor anumite unităţi
economice.
c) Regimul de gestionare al documentelor impune gruparea acestora în două categorii:
cu regim uzual sunt caracterizate, printr-o folosire şi o evidenţă similară cu cele
tipărite în vederea utilizării generale, fără restricţii exprese din punct de vedere legal.
cu regim special, a căror gestionare, folosire şi evidenţă sunt impuse de reglementările
în vigoare, cu precizarea că în conţinutul lor este tipărită menţiunea "Regim special" (ex.:
formularul cu codul 14-3-1 "Chitanţă Fiscală“).
d) Tipul tranzacţiilor externe asigura gruparea documentelor în două categorii:
documente care redau starea iniţiala a fenomenelor şi proceselor economice, prin care
se asigură cuantificarea elementelor patrimoniale ale unităţii economice în momentul lansării
în execuţie a sistemului informatic;
documente care reflectă dinamica fenomenelor, şi proceselor economice ce modifică
elementele patrimoniale într-o anumită perioada de gestiune.
Documentele primare din prima categorie permit constituirea iniţială a colecţiilor de
date în momentul lansării în funcţiune a noului sistem informatic. Aceste documente surprind
starea iniţială a fenomenelor şi proceselor economice prin intermediul valorii reale ale
atributelor cu caracter convenţional constant, înregistrate prin intermediul nomenclatoarelor
(produse, materiale, clienţi, furnizori, conturi, mijloace fixe, obiecte de inventar), cât şi starea
iniţială a fenomenelor si proceselor economice supuse prelucrarii automate (exemplu: “Lista
de inventar”).
e) Formatul de prezentare a documentelor permite gruparea acestora în trei categorii:
documentele individuale asigură redarea denumirii şi valorii atributelor prin
amplasarea acestora pe întreaga suprafaţă în funcţie de succesiunea logică a operaţiei
economice rezultate (ex.: chitanţa, fişa personală a salariatului fişa mijlocului fix etc.);
documentele comune reflectă denumirile şi valorile atributelor prin ordonarea
acestora sub formă de tabel în cadrul căruia succesiunea atributelor este determinată de
relaţiile de apartenenţă şi incluziune dintre mulţimile specifice ale atributelor (ex.:
Nomenclatoare de produse, clienţi, materiale, obiecte de inventar etc.);
documente mixte, permit ordonarea numelui şi valorii atributelor atât în format
individual cât şi în format comun, pentru a furniza într-o formă eficientă, dispunerea
atributelor în structura documentului de intrare (ex.: Bon de consum. Aviz de expediţie /
Dispoziţie de livrare, Factură fiscală etc.).
Documentele primare prezentate constituie sursa principală a tranzacţiilor externe
utilizate într-un sistem informatic pentru gestiunea colecţiilor de date, cât şi sursa secundară
pentru generarea tranzacţiilor interne în cadrul nucleului sistemului informatic. Astfel,
utilizarea acestor două categorii de documente trebuie să asigure adaugarea de noi atribute ca
urmare a operaţiilor economice care reflectă mişcarea elementelor patrimoniale, inserarea de
noi atribute în scopul evidenţierii noilor operaţii economice, modificarea şi ştergerea de
atribute impuse de dinamica elementelor patrimoniale, precum şi necesitatea punerii de acord
a colecţiilor de date cu realitatea economică din unitatea beneficiară. Documentele primare
destinate creerii şi actualizării colecţiilor de date, în condiţiile în care nu corespund integral
din punct de vedere al conţinutului şi al formei cu restricţiile impuse de sistemul proiectat şi
structura bazei de date de intrare, vor fi modificate în vederea realizării acestor deziderate.
3) Modificările de conţinut si format ale documentelor primare.
Modificările de conţinut vizeaza:
adăugarea în documente a rubricilor pentru coduri în măsura în care acestea nu sunt
deja prevăzute. În acest sens se va insista asupra codurilor ce specifică natura operaţiilor
reflectate şi a celor care servesc pentru identificarea şi asocierea colecţiilor de date (cod
material, cod produs, marca, cod sectie, cod comanda etc.);
eliminarea atributelor ce se obţin prin calcule (ex. valoarea);
regruparea şi modificarea rubricilor aferente atributelor ce vor conţine date care să se
introducă în sistemul informatic în aşa fel încât acesta să se găsească în acelaşi loc în toate
documentele. Cu alte cuvinte, se păstrează individualitatea fiecărui tip de document, dar se
defineşte o zona comună identică pentru toate documentele din care se vor prelua datele pe
suporturile tehnice.
Modificările de format sunt impuse de necesitatea creşterii facilităţilor de preluare
directă a datelor prin intermediul videoterminalelor şi vizează urmatoarele aspecte
gruparea în cadrul documentului a tuturor atributelor care urmează a fi introduse de la
videoterminal, în aşa fel încât rubricile corespunzătoare să nu fie dispersate pe întreaga
suprafaţă a documentului;
evitarea intercalării atributelor ce se preiau în colecţiile de date cu atributele care au
caracter constant sau rezultă din calcul.
evidenţierea în cadrul documentului a numărului maxim de caractere specificate
pentru fiecare atribut, inclusiv precizarea poziţiei punctului zecimal;
ordinea atributelor în cadrul documentelor trebuie să asigure prezenţa atributelor de
identificare, urmate de cele informative şi terminând cu cele cantitativ-valorice;
evidenţierea zonelor care conţin atribute ce se preiau în colecţiile de date, prin
demarcarea cu linii mai groase sau de culori diferite etc.
Exemplu: din documentul primar “Bon de consum” nu se vor prelua atributele
constante “preţul unitar” şi “unitatea de măsura”, inclusiv atributul rezultat din calcul
“valoarea aferentă ieşirilor” deşi ele sunt consemnate în document pentru efectuarea
controlului gestionar.
Toate modificările şi adaptările enunţate se fac în aşa fel încât documentele primare să
satisfacă în totalitate atât cerinţele de evidenţă, cât şi cele de prelucrare automată a datelor, cu
menţiunea că rezultatele acestor modificări sunt supuse spre aprobarea organelor de
conducere ale unităţii economice beneficiare sau a organelor centrale de sinteză.
Alături de definitivarea conţinutului şi formatului se impune şi stabilirea regulilor de
completare şi utilizare a documentelor primare, precizarea numărului de exemplare şi a
circuitului fiecărui exemplar, stabilirea frecvenţei şi termenelor de introducere a datelor în
colecţiile de date.
De asemenea, se precizează responsabilităţile pentru completare şi verificare, vizele
sau semnăturile care validează conţinutul documentelor primare, inclusiv persoanele
împuternicite în acest sens. Aceste specificaţii sunt folosite pentru proiectarea noilor circuite
informaţionale în noul sistem, cât, şi în manualul de utilizare definitivat în etapa de
implementare.
5.2.3. - Ieşirile sistemului informatic
Realizarea practică a obiectivelor sistemului informatic se caracterizează prin
satisfacerea cerinţelor informaţionale ale conducerii şi structurilor organizatorice din unitatea
beneficiară. Ieşirile sistemului informatic pot fi privite din punct de vedere: structural;
funcţional; tipologic.
Din punct de vedere structural, ieşirile sistemului informatic reprezintă a treia
componentă din triada ce caracterizează structura generală a oricărui tip de sistem.
Din punct de vedere funcţional, ieşirile sistemului informatic concretizează
obiectivele generale şi specifice ale sistemului proiectat.
Din punct de vedere tipologic, ieşirile sistemului informatic pot fi redate sub forma
de: indicatori sintetici privind starea şi rezultatele activităţii economico- financiare; liste /
situaţii de ieşire care cuprind indicatorii analitici ai stării şi rezultatelor activităţii economico-
financiare; grafice care redau sub forma sinoptică starea şi evoluţia indicatorilor economico-
financiari; ieşiri către alte sisteme informatice, transmise în direct (off-line) prin intermediul
suporturilor magnetice (disc flexibil, disc magnetic, banda magnetică etc.), sau direct (on-
line) prin intermediul unei reţele locale de calculatoare.
Indiferent de tipologia ieşirilor sistemului informatic, acestea trebuie să respecte
cerinţele şi restricţiile cadrului legislativ-normativ în vigoare, pentru ca activitatea unităţii
economice să se desfăşoare în coordonatele legalităţii economice.
5.3. - Aplicaţii practice în domeniul inforamticii privind contabilitatea stocurilor
Aplicţia practică prevăzută în cadrul acestui capitol se compune din prezentarea
sistemului informatic de gestiune al societăţii comerciale SIAT S.A. unde odată cu
parcurgerea modulelor acestui program proiectat pe baza metodelor sistemice, vor fi ataşate
în anexele acestui capitol modele de MCD (model conceptual al datelor), MLD (model logic
al datelor) şi MCP (model conceptual al prelucrărilor) aferente stocurilor şi activităţilor strâns
legate de acestea conform tabelului următor:
CATEGORII DE MODULE MODELE PREZENTATE
Gestiunea Stocurilor de materiale.
