12 milioane de români,reprezentând jumatăte din populaţia României,

trăiesc în afara hotarelor ţării

Adevărati soldati ai lobby-ului românesc, românii de aiureasunt marginalizati sistematic de politicienii de la Bucureşti

Despre românii de aiurea, românii din ţară nu ştiu prea multe lucruri, iar această lacună nu este altceva decât o consecintă a politicii paguboase dusă de România ultimilor 50 de ani. De la incheierea celui de-al doilea război mondial în ţară nu numai ca a fost interzis sa vorbeşti de Basarabia sau Nordul Bucovinei, dar şi despre cei plecati prin cele străinătăti. Revolutia din decembrie 1989 ar fi fost indreptătită să readucă lucrurile în starea lor firească, insă, aşa cum au decurs lucrurile în România post-revolutionară, această revenire nu a avut loc. Primul organism guvernamental insărcinat cu gestionarea relatiilor cu românii de pretutindeni, şi vorbim aici de circa 13 milioane, a fost Consiliul pentru Românii de pretutindeni - birou ce nu şi-a propus foarte multe. În februarie 1998, la conducerea nou-infiintatului subsecretariat de stat pentru românii de pretutindeni a fost numit Mugur Vasiliu. În pofida evidentei ca la nivel national, guvernamental, problema românilor din intreaga lume nu reprezintă nici cel mai mic interes, subsecretariatul a inceput să lucreze de-adevarat. Mugur Vasiliu şi-a asumat sarcina de a restabili relatiile cu toti românii, indiferent de locul în care s-ar afla ei sau de convingerile lor politice, intelegand că România are şi obligatia morală de a-şi tine conationalii aproape, de a-i cointeresa în viata patriei-mamă. Primul pas a fost elaborarea unui proiect prin care subsecretariatul să devină departament de stat - un statut egal cu cel al minoritătilor din România - insa, deocamdată, demersul său nu a beneficiat de interesul guvernului român. După zece luni de gestionare a subsecretariatului iată că Mugur Vasiliu oferă politicienilor români un document de căpătâi care trebuie să fie cunoscut de factorii de decizie din România: Memoriu "Întru apărarea românilor de pretutindeni" cu privire la starea de fapt şi de drept a legăturilor statului român cu persoane şi comunităti româneşti din lume. Din pură precautie, la sfârşitul cărtii se găseşte un capitol în care sunt prezentate organismele similare din alte state. Si din acest punct de vedere România se păcăleşte singură. Avand milioane de conationali în afara hotarelor, ea nu ştie sa comunice cu aceştia chiar cand plange ca este marginalizată, că Occidentul îi intoarce spatele. Prima mână de ajutor ar putea veni de la ei, românii de pretutindeni, insă pentru ca acest lucru să se poată petrece firesc, România trebuie să intindă şi ea mâna. O relatie în două sensuri.

Italia

Diaspora româneasca din Italia numara în prezent, după unele estimari, circa 25.000 de persoane, caracterizandu-se prin structuri destul de eterogene. În ultimii 20 de ani s-au constituit comunitati române în zonele oraselor Roma, Milano, Torino, Bari, Verona, Florenta, cu precadere în jurul bisericilor ortodoxe româneşti. În Italia functioneaza mai multe asociatii culturale, centre de studii, fundatii cu caracter românesc, dintre care unele editeaza şi publicatii în limba româna.

Franţa

Primii emigranţi români la Paris au fost intelectualii atraşi de ideile Revolutiei franceze din 1789. În 1939, românii din Paris s-au organizat intr-o Societate Româneasca, avand biblioteca proprie, constituindu-se colonia româna. În contextul istorico-politic interbelic şi în perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, numarul emigrantilor români din Franta a sporit semnificativ. În prezent, diaspora româna din Franta numara aproximativ 60.000 de persoane. Caracteristica principala

a emigratiei române din Franta o constituie faptul ca majoritatea acesteia, mai veche sau mai noua, are o pozitie pozitiva fata de patria de origine. O parte importanta a intelectualitatii de origine româna a fost şi este unanim apreciata în viata culturala franceza. Emigratia româna din Franta este concentrata în marea ei majoritate la Paris şi în unele orase, intre care Marsilia, Bordeaux, Montpellier, Metz, Grenoble, Saint Nazaire, Narbonne, Avignon, Valance, etc.

