două povești

8/18/2019 Două Povești

1/5

Pove tiș

A fost odată un om bogat, căruia îi murise so ia. El nu mai avea nici un neam, niciț

măcar vreun văr mai îndepărtat sau vreun unchi. Din această pricină era tare mîhnit

i nu tia cum să- i facă rost de o rudă, că de însurat a doua oară nu mai vroia,ș ș ș pentru că i-a iubit foarte mult nevasta. Într-o zi i-a venit o idee trăsnită, sî umbleș

de diminea ă prin cetate i prima fiin a ce-i va iesi în cale, să-i fie copil de suflet.ț ș ț

Mergînd a a fără intă a întîlnit un arpe micu . mul l-a întrebat pe arpe dacăș ț ș ț ș

vrea s-i fie copil de suflet, că-i va da tot ce î i va dori, iar cînd va muri îi va lăsaș

întreaga avere.

!arpele a raspuns ca vrea, numai sa se invoiasca.- "um adica sa ne invoim -a intrebat omul.

- #u iti cer nimic mai mult, decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele.

mul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in $urul gatului. De atunci au fost

nedespartiti. %oate le faceau impreuna, mancau impreuna, dormeau impreuna si

erau multumiti unul de celalalt. mul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca

pe propriul copil. #umai ca omul a imbatranit, iar sarpele a crescut. mul nu il mai

putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe, care de atata bine crescuse foarte

mult. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea $os, macar

cateva ore, sa mai poata respira si el in voie, sarpele era de neclintit in hotararea sa

de a respecta vechea invoiala. Disperat omul s-a dus la $udecator si l-a rugat sa-i

faca dreptate.

- A$utati-ma, domnule $udecator, pentru ca nu mai rabd aceasta povara& Dar dupa

ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala, $udecatorul a zis ca nu are ce sa faca.

!arpele si-a tinut fagaduiala, fiindu-i copil, atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat

pana va muri. mul a plecat de la $udecator si mai neca$it decat a fost inainte,

pierzand orice speranta. 'n drum spre casa a vazut niste copii cara se $ucau si s-a

apropiat de ei. (amill Ma)imilian statea pe un bustean, el era imparatul, iar langa

el pe un bustean mai mic, Maria-Ale)andra in chip de imparateasa.


2/5

"eilalti copii se inghesuiau in $urul lor, ascultand poruncile. mul a intrebat copiii

daca nu ii pot face si lui $udecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci

omul si-a povestit necazul. "and a vrut sa zica sarpele ceva, (amill Ma)imilian a

strigat la el*

- "um indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. #u stii ca impricinatii

trebuie sa stea la $udecata $os la pamant. "and sarpele a coborat (amill a zis*

- Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina

soarelui. +e el copii, aruncati cu pietre& 'ar copii au aruncat cu pietre pana au strivit

sarpele. mul a plecat acasa mantuit de $udecata unui copil.

'poteza* 'mplicarea asistentului social în coordonarea unor servicii a)ate pe

men inerea unei rela ii de afectivitate între părinte copil, va duce la dezvoltareaț ț

armonioasă a acestuia.


3/5

Povestea II

A fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi slu$itori voinici ca

ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea asupra unor sute de copile

care mai de care mai blande si mai frumoase. menii inca de mult, pe acest batranimparat l-au numit "opac, pentru ca sta de veghe toata noaptea si toata ziua

adaposteste pe toti trecatorii lasandu-i sa stea la umbra frunzelor care erau copilele.

!lu$itorii, dupa iscusinta lor aveau nume de ramuri. %oti acestia formau impreuna

un singur copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la

numarul anilor. iua era tot mai zglobie si copacul $uca diferite $ocuri cu ramurile

si frunzele care traiau in liniste si pace. 'ntr-o zi se napusti asupra lor un vant taresi puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si praful de pe

drum. Atunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe toti slu$itorii si le

spuse*

- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla aspru spre

frunze fara pic de mila. #u se stie care dintre voi va asterne un covor de rugina si

nici nu se stie care va avea mai multe zile. Eu, ca tata, va sfatuiesc sa nu umblatihai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti gri$a sa nu va dezlipiti de ea.orbele

imparatului sunau tare si zgomotos* se auzea cum vantul trece prin el ca o sabie, se

vedea cum tremura si cat pe ce era sa se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar

sa lasam asta pentru mai tarziu si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. Mezina,

frunza rea si neascultatoare, dar totodata gri$ulie pentru imparatiile din $ur, se

strecura pe sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului. Merse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii

iesea in cale de prime$dia si nenorocirea ce avea sa urmeze. nul dintre imparati o

opri din drum si o lua de mana zicandu-i*

- Draga mea copila, dulce si bla$ina, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ti

face gri$i si sa nu-ti fie teama. !a stii ca va veni toamna. /ata-frunza facu niste ochi

mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, oriun cantec, un leagan, un copil...


4/5

- "e-ar fi sa-l intreb 0cum e toamna10, isi zise in gand mezina frunza. !i hotarata

de acest lucru prinse cura$ si spuse*

- 2atranule unchi, ce este toamna1

- %oamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerului sa-si astearna

trena ei de culoare galben-brun-aramie, trena fiind voi frunzele care veti asterne un

covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe dealuri, inceoe a stropi

cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea cularea ei simbolica de

toamna. Atunci soarele va cobora spre asfintit. 3acoarea va brazda intinsul si

deodata samanta se va scutura, frunzele ingalbenite se vor desprinde de pe

ramulrile copacilor si se vor cufunda intr-un somn adanc pentru totdeauna.

2ruma rece si vantul sturlubatic sunt prieteni nedespartiti ai toamnei. 'mpreuna vor

salta frunzele in sus pana in inaltul cerului iar apoi le vor lasa din nou pe pamant.

oi va veti apleca in fata toamnei parasind copacul definitiv, tatal care v-a sustinut

atata timp in adierea vantului slab. Dar pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o

pagina din cartea vietii care isi aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc se apuca cu

gri$a sa-i culeaga vesmintele cum sunt* perele, merele, nucile, gutuile pentru care

au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai pre$os caci ea e mandra si fericita de

vrednicia lor si de aceea le acorda toata increderea si speranta ei. Dupa cateva

secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si galbeni ca semn

de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii spuse 0la revedere0 cu un

glas stins subtire si se indrepta iute spre casa parinteasca. A$unsa acasa fu intrebata

de parinti pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat."um termina, se uita pe dealuri si frumoasa toamna se apropie de ea.

/ructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare, in calea ei

se aseza frunze de miresme de flori. Dar, in sfarsit, a$unse la tatal imparat si cu

incuviintarea lui lua toata calea frunzelor, copilele si le duse cu ea, ramanand in

urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inainte frunze ce se roteau in

$urul toamnei.Doar o urma a mai ramas, o lacrima de frunza si roua ce se aseza pe


5/5

copacul imparat. El urma sa stea de veghe si sa adaposteasca in continuare toti

trecatorii care faceau popasuri sub el.

'poteza* Monitorizarea de către asistentul social a unor programe de interven ie înț

stabilirea unor locuri de muncă prin transparen a legisla iei 3M va contribui laț țdiminuarea migra iei în masa a popula iei.ț ț

două povești

Documents