-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
1/90
Cooperarea statelor in cadrul organizatiilor regionale europene
Cuprins
Cap. I Consideratii generale privind organizatiile
1. Notiuni generale
2. Natiunea si clasificarea organizatiilor internationale
3. Dreptul organizatiilor internationale
4. Personalitatea juridica a organiaztiilor internationale.Privilegii si imunitati
5. Competente ale organizatiilor internationale
Cap. II Organizatii regionale europene:Uniunea Europeana
1. Europa si constructia comunitara
1.1 Premisele creerii comunitatilor europene
1.2 Creearea C.E.E.A. si C.E.C.A.
1.3 Evolutia constructiei comunitare
1.3.1 Cresterea numarului statelor membre ale comunitatilor
1.3.2 Perfectionarea institutionala
Actul Unic European
Tratatul de la Moastrich privind Uniunea Europeana
Acordul Schengen
Tratatul de la Amsterdam
2. Izvoare ale dreptului comunitar
2.1 Tratatele institutive si midificatoare izvoare primare
2.2 Izvoarele derivate
2.3 Norme de drep care provin din angajamentele externe ale comunitatilor
2.4 Izvoare complementare2.5 Izvoare nescrise
3. Caracteristici ale comunitatilor europene si ale dreptului comunitar
3.1 Asociatii economice integrate
3.2 Organizatii internationale
3.3 Structura institutionala proprie
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
2/90
3.4 Principiile generale privind competentele comunitatilor europene
3.5 Caracteristicile dreptului comunitar european
4. Institutiile Uniunii Europene
4.1 Principiile care genereaza activitatea institutiilor
4.2 Institutiile Uniuni Europene
4.2.1 Consiliul
4.2.2.Comisia Europeana
4.2.3 Parlamentul European
4.2.4 Consiliul European
4.2.5 Curtea de Justitie si Tribunalul de Prima Instanta
4.2.6 Curtea de Conturi
4.2.7 Alte institutii
5. Perspective ale extinderii U.E. Programe de sprijinire a tarilor candidate
Cap III Consiliul Europei
1. Origini, puncte de reper
2. Comparatia si scopul Consiliului Europei
3. Sistemul organismelor Consiliului Europei
3.1 Comitetul Ministrilor
3.2 Adunarea Parlamentarilor
3.3 Congresul Puterilor Locala si Regionale din Europa
3.4 Curtea Europeana a Drepturilor Omului
3.5 Secretariatul
4. Europa prin intermediul asociatiilor sale
5. Coeziunea democratica,sociala,culturala si calitatea vietii
6. Cooperarea juridica
7. Consiliul Europei in Europa Centrala si de Est
8. Romania si Consiliul Europei
Cap IV Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa
1. Institutii si structuri operationale in cadrul O.S.C.E.
2. Organisme de decizie si negociere in cadrul O.S.C.E.
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
3/90
3. Mecanisme, instrumente si procedeuri de rezolvare a conflictelor
4. Dimensiunea economica a O.S.C.E.
5. Relatiile intre O.S.C.E. si celelate organisme si institutii internationale
Cooperarea statelor in cadrul organizatiilor internationale
europene
Cap. I Consideratii generale privind organizatiile
1.1. Notiuni generale
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
4/90
Ideea infiintarii onor organizatii internationale, ca forme institutionalizate ale
colaborarii internationale este veche si a aparut in diferite parti ale lumii. In Europa
aceasta idee a aparut ca expresie a preocuparilor pentru evitarea razboaielor si
asigurarea pacii, comunitatea internationala de dupa cel de-al II lea Razboi Mondial
fiind formata din state independente si un numar mare de organizatii internationale
guvernamentale si neguvernamentale. In decursul secolelor diferiti ganditori si oameni
politici au elaborat proiecte referitoare la creearea unor organizatii internationale. In
secolele XVII si XVIII au fost elaborate mai multe asemenea proiecte, dar abea in
secolul al XIX-lea au aparut in Europa primele organizatii internationale. Acestea au
fost limitate la anumite domenii ale relatiilor dintre state. Astfel in 1815 au luat fiinta
comisiile permanente pentru Rhin si in 1856 pentru Dunare. De asemenea au fost
create organizatii internationale cu vocatie de universalitate, in domeniul tehnic, ca de
exemplu Uniunea Telegrafica Internationala (18 ) si Uniunea Postala Universala
(1874, 1878).
In secolul XX a fost creata prima organizatie internationala pentru apararea
pacii Societatea Natiunilor. Creatain 1919, dupa Primul Razboi Mondial, Societatea
Natiunilor a fost deschisa tuturor statelor din comunitatea internationala si a fost
predecesoarea actualei Organizatii a Natiunilor Unite.
In decursul deceniilor alaturi de organizatiile internationale cu vocatie de
universalitate au aparut si organizatii regionale, create de statele dintr-o anumita
regiune geografica. Cooperarea internationala s-a amplificat dupa cel de-al doilea
Razboi Mondial ceea ce a condus la aparitia a numeroase organizatii internationale
guvernamentale si neguvernamentale.
Organizatiile internationale guvernamentale constituie un cadru propice pentru
stabilirea si dezvoltarea relatiilor dintre statele membre. Aceste organizatii participa, in
nume propriu, la relatiile internationale si au calitatea de subiect de drept international
public, derivat si limitat. Participare la relatiile internationale si a altor entitati decat
statele a fost confirmata e Curtea de Justitie Internationala prin Avizul consultativ
din 11 aprilie 1949, in care se face precizarea: dezvoltarea dreptului international, in
cursul istoriei sale a fost influentata de exigentele vietii internationale iar cresterea
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
5/90
activitatilor colective ale statelor au facut sa apara cazuri de actiuni pe plan
international din partea unor entitati care nu sunt state.
Cresterea numarului organizatiilor internationale in perioada de dupa cel de-al
doilea Razboi Mondial este expresia aparitiei si dezvoltarii procesului de
interdependenta dintre state si popoare precum si a spiritului de solidaritate umana pe
plan international.
1.2 Natiunea si clasificarea organizatiilor internationale
In literatura de specialitate se constata o mare varietate de definitii date
organizatiilor internationale.
Dictionarul de terminolgie de dreot international, sub redactia lui Y. Basde???t,
defineste organizatia internationala ca fiind colectivitate comuna din state sau alte
comunitati, care nu apartin aceluiasi stat, urmarind un interes comun prin intermediul
organelor sale . Y. Charpentier da urmatoarea definitie: o organizatie internationala
este o asociatie de state suverane urmarind un scop comun prin intermediul organelor
care ii sunt proprii .
O definitie mai ampla este data de Grigore Geamanu: organizatiile
internationale reprezinta forme de coordonare a colaborarii internationale in diferite
domenii, pentru care statele au creat un anumit cadru juridico
organizatoric(institutional) prin adoptarea unui statut elaborat de comun acord, in care
se prevad obiectul si scopurile organiozatiiei, organele si functiile lor, necesare
realizarii obiectivelor urmarite.
Definitia juridica a organizatiilor internationale guvernamentale se gaseste in
Conventia internationala privind reprezentarea statelor pe langa organizatiile
internationale interguvernamentale in 1075. Conventia precizeaza ca prin organizatie
internationala se intelege o asociatie de state constituita printr-un tratat, datata cu o
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
6/90
constitutie si organe comune si avand personalitate juridica distincta de cea a statelor
membre. (art.1 pct.a)
In general principalele elemente care definesc o organizatie internationala
guvernamentala sunt:
- in general, o organizatie internationala este o asociatie de state suverane, cu
unele exceptii (cazul comunitatilor europene). Prin aceasta, ea se
deosebeaste de diferite grupari private sau inteprinderile internationale,
precum si de statul federal.
- organizatia internationala guvernamentala ia nastere pe baza acordului de
vointa a statelor fondatoare, ceea ce isi gaseste expresia in tratatul incheioat
intre ele, care devine statutul organizatiei. Acest tratat este supus normelor
dreptului tratatelor din dreptul international public si poarta diferite
denumiri: pact, carta, constitutie, statut.
- statutul organizatiei internationale prevede mijloacele prin care se
realizeaza scopurile sale. Acestea sunt obligatiile asumate de statele
membre fata de rganizatie si organele organizatiei, care au competenta si
vointa proprie functionala.
- organizatia internationala guvernamentala este o forma institutionalizata a
colaboararii dintre state cu caracter permanent. Acest caracter permanent
rezulta din statutul organizatiei care este in general un tratat international
fara termen.
- organizatia internationala guvernamentala este subiect de drept
interrnational public derivat si limitat. Este subiect derivat deoarece ea este
creatia altor subiecte de drept international public si anume statele. Este
subiect limitat ca urmare a faptului ca actiunile ei in cadrul relatiilor
internationale sunt limitate de prevederile statutului organizatiei.
Clasificarea organizatiilor internationale se poate face dupa mai multe criterii:
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
7/90
Dupa aria de cuprindere a statelor din comunitatea internationala, organizatiile
internationale se impart in organizatii cu vocatie de universalitate care sunt deschise
tuturor statelor de exemplu O.N.U, si organizatii regionale: Organizatia Statelor
Americane, Organizatia Unitatii Africane.
Dupa obiectivele urmarite distingem intre organizatii cu vocatie generala care
pot dezbate probleme ale relatiilor dintre state si organizatii cu vocatie limitata,
respectiv speciala de exemplu institutiile specializate ale O.N.U. care se ocupa de
colaborarea internationala dintr-un anumit domeniu.
Din punct de vedere al calitatii membrilor, organizatiile internationale pot fi
clasificate in guvernamentale si neguvernamentale.
Dupa posibilitatea de participare la organizatiile internationaleele se impart in
organizatii deschise la care pot participa toate statele sau alte entitati din comunitatea
internationala si organizatii inchise la care participa numai statele fondatoare.
Dupa obiectul lor organizatiile se impart in organizatii economice, politice,
culturale, stiintifice, militare.