Gestiunea Stocurilor de mărfuri.
Gestiunea Stocurilor de produse finite. MCD (model conceptual al datelor)
Aprovizionarea cu materii prime şi
materiale de la furnizori.
Aprovizionarea cu mărfuri de la furnizori.
Contractarea, livrarea produselor şi
incasarea sumelor facturate.
Contabilitatea financiară.
MLD (model logic al datelor)
MCP (model conceptual al prelucrărilor)
În partea a doua a acestui subcapitol această aplicaţie practică se completează cu un
program ce pune în valoare valorificarea cunoştiinţelor de programare structurată pe obiect şi
anume vom prezenta un program de scoatere din gestiune şi calcul a stocurilor conform
metodei FIFO, metodă utilizată de societatea comercială SIAT S.A. Programul este realizat în
mediul de programare Vsual Basic 6.0.
5.3.1 - Prezentarea sistemului informatic de gestiune a societăţii comerciale SIAT
S.A. - Integrated Strategic Information Systems
Societateta comerciala SIAT S.A. foloseşte pentru ţinerea evidenţei financiar
conatabile programul informatic Integrated Strategic Information Systems pe scurt ISIS.
Sistemul informatic integrat ISIS este un instrument strategic destinat conducerii proceselor
economice ce se desfăşoară la nivelul unei organizaţii. ISIS susţine, prin modulele
componente, activitatea în domeniile: financiar-contabil, comercial-distribuţie, stocuri,
personal-salarizare, mijloace fixe, producţie.
În continuare vom prezenta câteva din caractersticile sistemului informatic ISIS:
Modular & Deschis: Fiecare modul al sistemului poate fi integrat sau detaşat de
sistem, de cîte ori este nevoie, fără a afecta celelalte module. Infrastructură bazată pe familia
Microsoft BackOffice şi arhitectura sa internă permit sistemului să fie deschis. ISIS permite
exportul datelor către diferite alte produse de calcul şi analiza (Microsoft Excel, Microsoft
Access, etc.) în funcţie de necesităţile beneficiarului
Flexibil: Sistemul este capabil să raspundă nevoilor în schimbare ale unei
întreprinderi prin asimilarea de noi module şi servicii, în concordanţa cu evoluţia tehnologică,
modificările legislative şi schimbările funcţionale din cadrul organizaţiei.
Complex: ISIS oferă o gamă largă de servicii şi se poate adapta la cerinţele particulare
ale fiecărui beneficiar. De aceea poate fi utilizat în orice organizaţie, indiferent de ramura de
activitate a acesteia. ISIS are capacitatea de a asigura informatizarea tuturor activităţilor unei
organizaţii, inclusiv a celor cu o structura ierarhică complexă
Distribuit: ISIS este un sistem distribuit, performant şi în cazul organizaţiilor care îşi
desfăşoară activitatea în mai multe locaţii, oferind suport de inter-comunicare
multidirecţională între aceste locaţii. Sistemul are la baza o arhitectura de tip client / server,
informaţiile sunt stocate în baze de date centralizate, iar resursele hardware şi software sunt
partajate.
Modulele programului informatic ISIS
Contabilitate generală. Mijloace fixe. Raportare Comercială.
Aprovizionare. Transporturi. Raportare Contabilă.
Producţie. Desfacere Nomenclator articole.
Gestiune stocuri. Întreţinere-reparaţii. Informaţii parteneri.
Încasări. Personal. Sistem central.
Plăţi. Salarizare. Tablou de bord.
În cele ce urmează vom prezenta pe larg toate modulele ce au legătură cu operaţiile de
orice natură din domeniul stocurilor1 urmănd ca fiecărui modul prezentat să îi ataşăm în
anexele acestui capitol modelele prelucrării sistemice prezentate în subcapitolul anterior
(MCD, MLD, MCP). Prezentarea fiecărui modul va fi compusă din analiza caracteristicilor
modulului respectiv şi modul cum acest modul se integrează în ansamblul sistemului ISIS.
5.3.1.1. -Prezentarea modulului GESTIUNE STOCURI
Caracteristicile modulului:
Permite unităţilor patrimoniale organizarea evidenţei şi contabilităţii analitice a
stocurilor conform metodei operativ-contabile.
Oferă mijloacele necesare iniţializării şi controlului stocurilor existente în fiecare
gestiune. Pentru fiecare articol din stoc sunt memorate informaţii calitative si cantitative. În
cazul articolelor Înregistrate la mai multe preţuri de gestiune, evidenţa se face separat, pentru
fiecare preţ.
1 Sunt prezentate doar modulele ce sunt precedate de un punct. Modulele subliniate prezintă interes maxim deoarece ele fac subiectul de discuţie a acestei lucrări şi ne interesează în mod esenţial din punct de vedere al organizării informatice aferente acestor module.
Permite evaluarea materiilor prime şi materialelor din producţia neterminată.
Oferă posibilitatea lucrului pe luni calendaristice definite ca perioade în sistem.
Prin menţinerea informaţiilor detaliate cu privire la mişcările efectuate asupra
stocurilor în lunile anterioare, se pot realiza rapoarte de analiză privind evoluţia stocurilor în
timp. Ieşirile din stoc se efectuează conform metodei FIFO (primul intrat, primul ieşit).
Verificarea concordanţei între stocurile scriptice rezultate în urma prelucrării documentelor şi
stocurile reale, existente în gestiuni se realizează prin intermediul formularelor de inventar,
întocmite pe baza datelor existente în sistem şi a celor completate manual în momentul
efectuării controlului.
Modulul gestionează documentele de tip: 1 proces verbal de constatare diferenţe
inventar, bon de consum, bon de transfer, bon de transfer la altă unitate contabilă, bon de
restituire, bon de predare, fişa limită de consum, proces verbal de casare şi recuperare, proces
verbal de reevaluare şi bon de conversie care descriu mişcările de articole (materii prime,
materiale, semifabricate, produse finite) între gestiunile (magaziile, depozitele, secţiile de
producţie) companiei.
Prelucrarea unui document este completă, în sensul că sistemul asigură nu numai
înregistrarea în baza de date a informaţiilor conţinute de document, ci efectuează simultan
actualizarea stocurilor pentru articolele specificate în document şi generarea tranzacţiilor
contabile corespunzătoare.
1 Aceste documente cât şi modul lor de utilizare sunt prezentate în lucrarea de faţă în ANEXA 3 - Registre şi documente contabile folosite în operaţii cu stocuri, anexă care aparţine CAPITLULUI 2 - Delimitări şi structuri privind stocurile.
Acest mod de prelucrare, ce presupune înregistrarea tuturor efectelor (asupra
stocurilor şi în contabilitate) ce decurg din adăugarea, modificarea sau ştergerea unui
document, permite cunoaşterea în timp real a situaţiei financiare şi materiale a companiei,
contribuind eficient la fundamentarea deciziilor de aprovizionare, lansare în producţie şi
desfacere.
Modulul GESTIUNE STOCURI oferă suportul necesar fundamentării deciziei de
aprovizionare, lansare în producţie şi desfacere.
Asistarea utilizatorului în prelucrarea documentelor:
Modulul opereaza în modul gestiune de lucru şi perioada curentă care permite
gruparea naturală a documentelor după gestiunea emitentă şi data emiterii. Gestiunea de lucru
se selectează utilizând un dialog care prezintă structura companiei sub forma arborescentă.
Modulul oferă facilităţi de asistare a utilizatorului la specificarea unui articol: afişarea
denumirii şi unităţii de măsură, verificarea tipului articolului, alegerea preţului din listă,
afişarea stocului curent, actualizarea automată a valorilor la schimbarea cantităţii sau preţului.
Pentru documentele de ieşire din stoc, sistemul avertizează utilizatorul când cantitatea
specificată pe document depăşeşte cantitatea din stoc sau cantitatea maximă permisă.
Modulul asigura consistenţa între datele de stoc şi cele de contabilitate, prevenind
modificarea directă a cantităţilor din stocuri de către utilizator. Astfel actualizarea stocurilor
se realizează indirect, prin intermediul documentelor. Iniţializarea stocului este permisă
numai în cazul adăugării unei gestiuni sau la instalarea sistemului.
Modulul oferă posibilitatea verificării datelelor introduse de utilizator cu cele
completate pe formularele primare, prin calculul valorilor pe linii şi a valorii totale pentru
toate tipurile de documente pentru care aceste valori au sens.
Modulul permite selectarea unui document introdus anterior, în vederea modificării
sau ştergerii, după criterii multiple de selecţie: data documentului, gestiunea predătoare sau
primitoare, numărul extern al documentului sau identificatorul generat de sistem.
Modulul oferă posibilitatea vizualizării conţinutului oricărui tip de document
prelucrat, prin generarea unui raport asemănător formularului primar, raport care poate fi
afişat sau tipărit la imprimantă.