Germania

Emigratia din Germania s-a constituit în valuri succesive, indeosebi după 1940. Se estimeaza ca numarul saşilor şi al svabilor din România este de circa 550.000 de persoane, iar cel al azilantilor proveniti din România de circa 150.000. Avand în vedere particularitatile emigratiei româneşti din Germania, Biserica Ortodoxa Româna, ca singura forma institutionala acceptabila, ar putea juca un anumit rol, prin Mitropolia Ortodoxa pentru Germania şi Europa Centrala şi prin parohiile sale din Hamburg, Munchen, Offenbach, Salzgitter, Baden-Baden şi Nurenberg, în cultivarea traditiilor româneşti şi pastrarea identitatii lingvistice şi religioase.

Austria

Comunitatea româna din Austria numara peste 23.000 de persoane, organizati initial în doua asociatii. În prezent, aceste asociatii şi-au pierdut rolul şi nu mai au capacitatea de a polariza activitatea comunitatii române. Un liant al comunitatii il constituie Comunitatea Ortodoxa şi Parohia Româna din Viena, precum şi cea din Salzburg.

Elveţia

Numarul românilor stabiliti în Elvetia se ridica la cateva mii, fiind concentrati în jurul celor doua mari orase Geneva şi Lausanne, precum şi în Elveţia germana sau în Ticino. Etnicii români din Elveţia au constituit comunitatea româna care grupeaza aproximativ 10% din umarul acestora. Din 1991 la Geneva functioneaza biserica "Sfantul Ioan Botezatorul", la care serviciul religios este oficiat de un preot român. Tot la Geneva functioneaza bisericile ortodoxe "Învierea Domnului" şi "Nasterea Maicii Domnului", iar la Lausanne, biserica "Sfantul Gheorghe".

Spania

În Spania trăiesc aproximativ 2.500 de români în zone ca Madrid, Barcelona, Bilbao, avand o puternica parohie în capitala ţării, scoli şif sectii în limba româna la Madrid şif Salamanca. Au fost create unele asociatii româneşti, cum sunt "Comunitatea românilor din Spania", cu sediul la Barcelona, "Fundatia culturala româna", la Madrid.

Belgia

Se apreciaza ca diaspora româna din Belgia numara, inainte de 1990, circa 700 de persoane. Imigranti români mai vechi sau mai noi, în general cu un nivel de pregatire universitara, s-au integrat în mod firesc în societatea belgiana, fara a ocupa, insa, pozitii importante în plan politic sau economic. Din 1990 s-au mai stabilit în Belgia circa 2.500 de cetateni români, din care 2.400 au cerut azil politic. Din punct de vedere juridic, o parte insemnata a acestora a renuntat la cetatenia româna.

SUA

Statisticile oficiale nord-americane au inregistrat pentru prima data în 1881, 11 emigranti din teritoriile româneşti. În prezent, se estimeaza ca în SUA trăiesc peste un milion de americani de origine româna. Cea mai mare concentrare a originarilor din România se afla în orasele din nord-estul SUA - în statele Ohio, Indiana, Michigan, Ilinois, Pennsylvania şif la New York.Comunitatea româna din Statele Unite reprezinta, după standardele americane, un grup etnic de marime mijlocie. Conform recensamintelor, aproape 400.000 de cetateni americani se declara de origine româna, plasand comunitatea româna pe locul al 20-lea ca marime în randul celor 71 de grupuri etnice de origine europeana recunoscute oficial. Ca o nota generala, adevarata viata a comunitatilor româneşti se desfasoara cu preponderenta în jurul bisericilor, unde se manifesta autoritatea morala şif spirituala a preotului.Sunt remarcabile eforturile unor comunitati care, pe masura ce se incheaga şif se constituie în noi parohii româneşti, se mobilizeaza pentru construirea unei biserici, sau eforturile comunitatilor mai vechi care, la un moment dat, simt nevoia construirii unei noi biserici. Nu lipsesc nici aici, insa, disensiunile şif sciziunile. Nu e lipsita de relevanta, din acest punct de vedere, existenta în SUA a doua episcopate ortodoxe româneşti.

Fosta URSS

Potrivit recensământului din 1989, în fosta uniune românii erau raspanditi aproape în toate republicile unionale, după cum urmeaza : Rusia - 172.671, Republica Kazaha - 33.098, Republica Uzbeca - 5.593, Republica Bielorusa - 4.964, Republica Lituaniana - 3.223, Republica Gruzina - 2.842, Republica Turkmena - 2.466, Republica Azerbaidjana - 1.415, Republica Kirghiza - 1.875, Republica Letona - 1.215, Republica Tadjica - 859, Republica Armeana - 525. Din surse neoficiale, rezulta ca numarul românilor din fosta URSS este mult mai mare, aproape dublu fata de cel din statisticile oficiale.