1.3 Dreptul organizatiilor internationale
Cresterea numerica a organizatiilor internationale si a activitatii lor au
determinat aparitia si dezvoltarea unui drept nou, in cadrul dreptului international
public, dreptul organizatiilor internationale. Normele dreptului organizatiilor
internationale sunt cuprinse in actele constitutive ale organizatiilor internationale
guvernamentale, ceea ce constituie dreptul lor originar, precum si in actele adoptate de
organele acestor organizatii si care reprezinta dreptul lor derivat. Aceste norme
reglementeaza functionarea si activitatea organizatiei, raporturile intre organizatie si
statele membre precum si raporturile cu statele membre, sau cu alte organizatii
internationale.
In dreptul organizatiilor internationale se constata o structurare ierarhica a
normelor sale mai pronuntata decat in dreptul international public. Aceasta ierarhizare
a dreptului organizatiilor internationale prezinta doua aspecte principale:
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
8/90
- superioritatea actului constitutiv al organizatiei fata de celelalte norme care
guverneaza activitatea organizatiei. Normele cuprinse in statutul
organizatiei internationale formeaza dreptul ei constitutional, denumit si
dreptul originar al organizatiei.
- subordonarea dreptului derivat al organizatiei internationale fata de dreptul
ei originar.
Principiul general al dreptului organizatiilor internationale este ca statutul lor
stabileste si distribuie competenta instituita, fiind produsul vointei statelor fondatoare,
exprimat in statutul organizatiei. Organizatiile internationale guvernamentale sunt
subiecte de drept international public, derivate si secundare in raport cu statele; ele pot
sa-si exercite competentele numai in limitele prevazute de statutul lor, iar organele
proprii nu-si pot depasi competentele fara ca actele respective ale acestor organe sa fie
atinse de nulitate, ca urmare a incompetentei lor.
Dupa cum am mentionat mai sus, dreptul organizatiilor internationale se
compune din doua parti principale: dreptul originar al organizatiei internationale si
dreptul derivat al acesteia.
1. Dreptul originar al oragnizatiei internationale este format din normele
cuprinse in actul sau constitutiv(statut) care are o dubla natura: este un tratat
international fiind expresia acordului de viata dintre statele fondatoare ale organizatieisi aceea de statut al organizatiei(constitutia ei) . Prin aceasta natura dubla, statutele
organizatiilor internationale guvernamentale se deosebesc de celelalte tratate
internationale. De asemenea, unele statute ai intaietate fata de celelalte tratate incheiate
de membrii organizatiei(de exemplu carta O.N.U.).
In general statutele organizatiilor internationale cuprind urmatoarele prevederi
mai importante:
- scopurile organizatiei, care definesc principalele directii de activitate ale ei.
Alaturi de scopurile specifice fiecarei organizatii, acestea au si scopuri
comune cum sunt apararea pacii si securitatii internationale, asigurarea
libertatii si progresului pentru toate statele si popoarele etc.
- principiile care guverneaza activitatea organizatiei. Acestea cuprind
principiile fundamentale ale dreptului international public si principiile
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
9/90
specifice ale organizatiei care sunt obligatorii si trebuie sa fie respectate
atat de organizatia respectiva cat si de membrii sai.
- statutul organizatiei reglementeaza procedura de primire a membrilor si
categoriile acestora. In general, membrii organizatiilor internationale se
impart in urmatoarele categorii: membrii fondatori, membrii primiti ulterior
constituirii, membrii asociati si cei invitati.
- statutul stabileste structura organelor organizatiei, functiile si puterile lor.
Organele organizatiilor internationale se impart in doua categorii: organele
principale si organele subsidiare. O structura organizatorica speciala o au
institutiile specializate ale O.N.U. care au trei organe principale: un organ
reprezentativ(adunare sau conferinta), organul executiv si secretariatul. Prin
functiile si puterile conferite organizatiei internationale i se asigura o
anumita autonomie functionala in cazul relatiilor internationale. Datorita
acestei autonomii, organizatia internationala poate incheia sau participa la
anumite tratate internationale si sa exercite dreptul de legatie activa si
pasiva. ??? prin statutul organizatiei se stabileste: regulile referitoare la
procedura de lucru a organelor ei si actele pe care aceste organe le pot
adopta, precum si ??????? acestor acte acte obligatorii sau numai
recomandari.- statutul organizatiei internationale stipuleaza sanctiunile ce pot fi aplicate
membrilor. El mai reglementeaza modalitatile de modificare a sa prin
amendamente sau revizuirea sa si conditiile de recrutare a functionarilor
organizatiei precum si indatorarile acestora.
2. Dreptul derivat al organizatiilor internationale guvernamentale este
constituit din ansamblul normelor juridice ??????? de la organele organizatiei, prin
care se reglementeaza activitatea acestor organe, a functionarilor organizatiei, si in
mod conditionat, activitatea statelor membre. Acest drept al organizatiei internationale
este denumit dreptul ei intern.
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
10/90
Dreptul derivat este subordonat dreptului originar al organizatiei, care ii da
legitimitate si constituie fundamentul sau juridic. De asemenea el este subordonat
ordinii juridice internationale.
Un aspect special al dreptului derivat al organizatiilor internationale
guvernamentale este controlul legalitatii sale. Pana in prezent nu exista organizat un
control extern al acestei legalitati a dreptului derivat prin judecatori sau arbitrii
internationali. Aceasta situatie a fost confirmata de Curtea Internationala de Justitie cu
ocazia dezbaterii Afacerii Namibia in anul 1971, cand ea a precizat: este evident
ca Curtea nu are puterea de a controla judiciar, nici ca instanta de apel, deciziile
adoptate de organele O.N.U..
In practica organizatiilor internationale s-a incetatenit regula ca insasi organele
statuteaza asupra competentei lor. In unele organizatii internationale s-a constituit un
control intern al legalitatii actelor organelor lor, sau chiar un control jurisdictional
pentru anumite acte ale organizatiei, cum este cazul Tribunalului administrativ al
O.N.U.
Un caz special il constituie Uniunea Europeana, in cadrul careia a fost instituit
si organizat un sistem de control jurisdictional asupra actelor doptate de unele organe
comunitare. In temeiul prevederilor Tratatului de la Roma(1957), Curtea de justitie
comunitara este competenta sa controleze legalitatea actelor Consiliului Ministerial si
ale Comisiei executive(art. 173).
Dreptul derivat al organizatiilor guvernamentale internationale se dezvolta ca
urmare a activitatii acestora, respectiv a organelor.
1.4 Personalitatea juridica a organizatiei internationale. Privilegii si imunitati ale
organizatiilor internationale
Personalitatea juridica a organizatiei internationale imbraca un dublu aspect:
- personalitatea juridica a organizatiei internationale guvernamentala in
ordinea juridica interna a statelor membre.
- personalitatea juridica a organizatiei in ordinea juridica internationala,
care reprezinta aspectul ei cel mai important.
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
11/90
Personalitatea juridica a unei organizatii internationale in ordinea juridica a
statelor membre este conditionata de faptul ca ea isi exercita activitatile pe teritoriul
statelor membre. Organizatiile internationale nu dispun de teritoriu propriu. Aceasta
personalitate a organizatiei internationale este reglementata prin conventiile referitoare
la privilegiile si imunitatile sale pe teritoriul statelor membre si prin legislatia interna a
acestor state.
In literatura de specialitate, personalitatea juridica internationala a
organizatiilor internationale a constituit o problema controversata. Ea a fost
recunoscuta Societatii Natiunilor in perioada interbelica iar dupa cel de-al doilea
Razboi Mondial este consacrata de dreptul international public prin recunoasterea
organizatiilor internationale guvernamentale ca subiecte de drept international public.
Aceasta personalitate juridica a organizatiei internationale guvernamentale are
doua caracteristici esentiale: a) se bazeaza pe principiul specialitatii, care inseamna ca
organizatia isi poate exercita capacitatea sa juridica numai in limitele statutului ei si b)
personalitatea juridica internationala a organizatiiei este de natura functionala.
Continutul acestei personalitati a organizatiei este determinat de calitatea ei de subiect
de drept international.
In temeiul acestei calitati, actele adoptate de organele organizatiei
internationale ii sunt imputabile in mod direct. De asemenea ea are capacitatea de a
exercita anumite drepturi in relatiile internationale si de a-si asuma obligatii
internationale. Ea poate incheia tratate cu statele membre, cu celelalte state sau cu alte
organizatii internationale, are dreptul de legatie activa de a trimite misiuni pe langa
state sau alte organizatii si de legatie pasiva.
Organizatiile internationale beneficiaza de autonomie financiara, avand un
buget propriu.
Statutul jurid al organizatiei internationale este stabilit prin acordul de sediu
incheiat de ea cu statul gazda,completat, uneori, prin legislatia interna a acestuia.
Acordul de sediu incheiat cu statul gazda reglementeaza in primul rand regimul
juridic al cladirilor in care functioneaza organizatia.
In stabilirea statutului juridic international al organizatiei internationale un rol
important il au conventiile referitoare la privilegiile si imunitatile ei(de exemplu
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
12/90
Conventia generala asupra privilegiilor si imunitatilor Natiunilor Unite din 1946 si
Conventia asupra privilegiilor si imunitatilor institutiilor specializate din 1947)
precum si acordurile de sediu si unele acte constitutive ale organiatiilor internationale.
Privilegiile si imunitatile organizatiilor internationale se impart in doua mari
categorii: privilegii si imunitati ale organizatiilor internationale si privilegii si
imunitati ale functionarilor acestor organizatii.
1. Privilegiile si imunitatile organizatiei internationale sunt urmatoarele:
- inviolabilitatea localurilor organizatiei internationale prin care se
urmareste protejarea demnitatii si libertatii organizatiei. Datorita acestei
inviolabilitati, autoritatile statului de resedinta a organizatiei
internationale nu au dreptul de a patrunde in localurile organizatiei, fara
aprobarea directorului ei sau a secretarului general. De asemenea,
localurile organizatiei internationale nu trebuie sa fie folosite drept
refugiu pentru persoanle urmarite de autoritatile statului de resedinta.
