Download - curriculum
MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI CERCETĂRII
CURRICULUM
Pentru clasa a XII-a
DOMENIUL AGRICULTURĂ
Calificarea: TEHNICIAN AGROMONTAN
Nivelul 3
- VARIANTĂ REVIZUITĂ -
– 2005 –
AUTORII EDIŢIEI REVIZUITE:
Apetroaie Ionela Profesor grad didactic II, inginer silvic, Colegiul Agricol Fălticeni; Duculescu Antoaneta Profesor grad didactic I, Grup Şcolar Agricol Curtea de Argeş; Ilie Maria Dr. Ing. mecanic, grad didactic I, Grup Şcolar Agricol Palas,
Constanţa; Ionaşcu Maria Profesor grad didactic I, ing. mecanic, Grup Şcolar Agricol Prejmer; Livadariu Gabriela Profesor grad didactic I, Grup Şcolar Agricol Castelu, Constanţa; Mihalcea Mariana Ing. mecanic, grad didactic I, Grup Şcolar Agricol Ciorogârla; Moisiu Maria Doctor în medicină veterinară, profesor grad didactic I, Grup Şcolar
Agricol Palas, Constanţa; Oprea Delia Profesor grad didactic II, economist, Grup Şcolar Agricol Prejmer; Oproiu Ana Profesor grad didactic I, Grup Şcolar Agricol Curtea de Argeş; Petre Angela Profesor grad didactic I, ing. agronom, Grup Şcolar Agricol
Ciorogârla; Vasiliu Petronela Profesor grad didactic II, Grup Şcolar Agricol Fălticeni;
1
PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT
LICEUL TEHNOLOGICClasa a XII-a
Aria curriculară Tehnologii
Domeniul: AgriculturăCalificarea: Tehnician agromontanCultură de specialitate şi instruire practică săptămânală.
Modulul I. Tehnologii specifice de creştere a animalelor în zona montanăTotal ore / an: 105din care: laborator tehnologic 72
instruire practică -
Modulul II. Tehnologii de cultivare a plantelor horticole în condiţii specifice zonei montaneTotal ore / an: 75din care: laborator tehnologic 42
instruire practică -
Modulul III. Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montanăTotal ore / an: 99din care: laborator tehnologic 66
instruire practică -
Modulul IV. Marketingul produselor agricoleTotal ore / an: 51din care: laborator tehnologic 18
instruire practică -
Total ore / an: 10 ore / săptămână x 33 săptămâni = 330 ore
Stagii de pregătire practică 120 ore
Modulul V. Organizarea exploatării pajiştilor montaneTotal ore / an: 90din care: laborator tehnologic 60
instruire practică 30
Modulul VI. Igiena şi securitatea muncii în domeniul agriculturăTotal ore / an: 30din care: laborator tehnologic 30
instruire practică -
Total ore strategii de practică: 30 ore / săptămână x 4 săptămâni = 120 ore
Curriculum în dezvoltare locală 132 ore
Modulul VII. Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agriculturăTotal ore / an: 132din care: laborator tehnologic 66
instruire practică -
Total ore CDL: 4 ore / săptămână x 33 săptămâni = 132 ore
TOTAL GENERAL: 582 ore / an
2
LISTA UNITĂŢILOR CHEIE ŞI A MODULELOR UNDE SUNT PARCURSE ŞI EVALUATE
Unitatea de competenţă
CompetenţaClasa a XII-a
VerificareM I M II
M III
M IV
M V
M VI
M VII
2. Comunicare 2.2. Moderează dezbateri şi şedinţe 2.3. Elaborează documente pe teme profesionale
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
4.1. Identifică probleme complexe 4.2. Rezolvă probleme 4.3. Evaluează rezultatele obţinute
9. Igiena şi securitatea muncii
9.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor în domeniul agricultură
9.2. Coordonează activităţile în caz de accident în domeniul agricultură
12. Marketingul produselor agricole
12.1. Identifică nevoile şi cererea de consum pentru produsele agricole
12.2. Descrie oferta şi consumul de produse agricole 12.3. Caracterizează piaţa agrară 12.4. Aplică mixul de marketing
15. Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură
15.1. Supraveghează formaţiunea de lucru care exploatează agregatele pentru fertilizarea culturilor
15.2. Organizează formaţiunea de lucru care exploatează agregatele pentru pregătirea terenului
15.3. Supraveghează formaţiunea de lucru care exploatează agregatele pentru înfiinţarea culturilor
15.4. Organizează formaţiunea de lucru care exploatează agregatele pentru îngrijirea culturilor
15.5. Coordonează formaţiunea de lucru care exploatează agregatele pentru recoltarea culturilor
15.6. Supraveghează utilizarea maşinilor şi instalaţiilor folosite în zootehnie
15.7. Supraveghează lucrările de întreţinere, reparare şi stocare a maşinilor şi instalaţiilor agricole
3
Unitatea de competenţă
CompetenţaClasa a XII-a
VerificareM I M II
M III
M IV
M V
M VI
M VII
17. Tehnologii specifice de creştere a animalelor în zona montană
17.1. Identifică speciile şi rasele de animale din zona montană 17.2. Aplică programe de ameliorare a speciilor de animale din zona montană
17.3. Organizează activitatea de reproducţie a animalelor din zona montană
17.4. Coordonează procesele tehnologice de hrănire a animalelor din zona montană
17.5. Aplică tehnologii de întreţinere şi îngrijire a speciilor de animale din zona de munte
17.6. Organizează obţinerea de produse animaliere de calitate
18. Organizarea exploatării pajiştilor montane
18.1. Organizează exploatarea păşunilor 18.2. Organizează exploatarea fâneţelor 18.3. Ameliorează pajiştile prin măsuri de suprafaţă 18.4. Ameliorează pajiştile prin măsuri radicale 18.5. Cubează şi apreciază calitatea fânului
19. Tehnologii de cultivare a plantelor horticole în condiţii specifice zonei montane
19.1. Organizează lucrări de înfiinţare şi întreţinere a culturilor legumicole la nivel de echipă de lucru
19.2. Coordonează echipa de lucru ce înfiinţează plantaţii pomicole şi de arbuşti fructiferi
19.3. Coordonează lucrările de plantare şi întreţinere a plantaţiilor pomicole şi de arbuşti fructiferi la nivel de echipă de lucru
19.4. Supraveghează recoltarea şi ambalarea legumelor şi fructelor
20. Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montană
20.1. Selectează soiurile şi hibrizii de plante de câmp pentru zona montană
20.2. Aplică schemele de asolament proiectate pentru culturile de câmp din zona montană
20.3. Supraveghează lucrările de înfiinţare a culturilor de câmp din zona montană
20.4. Coordonează la nivel de echipă aplicarea lucrărilor de îngrijire la culturile de câmp din zona montană
20.5. Coordonează lucrările de recoltare şi depozitare a plantelor de câmp din zona montană
4
NOTĂ INTRODUCTIVĂ
Având în vedere rolul important al agroturismului care poate influenţa şi orienta însuşi
modul de viaţă al individului, la nivelul actual de dezvoltare economică, lucrătorul din acest
sector trebuie să dispună de cunoştinţe care să-i permită desfăşurarea unei activităţi pe baze
ştiinţifice, atât din punct de vedere al corelaţiei între substanţele nutritive şi aportul acestora, cât
mai ales pentru prevenirea riscului de îmbolnăvire, oferind produse sănătoase, corect prelucrate.
Pe fondul dezvoltării economice contemporane se înregistrează şi o accelerare a ritmului
de dezvoltare al gospodăriilor agroturistice, diversificarea ofertei acestora fiind impusă de
modificările ce apar în structura cerinţei populaţiei, ce sunt corelate adesea cu nevoile şi cu
nivelul de cultură.
Unităţile de competenţă tehnice generale ca: Managementul exploataţiei agricole,
Marketingul produselor agricole, Gestiune şi evidenţă economică şi Managementul calităţii în
domeniul agricultură îşi propun familiarizarea tinerilor cu mediul economic având ca scop
formarea unui mod de gândire economic prin însuşirea şi aplicarea unor cunoştinţe specializate
în acest domeniu. În şcoală, elevii vor dobândi concepte economice fundamentale şi vor fi
capabili să analizeze logic diferite probleme cu care se vor confrunta în calitate de producător,
consumator sau cetăţeni.
Unităţile de competenţă tehnice specializate ca: Tehnologii specifice de creştere a
animalelor în zona montană, Organizarea exploatării pajiştilor montane, Tehnologii de cultivare
a plantelor horticole în condiţii specifice zonei montane, Tehnologii specifice pentru culturile de
câmp din zona montană şi Protecţia plantelor în zona montană trebuie însuşite cu responsabilitate
de către Tehnicianul agromontan în vederea selectării celor mai eficiente tehnologii de creştere
a animalelor şi cultivare a pământului specifice zonei montane. Cele mai dinamice unităţi de
competenţă sunt: Organizarea activităţii de agroturism în zona montană şi Construcţii specifice
gospodăriei din zona montană reflectă nevoia susţinută de a dezvolta agricultura montană în
conformitate cu standardele europene.
5
RUTA CURRICULARĂ A PREGĂTIRII ÎN DOMENIUL AGRICULTURĂ PENTRU NIVELUL TREI
NIVEL 2
Tehnician agromontan
Tehnician agromontan
Tehnician în agricultură
Tehnician în agricultură
Tehnicianveterinar
Tehnicianveterinar
Agricultor culturi de câmp
Agricultor culturi de câmp
Agricultor montan
Agricultor montan
ZootehnistZootehnist HorticultorHorticultor Lucrător în agroturism
Lucrător în agroturism
Lucrător în agricultură şi în gospodărie
ecologică
Lucrător în agricultură şi în gospodărie
ecologică
Lucrător în cultura
plantelor
Lucrător în cultura
plantelor
Lucrător în creşterea
animalelor
Lucrător în creşterea
animalelor
Lucrător în gospodăria
agroturistică
Lucrător în gospodăria
agroturistică
NIVEL 3
NIVEL 1
6
MODULUL I – TEHNOLOGII SPECIFICE DE CREŞTERE A ANIMALELOR IN ZONA MONTANĂ
I. Modulul „Tehnologii specifice de creştere a animalelor în zona montană” reprezintă
unitatea de competenţă tehnică specializată „Tehnologii specifice de creştere a animalelor în
zona montană” şi se studiază în clasa a XII-a într-un număr de 105 ore din care laborator
tehnologic 72 ore de specialitate.
Unităţile de competenţă pentru abilităţile cheie precizate în Standardul de Pregătire
Profesională pentru nivelul trei, clasa a XII-a Comunicarea, competenţele 2.2 şi 2.3; Gândirea
critică şi rezolvare de probleme se formează şi se aprofundează la fiecare modul, dar se
evaluează o singură dată la modulul în care au fost agregate, aşa cum se specifică în tabelul
privind alcătuirea modulelor. Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă
suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi.
În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţele individuale
formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor individuale (cheie,
tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă
în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete
din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice,
trebuie lecturat cu atenţie sporită, modul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului
prezentat în aliniatul 1 al capitolului III – Sugestii metodologice. Programa se utilizează în
strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în care sunt precizate criteriile de
performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele de evaluare ale
performanţelor elevului.
Lista Unităţilor de Competenţă relevante pentru modul
Unităţi de competenţe tehnice specializate
17. Tehnologii specifice de creştere a animalelor în zona montană
Unitatea de competenţă, se tratează complet şi se evaluează la modulul „Tehnologii
specifice de creştere a animalelor în zona montană”.
7
8
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unitatea de competenţă
Competenţe individuale
Conţinuturi tematice
17. Tehnologii specifice de creştere a animalelor în zona montană
17.1. Identifică speciile şi rasele de animale din zona montană
- Specii:• taurine, cabaline, ovine, caprine, suine, păsări,
iepuri de casă- Rase:• autohtone• importate
- Diferenţiere:• după caracterele morfologice şi productive
- Însuşiri:• de exterior, de producţie, eficienţă
17.2. Aplică programe de ameliorare a speciilor de animale din zona montană
- Individualizare: • metode • mijloace
- Valoarea de ameliorare:• fenotip• ascendenţă• rude colaterale
- Caractere morfologice:• dezvoltare corporală• conformaţie• constituţie• culoare
- Caractere productive:• greutate• producţie
- Valoarea de ameliorare:• fenotip• ascendenţă• rude colaterale
- Metode de creştere:• prin încrucişare• în rasă curată
17.3. Organizează activitatea de reproducţie a animalelor din zona montană
- Sisteme de montă:• naturală: dirijată (simplă, dublă, repetată), monta
liberă, monta în harem• însămânţarea artificială
- Perioada optimă:• în funcţie de specie, vârstă, greutate corporală,
producţie• perioadele ciclului sexual
- Moment optim:• fazele ciclului sexual• durata ovulaţiei
- Gestaţia: • durata gestaţiei• hrănirea şi îngrijirea femelelor gestante
- Fătarea:• eutocică
9
• distocică• durată• complicaţii
- Indici de reproducţie:• fecunditate• natalitate• servis period• intervalul dintre fătări• fertilitate• procent de reîntoarcere
17.4. Coordonează procesele tehnologice de hrănire a animalelor din zona montană
- Necesarul de furaje:• cantitate• sortimente de sezon• balanţa furajeră
- Stabilirea raţiilor de furaje:• necesarul de substanţe nutritive în funcţie de
specie, categorie de creştere, stare fiziologică• raţii în funcţie de sezon, specie, categorie de
creştere, stare fiziologică17.5. Aplică tehnologii de întreţinere şi îngrijire a speciilor de animale din zona de munte
- Optimizare:• ventilaţie• canalizare• igienizare• limite admisibile la CO2, NH3, H2S• temperatură• umiditate pe specii şi categorii de animale
- Păstoritul:• stâne, turme• păstori, transhumanţa
- Lucrări de îngrijire:• îngrijire corporală• tehnica potcovitului
- Program de lucru în creşterea şi exploatarea animalelor:• pe specii• categorii de animale
- Norme:• specifice lucrărilor de întreţinere şi îngrijire a
animalelor17.6. Organizează obţinerea de produse animaliere de calitate
Metode pentru determinarea cantitativă a producţiilor animaliere:• măsurări• cântăriri• numeraţii
Metode pentru determinarea calitativă a producţiilor animaliere:• fizice• chimice• mecanice• organoleptice
Mod de obţinere a producţiilor animaliere:• mulgere• tundere
10
• sacrificare• extragere• recoltare
Condiţiile şi modul de obţinere a producţiilor animaliere:• materiale• igienice
Norme specifice de igienă şi securitate a muncii:• specifice lucrărilor de recoltare şi apreciere a
produselor animaliere
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale şi specializate se
formează prin pregătire teoretică şi laborator tehnologic.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate
pentru unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru
cele două tipuri de pregătire. Pentru pregătirea teoretică la modulul ,,Tehnologii specifice de
creştere a animalelor în zona montană” sunt acordate 33 ore şi 72 ore pentru laboratorul
tehnologic. Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate
tehnică.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care
de fapt reprezintă suportul planificării calendaristice.