Canada

Primii emigranti români şif-au facut aparitia în Canada intre 1882 şif 1918. Al doilea val poate fi considerat cel de după primul razboi mondial, pana în 1929, nefiind foarte consistent. Al treilea val este consemnat la sfarşiftul celui de-al doilea razboi mondial, iar al patrulea poate fi apreciat ca fiind în perioada anilor 1970 şif 1980. Conform statisticilor, în 1986 erau inregistrati peste 60.000 de români-canadieni. Dupa 1990, circa 3.000 de români s-au stabilit anual în Canada (tara care incurajeaza multiculturalismul etnic/emigratia). În prezent, în Canada trăiesc aproximativ 100.000 de români şif originari din România. Cei mai multi se afla în Ontario, Quebec, Alberta, Montreal, Vancouver, Edmonton şif Hamilton.

Australia

În Australia se afla, în prezent aproximativ 50.000 de persoane originare din România, cifra care include, în afara de români şif etnici maghiari, greci, evrei, germani, sarbi, croati proveniti din tara noastra. De la inceputul aparitiei fenomenului de imigrare, după constituirea statului federal, autorităţile nu i-au definit pe nou-venitii drept "minoritari", ci "grupuri etnice". Ignorand ca fiecare dintre aceste etnii au adus în Australia traditiile proprii poporului din care provine, autorităţile au incercat, initial, sa practice o politica dura, de asimilare fortata a noilor veniti - care nu a dat rezultatele

scontate.

Argentina

În Argentina sunt stabilite circa 10.000 de persoane de origine româna, majoritatea fiind concentrati în Buenos-Aires, iar în grupuri mai mici în Mendoza, La Plata, Cordoba şif Rosario. Emigratia româna se poate imparti în doua categorii: emigratia economica (stabilita inaintea primului razboi mondial şif în perioada interbelica) şif emigratia politica (venita la sfarşiftul celui de-al doilea razboi mondial).

Brazilia

Primele concentrari de români au aparut în perioada interbelica, în zonele Rio de Janeiro şif Sao Paulo, alcatuind emigratia economica. Începand cu 1960, în Brazilia s-au stabilit, prin casatorie, reintregiri de familie etc., un numar relativ mare de persoane, în special tineri cu pregatire superioara în diverse domenii.

Columbia

În Columbia trăiesc circa 40 de persoane de origine româna.

Mexic

Emigratia româna din Mexic este alcatuita din circa 50 de familii, majoritatea locuind în capitala. 80% dintre acestia sunt etnici evrei, unguri şi germani plecati din România.

Peru

Diaspora româna din Peru s-a constituit prin emigrari, dintre care majoritatea au avut loc pana în 1970, sau prin casatorii mixte. În 1987, în Peru traiau aproximativ 100 de români.

Venezuela

Diaspora româna de aici este formata din 10.000-12.000 de persoane, prezente în cercurile financiare şi comerciale ale statului.

Cifre exotice

Turcia

În Turcia trăiesc mai multi români decât cei 800 atestati statistic. Adica 30.000.

Africa de Sud

Manati de mirajul prosperitatii, circa 3.000 de originari români au emigrat aici.

Israel

Din datele oficiale reiese ca în Israel ar trai 450.000 de evrei originari din România.

Suedia

În Suedia trăiesc circa 13.000 de originari din România, în cea mai mare parte de origine româna.

Danemarca

În Danemarca trăiesc aproximativ 2.000 de români, fata de 800 în Norvegia şi alte cateva sute în Finlanda.

Marea Britanie

Circa 1.500-2.000 de români s-au stabilit în Marea Britanie, concentrati în special la Londra, Birmingham şi Nottingham.

Luxemburg

Aproximativ 300 de români trăiesc în Marele Ducat de Luxemburg.

Statele maghrebiene

Pentru aceste state, cifrele releva prezenta a 1.400 de persoane originare din România.

Maroc

În Maroc sunt astazi circa 150 de originari români, iar în alte state arabe 2.000.

