1

Dosarul nr. 4-1re-70/2021

Curtea Supremă de Justiţie

D E C I Z I E

08 aprilie 2021 mun. Chişinău

Colegiului penal în următoarea componenţă:

preşedinte: Nadejda TOMA

judecători: Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Vladimir TIMOFTI

Ion GUZUN

Elena COBZAC

Anatolie ŢURCAN

Victor BOICO

a judecat fără citarea părţilor, recursul în anulare declarat de avocatul Adrian

TĂBÂRȚĂ, în numele condamnatului TOPCIU Alexandru, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 03 noiembrie

2020, în cauza penală privindu-l pe

TOPCIU Alexandru Xxxxxx, născut la

xx xxxxxxxx xxxx, originar şi domiciliat în mun.

Xxxxxx, str. Xxxxxxxxx Xxxxx Xxxxx, x.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 09.01.2019 – 03.05.2019,

instanţa de apel: 30.07.2019 – 16.10.2019,

instanța de recurs ordinar: 30.01.2020 – 03.11.2020,

instanța de recurs în anulare: 02.02.2021 – 08.04.2021.

Asupra recursului în anulare menţionat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

1. Prin sentinţa Judecătoriei Chişinău (sediul Buiucani) din 03 mai 2019, cauza

fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Topciu Alexandru a

fost recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 2081 Cod penal, la 8 luni închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiţionată a executării

pedepsei cu închisoare, pe un termen de probaţiune de 1 an.

Corpul delict - laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”, nr.

seriei xxxxxxxx, a fost restituit lui Topciu Alexandru după intrarea sentinţei în

vigoare.

2

2. Pentru a pronunța sentinţa, prima instanţă a constatat în fapt că,

Topciu Alexandru, în perioada 10 ianuarie 2018 - 31 ianuarie 2018, aflându-se

la domiciliul său amplasat în mun. Chişinău, str. Xxxxxxxx Xxxxx xx, x,

utilizând sisteme informatice ce erau conectate la rețeaua internet cu adresa IP:

xx.xx.xx.xx, ce i-a fost alocată ultimului, potrivit bazei regionale www.xxxx.xxx,

de către Compania de Telecomunicații „Moldtelecom” SA, intenţionat a folosit,

deținut şi distribuit în rețeaua internet, prin intermediul programelor soft

specializate pentru partajarea de fişiere în spațiul internet de tip „torrent” -

429 fişiere foto-video, care se atribuie la categoria pornografiei infantile,

inclusiv şi următoarele fişiere video: „Xxxxx Xxx (Xxx), xxXx Xxxx - Xxxxx

Xxxx Xxx xxx Xxxxx xxx xx xx xxxx xxx (250).mpg" şi „(xxxx xxxxxx xxxxx)

xxxxx xxxxx - xxxxx xxxxxxxxx xxxx xxxxxx (Sound) 2011.avi".

Totodată, potrivit procesului-verbal de examinare din 06 decembrie 2018,

urmare a examinării informației ce se conține pe dispozitivul de stocare a informației

(HDD) din sistemul informatic (laptop) de marca „Toshiba”, model „Satellite C55-

B5100”, cu nr. de serie Xxxxxxxx, ce aparţine şi a fost utilizat de Topciu Alexandru,

ridicat prin procesul-verbal de percheziție din 19 aprilie 2018, efectuată la domiciliul

acestuia amplasat în mun. Chişinău, str. Xxxxxxx Xxxxx x, au fost depistate 8 fişiere

foto, care au fost deținute intenţionat de către Topciu Alexandru până la 19 aprilie

2018, stabilindu-se că toate imaginile foto sunt înregistrate în baza de date

internaţională administrată de OIPC „Interpol” - ICSE, ca fiind material din categoria

pornografiei infantile şi care constituie imagini în formă electronică ale copiilor

implicați în activităţi sexuale explicite, reale sau simulate, ale organelor sexuale ale

unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau obscene.

Acţiunile lui Topciu Alexandru au fost încadrate în baza art. 2081 Cod penal, ca

pornografie infantilă, adică distribuirea, folosirea şi deținerea de imagini sau alte

reprezentări ale unui sau mai mulți copii implicați în activităţi sexuale explicite,

reale sau simulate, imagini sau alte reprezentări ale organelor sexuale ale unui

copil, reprezentate de manieră lascivă sau obscenă, în formă electronică.