Nr.crt.
TemaNr. ore alocate
Pregătire teoretică
Laborator tehnologic
I - Rasele de animale Caractere morfoproductive ale raselor de animale- Rase de taurine: Bălţată românească, Bruna de Maramureş, Friza- Rase de cabaline: Rasa Arabă, Trăpaşul Românesc, Rasa Lipiţană- Rase de ovine: Ţigaie, Ţurcană, Merinos de Palas, Karakul- Rase de caprine: Alba de Banat, Rasa Angora, Rasa Sannen- Rase de suine: Marele Alb, Landrace, Porcul Românesc de carne- Rase de păsări: Leghorn, Cornish, Hibrizi ROBRO, ROSO, ALBO.- Rase de iepuri de casă: Uriaşul Belgian, Chinchila, Rex, Angora
8 18
II - Tehnici de ameliorare a animalelor Metode de individualizare Evidenţe zootehnice Selecţia animalelor: criterii şi caractere Metode de creştere
5 6
11
III - Reproducţia animalelor Particularităţile reproducţiei pe specii Planul de montă şi fătări Sisteme şi metode de reproducţie - monta naturală
- însămânţări artificiale - gestaţia - fătarea Indicii de reproducţie
- Fecunditate- Natalitate- Prolificitate- Mortalitate- Reformă
8 12
IV - Sisteme de hrănire şi întreţinere Tehnologia hrănirii animalelor
- necesar de furaje, raţii furajere Tehnologia întreţinerii şi îngrijirii animalelor
- tipuri de adăposturi- microclimat- păşunatul- igiena corporală
7 24
V - Producţiile animaliere Metode cantitative de determinare a producţiilor
- măsurări, cântăriri, numeraţii Metode calitative de determinare a producţiilor
- fizice, chimice, mecanice, organoleptice Metode de obţinere a producţiilor animaliere - mulsul, tunsul, sacrificare, extragere, recoltatul
5 12
Total 33 72
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare – învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Tehnologii specifice de creştere a animalelor în
zona montană’’ se studiază în clasa a XII-a, liceu tehnologic, ruta progresivă , într-un număr
total de 105 ore, din care instruire teoretică 33 ore şi laborator tehnologic 72 ore.
Proiectarea curriculum-ului s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie,
competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv
unitatea de competenţă ,,Tehnologii specifice de creştere a animalelor în zona montană’’
cuantificată cu 2 credite.
12
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII-a, procesul de predare-învăţare trebuie să
fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale şi specializate
cerute de nivelul trei, calificarea „Tehnician agromontan”.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea metodelor şi procedeelor didactice
care conduc la formarea competenţei specifice conţinutului.
Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, turul galeriilor,
exerciţiul, mozaicul, lucrul pe staţiuni, în care activitatea didactică este centrată pe elev, au
eficienţă maximă în procesul de predare – învăţare.
Ele permit formarea competenţelor şi dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică,
ca şi imaginaţia şi creativitatea.
Procesul de predare / învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice specializate. Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice
specializate se impune cu stringenţă implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor,
prin folosirea unor strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor, care să capteze atenţia
elevilor şi să le ofere acestora un grad de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în
ceea ce priveşte propriul proces de învăţare. De aceea prestaţia didactică depusă de profesorul de
specialitate tehnică trebuie să fie focalizată spre atingerea acestor competenţe individuale cerute
de calificarea Tehnician agromontan.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice,
prin folosirea unor metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de învăţare
specifice nivelului trei, care să ofere elevilor posibilitatea de opţiune pentru un procedeu sau
altul, de reflectare asupra lucrurilor noi învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi
succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare / învăţare profesorul trebuie să-şi proiecteze
din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de documentare, fişe de lucru, fişe de
observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor necesare precum şi a
spaţiului de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească
cunoştinţele şi abilităţile cerute de competenţele tehnice specializate şi de competenţele cheie
definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a ,,identifica
rasele de taurine”.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
- se organizează colectivul de elevi pe echipe şi puncte de lucru;
13
- fiecare punct de lucru este dotat cu fişe de documentare (descrierea rasei), fişe de lucru
(despre caracterele morfologice şi productive), mulaje, postere,albume, imagini (video,
DVD, CD );
- fiecare punct de lucru ( staţiune) reprezintă o rasă ( autohtonă sau importată);
- numărul staţiunilor corespunde cu numărul raselor de taurine studiate;
- se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu o rasă mai rar
întâlnită (exemplu rasa Pinzgau);
- echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orei (orelor) fiecare echipă să fi parcurs
toate staţiunile, (nu este obligatorie staţiunea de rezervă);
- în fiecare staţiune elevii se documentează din fişele de documentare, observă şi
descoperă caracterele morfologice ale rasei, le diferenţiază de cele ale altor rase, rezolvă
sarcinile din fişele de lucru, cer lămuriri dacă este cazul, asociază caracterele productive,
fac comparaţii, bifează staţiunea parcursă într-o fişă specială de evidenţă, unde sunt
trecute toate staţiunile.
În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare staţiune.
Se discută, se fac observaţii şi împreună, cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte. La
finalul parcursului elevii sunt capabili să identifice rasele de taurine.
Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, iar metodele subordonate sunt
studiul de caz, descrierea, problematizarea şi conversaţia euristică.
Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în
corectarea soluţiilor date de elevi, întrucât activitatea didactică este centrată pe elev.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din
Standardul de Pregătire Profesională, este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul şi portofoliul elevului.
Autoevaluarea este o metodă tot mai des utilizată, pentru a stimula elevii să-şi formeze şi
să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi
profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea obiectivelor învăţării.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale ale
realizărilor unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii
definite.
14
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu
probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională.
Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de
semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie.
În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-a demonstrat buna realizare
a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor
să demonstreze că au atins Standardul de Pregătire Profesională , pentru unitatea de competenţă
definită.
Multitudinea instrumentelor de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice, în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi de probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională
pentru calificarea ,,Tehnician agromontan”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţă 17. Tehnologii specifice de creştere a animalelor în zona montană
Competenţa 17.6. Organizează obţinerea de produse animaliere de calitate
Criterii de performanţă:
a) Utilizarea metodelor pentru determinarea cantitativă a producţiilor animaliere
b) Utilizarea metodelor pentru determinarea calitativă a producţiilor animaliere
c) Verificarea condiţiilor şi a modului de obţinere a producţiilor animaliere
d) Verificarea respectării normelor specifice de igienă şi securitate a muncii
15
Probă practică
Îndepliniţi următoarele sarcini:
Nr.crt.
Verificarea calităţii producţiilor animaliere Evaluare Data
1. Determinaţi cantitativ producţiile animaliere (lapte, carne, ouă, lână, pielicele, piei, blănuri) prin diferite metode
2. Efectuaţi determinarea calitativă a producţiilor animaliere prin metode fizice, chimice, mecanice
3. Examinaţi organoleptic produsele animalelor.4. Verificaţi modul de obţinere a producţiilor pentru speciile de
animale studiate5. Respectaţi normele de igiena şi securitatea muncii specifice
lucrărilor de recoltare şi apreciere a produselor animaliere
16
MODULUL II – TEHNOLOGII DE CULTIVARE A PLANTELOR HORTICOLE ÎN CONDIŢII SPECIFICE ZONEI MONTANE
Modulul Tehnologii de cultivare a plantelor horticole în condiţii specifice zonei
montane este integrat în pregătirea de specialitate la clasa a XII a, pentru calificarea Tehnician
agromontan.
Modulul Tehnologii de cultivare a plantelor horticole în condiţii specifice zonei
montane este constituit din următoarele competenţe.
Unitatea de competenţă
Tehnologia de cultivare a plantelor horticole în condiţii specifice zonei montane
Competenţe tehnice specializate :
1. Organizează lucrări de înfiinţare şi întreţinere a culturilor legumicole la nivel de echipă de
lucru
2. Coordonează echipă de lucru ce înfiinţează plantaţii pomicole şi de arbuşti fructiferi
3. Coordonează lucrări de plantare şi întreţinere a plantaţiilor pomicole şi de arbuşti fructiferi
la nivel de echipă de lucru
4. Supraveghează recoltarea şi ambalarea legumelor şi fructelor
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ
COMPETENŢE INDIVIDUALE
CONŢINUTURI TEMATICE
19. Tehnologii de cultivare a plantelor horticole în condiţii specifice zonei montane
19.1. Organizează lucrări de înfiinţare şi întreţinere a culturilor legumicole la nivel de echipă de lucru
- operaţii de pregătire a terenului pentru plantarea speciilor legumicole;
- metode de plantat şi semănat; - operaţii de îngrijire a speciilor legumicole;- norme de protecţie a muncii privind
înfiinţarea culturilor legumicole.19.2. Coordonează echipa de lucru ce înfiinţează plantaţii pomicole şi de arbuşti fructiferi
- operaţii de amenajare a terenului în vederea înfiinţării livezilor – parcelarea, stabilirea reţelei de drumuri, stabilirea tonelor de întoarcere, amplasarea perdelelor de protecţie, executarea lucrărilor de amenajare antierozionale, marcarea curbelor de nivel, amplasarea pomilor în parcele;
- operaţii de alegere şi amplasare a speciilor şi soiurilor de pomi şi arbuşti fructiferi ;
- sisteme de pichetare - operaţii de pichetare a terenului pe curbele
de nivel- norme de protecţie a muncii privind
înfiinţarea plantaţiilor pomicole .- operaţii de pregătire a terenului pentru
plantare –nivelarea, fertilizarea, săpatul gropilor, tutoratul, plantat-lucrare completă;
17
19.3. Coordonează lucrările de plantare şi întreţinere a plantaţiilor pomicole şi de arbuşti fructiferi la nivel de echipă de lucru
- operaţii de pregătire a materialului pentru plantat;
- plantarea pomilor şi arbuştilor fructiferi;- operaţii de îngrijire a speciilor pomicole;- norme de protecţia muncii privind îngrijirea
plantaţiilor pomicole; 19.4. Supraveghează recoltarea şi ambalarea legumelor şi fructelor
- operaţii de pregătire a utilajelor pentru plantat;
- evaluarea producţiei produselor horticole;- operaţii de pregătire a spaţiilor de
depozitare;- valorificarea şi respectarea de igienă şi
securitate a muncii;
Proiectarea curriculumului pentru nivelul III, s-a făcut după un model nou, centrat pe
abilităţi cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
Curriculumul se elaborează pe baza standardul de pregătire profesională care are
următoarea structură:
Unitatea de competenţă
Nivelul
Valoarea creditului
Competenţe
Criterii de performanţă
Condiţii de aplicabilitate
Probe de evaluare
Prin calificările de la nivelul trei elevii trebuie să dobândească abilităţi şi cunoştinţe
generale despre domeniul de pregătire ,apoi să se integreze pe piaţa muncii.
Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea elevilor o au formarea abilităţilor cheie în
comunicare, în igiena şi securitatea muncii, în lucrul în echipă, şi asigurarea calităţii .
Pentru aplicarea curriculumului, procesul de învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea
competenţelor cheie, tehnice generale şi specializate cerute de nivelul de formare şi de
calificarea respectivă.
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode, în care
activitatea didactică este centrată pe elev.
Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese
pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei specifice
conţinutului.
Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol,
turul galeriilor, mozaicul, lucrul pe staţiuni au eficienţă maximă în procesul de învăţare, permit
18
agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice generale şi cele specializate, stimulează gândirea
logică, cauzală, analitică, ca şi imaginaţia şi creativitatea.
Ex. învăţarea prin descoperire
Tema : Recunoaşterea speciilor pomicole cultivate în zona montană.
Se împarte clasa pe grupe de 2-3 elevi.
Se aleg fructe din fiecare sortiment, se repartizează fiecărei grupe un număr de fructe.
Elevii observă fiecare fruct, îi descoperă caracteristicile, îl identifică şi îl încadrează într-una din
grupe de clasificare.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura care se formează competenţele cheie, competenţele
tehnice specializate. Se pot utiliza diferite metode de evaluare care să confere caracterul formativ
al evaluării, utilizând pe lângă metodele clasice şi metodele alternative ca: observarea sistematică
a elevului. Autoevaluarea este una din metode care capătă o extindere tot mai mare datorită
faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.
Metodele de evaluare utilizate beneficiază de o serie de instrumente care trebuie
elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare introduse în standardul
de pregătire profesională.
III. Sugestii metodologice
În modulul Tehnologii de cultivare a plantelor horticole în condiţii specifice zonei
montane competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice specializate se formează
prin instruire practică şi laborator tehnologic.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru
cele două tipuri de instruiri.
Pentru pregătirea practică la modulul Tehnologii de cultivare a plantelor horticole în
condiţii specifice zonei montane ce se studiază în cadrul C.D.L.-ului , sunt alocate un număr de
75 ore care sunt repartizate pe laborator tehnologic 42 ore şi teorie 33 ore
Orele de la laboratorul tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate
tehnică, iar orele de le instruirea practică de către maistru instructor.
Conţinutul tematic se ordonează logic şi cronologic:
Tema Nr. de ore alocate
TeorieLaborator tehnologic
Instruire practică
Organizarea lucrărilor de înfiinţare şi întreţinere a culturilor legumicole la nivel de echipă de lucru
- operaţii de pregătire a terenului pentru plantat şi semănat specii legumicole;
- plantarea şi semănatul speciilor legumicole;- operaţii de îngrijire aplicate speciilor legumicole;
9 10 -
19
Coordonează echipa de lucru ce înfiinţează plantaţii pomicole şi de arbuşti fructiferi
- amenajarea terenului; - alegerea şi amplasarea speciilor şi soiurilor de pomi şi
arbuşti fructiferi; - lucrări de pichetare a terenului pe curbe de nivel;- operaţii de pregătire a terenului pentru plantat şi semănat;
8 10 -
Coordonarea lucrărilor de plantare şi întreţinere a plantaţiilor pomicole şi de arbuşti fructiferi la nivel de echipă de lucru
- operaţii de pregătire a materialului pentru plantare; - plantarea pomilor şi arbuştilor fructiferi; - fertilizarea şi întreţinerea solului în plantaţiile pomicole;- operaţii de îngrijire aplicate pomilor şi arbuştilor ,
combatere a bolilor şi dăunătorilor;
8 12 -
Supraveghează recoltarea şi ambalarea legumelor şi fructelor
- pregătirea utilajelor pentru recoltat;- evaluarea producţiei produselor horticole;- pregătirea spaţiilor de depozitare;- valorificarea şi respectarea normelor de igienă şi securitate
a muncii;
8 10
Total ore-75 33 42 -Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să
facă distribuţia în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului
economic.
1. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare.
Procesul de predare-învăţare trebuie sa fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice generale cerute lucrătorilor din domeniul agricultură, prin folosirea celor
mai adecvate metode şi mijloace de învăţare.
Exemplificăm prin lecţia ‚”Lucrări de îngrijire a speciilor pomicole în care se
urmăreşte însuşirea deprinderilor de executare a lucrărilor de îngrijire, folosind demonstraţia,
exerciţiul, problematizarea, jocul de rol. Profesorul elaborează şi foloseşte fişe individuale de
documentare şi de lucru, precum şi fişe de evaluare şi autoevaluare.
Elevii vor executa o parte din lucrările de îngrijire, realizabile pe lotul şcolii. Pot lucra
individual, sau împărţiţi în grupe de 2-3 elevi.
Elevii sunt puşi astfel în situaţia de a demonstra, a descoperi, a exersa în vederea formării
abilităţilor cheie şi competenţelor tehnice generale specifice domeniului agricultură.
Profesorul monitorizează activitatea independentă şi rezolvă deficienţele semnalate. Se
realizează evaluarea folosind fişe de observaţie, fişe de autoevaluare, teste de evaluare.
Fişă de observaţie
20
Unitatea de competenţă: 19. Coordonează lucrările de plantare şi întreţinere a
plantaţiilor pomicole şi de arbuşti fructiferi la nivel de echipă de lucru
Competenţa: 19.3 Aplicarea lucrărilor de îngrijire şi recoltarea fructelor
Tema: Recunoaşterea soiurilor de specii pomicole
Numele candidatului:
Locul de desfăşurare:
Data de început:
Data de încheiere:
Numele evaluatorului:
Data de verificare:
Rezultat Feed-back
A. Recunoaşterea soiurilor speciilor pomicole după fructe. Soiurile de fructe se recunosc după următoarele
caracteristici:
Aspectul suprafeţei Culoare Luciu Mărime Greutate
B. Identifică speciile pomicole după aspectul lor. Aspectul plantelor în timpul creşterii şi fructificării este
foarte diferit de la specie la specie, deosebindu-se prin:
MărimeMod de
ramificareFrunze Flori Fructe Seminţe
Rădăcini FrunzeTulpini Lăstari
tineriMuguri Inflorescenţe Fructe Seminţe
2. Sugestii privind utilizarea instrumentelor de evaluare
Evaluarea se poate realiza folosind fişe de observaţie, fise de autoevaluare, teste de
evaluare cu itemi (obiectivi, semiobiectivi, subiectivi)
21
Exemple:
TEMA: Lucrări de îngrijire aplicate speciilor pomicole
1. Itemi obiectivi :
1.1 Cu alegere duală
Încercuiţi litera A daca afirmaţia este adevărată şi litera F daca afirmaţia este falsă:
A F Tăierile de fructificare se aplică ramurilor de semi – schelet şi de rod
A F Tăierile de corectare se aplică pomilor cu coroană rară
A F La lucrările de tăieri se folosesc foarfeci de tăiat pomi şi fierăstraie
1.2 De tip pereche
Stabiliţi corespondenţe între noţiunile din cele două coloane:
A F
Ogor lucrat teren afânat
Ogor cu îngrăşăminte verzi asociaţii naturale de ierburi
Înierbarea permanentă îngrăşăminte verzi
1.3 Cu alegere multiplă
Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
Erbicidarea asigură distrugerea
a. bolilor
b. buruienilor
c. dăunătorilor
2. Itemi semiobiectivi
2.1. Cu răspuns scurt:
Epocile de udare coincid cu perioadele ……………ale pomilor pentru apă .
2.2. De completare:
Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos:
Pentru protejarea plantaţiilor împotriva bolilor şi dăunătorilor se aplică măsuri ….……
măsuri ……….. , ………….. , …………….. , ………………..
3. Itemi subiectivi
3.1. Rezolvare de probleme:
În livada şcolii sunt 10 rânduri de măr şi 10 rânduri de prun . Ce lucrări recomandaţi să
se aplice la sol şi la plantă ?
22
3.2. Eseu structurat:
Precizaţi influenţa următorilor factori privind necesarul de îngrăşăminte pentru speciile
pomicole.
a. gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive
b. faza de vegetaţie
c. producţia planificată
3.3. Eseu liber :
Descrieţi lucrările de îngrijire pe care le veţi aplica în livada personală .
Profesorul va folosi instrumente şi metode de evaluare diverse, date de propria lui
personalitate, de particularităţile individuale ale celor formaţi, cât şi de resursele materiale de
care dispune şcoala.
23
MODULUL III – TEHNOLOGII SPECIFICE PENTRU CULTURILE DE CÂMP DIN
ZONA MONTANĂ
Modulul „Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montană” reprezintă
unitatea de competenţă tehnică specializată şi este constituită din următoarele unităţi de
competenţă:
Unităţi de competenţă tehnică specializate:
Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montană
Modulul „Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montană” se studiază în
paralel cu celelalte module din clasa a XII-a nefiind condiţionat de parcurgerea altor module.
În programa şcolară fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţele individuale
formulate în standardul de pregătire profesională. Atingerea competenţelor individuale (cheie,
tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate. Profesorul
poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă în vederea
realizării conţinuturilor sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor concrete din clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice, trebuie
lucrat cu atenţie modulul de parcurgere în ordine cronologică a conţinutului prezentat în capitolul
V – Sugestii metodologice (aliniatul 1).
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu standardul de pregătire profesională în care
sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi probele
de evaluare ale performanţelor elevului.
Modulul este constituit din agregarea unităţii de competenţe tehnice specializate
„Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montană” cu unitatea de competenţe
pentru abilităţile cheie „Comunicare”, competenţele 2.2 şi 2.3.
Agregarea s-a realizat prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate de la cele două
competenţe.
Unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate reprezintă suportul pe care se
formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul :
Unitatea de competenţă tehnică specializată:
20. Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montană
Unitatea de competenţă cheie:
2. Comunicare
24
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
UNITĂŢI DE COMPETENŢĂ
COMPETENŢE INDIVIDUALE CONŢINUTURI TEMATICE
20. Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montană
2. Comunicare
20.1. Selectează soiurile şi hibrizii de plante de câmp pentru zona montană
2.2 Moderează dezbateri şi şedinţe
• Specii de plante din grupa cereale pentru boabe: grâu, secară, orz, orzoaică, ovăz, porumb
• Specii de plante din grupa leguminoase pentru boabe: mazăre, fasole, soia.
• Specii de plante din grupa textile: cânepa şi inul pentru fuior.
• Specii de plante din grupa rădăcinoase şi tuberculifere: sfecla de zahăr şi cartoful
• Specii de plante din grupa aromatice şi medicinale: menta, valeriana, gălbenele.
• Specii de plante furajere: lucerna, trifoiul, porumbul pentru siloz, borceagurile, sparceta.
• Surse de informare: atlase botanice cu soiurile şi hibrizii cultivaţi şi zonaţi în zona montană ; cercetări ştiinţifice privind soiurile şi hibrizii noi creaţi pentru zona montană; colecţii fitotehnice cu grupe de plante pentru zona montană.
• Materiale şi accesorii: cântar, determinator, ruletă, lupe,umidometru, balanţă, balanţă hectolitrică şi tehnică.
• Pregătire:- Agendă, structurată, tipul situaţiei, nevoile interlocutorului, tipul interlocutorului (colegi, clienţi, furnizori, alte persoane) luări de cuvânt, întrebări posibile, compromisuri posibile, consensul vizat.• Teme:- Ştiinţifice,tehnice, sociale.• Participare:- Face observaţii constructive, are în vedere obiectivul propus, raţionează, dă dovadă de receptivitate. • Respectare:- Ascultă cu atenţie, invită interlocutorul să vorbească, încurajează discuţia prin întrebări, argumente, aprobări, acceptă opinii diferite de cele proprii, nu face discriminări • Exprimare:- Concisă, clară, conciliantă, corectă din punct de vedere lingvistic şi gramatical. • Prezentare:- Sumar al ideilor abordate şi al reacţiilor la ele.
20. Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montană
20.4. Coordonează la nivel de echipă lucrările de îngrijire a culturilor de câmp
• Echipe de lucru: pentru realizarea lucrărilor de îngrijire a culturilor.
• Lucrări de îngrijire aplicate culturilor de câmp:mecanice, manuale şi chimice.
• Utilaje folosite: tractorul în agregat cu cultivatorul purtat universal echipat cu fertilizator, maşina de erbicidat, maşina de
25
2. Comunicare 2.3. Elaborează documente pe teme profesionale
prăfuit, maşini de combatere a bolilor şi dăunătorilor.
• Pregătirea utilajelor: echiparea cu organele de lucru corespunzătoare; repartizarea pe cadru a organelor de lucru; reglarea utilajelor folosite.
• Metode de irigat: prin aspersiune prin brazde• Instalaţii de irigat: instalaţii de irigat prin
aspersiune cu mutare manuală; instalaţii de irigat prin brazde
• Epoca de aplicare: a irigaţiilor în perioadele critice de consum pentru apă ale plantelor; fertilizarea în perioadele critice de consum pentru elementele nutritive ale plantelor : combaterea bolilor şi dăunătorilor conform avertizărilor.
• Îngrăşăminte: chimice pe bază de N,P,K (simple sau complexe)
• Metode folosite: pentru fertilizat şi erbicidat (pe rânduri, pe toată suprafaţa); pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor (prin prăfuit pe cale biologică,prin stropit)
• Buletine de avertizare pentru atacurile de boli şi dăunători
• Produse folosite în combaterea buruienilor:erbicide de contact şi sistemice.
• Produse folosite în combaterea bolilor:fungicide din grupele anorganice, organice şi biologice.
• Produse folosite pentru combaterea dăunătorilor : organo-clorurate, organo-fosforice, carbamate şi biologice
• Reglarea utilajelor : pentru prăşit, fertilizat, erbicidat, combaterea bolilor şi dăunătorilor
• Metode de verificare a stării de vegetaţie: metoda monoliţilor
• Utilizarea tehnologiei informaţiei în programele de irigare a culturilor şi în aplicarea tratamentelor la culturile de câmp
• Calitatea lucrărilor : prăşit,erbicidat, aplicarea tratamentelor pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor.
• Verificarea simptomelor apărute la culturile de câmp după aplicarea lucrărilor de îngrijire.
• Norme de protecţie a muncii, fişe de protecţie a muncii, echipamente individuale de protecţie a muncii.
• Funcţie:- Instrucţiuni, manuale, scrisori sau rapoarte în vederea identificării gradului de toxicitate şi a produselor folosite în tratarea bolilor şi dăunătorilor.• Pregătire:- Stiluri şi forme corespunzătoare anumitor scopuri şi audienţe,organizarea materialului utilizat în acest
26
domeniu.• Claritate şi acurateţe:- Norme ortografice şi de punctuaţie, reguli gramaticale, coerenţă , folosirea imaginilor, a schemelor, graficelor, şi diagramelor utilizate în lucrările de îngrijire a culturilor de câmp.• Verificare:- Corectarea, redactarea, editarea textului în aplicarea normelor specifice de igienă şi securitate a muncii pentru lucrările de îngrijire a culturilor de câmp.
20. Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montană
20.2. Aplică scheme de asolament proiectate pentru culturile de câmp din zona montană
• Scheme de asolament: de trei, patru şi cinci ani pentru plantele de câmp din zona montană
• Plante premergătoare pentru cereale, pentru boabe : pentru cereale neprăşitoare (grâu , orz, ovăz)- plante premergătoare foarte bune şi bune; pentru cereale prăşitoare plante premergătoare foarte bune şi bune
• Plante premergătoare pentru leguminoase pentru boabe : plante premergătoare foarte bune şi bune
• Plante premergătoare pentru grupa textile : plante premergătoare foarte bune şi bune
• Plante premergătoare pentru rădăcinoase şi tuberculifere: plante premergătoare foarte bune şi bune
• Plante premergătoare pentru plantele medicinale: plante premergătoare foarte bune şi bune
• Plante premergătoare pentru plantele furajere: plante premergătoare foarte bune şi bune
20.3. Supraveghează lucrările de înfiinţare a culturilor de câmp din zona montană
• Loturi de semănat pentru:cereale,leguminoase, oleaginoase, textile, rădăcinoase şi tuberculifere, aromatice şi medicinale, furajere.
• Utilaje: semănători pentru semănat în rânduri apropiate sau pentru semănat în rânduri depărtate; tractorul de putere corespunzătoare pentru semănători universale, pentru semănători obişnuite şi pentru semănători în rânduri depărtate
• Operaţii de pregătire: echiparea cu organe de lucru corespunzătoare; reglarea utilajelor folosite; debit de sămânţă, distanţa intre rânduri şi între plante pe rând, norma de sămânţă la hectar, adâncimea de semănat.
• Materii prime: seminţe şi material de plantat.• Epoci de semănat: toamna 15 septembrie – 10
octombrie ; primăvara 15 martie – 1 mai • Metode de înfiinţare a culturilor de câmp: prin
semănat în rânduri dese, în rânduri rare, în benzi.• Proba semănătorii: la semănătorile de semănat în
rânduri obişnuite (debit de sămânţă, adâncimea de semănat, densitate, normă de sămânţă la hectar); la semănătorile de semănat în rânduri depărtate (debit de sămânţă, distanţă între rânduri şi între plante pe rând, adâncimea de semănat ,norma de
27
sămânţă la hectar.• Materiale şi accesorii: cântare, prelate, saci, cale,
folii, mese de lucru, echipamente de protecţie a muncii, biopreparate, jaloane, lopeţi, îngrăşăminte chimice, fungicide.
• Indici de calitate: distanţa între rânduri , distanţa între plante pe rând , adâncimea de semănat norma, de sămânţă la hectar, încadrarea în epoca de semănat, lipsa greşurilor.
20.5. Coordonează lucrările de recoltare şi depozitare a plantelor de câmp din zona montană.
• Specii de plante pe grupe de culturi pentru recoltat: grupa cereale,leguminoase, textile, rădăcinoase şi tuberculifere, aromatice şi medicinale, furajere.
• Utilaje folosite la recoltat: combine pentru recoltat boabe, vindroverul, combina pentru recoltat porumb, maşini de secerat, maşini de recoltat cânepa, mazăre, fasole, cartof, sfeclă, secerători, grebla oblică.