Modulul permite anularea efectelor unor documente prin facilitatea de introducere a
documentelor "în roşu" (cu cantităţi negative) .
Modulul oferă mecanismul de închidere / deschidere a perioadelor comerciale (de
prelucrare a documentelor). Acest mecanism previne prelucrarea documentelor în timpul
operaţiilor de închidere a perioadei contabile, respectiv efectuarea de corecţii după închiderea
perioadei contabile.
Modulul asigură înregistrarea informaţiilor necesare pentru generarea rapoartelor de
urmărire dinamica a stocurilor, prin opţiunea de comutarea a perioadei curente a stocului.
Integrare în sistemul informatic ISIS:
Modulul generează automat, la salvarea unui document, tranzacţiile contabile asociate
inserării, modificării sau ştergerii documentului respectiv. Aceste tranzacţii sunt exportate şi
prelucrate de modulul Contabilitate generală.
Modulul utilizează lista de articole gestionată de modulul Nomenclator articole.
Utilizatorul poate selecta un articol completând un filtru complex ce poate cuprinde mai mulţi
parametrii: identificator, cod, tip contabil, denumire, grupă, atribute grupă.
Modulul verifică pentru fiecare utilizator drepturile sale de acces pe o anumita
gestiune sau unitate contabilă / filială şi pentru o anumită operaţie. Acordarea acestor drepturi
ca şi modificarea sau stergerea lor se realizeaza cu modulul Sistem Central.
5.3.1.2. - Prezentarea modulului APROVIZIONARE
Modulul aprovizionare este destinat susţinerii activităţii departamentului comercial în
gestionarea şi urmărirea documentelor de aprovizionare.
Caracteristicile modulului:
Se pot înregistra şi procesa atât intrările de bunuri materiale cât şi celelalte cheltuieli
efectuate în cadrul activităţilor de aprovizionare. Operaţiile efectuate asupra oricărui
document sunt păstrate într-un istoric al acestuia.
Procesarea intrărilor de către modul constă în înregistrarea documentului propriu-zis,
actualizarea automată a stocurilor pe baza datelor de intrare şi generarea automată a
operaţiilor contabile corespunzătoare.
Prin integrarea modulului în cadrul ISIS, se creează posibilitatea generării automate a
notelor contabile asociate oricărui document, note care se pot vizualiza prin intermediul
modulului Contabilitate Generală.
Modulul realizează înregistrarea, modificarea, vizualizarea, emiterea, ştergerea sau
tipărirea documentelor.
Cu ajutorul modulului se pot efectua rapid recepţionarea tuturor bunurilor materiale
intrate în patrimoniul unităţii, înregistrarea lor la locurile de depozitare şi listarea
documentelor de intrare în gestiune (note de intrare-recepţie).
Modulul permite şi înregistrarea documentelor primite la efectuarea importului de
mărfuri prin comisionar.
Modulul oferă un mecanism de facturare a bunurilor materiale intrate pe baza
avizelor, prin realizarea de asocieri între factură şi avizele înregistrate la o dată anterioară.
Utilizatorul are posibilitatea alegerii avizului şi bunurilor materiale nefacturate din lista
propusă automat de sistem, facturării lui totale sau parţiale şi actualizarii preţurilor de
achiziţie.
Modulul permite înregistrarea comenzilor şi contractelor de cumpărare către furnizori.
Documentele înregistrate prin intermediul acestui modul constituie baza
mecanismului de urmărire şi evidenţiere a datoriilor către furnizori, prin realizarea de asocieri
între operaţiile de plată şi aceste documente de aprovizionare, mecanism oferit de către
modulul Plăţi.
Modulul APROVIZIONARE oferă posibilitatea actualizării automate a stocurilor şi a
înregistrării automate a operaţiilor contabile.
Mecanisme pentru asigurarea consistenţei datelor:
Modelul care stă la baza acestui modul este orientat document. Simultan cu
înregistrarea documentului original pe o perioadă contabilă deschisă, se asigură şi
înregistrarea automată în contabilitate, operaţiile contabile asociate oricărui document putând
fi vizualizate prin intermediul modulului Contabilitate Generală.
Se pot înregistra următoarele tipuri de documente: avize, facturi pentru intrările
obişnuite de bunuri materiale, facturi pentru diverse cheltuieli de aprovizionare, facturi pentru
diverse cheltuieli în valută, facturi şi avize pentru produse aflate la terţi, declaraţii vamale de
import în cazul intrărilor de bunuri materiale prin import de la furnizori externi, caz în care
calculul preţurilor de achiziţie se efectuează automat.
Anularea sau modificarea documentului, implică actualizarea tuturor operaţiilor
asociate, păstrându-se astfel consistenţa informaţiilor la nivelul întregului ISIS.
În cazul documentelor care necesită completarea TVA (avize şi facturi), după
selectarea unui articol, completarea preţului de achiziţie şi a cantităţii de livrare, valoarea de
achiziţie şi valoarea TVA-ului deductibil se completează automat, în functie de procentul de
TVA asociat articolului respectiv.
Eficienţa deosebită în înregistrarea documentelor:
La modificarea sau anularea unui document se poate face încărcarea lui prin
intermediul ferestrelor de selecţie. Selecţia se face fie pe baza completării unui filtru de
selecţie, care este constituit din alegerea unui furnizor şi a perioadei calendaristice, fie pe
baza completării numărului de document.
La înregistrarea oricărui tip de document sunt puse la dispoziţie ferestre de căutare
care conţin informaţii suplimentare, necesare în momentul completării documentului: coduri
de mărfuri, materiale, servicii, codul centrului de cost sau codul de furnizor.
Ferestrele de căutare oferă posibilitatea regăsirii informaţiei dorite doar prin tastarea
unui prefix sau setarea unor caracteristici. Ferestrele de căutare oferă şi posibilitatea adăugării
dinamice de furnizori noi, fără ca înregistrarea documentului să fie întreruptă.
Integrare în sistemul informatic ISIS:
La înregistrarea oricărui tip de document care intervine în procesul de aprovizionare,
modulul asigură actualizarea automată a cantităţilor existente în stocurile de bunuri materiale,
gestionate de modulul Gestiune Stocuri.
Documentele de plată asociate documentelor de aprovizionare pot fi înregistrate prin
intermediul modulului Plăţi.
Prelucrarea unui document se finalizează cu generarea notelor contabile
corespunzătoare către modulul Contabilitate Generală, utilizându-se mecanismul contării
automate. De asemenea, este asigurată consistenţa datelor, operarea asupra unui document
putându-se face numai pe o perioadă contabilă deschisa.
Modulul preia informaţia referitoare la articole şi furnizori, gestionată de modulele
Nomenclator articole şi Informaţii parteneri.
Înregistrarea unui furnizor nou pentru o anumită unitate implică introducerea
automată a contului său în planul de conturi al unităţii respective, plan cu care operează
modulul Contabilitate Generală.
5.3.1.3. - Prezentarea modulului ÎNCASĂRI
Caracteristicile modulului:
Modulul este destinat susţinerii activităţii Serviciului Financiar în înregistrarea
încasarilor creanţelor, atât în lei, prin diverse forme de plată (cec, ordin de plată, numerar
etc.), căt şi în valută, prin dispoziţie de încasare valutară, compensare etc.
Modulul oferă un mecanism de urmărire şi evidenţiere a datoriilor clienţilor prin
realizarea de asocieri între operaţiile de încasare şi documentele de vânzare generate anterior
prin modulul Desfecere.
Pornind de la aceste asocieri pot fi efectuate studii şi raportări referitoare la volumul
creanţelor şi la natura acestora, distribuţia pe filiale, clienţi şi facturi neachitate sau parţial
achitate, datele de creare a datoriilor şi datele achitărilor parţiale etc.
Prin utilizarea unei baze de date comune cu modulul Desfacere sunt asigurate metode
de propunere automată a celor mai vechi datorii ale clientului spre achitare prin documentul
plătitor curent.
Utilizatorul are libertatea de a opta pentru modificarea listei de datorii selectate sau
achitarea parţială a unor datorii ale clientului.
Pe baza asocierilor dintre documentele de plată (în lei sau în valută) şi documentele
comerciale, pentru fiecare factură de desfacere sau de mijloace fixe se poate urmări un istoric
detaliat al sumelor achitate prin diverse documente de plată.
Se asigură generarea automata a tranzacţiilor contabile asociate documentelor de plată
înregistrate în sistem.
Modulul asigură un nivel ridicat al securităţii, integrităţii şi conformităţii
înregistrărilor. Prin verificarea automată a creanţelor sunt evitate plăţi în afara datoriilor
existente, documentele ce duc la încasări excedentare fiind înregistrate automat drept
creditări; formele de încasare în avans sunt menţionate explicit şi înregistrate contabil diferit
de creanţele încasate.
Sumele încasate în avans pot fi folosite la o dată ulterioară înregistrării respectivelor
documente de plată, în scopul achitării unor facturi de desfacere înregistrate după efectuarea
plăţii.
