Anul XXXI). — No. 24. S BANI IN TOATA TARA 8 F» Dominica 12 Iunie, 1916.

UNIVERSUL LITERAR ABONAMENTUL

LM 2,60 ANUAL lABONAMENTELE SE FAC

NDMAI PE DN AN

COLABORATORII ACESTUI NUMÁR > Alexandru Macedonski, I. Foti, Leontin hiescu, Victor Anestin, Neu Cornea,

Victor Bilciurescu, C. A. I. Ghica, C. Niculescu-Novaci, A. Roşianu, etc.

A N U N G I U R I LINIA PE PAß. 7 şl S

B A M 2 0 =

a. — гѴо. 2 4 . LUVIVERSÖI. U T F R A R Ountlnieft i s H u n i é f f t t ß

Fecioara împietrită Nuvelă de René Maizexoy

Căsătoria Iar păru mai de grabă o ceremonie funebră. O înmormântare de oui uitat, pe care amicii dibtra'â şi plictisiţi Ia culme, îl însoţesc la cimitir. losepb Montagne fusese transportat de lachei în salonul cel vast şi atât de banal al palatului său.

Nici o lumină, nici o scânteiere do viajâ nu lumina privirea fixă a o-chiior săi şterşi. Se odihnea nemişcat, aproape (rapăn, pe na divan larg de HiahoD, împrăştiind d?» cà?>a" în când un miros putre*J de ЬоГпяѵ. Picioarele iui erau îavcHie i n r ' o pătură dca>ă şi călduroasă- O tichie de catifea neagră a-eoperea ehefia-i prematură şi făcea să reiasă şi mai mult încă paloarea, asemenea fîlde-şu!i:i, a chipului său veşted şi slab-

Şi dacă nu şi-ar fi mişcat neeon-tcnit buzele şi mai afes dacă degetele lui slabe n?ar ft fost agitate necontenit de un tremur nesfârşit, ai fi luat pe milionarul acesta, prăpădit de viata-i neregulată i e eheiuri, drept o momie mâncată de viermi.

Aşezată lângă ei, pe uu fetaliu, domnişoara Elvira Tripard aştepta cu nerăbdare sfârşitei acestei ceremonii comice şi fioroase tot deodată. Purta o rochie farte simplă, — o rochie de mătase albă, care rădea în biJJuri drepte ca acelea pe cari le ptariă Fecioara Maria în toate po-?c'e sfinte-

Şi in vreme ce primarul a rond is-meutului citea eu un aer distrat: articolele codului. îndărătul lor martorii şopteau diseret» făcând fel de fel e reflecţii ciudate, cari trezeau din când în când eâte» un hohot de râs discret şi repede înăbuşit. Artista atâta doar aştepta să dea afarăt lumea asta ncsiintiteare şi ironică să-şi impună în sfârşit voluta tufelor slugilor, căci dorinţa? mi cea mat vie era să pună cât mm» în g răb i stăpânire pe milioanele vStnrnluî « • soi. pe care cn o lovitul* uşoarŞ ar - ; fi putut să-l trimită tr.da'ăîpe luaw* cealallă.

Când trebui să răspundK la locui nia sacramentali . Ioscph .'-Maniac' gue păru că se deşteaptă ă'm sama»- ' 1еп(а-і bolnăvicioasă. C4aia blfj-bâind mâna rece a Elvirei. O privi cu nelinişte nesfârşită, de parsă srar fi îndoit oare rum că dânsla se аЯа In preajma lui, şi după o яанфіакЛ uriaşă de-abia ; dacă pntn sf t a f t a » ' : un „da" aproape шганііЬ.

Elvira se îneliaă la r t a a a f el cm o emoţie meşteşugită şi Besens de* prefăcută, pe care » de s m i n t i însă accentul ei triumfăter-

Baiiehcrnl se îmseîlet*»- ' U r a t i a clară a acestui glas îl r e î n * » parcă, trezindu-1 la o viată nouă- Ava puterea să iscălească, dar imediat căzu aproape neînsefletit Ня>г?$» în-tr'un chip dessustSfer.

Atunci unul гКт mnriu*» iégetni cei. cronicarei Pierre Lanrsns, se 'aplecă discret la areehin vecinului său şi în timp ce-şi suffa nasul, rosti cu nn ton batjocoritor:

— Pro legea mea. ai «reée că mireasa este o fecioară împietrită, zugrăvită de vre-un pictor dfe duzini .

)ѲѲѲѲѲѲѲѲОѲѲОѲФОСаѴ

I J 4 L U M I N I Ş \ l . c.

In luminiş de mijloc de pădure, Culcaţi priveim spre-azur cu albe nai Şi 'ţi ascultam a inimei bâtai Pornite n altă lume să mă jure.

Simţeam cum creşte şi ne cerc firea Prinosul vieţei şi-ai eternei legi ; Şi-un fulger — să 'nlcleg şi sa 'n/eiegi—• ISe-a sfărhnat în suflet mărginirea...

Şi-azurul a 'nceptei să se coboare Si s'a proptit m ramuri de atun. In jurul nostru, o lume in -risipă

Se mistuia încet în foc nebun ; Şt 'ntrun sărut aprins de legi din s>oare Лоі am simţit Etèrnut intr'o clipă!...

Atoam fi. BoşiaQu

^ЭѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲѲбГ

Fecioara împietrită, — cuvântul acesta era pe buzele tu taior, а doua zi după casă feric, — nn era frumoasă, dar după defiexta expresie я unui povestita» a i . aaaealai afr apt-sprezecelea. — multe femei ar fi voit să-i semene-

N'avea urâţenia aceia care alra-îfe simţurile blasato, precum nici frumuseţea aceea care extaziază, ca

ro încântă şi robeşte, pricinuind în inimi derinţi веИтнг і і е şi vise plă-eute. Un farmec straniu era însă în toată făptura ei, ba. care contribuia mult profilul e i iudaic, nasul ei ascuţit şi oebü verzi, înstelaţi ea puncte de aur- şi r e eearcăne vinete de-desupral 1er..

Darr din figura ei шг reţineai eu toate astea decât amintirea perversă. » «rebîlor şi a gutei roşie ea o fvagä.. eu buzele subţiri, străbătute paaeă de un fior de voluptate.

Debuturile Elvirei a a fost lamentabile, îndurase toate mizeriile o-bknnnite. micelor modiste pariziene. Bwdată însă se apuc* da picta** şi dobândi chiar un succes oare care, Sind medaliată de un jariu mai mult sau mai puţin indulgent-

Cum mama ei până atunci e ţinea foarte de aproape ea se dezbată deo-^ dată de dînsa ea de c L i l u a n ^ a * - -folositoare. Si singură, lifcerÄ #e ae-tele ei. îşi luă o casă alăii*ri de bbp-eul Monceaux, a easă Siaştifil, î n eare du dea amatorilor lecţii de pie-' tn ră

peşte două bani atelîeîujf ei mo-. i e s t deveni la modă-

Elvira Tripard trebai să refuze câteva eleve. Toate: aarreai tele ' f*u-Roase «le eartietaJai samţean e vo-ţatie rrezisüfc» peaftre p'etoră, asa s* dona ta Iar « t a » vie e ra sat ia k r ţ t i del*fiaaeîa aieasta.

Bar- п ш na pa t a s* le primească1 ţa, Ыяіг. eefc refaaastetaeenură e*" îs4ori>f»*e4 diferite pevesim- — neir ad*v»rwter aMete v i á r l етаж»-квж. — pe saeateala . л п ц ж т " -

ZvoBttrüe astea ргіеіввіга. a » aşa dfe mar* scandat tn eăt arrnsta fá nevoită să închidă atelierul fi pîeea în ЪЫіаѵ

Ш Bancherul losepb Montagne a. ín-

tó Ini pe .ЕГѵіся I» l iordighe«. La soarele eald de-aieî tai încăl

zea trupei iţalRnrât áe boală şi Ia. fie-., ce j a s gemea ca nn eopH salcrimt. íríffíarct-i a»t se sfaps^a ea • candel ï d»-esupva çSrrir? a r fi suflat un vânt paterjaic. Nn ptftea să- îngâne nici măcar tec» cwvinfe fără «ă nu restmiă o durere «escusă şt fără să faeă sfortäfri nriaşe.

Ş i ea toate chiirnrile-i renSsetn-én. leeeph i laa tagne resrefa nîaţa ţ i tot astfel pe amantele de odinioară, Rosa Valence, blonda baroneasă de Lantilly — d-na Leprince şi seratele ci intime, Ia cari nu erau primite decât persoanele de o vârstă res

pectabilă, şi de o» ojwrabîhlate recunoscută. — aşa cel puţ i» giă&oia nn prospectus secret, pe cur« dânsa îl trimitea invitaţilor în t r im plic recomandat.

Şi soarele şi marea vecinie albastră, şi farmecul pwveKştelor scăldate de-o lumină strălucitoare şi dulce, îl exasperau, Й scoteau din fire.

Elvira Tripard îl vrăji- Aducea eu ea parfumul Parisufnt pururea tânăr- Montagne, ca şt toată lumea de altfel, ştia toată prevestea, vieţei artistei- Dar ea îl ispitea, asemenea ei-tirei neei eărţi sadice.

Şi t n ziaa în eare între văzu ochii ei încercuiţi cn negru ţ i gnra-i fragedă şî roşie, uită t e t fe-ecatal şi Elvira puse stăpânire a* tatreaga lai făptură O adora 4 îb cal» afară fi m m n 'avea faaoßie, e» Й tocă, bşAndk-i o grămaaH eV bani.

•Ш ea cât dânsa a» teAogăţea, cu aiftt "boala l a i se aşrsva , asemenea a n foc aţâţat da nifte mâini îndărătnice.

IV

Caflttatia Fa distrus pe loeeph M'oTrfagae.

Pe vreme era o eleetie de Tuni, a-raaa éra o chestie aV nh>.