• Reglarea utilajelor de recoltat conform cerinţelor speciei ce urmează a se recolta
• Tipuri de utilaje folosite pentru transport: mijloace de transport auto, benzi transportoare.
• Materiale : substanţe folosite pentru dezinfectarea şi dezinsectizarea depozitelor, ramă metrică, ruletă, cântar
• Determinări pentru evaluare : numărul de spice, numărul de ştiuleţi , numărul mediu de boabe, greutatea ştiuleţilor, MMB, greutatea rădăcinilor de sfeclă, greutatea tuberculilor din cuib.
• Metode de recoltat : manuale, semimecanizate ,mecanizate,divizat,sau printr-o singură trecere.
• Epoci de recoltare: maturitatea fiziologică, maturitatea tehnică.
• Spaţii de depozitare: magazii, pivniţe, silozuri, pătule, poduri.
• Norme de protecţie a muncii: fişe de protecţie a muncii, echipamente de protecţie a muncii.
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi:
Competenţele tehnice specializate se formează prin laborator tehnologic şi instruire
teoretică. Pentru parcurgerea acestor conţinuturi se vor folosi metode de predare-învăţare sub
formă de: studiu de caz, metoda proiect, jocul de rol, rezolvări de probleme şi simulări.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru
cele trei tipuri de instruire.
28
Pentru parcurgerea modulului Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona
montană este alocat un număr de 99 de ore care sunt repartizate astfel: laborator tehnologic 66
de ore şi instruire teoretică 33 ore.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate tehnică.
Parcurgerea cronologică a conţinutului tematic:
Nr. crt.
TemaNr. ore alocate
TeorieLaborator tehnologic
Instruire practică
1
• Soiuri şi hibrizi de plante de câmp din zona montană
- cereale pentru boabe- leguminoase pentru boabe- plante textile- plante rădăcinoase şi tuberculifere- plante aromatice şi medicinale- plante furajere
6 14 -
2
• Scheme de asolament proiectate pentru culturile de câmp din zona montană
- criterii de întocmire a unui asolament- restricţii în rotaţia culturilor- stabilirea plantelor premergătoare.
6 14 -
3
• Lucrările de înfiinţare a culturilor de câmp din zona montană
- sortimentul de seminţe achiziţionate pentru înfiinţarea culturilor de câmp
- lucrările de pregătire a utilajelor pentru semănat- lucrările de semănat- indicii urmăriţi la executarea lucrărilor de semănat- respectarea normelor de protecţie a muncii la
lucrările de semănat.
8 14 -
4.
• Lucrările de îngrijire a culturilor de câmp din zona montană
- îmbunătăţirea climatului de lucru la planificarea şi organizarea lucrărilor de îngrijire a culturilor de câmp.
- pregătirea utilajelor folosite la lucrările de îngrijire.- Produse folosite în combaterea buruienilor, bolilor şi
dăunătorilor.- Îngrăşăminte utilizate.- Metode de aplicare a îngrăşămintelor şi produselor
de combatere.- Utilizarea tehnologiei informaţiei în programele de
irigare a culturilor şi în aplicarea tratamentelor.- Norme de protecţie a muncii, fişe de protecţie a
muncii, echipamente de protecţia muncii.
7 14 -
29
5.
• Lucrările de recoltare şi depozitare a plantelor de câmp din zona montană
- lucrările de recoltare a plantelor de câmp din zona montană
- Utilaje folosite la recoltare şi transport.- Epoci de recoltare: maturitatea fiziologică, tehnică
Spaţii de depozitare: magazii, pivniţe, silozuri, pătule, poduri.
- Metode de recoltat: divizat sau printr-o singură trecere.
- Norme de protecţie a muncii: fişe de protecţie a muncii, echipamente de protecţie a muncii.
6 10 -
TOTAL ORE = 99 33 66 -
NOTĂ: Pentru fiecare grupă se vor studia lucrările specifice de pregătire a patului
germinativ, înfiinţare, îngrijire afânarea solului, combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor
şi recoltarea şi depozitarea aşa cum se specifică în condiţiile de aplicabilitate din standardul de
pregătire profesională la unitatea de competenţă specializată TEHNOLOGII SPECIFICE
PENTRU CULTURILE DE CÂMP DIN ZONA MONTANĂ.
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să
facă distribuţia în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului
economic.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare:
Curriculum şcolar pentru modulul „ Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din
zona montană” se studiază în clasa a XII-a, într-un număr total de 99de ore/an din care 66 de ore
laborator tehnologic.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat standardul de pregătire profesională în care
unităţile de competenţă sunt cuantificate prin credite. Unitatea de competenţă are în structura sa
nivelul, valoarea creditului, competenţe, criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe
de evaluare.
Pentru aplicarea curriculum-ului la clasa a XII-a, procesul de predare-învăţare trebuie să
fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice specializate cerute de
nivelul 3, calificarea „Tehnician agromontan”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz,
brainstormingul, turul galeriilor, exerciţiul, mozaicul, descoperirea, problematizarea asigură
eficientizarea procesului de învăţare.
30
Întreg demersul didactic depus de profesor în procesul de predare-învăţare, trebuie să fie
focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale cerute de
calificarea lucrător în cultura plantelor de câmp.
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice,
prin folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Fiecare lecţie beneficiază de folosirea a două, trei metode, în funcţie de ceea ce se doreşte
a se forma, precum şi de mijloacele didactice adecvate.
Exemplificăm printr-o lecţie de laborator: Buruieni din cultura porumbului prin care se
vizează formarea competenţei de a efectua combaterea agrotehnică şi chimică a buruienilor, după
cunoaşterea în prealabil a speciilor de buruieni dominante, metodele utilizate pentru învăţare
fiind descoperirea si studiul de caz. În proiectarea lecţiei profesorul trebuie să elaboreze fişe de
documentare şi fişe de lucru pentru fiecare examinare şi determinare, precum şi probe de
evaluare şi autoevaluare.
Fişele de lucru se distribuie elevilor în funcţie de forma de activitate (pe grupe 3-4 elevi,
sau individual) şi în funcţie de resursele materiale existente. Elevii sunt solicitaţi să citească
conţinutul fişelor şi să execute operaţiile în ordinea expusă, astfel activitatea este transferată de la
profesor care nu mai face nici o expunere, la elevi, care sunt puşi în situaţia să se documenteze,
să observe, să descopere, să exerseze, să identifice speciile de buruieni din culturile de porumb.
Menirea profesorului într-o astfel de lecţie este să supravegheze, să dirijeze, să îndrume şi să
intervină în rezolvarea deficienţelor semnalate.
Metodele folosite în acest caz sunt: observarea, în mod deosebit descoperirea şi
exerciţiul.
Concretizând cele expuse, sugerăm pentru atingerea competenţei de a executa
combaterea buruienilor următorul scenariu didactic:
Se împarte clasa pe grupe de 3-4 elevi.
Se repartizează fiecărei grupe un număr de fişe de documentare şi fişe de lucru elaborate
de profesor.
Se aleg mostre de buruieni ce pot fi întâlnite în culturile de porumb şi se repartizează
fiecărei grupe.
Elevii observă fiecare specie, o analizează, o identifică şi completează fişele de lucru.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare:
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistemică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului pentru care profesorul trebuie să
elaboreze instrumente de evaluare.
31
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu
probele de evaluare din standardul de pregătire profesională.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare recomandat este
fişa de observaţie.
Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese
pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei specifice
conţinutului.
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele tehnice
specializate din standardul de pregătire profesională. Se pot utiliza diferite metode de evaluare
care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă metodele clasice şi metodele
alternative ca: observarea sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului.
Autoevaluarea este una din metode care capătă o extindere tot mai mare, datorită faptului
că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.
Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi concepute sub formă de fişe de observaţie, fişe
de autoevaluare, teste cu cele trei tipuri de itemi (obiectivi, semiobiectivi, subiectivi). Redăm mai
jos un exemplu de fişă de observaţie care poate fi folosită ca instrument de evaluare:
Fişă de observaţie
Unitatea de competenţă: 20. Tehnologii specifice pentru culturile de câmp din zona montană
Competenţa : 20.4. Coordonează la nivel de echipă aplicarea lucrărilor de îngrijire la culturile de
câmp din zona montană.
Cultura porumbului
Numele candidatului :
Locul de desfăşurare:
Data de început :
Data de încheiere:
Numele evaluatorului:
Data de verificare:
Rezultat Feed-back
A. Recunoaşterea speciilor de buruieni din culturile de câmp
Prezentaţi speciile de buruieni din cultura porumbului:
Grupe de buruieni Listă de specii Evaluator DataBuruieni monocotiledonateBuruieni dicotiledonate
32
B. Identificarea metodelor de combatere a buruienilor
Din pesticidele existente în eşantioanele prezentate, selectaţi erbicidele care se pot folosi la
cultura porumbului, în diferite faze de vegetaţie:
Eradicane 72, Pitezin 75 PU, Mecloran 35 EC, Dual 500 EC, SDMA, Icedin Forte
Nr. crt.
Erbicidul
Epoca de administrare a erbicidului
Înainte de semănat cu incorporare
Preemergente PostemergenteCând costreiul are 15-20cm înălţime
1............n
C. Combaterea prin lucrări mecanice si manuale a buruienilor
Aplicaţi tehnica de combatere mecanică şi manuală a buruienilor în cultura porumbului:
Tehnica de execuţie Evaluator DataGrăpat cu grapa cu colţi , după 4-6 zile de la semănat. Grăpat după răsărire.Lucrarea cu sapa rotativaPrima praşilă mecanică Praşila a doua după 10-14 zilePraşila a treia după 15-20 de zile de la a doua.
Acestea sunt doar câteva sugestii de evaluare a competenţelor. Rămâne la latitudinea
profesorului să-şi instrumenteze lecţia în funcţie de resursele umane şi materialele de care
dispune. Recomandăm folosirea frecventă a aplicaţiilor practice .
Tema : Lucrări de îngrijire aplicate culturii grâului
Itemi obiectivi
1.1 Cu alegere multiplă
Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:
Tăciunele zburător atacă:
a) toate organele plantei
b) rădăcinile şi baza tulpinii
c) spicele
d) frunzele şi tulpinile
33
1.2 Cu alegere duală
Încercuiţi litera A dacă afirmaţia este adevărată şi litera F dacă afirmaţia este falsă
A F Combaterea buruienilor în culturile de grâu se realizează prin aplicarea măsurilor agrotehnice şi a celor chimice
A F Combaterea chimică a bolilor constă numai în tratamente la sămânţăA F Primăvara, odată cu erbicidarea se aplică azot ca îngrăşământ foliar sau uree
dizolvată
2. Itemi semiobiectivi
2.1 Cu răspuns scurt:
Tăvălugirea culturii la desprimăvărare se face când plantele sunt …………
2.2 De completare
Completaţi spaţiile libere din textul de mai jos:
Eliminarea excesului de apă, provenit din ploi sau prin topirea zăpezii, este obligatorie pe
terenurile expuse..................... . Lucrarea se face prin trasarea
de ............. ..................sau .................................. .
2.3. Întrebări structurate
Observaţi cu atenţie imaginile de mai jos (imagini cu dăunători ai grâului) şi răspundeţi la
următoarele întrebări:
a) Ce dăunători sunt reprezentaţi în imagini?
b) Prezentaţi modul de atac al fiecăruia.
c) Precizaţi modalităţile de combatere
3. Itemi subiectivi
3.1.Eseu structurat
Precizează importanţa “Lucrărilor preventive de combatere a buruienilor, bolilor şi
dăunătorilor” la cultura grâului după următoarea structură de idei:
substanţe folosite pentru combaterea buruienilor dicotiledonate şi monocotiledonate;
măsuri preventive şi curative de combatere a dăunătorilor;
măsuri preventive şi curative de combatere a bolilor din cultura grâului
3.2 Eseu liber
Alcătuieşte un eseu în care să precizezi importanţa lucrărilor de îngrijire aplicate culturii
grâului în perioada de iarnă.
34
MODULUL IV - MARKETINGUL PRODUSELOR AGRICOLE
Modul „Marketingul produselor agricole” este integrat în curriculum diferenţiat din
cultura de specialitate, clasa a XII-a , liceu tehnologic rută progresivă pentru calificările din
domeniul agricultură nivelul III.
Modulul se studiază într-un număr de 51 de ore, din care 18 ore laborator tehnologic
efectuate de profesorul de specialitate.
Modulul „Marketingul produselor agricole” se studiază în paralel cu celelalte module din
clasa a XII-a el nefiind condiţionat de parcurgerea altor module.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi. În programa şcolară, fiecărei unităţi de competenţă îi corespund competenţele
individuale formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor
individuale (cheie, tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor
asociate.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în
care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi
probele de evaluare ale performanţelor elevului.
Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modulul
Unităţi de competenţă tehnice generale
12. Marketingul produselor agricole
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de competenţă
Competenţe individuale
Conţinuturi
12 Marketingul produselor agricole
12.1 Identifică nevoile şi cererea de consum pentru produsele agricole
Nevoile şi cererea de consum pentru produsele agricole
Ierarhizarea nevoilor umane concepută de A. H. Maslow, clasificarea nevoilor de consum
Cererea de produse agricole: trăsăturile cererii, factori de influenţă ai cererii
Elasticitatea cererii: concept, coeficientul de elasticitate, curba cererii
12.2 Descrie oferta şi consumul de produse agricole
Oferta de produse agricole Clasificare, trăsături, factori de influenţă ai
ofertei Elasticitatea ofertei: concept, coeficientul de
elasticitate, curba ofertei Consumul de produse agricole: factor de
influenţă, ciclul de viaţă al produselor agricole12.3 Caracterizează piaţa agrară
Piaţa agrară Elementele componente ale pieţei agrare:
concurenţa, cererea şi oferta, preţuri, taxe
35
Funcţiile pieţei agrare: asigurarea populaţiei cu produse agricole şi a industriei prelucrătoare cu materii prime, asigurarea rezervelor de stat, asigurarea disponibilităţilor pentru export
Clasificarea pieţei după: obiectul tranzacţiilor de vânzare – cumpărare, ofertanţii şi purtătorii cererii, întinderea geografică, gradul de dispersie teritorială, accesul consumatorilor pe piaţă
Indicatori de măsurare a dimensiunilor pieţei agrare:capacitatea efectivă şi potenţială, cota de piaţă
12.4 Descrie mixul de marketing
Mixul de marketing Politica de produs: dezvoltarea produselor
existente, programarea de noi produse, calitatea, marca, garanţiile, servicii conexe
Politica de preţ: preţul de bază, reduceri şi avantaje, forme de plată, suportarea riscului
Politica de distribuţie: canalele de marketing, aria teritorială, amplasarea unităţilor comerciale, transportul, serviciile conexe
Politica de promovare a produselor: publicitatea, promovarea vânzărilor, cataloage, expoziţii, târguri, relaţii cu publicul
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează prin
laborator tehnologic .