Sumele achitate de clienţi pentru acele facturi care au fost ulterior stornate pot fi
folosite pentru stingerea altor datorii ale clientului căruia îi aparţin.
Modulul ÎNCASĂRI oferă mecanisme sigure şi eficiente de înregistrare şi urmărire a
încasărilor de la clienţi.
Modalităţi de gestiune a încasărilor:
Păstrarea unei evidenţe riguroase a volumului datoriilor clienţilor.
Modalităţi de plată în lei: cecul, ordinul de plată, numerarul, compensarea,
compensarea cu cont, utilizarea avansului, a facturilor stornate şi a notelor contabile.
Modalităţi de plată în valută: compensarea, dispoziţia de încasare valutară şi utilizarea
avansului în valută.Înregistrarea şi centralizarea încasărilor efectuate, pe baza documentelor
de plată emise de clienţi. Înregistrarea plăţilor efectuate în avans de către clienţi prin cec,
ordin de plată, numerar, compensare sau dispoziţie de încasare valutară.
Utilizarea sumelor încasate în avans prin diverse tipuri de documente de plată, pentru
achitarea datoriilor clientului respectiv sau ale altui client (caz în care trebuie să existe un
protocol între aceştia).
La înregistrarea încasărilor prin cec, ordin de plată sau dispoziţie de încasare valutară,
utilizatorul poate selecta contul bancar al unităţii proprii în care vor fi depuse sumele achitate.
Pentru fiecare document de plată, se propun spre achitare cele mai vechi facturi ale
clientului respectiv; utilizatorul poate accepta sau modifica propunerea (în majoritatea
cazurilor utilizatorul va completa datele înscrise pe documentul de plată şi va accepta
achitarea facturilor propuse de sistem).
Stingerea datoriilor pe baza facturilor stornate.
Modificarea datelor unei încasari (numărul documentului de plată, data, suma încasată
etc.)
Stornarea documentelor de plată în lei (cec, ordin de plată, numerar, compensare,
precum şi a sumelor încasate în avans de la clienţi).
Anularea unui document de plată, împreună cu toate operaţiile asociate, păstrându-se
astfel consistenţa informaţiilor la nivelul întregului ISIS.
Modalitati de regăsire a informaţiei:
Vizualizarea încasărilor efectuate pe baza unui document de plată înregistrat anterior.
Urmărirea, pentru fiecare factura, a unui istoric detaliat al sumelor încasate prin
diverse documente de plată.
Utilizarea, drept documente comerciale sau de plată în lei, a notelor contabile generate
automat la înregistrarea unor operaţii pe conturile de clienţi prin modulul Contabilitate
Generală.
Integrare în sistemul informatic ISIS:
Modulul preia facturile interne şi externe generate de modulul Desfacere şi facturile
de ieşire generate de modulul Mijloace Fixe.
Tranzacţiile contabile asociate operaţiilor de încasare sunt generate automat, ele fiind
accesibile prin intermediul modulului Contabilitate Genarală.
Operaţia de încasare poate fi efectuată numai în condiţiile în care data înscrisă pe
documentul de plată face parte dintr-o perioadă contabilă deschisă, acest lucru fiind verificat
automat.
În urma unei modificări sau ştergeri sunt actualizate automat toate tranzacţiile
corespunzătoare operaţiei de încasare.
Modificarea sau stergerea unui document de plată se poate face doar dacă operaţia
asociată nu a afectat un document contabil de sinteză (balanţa sau bilanţ).
5.3.1.4. - Prezentarea modulului PRODUCŢIE
Caracteristicile modulului:
Modulul este un produs eficient oferit compartimentelor şi serviciilor care participă la
pregătirea şi realizarea procesului productiv, asigurând înregistrarea şi regăsirea informaţiilor
specifice fluxului tehnologic.
Folosind modelul matematic al exploziei însumate şi informaţiile stocate în baza de
date, sistemul furnizează necesarul de materii prime şi materiale auxiliare corespunzător
producţiei planificate.
În funcţie de volumul fizic al producţiei planificate modulul poate determina
cantitatea de semifabricate necesară a fi realizată la nivelul fiecărei faze a fluxului tehnologic
de fabricaţie.
Având la dispoziţie informaţii complete cu privire la desfăşurarea activităţii
productive, utilizatorul poate lua decizii corecte privind aprovizionarea cu materii prime şi
semifabricate sau noi lansări în fabricaţie, în situaţia în care cererea este superioară nivelului
producţiei planificate.
Prin integrarea cu modulul Gestiune Stocuri şi prelucrarea documentelor de mişcare,
se poate realiza o imagine clară asupra abaterilor consumurilor reale de la consumurile
normate de materii prime şi materiale, precum şi a abaterilor deşeurilor reale de la pierderile
tehnologice admise.
Pe baza normelor de producţie modulul calculează valoarea muncii directe atât la
nivelul fiecărui produs finit cât şi la nivelul semifabricatelor componente.
Prelucrând datele stocate referitoare la reţetele de fabricaţie, normele de producţie,
producţia neterminată şi producţia realizată, modulul oferă suportul pentru calculul costului
direct de producţie al unei unităţi de produs.
Din modulul Contabiliate Generală se preiau cheltuielile indirecte de producţie din
cadrul unei perioade contabile. Cheltuielile indirecte se repartizează la producţia realizată
într-o perioadă de timp generăndu-se costul total de producţie pe fiecare unitate de produs
finit realizat.
Modulul oferă o imagine a evoluţiei în timp a costului unitar de producţie pe baza
datelor generate pentru diversele perioade succesive de timp analizate.
Modulul fiind integrat cu celelalte module din cadrul ISIS asigura consistenţa datelor
la nivelul stocurilor de produse şi evidenţa resurselor folosite în procesul de producţie.
Datele introduse pe baza documentelor specifice producţiei (reţete de fabricaţie, plan
de producţie, inventar de producţie neterminată, norme de producţie) sunt protejate şi pot fi
accesate numai de către utilizatorii înregistraţi cu drepturi.
Modulul PRODUCŢIE oferă informaţii precise despre desfăşurarea procesului de
fabricaţie.
Evidenţa reţetelor de fabricaţie:
Reţetele conţin date referitoare la articolul care se produce (codul tehnologic,
denumirea, unitatea de măsura, cantitatea realizată) precum şi informaţii despre
componentele articolului realizat (codul şi denumirea componentei, cantitatea necesară
fabricării unei unităţi de produs).
Un criteriu de regăsire în sistem a reţetelor de fabricaţie îl reprezintă operaţia
tehnologică de bază pentru care acestea au fost înregistrate în sistem.
La operaţiile tehnologice pentru care cantităţile componentelor folosite sunt rezultatul
aplicării unor formule matematice se pot genera modele de calcul. Prin intermediul acestor
modele sistemul realizează calculul automat al cantităţilor componentelor din reţetă, utilizând
valorile atributelor specifice reţetei şi valorile atributelor generale stocate în nomenclatorul de
produse la nivelul unui articol.
În reţete se pot regăsi date despre condiţiile de producţie: variante de realizare în
funcţie de tipurile de utilaje pe care reţetele se execută. Cu ajutorul reţetelor de fabricaţie se
poate stabili exact, în orice moment, structura oricărui produs finit sau semifabricat.
Introducerea materiilor prime şi a semifabricatelor în reţetele de fabricatţie se face
utilizând codul tehnologic al articolului, dar se poate apela şi la criterii de selecţie care se
referă la denumirea sau atributele produsului.
Calculul consumurilor:
Modulul calculează automat, pe baza reţetelor de fabricaţie stocate, cantitatea de
materii prime necesară fabricării unui anumit lot de produse, atât sub forma consumului net
cât şi a consumului cu pierderi admise.
Prin prelucrarea informaţiilor din reţetele de fabricaţie şi din documentele de stocuri
se oferă o evaluare valorică a materiilor prime înglobate de producţia în curs de execuţie
înregistrată prin inventar la nivelul fiecarei secţii de producţie.
Reţetele de fabricaţie sunt utile la determinarea cantităţii totale de semifabricate
necesare pentru realizarea producţiei planificate.
Utilizând informaţiile din stocuri şi documentele de mişcare, bilanţul de materii prime
indică abaterile de la consumurile normate de materii prime şi materiale, precum şi abaterile
de la cantităţile de deşeuri şi rebuturi admise.
Calculul costurilor de producţie:
Evaluarea cheltuielilor cu materiile prime pe fiecare tip de produs se face pe baza
consumurilor reale.
Normele de timp şi normele de producţie se înregistrează în sistem şi pe baza acestora
se calculează manopera pe fiecare tip de produs finit şi semifabricat.
Datele referitoare la rezultatele producţiei pentru fiecare schimb se introduc în sistem
cu ajutorul Rapoartelor Zilnice de Producţie, care cuprind atât informaţii despre cantităţile
realizate cât şi despre resursele fizice şi umane utilizate.