Nu se admite autorizarea sau acordarea azilului diplomatic in aceste
locuri, iar in cazul cand o persoana urmarita de autoritatile statului de
resedinta se refugiaza in localul unei organizatii internationale, ea
trebuie sa fie predata autoritatilor respective.ordinea si securitatea in
localurile organizatiei internationale si in perimetrul aferent lor seasigura de catre organele organizatiei.
- bunurile si averea organizatiei internationale, ca si cladirile ei, nu pot
face obiectul unor rechizitionari din partea statului de resedinta.
- organizatia internationala beneficiaza si de imunitatea de jurisdictie,
adica organizatia nu poate fi urmarita pentru actele sale in fata
tribunalelor statului de resedinta.
- arhiva organizatiei internationale este inviolabila, oriunde s-ar afla.
- organizatia internationala se bucura si de facilitati in domeniul
comunicatiilor. Statul de resedinta trebuie sa asigure organizatiei
comnunicatii fara control din partea sa si cat mai repede. Totodata,
organizatia poate folosi comnunicatii cifrate, precum si valiza
diplomatica.
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
13/90
- organizatiile internationale mai beneficiaza de privilaegii financiare,
fiscale si vamale. Organizatia are dreptul de a detine facturi si de a
efectua transferuri de devize straine, scutite de taxe. Organizatia
internationala este scutita de impozite directe si indirecte, care se
percep in statutul de resedinta.
2. Privilegile si imunitatile functionarilor organizatiei se refera la o categorie
de persoane numeroasa. Functionarii internationali beneficiaza de acest statut special
pentru a li se asigura cele mai bune conditii de munca si o cat mai mare eficacitate. De
asemenea, prin acest statut special al lor se ?????teaza independenta functionarului
international fata de statul sau, statul gazda si fata de celelalte state.
Prin functionar international se intelege persoane care exercita, in mod exclusiv
si continuu, o functie publica oficiala in serviciul unei organizatii internationale si este
supusa unui regim juridic international.
Statutul functionarului international este reglementat de statutul organizatiei
internationale. Astfel Carta O.N.U. precizeaza criteriile de recrutare a functionarilor
O.N.U. si principiul independentei lor art. 100 si 101. In general, recrutarea
functionarilor internationali se face pe baza urmatoarelor criterii: competenta, inalte
caliatti in munca, integritate morala si criteriul geografic. In activitatea lor, functionarii
internationali trebuie sa respecte principiul independentei, care este consacrat in celemai multe statute ale organizatiilor internationale.
Functionarul international beneficiaza de inviolabilitatea persoanei sale, de
imunitatea de jurisdictie fata de tribunalele statelor, pentru actele sale oficiale.
Imunitatea de jurisdictie a functionarului international poate fi ridicata de catre
organizatia sa. Functionarul intyernational mai beneficiaza de scutirea de impozit pe
salariu.
1.5 Competentele organizatiei internationale
Competentele organizatiei internationale sunt stabilite de catre statul lor,
acestea putand fi grupate in trei mari categorii:
- competenta normativa
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
14/90
- competenta orperationala
- competenta de control si sanctiune
Competenta normativa a organizatiei internationale cuprinde puterea ei de auto
reglare, in temeiul careia organele sale isi elaboreaza regulamentele de functionare.
Organul cel mai reprezentativ al organizatiei poate fi competent sa adopte
reglementari valabile pentru intreaga ei activitate. Competenta normativa isi gaseste
expresia in regulile adoptate de organele organizatiei internationale, prin care se
asigura un minim de uniformitate in activitatea lor si a membrilor lor.
Statele membre ale organizatiei internationale pot sa accepte reglementarile lor,
cu sau fara rezerve, sau sa le respinga in temeiul suveranitatii lor si a caracterului
interstatal al organizatiei.
Competenta operationala a organizatiei internationale are un aspect variat, ceea
ce decurge din scopurile organizatiei. Aceasta competenta cuprinde totalitatea
puterilor de actiune ale organizatiei internationale altele decat cele normative. Ea
consta, in special, din acordarea de ajutoare statelor membre de natura economica,
financiara,administrativa etc.
Competenta de control si sanctiune a organizatiei internationale este
reglementata de statutul ei si de alte acte ale organizatiei. Competenta de control
consta in dreptul pe care il are organizatia de a solicita statelor membre sa-i prezinterapoarte periodice si din obligatia acestor state de a prezenta rapoartele solicitate. Prin
aceste rapoarte, statele comunica organizatiei felul in care ele isi indeplinesc
obligatiile statutare sau cele conventionale. Statutul organizatiei internationale
reglementeaza si competenta ei de a sanctiona statele membre. De exemplu Carta
O.N.U. prevede doua sanctiuni aplicate membrilor sai: suspendarea calitaii de membru
al organizatiei si excluderea din organizatie.
Dreptul organizatiilor internationale reglementeaza si statutul reprezentantelor
statelor membre pe langa organizatiile internationale. Aceste reprezentante
diplomatice sunt acreditate de statul lor pe langa o organizatie internationala din care
face parte acest stat. Ele actioneaza pe baza instructiunilor primite din partea statului
pe care il reprezinta pe langa organizatia internationala. Aceste reprezentante poarta
denumirea de misiuni permanente. Statutul misiunilor permanente ale statelor
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
15/90
acreditate pe langa o organizatie internationala este reglementat in general prin
Conventia asupra reprezentarii statelor in relatiile lor cu organizatiile internationale
cu caracter de universalitate din 1975. Acreditarea de misiuni permanente ale statelor
membre pe langa o organiaztie internationala este posibila numai daca regulile
organizatiei respective permit acest lucru. In temeiul Conventiei din 1975, misiunea
diplomatica permanenta a unui stat pe langa o organizatie internationala beneficiaza de
urmatoarele imunitati si privilegii: inviolabilitatea sediului ei, a bunurilor si arhivei:
inviolabilitatea corespondentei avand dreptul la corespondenta cifrata si la valiza
diplomatica precum si de scutirea de impozite, taxe, taxe vamale si control vamal.
Personalul misiunii permanente beneficiaza de inviolabilitatea persoanei lor, de
imunitatea de jurisdictie penala, civila si administrativa si de scutirea de impozite, taxe
si control vamal.
Misiuni permanente pe langa o organizatie internationala pot fi acreditate nu
numai de statele membre ci si de celelalte state sau chiar de miscari de eliberare
nationala care au fost admise de organizatie. In acest caz misiunea permanenta are
statut de observator.
Statutul de resedinta al organizatiei internationale are obligatia juridica de a
respecta statutul misiunilor permanente acreditate pe langa organizatia internationala,
de asemenea trebuie sa asigure statelor participante la activitatea unei organizatii
internationale, accesul liber la sediul ei, indiferent daca intre cele doua state exista sau
nu relatii diplomatice.
Raspunderea internationala a organizatiilor internationale. Organizatiile
internationale guvernamentale, in temeiul personalitatii lor juridice sunt nu numai
titulare de drepturi ci si de obligatii internationale care ii revin din prevederile
statutului si din alte acte internationale la care este parte.
Principala obligatie care ii revine unei organizaii internationale este ca in
activitatea ei sa respecte dreptul international public si celelalte indatoriri asumate de
ea prin tratate internationale. Orice actiune sau omisiune a unei organizatii
internationale contrara obligatiilor sale asumate constituie o fapta ilicita si angajeaza
raspunderea internationala a organizatiei. De asemenea activitatea care implica
elemente de risc si prin care s-au produs daune altor state sau organizatii.
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
16/90
Pana in prezent nu s-au codificat normele de drept international public
referitoare la raspunderea internationala a organizatiilor insa reglementari partiale sunt
prezente in unele tratate si conventii cum sunt Conventia privind raspunderea
internationala pentru daunele provocate de obiecte spatiale din 1972 si Tratatul de
costituire a Comunitatii Economice Europene (1957).
Doctrina de drept international public recunoaste aptitudinea generala
organizatiilor guvernametale internationale de a raspunde pentru faptele lor.
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
17/90
Cap. II Organizatii regionale europene. Uniunea Europeana
1. Europa si constructia comunitara
1.1 Premisele crearii comunitatilor europene
Ideea realizarii unei cooperari mai stranse intre statele europene ca premisa
pentru realizarea unei unitati a lor este veche in gandirea europeana. Inca din perioada
interbelica a existat un proiect propus de R. C. Kalergi de creare a unei Europe
federale pe baza renuntarii la suveranitate de catre state. Acest proiect a avut ecou in
gandirea europeana si afost sustinut de catre miscarea Uniunea Pan Europeana
condusa de Aristide Briand. Proiectul Pan European a fost sortit esecului datorita
ascensiunii lui A. Hitler si a politicii sale bazata pe forta, violenta si vointa
unilaterala1. Acest proiect ramane totusi important prin faptul ca a avansat idei si
1 V. Marcu
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
18/90
termeni deveniti uzuali in limbajul actual al comunitatilor europene: piata comuna ,
uniunue vamala , circulatia marfurilor, capitalurilor si persoanelor .
Perioada urmatoare celui de-al doilea razboi mondial a marcat trecerea de la
proiecte la realizarea efectiva a ideii de uniune europeana. Congresul de la Mantreux
in august 1947 a reprezentat primul congres al federatiilor europene, unde au fost
propuse sase principii pe baza carora sa se formeze viitoarea federatie2, si a fost
adoptat proiectul Statelor Generale ale Europei. Pe de alta parte Winston Churchil in
discursul de la Zricha avansat ideea constituirii unor State Unite ale Europei si
organizarea unui congres pentru o Europa unita.
Pornind de la aceste doua initiative una federala si una unionista se organiaeaza
intre 7 10 mai 1948 Congresul de la Haga. Dezbaterile au fost marcate de conflicte
intre tendintele unioniste1 si cele federale pe de o parte, iar pe de alta parte federalistii
continentali se divizau din punct de vedere al metodelor de punere in aplicare al
proiectului. Ca urmare a acestui congres a luat fiinta insa Miscarea Europeana care
avea ca presedinti de onoare pe W. Churchil, De Gasperi, Candenhove Kalergi,
Henry Sp??k, K. Aden??er si R. Schumann. Aceasta miscare a reprezentat un punct de
presiune asupra unor guverne si parlamente nationale, in final sustinand initiativa
Mannet - Schumann care se afla la originea comunitatilor europene.