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite acordate
pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru
cele 2 tipuri de instruire.
Pentru pregătire la modulul „Marketingul Produselor Agricole” sunt alocate un număr de
51 ore din care pentru laborator tehnologic 18 ore.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere , în ordine cronologică a conţinutului care stă la
baza planificării calendaristice:
Nr. crt.
Tema Nr. ore instruire teoretică
Nr. ore laborator tehnologic
1 Nevoile şi cererea de consum pentru produsele agricole
Ierarhizarea nevoilor umane concepută de A. H. Maslow, clasificarea nevoilor de consum
Cererea de produse agricole: trăsăturile cererii, factori de influenţă ai cererii
Elasticitatea cererii: concept, coeficientul de elasticitate, curba cererii
10 4
36
2 Oferta de produse agricole Clasificare, trăsături, factori de influenţă ai ofertei Elasticitatea ofertei: concept, coeficientul de
elasticitate, curba ofertei Consumul de produse agricole: factor de influenţă,
ciclul de viaţă al produselor agricole
3 4
3 Piaţa agrară Elementele componente ale pieţei agrare: concurenţa,
cererea şi oferta, preţuri, taxe Funcţiile pieţei agrare: asigurarea populaţiei cu
produse agricole şi a industriei prelucrătoare cu materii prime, asigurarea rezervelor de stat, asigurarea disponibilităţilor pentru export
Clasificarea pieţei după: obiectul tranzacţiilor de vânzare – cumpărare, ofertanţii şi purtătorii cererii, întinderea geografică, gradul de dispersie teritorială,accesul consumatorilor pe piaţă
Indicatori de măsurare a dimensiunilor pieţei: capacitatea efectivă şi potenţială, cota de piaţă
8 4
4 Mixul de marketing Politica de produs: dezvoltarea produselor existente,
programarea de noi produse, calitatea, marca, garanţiile, servicii conexe
Politica de preţ: preţul de bază, reduceri şi avantaje, forme de plată, suportarea riscului
Politica de distribuţie: canalele de marketing, aria teritorială, amplasarea unităţilor comerciale, transportul, serviciile conexe
Politica de promovare a produselor: publicitatea, promovarea vânzărilor, cataloage, expoziţii, târguri, relaţii cu publicul
12 6
TOTAL 33 18
Numărul de ore alocate pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţii şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul ţi metodele de predare – învăţare
Procesul de predare-învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice generale.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale este imperios
necesară implicarea responsabilă atât a cadrelor didactice cât şi a elevilor, prin folosirea unor
strategii didactice adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze
în procesul de învăţare.
Pentru aplicarea curriculum-ului de la clasa a XII-a procesul de predare –învăţare trebuie
să fie localizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale, cerute de
nivelul 3 şi de calificările respective.
37
Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea metodelor şi procedeelor didactice
care conduc la formarea competenţelor specifice conţinutului.
Metode ca studiu de caz, descoperirea, problematizarea, brainstormingul, jocul de rol,
turul galeriilor, exerciţiul, mozaicul, lucrul pe staţiuni în care activitatea didactică este centrată
pe elev, au eficienţă maximă în procesul de predare-învăţare.
Ele permit agregarea competenţelor cheie cu cele generale şi dezvoltă la elevi gândirea
logică, cauzală, analitică ca şi imaginaţia şi creativitatea.
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice generale din
Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metode
clasice de evaluare, dar şi metode alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului,
investigarea, proiectul, portofoliul elevului..
Pentru eficientizarea procesului de predare-învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze
din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, probe de
evaluare şi autoevaluare, astfel încât elevii să dobândească cunoştinţele şi abilităţile cerute de
competenţele cheie şi tehnice generale definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei, Aplică mixul de
marketing.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu se organizează:
Se organizează colectivul de elevi pe grupe
Fiecare grupă va avea o fişă de lucru
Elevii vor avea ca sarcină de lucru să realizeze un mesaj publicitar pentru un anumit
produs, având în vedere următoarele: Ce anunţăm? (tema), Cui ? (ţinta publicităţii),
Unde ? (suportul), Când ? (campania publicitară), Cum ? (anunţul publicitar), Cu ce
efort ? (bugetul)
În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare grupă. Se
discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiilor găsite. Metoda
dominantă în acest scenariu este studiul de caz, iar metodele subordonate sunt problematizarea şi
conversaţia euristică.
Într-o astfel de lecţie profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează, deoarece activitatea
didactică este centrată pe elev.
38
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice generale din
Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare. Se pot utiliza metode
clasice de evaluare, dar şi metode alternative cum sunt: observarea sistematică a elevului,
investigarea, proiectul, portofoliul elevului.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare-învăţare eficient, elevii şi
profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea obiectivelor învăţării.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale ale
realizărilor unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea ţi abilităţile după criterii
definite.
Autoevaluarea este o metodă tot mai des utilizată, pentru a stimula elevii să-şi exprime
opinii proprii.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor
să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţă
respectivă.
Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze raporturi
sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare şi autoevaluare pot fi orale, scrise şi practice, în funcţie de cerinţele
unităţii de competenţă.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă ale
competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională pentru calificările respective.
Exemplu:
Unitatea de competenţă 12 Marketingul Produselor Agricole
Competenţa 12.4 Aplică mixul de marketing
(a) Caracterizarea politicii de produs
1.A. Probă orală
Enumeraţi principalele componente ale politicii de produs
2.A. Probă scrisă
Realizaţi un eseu de maxim două pagini cu tema: „Imaginea produsului reprezintă cea
mai importantă componentă a produsului în accepţiunea marketingului”.
39
(b) Aplicarea politicii de preţ
Probă orală
1.B. Enumeraţi principalele componente ale politicii de preţ.
Probă scrisă
2.B. O întreprindere are posibilitatea să fabrice fie produsul A, fie produsul B. Fabricarea
acestora presupune costuri fixe de 4,8 milioane euro pentru produsul A şi de 5,2 milioane euro
pentru produsul B. Costurile variabile, pe bucată, sunt de 10 euro pentru produsul A şi de 8 euro
pentru produsul B.
În procesul comercializării, strategia de preţ, bazată pe nivelul preţului, pe care o poate
adopta întreprinderea, are trei variante, iar cantităţile ce ar putea fi vândute, în condiţiile celor
două stări ale conjuncturii ( favorabilă şi nefavorabilă ) sunt prezentate în tabelul alăturat:
Produs Strategia de preţ Preţ de desfacere ( euro )
Desfaceri ( mii bucăţi )Conjunctură favorabilă
Conjunctură nefavorabilă
A preţ înalt 28 400 180preţ moderat 25 500 300preţ scăzut 22 620 400
B preţ înalt 25 530 250preţ moderat 23 600 320preţ scăzut 21 680 360
Presupunând că probabilitatea unei conjuncturi favorabile este de 0,8, iar cea a unei
conjuncturi nefavorabile este de 0,2. Să se stabilească produsul şi strategia de preţ care
maximizează profitul întreprinderii.
(b) Selectarea politicii de distribuţie
Completaţi:
1.C. Distribuţia se poate realiza prin două căi:
a) prin ……………….. între producător şi consumator.
b) prin ……………….., situaţie în care între producător şi consumator se interpun
intermediarii.
2.C. Canalul de distribuţie poate fi analizat ca un organism complex caracterizat prin:
……………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………
40
3.C. Intermediarii se interpun între …………………………………, având o activitate
distinctă între ………………………………… a produselor şi serviciilor.
Probă practică
4.C. a) Realizaţi un circuit de valorificare a laptelui şi a produselor lactate.
b) Realizaţi un circuit de valorificare a animalelor pentru carne.
(d) Alegerea politicii de promovare a produselor
Probă orală
1.D. Argumentaţi diferenţa între publicitate şi promovarea vânzărilor.
2.D. Definiţi promovarea produselor.
3.D. Enumeraţi formele de publicitate.
4.D. Descrieţi publicitatea la locul de vânzare.
Probă scrisă
5.D. Realizaţi o strategie de promovare pentru un produs fabricat / serviciu prestat de o
firmă din localitatea ( judeţul ) dumneavoastră.
(e) Realizarea unui mix de marketing
1.E. Realizaţi un mix de marketing pentru un produs agricol , ţinând cont de
componentele mixului de marketing( politica de produs, preţ, distribuţie, plasament), dar şi de
comportamentul consumatorului: cine este acesta, ce nevoi are, ce îşi doreşte, cât este dispus să
cheltuiască, de ce informaţii are nevoie etc., astfel încât să se asigure un impact ridicat asupra
comportamentului de cumpărare şi consum.
41
MODULUL V – ORGANIZAREA EXPLOATĂRII PAJIŞTILOR MONTANE
I. Modulul Organizarea exploatării pajiştilor montane a fost conceput pe baza unei
singure unităţi de competenţă Organizarea exploatării pajiştilor montane prevăzută în
Standardul de Pregătire Profesională pentru nivelul 3, calificarea Tehnician agromontan.
Modulul Organizarea exploatării pajiştilor montane ocupă poziţia a cincia în planul de
învăţământ al clasei a XII-a.
Lista Unităţilor de Competenţă relevante pentru modul
Unităţi de competenţă tehnice generale:
18. Organizarea exploatării pajiştilor montane
Unitatea de competenţă, se tratează complet şi se evaluează la modulul „Organizarea
exploatării pajiştilor montane”
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi de competenţă
Competenţe Individuale
Conţinuturi tematice
18. Organizarea exploatării pajiştilor montane
18.1. Organizează exploatarea păşunilor
Sisteme de păşunat- sisteme neraţionale
- păşunatul liber- păşunatul în front- păşunatul la ţăruş
- sisteme raţionale- păşunatul pe parcele - păşunatul dozat - păşunatul în benzi
Data începerii păşunatului- între înfrăţire şi începutul formării tulpinilor
Data încetării păşunatului- cu 20 – 30 zile înaintea îngheţurilor
permanente (toamna)- după fiecare ciclu de păşunat
Capacitatea de păşunat- producţia de iarbă la hectar- necesarul unui animal pe durata sezonului
de păşunat (UVM)Metode de determinare a capacităţii de păşunat
- metoda directă (agrotehnică)- metoda indirectă (zootehnică)
Măsuri de pregătire a animalelor pentru păşunat
- control sanitar - alcătuirea turmelor - plimbări zilnice în aer liber- cântărirea la intrarea şi ieşirea
animalelor de pe păşune- obişnuirea treptată cu păşunatul
42
Lucrări executate în sezonul de păşunat:- înaintea începerii păşunatului- în timpul sezonului de folosire
Norme specifice de igienă şi securitate a muncii la lucrările de exploatare a păşunilor
18.2. Organizează exploatarea fâneţelor
Epoca de recoltare- între înspicare (îmbobocire) şi înflorirea
plantelor periodic- după înălţime- după maturitatea seminţelor
Metode de recoltare- manual (folosind coasa)- mecanizat (cositori mecanice)
Metode de uscare a fânului- brazde- suporţi- baloturi- instalaţii speciale
Metode de depozitare- adăposturi- aer liber
Maşini şi utilaje- tractor, cositori, greblă mecanică,
motocositori, remorciNorme specifice de igienă şi securitate a muncii la lucrările de recoltare, pregătire şi depozitare a fânului
18.3. Ameliorează pajiştile prin măsuri de suprafaţă
Măsuri de îmbunătăţire a regimului de apă- desecare- îndiguire- reţinere a zăpezii
Măsuri de îmbunătăţire a regimului de hrană- îngrăşăminte cu N, P, K - îngrăşăminte cu microelemente îngrăşăminte
organice - amendamenteLucrări tehnico-culturaleSupraînsămânţareaAutoînsămânţareaMaşini şi utilaje- tractor, maşini de administrat îngrăşăminte şi
amendamente, grape, tăvălugi, remorciNorme specifice de igienă şi securitate a muncii la lucrările de ameliorare a pajiştilor prin măsuri de suprafaţă
18.4. Ameliorează pajiştile prin măsuri radicale
Lucrări de pregătire a terenului- desţelenirea pajiştilor - îngrăşarea terenului - amendarea - nivelarea- defrişarea- strângerea cioatelor
43
Lucrări de semănat- amestecuri de sămânţă - epoca de semănat - metoda de semănat - norma de semănatMăsuri de întreţinere a pajiştilor- tăvălugirea - combaterea buruienilor - fertilizarea
Modalităţi de folosire- păşunare- cosire- mixtMaşini şi utilaje- tractor, semănător, tăvălugi, grape, nivelator,
maşini de administrat îngrăşăminte şi amendamente
Norme specifice de igienă şi securitate a muncii la lucrările de ameliorare a pajiştilor prin măsuri radicale
18.5. Cubează şi apreciază calitatea fânului
Determinări de volume- volumul stogurilor- volumul şirelor- volumul depozituluiIndici fizici- tipul şi subtipul fânului- faza de recoltare- umiditatea- culoarea- mirosul- gradul de prăfuire - gradul de scuturare - gradul de încingere - plante toxice şi dăunătoareCompoziţia botanică- graminee, leguminoase, plante din alte familii
botanice, plante toxice, plante dăunătoareMetode de determinare- organoleptic- chimic- punctaj - gravimetricNorme specifice de igienă şi securitate a muncii la lucrările de cubare şi de apreciere a calităţii fânului
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie şi competenţele tehnice generale se formează prin
laborator tehnologic şi instruire practică.
44
Modulul Organizarea exploatării pajiştilor montane va fi parcurs sub formă de
laborator tehnologic şi instruire practică.
Conţinuturile corespunzătoare acestei unităţi de competenţă se vor parcurge sub formă de
aplicaţii pentru formarea de aptitudini care sunt particularizate în funcţie de domeniul de
pregătire şi posibile ieşiri ocupaţionale. Pentru parcurgerea acestor aplicaţii se vor folosi metode
de predare învăţare sub formă de: studiu de caz, metoda proiect, jocul de rol, rezolvări de
probleme şi simulări. Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de
credite acordate pentru unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de
învăţământ pentru cele două tipuri de instruire.
Pentru modulul „Organizarea exploatării pajiştilor montane” sunt alocate un număr
de 90 de ore. Aceste ore sunt repartizate astfel: laborator tehnologic 60 de ore şi instruire
practică 30 de ore.
Orele de laborator tehnologic se efectuează de către profesorul de specialitate
Parcurgerea cronologică a conţinutului tematic:
Nr.Crt.