Pîîeï na s* mai mişei» »i vecinie iormaa.

l î v i e * Tr iear f a a » m v a b r a W 9» вві *eaè* ёв eft. i a p w c ţ ar fi fart a а в и И astat& | î ta» ve^fcrfă. Acuma dansa кваивгіі a ô -aatcle şi ar vrea Л and* І л Л г р І paşii grei ai сіоеШвг s r t r ţ t i a d pa tTcptele scărilor-

Şi ea visează s i ikccbiaa atelier de fete trarrev в в fratnit , în care s i ateauga ea t a -tr*un тцяеи t a îa ic «a& mai p « v e r -s» aieéelfev ce soepol J e a câştig» fi mai anuţx bea i faeă, dacă se poată*

ТізА de C A I. Ghiea.

Нвіпігіпй p r i i tară

GALAŢII Anal trecBt scrisesem in ziarul

„Universul" an articol eu impresioni din Brăila, eecaee-mi atrăsese simpa. tia multor UrăilcnL de oarece spuneam, că după Bucureşti, Brăila e cel mai de seamă oraş al tării noastre- Nu în ce priveşte mişcarea intelectuală, căci aceasta o veţi găsi în Iaşi, în marele şi tăcutul Iaşi. Brăila e însă un oraş marc, adevărat european, cu străzi şi bulevarde frumoase şi curate, cu o activitate ce nn o mai giîseşti decît in Bucureşti.

Dar ani siiuărat atunci pe c î ( iva prieteni din Galaţi, eari mî-an spus »eted, eă ei nu dan oraşul lor pe Brăila. Fără nici o aluzie răotă-eioasă, dar acum clţiva aarii, o doamnă din Hârlău. pe eare o intîlnisem la o rudă din Iaşi. a declarat solemn, că ea nu dă ITârfăul pe Bucureşti, care nu e decît un veşnic bilei. ..busul şela din Bueirreşti", cum spunea d n a ai» Hârlău îrr limbajul ei pur moldovenesc.

Galaţii mî-aa lăsat rnttite amintiri t a eepilărie. Pe vremea cînd nu învăţam Iacă la şcoală, cîud au aveam decît 5—в ani, de pe atunci încă cunosc €ralaţiî. Drept e că pe atunci era un oraş ürít, era parcă mai raniţă murdărie. Tn Galat.i îşi aveau sediul cvi doi fraţi Vlădicescu i i Fauy Tai-difty. soţia celui raai tinăr dintre e i . cîteşî trei artişti de seamă pe aţele vremMÏ, artişti eenoseuii î s toată Moldova. Se jucau piese ce a:?i nu se mai joacă decît la cinematograf, d rame spăimîntătoare eu titluri seusa-^ятаіе şi na am uitat nici acum pieselor în eari juca Fany Tferdiny; mai ales că pe ea o visant, vcd.'aai şi în scaun ochii ei ho'-bosaţr, figura ei taerantată şi nu odată ai~a fugăr i t în semn, ca să mă priadă, pa cînd mie- parcă mi se lipeau picioare fe nV pămtnt

Acasă b» ea era însă simj;a'ioă şl mă atrăgea apoi şi par^ïnlnl frumes. pe care Й lavătasc să aoAească a-tîtea lncwamf „Bonjour- moasfenr'* şi eu t imidetspandeam: ..bonjour", tare mirat d* deşeeptăciunea păsfcei : en a ti tea cilesr*

In Gafct^ atjoi am cunose-«i familia Snireşou, eapeţ-ÎaiHiiKei fîînd fotograful èftj mai da waaiă ăan acel oraş. In (Safarţî am văcat Dvnarea pentru prima.- auasî. Şi ee nailt îmi plăcea mivoent aeelu de guaVon si cum adittiram: nâvîTe cele mari, ce veneau depăra» pnrtînd num* străine.

Aşa ca. 6am(!îK'trebuie s ä - и і ійага prin amintirile ce m i ie-a fásat.

Am mau vizitat &afe | i înt urmă-dar mare atenţie n « i a m dbt, am trecut prin el. m'am eprit o noapte doar.

Bar aaaai am alia prieteni, cari ţu iadu-mi plăcerea «fe a bei nări, m'a» iavîtat să vin, ai ra Gafaţi- In-tr'a zî. facă winltă pregătire, am pora i t sare aeest oraţ, s e care poetul N r n i t e » n Га Westemat ea aiît nc-c a i . Bwatindu-1 «oraş de negustori".

&K, sau nn. ava? die negustori, asta n a fvtin. ştiu Insă că e un oraş fru-

Rtrăda Demnească e nn balevard. plantat numai cu tei fi nimerisem eind tocmai teii dedaaa să înflorească.

Găzduit eram Ia prietenul Begucs-eu» eel iubit de albine şi de apicultori şi locuinţa Ini e lîngă srSdina publică- Pe cînd dormeau toti. di-mioenfa. pe ta orele tt, m'anr efrecu-ra t binişor şi m'am dus să văz grădina aceia pe eare n a o «Sznaem de' ani de xv|e- Era răcoare ba a i aceia, dar mnlţi гаЩепі a l mai ales gălă-ţenec veniseră sî-şî ia cafeana acolo. Brateşul îşi întindea apele In depărtare, suprafaţa lor Ia acea oră aviud reflecte de argint. Un tren trecu zgomotos nrin valea ce se întinde sub

O u m i t t i c A 1 » I u n i e 1 9 1 0 . U N I V E R S U L L I T E R A R i \ o . 2 4 . — «

malal absupt al gradinei. In depărtare, spre dreapta se întindea partea de jos a Galaţilor. O fi „oraş negustoresc", dar e frumos Galaţii!

Se făcuse însă tirziu şi mă întorsei acasă, de oarece trebuia să vizităm In acea dimineaţă îrigoriferele • pescăriilor.

Intre stupii cu albine ne-am băut cafeaua, apoi am pornit cu tram-таіні electric spre pescării- Am ocolit într'adiiis, ani schimbat vre-o trei tramvaie, cari fără ferestrele obişnuite şi eu duşumeaua pea joe seamănă mai mult a bărci.

După un foarte hing ocol, în care timp am văzut multe strade, multe bulevarde, am ajuns la pescării.

D. Tomescii, administratorul pescăriilor statului din Galati, cum şi ceilalţi funcţionari, au fost foarte binevoitori cu noi şi chcmînd numai de cît pe un funcţionar inferior i-a dat ordin să ne conducă în sălile cu îri-gorifere-

Nu m'a mirat de loc, cînd înainte de a pătrunde în acele săli. am fost îmbrăcaţi cu blăni- Nu cran mulţi peşti în sala aceia, dar erau cîtiva moruni enormi, cîtiva şalăi şi mulţi ppşti mici. aceştia din urmă împreună cu ghiaţn din lăzile în cari se aflau formau un singur bloc. Cei mărişori, erau tari ca piatra, fragili ca sticla. Seara am mîncat Ia masă din. tr'un şalău scos dimineaţa din frigo-rifer, era excelent, era tot aşa de bun ca şi cel proaspăt.

Tremurai de frig în acea sală: temperatura nn era decît de vre-o 10 grade sub zero, dar afară era cald şi deosebirea dintre temperatura de afară şi cea din sală era prea maré

in sala numită a ..congelatoarelor" era însă şi mai frig, abia am stat tlteva minute şi am fugit.

Ne-am întors acasă pe jos, prin preajma Rădălannlui, nu prin însăşi acea vestită mahala.

In acea гі însă am văzut atâtea băltoace cum n'am văznt tn toată viata mea. Fiecare curte avea balta ei. яіііпс-ч. murdară, eu o coaje verde pe deasupra. Partea aceia e o mare rană pentru Galaţi şi nn cred că s'af cheltui mnlfi bani pentru înlăturarea cauzei frigurilor palustre de-a rSror existenţă garantez-

După masă. o altă vizită interesantă, la abator, unde director e d. medie veterinar Oălinescu.

Nu văzusem «ici odată un abator, mi-1 închipuiam, dar realitatea e tn totdeánnn mai emoţionantă decît închipuirea.

Sunt două abatoare, cel vechili şi eel nou. dar cel nod nn funcţionează Încă, l'a oprit, de sigur războiul-

Am văznt deci tăierea vitelor tot tn abatorul cel vechiu: o sală mare, In care aşteaptă nemiloşii călii, pe cînd alţii, aduc vitele ce an venit încrezătoare pînă aproape de nşe, dar care acum, turburate de mirosul nn-

.pelni сяЫ. refuză =ă mai înainteze. Cele 2—3 vite pe cari le-am văzut eu. erau omorîle după ritul mozaic. După ce li se împiedicau picioarele, vacile erau trîntife jos, iar călîul cn o signranfä fără margini, tăia dinfr'odafă beregata animalului, din care tîşnea un val de sînge.

Aproape in acelaşi timp se auzea un horcăit, apoi moartea urma repede- Sunt curioase eoniracţiunile muş-chiuiarc. cari durează mai bine de ма ceas ilupă moartea animalului.

N'am leşinat, dar nici n'am mai voii sa privesc alte execuţii- Nu Mint în contra muşchiului de vacă, din contră, dar nici odată nu mă gîn-disem hine Ia operaţia sîngeroasă ce trebueşte filcută. ca să ni se procure friptura

Pe cind prietenul Begnc'C» Îşi pusese halatul cel alb ca să exami-neze cceace acum nn mai era denît carne pentrn măcelării, d. Călinescn m'a dus alături ea să văz noile instalaţi >-

(Sflrşitul în numărul viitor). Victor Aacstin

ALEXANPRjJ MACEOONSKI

Poema Îţondelelor — S E R I A I a —

R o n d e l u l R o z e l o r

E vremea rozelor ce mor — Mor în grădini, şi mor şi 'n mine — Şi-au fost atât de viaţă pline, Şi azi, se sting aşa uşor.

In tot, se simte un fior ; 0 jale e în ori şi cine ; E vremea rozelor ce mor — Mor în grădini, şi mor şi 'n mine.

Pe sub amurgii ntristător Curg vălmăşaguri de suspine, Şi 'n marea noapte care vine Duioase 'şi pleacă fruntea lor — E vremea rozelor ce mor.

1916, Maiu in 18

R o n d e l u l 3 L u о ж ? т ? і l o r »

Oh! lucrurile, cum vorbesc, Şi 'n pace nu vor să te lase: Fier, catifea, bronz, sau mătase, Pri?id graiu, aproape omenesc.