Integrarea statelor europene este apreciata de oamenii politici, ca si de
doctrinari, ca o modalitate de evitare a unui nou razboi pe acest continent si de aparare
comuna a acestor state in fata unui astfel de pericol2; pornind de la aceasta idee crearea
comunitatilor europene nu poate fi inteleasa decat in contextul politic international de
dupa cel; de-al doilea razboi mondial, cand in Europa au aparut trei categorii de
organizatii internationale: militare U.E.O.(17 martie 1948), NATO (1949 prin
Tratatul de la Washington) economice reprezentata de Comisia Europeana pentru
Europa a O.N.U. si O.E.C.E. constituita in vederea gestionarii ajutorului oferit de
S.U.A. in cadrul planului Marshall si politice reprezentate de Consiliul Europei (5
mai 1949) care isi avea originea in Congresul de la Haga 1948.
2 M. Niciu
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
19/90
Primele demersuri in scopul realiazrii unei noi unitati europene au fost realizate
de Jean Mannet. Acesta a propus ca productia de otel si carbune din Franta si
Germania sa fie administrata de catre un organism supranational.
Planul pentru Comunitatea Europeana a carbunelui si otelului a fost anuntat la 9 mai
1950 de catre ministrul de externe al Frantei R. Schumann (de atunci ziua de 9 mai a
devenit ziua europeana, fiind sarbatorita in fiecare an). Planul Schumann , menit
sa evite o noua conflagratie mondiala punand ramurile de baza ale industriei de
armament sub control international prin intermediul unui tratat industrial a constituit
primul pas pe calea construirii Europei.
La 10 iunie 1950 incep negocieri la Paris iar la 18 aprilie 1951se semneaza
Tratatul de la Paris prin care se instituie Comunitatea Economica a Carbunelui si
Otelului (CECA), care a intrat in vigoare la 25 iulie 1952. El reunea sase state
europene Franta, Germania, Italia, Beligia, Olanda si Luxemburg intrucat Marea
Britanie nu a acceptat principiul renuntarii la unele prerogative ale suveranitatii,
acceptand doar relatii de colaborare cu comunitatea. Tratatul ramanea deschis spre
aderare si altor state.
Prin acest tratat se urmareau si obiective politice, in unele lucrari, el
reprezentand materializarea ideii de construire a Europei politice pornind de la
construirea unei Europe economice1. Ratiunile politice aveau in vedere teama Frantei
fata de Germania, prin acest tratat, orice stare beligeranta intre cele doua tari devenind
imposibila. Desi era vorba despre o piata comuna sectoriala ea crea un precedent
institutional de o importanta deosebita. Prin acest tratat se creau patru organe ale
comunitatii:
- Inalta Autoritat, organ international care era insarcinat sa favorizeze
intersele preponderent comunitare.
- Consiliul Special de Ministrii organ cu caracter guvernamental
1 L. C???? Communantes europeennes Paris 1991 pag. 51
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
20/90
- Adunarea Comuna, care se prevedea ca va fi aleasa prin vot universal
direct si care avea sarcina controlului democratic
- Curtea de Justitie, ca organ jurisdictional, a carui sarcina era de a
asigura respectarea normelor juridice instituite in cadrul Comunitatii.
1.2 Crearea C.E.E. si C.E.E.A.
Cu ocazia unei intalniri a expertilor din statele membre C.E.C.A. ce a avut loc
la Bruxelles in iulie 1955 aprilie 1956, sub conducerea lui N. Spook s-a redactat un
Raport al sefilor delegatiilor ministrilor afacerilor externe. Raportul lui N. Spook
prevedea o uniune economica generala si o uniune in domeniul utilizarii pasnice a
energiei nucleare. Acest fapt a condus la semnarea Tratatelor de la Roma pe data de 25
martie 1957 de catre cele sase tari membre ale C.E.C.A. Tratatele de la Roma au pus
bazele Comunitatii Economice Europene si ale Comunitatii Europene a Energiei
Atomice (Euratom); au intrat in vigoare la 1 ianuarie1958, avand durata nelimitata.
Aceste doua comunitati aveau o structura institutionala similara celei a
C.E.C.A. Tratatul de creare a Euratom avea ca obiectiv conform art. 1: sa contribuie
la stanilirea conditiilor necesare formarii si dezvoltarii rapide a energiilor nucleare,
cresterii nivelului de trai in statele membre si dezvoltarii schimburilor cu alte tari.C.E.E. avea ca obiectiv principal crearea unei piete comune care sa aiba la baza patru
libertati de circulatie: a bunurilor, persoanelor, capitalurilor si serviciilor toate
urmarindreducerea disparitatilor intre sectoarele integrate si cele neintegrate ale
economiilor tarilor componente, cu alte cuvinte apropierea progresiva a politicilor
economice. Principiile pe baza carora functioneazapiata comuna sunt cuprinse in art. 2
al Tratatului de la Roma: Comunitatea are drept sarcina ca prin infiintarea unei piete
comune si apropierea progresiva a politicilor economice ale statelor membre sa
promoveze in intreaga comunitate o dezvoltare armonioasa a activitatii economice, o
expansiune continua si echilibrata, o crestere a stabilitatii, o sporire accelerata a
standardelor de viata si relatii mai stranse intre statele membre.
1.3 Evolutia constructiei comunitare
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
21/90
Cele trei comunitati au la baza lor ideea integrarii partiale a statelor membre,
cu elemente de supranational1. Comunitatile implica o restrangere limitata a unor
competente suverane ale statelor membre, numai in domeniile precizate prin tratate.
Caracterizand comunitatile europene Curtea Constitutionala a Italiei2arata ca cele trei
comunitati sunt organizatii interstatale de tip nou, cu element supranational, avand
caracter permanent, personalitate juridica si capacitate de reprezentare internationala.
Instituirea celor trei comunitati a reprezentat doar inceputul unui proces
complex, care trebuia sa continue in vederea realizarii acelor obiective care, ori nu au
fost posibile in faza initiala, ori au devenit necesare pentru perfectionarea structurilor
si activitatilor acestora in decursul timpului.
Asa cum s-a aratat si in literatura de specialitate3, sistemul creat prin cele trei
tratate s-a dezvoltat in doua directii principale:
- perfectionarea institutiilor comunitare
- largirea, respectiv extinderea Comunitatilor prin cooptarea de noi membri.
1.3.1 Cresterea numarului statelor membre ale comunitatilor
Refuzul guvernului Marii Britanii de a face parte din cele trei comunitati afacut ca acestea sa fie initial formate din sase membrii. Pozitia Marii Britanii s-a
caracterizat insa si prin incercarea din anul 1958 de creare a unei zone de liber
schimb, iar ulterior prin constituirea Asociatiei Europene a Liberului Schimb
(A.E.L.S.) in baza Conventiei de la Stockholm din 1960 prin care se urmarea
contrabalansarea activitatilor comunitatilor europene.
In anul urmator s-a produs insa o schimbare radicala in pozitia Marii Britanii,
care depune cererea de aderare la comunitatile euorpene la 9 august 1961 insa Franta
respinge aceasta cerere in doua randuri. Abia la 30 iunie 1970 Marea Britanie
participa alaturi de Danemarca, Irlanda si Norvegia la negocierile de admitere.
Acordul de aderare se semneaza la 22 ianuarie 1972 la Bruxellesdar devine efectiv la
1 M. Niciu2 Hotararea Curtii Constitutionale a Italiei din 27 decembrie 19733 Filipescu/Fuer?? p. 14
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
22/90
1 ianuarie 1973. Norvegia respinge prin referendum aderarea.Marea Britanie a
solicitat renegocierea aderarii sale, avand in vedere revenirea ca prim-ministru a lui
W. Wilson care solicitase aderarea si ni 1967.
Pana la 1 ianuarie 1986 au mai aderat: Grecia care a semnat tratatul in mai
1979, si a intrat in vigoare in 1981; Spania si Portugalia au semnat acordul in iunie
1985 si a intrat in vigoare in 1986. S-a ajuns astfel la existenta a 12 state membre.
In 1990 a aderat Germania(E) iar in 1992 statele membre au decis formarea
Uniunii Europene, care a fost largita in 1995 prin includerea a inca trei state: Austria,
Finlanda si Suedia. In 1995 Norvegia respinge pentru a doua oara aderarea, prin
referendum.
La 1 ianuarie 1993, Romania a semnat la Bruxelles Acordul european
instituind o asociere intre Romania pe de o parte, si Comunitatile europene si statele
membre ale acestora pe de alta parte. Avand in vedere politica de deschidere a
comunitatilor fata de alte state, au fost depuse in continuare cereri de aderare de catre
alte state: Turcia (1987), Cipru (1990) ,Malta (1990), Elvetia (1992). In prezent exista
11 cereri depuse spre aderare: Bulgaria, Republica Ceha, Estonia, Letonia, Lituania,
Ungaria, Polonia, Romania, Slovenia si Slovacia care au statut de asociat.
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
23/90
1.3.2 Perfectionarea institutionala
Perfectionarea institutionala a comunitatilor europene este apreciata de unii
autori1 ca fiind rezultatul unor crize si esecuri, care au dus la un proces de reflectie,
materializat in final, in dreptul pozitiv prin adoptarea unor reglementari juridice care
au modificat tratatele initiale. Apreciau insa ca a privi dezvoltarea institutionala a
comunitatilor europene doar ac efect al crizelor si esecurilornu poate oferi o baza
suficient de completa pentru explicarea evolutiei constructiei comunitare. Aceasta
afirmatie se argumenteaza prin faptul ca alaturi de crize si esecuri, care de sigur nu pot
fi neglijate, un rol important in perfectionarea comunitara l-au avut si rezultatele
obtinute prin integrare.