Românii din jurul României

Comunitatea ortodoxa a românilor din Ungaria, foarte puternica la sfarşitul secolului trecut, avea biserica proprie în Budapesta. Prin asimilare şi schimbarea raportului intre etnii, actualmente, Biserica Ortodoxa a Românilor a fost transformata în Biserica Ortodoxa maghiara. Maghiarii explica fenomenul prin sintagma "asimilare naturala". Problema restituirii patrimoniului comunitar şi ecleziastic al minoritatii române din Ungaria cade sub incidenta legii privind retrocedarea sau despagubirile cuvenite pentru bunurile confiscate de regimul comunist ungar. În schimb, patrimoniul imobiliar şi mobiliar nu face obiectul cadrului legislativ deoarece acesta nu apartine în totalitate Bisericii Ortodoxe a românilor din Ungaria sau minoritatilor româneşti din aceasta ţară. Numai o mica parte revine comunitatii românilor.În sensul repunerii în discutie la nivel interguvernamentul a intregului patrimoniu al Fundatiei Gojdu, subsecretarul de stat Vasiliu a initiat cuprinderea acestei probleme atat în protocol, cat şi în propunerile comitetului de specialitate pentru colaborare în problemele minoritatilor. Românii din Ungaria nu pot accede în Parlament. Deşi legal a fost prevazut dreptul minoritatilor de a folosi numele traditionale care sa fie inregistrate ca atare în actele de identitate, autorităţile ungare practica sistematic inscrierea numelor românilor cu grafie maghiara în absolut toate documentele de identitate. Singurele nume scrise pana de curand în limba româna erau cele de pe crucile din cimitire.

Grecia

Procesul de constituire a diasporei române din Grecia a inceput în contextul istorico-politic din perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial. Acesteia i s-a adaugat ulterior o emigratie formata în marea ei majoritate din persoane care s-au stabilit în Grecia ca urmare a casatoriilor mixte şi intregirilor de familie. Se apreciaza ca diaspora româna numara 2.500 de persoane. Tot în Grecia se afla şi cea mai importanta comunitate de aromâni, denumiti "cutovlahi" sau "vlahofoni". Diferite surse estimeaza ca în prezent în Grecia trăiesc intre 700.000 şi 1.200.000 de cetateni de origine aromâna. Potrivit prevederilor constitutionale, în Grecia nu sunt, insa, recunoscute minoritatile nationale. Astfel, aromânii sunt considerati greci romanizati, iar autorităţile manifesta o ostilitate fatisa fata de orice manifestare a apartenentei acestora la romanism.

Iugoslavia

Documentele iugoslave post-belice referitoare la componenta etnica a federatiei fac distinctie intre români şi vlahi, autorităţile de la Belgrad folosind prima denumire pentru locuitorii de origine româna din Banatul Iugoslav (Voivodina), iar cea de-a doua pentru cei care locuiesc în restul teritoriului şi, mai ales, în Serbia de rasarit (Valea Timocului). Potrivit rezultatelor ultimului recensământ, din martie 1991, în Iugoslavia trăiesc 38.832 de români, aproape 2% din populaţia Voivodinei, şi 17.000 de vlahi, cifra mult inferioara numarului real al apartenentilor etniei române din tara vecina. Potrivit reprezentantilor autorizati ai minoritatii române de aici, numai pe Valea Timocului exista cel putin 600.000-700.000 de români/vlahi. Situatia în cadrul comunitatii româno/vlahe din Serbia de rasarit, de pe Valea Timocului, ramane în continuare dificila, acestia nefiind recunoscuti ca minoritate nationala şi, implicit, nebeneficiind de drepturile şi libertatile aferente. Pornind de la ideea ca poate fi minoritate doar comunitatea etnica ce are o ţară de origine, românii/vlahii sunt considerati un grup etnic de origine necunoscuta.

Bulgaria

Porivit primului recensământ realizat în 1905, în Bulgaria fusesera recunoscuti aproximativ 80.000 de români, cifra care apare şi în statisticile din 1910. Dupa fixarea frontierelor, în 1920, recensământurile arata ca în Bulgaria trăiesc 57.312 români de limba daco-romana şi 1794 de limba macedo-romana. În 1926, statul bulgar recunostea prezenta a 83.746 de români.Deşi în documentele datand din anul 1965 (ulterior nu s-au mai publicat date oficiale), în Bulgaria traiau 6.000 de români, unii istorici şi specialisti bulgari apreciaza ca, în prezent, pe teritoriul bulgar trăiesc aproximativ 125.000-150.000 de români, concentrati în partea de nord. Minoritatea româna este astfel a doua minoritate ca importanta şi numar din Bulgaria, după cea turca.Întrucat Constitutia bulgara nu recunoaste existenta minoritatilor etnice, nu exista structuri oficiale specializate care sa aiba în preocupare sprijinirea şi monitorizarea activitatilor desfasurate de aceste grupuri.