3. Temeinicia și legalitatea sentinței a fost contestată cu apel de către

procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale, Maxim Motânga, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi

pronunţarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanţă prin care

lui Topciu Alexandru, recunoscut vinovat şi condamnat în baza art. 2081 Cod penal,

să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu

aplicarea prevederilor art. 3651 Cod de procedură penală şi confiscarea în contul

statului a corpului delict - sistemul informatic laptopul marca „Toshiba”, model

„Satellite C55-B5100", nr. seriei Xxxxxxxx.

În motivarea apelului a indicat că:

3

- pedeapsa stabilită de prima instanţă este una prea blândă pentru a asigura

atingerea scopului prevenției speciale, precum şi prevenției generale, or, pentru

săvârşirea unei infracţiuni care se califică ca mai puţin gravă este mult prea blândă o

pedeapsă non-privativă de libertate;

- sistemul informatic laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”,

nr. seriei Xxxxxxxx a fost utilizat de către Topciu Alexandru la săvârşirea infracţiunii

şi anume pentru încărcarea din spațiul internet a materialului din categoria

pornografiei infantile. Totodată, în acest sistem informatic au fost depistate 8 fişiere

foto, care au fost deținute intenţionat de către Topciu Alexandru până la data de 19

aprilie 2018, stabilindu-se că toate imaginile foto sunt înregistrate în baza de date

internaţională administrată de OIPC „Interpol” - ICSE, ca fiind material din categoria

pornografiei infantile;

3.1. Avocatul Tăbîrță Adrian în numele inculpatului, a contestat sentinţa cu

apel, în partea stabilirii pedepsei, solicitând casarea acesteia, rejudecarea

cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanţă prin care lui Topciu Alexandru să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă,

şi conform art. 55 Cod penal, să fie liberat de răspundere penală cu tragerea la

răspundere contravențională.

În motivarea apelului a indicat că:

- prima instanţă nu a acordat deplină eficiență principiilor de aplicare a

pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, iar la stabilirea pedepsei nu a ținut cont de

faptul că, inculpatul a recunoscut vina şi s-a căit sincer de cele săvârșite;

- inculpatul este la prima încălcare a legii, anterior nu a fost judecat şi nu are

antecedente penale, se caracterizează pozitiv la locul de muncă şi de trai, este

căsătorit şi are la întreținere un copil minor;

- prima instanţă nu a stabilit toate circumstanţele atenuante prevăzute de art.

76 Cod penal, şi anume, la caz fiind, săvârşirea pentru prima dată a unei infracţiuni

mai puţin grave; recunoașterea vinovăției, care este o circumstanță pe care instanţa a

exclus-o şi nu a luat-o în considerare la stabilirea pedepsei, deoarece a considerat-o

ca parte integrantă a procedurii simplificate prevăzute de art. 3641 Cod de procedură

penală;

- prima instanță nu s-a expus în privinţa solicitării apărării privind aplicarea

prevederilor art. 55 Cod penal, în privinţa inculpatului, şi anume liberarea de

răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională, or, inculpatul Topciu

Alexandru, întruneşte toate condițiile prevăzute de lege pentru a-i fi aplicate

prevederile art. 55 Cod penal.

4.1. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din

16 octombrie 2019, a fost respins ca nefondat apelul avocatului, admis apelul declarat

de procuror, casată parţial sentinţa, cu pronunţarea unei noi hotărâri potrivit modului

4

stabilit pentru prima instanţă, prin care a fost dispusă confiscarea corpului delict -

laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”, nr. seriei ZE265135P, cu

predarea acestuia instituției competente.

În rest, dispozițiile sentinţei au fost menținute.

4.1. În motivarea soluției pronunţate, instanţa de apel a indicat că, prima

instanţă cercetând în cumul probele administrate prin prisma admisibilității,

pertinenţei şi concludenței, utilității şi veridicității, în coroborare cu declaraţiile date

în şedinţa de judecată, corect a stabilit situaţia de fapt, acordând acţiunilor reţinute în

sarcina inculpatului Topciu Alexandru, încadrarea juridică corespunzătoare şi anume

în baza art. 2081 Cod penal, acţiunile infracţionale ale inculpatului întrunind

elementele constitutive ale acestei infracţiuni, astfel că sentinţa nu a fost contestată în

această parte.

Verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privinţa lui Topciu

Alexandru, instanţa de apel a stabilit că prima instanţă a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, şi a ținut cont de gravitatea infracţiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Instanţa de apel a reţinut că, infracţiunea săvârşită de Topciu Alexandru,

prevăzută de art. 2081 Cod penal, potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, se califică ca

infracţiune mai puţin gravă. În conformitate cu art. 76 Cod penal, prima instanţă a

reţinut ca circumstanță atenuantă, săvârşirea pentru prima dată a unei infracţiuni mai

puţin grave, iar potrivit art. 77 Cod penal, careva circumstanţe agravante nu au fost

stabilite.

Reieșind din circumstanţele cauzei şi prevederile legale, având în vedere lipsa

circumstanțelor agravante în vinovăţia inculpatului, precum şi recunoașterea

vinovăției în cele săvârșite, şi căința sinceră, instanța de fond a concluzionat că

corijarea şi reeducarea inculpatului este posibilă prin aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal, suspendarea executării pedepsei

pe un termen de probaţiune prevăzut de lege.

Instanţa de apel a respins argumentele acuzatorului de stat privind aplicarea

pedepsei inculpatului sub formă de închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, deoarece pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală şi un

mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de

judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracţiuni, cauzând anumite

lipsuri şi restricții drepturilor lor.

Din materialele cauzei penale, instanţa de apel a reţinut că, Topciu Alexandru a

recunoscut vina în săvârşirea infracţiunii incriminate şi a solicitat examinarea cauzei

5

în procedură simplificată, s-a căit sincer de cele săvârșite, a comis pentru prima dată

o infracţiune mai puţin gravă, este căsătorit, are la întreținere un copil minor, soția

acestuia fiind însărcinată, astfel că prima instanţă corect a stabilit faptul că pedeapsa

cu închisoare, cu executarea reală a acesteia, nu va atinge scopul scontat în privinţa

inculpatului.

Cu referire la corpul delict, instanţa de apel a reţinut că în speță, sistemul

informatic - laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-B5100”, nr. seriei

ZE265135P, a fost utilizat de Topciu Alexandru la săvârşirea infracţiunii şi anume în

vederea încărcării din spațiul Internet a materialului din categoria pornografiei

infantile, totodată, în acest sistem informatic au fost depistate 8 fişiere foto, ce au fost

deținute intenţionat de către Topciu Alexandru până la data de 19 aprilie 2018,

stabilindu-se că toate imaginile foto sunt înregistrate în baza de date internaţională

administrată de OIPC „Interpol” - ICSE, ca fiind material din categoria pornografiei

infantile.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 162 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, corpul delict - laptopul marca „Toshiba”, model „Satellite C55-

B5100”, nr. seriei Xxxxxx, urmează a fi confiscat şi predat instituției competente.

Cu referire la argumentele părţii apărării privind individualizarea pedepsei

penale în privinţa inculpatului Topciu Alexandru, instanţa de apel a reţinut că, prima

instanţă a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, şi a ținut

cont de gravitatea infracţiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanţele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării şi reeducării vinovatului, precum şi de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Referitor la solicitarea apărării privind liberarea inculpatului de răspundere

penală în temeiul art. 55 Cod penal, instanţa de apel a apreciat-o ca fiind nefondată,

din motiv că în privinţa inculpatului nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile

privind dispunerea liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională. Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională nu este o obligaţie, dar un drept al instanţei de judecată, în cazul în

care persoana care a săvârșit pentru prima dată o infracţiune uşoară sau mai puţin

gravă, cu excepția infracţiunilor prevăzute expres la norma respectivă.

A reținut instanța de apel că, deși Topciu Alexandru a recunoscut vina în

săvârşirea infracţiunii incriminate, conform caracterului şi gradului prejudiciabil,

infracţiunea comisă se califică ca infracţiune mai puţin gravă, acesta anterior nu a fost

judecat şi nu au fost cauzate careva prejudicii, din care motiv în speță nu s-a constatat

faptul că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supus răspunderii penale.