1 V. Marcu p. 23
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
24/90
Una dintre cele mai importante cauze generatoare de crize o reprezinta
abandonul de suveranitate in domeniile care cad sub incidenta tratatelor comunitare. In
anul 1965 are loc cea mai importanta criza care a condus la practicarea de catre Franta
a politicii scaunului gol 2 pe motivul de pasirii atributiilor de catre Comisie. Situatia
a fost rezolvata prin compromisul de la Luxemburg cand s-a hotarat ca, desi desi la
sfarsitul perioadei ed tranzitie, hotararile in Consiliu ar urma sa se ia in majoriate , (in
loc de unanimitate) totusi statele fiind de acord ca in problemele mai importante
hotararile sa se ia tot in unanimitate. De atunci si pana astazi toate problemele au fost
importante si deci toate deciziile s-au luat in unanimitate.
Un alt moment important in eruditia comunitatilor il constituie adoptarea la 8
aprilie 1965 a Tratatului de la Bruxelles privind instituirea unui Consiliu unic si a
unei Comisii unice3. Acest tratat a avut ulterior un rol important in adoptarea altor
masuri cu rezonanta deosebita in ceea ce priveste perfectionarea activitatii
comunitatilor:
- finantarea comunitatilor din resurse proprii
- largirea atributiilor Parlamentului in ceea ce priveste adoptarea bugetului
- crearea Curtii de Conturi (22 iulie 1975)
- actul cu privire la alegerea Parlamentului european, adoptat prin vot
universal, direct si secret in anul 1976.
Alte acte care au incidenta asupra institutiilor comunitare, insa intr-o mai mica
masura sunt actele relative de aderare sau asociere la comunitati ale diferitelor state.
O importanta deosebita o au tratatele si actele modificatoare ale tratatelor
originare cum ar fi Actul Unic European (1987), Tratatul ed la Moastricht din 1992,
respectiv tratatul de la Amsterdam din 1997 care reprezinta ultima etapa de evolutie
pana in prezent, dar care nu a intrat in vigoare
1.3.2.1 Actul Unic European
2 Filipescu/ Fuer??3 Inalta autoritate devine Comisia Comunitatilor Europene; Adunarea Comuna devine Parlamentul
European iar Consiliul special de Ministrii edvine Consiliul de Ministrii
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
25/90
Actul Unic European este de fapt un document care a pus bazele institutiilor
comunitare europene si care a modificat Tratatele de la Paris si Roma. Inainte adoptarii
si semnarii propriu-zise a acestui act, au avut loc mai multe intalniri ale Consiliului
European dupa cum urmeaza:
Consiliul european de la Fontainbleu din iulie 1984 care a decis crearea unuit
comitet ad-hoc format din reprezentantii personali ai sefilor de state si de guverne.
Comitetul a fost insarcinat sa prezinte sugestii pentru imbunatatirea functionarii
sistemului comunitar si al cooperarii politice, redactand un raport interimar, adresat
Consiliului European ce va urma sa-si aiba sedinta la Dublin.
Consiliul de la Dublin a apreciat calitatea raportului, desi trei din zece
reprezentanti au exprimat rezerve la texul acestuia.
Intrunirea Consiliului de la Bruxelles din martie 1985 a prilejuit un schimb de
opinii cu privire la raportul definitiv, desi cu mult diferit de cel interimar.
Consiliul de la Milano din iunie 1985 a decis cu sapte voturi pentru si trei
impotriva convocarea unei Conferinte Interguvernamentale, avand ca obiect puterile
institutiilor, extinderea activitatilor din comunitate si realizarea unei veritabile piete
interioare . Propunerea a fost materializata la sedinta Consiliului de la Luxemburg
(1985) unde s-au adoptat cu o serie de dificultati unele concluzii care vor fi finalizate
de catre ministrii afacerilor externe in ianuarie 1986.
Conferinta de la Luxemburg a elaborat textul Actului Unic European care a
fost semnat in doua etape: 17 februarie respectiv 28 februarie 19863 de catre statele
membre. Actul Unic European a intrat in vigoare la 1 iulie2 1987 dupa ce Irlanda a
ratificat ultima tratatul1.
Actul unic European reprezinta cel mai important document adoptat dupa
semnarea tratatelor ed instituire a comunitatilor. El reuneste intr-un singur document
(de aici si denumirea sa) dispozitiile privind reforma institutiilor europene si largeste
3
2
1 V. Moscu p.28: Irlanda a considerat ca trebuie sa-si modifice mai inati Constitutia datorita unor referiri
privind securitatea in cadrul politicii externe a comunitatilor.2 A.U.E. trebuia sa intre in vigoare la 1 ianuarie 19873 Danemarca, Italia si Grecia semneaza A.U.E. la Conferinta de la Haga 28 februarie 1986
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
26/90
domeniul de competenta comunitara, continand si reglementari privind cooperarea si
in domeniul politicii externe.
Actul Unic European avea ca principale obiective realizarea marii piete
incepand cu ianuarie 1993, ameliorarea capacitatii de decizie a Consiliului de
Ministrii.
Odata cu institutirea A.U.E. au avut loc o serie de revizuiri ale tratatelor
precedente dintre care cele mai importante se refera la:
- cresterea competentei legislative4 a Parlamentului European introducandu-
se procedura de cooperare intre PE, Comisie si Consiliu aplicabila pietei
interioare, politiei sociale si coeziunii economice si sociale.
- realizarea unei piete interioarecare trebuia sa se finalizeze in 1993.
-avizul indispensabil al PE pentru acordurile de extindere C.E.E.
- votul cu majoritate calificata in Consiliu inlocuieste unanimitatea in
anumite cazuri stabilite1
- cooperarea europeana in domeniul politicii externe. Anual vor avea loc
reuniuni ale ministrilor de externe impreuna cu un reprezentant, membru al
Comisiei
- in art. 2 A.U.E se recunoaste in mod oficial 2 existenta Consiliului European
care functiona inca din 1974.
1.3.2.2 Tratatul Uniunii Europene de la Maastricht
Adoptarea Tratatului de la Maastricht este rezultatul evolutiei ideilor de unitate
europeana pe doua planuri: in principal economic si monetar si in secundar realizareaunei uniuni politice. Calea spre adoptarea tratatului a fost pregatita de o serie de
intruniri ale Consiliului European care au avut loc la Havana(1988), Madrid (1989),
Strasburg (1989), Dublin (1990), Roma (decembrie 1991). Ultimele probleme privind
4 V. Bideilea? p.7: PE isi schimba statutul de la simplu colaborator la cel de intermediar1 V. Bidilea? p. 82 Filipescu/ Fuer?? p. 94
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
27/90
realizarea Uniunii Europene au fost stabilite de catre Consiliul European de la
Maastricht - 9-19 decembrie 1991 iar pentru definitivarea tratatului negocierile au
continuat la nivel de experti, acesta fiind semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht de
catre ministrii afacerilor externe si de finante ai statelor membre.
Unele probleme au ridicat ratificarea si intrarea in vigoare a tratatului. Acest
lucru nu a intampinat dificultati in Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Grecia si Irlanda
spre deosebire de celelalte tari care au fost mai intai nevoite sa-si modifice constitutiile
si sa supuna aderarea la tratat unui referendum national.
Tratatul este alcatuit din sapte titluri dupa cum urmeaza: Dispozitii comune,
Modificarea celor trei tratate titlurile II IV Politica externa si de securitate
comuna, Dispozitii finale. De asemenea tratatul contine protocoale si anexe;
protocoalele stabilesc regimuri speciale pentru statele care au intampinat greutati la
ratificare.
Prin tratatul de la Maastricht se creeaza o Uniune Europeana fondata pe
comunitatile europene si completata prin formele de cooperare si politicile prevazute
de tratat. Tratatul a marcat o noua etapa in crearea unei uniuni intre poparele Europei,
in care deciziile trebuie luate pe cat posibil de cetateni.
Uniunea Europeana are, conform art. 3 din tratat, urmatoarele obiective
principale:
- stabilirea si consolidarea uniunii intre popoarele europene
- promovarea dezvoltarii durabile, echilibrate si performante a intregii
activitati economico sociale, prin crearea unui spatiu fara frontiere
interne, prin intarirea coeziunii economico - sociale si a solidaritatii precum
si prin stabilirea unei uniuni economice si monetare.
- afirmarea identitatii proprii pe scena internationala prin promovarea unei
politici externe si de securitate comune, inclusiv a unei politici comune de
aparare.
- intarirea protectiei drepturilor si interselor cetatenilor statelor membre prin
instaurarea unei cetatenii a uniunii.
- consolidarea cooperarii in domeniul justitiei si afacerilor interne
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
28/90
- cresterea standardelor bunastarii materiale si a calitatii vietii inclusiv a
madiului.
Pentru materializarea acestor obiective U.E dispune de legislatie comunitara,
buget, institutii si organisme comune. Ca urmare a tratatului U.E are urmatoarele
structuri de baza1: Comunitatea Europeana, care a fost fondata pe baza tratatelor de la
paris si Roma si modificate de A.U.E., Parlamentul European, Comisia Europeana,
Consiliul European, Curtea de Justitie, Curtea de Conturi. Consiliul si Comisia sunt
asistate de catre Comitetul Economic si Social si de un Comitet al reuniunilor, ambele
avand functii consultative. A mai fost instituit un sistem european de banci centrale si
o Banca Centrala Europeana.
Comisia Europeana are competenta sa actioneze in 17 domenii de activitate si
anume: industrie, agricultura, transporturi, retele transeuropene, cercetarea si
dezvoltarea tehnologica, mediu, dezvoltare, libera circulatie a marfurilor, persoanelor,
serviciilor si capitalurilor, concurenta, domeniul fiscal si aprpierea legislatiilor, politica
economica si monetara, politica comerciala comuna, politica sociala, cultura, sanatatea
publica si protectia consumatorilor.
Tratatul a instituit cetatenia europeanaprin care orice persoana care are
natio9nalitatea unui stat membru este cetatean U.E. cu drepturi si indatoriri prevazute
prin tratate. Pe aceasta linie se inscrie si Acordul de la Schengen la care au aderatmajoritatea statelor U.E.