Tu le crezi moarte, şi trăiesc Inprăştiate 'n orice case — Oh! lucrurile, cum vorbesc: Fier, catifea bronz, sau mătase.

Şi cale nu 'ti mai poveslesc, In pustnicia lor retrase ; — Cu tot ce sufle lu ţi uitase Te 'nbie, sau te chinuiesc r— Oh ! lucrurile, cum vorbesc.

1916, Maiu In 19.

R o n d e l u l P r o v i n c i e i

Provincia le fură 'ncet Cu ale ei tăcute strade, Cu oameni proşti, dar cum se cade, Ce nici nu ştiu că sunt poet.

Cu centru-O)'asului cochet, Cu case mici, ce rí au arcade — Provincia te fură 'ncet Cu ale ei tăcute strade.

In micul parc, aşa discret, Л'и se strecoară mascarade, Şi sub copaci rí auzi tirade Despre-al politicei secret — Provincia te fură 'ncet.

Alexandra Macedonski 11)16, Maiu in 20

DOLIUL CRITICEI

ШШ, F Ă G 1 I 1 T Cu greu se vor putea socoti pierde»

rilo marelui războin de azi- Catastrofa e atât de covârşitoare încât trecerea din lumea aceasta a marilor cugetători ai lumci, care în vremuri de pace ar i«a proporţia unui regret cu adevărat universal, in vârtejul zilelor de primenire aproape nici uu se opreşte nimeni asupra ei. O simplă telegramă, ca un niăruntiş gazetăresc, vestea omenirei că s'a săvârşit din viat* un mare critic şi un p,-< i!or: î'.'iiil l'a guet

Furi i ; în mintea i ajcră şi puternic luminoasă sinteza de cugetare a atâter veacuri-

O erudiţie pururea fie. nn sp i r i t vioi totdeauna, Emi le Faunét «e consacrase, îa 70 de ani ;м viejei -alo, bunului renume al patriei şi lupta , eu pana-i scânteetoare. la drepta tea cauzei, la victoria rVplSţei u-nui popor nobil şi cavaleresc-

Critic al ideilor, i « H si viguros gânditor al contemporan ii ă*ei nea-stre, filosofia lui F.mile Faguet va stăpâni, multe generaţiuni încă cugetarea omenirei-

Modestie neobicimiiiă dnpă c'.'m o mărturisesc aceia cari an trăi* a-proape de el _ marele critic, care se împrăştia prin ziarele, revistele şi cărţile din Paris cn o egală valoare — în mediul Iui era bunul prieten, omul simplu, care te primea totdeauna zâmbitor şi en bunăvoinţă.

E r a taina nnui suflet mare care învăţa pe oameni ..L'art de lire" şi care în ,-De la patrie" spunea, cn drept cuvânt, că: „Patriotismul modem nn este si nn poate fi decât iubirea de tară liberă M -Ія stat liberal".

Foarte bine este deci socotit ca un apologist al libertatéi acest cugetător luminos şi profnnd care a cercetat toate sistemele filosofice dinaintea si din vremea lui şi care scânteia de spirit în prelegerile sale academice.

Nn nnmai Franţa Inrainei pierde o energie de elită prin moartea Iui Emile Faguet dar însăşi lom"n sufere o pierdere mare prin stingerea din via(ă a acestei l u m i n i A» răsărit.

In zilele "nastre n imen i nu slâ- oamenii sunt ' tdeanna prea grăbiţi, să destrame viata şi operele acestui e-rou şi acestei genialităţi creatoare, eare a fost şi va rămâne tncă nn drepfpr al inteligentei omeneşti spre cărările adevărului filosofic.

După ce înfrigurare;! zilelor noastre va lna sfârşit, şi după ce dreptatea neamurilor se va cuprinde în alte hotare, — atunci popoarele îşi vor socoti morţii şi toată lumea va cinsti, cum se cuvine, memoria apostolilor morţi pe câmpul de onoare aî întelectualîtăteî omeneşti-

Atunci şi dreptatea postim mă a marelui Faguet va străluci puternic în cadrul unui doliu universal şi sincer al unei omeniri profund lovită prin-disparifia fizică n eroilor săi.

Şi atunci, aceea ce, în vârtejul distrugerilor actuale, se scoboară la proporţia unui simplu fapt divers, se va înălţa acoio, In apoteoza meritată, unde cultul amintirilor aşază cn dreptate pe uriaşii cngeiărei omeneşti.

Dar lumea se va face atunci maî dreaptă şi mai bună şi va înţelege cărările adevărate ale gloriei în semnul unei activităţi de pace pentrn înălţarea inimei şi a mintei spre acel progres constructiv căruia îi precede adeseori vremuri de rnină şi prăpăd cu acelea de azi-

Emile Faguet a murit cu conştiinţa omului de cugetare că şi-a împlinit misiunea-i înaltă consacrată binelni şi înălţărci generoasei sale Patri i .

însăşi adversarii vor saluta memo« гіа Ini- L. Iliescw

4 . — . N o . 2 4 . IJÄlIVERSIJt L I T E R A R D u m i n i c i i 1 2 I u n i e 1 9 1 6 .

Dip iT t^ IE BOLIfiTIflEfíplTj 1 8 1 9 — 1 8 7 2 —

d e I . F O T I

înainte de a intra în cadrul studiului nostru, credem că ar Ii bino fia deschidem o mică paranteză a-supra dezvoltării noastre culturalo ţ i literare.

4 Literatura română a avut Începuturi foarte modeste, cari datează dc-abia de un secol- Tradiţia marilor cronicari Miron Costin şi Neculcea se stinsese după epoca fanariotă- Literatura care se făcea la începutul secolului trecut era mai mult o distracţie pentru clasele înalte ale societăţii. De-abia dacă mai putem pomeni — eu multă razervă — de palida versificaţie a lui Ienâchi|ă Văeărescu- Pe-atunci se învăţa greceşte şi tnrceşte şi nimeni nu s'ar Îi gindit la o literatură românească. După 1821 opera marilor istoriografi ardeleni Maior, Şincai şi Micu, au o importantă culturală şi nici de cum vr'o însemnătate ştiinţifică— sau literară — principatele române «ii primit oare-cari drepturi politice, preeum alegerea unul domn pămîn-tean şi crearea unui regulament organic mai tîrziu,—un fel de autonomie

'locală. — Aşa în cit o mişcare culturală puternică s'a început at i t în Muntenia cit "şi'In Moldova. Tinerii Iii de boeri, întorşi din străină'ate, nnde se adăpaseră la isvoarele cui-turale ale apusului — mai alee in Franţa, — au venit în fără plini de entuziasm pentru noui reforme sociale şi deplin botărlti să transforme pe baze noui temeliile vechei societăţi româneşti. Intre 1830—1857 a fost o uriaşe mişcare de cultură şi de revoluţionare socială, provocată de o mare generaţie care nc-a dat unirea Principatelor la 1859 şi glorioasele zile din 1877, cind sub zidurile Plevnei '— după atîtca secole de robiei -—Va proclamat independenta României şi consolidarea neamului românesc de pretutindeni. '

Ia acest interval de o jumătate de veac an apărut pe scena publică marele Heliade şi laboriosul Asachi, puternicul poet — unul din cei mai mări din clţi avem — Grigore Ale-xandresen; entusiastul Carlo va; nealta tul nostru prozator Costa ebe Negruti: neobositul bard al neamului V. Alecsandri, subtilul gl elegantul prozator Odobcscn; fanaticul cin.-etreţ al gloriei trecute româneşti DL Belintineanu ; sufletul de foc şi inima de len a neuitatului şi a nemuritorului nostru N- Bălcescu; şugubeţul Anton Pan; vigurosul prozator fon Ghica şi toţi Intemeetorii României moderne, Alex- Cuza, O-Kegri, şi marii M. Cogălniceanu, fcn Brătianu, Rosetti, etc- cie.

Acestei generaţii, căreia ii dato-rim veşnică recunoştinţă aparţine foi Dimitrio Bolintincann. Nu vom intra în amănuntele vieţii Iui politice, ci vom judeca numai pe artist şi valoarea Ini. Viaţa Iui întreagă tuşă a fost legată de aceea a generaţiei care l'a dat, şi numai în mijlocul ei şi cu ajutor ei, îl vom explica pe Bolintineanu.

Cimitric Bolintincanu s'a născut la Bolinlinu din Vale în 1819. Tatăl poetului era de origină macedoneană, iar mama lui era din satul său natal- Unni din olografii principali ai lui Bolintincann este profesorul Angbcl Demefrescn; care a elucidat b a t e punctele obseure din viaţa poetului. La 1829, tatăl lui Bolintincanu, Cozma, Fa adus po băiat in' «asa r unui boer din Bucureşti, unde şi-a făcut prima educaţie, şi a învăţat,scrierea Pc urmă a urmat şcoala

particulară din CoI(ca şi liceul „Sf. •Sava". Mai târziu a fost numit func-lionad Ia posteluicic.

Ca portret Bolintincanu era de o statură mai mult înaltă de cît mijlocie, cn părul şi cn fata brună. O frunte largă, ne spune un biograf, şi limpede dă figurii sale un caracter bărbătesc ; expresiunea îi era mai totdeauna tristă şi meditativă. Tn şcoală dovedea b natură eminamente poetică, un suflet ce înveci se inalja în lumea ideală. In colegiu a legat strinsă prietenie cu Nicu Bălcescu, Grigore Alexandrcscu, etc.

La 1842 a debutat eu „O fată tl-nără pe patul mor(ii", care a avut un succes enorm- Poezia a fost publicată in „Curierul de ambe-sexe" a lui Ion Eliade Iiădulcscn, însoţită fiind de o caldă recomanda(iunc în a-ceşti termeni: „Citi pe lingă versurile poetului mai aşteaptă o limbă de la poet, pot saluta pe d. Bolintincanu şi a aştepta delà dînsul opere demne de nn veac mai ferice".