Ucraina

Dupa semnarea şi ratificarea Tratatului bilateral româno-ucrainean, la nivel local nu au fost materializate masuri şi actiuni concrete care sa duca la indeplinirea prevederilor acestuia referitoare la comunitatile româneşti din Ucraina. Prin intermediul mass-media şi în contactele directe la diverse intruniri cu reprezentantii localitatilor cu pondere româneasca, autorităţile ucrainene acrediteaza ideea

ca, în virtutea Constitutiei Ucrainei, statul a acordat în permanenta o atentie deosebita respectarii tuturor drepturilor comunitatilor româneşti, tratament care nu aplica etnicilor ucraineni din România, acuzand deschis statul român de neadaptare la conceptiile moderne ale politicii fata de minoritati. În mod cert, în Ucraina exista şi se manifesta activ cercuri antiromâneşti care, incurajate sau sprijinite de autorităţi, pun în practica politica de revigorare a sentimentului nationalist-extremist, caracterizat prin intoleranta etnica şi anihilare a constiintei nationale a celorlalte comunitati. Este cert faptul ca, speculand anumite animozitati interne, autorităţile ucrainene controleaza activitatea unora dintre aceste societati prin elementele infiltrate în conducerea lor, organizand în acelaşi timp, actiuni de discreditare a liderilor români cunoscuti cu pozitii nationale şi unioniste. Conform ultimului recensământ, din 1989, în Ucraina locuiesc 459.000 de români, a treia comunitate numerica după ucraineni şi ruşi, impartiti în mod arbitrar de autorităţi în 324.000 "moldoveni" şi 135.000 români.

Macedonia

Populatia aromâna de pe teritoriul actual al Fostei Republici Iugoslave Macedonia, cunoscuta mai mult sub numele de vlahi, însumeaza între 150.000-180.000 persoane, traind în grupuri compacte în Bitolia, Ohrid, Prilep precum şi pe Valea Vardarului. Potrivit datelor oficiale, în Macedonia trăiesc doar 7.764 de vlahi (aromâni). Majoritatea aromânilor din Macedonia se considera un popor înrudit cu poporul român, dar cu trasaturi proprii în ceea ce priveste evolutia, limba şi cultura sa. În ultimii doi ani, conducerea de la Skopje, constienta de importanta elementului aromânesc în viata politica şi social-economica a început sa manifeste întelegere fata de solicitarile liderilor aromâni. Începand cu anul scolar 1995-1995, aromânilor li s-a permis organizarea de cursuri facultative în limba materna la scolile cu populaţie vlaha.

Republica Moldova

În Republica Moldova trăiesc 2.794.749 de moldoveni/români reprezentând 64,5% din populaţie. Urmează ucrainenii, ruşii, găgăuzii, bulgarii, evreii, ţiganii, bieloruşii etc. Minoritatea ucraineană, cea mai numeroasă, este concentrată îndeosebi în raioanele de sud ale Republicii, respectiv la Basarabasca, Ciadâr-Lunga, Comrat, Taraclia şi Vulcăneşti. Comunitatea ruşilor este dominantă în zonele urbane, în Chişinău, Bălţi, Tighina şi Tiraspol.

Albania

Ramura sudica a poporului român, despartita de trunchiul principal, aflat pe teritoriul Daciei istorice, prin înterpunerea populaţiilor migratoare slave este cunoscuta, în general, sub numele de aromâni. Aromânii au alcatuit în Albania comunitati compacte, grupate în jurul principalului centru de civilizatie aromâneasca din Balcani, Moscopole, în apropiere de orasul albanez de astazi Korcea. La începutul secolului al XVIII-lea, în Moscopole erau înregistrati 50.000 de locuitori şi peste 12.000 de case, 14 bresle de mestesugari, o tipografie, o biblioteca, o academie, o casa a saracilor, un orfelinat, 24 de biserici şi zeci de alte edificii. În anii 1760-1790 orasul a fost ars de Ali Pasa din Ianina şi de trupele albaneze, determinand emigrarea populaţiei. Moscopole mai numara astazi 1.000 de locuitori. Trebuie mentionat ca aromânii din Albania au fost supuşi unui tratament brutal de deznationalizare în perioada comunista. Totuşi, la 13 martie 1913, Guvernul României a sprijinit printr-un "Pro-memoria" trimis Foreign Office-ului, crearea unui stat albanez independent care avea sa cuprinda cat mai multe teritorii locuite de aromâni. Autoritatile de azi de la Tirana nu au raspuns solicitarilor aromânilor pentru sprijinirea renasterii lor lingvistice, culturale şi spirituale şi, în general, nu agreeaza un

tratament diferentiat pentru populaţia aromâna.