1.3.2.3 Acordul de la Schengen2
Initiatoarele arhicunoscutului Acord de la Schengen au fost guvernele statelor
uniunii economice Benelux, guvernul Republicii Federale Germania si al Republicii
Franceze, care au pornit de la mai multe considerente intre care retin atentia:
- progresele inregistrate in cadrul Comunitatilor Europene in vederea
asigurarii liberei circulatii a persoanelor, marfurilor si serviciilor.
1 V. Bidilea? p. 92 Acordul de la Schengen este referitor la suprimarea graduala a controlului vamal la granitele comune intre
statatele membre (14 iunie 1985)
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
29/90
- obiectivitatea efortului de amplificare a raporturilor dintre popoarele
statelor membre ale Comunitatilor Europene prin intermediul liberei treceri
a granitelor interioare pentru re??????????? lor si ale liberei circulatii a
marfurilor si serviciilor.
- necesitatea consolidarii solidaritatii intre popoare
- dorinta de a suprima controlul granitelor comune.
Asa cum este firesc, masurile de aplicare a Acordului au presupus in plan
intern masuri legislative supuse adoptarii parlamentelor nationale, iar la nivel
comunitar s-a semnat in iunie 1990 Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen
din 14 iunie 1985.
Acordul are in structura sa doua titluri: masuri aplicabile pe termen curt si
masuri aplicabile pe termen lung. Masurile pe termen scurt se refera la formalitatile, la
granitele comune, circulatia persoanelor, politica in domeniul vizelor, masuri cu
caracter politienesc cum ar fi: actiunea impotriva traficului ilicit de stupefiante si arme,
frauda fiscala si vamala, contrabanda precum si masuri referitoare la transporturilor la
granita. Masurile pe termen lung au in vedere armonizarea politicilor si legislatiilor
pentru realizarea obiectivelor comune.
Revenind la Tratatul de la Maastricht, unul dintre obiectivele importante pe
care si-l propun spre realizare statele membre pana cel mai tarziu in anul 1999, este cel
care are in vedere chiar stabilitatea uniunii si anume unificarea cursului de schimbal
monedelor nationale, care vor fi inlocuite printr-o moneda unica. In aceasta directie
anul 1993 constituie inceputul Pietei interne comunitare , la noile dimensiuni
conferite de tratatul de la Maastricht, iar la 1 ianuarie 1994 a debutat faza preparatorie
a Uniunii economice si monetare.
Un alt obiectiv important al tratatului il reprezinta realizarea unei uniuni
politice care se realizeaza pe trei niveluri: in primul rand va fi marit considerabil
numarul domeniilor politice care fac obiectul deliberarilor din cadrul institutiilor; in al
doilea rand se are in vedere transferul de competente de la statele membre catre
Uniune, indeosebi in ce priveste hotararile cu caracter de principiu; al treilea nivel il
reprezinta cel al deciziei comunitare, care a fost consolidata in ceea ce priveste
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
30/90
structurile institutionale si procedurile. Un interes deosebit il reprezinta Comitetul
regional si Conferinta Parlamentelor care cuprinde deputati nationali si europeni.
Textul adoptat la Maastricht sistematizeaza mai multe elemente cu natura
juridica diferita, in primul titlu stipulandu-se intr-o maniera aproape lapidara faptul ca:
prin prezentul tratat Inaltele Parti Contractante instituie intre ele o Uniune
Europeana care ase fondata pe Comunitatile europene completate cu politicile si
formele de cooperare stabilite prin prezentul tratat . Preambulul scoate in evidenta cu
claritate faptul ca Uniunea nu este inca realizata: prezentul tratat marcheaza o etapa
noua in procesul de constructii a unei uniuni mai stranse intre popoarele Europei,
uniune in cadrul careia hotararile sa fie luate cu participarea celei mai mari parti
posibile a cetatenilor .
Avand o importanta deosebita, Tratatul de Uniune, adoptat la Maastricht a
devenit un cuvant de ordine sinonim cu o noua forta de decizie, referitoare la problema
integrarii europene, problema care nu a mai fost pusa niciodata cu atata acuitate ca
acum.
1.3.2.4 Tratatul de la Amsterdam
Originile acestui tratat dateaza din iunie 1994, cand liderii Uniunii Eueopene
au decis formarea unui Grup de Reflectie care sa ia in considerarereformele viitoare.
De asemenea prin Tratatul de la Maastricht s-a hotaratintrunirea unor conferinte
interguvernamentaledcare sa examineze acele prevederi ale tratatelor care ar trebui sa
fie revizuite. Dupa mai multe intruniri succesive ale aceste organisme si ale
Consiliului incepand din 1994 (Corfu) si pana in iunie 1997 s-a reusit formularea
textului tratatului. Dupa definitivarea acestuia in noaptea de 17-18 iunie 1997 la
Amsterdam, tratatul a fost semnat de catre statele membre la 2 octombrie la
Amsterdam in acelasi an. In noiembrie 1997, Parlamentul si-a depus rezolutia cu
privire la Tratat care a fost ratificat de statele membre pana in 1999. La 1 martie 1999
tratatul a intrat in vigoare.
De ce asa de curand un nou tratat dupa alte 2 in 1986 si 1992 care au introdus
noi reglementari? Adevarul este ca o serie de probleme au ramas tot nerezolvate cum
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
31/90
ar fi: drepturile cetatenilor, eficienta institurionala si democratizarea precum si rolul
uniunii pe plan international. Noul tratat pune bazele unei cooperari mai stranseintre
statele membreprin intermediul institutiilor U.E. si deasemenea s-a realizat o oarecare
simplificare a legislatiei si o noua numerotare a tratatelor. Cu toate ca tratatul anterior
de la Maastricht a avut realizari considerabile introducand cetatenia europeana,
imbunatatind modalitatile de lucru ale institutiilor si acordand Parlamentului puteri
mai largi, noi provocari sunt acum ridicate de introducerea monedei euro impreuna cu
o cooperare stransa pe plan economic precum si de perspectiva extinderii U.E. asupra
intregului continent. Tratatul de la Amsterdam retine aceeasi structura promovata la
Maastricht, cei trei piloni pe care se bazeaza U.E. si anume: Comunitatile europene,
politica externa si de securitate si justitia si afacerile interne. Pornind de la aceasta
structura tratatul este impartit in trei mari sectiuni:
- Uniunea Europeana si cetatenii sai
- identitatea uniunii pe plan international
- institutiile U.E.
Prin tratatele europene au fost acordate cetatenilor o serie de drepturi bazate in
principal pe libertatea de miscare intre statele membre; tratatul de la Maastricht a
adaugat dreptul de vot si de a fii ales membru in institutiile europene. Tratatul de la
Amsterdam pe de alta parte confirma expres drepturile fundamentale, prevazute in
constitutiile statelor, care privesc fiecare individ in parte. Tratatul se concentreaza
asupra a trei probleme respectarea drepturilor fundamentale prevazute in Conventia
europeana a drepturilor omului, problema discriminarii de orice fel si obligatia
asigurarii unor posibilitati egale atat femeilor cat si barbatilor. De asemenea se
incearca sa se raspunda si unor preocupariale cetatenilor mult mai practice cum ar fi
piata fortei de munca,problemele sociale, siguranta individului, libertatea, justitia,
mediul, sanatatea, drepturile consumatorului, valorile si aspiratiile cetatenilor
Identittaea Uniunii pe plan international ia in considerare doua aspecte: politica
externa si de securitate comuna. Noul tratat da posibilitateastatelor sa foloseasca
institutiile comunitare pentru a realiza o cooperare mai stransa intre ele si in late
domenii decat cele care sunt guvernate exclusiv de prevederi comunitare cum ar fi
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
32/90
realizarea unitatii economice si monetare, securitatea, justitia sau integrarea in ???????
comunitar a acordului de la Schengen.
Reforma institutionala in perspectivaextinderii U.E. are in vedere compunerea
comisiei, cea a numarului de voturi acordat fiecarui stat in Consiliu si problema votarii
cu majoritatea urmand sa fie restransa la deciziile de natura constitutionala
(amendamente ale tratatelor, aderari, procedura electoraal etc.)
Printre altele Tratatul de la Amsterdam a realizat si o simplificare a tratatelor
existente prin extragerea elementelor care au devenit nule, inaplicabile sau
ineficiente precum si o noua numerotare. Tratatul a reprezentat de fapt un grup de
amendamente adus vechilor tratate si a fost semnat in aceasta forma dar la cererea
Conferintei Interguvernamentale a fost publicata si o versiune consolidata a vechilor
tratate incluzand noile modificari.
Avand in structura sa tratate cinci mari domenii libertatea, securitatea si
justitia, relatia U.E. cu cetatenii sai, politica externa, institutiile U.E., cooperarea
actul adoptat la Amsterdam lasa totusi nerezolvate unele probleme de actualitate cum
ar fi extinderea U.E. si introducerea monedei unice. Cu toate acestea tratatul de la
Amsterdam da o noua legitimitate democratica Uniunii Europene.
2. Izvoare ale dreptului institutional comunitar
2.1 Consideratii generale
Dreptul comunitar poate fi definit ca ansamblul normelor juridice cuprinse in
tratatele de instituire a comunitatilor europene sau in actele adoptate de institutiile
comunitare, care au ca scop instituirea, apropierea si functionarea comunitatilor
europene si a Uniunii Europene1. In sens larg, insa, dreptul comunitar este dat de
ansamblul regulilor aplicabile in ordinea juridica comunitara (art. 164 si 143 ale
Tratatului C.E.E.) unele dintre ele chiar nescrise; principiile generale de drept sau
jurisprudentei Curtii de Justitiei; normele de drept ale caror provenineta se afla in afara
ordinii juridice comunitare provenind din relatiile externe ale Comunitatilor; dreptul
1 V. Marcu p. 88/ S.P.Marin Les communates europeennes, LUnion E. Paris 1993
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
33/90
complementar provenit din actele conventionale incheiate intre statele membre pentru
aplicarea tratatelor.