Comentatorul . lui Bolintincann, cunoscutul pe vremuri George Sion, iată ce scrie asupra succesului acestei poezii : „Această piesă avu un răsunet tn toată România (români-mea). Pentru pcezia ,.0 fată t lnără pe patul moiţii^ poetul a primit felicitări d:u Transilvania, din Moldova şî din Bucovina. Bolintineanu fiind pe a t rnei copist la ministerul afacerilor din afară ceru un concediu ca să meargă Ia băi, şi Domnul B> bescu, ecnfirmind concediul cerut, dete rczoluţiunea cu mina sa: „Vă-zlnd speranţele mari ce dă acest june, e tc- ." A. G. Golescu şi Ştefan Golescu an făcut o contribuiiune pentru tnmeterea poetului la Paria spre a ş i continua studiile începute la „Sf. Sava'*_cu condiţia ca binefăcătorii s& rămlnă necunoscuţi".

La 1847 pleacă la Paris s i se reîntoarce cu nn an în, nrmă ea să fundeze alături eu Nicolae Bălcescu, Gr- Alexandrescn- Tenlescn şi Zâne. foaia ,.Poporul Suveran" pentrn a putea- răsRÎndî mai bine şi In cercuri mai largi ideile generoase şi drepturi le ţării- In t re 1855—1857 11 vedem iarăşi la P a r i s ; In vremea exilului.

cind, după revoluţia de la 1848, surghiunit eu toţi marii patrioţi cari an înfăptuit-o. Bolintineanu rătăceşte prin Turcia europeană, şi prin Asia-Mică, gra(ie recomandatei un membru influent al Porţii.

Caimacanul Alexandru Ghica decretează la 1857 amnestia generală. Bolintineanu mai vizitase Palestina, Egiptul, Archipelagul şi Macedonia-Şi-a scris însemnările de călătorie în timpul petrecerci sale Ia insula Samos.

Reîntors în ţară, sub Cuza, a fost de două ori ministru: de externe şi de culte. Prin silinţele lui Bolintineanu, C- Negri şi V- A. Ureche s'au înfiinţat cele d'intîi şcoli româneşti din Macedonia.

întreaga lui viaţă a fost închinată binelui public. Asupra caracterului Ini integru şi asupra dezinterăsării lui ne-a rămas cea mai nobilă amintire.

La sfîrşilul vieţii, răzbit de mizerie a scris mult şi multe, nuvele, romane, satire, epigrame, drame chiar şi o epopee „Traianida", fără, însă, să găsim în aceste opere — lipsite cu totul de valoare l i t e r a r ă— o umbră măcar din ceea ce a făcnt Bolintineanu dc altă-dată; fără să ghicim nicăcri pe neîntrecutul poet al baladelor istorice-

A murit în cele mai negre chinuri şi într'o cumplită sărăcie, închis într'o odăiţă, fără lumină şi murdară, din spitalul Pantclimon.

Nerecunoştinţa contimporană a mers pînă acolo, încît ui tat cu desă-vîrşire, la groapă nu l'au condus de cit cîţi-va prieteni. Şi Bolintincann a fost unul din cele mar mari şi mai nobile suflete ale generaţiei de la 1848, unul din poeţii noştri cei mai de seamă, şi umil care a contribuit Ia toate actele mari în istoria României modeme-

Sfirşitul tragic al lui Bolintineanu — ca şi acela al lui Eminescn — va rămîne o pagină de ruşine indelibilă pentrn indiferenţa ce le-au arătat filistenii Îmbuibaţi şi imbecili, şi o pată neştearsă In memoria politîcianilor ridicoli şi falşi patrioţi . . .

„O la t* tânăr» pe patul morţi i" » hotărât de cariera şi de viaţa lui Bolintineanu. Despre succesul şi frumuseţea acestei poezii Angbel Derne, trésen ne spune: .,Aeeastă armonie elegantă, această cadenţă dulce şi regulată, această limbă nobilă, fără ., pretentiuni, producea un farmec ne

spus asupra auzului românesc- Pentrn Întâia oară în limba noastră vibrau nişte accente aşa de melodioase".

In adevăr, cu toate că această e« legie ne aminteşte pe La Jeune Captive a lui André Chéniér, unde, fără îndoială, că s'a inspirat poetul; totuşi rămâne nouă in ezpresiunile ei, în ritmul ei, chiar şi In comparaţiile ei.

Tonul la Bolintincanu e mai dulceag, mai monoton şi n'are accentele bărbăteşti şi desenul clasic al compoziţiei din poezia celebrului poet francez. Această dulcegărie şi această lipsă de contur va reveni mai tîrziu ca un leit motiv şi ca o greşală fundamentală în toate poeziile erotice ale poetului nostru. |

In afară de elogia de mai sus, răsfoind întreaga operă a lui Bolintincann nn alegem de cât admirabilele sale balade istorice şi numai — Cea din nrmă noapte a lui Mihai Vitea-zeii Mama Ini Ştefan cel Mare, Ferentarul, Fata de Ia Cozia. Mircea la bătae, Mihai scăpând Stindardul, Mircea cel Mare şi Solii, Daniil Si-hasizni, — cu oarecari rezerve San« Marina dia Macedonele lui şi puternica sa legendă Mibnea şi baba, una din cele mai frumoase din literatura noastră. Dar toate aceste bucăţi la un loc, prin frumuseţea versurilor, prin Inuijlmeä sentimentelor exprimate şi prin suflul cald şi aproape profeţie ce le anină, trec drept tot ce s'a Peria mai înălţător şi mai nobil tu literatura noastră. (1)

m

Generaţia lui Bolintineanu a trăit intr 'o epocă de acţiune. Revoluţia franceză cea mare, ca şi celelalte ce-au urmat după ea. frământau din temelii Europa întreagă. Popoarele cran chemate a o viaţă nonă» aveau drepturi la viaţă, şi In fruntea Inptei pentru libertate şi neatârnare s'au рач inteleetnalii de toate categoriile: poeţi, artişti, publicişti, profesori, a-voea(i, ingineri, etc-

In vremea aceea tara noastră cădea dntr'un regim lureese, lntr 'nnul rusesc, adică din ŞeyJIa In Charybda. Ponorul gemea sub jug strein, schingiuit, stors de tot ce avea, muncind ca rob pe ogorul altuia; .iar oraşele erau copleşite de streini, ţară legătură cn ţara, ei veniţi aci pe pricopseală In singurul pământ al Făgăduinţei ee rămăsese pentrn creştinii oprimaţi din imperiul otoman: greci, albanezi, armeni, bulgari, sârbi, chiar şi români din Macedonia,

Pă tura de sus era Încă FanarnI, eu sistemul Ini de jaf» de epoliare şi de ruşine. Toată viaţa delà curte Ina-inte de 1821 era chefuri, şoitarlâeuri, crime şi confiscări. Linguşirea era regină iar jaful pe seama celor mici un mijloc de a trăi bine.

In asemenea Împrejurări, când fiii boerilor şi cei câţiva cari an pntut să se Încălzească Ia soarele culturel europene, n'aveau altă ţ intă de cât să" libereze ţara, să creeze totul din nou, şcoala, ideile ruginite ale vremii, literatura şi să realizeze independenţa politică a ţăreî. Ar trebui să răs-foeşii documentele epocci ca să ie convingi de ce patriotism erau însufleţiţi Eliazii şi Asachii, cu câtă dezinteresare apostolică era condusa o» pora lor şi cu câtă stăruinţă puternică şi fanatică căutau să-şi ajnngă ţelul urmărit.

Din nimic an creat totul- Ceea ce In alte tări s'a făcut, In mod spontan,

D-l D. ALEXANDRESCO eruditul profesor din Iaşi, care a fost sărbătorit prin* tr'un banchet cu ocazia termlnărel monumentale1

d-sale lucrări asupra Dreptului Glvil

(1) Iată operile principale ale Iul Bolintiaeanu: 1) romane: Elena, Ma. noii; 2) p o z i i satirice: Enmenidel* Bolintiniadele; 3) drame: Mihai Viteaza! condamnat la moarte, Alex. Lăpuşneuru, Brâncoveni-CantacTH zeni; 4) Epigrame; 5) Balade istorice: 6) Macedonele, etc.

D u m i n i c ă 1 2 I u n i e 1 0 1 0 . UNIVERSUL ІЛЖВЛП

la intervale de secole, la noi s'a Înjghebat in câteva decenii. >

I Astfel stând lucrurile. Bolintincanu a trebuit — ca şi contimporanii săi — să facă politică, să facă jurnalistică, să facă literatnră, să rătă-

, ceasta prin exil, şi în mijlocul acestei vieţi turmentate, să serie poezii, şi dacă se poate, să mai citească re-4a. І Totul Ia ei era improvizat; nu era vorba nici de cultură sistematică, nici de preocupări de ar tă mare. ; Ei au suflet, au avânt, au porniri spre jpitfă- Sunt inimi romantice şi fantezii cavalereşti- Aşa era şi vremea, ii'omanlizmui lui Hugo şi Lamartine, lui Byron şi Heine erau in toiul lor- I ! Ca romantici, póetü redeşteptărci noastre nationale se inspira din trecutul depărtat. Bolintincanu plin de Miron Costin, de Nccuicea, de Ureche şi de toti cronicarii noştrii, nu visează de cât gloria Ini Mihái Viteazul şi Înţelepciunea lui Mircea cel Băt rân.

Adorând istoria noastră, Bolinti-ncann devine nn fanatic, nn inspirat,- In aceste clipe dispar cusururile versificaţiei sale (diminitnvele impo. sibile ca fluture], tinere], florişoare — nu era destul floricele ), naivitatea compoziţiei, lipsa de relief, monotonia şi repetiţia inutilă (la fiecare rând revin cuvintele; dnlce, aur, amor, biulbil, căldură, etc.)