Sub acest aspect, Colegiul penal a notat că, Topciu Alexandru a săvârșit

infracţiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, care face parte din categoria

6

infracţiunilor contra familiei şi a minorilor, menită să protejeze integritatea fizică şi

psihică a copilului. Totodată, scopul acestei norme penale constă în prevenirea

săvârşirii de către făptuitori a unor eventuale infracţiuni grave şi deosebit de grave

împotriva minorilor, dar şi a infracţiunilor privind viața sexuală a acestora. Se

evidențiază pericolul social avansat al faptelor infracţionale de pornografie infantilă,

în special, că această categorie de infracţiune se răsfrânge asupra minorilor.

5. Temeinicia și legalitatea deciziei instanței de apel și sentinței instanței de

fond au fost contestate cu recursuri ordinare de către:

5.1. Procurorul în Procuratura pentru Combaterea Criminalității

Organizate şi Cauze Speciale, Motînga Maxim și procurorul în Procuratura de

circumscripție Chişinău, Bradu Valentina, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) şi

10) Cod de procedură penală, că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, în partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului, astfel

încât s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, precum şi

instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate de către acuzatorul

de stat în apelul declarat, și solicitând casarea parţială a acestora, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanţa de apel.

În argumentarea recursului menţionează, că:

- decizia instanţei de apel este neîntemeiată doar în partea stabilirii pedepsei

penale inculpatului Topciu Alexandru, considerând că aceasta a fost greşit

individualizată, or, prevederile art. 90 Cod penal, neîntemeiat au fost aplicate;

- instanţele de fond au ignorat prevederile art. 75 Cod penal, şi astfel s-au

limitat doar la expunerea prevederilor art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal.

Totodată, nu au luat în consideraţie şi gravitatea infracţiunii săvârșite, care se atribuie

la categoria infracţiunilor mai puţin grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal,

prin urmare ignorând prevederile art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală.

5.2. Avocatul Tăbîrță Adrian în numele lui Topciu Alexandru, în

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat hotărârile

instanțelor cu recurs ordinar, solicitând casarea parţială a acestora, în

partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care să fie aplicată o

pedeapsă mai blândă inculpatului Topciu Alexandru, şi liberarea de răspundere

penală cu tragerea la răspundere contravențională, în baza art. 55 Cod penal.

În argumentarea recursului a menționat, că:

- pedeapsa aplicată inculpatului este prea aspră, deoarece instanţele de fond nu

au luat în consideraţie gradul prejudiciabil al infracţiunii săvârșite, motivul şi scopul

celor săvârșite, persoana celui vinovat, caracterul şi mărimea daunei prejudiciabile,

circumstanţele care atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate

7

asupra corectării vinovatului, precum şi condițiile de viață ale familiei acestuia, astfel

considerând că inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă inechitabilă;

- instanţele de fond nu au acordat deplină eficiență principiilor de aplicare a

pedepsei, prevăzute de art. 61 Cod penal, iar la aplicarea pedepsei nu au ținut cont de

faptul că, inculpatul a recunoscut vina şi s-a căit sincer de cele săvârșite, circumstanţe

care constituie temei pentru aplicarea unei pedepse mai blânde;

- instanţele de fond nu s-au expus în privinţa solicitării privind aplicarea art. 55

Cod penal, în contextul în care inculpatul întruneşte toate condițiile pentru liberarea

de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională.

5.3. Avocatul Tăbîrță Adrian în numele inculpatului, a depus referinţă la

recursul declarat de procuror, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

6. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiție din

03 noiembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul avocatului, admis apelul declarat

de procuror, casată parţial sentinţa și decizia instanței de apel, cu pronunţarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin care s-a exclus

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate au fost menținute.

6.1. În motivarea soluției pronunţate, instanţa de recurs a indicat că, prima

instanţă cercetând în cumul probele administrate prin prisma admisibilității,

pertinenţei şi concludenței, utilității şi veridicității, în coroborare cu declaraţiile date

în şedinţa de judecată, corect a stabilit situaţia de fapt, acordând acţiunilor reţinute în

sarcina inculpatului Topciu Alexandru, încadrarea juridică corespunzătoare şi anume

în baza art. 2081 Cod penal, acţiunile infracţionale ale inculpatului întrunind

elementele constitutive ale acestei infracţiuni, astfel că sentinţa nu a fost contestată în

această parte.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către avocatul Tăbîrţă Adrian în

numele inculpatului, Colegiul penal lărgit a reținut că potrivit art. 55 alin. (1) Cod

penal, persoana care a săvârșit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin

gravă, cu excepția infracţiunilor prevăzute la art. 1811, 256, 264 alin. (2), 2641, 303,

314, 326 alin. (11), 328 alin.(1), 332 alin. (1), 333 alin. (1), 334 alin. (1) şi (2), 335

alin. (1) şi 3351 alin. (1), poate fi liberată de răspundere penală şi trasă la răspundere

contravențională în cazurile în care şi-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat

prin infracţiune şi s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale.