Cu privire la clasificarea izvoarelor comunitare in literatura de specialitate nu
exista o opinie unitara2. Dupa unii autori3aceste izvoare sunt tratatele institutive,
dreptul derivat, dreptul international si principiile generale de drept. Dupa alti autori4
izvoarele dreptului comunitar ar fi tratatele institutive, tratatele subsidiare, legislatia
secundara, deciziile, opiniile si principiile generale aplicate de Curtea de Justitie.
Intr-o alta opinie5, pe care literatura de specialitate o insidera cea mai adecvata
izvoarele se clasifica astfel:
- tratatele institutive si modificatoare izvoare primare
- izvoarele derivate sau dreptul derivat, secundar regulamentele,
directivele, deciziile, recomandarile si avizele.
- jurisprudentele Curtii De Justitie
- principiile generale de drept
In acceptiunea profesorului Filipescu izvoarele dreptului comunitar se clasifica
astfel: - tratate institutive si modificatoare
- izvoarele derivate
- normele de drept care provin din angajamentele externe ale comunitatilor
-izvoarele complementare
- izvoarele nescrise (metodele de interpretare ale Curtii de Justitie si
principiile generale de drept)
2.2 Tratatele institutive si modificatoare izvoare primare ale dreptului
comunitatilor europene
Tratatele de constituire a Comunitatilor Europene reprezinta categoria surselor
de cea mai mare importanta in ordinea juridica comunitara intrucat toate celelalte surse
trebuie sa se subordoneze acestora. Ele cuprin in primul rand cele trei tratate de baza
2 V. Marcu p. 88 893 J.V. Luis L???? juridiquecommunnataire Bruxelles 1999 p. 71 1044 Penelope Kent European Community law 1992 p. 23 265
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
34/90
prin care s-au constituit comunitatile Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951 si
Tratatele de la Roma din 25 martie 1957 insotite de numeroase anexe si protocoale
intre care cel mai important defineste statutul Bancii europene de Investitii, la care se
adauga protocoalele semnate la 17 aprilie 1957 la Bruxelles asupra privilegiilor si
imunitatilor, privind Curtea de Justitie.
Tratatele si acordurile modificatoare reprezinta a doua categorie, ele reflectand
procesul de perfectionare a cadrului juridic comunitar in functie de necesitatile impuse
de evolutia comunitatilor. Acestea sunt mai greu de prezentat exhaustiv deoarece
modificarile si completarii rezulta nu numai din tratatele propriu zise, ci si dintr-o
gama larga de alte documente ale institutiilor comunitare. Oprindu-ne numai la
modificarile cele mai importante care au avut relevanta asupra comunitatilor acestea ar
fi: Tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965 instituind un Consiliu si o Comisie unica,
tratatele1 referitoare la bugetul comunitar, actele de aderare ale statelor, Actul Unic
European semnat la Luxemburg si Haga 14/28 februarie 1987, Tratatul de la
Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam (2 octombrie 1997).
Independenta si autonomia aplicarii tratatelor este in prezent considerabil
limitata din dorinta Curtii de Justitie de a face sa prevaleze o mai mare si cuprinzatoare
armonie in interpretarea dispozitiilor celor trei tratate unele in spiritul altora.
2.3 Izvoarele derivate ale dreptului comunitar
Aceasta a doua categorie de izvoare ale dreptului comunitar este formata din
ansamblul actelor unilaterale ale institutiilor, namaifiind deci in prezenta unui drept
conventional, ci in prezenta unui drept legiferat 2, adica a unui grup de reguli.
Caracteristica principala a Comunitatilor europene este aceea confom careia
capacitatea de a crea reguli de drept este institutiv validata? Si se exercita dupa o
anumita procedura prealabila. Suntem in prezenta unei puteri normative comparabila
cu cea legislativa.
Denumirea oficiala a izvoarelor derivate o gasim in art. 189 al tratatului C.E.E.
in care se arata ca pentru ind4eplinirea misiunilor si in conditiile prevazute in tratat,
1 Tr. Lexemburg 22 aprilie 1970, Tr. Bruxelles 22 iulie 19752 filipescu/Fue??? p. 36
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
35/90
Consiliul si Comisia hotarasc regulamente si directive, iau decizii si formeaza
recomandari si avize . Dupa cum a statuat Curtea de justitie natura unui act din
aceasta categorie nu este data de denumirea sa, ci de continutul sau, Curtea putand sa
procedeze la recalificarea actului sau la invalidarea sa daca nu s-a respectat procedura.
Regulamentul este principalul izvor al dreptului comunitar avand o natura
juridica si aficacitate comparabile cu cea a legilor in sistemele nationale. Regulamentul
ca si legea contine prevederi generale si impersonale statuand prin abstractie. Ele pot fi
de baza sau de executie; cele de baza sunt de competenta exclusiva a Consiliului iar
cele de executie pot emana si de la alte organe.
In ceea ce priveste regimul lor juridic art. 189 C.E. prevede ca acestea :
- au o aplicabilitate generala adresandu-se tuturor subiectelor de drept din
spatiul comunitar
- sunt obligatorii in totalitatea dispozitiilor lor
- au aplicabilitate directa in toate statele membre adresandu-se direct
subiectelor de drept intern deoarece contine drepturi si aplicatii pentru
acestea.
Directiva in termenii art. 189 C.E.E. leaga statul membru destinatar in
privinta rezultatului de atins lasand instantelor nationale competenta in ce priveste
formele si mijloacele. Directiva se aseamana tehnicii legii cadru completata prindirectiva de aplicare. Aceasta circumscrie redactarilor tratatelor de a oferi institutiilor
un instrument de uniformizare juridica, o formula fondata pe impartirea de ??????? si
colaborarea intre nivelul comunitar si cel national. Directivele se caracterizeaza prin
faptul ca nu sunt de aplicabilitate generala ele adresandu-se unor destinatori precisi.
Ele nu sunt acte generale adresandu-se doar destinatarilor avuti in vedere, ele trebuie
comunicate deci fiecarui destinatar.
Decizia este caracterizata ca act obligatoriu in toate documentele sale pentru
destinatarii desemnati (art. 189). Spre deosebire de regulament, decizia nu are o
influenta generala. Ea vizeaza in deosebi aplicarea prevederilor tratatelor la situatii
particulare; ea este asimilata actelor nationale si constituie un instrument de executie
administrativa a dreptului comunitar. O decizie poate stabili un obiectiv a carui
revendicare trece prin ????tarea de masuri la nivel national; se prezinta ca un
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
36/90
instrument de legislatie indirecta care nu exista fara directiva. Contrar directivei,
decizia este obligatorie in toate elementele sale nu numai in ce priveste rezultatul de
atins. Pentru intrarea in vigoare ele trebuie notificate, in caz contrar fiind inoperabile.
De asemenea deciziile trebuie sa fie motivate in mod clar si pertinent.
Avizele si recomandarile se disting din ansamblul instrumentelor care fac parte
din nomenclatorul dreptului comunitar derivat prin aceea ca nu au forta de
constrangere si deci nu sunt izvoare in adevaratul inteles al cuvantului.
Exista insa si o alta categorie de avize care au un alt statut juridic si o anumita
forta juridica. Este situatia avizelor date de Comisie in cazul procedurii pentru
neindeplinirea obligatiilor rezultate din tratate. In continuarea acestei idei exista o serie
de acte care nu sunt enumerate in art. 189 si care nu constituie izvoare cum ar fi actele
atipice care au aceeasi denumire cu cea a actelor prezentate mai sus dar au o alta
natura juridica si alte efecte fiind deci denumite abuziv cu acelasi titlu, respectiv actele
au aceeasi denumire dar care emana de la alte institutii.
Competenta in ce priveste edictarea izvoarelorderivate ale dreptului comunitar
are in vedere urmatoarele principii1:
- principiul competentei de atribuire care prevede ca in afara accesului la
instrumentele juridice, nomenclatura este rezervata Consiliului si Comisiei
-
principiul legalitatii comunitare potrivit caruia fiecare din cele trei tratateconstituie cadrul, fundamentul si limitele puterilor institutiilor de a edicta
norme de drept.
- principiul neinterventiei instrumentelor normative porneste de la ideea ca
atunci cand dispozitiile tratatelor se abtin in a preciza categoria actelor de
adoptat sau cand lasa la alegerea expresa intre doua sau mai multe acte
mentionate in art. 189 este evident ca institutiile recurg la instrumentul care
li se pare cel mai accesibil si mai adecvat.
- principiul ierarhizarii izvoarelor derivate ale dreptului comunitar
2.4 Normele de drept care provin din angajamentele externe ale comunitatilor
europene
1 Filipescu/Fu???? p. 39
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
37/90
Diferite categorii de angajamente externe ale Comunitatilor, care se multiplica
si se diversifica prin participarea crescanda la relatiile internationale, constituie
adevarate izvoare de drept pentru ordinea juridica comunitara.
Acordurile incheiate de Comunitati cu state terte sau cu organizatii
internationale se integreaza in ordinea juridica comunitara si devin izvoare de
legalitate. Acordul nu se poate opune just?????????? atata timp cat nu a fost publicat si
de asemenea nu devine parte integrata a ordinii juridice comunitare decat de la data
intrarii in vigoare.
Actele unilaterale adoptate de organele infiintate prin acordurile externe ale
Comunitatilor. Aceste acte, privenind de la organele internationale, nu se aplica
automat prin ele insele in ordinea juridica comunitara, ele fiind sistematic reluate in
regulamentele Consiliului si publicate in anexele acestora.
Unele tratate incheiate de statele membre cu state terte.? Curtea de Justitie nu
exclude legarea Comunitatilor prin sarcini la care ele nu sunt parti. Aceasta posibilitate
a ramas, totusi, limitata la anumite ipoteze in care Co9munitatile sunt considerate ca
fiind substituite cu statele membre, pentru angajamentele asumate de ele anterior
anului 1958. Ramane insa deschisa chestiunea daca, Comunitatea este legata prin
acordurile incheiate ulterior intrarii in rigoare a tratatului C.E.E., in domeniile care cad
sub influenta acestuia.