In toate scrierile se resimte lipsa unui culturi solide, ignorarea clasicismului — ca bază ori cărei compoziţii serioase in literatură — şi confuzia concepţiei- De aci o dez'ânare totală, o lipsă de măsură şi de proporţie, necunoştinta tn meşteşugul literar. In afară de Maiorescu, Cara-giale, Odobescu, Eminescu şi alti cîţi-va, şi azi majoritatea scriitorilor noştri din cauza unei culturi literale insuficiente sun t inegali, nn cunosc concentrarea imaginilor, nici desenul compoziţiei, ignorează meşteşugul poeziei, şi nn li-i cunoscută concepţia intuitiv« a lumpi _ adică generalizarea filozofica a vieţii-

Dar nnmaî Bolin ti neann a ridicat balada istorică pe culmi Înalte, unde *u ajun* nnmai câţiva poeţi mari ai Europei. In aceste bncătf eadrnl eă şi expresia s u n i închegate Intr 'nn lof artistic- Forma lor simplă, uşoară, naivă şi puternică*, pe aloenrea, aţin-Re de mnlte ort snblimnl fără să.l eanfe, printr 'o spontaneetate remarcabilă: descrierea e fcenrfă şi preg. . nantă. viziunea clar şi definitivă, iar sfârşitul totdeauna sentenţios, impregnat Intr 'nn ton de solemnitate şi de mândrie naţională nnică In felul . ei- • ' • •• •*>( ?"

Sentinţele an trecut In limbă curentă şi fac parte din patrimoniul sufletesc al neamului românesc. Baladele istorice ale Ini Bolintincann sunt o operă de căpetenie, In educaţia tinerelor vlăstare care tind s?.-. devie cetăţeni conştienţi şipatrioţi ai României de mâine- i ' Si nu ştin ceva mai frumos În limba noastră ca versurile: 1 i

Ce-i viaţa noastră în sclavie oare? Noaptea fără stele, zina fără soare, Cei ce rabdă jugul şi-a trăi mai vor Merită să-1 poarte spre ruşinea lor.

^ » • • • • . » Astfel e Românul si Român sunt en, Şi sub jngnl barbar nn plec capnl

^ V mea. (Cea din urmă noapte a lui Mibai

— .Viteazul).

. Buclele de anr cad pe albn-i sîn, {Rozele si crinii pe faţa-i se'ngân. »>••-• . i. \ Dn-te la oştire pentrn ţară mori '

Şi-ţi va fi mormântul coronat cn /У f lorii

(Mama lui Ştefan cel Mare)-

şi gstăzi, /emiţând isvorul Tresaltă 'n mlădieri de valuri, Doineşte din caval păstorul Şi cântul sboară peste dealuri.

Tresaltă 'n mlădieri de valuri Isvorul, lunecând la vale, Şi cântul sboară peste dealuri t Purtând povara lui de jale.

Isvorul, lunecând la vale Şi-a înfrăţit cu cântul mersul. Purtând povara lui de jale Mai tânguios. se toarce versul.

Şi-a înfrăţit cu cântul mersul Şi-atunci, din argintate unde Mai tângutos se toarce versul, Ce tainic dor în el ascunde.

Şi-atunci din argintate unde O blondă fată îl culege ; Ce tainic dor in el ascunde Doar fala singură* 'nţelege.

O blondă fală îl culege, Cu glas tremurător îl cântă, Doar fata singură 'nţelege, A cântului solie sfântă.

Cu glas tremurător îl cântă, Se cerne-amurgul peste dealuri, A cântului solie sfântă Iubirea lor o 'ngână 'n valuri.

Se cerne-amurgul peste dealuri, Doineşte din caval pastorul, Iubirea lor o 'ngână 'n valuri Şi astăzi, fremătând, isvorul!

C Hicnlescn-Ifovaei

SULINA, in faţa căreia săptămâna trecută s'a dat o luptă navală ruso-turcă

O zi cu nepoţeii de NEU CORNEA

Coborând din tren, nepoţica ml primi cu o mutră jalnică, de parei purta în mica-i inimă, durerile lumii

— Ce-i mamă, de eşti aşa de supărată? o întrebam pe când o sărutam, abia stăpânindu-mi râsul, ce-mi vi. bra in toti muşchii obrajilor- Era delicioasă, cnm ii tremurau bnzele roţii de sănătate şi cnm îşi lăsa in joi pleoapele, pe a căror ciucuri lungi dc mătase se iviră două lacrimi, cât boabele de rouă. . — Nu ţi-a m adus flori, Îngâna sa-

spinând. 1 ; — v a d . . . p •— Am vrut, zău, d a r . . . '"* — Nn-i nimic, fetiţa mea. O să-m| dai acasă, — o liniştii-' — Un car Întreg, mamă bună, —, răspunse cn vioiciune, veselă eă na sunt supărată pe ea. Şi uitândn-mi-se In ochi cn recunoştinţă, mi se piti In brate* ' Strângând la inimă toată areastX nevinovăţie fermecătoare, mi se părea că am caprine raiul. Po t ara senmpX a copilului încântător, plămădită din gingăşie şi graţie, tmi dădea o simţire de fericire, tn vreme ce o asenl-tant cn plăcere 'cnm se Îndreptăţea de greşeala care "tot nn-i eşise din căpuşornl buclat.

*De câte ori am vrut să-ţi fae a » mănanehin, am fost Împiedicaţi . — îşi urma eiripitn-i dnlie. a. — Cnm aşa, — mă m i r a i " Aşa, odată de Virgin, ca re-l nn .'. • nebun.

n — Se poate, o fată cuminte, mare, de patru ani, să se certe en frăţioral de nn an şi două Inni t

— Iacă se poate, mama bonă, dacă-mi strică toate jucăriile. Să vezi. ce mi-a făcut azi- A zmnls braţnl pă-puşei, apoi a trântit-o de pământ de şi-a spart nasul. Şi asta aşa merge în fiecare zi. Eu i-am dat nna peste mână şi el mi-a zis ,,vacă"!.-.

— Nu-mi vine să cred, — rostii uimită-

Ba să crezi, mamă bună, Spune atâtea, cc nu trebue.

Şi tu, ce i-ai zis la aşa jignire, nu i-ai rămas datoare... — sper adău-gă-i in şoaptă, măsii-

— Ce-s proastă, — Îmi răspunse "epotica, eu i-am zis .,bou".

Frumoasă convorbire, n 'am ce zice- E de bună scamă meritul Ani-căi.

— Fireşte interveni mama copiilor năstruşnici şi dorind să dea altă întorsătură conversaţiei, Incep« să-mi spue de ale gospodăriei lor-Dar pe mine n>ă interesa mai mult ca orice pe lume, ceea ce-mi spunea sfătoasa mea nepoţică Laura şi ia r

Na e aici mândria, nn a nici mal* . . ţintea

Can-n bătălie 'ncnnnnă-oştirea Na e nici noroc I

Cela ce se bate pentrn neatârnare, Are zece braţe, zece inimi axe,

Inime de foe. (Ferentarul).

Unde este timpnl cel de bărbăţie " Când mnrea Românul pentrn datorie?

(Mircea la bătae). j.

Viitor de anr ţara noastră axe Şi prevăd prin secoli a ei înălţare.

(Mircea şi solii)* ;

Capnl se pleacă paloşul nn-1 t a e . » . (Daniil Sihastrul)

Legenda Mihnea si baba este cea mai puternică şi cea mai zguduitoare din literatura noastră. In ea lipsesc greşele din celelalte bucăţi, diminutivele create pentru rimă şi forţarea ritmului. Totul e clar, e variat, este emoţionant şi teribil- Ritmul aici încet merge în iamb, dincolo fuge, aleargă şi tropotă ín dactil, sau cade în cadci-ţa anapestică-

Impreeaţiunea babei este din cele mai puternice din eâte s'an scris în toate literaturile; iar impresia de groază şi de vrajă supranaturală ce-ţi lasă citirea bucatei te înfioara-..

Bolintincanu rămâne in literatura noastră prin baladele istorice şi prin legenda Mibnea şi baba, ca nnnl din sufletele cele mai nobile pe care lc-a dat neamul nostru; iar în istoria redeşteptare! noastre naţionale printre cei dintâi din câţi an contribuit eu scrisul şi cu faptele lor Ia înfăptuirea României moderne-

Oştirea austriacă E eroică oştirea A ustriacă, ne greş tl. In război avu menirea Cu pas sprinten, oţelit, Pe al slavei drum să sboare Pururea triumfătoare, Când ger mami, ca o lavă, Au venit fără zăbavă £' Şi cu braţul încordat * Pentru dânsa au luptat.

E eroică oştirea Austriacă, negreşit. Dar îi turbură simţirea Azi un gând nedomirit : Când iar ruşii o gonesc,% Nemiloşi când o 'mbrâncesc, Va putea şi d'astă dată, Falnica lor aliată Inălţând braţ protector,*) Să 'i mai vie 'n ajutor?...

N . T .

n i . Ä a p ă p u t :

G e t t a roman sentimental *| í

d e V. M E S T U G E A N Preţul 1,50 — Editura iib'ăriei

Ú \ I V E R S * J L L I T E R A R D u m i n i c ă 1 2 I u n i e 1 9 1 «

mă îutorsei către cu; caii iuti ca melcii, ai unei birje din provincie, ne dădea destul răgaz de vorbă.

— Şi ce to-a niai împiedecat să-mi culegi flori. • . . Poate tot Virgin . _ _

— Fireşte că tot din cauza lui, ai rămas tu mamă bună, fără flori. Ciud am voit să es în grădină, am trânti t uşa, mama m'a certat că l'am trt'zit din somn, căci ţipa parcă-1 bătea cineva- Şi eu, am început să plâng. Dar numai să cresc mare, scap eu de aici- 0 las şi pe ea şi pe Virgin şi vin la tine

— Cum, vrei să-ti părăseşti părinţii, cari ifi dau pânea cea bună şi atâtea bucurii?

— Dacă mă ceartă mereu, — ofta plină de năduî — îmi fac geamantanul şi plec la Bucureşti, la şcoală, •mai adaose după o clipă de şovăire, mica răzvrătită, în ochii ei negrii cu flăcări nebănuite- Sărăcuţa, simte ca o nedreptătirc dureroas, c nu mai are parte de toată alintarea părţilor, de când la dragostea acestora se înfruptă şi mititelul ei frate.

Dar o mângâiai repede, făgădtiin-du-i o poveste, la care (ine, lucru mare.

Cum aşi vrea să feresc această lume nouă, desfăcută din inima mea, de tot ce doare, dar neîndurata viată o atinge de pe acum, ca o piatră aspră- . .