Verificând argumentele recursului în raport cu soluțiile oferite de instanţele de

fond, Colegiul penal lărgit a conchis că, acestea au acordat deplină eficiență

prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, şi au ținut cont de gravitatea infracţiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanţele cauzei

8

care atenuează ori agravează răspunderea penală, şi în consecință au motivat

corespunzător respingerea aplicării prevederilor art. 55 Cod penal.

Aplicarea liberării de răspundere penală cu tragerea la răspundere

contravențională, nu este o obligaţie, dar un drept discreționar al instanţei de judecată,

or, instanţa urmează să constate cumulativ că persoana care a săvârșit pentru prima

oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă, cu excepțiile prevăzute la alin. (1) art.

55 Cod penal, şi-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin infracţiune, şi nu

în ultimul rând stabilindu-se că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supus

răspunderii penale.

Colegiul penal lărgit a reținut poziția instanțelor inferioare care au concluzionat

că recunoașterea vinovăției şi căința sinceră manifestată de inculpatul Topciu

Alexandru, nu poate echivala cu faptul că corectarea şi reeducarea acestuia este

posibilă în condițiile liberării de răspundere penală, deoarece acest fapt urmează a fi

constatat în coraport cu toate datele din dosarul penal, or, inculpatul a săvârșit o

infracţiune cu intenție, care nu poate fi considerată ca o faptă accidentală în viața

acestuia, dar reprezintă intenţia directă şi conștientă a inculpatului, care recurgând la

săvârşirea faptelor infracţionale, şi-a asumat şi consecințele care pot surveni, în

contextul în care infracţiunea prevăzută de art. 2081 Cod penal, face parte din

categoria infracţiunilor contra familiei şi a minorilor, care are menirea de a proteja

integritatea fizică şi psihică a copilului.

În acest sens, Colegiul penal lărgit a reținut că, concluzia instanțelor de fond

privind tragerea la răspundere penală, cu stabilirea pedepsei penale corespunzătoare

inculpatului Topciu Alexandru, este corectă şi motivată în raport cu toate

circumstanţele cauzei.

Cu referire la recursul ordinar declarat de către procuror, Colegiul penal lărgit a

reținut că potrivit practicii judiciare constante, suspendarea condiţionată este o

măsură de individualizare a executării pedepsei, stabilită de către instanţa de judecată

prin hotărârea de condamnare, prin suspendarea pentru o anumită perioadă de timp

executarea pedepsei aplicate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Deşi, potrivit circumstanțelor cauzei sunt întrunite condițiile necesare pentru a

fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru aplicarea

acesteia este necesar ca instanţa de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei

poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia.

Analizând decizia instanţei de apel şi sentinţa primei instanţe sub aspectul

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu circumstanţele cauzei, în

prezenta speță, Colegiul penal lărgit a conchis că soluția acestora în partea stabilirii

modului de executare a pedepsei este neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut

cont în deplină măsură de art. 75 Cod penal.

9

În sensul vizat, s-a indicat că, instanţele de fond insuficient au abordat

condițiile ce vizează circumstanţele cauzei şi persoana celui vinovat, şi nu a luat în

consideraţie faptul că, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2081 Cod penal -

pornografia infantilă, se atentează la integritatea fizică şi psihică a copilului, întrucât

această infracţiune face parte din categoria infracţiunilor contra familiei şi a

minorilor.

Instanța de recurs a notat că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, adică

suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că infracţiunea

săvârşită de ei este un incident în viața acestora.

Colegiul a remarcat că, în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, unitatea lexicală

„poate”, oferă posibilitatea şi nu obligația instanţei de judecată de a aplica

prevederile acestei norme.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării pedepsei

prevăzute de art. 90 Cod penal, se referă la pedeapsa aplicată şi natura infracţiunii;

circumstanţele cauzei şi persoana infractorului; aprecierea instanţei dacă scopul poate

fi atins şi fără executarea acesteia.