Costul direct pe tip de produs se obţine însumând valoarea materiilor prime şi
manopera aferentă.
Cheltuielile indirecte se preiau la nivelul Centrelor de Cost din contabilitatea de
gestiune şi se repartizează pe tipuri de produse în funcţie de anumiţi parametrii reprezentativi
pentru fiecare element primar de cheltuială: consumurile cu materia primă, munca directă,
greutate.
Modulul poate furniza informaţii cu privire la necesarul de materii prime şi munca
directă pentru orice structură sortimentală a producţiei.
Integrare în sistemul informatic ISIS:
Informaţiile privind stocurile de materii prime, semifabricate şi produse finite sunt
consistente cu cele introduse prin modulul Gestiune Stocuri.
Codificarea articolelor este conformă cu codificarea definită în nomenclatorul de
produse.
Valorile de atribute înregistrate în nomenclatorul de produse sunt folosite pentru
calculul cantităţilor componentelor.
Resursele fizice de producţie din secţii se înregistrează selectând mijloacele fixe
gestionate de modulul Mijloace Fixe.
Datele referitoare la resursele consumate în cadrul procesului productiv sunt preluate
de către CONTABILITATEA DE GESTIUNE din celelalte module ISIS şi prelucrate de
modulul Producţie în vederea obţinerii costului unitar al produselor finite.
5.3.1.5. - Prezentarea modulului CONTABILITATE GENERALĂ
Caracteristicile modulului:
Modulul se detaşează ca fiind cel mai eficient şi solid produs oferit specialiştilor din
domeniul contabilităţii financiare. Avantajele oferite prin înregistrarea rapidă a actelor şi
notelor contabile, flexibilitatea şi posibilităţile de accesare a datelor îl prezinta ca pe un
sistem profesional.
Modulul combină facilităţile de gestiune a actelor şi notelor contabile cu mecanismele
de integrare la nivel contabil a modulelor ce alcătuiesc ISIS.
Modulul asigură implementarea unei structuri flexibile şi configurabile a planului de
conturi, ceea ce permite adaptarea cu uşurinţă la schimbările legislative sau de organizare.
Modulul are destinaţie financiar-contabilă ce permite utilizarea şi crearea dinamică a
schemelor de contare. Gestionarea acestora într-o structură arborescentă facilitează utilizarea
schemelor de contare ori de câte ori se doreşte înregistrarea contabilă a documentelor sau
notelor contabile.
Folosind schemele de contare pot fi făcute înregistrări în contabilitate fară a cunoaşte
denumirile şi semnificaţiile conturilor implicate.
Modulul permite, deasemenea, definirea de scheme de contare parametrizate asociate
documentelor primare implementate în celelalte module ISIS, cu ajutorul cărora utilizatorul
poate configura şi controla modalitatea de înregistrare în conturi a informaţiilor existente în
aceste documentele primare. Ca element central în cadrul ISIS, modulul permite controlul
înregistrărilor contabile realizate automat la efectuarea unei tranzacţii prin intermediul altui
modul din ISIS.
Indiferent de domeniul de activitate al beneficiarului, modulul realizează documentele
de sinteză a activităţii financiar-contabile, generează fişele de cont, închide automat contul de
profit şi pierdere şi determina TVA de plată şi de recuperat.
Modulul constituie mai mult decat un instrument de calcul al obligaţiilor fiscale - este
un mijloc de a urmări relaţiile financiare pe surse şi destinaţii, permiţând evaluarea calitativă
şi monitorizarea stării de sănatate a întreprinderii prin intermediul elementelor de analiză
financiară.
Modulul CONTABILITATE GENERALĂ oferă posibilităţi extinse de evidenţă şi
control al înregistrărilor contabile.
Structura flexibilă a planului de conturi:
Definirea structurii planului de conturi se face la nivel de cont sintetic; ea este aceeaşi
pentru toate filialele companiei.
Pentru fiecare cont sintetic se precizează numărul maxim de segmente care pot să
apară în dezvoltarea sa în analitic precum şi semnificaţia fiecărui segment.
Pentru fiecare cont sintetic, se poate specifica, la nivel de filială, numărul maxim de
segmente care pot sa apară în dezvoltarea contului în analitic.
Editarea structurii planului de conturi este permisă numai operatorilor autorizaţi.
Scheme de contare:
Folosind schemele de contare pot fi făcute înregistrări în contabilitate fără a cunoaşte
denumirile şi semnificaţiile conturilor implicate.
Schema de contare încapsulează una sau mai multe operaţii care pot conţine un număr
practic nelimitat de conturi; complexitatea acestor operaţii contabile este transparentă pentru
utilizatorul care identifică schema contabilă folosind un nume descriptiv.
Schemele de contare parametrizate pe baza cărora se înregistrează documentele
primare asigura flexibilitatea modelelor de înregistrare contabilă, permiţând adaptarea rapida
la modificările de legislaţie sau de politica financiar-contabilă a companiei.
Posibilităţi extinse de evidenţă şi control al înregistrărilor contabile:
La baza modulului se află un model orientat eveniment - evenimentele fiind
constituite din "intrări în contabilitate" - care permite gestionarea automată a documentelor
asociate evenimentelor. Acest model oferă utilizatorului posibilitatea de a înregistra simultan
documentul primar şi intrarea în contabilitate, nemaifiind necesară realizarea altor referinţe
între aceste două entităţi.
Pentru fiecare operaţie contabilă este verificată automat existenţa unei corespondenţe
între conturile referite. În cazul în care nu există o astfel de corespondenţă, utilizatorul poate
opta între crearea unei corespondenţe şi efectuarea forţată a operaţiei.
La crearea unei înregistrari contabile se permite atât adăugarea unui document sau
note contabile cât şi selectarea unei scheme contabile conform căreia să se opereze intrarea în
contabilitate. Astfel se permite urmărirea documentelor primare, a înregistrărilor contabile
generate de acestea şi a colecţiei de reguli de corespondenţă ce intervin în validarea
operaţiilor contabile.
Este permisă modificarea înregistrărilor contabile care nu au afectat înca o balanţă, un
bilanţ contabil sau alte documente ce intervin în relaţiile dintre agentul economic şi organele
fiscale ale statului. Pot fi vizualizate şi modificate documentele sau notele contabile care au
stat la baza înregistrărilor contabile; în acest caz restricţiilor de mai sus li se adaugă condiţia
ca acele documente să fi fost înregistrate prin intermediul acestui modul.
Se generează automat operaţiuni specifice contabilităţii de gestiune, cum ar fi
colectarea cheltuielilor pe centre de cost, precum şi operaţiuni de integrare între contabilitatea
de gestiune şi cea financiară. Se oferă posibilitatea efectuării la nivel de holding a
tranzacţiilor de ajustare asupra datelor importate de la companii, în vederea asigurării
compatibilităţii cu alte module contabile.
Modulul înregistrează operaţiuni specifice activităţilor de import şi export, de
urmărire şi reevaluare a datoriilor şi a creanţelor în valută.
Modulul permite transpunerea planului de conturi românesc într-un sistem
internaţional de conturi (IAS), realizând o mapare între un cont sau un grup de conturi din
sistemul romanesc şi un cont al IAS.
Integrare în sistemul informatic ISIS:
Pot fi vizualizate intrările în contabilitate generate automat la înregistrarea
documentelor primare prin intermediul altor module din cadrul ISIS.
Nomenclatoarele şi setările menţinute în modulul de contabilitate sunt utilizate în
întreg sistemul ISIS.
Pe baza tuturor intrărilor în contabilitate sunt realizate atât principalele rapoarte
contabile - balanţa, bilanţul contabil etc., cât şi operaţii contabile specifice: închiderea
conturilor de profit şi pierdere şi calculul TVA.
5.3.2. - Aplicaţie privind programarea structurată pe obiect: program de scoatere din
gestiune şi calcul a stocurilor conform metodei FIFO
Această aplicaţie îşi propune valorificarea cunoştiinţelor programării structurate
obiect, respectiv mediul de programare Visual Basic1. Programul realizat are ca scop calculul
ieşirii din gestiune a stocurilor conform metodei FIFO - primul intrat primul ieşit, metodă 1 Codul acestui program este prezentat în ANEXA 2 - Prezentarea codului programului de scoatere din gestiune şi calcul a stocurilor conform metodei FIFO a acestui capitol iar programul sub formă executabilă se găseşte pe discheta aferentă acestei lucrări.
aleasă deoarece societatea comercială SIAT S.A. utilizează acest procedeu. În continuare
vom prezenta descrierea acestui program din punct de vedere al datelor de intrare, introduse
de utilizator, cât şi al datelor de ieşire, generate de calculator.