De ce n'a venit şi tata mare, — mă întreabă apoi, uitându-şi supăra, rea.

— N'a vrut-' — Cum n'a vrut să mă vadă, nu-i

dor de mine ? — Ba-i dor şi ar vrea să te vadă,

dar să vii tu la el, căci eşti mai tânără, mai sprintenă, te mişti mai u-Sor• . . , • .

— Să ştii că am să viu... Dar iată-ne ajunşi. In poartă, hu.

clucaşul de Virgiu, un voinic ca Her-cule, primi en chiote de bucurie po iubita lui mamă şi soră. Pe când îl giugiuleam, Laura, cu pornirea vâr-stii ei, o zbughii în grădină pentru a sc înapoia cu un smoe de flori, cernai arnneä în fată, cu voie bună şi cu râsul ei argintiu-

La masă, judecată. Laura, a Iovi. t-o pe Aniea- Ce zice tata, — judecătorul suprem ? ,

— E adevărat ? — se întoarce a-eesta cu glas cam aspru către nepoţica mea, la acuzarea niăsii-

Fctita pârâtă, cu ochii aplecaţi în farfurie îşi urmează mâncarea în silă, ne suflând boabă.-Din ehipii-1 ca laptele, fugi tot sângele-

— Taci, ca o vinovată, ai ? se mai răsti Ia ea, apoi ne primind nici un răspuns, prinse a vorbi cu nei de alte lucruri. Eu, Insă, nemângăiată de toată scena, nu mă putui stăpâni să nu zic :

— Bău faceţi, că n'o deprindeţi să-.şi mărturisească sincer greşeala-Ce uşor o poti conduce când ştii tot ce se petrece în sufletul ei . . .

Si cu cine mă pomenesc în odaia rezervată mie, unde mă rătrăsesem pentru obişnuitul „dolce farniente, de după masă? Cu nepoţica. Inodân-iîn-mi gâtul cn bratele-i moi, îşi lipi fafa de mătase albă, cu lumini de mărgăritar, de faţa mea şi-mi şopti cu glasu-i gingaş:

— Mamă bună e drept, i-am tras o palmă Anicăi.

— Vai. dar de ce scumpă fetită? — Â z:.«, că en nn-i poruncesc şi

n'o să raă asculte şi i-am dat una, ca să ştie că trebue să asculte de mine, — vorbea eu aprindere-

Deşi îmi plăcea energia şi inteligenta ce scapără din tot ce ftcea şi spunea, o făcui să înţeleagă că nn-i frumos să batem pe semenii noştri...

Apoi, printre giuginliri şi hârjoa-ne spuneam multe.

— Mamă bună, îmi place aşa de mult rochia ta, — îmi zise deodată mica cochetă, netezindu-mi cn atâta plăcere cn mânuşiţele ci, faldurile ro-irbiei mele de catifea vftnătă-verzue,

№ Î f l D $ m L U I Ѵ О О Й In pustiul mort şi linced^xinde sila şi urâtul Stăpânesc nelurbitraţi de când lumea 'nlreg ţinutul, Tăbărâtă este oastea fugărită şi înfrânta, Cu puterile-i sleite după grea şi lungă trânta. Fiecare din învinşi are 'ntipărit pe faţă Dureroasa chinuire că mai este încă 'n viaţă, Până ce şi schilodiţii. nu de rănile toi' gem, Ci turbează că's înfrânţi şi, scrâşnind din dinţi, blestem. Căpetenia, sub cortu-i, tristă şi desfigurată, Adâncită e în gânduri şi pe fruntea-i încuiată Se ghiceşte-alâta chin, că în juru-i căpitanii, Pătrunzând durerea ei, rămân muţi chiar veteranii. Cu o voce sugrumată, fioros de tunătoare, Căpetenia, trezită din loroapa-i visă/oare, Ii întreabă fulgerându-t :

— Să fi fost vr'un blestemat, Vf o nnparcă printre noi, care să ne fi trădat? Vedeţi vot ? mă jur c'aş vrea bănuiala să mă 'nşele, Să nu cadă pe-un creştin hulă şi blesteme grele, Insu, e peste putinţă, nu se poate 'nchipui Nesimţiţi să intre 'n noi, pân' ce trădător n'ar fi! Cum. ar fi putut vrăimasul aşa cursă să ne 'nlindă Si din somn, la miez de noapte, fără reste sâ ne prindă, Cu cercaţii mei viteji ce tabăra strejuiau ? E un trădător la mijloc şi să-l aflu, trebui, vreau!

Doamne — îndrăzni să zică unul dintre căpitani, Care cărunţise 'n lupte timp de pairu-zeci de ani •— Tocmai ca Măria Ta cu părerea 'mi dau şi eu, Cineva ne-a fost vândut, pedepsi-V ar Dumnezeu ! Ce e insă mult mai greu, şi mă pune mai pe gânduri, Este cerba că mişelul, de se află încă 'n rânduri, De iznoavă o să 'ncerce cu-alt prilej fapta-i mârşavă, Să 'ndurăm altă ruşine, altă fiere si otravă. D'aia, mintea îmi frământ cum am face să-l aflăm, O pierzanie mai mare să putem să 'nlălurăm ; însă cum? prin ce mijloc?... cat şi surda mă trudesc, Are şarpele noroc, nu e c/yp să-l dibuesc ! După spusele acestea, în tăcerea ce urmă, Un alt căpitan voinic, către Vodă 'naintă : — Stăpâne, mie îmi pare că-s pe urmă-i, aşa crez... — Ce ?... pe urmă-i ?... auz bine ?... zi de graba că turbez! — Azi în zori, unul de-ai noştri, rupt de cale. profirii, A intrat tiptil în corla i. [fam (csat pân' a ieşit Si 'ntrebându-l : unde-a mas? peste noapte unie-a fost? Se codea, pălea întruna, lălm'icirea-i n'avea rost. Am să-l urmăresc la noapte, să văd încotro apucă... — Pan' atunci e prea târziu, porunceşte să-l aducă ! Ştiu eu cum sà-i dezleg limba.

• - Căpitanul s'a supus Şi 'ntr'o clipă, bănuitul în domnescul corl-e'adus. Măsurându-l încruntat, Voevodut aspru tună:

- Să-mi spui scurt, de cumva vrei să-ţi mai fie, ştii, • de-a bună 1

Unde-aicolindat azi noaptepână'n zori, frânt de-obosealà? Ceas cu ceas, clipă cu clipă, desluşit, fără'ngâimeală ! Drept răspuns, tremurând varga, păcătosul dă'n genunchi Şi cu vocea sugrumată, ca ieşită din rărunchi : — Iartă Doamne! Sunt netrebnic, cum greşit-arn, zău

nu ştiu... —. Milă?... Veniţi toţi arcaşii! Săgetaţi mi-l de viu! Or nu, capul lui cu pietre vreau să fie sfărâmat, Nu e vrednic de săgeată sânge-alâla de spurcat ! Came ! spune cum te cheamă ?

— .liga,... fii milos stăpân... — Ah! Slăvit să fie Domnul că eşti liftă, nu român ! îmi iau seama, daţi-i drumu! Du-te de-li fă meseria! Nu mai vreau să curgă sânge, mi-e prea mare bucuria.

Victor Biiciurescu

îmi faci şi mie una Ia fel când voi fi mare?

— Iti fac, puiule, dacă mai trăise-— Cum, vrei să mori, — cită. pe

când faţa-i fragedă împufată, se umbri de un nor al tristeţei. — Nu, nu te las... O să cumpăr o casă mare, mare, unde vom sta cu toţii, tu, mama, tăticii- Tu, o să-ţi alegi odaia care ţi-o plăcea mai mult, unde să stai fără supărări, ca să trăeşii mult, mult. (O sărutai înduioşală)- Dar n'o să-ţi alegi nu-i aşa, odaia cea mai mare, căci acolo voi sta ea cu copiii mei-..

— Nu, nu. — o linişii râzând şi ea-mi ţinea isonul, cn r&eoi ei de o limpezime de cristal. N'ai nici o teamă, — mai urmai apoi, mă voi mulţumi şi cu odaia cea mai mică. .

— O fi bine atunci в а ш а bună?

IHiminioă 1*2 Iunie 191«. .UNIVERSUL LITERAR No. 2 4 . - - 7.

la patruzeci şi cinci de ani. Femeia cu copilul în brate î i întinde pruncul; omul îl sărută, 11 sărută cn foc, gi pe un obrăjor şi pe celălalt, şi strânge lung mâna femeei- Se aud hohote dc plâns înăbuşit. .

„Cn bine, nea Patrule! — Cu bine, frafilor! oftează omni,

şi lacrimile i ie rostogolesc de-a lungul obrajilor arşi de soare. D ă să intre în vagon, dar n" sc îndură; coboară repede, înşfacă copilaşul, îşi lipeşte obrajii de obrăjorii lui plăpânzi, îl strânge cn a tâ ta patimă, în cât nu ti-e greu să ghiceşti că e tata. tatăl care se smulge azi de l â n S ă ai lui, ca să-şi facă datoria către (ară-

Lumea s'a grămădit în jurul lor; pe toate fetele se citeşte mila, înduioşarea-

Dintr'un vagon de clasa I al acceleratului se coboară nn domn, o figură de senator român. A privit câtva timp cu interes scena din- fata lui şi iiu-1 rabdă inima să nu-l întoarcă pe bietul ardelean do pe drumul morţii. II cheamă- Ţăranul ве supune.

-— Unde te duci, badeo? — Dincolo! — De ce? -— Să intru iu oaste, î;1cu ro

mânul. — Cine te pune, omule? Ce? Ţi

s'a urât cu viata? N'ai auzit cum pier românii dincolo, ca oiţe? Cum Ii bagă Ungurii unde e focul mai în toi? Şezi pe loc, române; vezi ti de copii.

Ţăranul se uită rătăcit Ia boer, priveşte în jnml lui, parcă aşteapt ă ea şî alte glasuri să întărească spusele boerului.