În acest sens, Colegiul penal lărgit a constatat că, la individualizarea pedepsei

penale stabilite lui Topciu Alexandru în prezenta speță, instanţele de fond nu au

indicat suficient motivele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în privinţa acestuia,

admiţând dubla valență a acelorași circumstanţe şi împrejurări care au fost reţinute

iniţial la aplicarea termenului pedepsei cu închisoare în baza art. 2081 Cod penal, iar

ulterior, în baza acelorași circumstanţe să dispună suspendarea condiţionată a

executării pedepsei lui Topciu Alexandru.

Pe cale de consecință, instanţa de recurs a conchis că nu pot fi luate în

consideraţie circumstanţele reţinute de către instanţele de fond şi care au fost puse la

baza aplicării prevederilor art. 90 Cod penal - „că inculpatul Topciu Alexandru s-a

căit sincer de cele săvârșite şi a recunoscut vina”.

În concluzie, Colegiul penal lărgit a statuat că pedeapsa stabilită de către

instanţele ierarhic inferioare cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendând

condiționat executarea pedepsei, nu este echitabilă, deoarece nu este capabilă de a

contribui la realizarea scopurilor pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni atât de

către condamnat, precum şi de alte persoane.

Prin urmare, concluzia precum că, scopul corectării şi reeducării inculpatului

poate fi realizat şi prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea

condiţionată a pedepsei, este una greșită, din care considerente urmează a fi exclusă,

nefiind considerat faptul că, prin această soluție se înrăutățește situaţia

condamnatului.

10

7. În temeiul prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărârile

judecătoreşti au devenit irevocabile.

8. Avocatul Adrian Tăbârță a declarat recurs în anulare, solicitând casarea

deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiţie din 03 noiembrie 2020 și

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie

2019.

În motivarea recursului în anulare argumentează că:

- până la pronunţarea deciziei CSJ din 03.11.2020, condamnatul Topciu

Alexandru deja își executase integral pedeapsa stabilită în speță. Or, prin decizia

Curţii de Apel din 16.10.2019, a fost respins apelul avocatului şi a fost admis apelul

acuzatorului de stat, casată sentinţa parţial şi pronunţată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanţă în partea soluționării chestiunii cu privire la

corpul delict, laptopul „Toshiba”, de model Satellite C55-B51000 care a fost

confiscat și predat instituției competente;

- potrivit prevederilor art. 415 alin. (3) Cod procedură penală, Decizia

Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 16.10.2019 în privinţa lui Topciu

Alexandru, a fost pusă în executare din momentul adoptării, ulterior fiind executată

integral de către condamnat, fapt confirmat și prin certificatul nr. 152 din 18

noiembrie 2020, eliberat de către Biroul de Probaţiune Chişinău prin care se atestă

faptul că „cet. Topciu Alexandru, născut la xx.xx.xxxx, domiciliat în mun. Xxxxxxx,

str. Xxxx. Xxxxx Xxxxxx, x, condamnat la 03.05.2019 de către Judecătoria Chişinău,

sediul Buiucani, Decizia Curţii de Apel Chişinău din 16.10.2019 în baza art. 2081

Cod penal la 8 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe

un termen de probă de 1 an, s-a aflat la evidenţa Biroului de probaţiune Chişinău,

iar la data de 16 octombrie 2020, în legătură cu expirarea termenului de probă a fost

exclus din evidență.”, iar la data de 03.11.2020, când Curtea Supremă de Justiție s-a

pronunţat asupra speței, Topciu Alexandru deja îşi executase integral pedeapsa:

- în temeiul art. 274 alin. (4), 275 alin. (1) lit. h), 276 alin. (4) Cod de

executare, Topciu Alexandru, de drept a obținut stingerea executării pedepsei, fiind

stins atât raportul juridic de executare a pedepsei penale şi obligația condamnatului

de a executa pedeapsa, cât și dreptul organelor de stat de a cere executarea pedepsei,

în legătură cu acest caz, or aceasta a avut loc urmare a respectării de către condamnat

a comportamentului stabilit prin hotărârea judecătorească şi expirării termenului de

probă;