Conţinuturi tematice Numărul de ore alocateTeorie Laborator
tehnologicInstruire practică
1 Sisteme de păşunat- sisteme neraţionale
- păşunatul liber- păşunatul în front- păşunatul la ţăruş
- sisteme raţionale- păşunatul pe parcele - păşunatul dozat - păşunatul în benzi
Data începerii păşunatului- între înfrăţire şi începutul formării
tulpinilorData încetării păşunatului
- cu 20 – 30 zile înaintea îngheţurilor permanente (toamna)
- după fiecare ciclu de păşunatCapacitatea de păşunat
- producţia de iarbă la hectar- necesarul unui animal pe durata sezonului
de păşunat (UVM)Metode de determinare a capacităţii de păşunat
- metoda directă (agrotehnică)- metoda indirectă (zootehnică)
Măsuri de pregătire a animalelor pentru păşunat
- control sanitar - alcătuirea turmelor
3
1
1
2
3
3
1
1
1
1
1
1
45
- plimbări zilnice în aer liber- cântărirea la intrarea şi ieşirea
animalelor de pe păşune- obişnuirea treptată cu păşunatul
Lucrări executate în sezonul de păşunat:- înaintea începerii păşunatului- în timpul sezonului de folosire
Norme specifice de igienă şi securitate a muncii la lucrările de exploatare a păşunilor
1 1
1
2 Epoca de recoltare- între înspicare (îmbobocire) şi înflorirea
plantelor periodic- după înălţime- după maturitatea seminţelor
Metode de recoltare- manual (folosind coasa)- mecanizat (cositori mecanice)
Metode de uscare a fânului- brazde- suporţi- baloturi- instalaţii speciale
Metode de depozitare- adăposturi- aer liber
Maşini şi utilaje- tractor, cositori, greblă mecanică,
motocositori, remorciNorme specifice de igienă şi securitate a muncii la lucrările de recoltare, pregătire şi depozitare a fânului
2
2
2
2
1
1
1
1
1
1
3 Măsuri de îmbunătăţire a regimului de apă- desecare- îndiguire- reţinere a zăpezii
Măsuri de îmbunătăţire a regimului de hrană- îngrăşăminte cu N, P, K - îngrăşăminte cu microelemente îngrăşăminte
organice - amendamenteLucrări tehnico-culturaleSupraînsămânţareaAutoînsămânţareaMaşini şi utilaje- tractor, maşini de administrat îngrăşăminte şi
amendamente, grape, tăvălugi, remorciNorme specifice de igienă şi securitate a muncii la lucrările de ameliorare a pajiştilor prin măsuri de suprafaţă
2
4
2211
1
1
111
1
4 Lucrări de pregătire a terenului- desţelenirea pajiştilor - îngrăşarea terenului
3 1
46
- amendarea - nivelarea- defrişarea- strângerea cioatelorLucrări de semănat- amestecuri de sămânţă - epoca de semănat - metoda de semănat - norma de semănatMăsuri de întreţinere a pajiştilor- tăvălugirea - combaterea buruienilor - fertilizareaModalităţi de folosire- păşunare- cosire- mixtMaşini şi utilaje- tractor, semănător, tăvălugi, grape, nivelator,
maşini de administrat îngrăşăminte şi amendamente
Norme specifice de igienă şi securitate a muncii la lucrările de ameliorare a pajiştilor prin măsuri radicale
3
3
2
2
1
1
1
1
1
5 Determinări de volume- volumul stogurilor- volumul şirelor- volumul depozituluiIndici fizici- tipul şi subtipul fânului- faza de recoltare- umiditatea- culoarea- mirosul- gradul de prăfuire - gradul de scuturare - gradul de încingere - plante toxice şi dăunătoareCompoziţia botanică- graminee, leguminoase, plante din alte
familii botanice, plante toxice, plante dăunătoare
Metode de determinare- organoleptic- chimic- punctaj - gravimetricNorme specifice de igienă şi securitate a muncii la lucrările de cubare şi de apreciere a calităţii fânului
3
4
3
2
1
1
1
1
1
TOTAL 60 30
47
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămânând la latitudinea profesorului să
facă distribuţia în funcţie de specificul zonei, resursele materiale ale şcolii şi ale agentului
economic.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare:
Pentru aplicarea curriculumului, procesul de predare-învăţare trebuie să fie focalizat pe
formarea competenţelor cheie, competenţelor tehnice generale şi competenţelor tehnice
specializate, cerute de nivelul de formare şi de calificarea Tehnician agromontan.
Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese
pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei specifice
conţinutului.
Se recomandă ca la nivelul 3 să se folosească metode didactice centrate pe elev care
stimulează gândirea logică, cauzală, analitică, ca şi imaginaţia şi creativitatea elevilor. Aceste
metode ar putea fi : metoda proiect, referatul, portofoliul, descoperirea, problematizarea,
exerciţiul .
Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele
cheie,competenţele tehnice generale din Standardul de Pregătire Profesională.
Metoda proiect ar putea fi abordată de către profesorul de specialitate în cadrul orelor de
laborator, instruire practică sau instruire practică comasată .
Autoevaluarea este una din metode care capătă o extindere tot mai mare datorită faptului
că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile.
Metodele de evaluare utilizate, beneficiază de o serie de instrumente care trebuie
elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare introduse în
Standardul de Pregătire Profesională.
Întreg demersul didactic depus de profesor în procesul de predare-învăţare, trebuie să fie
focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale cerute de
calificarea Tehnician agromontan.
Acest obiectiv se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice,
prin folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Fiecare lecţie beneficiază de folosirea a două, trei metode, în funcţie de ceea ce se doreşte
a se forma, precum şi de mijloacele didactice adecvate.
Se poate lucra individual sau pe grupe. Indiferent de modul cum este organizată clasa,
recomandam ca fiecare elev sau fiecare grupă să primească o fişă de lucru cu sarcini concrete,
material bibliografic şi va avea sarcini pe care va trebui să le rezolve în timp adecvat şi anunţat
de profesor. Considerăm folosirea fişelor de instruire foarte adecvată la acest modul, ele găsindu-
48
şi utilitatea pentru diferite momente ale lecţiei Aceste fişe nu vor urmări notarea elevilor ci doar
o mai bună însuşire a cunoştinţelor transmise pe baza unui efort concret de muncă din partea
fiecărui elev. Analiza ulterioară a acestor fişe poate furniza profesorului informaţii deosebit de
preţioase referitoare la segmentul de învăţare care nu a fost perceput corespunzător de elevi,
dându-i posibilitatea să-şi restructureze informaţia pentru lecţiile viitoare.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
În orele de laborator tehnologic, evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită
demersului pedagogic. Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor, a competenţelor prevăzute de
programele şcolare, se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:
observaţia sistematică (pe baza unei fişe de observare)
tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
proba practică
investigaţia
proiectul
portofoliul
autoevaluarea
În continuare exemplificăm modul de utilizare a instrumentelor de evaluare pentru
conţinuturile modului V şi anume a proiectului ca metodă şi instrument de evaluare.
Proiectul este o activitate complexă de învăţare care se pretează foarte bine ca instrument
de evaluare, atât formativă cât şi sumativă. Proiectul este o activitate individuală sau în grup, dar
sunt de preferat proiectele de grup deoarece încurajează cooperarea şi dezvoltă competenţe de
lucru în echipă. Un avantaj important al proiectului este că dă posibilitatea elevilor de a lucra în
ritm propriu, de a-şi folosi mai bine stilul propriu de învăţare şi permite învăţarea de la colegi.
Proiectul pune elevii în situaţia de a lua decizii, de a comunica şi negocia, de a lucra şi învăţa în
cooperare, de a realiza activităţi în mod independent.
Metoda proiectului presupune lucrul pe grupe şi necesită pregătirea profesorului şi a
elevilor în ideea lucrului în echipă, prin cooperare, atât în clasă cât şi în afara clasei.
Grupul poate fi alcătuit din două până la zece persoane în funcţie de mărimea clasei,
natura obiectivelor şi experienţa participanţilor, dar un număr de patru-cinci participanţi
reprezintă mărimea ideală pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Proiectele
realizate în grupuri mari sunt greu de monitorizat. Sarcinile profesorului vizează organizarea
activităţii, consilierea (dă sugestii privind surse sau proceduri) şi încurajarea participării elevilor;
este esenţială neimplicarea sa în activitatea propriu-zisă a grupurilor de elevi (lăsând grupul să
lucreze singur în marea majoritate a timpului), intervenţia sa fiind minimă şi doar atunci când
49
este absolut necesară. Este însă la fel de important să se evite ca elevii să fie puşi în situaţia de a
avea eşecuri majore.
Elevii pot fi notaţi pentru modul de lucru, pentru modul de prezentare şi / sau pentru
produsul realizat. Competenţele tehnice se pot urmări atât pe perioada elaborării proiectului cât
şi la prezentarea acestuia. Abilităţile cheie pot fi evaluate pe durata desfăşurării proiectului.
In continuare, pentru evaluarea competenţelor Organizează exploatarea fâneţelor,
Ameliorează pajiştile prin măsuri de suprafaţă, Cubează şi apreciază calitatea fânului
propunem realizarea unui proiect cu tema: Aplicarea celor mai bune măsuri de îmbunătăţire
a unei pajişti, pentru obţinerea unei producţii mari de fân şi de calitate.
Durata de elaborare: 20 de zile
Organizarea clasei: grupe de 4 elevi
Evaluatorul poate să utilizeze o fişă de evaluare de următorul tip: Fişă de evaluare
Nr.crt.
Etapele aplicării celor mai bune măsuri de îmbunătăţire a calităţii pajiştilor
Verificare Evaluator Data
1Aplicarea măsurilor de îmbunătăţire a regimului de apă
2Executarea măsurilor de îmbunătăţire a regimului de hrană
3 Executarea lucrărilor tehnico-culturale
4Aplicarea măsurilor de supraînsămânţare şi autoînsămânţare
5Identificarea epocii optime şi înălţimii de recoltare
6 Executarea recoltării7 Pregătirea fânului8 Depozitarea fânului9 Determinarea cantităţii de fân
10Determinarea indicilor de apreciere a însuşirilor fizice ale fânului
11Aprecierea calităţii fânului după compoziţia botanică
Notă în atenţia evaluatorului: Evaluarea se va face prin bifarea de fiecare dată a unei
căsuţe în coloana Verificare din fişa de evaluare când s-a demonstrat atingerea unei etape. În
momentul în care au fost bifate toate căsuţele, evaluarea s-a încheiat cu succes.
În cazul în care competenţa nu se validează, se impun recomandări din partea
evaluatorului.
Acestea sunt doar câteva sugestii de evaluare a competenţelor . Rămâne la latitudinea
profesorului să-şi instrumenteze lecţia în funcţie de resursele umane şi materialele de care
dispune. Recomandăm folosirea frecventă a aplicaţiilor practice.
50
MODULUL VI – IGIENA ŞI SECURITATEA MUNCII ÎN DOMENIUL AGRICULTURĂ
Modulul “Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” este integrat în pregătirea
practică din cultura de specialitate, clasa a XII-a, liceu tehnologic, ruta progresivă pentru
calificarea tehnician agromontan, nivel trei. Modulul „Igiena şi securitatea muncii în domeniul
agricultură” se studiază într-un număr de 30 de ore efectuate de către profesorul de specialitate.
Modulul „Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” reprezintă unitatea de competenţe
tehnice generale „Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură”. Deşi această unitate de
competenţe nu se agregă sau contextualizează cu o unitate de competenţe pentru abilităţile cheie,
considerăm oportun să menţionăm şi aici, unităţile de competenţe cheie care se formează în clasa
a XII-a, nivelul trei, calificarea “tehnician agromontan”.
Acestea sunt :
2. Comunicare
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
Subliniem că unităţile de competenţe pentru abilităţile cheie se formează şi se
aprofundează în fiecare modul, în principal pe instruire practică, dar se evaluează o singură dată,
la modulul în care au fost agregate. În prologul programei este prezentat tabelul privind lista
unităţilor cheie şi modulelor unde sunt parcurse şi evaluate. Profesorul de specialitate are
obligaţia să cunoască conţinutul unităţilor de competenţe cheie de la nivelul trei şi să-l
implementeze în cadrul modulului „Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” pentru
formarea abilităţilor cheie. De fapt, unităţile de competenţe tehnice generale şi specializate
reprezintă suportul pe care se formează şi se evaluează competenţele pentru abilităţile cheie.
Din tabelul “Lista unităţilor cheie şi a modulelor unde sunt parcurse şi evaluate” aflat în
prefaţa programei, observăm că modulul “Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură”
nu se agregă cu nici o unitate de competenţă pentru abilităţile cheie.
Lista unităţilor de competenţe relevante pentru modul
Unităţi de competenţe tehnice generale:
9. Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură
Unitatea de competenţe se tratează complet şi se evaluează la modulul „Igiena şi
securitatea muncii în domeniul agricultură”
51
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unităţi decompetenţe
Competenţe individuale
Conţinuturi
9. Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură
9.1. Aplică legislaţia privind securitatea şi sănătatea la locul de muncă, prevenirea şi stingerea incendiilor în domeniul agricultură
▪ Riscurile la care sunt expuse persoanele din subordine la locul de muncă sunt stipulate în instructaje iniţiale, curente, periodice, afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante.▪ Sisteme şi dispozitive de protecţie : - specifice cultivării plantelor şi creşterii animalelor▪ Situaţii deosebite : accidente de muncă▪ Controlul modului de aplicare a măsurilor tehnice, sanitare şi organizatorice :
- fişa individuală de instructaj;- echipamente de lucru şi protecţie;- trusă de prim-ajutor;- materiale igienico-sanitare.
9.2. Coordonează activităţile în caz de accident în domeniul agricultură
▪ Planul de acţiune în cazul unui accident din domeniul agricultură cuprinde :
- eliminare a cauzelor- evacuare a accidentaţilor- anunţare a organelor abilitate
▪ Criterii de evaluare a intervenţiei în caz de accident :
- corectitudinea intervenţiei- încadrarea în timp- viteză de reacţie- estimare a pagubelor
III. SUGESTII METODOLOGICE
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie, competenţele tehnice generale şi specializate se
formează prin pregătire practică, stagii de pregătire practică şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru
unităţile de competenţe care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele
trei tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Igiena şi securitatea muncii în
domeniul agricultură” sunt alocate 30 ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care
de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
52
Nr.crt
TemaLaborator tehnologic
1.Legislaţia protecţiei muncii în România:- acte normative- obligaţii şi răspunderi
3
2. Tipuri de instructaje: iniţiale, curente, periodice 33. Materiale de informare: afişe, filme, cataloage, broşuri, pliante. 2
4.