Ce lămurit se citeşte în ochii lui roşiţi de plâns, pe cbipul lui, dogorit de soare, lupta, lupta lăuntrică intre datorie şi frică, frica de răspundere şi frica de moarte.

— Păi , ne ia pământurile, coeo-naşule! Auzi, că cei cari avem pământ dincolo, şi nu ne ducem să ne facem eătane, perdem iot ce avem, fi ne pnşcă, «fe ne-om întu'rna vreodată îndărăpt.

— N«-i adevărat, badeo! mai ia cuvânt nn domn tânăr . Nu poate să vă ia nimic! Doară toate băncile Ungurilor! în mâna noastră snnt!

Komftnul asculta, se nifă nedumerit; pe chipnl nweste-sei înfloreşte nn zâmbet dc uădejde, un zâmbet de recunoştinţă Ia adresa „domnilor", eari se silesc să-i t ină pe Ioc soţul-

— Patria voastră e aici, reia boem i cel eu figura de senator român. Partidul naţionalist l u p ţ i din răsputeri pentru înfăptuirea idealului national! Şi noi avem nevoe de brate, si noi avem nevoe de pepiuri, cn eari să dărâmăm Carpatii! Datoria t a e sS rămâi în (ară, nn să te duci să te bufi pentru unguri!

Ardeleanul a făcut ochii mari . Doară el ştie una: că se duce să-şi epero ogoraşul Ini, bordeiul lui- Se repede Ia tren, hotărât să se ducă. cn toată pledoaria ,-tlomnuini", din care el nimic n'a înţeles lămurit.

— Se duce. dobitocul, să moară pentru „drăguţul de împărat" face nn ştrengar în batjocnră.

Romanul întoarce papul, cu o de-jană în privire, cn nn oftat prelung în piept. Şeful de tren dă semnalul. O clipă, o clipă-1 mai desparte dó pasul fatal; îl podidesc iar lacrimile. Dar în acelaş moment un sublocotenent, încins cu ledunea, e f o r u l care comandă grupul de Roldnti îmbarcaţi tot în .personalul" de Predeal, se apropie, sc opreşte î:i fa{a ţăranului se uită drept în ochii Iui, şi cu privirile şi glasul рЦпе de mustrare, îi мсе : y

— Vrea să rică, badeo, na vrei gft mergi alăture» en noîf Щ arată spre Vagoanele încărcate cn soldaţi- Ţii mai mult să fii căiană ungurească decât să mergi cu noi? Acum intrăm ta luptă...

— Intrăm? Când? întreabă repede omul şi chipul i se laminează-

— Acnm, curând.-. In şapte, opt zile.

— Drept, domnnlo ofiţer? Or sä se bală .şi Românii?

— Vezi bine! — Rămân, face hotărât românul;

dacă e să mor, mai bine s-i mor în oastea românească!

SAGDL CD GLUME

SONNINU ministrul de externe al Italiei

Viaţa titerarăşi artistică D- Brătesen-Voineştî, membru In

comitetul de lectură al Teatrului National, şi-a depns ieri raportul cu privire la drama socială .,A fost nn om" a doctorului Anton Ionescu şi a colaboratorului nostru d. Leontin Iiie«cu.

Raportul d-lui Ion AI. Brătescn-Voi n eşti apreciază elogios lucrarea nouilor antori dramatici, spunînd ea e o lucrare foarte serioasă, care a-d;îco un gen nou { n l i teratura noastră dramatică, dar e prea gravă.

* Zilele trecute s'au Împlinit 19 ani

delà asasinarea lui Constantinoff, scriitorul bulgar care prin Bai Gan-ciu a redat tipul caracteristic al Don Quijot-ismulni bulgăresc.

* In localul „ТіпегііаеГ artistice" din

Capitală s'a deschis, de câteva zile, expoziţia de stampe şi vechi lucrări tipografice a societătei „Grafica", al cărei scop e să pună în evidentă lucrările noui şi vechi mai de seama' ale artelor grafice din tara noastră.

• Piesa Iui Rostand, L'aiglon se va

juca, la toamnă, în Bucureşti de către Compania Bulandra, cu domnişoara Marioara Ventura în rolnl ducelui de Reichstadt (Vulturaşul).

. * Artiştii noştri an plecat în vilegia

tură, unii la munte, alţii la marc-Expoziţii deschise nn mai sunt decât aceia a Salonului Oficial şi a pictorului Marinescn-Vâîsan, care se închid la sfârşitul acestei Inni.

Penfrn la toamnă se anunţă expoziţii interesante-

* D- dr- F. Grunfeld, autorul mai

multor lucrări de medicină practică de cel mai mare interes, a dat la lumină nn nou voI"m intitulat Venns, în e.ir-e vorbeşte despre igiena frumn-sefei.

Volumul acesta al distinsului medic cuprinde numeroase sfaturi şi învăţăminte referitoare Ia arta do a П frumos şi merită să fie citit i e toată fnmea-

Vaporul e gata să plece, când ea vede un om pe coastă viind repede spre debarcader. Călătorii îi fae semne să se grăbească; clopotul a sunat, sirena a fluerat, ancora s'a ridicat, iar matrozii stau gata să împingă pe ponton puntea care stabileşte comunicaţia.

Omul care venea, începe acum s'o ia la fugă. Atunci un călător exclamă :

— Mă prind că o să apuce vaporul.

— Eu mă prind că nu, răspunde un american.

Prisoarea e pe 200 dolari. Toti tac şi privesc cu emo{iune. E-

licea începe să se învârtească, dar omul caro venea fuga trece puntea In doi paşi, când vaporul se şi puse In mişcare numai de cât.

AmericanjiI a pierdut-Câştigătorul încasează vesel banii

şi şopteşte la ureehia unui prieten care-1 felicita :

— Ştiam en bine că n'o să plece vaporul fără el, căci e comandantul vasului.

* Doamna serveşte cafeaua unui nio-

safir simpatic, întinzându-i zaharni-ta ca să ia cât zahăr o vrea-

— O, d-nă, exclamă oaspele curtenit, de regulă nu pui niciodată zahăr In cafea, căci, atunci când e bună, zahărul . î i strică aroma, îi scade puterea şi gustul. O face sirop • . .

Şi oaspele soarbe din licoarea parfumată. Lăsând apoi ceaşca jos, îşi continuă discursul schimbând tonul:

— Se înţelege insă că regulele au şi excepţiuni- Şi atunci când zahărul e oferit de mânuşiţa unei cucoane frumoase, nu se poate refuza.

Şi repede, luând cn cleştişoml, îşi t rânt i în ceaşcă vreo patru bucăţi de zahăr.

• * * # •

Un profesor foarte neglijent de persoana lui, care umbla totdeauna en hainele neseuturate, într'o zi e văzut e'o floare Ia cheotoare. • Ia te nifă, zice lin amié: cine i-e fi dat'o ?

— Nn î-a dat-o nimeni, răspunde nn altul: floarea a crescut acolo singură-

Un comisionar merge pe stradă cn doi căţeluşi de vânzare. întrebat de preţ, răspunde că nnul costă 5 Iei, iar cellalt 5 şi 50.

— De ce această diferenţa de prêt? Întreabă amatornl. Căţeii sunt Ia fel.

— Uite ce e, domnule, ăsta e mai scump, pentru că mi-a Înghiţit o băncuţă. Dacă-I iei d-ta, o să găseşti băncuţa Ia el mai pe urmă.

Un curtezan urmăreşte pe o- fată frumoasă, pe care o 'ntâlneşte regulat la ora când se întoarce acasă-

într 'o zi, îndrăsneşte să-i vorbească- Ea îi răspunde îndată şi-i declară că ar fi foarte bucuroasă să-şi găsească un prieten să o ajute să continue magasinni de care vrea să se desfacă patroana ei.

— Da, zice curtezanul întrevăzând putinţa d'a deveni intimul frumoasei fete. Şi cât ţi-ar trebui?

— Cred că vre-o 10 mii de lei mi-ar ajunge-.

— Aoleu, exclamă pretendentul speriat. Da ştii că eşti modestă în aspiraţiile d-tale!

— Nu, domnule, te înşeli, răspunde fata sfioasă: en snnt modistS.

I n easa lui Grijnilvescu sunt me» reu certuri din cauza scumpetii. Nei vasta îl asigură că lace toate чсоі nomiile posibile şi adaogă că, daci o va tot certa mereu, ea se va o. mori.

— Da, răspunde bărbatul cu ton tragic, eşti în stare s'o faci şi asta, numai ca să mă faci să eheltueso şi mai mult-

— Cum merge pe la tara? în« treabă un om pe un arendaş amic.

— Rău. E o secetă cumplită caro ameninţă să ne strice totul. Şi tocmai de asta am venit să te văd şi pe d-ta ce mai faci-

— Rău fac, amice, rău. Iar m'a a-pucat durerile.

Reumatice? Da, şi mă doare rău de tot.

— Rău! Ce biuc'mi pare! Mulţumesc Ini D-zeu, că o să avem, în fine, ploaie.

Un englez cere, la unul din restaurantele noastre fruntaşe, o sticlă de vin bun Ospelierul i-aduce o butelie, din fundul pimniţii, plină do praf şi de case de păianjen-

— Poftim un vin, îi zice nmplân-du-i paharul, de care sunt sigur că n'ai băut în Englitera.

Englezul goleşte paharul dintr'o dată, apoi puindu-1 pe masă, zice:

— In adevăr, vin astfel de vin nu se bea în Englitera, ci se pune în salată-

Jenică, care s'a logodit, cere voie viitorului său socru să ducă pe logodnica la plimbare.

_ Nu se poate, se opune categorie bătrânul.

De ce? N'ai încredere în mine? întrebă Jenică înţepat.

— In d-ta am încredere-Atunci, tăticule, în mine 'n ' a i

încredere? intervine fata. — Ba da, am încredere şi în t ine. — Atanei ? — N'am încredere în voi amâedoi!