Ca date de intrare se introduc de către utilizator următoarele informaţii:
perioada de început a exrciţiului pentru care se fac calculele (în principal perioada
pentru care se fac calculele este de o lună de zile de pe data de 1 până pe data de maxim 31
ale lunii respective);
stocul iniţial, urmat de preţul unitar aferente perioadei analizate;
numărul de intrări al perioadei analizate;
data fiecărei intrări (în ordine cronologică pe perioada analizată) urmată de cantitatea
intrată aferentă şi de preţul unitar.
numărul de ieşiri ala perioadei;
data fiecărei ieşiri (în ordine cornologică pe perioada analizată) urmată de cantitatea
ieşită.
Datele de ieşire procesate şi afişate de calculator sunt:
perioada analizată;
numărul fiecărei ieşiri urmat de cantitatea ieşită;
preţul unitar aferent ieşirii (în cazul în care cantiatea ieşită este mai mare decât
cantitatea intrată programul va afişa cantitatea ramasă de ieşit din stocul următor ce a intrat.
Acest stoc bineînţeles că trebuie să existe deja, aceasta însemnănd practic că până la ieşirea
respectivă au existat mai multe intrări cu sau fară preţuri unitare de intrare diferite,
aprovizionări care dacă sunt cumulate pot acoperi ieşirea respectivă);
dacă cantitatea aferentă unei ieşiri este terminată atunci acest lucru este semnalat de
calculator şi se trece la o nouă ieşire.
după fiecare ieşire este afişat şi stocul final rămas, neluând în calcul aprovizionările
ulterioare.
după ultima intrare sunt afişate atât cantitativ cât şi valoric următoarele date:
stocul iniţial;
intrările.
ieşirile.
stocul final.
Caracteristicile programului:
interfaţă uşor de utilizat;
existenţa unei cutii active de help ce oferă informaţii cu privire la formatul datelor ce
trebuie introduse şi la paşii ce trebuie parcurşi în continuare;
existenţa unui buton de rehresh pentru anularea tuturor contoarelor din exerciţiul
precedent în vederea începerii unui alt exerciţiu fără a părăsi programul;
existenţa unui buton de părăsire a programului.
Utilizarea programului este foarte simplă, compunându-se din trei paşi. Fiecare pas se
iniţiază prin acţionarea unui buton. Cei trei paşi sunt reprezentaţi de:
Pasul 1 constă în introducerea informaţiilor de către utilizator, informaţii menţioante
mai sus;
Pasul 2 constă în calculul valoric al ieşirilor conform datelor de intrare de către
calculator;
Pasul 3 constă în afişarea datelor finale aferente exerciţiului date referitoare la
cantitatea şi valaorea stocului iniţial, intrărilor, ieşirilor, stocului final.
Pentru exemplificare pe pagina următoare este prezentată o imagine a acestui program
în cadrul căruia a fost introdus un set de date pentru exemplificare.
Capitolul 6 - Concluzii
În cele ce urmează vom prezenta concluziile ce se pot atribui principalelor aspecte
aferente contabilităţii stocurilor, concluzii bazate pe principalul "legiferator" al activităţii
financiar contabile al stocurilor din momentul actual şi anume norma contabilă internaţională
IAS 2 - Contabilitatea stocurilor (engleză - Inventories).
Tratament contabil: Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul
istoric şi valoarea netă de realizare. Costul istoric trebuie să includă o alocare sistemică a
costurilor generale de producţie care se referă la aducerea stocurilor în poziţia şi amplasarea
lor prezentă. Alocarea costurilor generale fixe se face în baza capacităţii normale a spaţiilor
de producţie.
Costul trebuie determinat pe o bază specifică de identificare pentru mărfuri sau
produse finite care în mod normal nu sunt fungibile şi separate pe proiecte distincte. Altfel
trebuie utilizată metoda prima intrare, prima ieşire (FIFO) sau formula costului mediu
ponderat (tratamentul de bază) sau metoda ultima intrare, prima ieşire (LIFO) (tratament
permis alternativ). Pentru stocuri ce au caracteristici similare din punct de vedere al naturii şi
utilizării lor, trebuie utilizată aceeaşi metodă de evaluare a costului. Totuşi, metode de
evaluare a costului diferite se justifică în cazul stocurilor ce au caracteristici diferite.
Estimările valorii realizabile nete (VRN) trebuie făcute în baza celor mai credibile
evidenţe disponibile. Aceste estimări nu trebuie făcute în baza unui preţ temporar sau a
fluctuaţiilor de preţ. În general, valoarea contabilă a stocurilor trebuie redusă la valoarea netă
realizabilă element cu element. Valoarea contabilă a materiilor prime şi materialelor păstrate
la un nivel normal pentru producţia viitoare nu trebuie redusă în cazul în care produsele finite
aferente se aşteaptă să realizeze valori superioare costului istoric.
Stornarea reducerii valorii contabile ce rezultă dintr-o creştere a VNR, trebuie inclusă
în venit la momentul apariţiei stornării.
Prezentarea informaţiilor. Stocurile trebuie clasificate (în bilanţ sau în anexe) într-o
manieră corespunzătoare activităţii comerciale respective şi este necesară evidenţierea
valorilor pentru fiecare clasificare. Prezentările informaţiilor solicitate trebuie să includă
politicile contabile adoptate, metoda de evaluare a costului utilizată şi fie costul stocurilor
recunoscute ca o cheltuială, fie cheltuielile de exploatare corespunzătoare veniturilor,
clasificate după natura acestora. În cazul în care este folosită metoda LIFO, rebuie prezentate
informaţii referitoare la impactul acesteia asupra închiderii stocurilor comparativ cu utilizarea
fie a celei mai mici valori dintre FIFO sau costul mediu ponderat şi VRN (valoarea
realizabilă netă); fie a celei mai mici valori dintre costul curent şi VRN (valoarea realizabilă
netă).
Aria de aplicabilitate. IAS 2 furnizeaza linii directoare cu privire la modul de
determinare a costului stocurilor ce urmeaza a fi reportat în bilanţ precum şi de recunoaştere
ulterioară ca o cheltuială, incluzând orice reducere a valorii contabile la valoarea netă
realizabilă. Acesta nu se aplică stocurilor de animale vii, produselor agricole şi forestiere,
minereurilor în cazul în care acestea sunt evaluate la valoarea netă realizabilă conform
practicii în domeniu. Trebuie reţinut totuşi, că aceasta excludere se aplică numai
producătorilor acestor stocuri; prelucrătorii sau alte unităţi de procesare sau transformare nu
sunt exceptate de la prevederile acestui standard.
Definiţii. În sens larg, stocul este definit în IAS 2 paragraful 4 şi cuprinde toate
activele obţinute în scopul revânzării pentru desfăşurarea normală a activităţii, inclusiv
terenuri şi alte mijloace fixe. Totuşi, un activ achiziţionat în alte scopuri decât vânzarea în
desfăşurarea normală a activităţii nu devine stoc în baza unei decizii ulterioare de vânzare a
acestuia. Stocul furnizorilor de servicii include costul pe care îl incumbă serviciile oferite dar
pentru care nu au fost recunoscute veniturile aferente. (Totuşi, acesta va fi adesea la un nivel
minimal datorită cerinţelor generale din IAS 18, ”Venituri ”, ce prevede ca veniturile obţinute
din servicii să fie recunoscute pe baza metodei gradului de finalizare).
Valoarea realizabilă netă este definită ca fiind preţul de vânzare estimat ce ar putea fi
obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru
finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzarii. Costurile de vânzare trebuie să includă
toate costurile directe identificabile, cum ar fi cele de ambalare, transport şi comisioanele
agenţilor de vânzări. Astfel de costuri pot fi calculate în mod explicit sau pot fi estimate ca
procent al preţului de vânzare ce se consideră a fi rezonabil prin prisma experienţei
anterioare. Costurile de finalizare şi de vânzare nu trebuie ajustate pentru a obţine profit din
acţiunea de finalizare şi vânzare.
Evaluarea stocurilor. În unele ţări, stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai mică
dintre cost şi valoarea de piaţă unde, de exemplu, valoarea de piaţă este definită ca valoarea
cea mai mică dintre costul de înlocuire şi valoarea realizabilă netă (dar în nici un caz mai
mică decât valoarea realizabilă netă diminuata cu o marjă normală a profitului). IAS 2
paragraful 6 stipulează ca stocurile să fie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi
valoarea realizabilă netă, evitând prin urmare complicaţiile ce pot apărea în aplicarea
principiului celei mai mici valori dintre cea a costului şi a valorii pieţei. Conform principiului
de evaluare la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea de piaţă, costul de înlocuire
constituie, de obicei, evaluarea valorii de piaţă, cu excepţia cazului în care valoarea
realizabilă netă este mai mică, caz în care aceasta devine valoarea de piaţă. Pe de alta parte, în
cazul în care costul de înlocuire este mai scăzut, stocurile nu trebuie, în general, evaluate la o
valoare mai mică decăt valoarea realizabilă netă redusă cu marja normală de profit. Aplicarea
acestor principii poate fi dificilă în anumite condiţii.