2.5 Izvoarele complementare ale dreptului comunitar european
Spre deosebire de izvoarele precedente, in acest caz avem de-a face cu izvoare
care rezulta din acordurile incheiate intre statele membre in domeniile de competentia
nationala. In masura in care ele se incadreaza in tratate ele poarte denumirea de drept
(izvoare) complementar so pot fi considerate norme de drept comunitar in sens larg.
Conventia comunitara
Este prevazuta, uneori, interventia expresa a conventiilor intrenationale
formale, de catre tratatele comunitare, tocmai pentru a le completa. Aceste conventii
seamana foarte mult cu dreptul international prin recurgerea la procedeele clasice de
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
38/90
angajament care sunt semnarea si ratificarea. Specificitatea lor, de conventii
comunitare, se manifesta mai intai, prin nivelul elaborarii lor: initiativa este, in
general, luata de comun acord cu Consiliu si Comisia; negocierea este condusa de
expertii guvernamentali cu asistenta Comisiei; proiectul elaborat este trimis
Consiliului si Comisiei care indica public opinia lor intr-un aviz formal indicand si
obiectiile pe care le au.
Deciziile si acordurile convenite prin reprezentantii guvernelor statelor membre
reunite in cadrul Consiliului.
Acestea se refera la anumite probleme exprese care nu sunt guvernate de tratate
si care sunt ridicate de catre statele membre. Sunt adoptate de Consiliu la propunerea
Comisiei dupa consultarea Adunarii si in prezenta Comisiei. Natura lor juridica este
data de faptul ca sunt acte conventionale interstatale.
Declaratiile, rezolutiile si luarile de popzitie ale Comunitatilor europene care
sunt adoptate de comun acord de statele membre.
Se deosebesc de precedentele prin faptul ca nu comporta nici o procedura de
angajament juridic si traduc numai vointa politica a actelor care le confera numai
rabdare de orientare pentru a programa actiunile lor. Asemenea acte pot sa mai fie
adoptate si in cadru Consiliului European.
Chiar daca ramane in exterior dreptul complementar se afla intr-o stransa
simbioza cu ordinea juridica comunitara. Nici o dispozitie a unor astfel de convetii nu
poate fi provocata pentru a facesa esueze aplicarea tratatului institutiv al C.E.
Raporturile intre dreptul complementar si dreptul derivat sunt diverse. Astfel
dreptul complementar nu isi are locul in documentele competentei comunitare
exclusive, in domeniile competentei concurente a Comunitatilor si a statelor membre
principiul este cel al prioritatii dreptului derivat, pe cand in domeniile competentei
nationale exclusive, acte ale institutiilor comunitare nu pot interveni decat pe fondul si
pentru executarea actului de drept complementar.
2.6 Izvoarele nescrise ale dreptului comunitar european
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
39/90
In aceasta categorie se incadreaza metodele de integrare ale Curtii de Justitie si
principiile generale de drept.
In cadrul principiilor generale de drept distingem intre principiile care
guverneaza drepturile fundamentale ale persoanelor, principiile cu caracter
fundamental prin care Curtea de Justitie impune respect institutiilor comunitare
principiul securitatii juridice, principiul drepturilor de aparare, principiul egalitatii si
principiul proportionalitaii si principiile cu caracter tehinc care nu au decat o valoare
supletiva?
3. Caracteristici ale Comunitatilor europene si ale dreptului comunitar
Comunitatile europene au reprezentat in plan european si international o
realitate inedita si complet originala, diferita de orcare alta organizatie creata pana
atunci. Uniunea Europeana a adaugat noi valente acestei constructii suprastatale, ea
reprezentand inca un pas important dar nu ultimul,in realizarea ideilor de integrare
europeana. Pe langa celelalte subiecte ale dreptului international, comunitatile
europene ca si Uniunea Europeana sunt organizatii internationale care prezinta o serie
de caracteristici proprii.
3.1 Asociatii economice integrate
Desi, prin scopul urmarit, se indreapta catre domeniul politic, primordial
ramane totusi scopul economic (Piata unica). Sunt asociatii economice justificate
exclusiv prin natiunile folosite in cuprinsul tratatelor incheiate. Astfel art. 2 al
Tratatului de la Roma si al celui de la Paris vorbesc despre Piata Comuna; de
asemenea se vorbeste despreaPiata Comuna Nucleara in tratatul ? instituind Euratom.
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
40/90
Piata Comuna, ca reflex al unei situatii economice, din punct de vedere juridic este o
arie geografica unica ce se substituie ariilor geografice nationale, care fuzioneaza intre
ele, pentru a functiona ca un tot unitar, aplicandu-se la aria comuna regulile conventiei,
reguli ce decurg in mod implicit din cele ale economiei de piata.
Formarea unei asemenea arii a fost insotita si de unele masuri de ordin juridic
care au avut in vedere in principal:
- suprimarea barierelor vamale nationale si a tarifelor adiacente si inlocuirea
lor cu traficul vamal comun, permitand libera circulatie a produselor in
interiorul ariei comune
- interzicerea oricaror masuri de protectie directa sau indirecta a
producatorilor proprii prin taxari, co??????????, ajutoare din partea statului
sub forma suventiilor
- s-a impus prin reglementari juridice inlaturarea tuturor discriminarilor de
natura publica sau privata, interzicandu-se orice masuri de limitare a
concurentei sau de limitare a Pietei Comune.
Incepand la 1 ianuarie 1993 opereaza existenta Pietei comune a serviciilor,
muncii si capitalurilor, care a avut ca punct de plecare piata coumna a produselor.
Din punct de vedere politic s-a realizat trecerea de la politica nationala proprie
la cooperarea economica in interesul comunitatilor pentru realizarea obiectivelorcomunitare.
3.2 Organizatii internationale
Cauzele care guverneaza aceasta a doua trasatura caracteristica de esenta a
comunitatilor se regasesc, indeosebi, in urmatoarele especte:
a. reprezinta rezultatul incheierii unor tratate intre statele suverane nationale,
negociabile fiind intre reprezentanti autorizati ai statelor
b. sunt organizatii internationale regionale deschise, orice stat european avand
posibilitatea sa adere la ele. Tratatele constitutive se deosebesc de tratatele
internationale clasice prin faptul ca prevad proceduri speciale de intrare in
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
41/90
vigoare, de aderare la acestea si de modificare ca si in ceea ce priveste
cadrul institutional creat prin ele si ordinea juridica specifica.
Pana la Tratatul de la Maastricht constitutiile statelor membre nu contineau
prevederi care sa se refere la participarea la Comunitatile europene ci doar la
organizatii internationale. Spre exemplu Germania a inscris in art. 23 din Constitutie
angajamentul de a respecta principiile statutului democratic, social si federal, precum
si principiul subsidiaritatii si al garantarii drepturilor fundamentale, in scopul realizarii
unei Europe unite, scop in care statul federal poate transfera pe cale legislativa dreptul
de suveranitate.
Conditiile de fond, cele de natura politica, avute in vedere de aceste organizatii
si care trebuie indeplinite de orice stat care doreste sa adere sunt: existenta si
functionarea unei democratii de tip pluralist in statul aderant si reprezentarea
drepturilor omului.
Conditiile de ordin juridic cerute statelor pentru aderare sunt:
- acceptarea fara rezerve a tratatelor si a finalitatilor lor politice acceptare
care se concretizeaza in (acceptarea fara rezerve) recunoasterea prioritatii
dreptului comunitar in raport cu dreptul national
- recunoasterea principiului aplicabilitatii directe a dreptului comunitar, fara
necesitatea ratificarii in vederea aplicarii de catre statele membre- recunoasterea caracterului obligatoriu a ordinii juridice comunitare.
c. ca organizatii specializate au vocatie economica, desi ulterior se tinde catre
o vocatie politica
d. sunt organizatii internationale, care au calitatea de persoane juridice, fiind
subiecte de drept international public, fapt confirmat si de jurisprudenta
Curtii de Justitie. In ceea ce priveste incheierea de tratate internationale
spre deosebire de organizatiile internationale clasice, care au o competenta
limitata stabilita prin tratat, Comunitatile sunt abilitate sa incheie tratate in
domenii dintre cele mai variate.
Comunitatile europene ca regula generala se supun normelor dreptului
international public care prevede ca organizatiile nu pot deveni unele membrele altora.
Avand in vedere ca ele se substituie statelor in exercitarea unor competente, situatia lor
-
7/29/2019 Cooperarea Statelor in Cadrul Organizatiilor Regionale Europene
42/90
este diferita, fapt pentru care se admit unele exceptii. Astfel C.E.E. are statut de
observator la O.N.U., O.I.M., F.M.I., Banca Mondiala, intretine relatii cu Consiliul
Europei, participa la GATT si este membru cu drepturi depline FAO.
In ceea ce priveste reprezentarea internationala, intre Comunitati si statele
membre sunt instituite misiuni de reprezentare care chiar daca nu sunt denumite
ambasade, au toate caracteristicile acestora. Astfel si statele au acreditat la Bruxelles
reprezentanti pe langa Comunitati. Pe de alta parte statele membre au reprezentante
permanente cu statut diplomatic. Reprezentarea Comunitatilor pe langa state terte sau
organizatii internationale seface prin delegatii numite de catre Comisie si care trebuie
sa beneficieze de acordul statului in cauza. In statele comunitare nu exista organe de
reprezentare a Comunitatilor.
In cazul Comunitatilor europene se poate aborda si probleme recunosterii1 lor
de catre state si a statelor de catre Comunitati.
3.3 Structura institutionala proprie
Comunitatile Europene reprezinta organizatii internationale cu o structura
originala, diferita de cea a altor organizatii internationale. In acelasi timp, prin faptul
ca acestea sunt cuprinse intr-un anumit sistem, au o caracteristica complexa, intre ele
instituindu-se o serie de relatii de colaborare si dispunand de un sistem de institutii
comune: Consiliul, Comisia, Parlamentul,Curtea de Justitie.
3.4 Principiile generale privind competenta Comunitatilor Europene
Stabilirea competentelor in cadrul C.E. si a U.E. apare ca o problema deosebit
de complexa, motivele fiind bazate atat pe caracterul eterogen al C.E. cat si pe
repartitia competentelor intre acestea si state. In acest sens trebu