P e n t r u orî-ce reclamaii i i i i l s a u selûnitïîirï dc adr«jec> d-nií a b o n a ţ i sunt r u g a t t a a t a ş a şi n n â din benzile; Cu c a r ê p r i m e s c z i a ru l «Universul jiterary, c o n t r a r , fec lamafîu-n e a s a u s c h i m b a r e a d e a-d r e s ă nu vor fi rezoivateji

o J r r e i » i t e d e ж ! а . г » і д 1

< t U m v e r s t t r tuturor abonaţilor săi, la tragerea

din Noembrie a. c. In obligaţiuni judeţene 4 V2 cu cuponu — Februarie 1917 — 5 . 0 0 0 L e i

Una splendidă garnitura pentru antreu

compusă din o masă, palru scaune, două blidare şi un cuer> artistic pirogravate cu motive româneşti. — Furnizate dela d. T . B r u m ä r e s c u , cunoscutul artist şi intemeiator al arte1

decorative la noi, Calea Plevnei 83, Bucureşti

Un äirmitor în stil romanesc noptiera cu

cr-stni şi iimriiiora, 1 pat pentru o persoana, f masft şi & taboiire'e, Гигпі7.аіс «lela marele mngii/.in de mobile «YH< O IbVT'IEI.KItEMEIt, strada Carol 62, Bucureşti

O g r s m o l ă „ I N G E f t " (Marca recunoscută ca cea mai buna din lume) cu cutia de »fejar lustrruit mecanismul rçrnontabil in ttiupul mersului eu regulator gradat; pavilionul din lemn de rezonanla in inti rioiul cutiei, cu un acoperământ de lemn in fonna unei luluzcle şi închis cu-două oscioare cu ajutorul cărora se poate muri .«au micţora sunetul după dorinţă; braţul acustic recurbat; diafragma „Kxhibihon"; inclusiv 6 piaci duble (ÎS cântece) opere şi bucăţi Rationale. — Cromola se furnizează împreuna cu UN DULAP AMERICAN din stejar cu 7 sertare mobile cari se închid cu o (aluzie. Acest elegant dulap set và ea iiostanient la (îramolă şi In acelaş timp pentru conservarea plăcilor. — Ambeio ne-au fost furnizate de: Marele magazin de muzică „JEAN Fh-

DER" Furnizorul Curţei Regale, Bucureşti Calea Victoriei 54

O f p n m o a s ă ş i e l e g a n t a

G a r n i t u r ă d e a n t r e u compusă din i Canapea. 4 scaune, 2 bănci mici, 2 tamburele şi l măsuţă de lemn de stejar tapisate de mătase verde, furnizată de la marele depozit de mobile COMPANIA AMERICANI str. Carol 74 etal

I A I m o S cu diferite produse Е Э а а > 4 ъ » « 4 а * а а к I U B S Z I ale renumitei case Ш¥ЩшОщ% fabrica de licheruri, siropuri şi cognacuri, 'atr /ost cumpărate pentru premiile ce te aferim abonaţilor noştri la tragerea-dhi

I . hma Noembrie c. ..":,4 ' й

1 elegantă toaletă de bronz fabrică CDTMAMI. strada St. Apostoli l e 72

l i n a f a f ] | "to*** *» BtetaJ. fin argintat şi -{гиле* g/avată , , „ avtnd diametrul de 48 cenUmetrL 1 s u p o r t pentru

eărţl de Vlilil, Ц meltal alb frumos arglnUt cu o figuri dseiati. U n e l e g a n t s e r v i c i u d e o ţ e t ş i u n t d e l e m n de ai~ patea argiaUtă, calitatea cea mal fiul. eu stiellrU de eristal. % f r u c t i e r a modernă de metal alb argintat eu a eoşuleţe servind pentru bomboane. 1 c o ş m a r e de meui-blaac. fin artjntpt luilţtmea 49 cm. pentru fructe. 1 s e r v i c i u d e c o p i l сотіИц t u bbj.ceaşcă de metal eu farfurioara sa $1 una linguriţă de aeeias metal, toata lntr o cutie eleganta. U n a p e n d u l a de lemn de mabonenVbătale Cong. lungimea sa cm., bătând ói ele ţ i Jumătăţile şt lntorcândn-se odată la două săptămâni. Toate aceste

: obiecte ne-au lost furnizau de marele «agazlne de bijuterii, eea-eornlce şl argintărie : F r a ţ i i R o l l e r , Eurulserll Curţii Regale,

- Bucureşti, strada Carol 50, etat .. .

ün elegant ceas modera « Й Й ^ de nicbel cu funaul de majolic. O g a r a f a p e n t r u v i n de cristal roz, cu capacul şl mânerul de metal argintat U n f rum o s p r e s « p a p l e r de metal, argintat U n s e r v i c i u d e c e a i pentru două persoane de metal niebelat U n p o r t V i s i t de metal argintat Toate acestea sunt furnizate de mult cunoscutul magazin de bijuterii T h . R a d i t r o n , din Bulevardul Elisa-

beta No. 9 bis. care primeşte zilnic noutăţi.

S ASORTIMENTE COMPLECTE din produsele cosmetice „Flora", compus* din cremă Flora, 1 cutie pudră Flora, 1 Săpun Flora, 1 sticlă Capiiogen Flora, 1 pomadă Flora, 1 s l ic lă lapte de crin Flora, 1 săpun de lapte de crin, 1 apă de gură Bu* col, 1 pastă de dinţi.

U n e l e g a n t d o r m i t o r = d e b r o n z = pontra 1 persoană, compus diu : l pat do bronz cu somieră, 0 măsuţă de noapte eu marmură, un lavoir de bronz eu marmură. A 14-a garnitură cumpăraţi dela furnisorul „Universului ' , Industria metalică M A R C U , J B - d u l

E l i s a b e t a N o . 8 , J B u o u p e ş t i Cel mal eftln şl mal bine asortat In mobile de fer şl bronz

Una splendidă toiletă de bronz t^:ăta^. ptírnta tot dela industria metalica MARCU, Bulevardul

Elisabeta Aia» 8, Bucureşti

ün elegant nat nentre eonii « Д Й ! tot dela Industria Metalică „MARCO". Bulevardul Elisabeta No. 8

O b t i c i e t ă solidă şi elegantă, marca «SPORT» eu roată liberă şl frănă automată, complectă, lampa, clopot etc.

de vânătoare, calibru 12, marea «PIEPER-BATARD», cu triplu zăvor de siguranţă «Greener», ţevi

«BATARD», furnizate de Marele Magazin de arme şl blci-Regaie, Calea Victoriei 44

U n a p u ş c ă de oţel cleie B . O . ZISSU, Furnisorul Curul

Un dormitor de lemn lin Construit in marea fabrica de mobile de lemn Marin V. Ganea. şoseaua Alinai Bravii IV'o. 87 şi strada Şerbaniea \ o . IO. Sueumala: Calea Vivtoriei IVo. 107, Bucureşti

Un DORMITOR englezesc compas din: 2 paturi cu somiere, vopsita alb, 2 măsuţe de noapte din fler. ala vopsite, un Іаѵоаг vopsit «lb, test» aceste sunt furnizate dela cunoscuta fabrică de mobile de fler şl

bronz fiOTMANN. strada Sf. Apostoli 72

t i n a m a s ă c u c r i s t a l i u r n i i a t l de fabrica de mobile МАВС0- DiTTBLKREMER

str*da Pastoralul 8, Bucureşti 10 L A S OU DIFERIT» UOBtV

RUBI П П Specialităţi de Ы prim* distilerie, ГгаШ Paesa, mare déposât de vinuri si ţuică, calea Văcăreşti %9Ц. Bucureşti •

CINCI CHIMIRE HiQIENlCE după mâeură-calitatea'l-a (BrtuJ lui Iov) si»|turul**brevetat № ţară, recomandat de toate somităţile medieale si inventat de d Cipitaa Iov din Piteşti, Str. Şerban-Vodă 220, avtnd proprietatea de a servi si vindeca- boale vechi de stomac, rinichi, constipatie, sale, du|>ă cum se constată din mulţimea scrisorilor de mulţumire primite dela suferinzii vindecaţi. Acest brlu-e, purtat eu Încredere de ambele sexe din Înalta societate a ţărei.

• CEASORNICE peatra • a pedectat de cristal, ea IIa-' «eripfia .Univernuul".

5 CEASORNICE da шяфлк peatra •răsunat, eu freakipţia „IM*

v t m l s l ' ' . .

• PLACHETE DE METAL ALB cu efigia Regele Carol I şi Regina Elisabeta. ,

ПіІЯ ПЯГтППІРЙ al I Jjasurl. tonuri duble do ЦПа HdTinUl l lüd ^ , , , „ J , ^ , J u m i t a t e orobel diu renumita fabrică Johans Trimmet U N FLAUT din cel mal fin abanos, capul căptuşit eu ie clape de uleiul, pluta la, Inebeeturl, inclusiv ştergător sl garnitură de perniţe de rezervă. — U n a m a n d o l i n ă I t a l l a n J din lemn de pasilandru. faţa fin orna-nentată cu sidef şi mecanica acoperită. — Toate aceste Instrumente sunt furnizate de Magazinul General de Muzică „ L a H a r p a " , Bucureşti, Str. Colţei No. 5. cel mal eftln şl bine

asortat Iu aceasta branşă.

N o t a ţ i b i n e : Dând aceste m a r i ^ m m m m m _ m ^ _ _ _ _ _ _ _ _ _ premii de valoare, a-. . . - bonamentele sunt re

duse la 18 lei pe an; lei 9.15 pe 6 luni; iei 4.65 pe 3 luni Plata abonamentelor se face direct la Cassa administraţiei

„Universului"', prin mandat poştal sau In persoana Pentru concurarea la premiile de mai susv abonaţii pe i mn primesc 4 bonuri, cei pe 6 luni Я ţi cei pe 3 luni 1 bon. Abonaţii pe un an participă la două trageri, deci după prima tragere vor primi incă 4 bonuri pentru tragerea următoare.

15 FLACOANE A CATE 1 KILO. apă de Colonia Camelia, puternic parfumată cu liliac, mărgăritar, violette, zambile, heliotrop si Verveine, furnizate de renumita fabrică de par tu-' muri „Camelia**, A. S. Afta-lion. str. Gerenal Floreecu n-ral 6, Bucureşti.

EDITURA SI PROPRIETATEA ZIARULUI .'UNIVERSUL"