- la caz, este necesară aplicarea standardelor internaționale şi încetarea procesul

penal, deoarece există alte circumstanţe care exclud și condiționează pornirea

urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală, or conform art. 22 alin. (1) Cod de

procedură penală, alin. (1) art. 4 Protocolul 7 la Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților fundamentale, nimeni nu poate fi urmărit

11

sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiaşi Stat pentru săvârşirea infracţiunii

pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform

legii şi procedurii penale ale acestui Stat şi care a fost executată integral;

- colegiul penal al CSJ a ieșit din limitele de examinare a recursului înrăutățind

situaţia inculpatului prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal, deși acuzatorul de

stat în recurs a avut solicitarea de a trimite cauza la o nouă rejudecare în instanța de

apel;

- instanța de recurs ordinar neîntemeiat și nefondat a desființat două hotărâri

legale, motivate si întemeiate. Or, individualizarea pedepsei poate fi efectuată doar la

examinarea în fond a cauzei şi în apel, iar conform art. 427 alin. (l) p. 10) Cod de

procedură penală, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale

temeiul care a stat la baza deciziei CSJ din 03.11.2020, prin care s-a exclus art. 90

Cod penal;

- în decizia Colegiului penal al CSJ din 03.11.2020, la pagina 11 alin. 3 se

menţionează: „Deşi, potrivit circumstanțelor cauzei sunt întrunite condițiile necesare

pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, pentru

aplicarea acesteia este necesar ca instanţa de judecată să aprecieze dacă scopul

pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia” … „Colegiul penal

consideră că soluția acestora în partea stabilirii modului de executare a pedepsei

este neîntemeiată, la adoptarea căreia nu s-a ținut cont în deplină măsură de ort. 75

Cod penal”, pagina 12 alin. 3 „ Colegiul penal lărgit constată că la individualizarea

pedepsei penale stabilite inculpatului Topciu Alexandru în prezenta speță, instanţele

de fond nu au indicat suficient motivele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal în

privinţa acestuia.” Astfel, este vădit faptul că, instanța de recurs recunoaște că sunt

întrunite toate condițiile de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, însă s-a indicat

că, în cauză: „nu s-a ținut cont în deplină măsură de art. 75 Cod penal, instanţele de

fond nu au indicat suficient motivele aplicării prevederilor art. 90 Cod penal”;

- atât instanţa de fond cât şi cea de apel, corect au aplicat prevederile art. 90

Cod penal în privinţa inculpatului Topciu Alexandru, au cercetat sub toate aspectele

complet şi obiectiv cauza, personalitatea condamnatului, condițiile de viață a familiei

acestuia, fapta prejudiciabilă şi consecințele acesteia;

- norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine mai multor hotărâri

de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiţie și

anume decizia colegiului penal al CSJ din 04.12.2019, în privinţa lui Salo Andrei

dosarul nr. 1ra-2123/2019, decizia colegiului penal al CSJ din 13.10.2020 în privinţa

lui Modîrcă Denis dosarul nr. lra-1680/2020, decizia colegiului penal al CSJ din

03.11.2020 în privinţa lui Ptașenco Andrei dosarul nr. 1ra-1766/2020 și decizia

Colegiului penal al CSJ din 09.04.2019 în privinţa lui Uzunov Veaceslav dosarul nr.

1ra-465/2019. Respectiv, condamnatul Topciu Alexandru în coraport cu ceilalți

12

învinuiți/inculpați este supus discriminării;

- în astfel de situații, CEDO a apreciat că practica judiciară neunitară este

contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor

Convenţiei şi constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept;

- pedeapsa aplicată este mult prea aspră, iar aceasta nu va face decât să

limiteze condamnatul în exercitarea obligaţiei sale părintești de întreținere, fapt prin

care totodată se lezează „dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să-i

permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

8.1. Procurorul a depus referinţă la recursul declarat de avocat în numele

inculpatului, pledând pentru admisibilitatea acestuia, cu trimiterea recursului în

anulare pentru judecare în Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, motivând că

la momentul examinării cauzei în instanţa de recurs, pedeapsa constituind măsura de

constrângere și mijlocul de punere în executare în conformitate cu prevederile art.

276 alin. (4) Cod de executare – era executată. Or, lipsurile și restricțiile impuse de

instanță au curs și au provocat efecte juridice asupra subiectului neîntrerupt până la

data de 16.10.2020, iar în aceste circumstanțe, consideră că riscurile de

neconcordanță cu standardele instituite de art. 4 Protocol 7 CEDO, sunt iminente.