Costurile stocurilor. Costul stocului cuprinde costul tuturor materialelor care intră
direct în procesul de producţie a acestuia precum şi costurile de transformare a acelor
materiale în produsul ce urmează a fi vândut. Costurile materiale directe cuprind, în plus faţă
de costul de cumpărare, toate costurile necesare aducerii acestora în condiţia şi amplasarea lor
prezentă, inclusiv costurile de transport, taxe vamale de import, costuri de asigurare,
depozitare şi de manipulare, reducerile făcute pentru discount-urile comerciale, rabaturile
precum şi alte elemente similare. IAS 2 paragraful 8 recomandă ca toate discount-urile de
care a beneficiat întreprinderea ca urmare a plăţii imediate a facturilor pentru stocuri trebuie
considerate ca ”alte elemente similare” şi deduse din costurile stocului, dar câteodată acestea
sunt reflectate ca venit financiar, în cazul în care sunt nesemnificative.
Aceleaşi principii generale care se aplică în cazul achiziţiilor, se aplică şi în cazul
determinării costurilor cu personalul – salarii şi alte costuri asimilate – angajat direct în
procesul de producţie. Salariile personalului de control şi auxiliar sunt de obicei denumite
cheltuieli cu munca indirectă şi incluse în regie. Regia de producţie reprezintă acele costuri
de prelucrare ce nu pot fi asociate în mod direct cu unităţile de produs; aceasta înseamna toate
costurile pe care le implică aducerea stocului la condiţia şi amplasamentul actual, cu excepţia
costurilor materiale directe şi a cheltuielilor cu munca directă. Regia de producţie include
cheltuielile cu munca indirectă (cum ar fi salariile personalului de supraveghere a procesului
de producţie şi personalul administrativ al fabricii), materiale indirecte (consumabile şi alte
elemente ce nu sunt de regulă considerate în mod individual), amortizarea corespunzătoare
procesului de prelucrare şi spaţiilor aferente, cheltuieli de întreţinere, pentru lumină şi
energie, încălzire, anumite impozite (dar nu impozit pe venit), precum şi toate celelalte
costuri pe care le implică funcţionarea unei fabrici. Tehnologia procesului de producţie este
de regulă inclusă în regie dar, de obicei, aici nu este inclusă tehnologia unui proces
experimental. Regia de producţie nu trebuie să includa cheltuielile de vânzare şi în general nu
include cheltuielile generale şi administrative. Totuşi, anumite întreprinderi pot clasifica drept
cheltuieli generale şi administrative costuri ce apar, în mod direct sau indirect, în procesul de
aducere a unui articol la condiţia şi amplasarea sa prezentă. Astfel de costuri se pot aloca
stocului, indiferent de modul de clasificare a acestora de către întreprindere. Unele exemple
pot include salariile şi beneficiile aferente personalului administrativ al fabricii, taxe locale,
servicii de pază pentru anumite uzine şi operaţiuni. În plus, antreprenorii pot include
cheltuielile administrative si generale în costurile contractuale, cu condiţia ca aceste cheltuieli
să fie trecute în mod specific în sarcina clientului conform condiţiilor contractuale.
Costurile ce nu apar în realitate, dar care pot fi atribuite în scopuri manageriale (cum
ar fi dobânda atribuită capitalului şi amortizarea atribuită) nu trebuie incluse în costul
stocului.
Costurile de regie trebuie alocate pe stocuri. Metodele costului direct, ce tratează
cheltuielile de regie ca un cost aferent perioadei, nu sunt permise. Alocarea regiei fixe trebuie
să se faca pe baza ”capacităţii normale”. Definiţia capacităţii normale din IAS 2 paragraful 11
nu trebuie în mod necesar să însemne capacitatea de producţie totală a unei facilităţi, sau
eventual ceva apropiat de capacitatea totală. Capacitatea normală reprezintă producţia
prognozată a fi realizată în medie pe parcursul a câtorva perioade de timp în anumite condiţii
preconizate. Capacitatea normală este în general mai mică decât capacitatea totală. În
standard nu se specifică numărul perioadelor de timp ce urmează a fi luate în considerare.
Aceasta reprezintă o problemă de raţionament ce trebuie să ia în considerare natura activităţii
întreprinderii, precum şi factori cum ar fi efectele ciclice, ciclul de viaţă al produsului,
precum şi acurateţea prognozelor. Capacitatea normală trebuie să fie realistă. Ea nu trebuie să
fie un ideal ce urmează a fi realizat. Costurile cu regia variabilă de producţie sunt alocate pe
fiecare unitate de produs pe baza producţiei reale. Costurile cu regia nealocată sunt trecute pe
cheltuieli în perioada de exerciţiu în care apar.
Produsele care sunt obţinute simultan (aceasta înseamna ca obţinerea unui produs are
ca efect obţinerea altui (altor) produs(-e) sunt cunoscute ca ”produse cuplate” sau ”produse
comune”. Costurile acestor produse, dincolo de punctul la care fiecare produs devine
identificabil (deseori denumite costuri ”separabile” sau ”adaugate”) pot fi identificate pentru
fiecare produs în acelaşi mod ca şi costuri ale produselor obţinute separat. Costurile înainte
de punctul respectiv (adesea denumite costuri ”cuplate” sau ”comune”) trebuie alocate
fiecărui produs printr-o metodă rezonabilă – de exemplu, pe baza valorii relative a vânzării
produselor la ”separare”. Esenţa metodei ”valorii relative a vânzărilor” constă în faptul că
toate produsele cuplate rezultate în cadrul aceluiaşi proces apar ca fiind în mod egal
profitabile. Ipoteza profitabilităţii egale a produselor cuplate este, cel puţin, la fel de
justificată ca oricare dintre infinitele presupuneri posibile ce implică profitabilităţi relative
variabile, în mod special atunci când factorii de producţie nu pot fi modificaţi prin
schimbările aduse procesului de producţie. Prin urmare, o metoda de alocare a costurilor
compuse nu trebuie utilizată atunci când aceasta tinde să arate un produs ca fiind în mod
semnificativ mai profitabil decât altele, dacă nu există o justificare obiectivă pentru a se
proceda astfel.
Produsele secundare reprezintă produse cuplate cu valoare relativ nesenmificativă.
Considerarea acestora ca produse cuplate nu este eficientă, fiind rezonabilă şi aplicabilă în
acest caz, aşa numita metodă a produselor secundare. În fond, produsele secundare reprezintă
costuri alocate la o valoare echivalentă cu valoarea netă a vânzărilor prin deducerea valorii
nete a vânzărilor acestora din totalul costurilor de producţie. Costul net de producţie este
alocat produsului rămas sau produselor rămase.
Alte costuri. IAS 2 paragraful 14(a) prevede că unele cantităţi neobişnuite de
materiale pierdute în procesul de producţie (rebuturi), forţă de muncă sau alte costuri de
producţie trebuie înregistrate pe cheltuieli la momentul apariţiei, şi nu incluse în costul
stocului. Implicaţia ce nu trebuie pierdută din vedere constă în faptul că valorile normale de
rebuturi sau pierderi sunt incluse în mod corespunzator în stoc ca parte a costului de obţinere
a unităţilor de produs ce urmează a fi generate.
IAS 2 paragraful 14(b) permite capitalizarea cheltuielilor de depozitare numai în cazul
în care depozitarea este necesară în procesul de producţie anterior unei viitoare faze de
producţie.
Costurile stocurilor unui prestator de servicii. IAS 18 solicită ca veniturile rezultate
din serviciile prestate, să fie recunoscute în mod obişnuit utilizând metoda gradului de
finalizare. Conform acestei metode, ce este prezentată în detaliu în IAS 11, ”Contracte de
construcţii” veniturile sunt recunoscute în cursul unei perioade în masura în care serviciile
sunt prestate. Corespunzător, costurile aferente acestor servicii sunt înregistrate pe cheltuieli
în perioada respectivă. Ca şi consecinţă, bilanţul furnizorilor de servicii reflectă, în general,
valori relativ mici aferente stocurilor.
Costul stocurilor unui furnizor de servicii constă în acele costuri apărute în urma
furnizării serviciului dar pentru care veniturile nu au fost deocamdată recunoscute.
Principalele costuri ce apar constau, în mod obişnuit, în costuri privind manopera şi din alte
costuri legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciului, inclusiv personalul
însarcinat cu supravegherea. În plus, toate costurile indirecte asociate furnizării serviciului,
cum ar fi costurile privind clădirile, transportul, pregătirea profesională, aprovizionări etc.
trebuie de asemenea alocate stocurilor aferente serviciului. Costurile cu manopera şi costurile
asociate aferente vânzărilor şi personalului general administrativ nu trebuie incluse în stoc,
însa trebuie recunoscute ca şi cheltuială în perioada în care au fost efectuate.
Formule de determinare a costurilor. IAS 2 paragraful 19 solicită utilizarea unei
identificări specifice pentru alocarea costurilor pe stocuri a elementelor ce nu sunt în mod
obişnuit fungibile, şi a bunurilor şi serviciilor produse şi separate pentru anumite proiecte.