Locuri de muncă periculoase şi situaţii deosebite la creşterea animalelor şi cultivarea plantelor:▪ Factorii de risc de accidentare şi de îmbolnăviri profesionale în agricultură:
- proprii executantului- proprii sarcinii de muncă- proprii mijloacelor de producţie- proprii mediului de muncă
▪ Accidentul de muncă: definiţie, urmări, clasificare, cauze.▪ Primul ajutor în caz de accidente: principii, măsuri.▪ Boli profesionale. Definiţie, clasificare, declarare.
5
5.
Sisteme şi dispozitive de protecţieMăsuri de protecţie a muncii specifice cultivării plantelor:
- la lucrările agricole mecanizate- la executarea lucrărilor de câmp- la lucrările legumicole- la lucrările pomicole- la lucrările viticole şi de vinificaţie- la depozitarea, prelucrarea şi valorificarea cerealelor şi plantelor tehnice
Măsuri de protecţie a muncii specifice creşterii animalelorMăsuri de protecţie a muncii specifice laboratoarelor, clinicilor şi dispensarelor medicale agromontane.Igiena muncii în agricultură
5
6.
Măsuri tehnice, sanitare şi organizatorice:- fişa individuală de instructaj- echipamente de lucru- echipamente de protecţie- trusă de prim-ajutor- materiale igienico-sanitare
2
7. Măsuri şi mijloace de prevenire şi stingere a incendiilor 3
8.
Planul de acţiune în cazul unui accident din domeniul agricultură:- eliminare a cauzelor- evacuare a accidentaţilor- anunţare a organelor abilitate
3
9.Sarcini pe echipe de intervenţii:
- individuale- de grup
2
10.
Criterii de evaluare a intervenţiei în caz de accident:- corectitudinea intervenţiei- încadrare în timp- viteză de reacţie- estimare în timp
2
TOTAL ORE 30
53
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Igiena şi securitatea muncii în domeniul
agricultură” se studiază în clasa a XII-a, liceu tehnologic, ruta progresivă, într-un număr total de
30 ore care reprezintă laboratorul tehnologic.
Pregătirea practică la calificarea “tehnician agromontan” este efectuată în totalitate de
către profesorul de specialitate. Ea se organizează sub formă de stagii de pregătire, comasat câte
1-2 săptămâni, pe grupe de minimum 10 elevi şi se efectuează în laboratoare, cabinete, ferma
didactică, la agenţii economici de profil sub îndrumarea profesorilor de specialitate.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv
unitatea de competenţă ,,Igiena şi securitatea muncii în domeniul agricultură” cuantificată cu 0,5
credite.
Unitatea de competenţe are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate. Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII-
a procesul de predare – învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice generale şi specializate cerute de nivelul trei, calificarea ,,tehnician
agromontan”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz,
brainstormingul cu toate variantele sale (Philips 6.6, 3.5.6, turul galeriilor), jocul de rol,
descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură eficientizarea procesului de
învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice specializate.
De asemenea ele dezvoltă la elevi gândirea logică, cauzală, analitică, critică, imaginaţia,
creativitatea şi îi deprind să colaboreze şi să coopereze în cadrul echipei.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice specializate se impune
implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice
adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să le permită acestora un grad
de independenţă şi oportunităţi de a lua anumite decizii în ceea ce priveşte propriul proces de
învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să fie focalizat
spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician agromontan”.
54
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice
şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ care să răspundă stilurilor de
învăţare de nivel 3, care să ofere posibilitatea de a opta pentru un procedeu sau altul, de a reflecta
asupra lucrurilor nou învăţate şi care să le dea sentimentul realizării şi succesului.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze
din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de
observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, instrumentarului,
aparaturii, echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele
şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate definite.
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice specializate din
Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie
să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată tot mai frecvent, pentru a stimula elevii să-şi
formeze şi să-şi exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi
profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii
definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu
probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională.
Evaluarea elevilor se face numai pentru dobândirea competenţelor specificate în
Standardul de Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din
competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-
a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele,
evaluarea s-a încheiat cu succes.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate scopului urmărit şi să permită elevilor
să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru unitatea de competenţe
55
definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea elevilor să formuleze
răspunsuri sau să aleagă răspunsuri corecte.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţe şi în concordanţă cu probele de evaluare formulate în Standardul de Pregătire
Profesională.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională
pentru calificarea ,,tehnician agromontan”, nivelul trei.
56
MODULUL VII – ORGANIZAREA EXPLOATĂRII AGREGATELOR ŞI INSTALAŢIILOR FOLOSITE ÎN AGRICULTURĂ
Modulul ,,Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură”
reprezintă unitatea de competenţă tehnică generală ,,Organizarea exploatării agregatelor şi
instalaţiilor folosite în agricultură” şi este constituită din agregarea şi contextualizarea
următoarelor unităţi de competenţă:
Unităţi de competenţă pentru abilităţile cheie:
Gândire critică şi rezolvare de probleme
Unităţi de competenţă generală:
Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură
Modulul ,,Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură” se
studiază în clasa a XII-a, în cadrul CDL - ului.
Programa şcolară se citeşte liniar datorită asocierii dintre competenţele individuale şi
conţinuturi.
În programa şcolară fiecărei unităţi de competenţe îi corespund competenţele individuale
formulate în Standardul de Pregătire Profesională. Atingerea competenţelor individuale (cheie,
tehnice generale, tehnice specializate) se realizează cu ajutorul conţinuturilor asociate.
Profesorul poate opta pentru folosirea activităţilor de învăţare recomandate prin programă
în vederea realizării conţinuturilor, sau îşi poate alege alte activităţi adecvate condiţiilor din
clasă.
Întrucât programa şcolară reprezintă elementul central în realizarea proiectării didactice,
trebuie lecturat cu atenţie sporită modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului
prezentat la aliniatul 1 al capitolului III - Sugestii metodologice.
Programa se utilizează în strânsă corelaţie cu Standardul de Pregătire Profesională, în
care sunt precizate criteriile de performanţă pentru dobândirea competenţelor individuale şi
probele de evaluare ale performanţelor elevului.
57
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor
Unitatea decompetenţă
Competenţe individuale
Conţinuturi tematice
4. Gândire critică şi rezolvare de probleme
15. Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură
4.1 Identifică probleme complexe
15.7. Supraveghează lucrările de întreţinere, reparare şi stocare a maşinilor şi instalaţiilor agricole
• Informaţii necesare din documente, cercetări on-line din experienţa personală şi profesională, din experienţa altor grupuri şi organizaţii în coordonarea lucrărilor de întreţinere zilnică şi periodică a maşinilor şi instalaţiilor agricole.• Modul de abordare al metodei de verificare a reparării organelor de şi ajutătoare ale maşinilor de prelucrat solul, organelor de lucru şi ajutătoare ale cultivatoarelor, organelor de lucru şi ajutătoare ale maşinilor de semănat şi plantat.• Controlul cu un grad redus de dificultate al stocării tractoarelor, plugurilor, cultivatoarelor, grapelor, tăvălugilor, maşinilor de administrat îngrăşăminte, maşinilor de semănat şi plantat, combinelor de recoltat cereale, preselor de paie în condiţii de timp şi de loc.• Caracteristici: încadrarea într-o clasă sau model de probleme similare.• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice întreţinerii, reparării şi stocării maşinilor şi instalaţiilor agricole • Modul de supraveghere a activităţii de întreţinere, reparare şi stocare a maşinilor şi instalaţiilor agricole utilizând tehnologia informaţiei
4.2 Rezolvă probleme
15.1 Supraveghează formaţiunea de lucru care exploatează agregatele pentru fertilizarea culturilor
• Locuri de muncă pe o solă organizate prin observare, consultare, măsurare şi exersare în vederea parcelării, jalonării, alegerii metodelor de deplasare şi întoarcere, marcării locurilor periculoase, utilizând resursele specifice.• Necesarul de agregate de fertilizare cu îngrăşăminte organice şi chimice stabilit în funcţie de analiza cost-beneficii, obiective, pentru obţinerea unui rezultat dezirabil. • Moduri şi metode de evaluare a calităţii uniformităţii împrăştierii materialului şi mărunţirii materialului. • Mijloace şi căi de realizare pentru respectarea normei reglate la hectar, respectării distanţei dintre două treceri.• Lucrările de fertilizare a solului realizate în ordinea din plan în timp optim . • Alternative: eşantionare, testare• Plan de dezvoltare: activităţi.• Context determinat: colaborarea cu alţi parteneri, anticipări de riscuri personale, obstacole şi efecte secundare.• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării agregatelor pentru fertilizarea solului.• Modul de supraveghere a formaţiunii de lucru în vederea exploatării agregatelor pentru fertilizarea terenului utilizând tehnologia informaţiei.
58
4.3 Evaluează rezultatele obţinute
15.2 Organizează formaţiunea de lucru care exploatează agregatele pentru pregătirea terenului
• Analiza punctelor tari şi slabe în organizarea locurilor de muncă pe o solă: parcelarea, jalonarea, alegerea metodelor de deplasare şi întoarcere, marcarea locurilor periculoase.• Controlul şi asigurarea calităţii lucrărilor de pregătire a terenului prin acceptarea sau respingerea indicatorilor de adâncime de lucru, uniformitate fundului brazdei, grad de distrugere a resturilor vegetale, grad de mărunţire şi afânare a solului, şi compararea rezultatelor obţinute cu indicatorii proiectaţi care dă satisfacţie sau insatisfacţie.• Modificări de resurse la stabilirea necesarului de maşini şi instalaţii agricole pentru pregătirea terenului: pluguri, grape, tăvălugi, freze pentru pajişti, cultivatoare pentru cultivaţie totală, combinatoare.• Contexte diferite: modificări de parametri, modificări de metodă.• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării agregatelor pentru pregătirea terenului.• Modul de organizare a formaţiunii de lucru în vederea exploatării agregatelor pentru pregătirea terenului utilizând tehnologia informaţiei.
15. Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură
15.3 Supraveghează formaţiunea de lucru care exploatează agregatele pentru înfiinţarea culturilor
• Metode de organizare a locurilor de muncă pe o solă: parcelarea, jalonarea, alegerea metodelor de deplasare şi întoarcere, marcarea locurilor periculoase.• Necesarul de tractoare, semănători şi maşini de plantat pentru înfiinţarea culturilor şi a pajiştilor semănate stabilit pentru înfiinţarea culturilor.• Controlul calităţii lucrărilor de semănat şi plantat: menţinerea corectă a distanţei între două treceri, adâncimea de îngropare a seminţelor, răsadului sau a tuberculilor, realizarea normei de semănat şi plantat reglată, realizarea distanţei între culturi pe rând, reglarea aparatelor de distribuţie, proba maşinii de semănat.• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării agregatelor pentru înfiinţarea culturilor.• Modul de supraveghere a formaţiunii de lucru în vederea exploatării agregatelor pentru înfiinţarea culturilor utilizând tehnologia informaţiei.
15.4 Organizează formaţiunea de lucru care exploatează agregatele pentru îngrijirea culturilor
• Metode de organizare locurilor de muncă pe o solă: parcelarea, jalonarea, alegerea metodelor de deplasare şi întoarcere, marcarea locurilor periculoase. • Necesarul de aparate de stropit, tractoare, agregate pentru prăşit, echipamente pentru aplicarea erbicidelor, pentru stropit şi prăfuit, rebilonat, utilaje folosite pentru irigaţii stabilit pentru îngrijirea culturilor . • Controlul calităţii lucrărilor de îngrijirea culturilor: a adâncimii de lucru, a gradului de afânare a solului, a gradului de distrugere a buruienilor, a zonei de protecţie, a normei de pesticide şi uniformitatea tratamentului.• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării agregatelor pentru îngrijirea culturilor.
59
• Modul de organizare a formaţiunii de lucru în vederea exploatării agregatelor pentru îngrijirea culturilor utilizând tehnologia informaţiei.
15.5 Coordonează formaţiunea de lucru care exploatează agregatele pentru recoltarea culturilor
• Metode de organizare locurilor de muncă pe o solă: alegerea metodelor de deplasare şi întoarcere, marcarea locurilor periculoase, amenajarea posturilor PSI.• Necesarul de maşini de recoltat cereale, porumb, cartofi, leguminoase pentru boabe stabilit pentru recoltarea culturilor.• Controlul calităţii lucrărilor de recoltarea culturilor: umiditatea lanului, reglajele maşinilor şi echipamentelor, numărului de boabe în spice, numărului de boabe sparte.• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării agregatelor pentru recoltarea culturilor.• Modul de coordonare a formaţiunii de lucru în vederea exploatării agregatelor pentru recoltarea culturilor utilizând tehnologia informaţiei.
15.6 Supraveghează utilizarea maşinilor şi instalaţiile folosite în zootehnie
• Verificări tehnice la maşini şi instalaţii zootehnice: tocători, mori, transportoare, remorci tehnologice amestecătoare, maşini de muls, maşini de tuns, instalaţii pentru evacuarea dejecţiilor.• Parametrii de microclimat din adăposturi: temperatura, umiditatea, ventilaţia.• Norme de igienă şi securitatea muncii specifice recoltării produselor animaliere.• Modul de supraveghere a maşinilor şi instalaţiilor folosite în zootehnie utilizând tehnologia informaţiei.
III. Sugestii metodologice
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi
Competenţele pentru abilităţile cheie, şi competenţele tehnice generale se formează prin
instruire practică, laborator tehnologic şi instruire teoretică.
Conţinuturile corespunzătoare competenţelor se corelează cu numărul de credite pentru
unităţile de competenţă care corespund numărului de ore din planul de învăţământ pentru cele
două tipuri de instruire. Pentru pregătirea practică la modulul ,,Organizarea exploatării
agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură” sunt alocate 132 ore care reprezintă 66 de ore
laborator tehnologic şi 66 ore instruire teoretică. Orele de laborator tehnologic se efectuează de
către profesorul de specialitate.
Prezentăm în continuare modul de parcurgere, în ordine cronologică, a conţinutului, care
de fapt reprezintă baza planificării calendaristice.
60
Nr.Crt.
Tema Instruire teoretică
Laboratortehnologic
A. Maşini şi instalaţii agricole pentru fertilizarea solului
12
12
1. Metode de organizare a locurilor de muncă 12. Necesarul de maşini şi instalaţii agricole pentru fertilizarea
solului2
3. Calitatea lucrării de fertilizarea solului 24. Tehnici de întreţinere tehnică, reparare şi stocare a
agregatelor pentru fertilizarea solului3
5. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării agregatelor pentru fertilizarea solului
2
B. Maşini şi instalaţii agricole pentru pregătirea terenului5. Necesarul de maşini şi instalaţii agricole pentru pregătirea
terenului4
6. Calitatea lucrării de pregătirea terenului 27. Tehnici de întreţinere tehnică, reparare şi stocare a
agregatelor pentru pregătirea terenului3
8. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării agregatelor pentru pregătirea terenului
2
C. Maşini şi instalaţii agricole pentru înfiinţarea culturilor
12
9. Necesarul de maşini şi instalaţii agricole pentru înfiinţarea culturilor
4
10. Calitatea lucrării de semănat şi plantat 211. Tehnici de întreţinere tehnică, reparare şi stocare a
agregatelor pentru semănat şi plantat3
12. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării agregatelor pentru înfiinţarea culturilor
1
D. Maşini şi instalaţii agricole pentru îngrijirea culturilor
6
13. Necesarul de maşini şi instalaţii agricole pentru îngrijirea culturilor
4
14. Calitatea lucrărilor de îngrijirea culturilor 215. Tehnici de întreţinere tehnică, reparare şi stocare a
agregatelor pentru îngrijirea culturilor3
16. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării agregatelor pentru îngrijirea culturilor
2
E. Maşini şi instalaţii agricole pentru recoltarea culturilor
12
17. Necesarul de maşini şi instalaţii agricole pentru recoltarea culturilor
4
18. Calitatea lucrărilor de recoltarea culturilor 219. Tehnici de întreţinere tehnică, reparare şi stocare a
agregatelor pentru recoltat culturi 4
20. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice exploatării agregatelor pentru recoltarea culturilor
2
F. Maşini şi instalaţii folosite în zootehnie
12
21. Tehnici de întreţinere tehnică şi reparare a maşinilor şi instalaţiilor zootehnice
8
22. Parametrii de microclimat din adăposturi 223. Norme de igienă şi securitatea muncii specifice recoltării
produselor animaliere2
Total 66 66
61
Numărul de ore alocat pe teme este orientativ, rămâne la latitudinea profesorului să
decidă asupra repartizării orelor în funcţie de condiţiile şi cerinţele concrete din unitatea şcolară.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare
Curriculum-ul şcolar pentru modulul ,,Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor
folosite în agricultură” se studiază în clasa a XII-a, într-un număr total de 132 ore, din care 66
laborator tehnologic şi 66 ore instruire teoretică.
Proiectarea curriculum-ului şcolar s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe
cheie şi competenţe tehnice generale.
La baza elaborării curriculum-ului a stat Standardul de Pregătire Profesională, respectiv
unitatea de competenţă ,,Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în
agricultură” cuantificată cu 1,5 credite.
Unitatea de competenţă are în structura sa nivelul, valoarea creditului, competenţe,
criterii de performanţă, condiţii de aplicabilitate şi probe de evaluare. La nivelul trei
complexitatea criteriilor de performanţă şi a condiţiilor de aplicabilitate pentru abilităţile cheie
creşte, astfel încât să asigure o integrare mai rapidă a absolvenţilor pe piaţa muncii sau să le
permită să continue pregătirea la nivel superior. De aceea abilităţile cheie, ca Gândirea critică şi
rezolvare de probleme şi Comunicarea, trebuie formate şi aprofundate, fiind importante pentru
asigurarea flexibilităţii, adaptabilităţii şi mobilităţii pe piaţa muncii.
Pentru aplicarea curriculum-ului de clasa a XII-a procesul de predare – învăţare trebuie să
fie focalizat pe formarea competenţelor cheie şi a competenţelor tehnice generale cerute de
nivelul trei, calificarea ,,tehnician agromontan”.
Utilizarea unor metode cu activitatea didactică centrată pe elev cum sunt: studiul de caz,
brainstormingul, jocul de rol, descoperirea, problematizarea, mozaicul, lucrul pe staţiuni asigură
eficientizarea procesului de învăţare şi permit contextualizarea şi agregarea competenţelor cheie
cu cele tehnice generale.
Procesul de predare – învăţare este centrat pe formarea competenţelor cheie şi a
competenţelor tehnice generale.
Pentru dobândirea competenţelor individuale cheie şi tehnice generale se impune
implicarea responsabilă atât a profesorilor cât şi a elevilor, prin folosirea unor strategii didactice
adecvate în desfăşurarea orelor care să capteze atenţia elevilor şi să-i stimuleze în procesul de
învăţare.
De aceea demersul didactic depus de profesorul de specialitate trebuie să fie focalizat
spre atingerea acestor competenţe individuale cerute de calificarea ,, tehnician agromontan”.
62
Acest deziderat se poate realiza numai printr-o proiectare riguroasă a activităţii didactice
şi folosirea celor mai adecvate metode şi mijloace de învăţământ.
Pentru eficientizarea procesului de predare – învăţare, profesorul trebuie să-şi proiecteze
din timp activitatea didactică prin elaborarea de fişe de lucru, fişe de documentare, fişe de
observaţie, probe de evaluare şi autoevaluare, prin pregătirea materialelor, aparaturii,
echipamentelor necesare precum şi a spaţiului de lucru.
Numai astfel, prin asigurarea resurselor materiale, elevii pot să dobândească cunoştinţele
şi abilităţile cerute de competenţele cheie şi competenţele tehnice generale definite.
Exemplificăm printr-o lecţie în care se vizează formarea competenţei de a supraveghea
utilizarea maşinilor şi instalaţiilor folosite în zootehnie.
Pentru aceasta sugerăm următorul scenariu didactic:
• Se organizează clasa pe echipe ( 2-3 elevi);
• Se organizează module de lucru (staţiuni) în ferma didactică;
• În fiecare staţiune de lucru se găsesc fişe de documentare ( verificările tehnice ce trebuie
executate la maşinile şi instalaţiile zootehnice din dotare), fişe de lucru (despre SDV -
urile utilizate pentru executarea verificărilor).
• Numărul staţiunilor corespunde cu numărul de maşini şi instalaţii zootehnice din dotare.
• Se organizează şi o staţiune de rezervă pentru elevii foarte buni, cu un tip de utilaj
zootehnic mai rar întâlnit.
• Echipele de elevi se rotesc astfel încât la finalul orei (orelor) fiecare echipă să fi parcurs
toate staţiunile (nu este obligatoriu staţiunea de rezervă).
• În fiecare staţiune elevii se documentează din fişa de documentare, observă şi descoperă
verificările, le diferenţiază de cele ale altor maşini şi instalaţii, rezolvă sarcinile din fişele
de lucru, solicită ajutor dacă este cazul, fac comparaţii şi bifează staţiunea parcursă într-o
fişă specială.
• În final echipele sunt solicitate să prezinte soluţiile la fişele de lucru din fiecare staţiune.
Se discută, se fac observaţii şi împreună cu profesorul se decide asupra soluţiei corecte. La
finalul activităţii elevii vor fi capabili să supravegheze utilizarea maşinilor şi instalaţiilor
folosite în zootehnie.
Metoda dominantă în acest scenariu este lucrul pe staţiuni, însoţită de observare,
descoperire, problematizare şi conversaţia euristică.
Într-o astfel de lecţie, profesorul supraveghează, îndrumă, dirijează şi intervine în
corectarea soluţiilor date de elevi, activitatea didactică fiind centrată pe elev.
63
3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare
Măsura în care se formează competenţele cheie şi competenţele tehnice generale din
Standardul de Pregătire Profesională este scoasă în evidenţă de evaluare.
Se pot utiliza metodele clasice de evaluare, dar şi cele alternative cum sunt: observarea
sistematică a elevului, investigarea, proiectul, portofoliul elevului, pentru care profesorul trebuie
să elaboreze instrumentele de evaluare.
Autoevaluarea este o metodă utilizată pentru a stimula elevii să-şi formeze şi să-şi
exprime opinii proprii.
Evaluarea formativă este esenţială pentru procesul de predare – învăţare eficient. Elevii şi
profesorii trebuie să ştie ce progrese se fac pentru atingerea competenţelor.
Evaluarea sumativă asigură dovezi pentru elevi, angajatori şi instituţii educaţionale
despre realizările unui elev în ceea ce priveşte cunoştinţele, înţelegerea şi abilităţile după criterii
definite.
Instrumentele de evaluare trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu
probele de evaluare din Standardul de Pregătire Profesională, să fie adecvate scopului urmărit şi
să permită elevilor să demonstreze că au atins Standardele de Pregătire Profesională pentru
unitatea de competenţă definită. Multitudinea de instrumente de evaluare solicită din partea
elevilor să formuleze sau să aleagă răspunsuri corecte.
Evaluarea elevilor se face numai cu dobândirea competenţelor precizate în Standardul de
Pregătire Profesională. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele
specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării.
Evaluarea implică şi probe practice, de aceea instrumentul de evaluare cel mai
recomandat este fişa de observaţie. În această fişă se bifează câte o căsuţă de fiecare dată când s-
a demonstrat buna realizare a unei sarcini. În momentul în care s-au bifat toate căsuţele,
evaluarea s-a încheiat cu succes.
Probele de evaluare pot fi orale, scrise şi practice în funcţie de cerinţele unităţii de
competenţă.
Instrumentele de evaluare se elaborează în corelaţie cu criteriile de performanţă şi
condiţiile de aplicabilitate ale competenţei individuale din Standardul de Pregătire Profesională
pentru calificarea ,,tehnician agromontan”, nivelul trei.
Exemplu:
Unitatea de competenţă: 15. Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite
în agricultură
Competenţa 15.6: Supraveghează utilizarea maşinile şi instalaţiile folosite în zootehnie
Criterii de performanţă:
64
a) Verificarea tehnică a maşinilor şi instalaţiilor zootehnice
Probă practică
1A. Efectuaţi verificarea tehnică a maşinilor şi instalaţiilor zootehnice.
Nr.Crt.
Verificarea tehnică a maşinilor şi instalaţiilor zootehnice Evaluator Data
1. Efectuaţi verificarea tehnică a tocătorii 2. Efectuaţi verificarea tehnică a morii 3. Efectuaţi verificarea tehnică a transportorului 4. Efectuaţi verificarea tehnică a remorcii tehnologice amestecătoare5. Efectuaţi verificarea tehnică a instalaţiei de muls 6. Efectuaţi verificarea tehnică a maşinii de tuns 7. Efectuaţi verificarea tehnică a instalaţiei pentru evacuarea dejecţiilor
Fişă de observare
Numele candidatului:
Numele evaluatorului:
Titlul unităţii: 15. Organizarea exploatării agregatelor şi instalaţiilor folosite în agricultură
Competenţa : 15.6. Supraveghează utilizarea maşinilor şi instalaţiilor folosite în zootehnie
Criteriul de performanţă: b) Verificarea tehnică a maşinilor şi instalaţiilor zootehnice
Nr.Crt.
Efectuarea verificării tehnice a tocătorii Evaluator Data
1. Verificarea strângerii şi asigurării şuruburilor şi piuliţelor2. Verificarea reglării distanţei dintre cuţite şi contracuţite 3. Verificarea reglării întinderii curelelor trapezoidale4. Controlarea montării apărătorilor transmisiilor cu lanţ şi cu curele
trapezoidale 5. Verificarea curăţării gresoarelor şi ungerea maşinii6. Verificarea funcţionării în gol a maşinii şi echilibrarea dinamică.7. Respectarea normelor de igienă şi securitate a muncii specifice
lucrării8. Verificarea calităţii lucrărilor executate9. Abilităţi probate în realizarea operaţiilor
NOTĂ: Acest model de fişă de observaţie se adaptează pentru oricare lucrare practică
b) Verificarea parametrilor de microclimat din adăposturi
Probă scrisă
1B. Măsuraţi valorile temperaturii şi umidităţii din adăpost şi interpretaţi rezultatele:
Nr.Crt.
Parametrii de microclimat
Valoristandard
Valorimăsurate
Interpretare rezultate
Evaluator Data
1. Temperatura 2. Umiditatea
65
Probă scrisă
2B. Descrieţi tipurile de ventilaţie ce se utilizează în adăposturile de animale:
Nr.Crt.
Tipuri de ventilaţie Descriere Evaluator Data
1. Ventilaţia naturală2. Ventilaţie artificială
c) Respectarea normelor de protecţia muncii specifice recoltării produselor animaliere.
Probă practică
1C. Identificaţi 5 norme de protecţia muncii specifice maşinilor şi instalaţiilor pentru recoltarea produselor
animaliere .
Nr.Crt.
Norme specifice la recoltarea produselor animaliere
Evaluator Data
1.2.3.4.5.
66
Nivel 3 TEHNICIAN AGROMONTANClasa a XII-a TABEL DE CORELARE A MODULELOR
Nr.Crt.
TC PC CDLM1 M2 M3 M4 M5 M6 M7
T LT T LT T LT T LT LT IP LT T LT
SE
M. I
1|||||||||||
14
←—
——
1 o
ră /
săpt
ămân
ă x
33 s
ăptă
mân
i = 3
3 or
e / a
n —
——
→
←—
——
——
— 1
2 zi
le x
6 o
re /
zi =
72
ore
/ an
——
——
——
—→
←—
——
1 o
ră /
săpt
ămân
ă x
33 s
ăptă
mân
i = 3
3 or
e / a
n —
——
→
←—
——
——
— 7
zil
e x
6 or
e / z
i = 4
2 or
e / a
n —
——
——
——
→
←—
——
1 o
ră /
săpt
ămân
ă x
33 s
ăptă
mân
i = 3
3 or
e / a
n —
——
→
←—
——
——
— 1
1 zi
le x
6 o
re /
zi =
66
ore
/ an
——
——
——
—→
←—
——
1 o
ră /
săpt
ămân
ă x
33 s
ăptă
mân
i = 3
3 or
e / a
n —
——
→
←—
——
——
— 3
zil
e x
6 or
e / z
i = 1
8 or
e / a
n —
——
——
——
→
5 zi
le x
6 o
re /
zi =
30
ore
/ sem
3 zi
le x
6 o
re /
zi =
18
ore
/ sem
2 zi
le x
6 o
re /
zi =
12
ore
/ sem
←—
——
2 o
re /
săpt
ămân
ă x
33 s
ăptă
mân
i = 6
6 or
e / a
n —
——
→
←—
——
——
— 1
1 zi
le x
6 o
re /
zi =
66
ore
/ an
——
——
——
—→
SE
M. I
I
15|||||||||||
37
5 zi
le x
6 o
re /
zi =
30
ore
/ sem
2 zi
le x
6 o
re /
zi =
12
ore
/ sem
3 zi
le x
6 o
re /
zi =
18
ore
/ sem
67