Pentru producţia pe bază de comanda sau contract, unităţile sau loturile de stoc sunt adesea
identificabile şi specifice. Costurile sunt alocabile pe anumite activităţi şi loturi iar cea mai
corespunzătoare metoda de corelare a costurilor cu veniturile rezultă din identificarea
costurilor asociate în mod specific cu fiecare activitate sau lot, atât pentru partea din stoc cât
şi pentru cea vânduta.
Pentru toate tipurile de stoc tratamentul de baza îl constituie metoda mediei ponderate
sau FIFO, iar metoda LIFO constituie tratamentul alternativ permis. În cadrul fiecărei
formule dintre cele trei acceptabile, în aplicarea practică a acestora există numeroase
alternative.
În IAS 2 nu există nici o prevedere cu privire la faptul dacă o întreprindere trebuie să
folosească o singură formulă de determinare a costurilor pentru toate stocurile pe care le
deţine în reţeaua internaţională sau poate utiliza metode diferite pentru stocuri diferite. SIC –
1, ”Consecvenţă – Diferite metode de determinare a stocurilor” confirmă că fiecare
întreprindere poate utiliza metoda costului mediu ponderat, FIFO şi LIFO pentru alocarea
costurilor pe diferite clase de stocuri care prezintă caracteristici diferite în ceea ce priveşte
natura şi modul de utilizare a acestora. De exemplu, metoda LIFO poate fi folosită pentru
anumite tipuri de stocuri sau linii de producţie, FIFO pentru altele iar metoda costului mediu
ponderat pentru altele. Metoda utilizată pentru o anumită clasă de stoc trebuie folosită în mod
consecvent pentru clasa respectivă pentru activităţile în reţeaua internaţională şi de la o
perioadă la alta. În plus, SIC – 1 solicită ca aceeaşi formulă de determinare a costului să fie
utilizată pentru toate stocurile cu caracteristici similare în ceea ce priveşte natura şi modul de
utilizare a acestora.
Metoda LIFO poate fi considerată pentru utilizare în perioade de creştere a preţurilor
pentru că reduce efectele profiturilor ce rezultă din corelarea costurilor din perioadele
anterioare cu preţurile actuale de vânzare. Utilizarea metodei LIFO în astfel de condiţii poate
avea ca rezultat o corelare mai semnificativă a costurilor curente cu veniturile curente în
contul de profit şi pierdere. Totuşi, stocurile sunt raportate la costurile perioadei anterioare, ce
ar putea fi mai puţin relevante pentru perioada curentă, distorsionând prin urmare rezultatele
financiare.
Metoda LIFO poate distorsiona rezultatele din activitatea de exploatare într-o
perioada în care nivelul stocurilor scade sub nivelul existent la începutul perioadei, având,
prin urmare, ca rezultat includerea costurilor vechiului stoc (din perioada anterioară) în costul
vânzărilor. În aceste condiţii, dacă efectul este semnificativ, trebuie facută o prezentare
corespunzătoare a informaţiilor în situaţiile financiare. Metoda LIFO necesită în general
calcule complexe. În anumite condiţii, formula LIFO poate prezenta probleme serioase în
procesul de aplicare, de exemplu atunci când sunt introduse materiale noi pentru înlocuirea
altor materiale din produs, sau când au loc lichidări de stoc substanţiale ca rezultat al vânzării
unei sucursale sau filiale. Datorita complexităţii metodei LIFO nu este fezabil, în general, să
se efectueze calculele pe perioade interimare în decursul unui an de raportare financiară al
întreprinderii. Situaţiile financiare pentru astfel de perioade interimare au la baza, de regulă,
estimări pentru determinarea valorii stocurilor prin metoda LIFO.
Valoarea realizabilă netă Reducerea valorilor contabile la valoarea realizabilă netă
poate fi necesară datorită scăderii preţurilor de vânzare, sau datorită creşterii costurilor de
finalizare sau costurilor directe de vânzare. În plus, este posibil ca unele produse să se fi
deteriorat sau altele să fi fost deţinute în cantităţi ce nu se preconizează a fi vândute într-o
perioadă de timp rezonabilă. În aceste condiţii, valoarea contabilă a stocurilor trebuie scăzută
sub nivelul costului la valoarea ce se preconizează a fi recuperată din vânzarea acestora.
Scăderea valorii contabile ia în considerare costurile estimate de finalizare şi vânzare, dar nu
trebuie să includă un profit brut aferent acestor costuri. Scăderea valorilor contabile la
valoarea realizabilă netă trebuie determinată element cu element, cu excepţia cazurilor în care
realitatea nu permite evaluarea fiecărui element, iar elementele stocului sunt similare sau
complementare. Elementele sunt similare sau complementare atunci când provin din aceeaşi
linie de produs, au scopuri sau utilizări finale similare şi sunt produse şi vândute pe piaţă în
aceeaşi zonă geografică. Aceasta pare să prezinte un standard mult mai strict pentru gruparea
stocurilor decât cel aplicat în unele ţări unde gruparea stocului din acest punct de vedere
reprezintă o practică uzuală.
Valoarea realizabilă netă trebuie determinată având la bază condiţiile existente la data
încheierii bilanţului. Aceasta evaluare, totuşi, necesită exercitarea raţionamentului
profesional. Prin urmare, trebuie avute în vedere toate informaţiile disponibile, inclusiv
modificările ulterioare ale preţurilor de vânzare sau costurilor. De exemplu, o creştere
ulterioară a preţului va demonstra probabil că o scădere a preţului ce a avut loc anterior datei
bilanţului a fost temporară şi că nu este necesară nici o reducere a valorii contabile a stocului
(sau este necesară o reducere mai mică). O scădere ulterioară a preţului poate indica o
problemă ce a existat la data bilanţului, cum ar fi o reducere a preţului de vânzare al unui
produs competitiv. În consecinţă, modificările ulterioare în preţurile de vânzare sau costuri
trebuie analizate pentru a se determina dacă acestea reprezintă punctul culminant al unor
condiţii prezente la data bilanţului sau pot fi atribuite unor anumite evenimente ce apar în
perioadele ulterioare. În mod evident, cu cât momentul apariţiei acestor modificări este mai
îndepartat de data bilanţului cu atât este mai puţin probabil să fie atribuite unui anumit
eveniment ulterior.
IAS 2 paragraful 30 solicită că o reducere a valorii contabile la valoarea realizabilă
netă luată într-o perioadă anterioară să fie stornată atunci când condiţiile ce au constituit
motivul reducerii valorii contabile au încetat să existe. În cazul mărfurilor sau altor produse
finite, ori servicii ce sunt subiect al unor frecvente fluctuaţii de piaţă, această practică ar putea
avea ca rezultat oscilaţii dramatice ale rezultatelor activităţii de exploatare numai din
câştigurile şi pierderile nerealizate. IAS 2 paragrafele 34(d) si (e) solicită prezentarea de
informaţii privind reducerile valorii contabile semnificative ce au fost stornate în perioada de
exerciţiu şi condiţiile aferente acestora.
Prezentarea informaţiilor. Solicitarea din IAS 2 paragraful 34(c) de a evidenţia separat
informaţiile privind valoarea de înregistrare a stocului ce a fost redusă la valoarea realizabilă
netă nu reprezintă o cerinţă uzuală în ceea ce priveşte prezentarea informaţiilor. Totusi,
Consiliul de Administratie al IASC consideră că este important pentru valoarea prognozată a
situaţiilor financiare ca utilizatorii să cunoască valoarea stocurilor unei întreprinderi, a caror
valoare contabilă a fost redusă.
Prezentarea informaţiilor solicitată prin IAS 2 paragraful 36 este utilă în efectuarea
comparaţiilor datorită caracterului special al metodei LIFO. Totuşi, aceasta necesită
calcularea valorii stocului la data bilanţului utilizând fie metoda mediei ponderate, metoda
FIFO sau metoda costurilor curente. Din punct de vedere practic, informaţiile necesare pentru
aceasta calculaţie sunt de regulă disponibile, iar în cele mai multe din cazuri, diferenţele între
aceste trei metode sunt nesenmificative.
Formatele alternative permise pentru prezentarea informaţiilor referitoare la costurile
aferente veniturilor raportate pentru perioada de exerciţiu sunt consecvente cu diverse
formate ale contului de profit şi pierderi, ce sunt permise în multe ţări şi aprobate de
Comunitatea Europeană.
IAS 2 paragraful 34(b) solicită prezentarea informaţiilor privind valoarea de
înregistrare a stocurilor, clasificate într-o manieră corespunzătoare tipului de întreprindere.
Cele mai uzuale clasificări sunt aprovizionările, materii prime, producţia în curs de execuţie
şi producţia finită. Totuşi, aceste clasificări nu sunt potrivite pentru toate întreprinderile şi
trebuie utilizate numai în mod corespunzător. Odata facută alegerea, clasificarea trebuie
aplicată în mod consecvent.