9. Judecând recursul în anulare declarat în raport cu materialele cauzei și

motivele invocate, Colegiul penal conchide că, acesta urmează a fi admis, din

considerentele ce urmează.

În temeiul art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează

Guvernul R. Moldova despre depunerea cererii.

Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată poate fi considerat

încălcarea esențială a drepturilor și libertăților persoanei garantate de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția R. Moldova și de alte legi naționale.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și a libertăților

fundamentale ale omului. Hotărârea judecătorească definitivă, împiedică reluarea

examinării procesului penal în privința aceleiași persoane pentru aceeași faptă, cu

excepția cazului în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea pronunțată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, în baza prevederilor art. 457 alin.

(3), 434 Cod de procedură penală, verifică legalitatea hotărârilor atacate pe baza

materialului din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

13

Potrivit art. 7 alin. (1) Cod de procedură penală, procesul penal se desfășoară în

strictă conformitate cu principiile și normele unanim recunoscute ale dreptului

internațional, cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, cu

prevederile Constituției Republicii Moldova și ale prezentului cod.

Recurentul invocă în recursul său că, hotărârea instanței de recurs este afectată

de un viciu fundamental, deoarece până la pronunțarea deciziei Curții Supreme de

Justiție din 03.11.2020, condamnatul Topciu Alexandru executase deja pedeapsa

stabilită integral, că instanța de recurs, prin pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a

exclus prevederile art. 90 Cod penal în privința condamnatului Topciu Alexandru, a

agravat situația acestuia, deoarece procurorul în recursul declarat solicitase trimiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În acest context, Colegiul penal menționează că, consacrarea dreptului la un

proces echitabil în plan internațional s-a realizat prin intermediul celor mai

importante instrumente juridice de garantare a drepturilor omului, fie tratate

internaționale universale cu valoare generală ori specializate, fie tratate regionale cu

valoare generală ori specializate.

Astfel, potrivit art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului „orice

persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de

către un tribunal independent şi imparțial care va hotărî fie asupra drepturilor şi

obligațiilor sale, fie asupra oricărei acuzări în materie penală îndreptate împotriva sa”.

Articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, consfințește dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, stipulând

că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un

termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală

îndreptate împotriva sa.”

Articolul 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale statuează că nimeni nu poate fi urmărit sau

pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru

care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi

procedurii penale ale acestui stat.

Colegiul penal reține că soluția instanței de recurs, pronunțată la data de 03

noiembrie 2021, prin care a dispus casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de

apel, în latura pedepsei, rejudecând cauza și pronunțând o nouă hotărâre în privința

lui Topciu Alexandru, prin care s-a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

este afectată de un viciu fundamental, impunându-se soluția casării totale a acesteia

cu dispunerea rejudecării cauzei la etapa judecării recursului ordinar, de către

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, or, la caz este incidentă

neconcordanța cu standardele instituite de art. 4 Protocol 7 CEDO.

14

Sub acest aspect, Colegiul penal notează că, potrivit prevederilor art. 466 alin.

(3), 467 alin. (1), 468 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, hotărârile instanţei de

apel rămân definitive la data pronunțării deciziei în apel. Hotărârile judecătoreşti

definitive şi ordonanțele procurorului privind încetarea urmăririi penale sunt

obligatorii pentru toate persoanele fizice şi juridice din ţară şi au putere executorie pe

întregul teritoriu al Republicii Moldova. Trimiterea spre executare a hotărârii

judecătoreşti se pune în sarcina instanţei care a judecat cauza în primă instanţă.

Dispoziţia de executare a hotărârii judecătoreşti, în termen de 10 zile de la data când

hotărârea a rămas definitivă, se trimite de către președintele instanţei, împreună cu o

copie de pe hotărârea definitivă, organului însărcinat cu punerea în executare a

sentinţei conform prevederilor legislației de executare. Organele care pun în

executare sentinţa comunică de îndată, dar nu mai târziu de 5 zile, instanţei care a

trimis hotărârea dată despre punerea în executare a acesteia.

Astfel, potrivit materialelor dosarului se atestă că, la data de 12.12.2019,

Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani a fost înștiințată de către Biroul de Probațiune

Centru că, sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani nr. 1-147/19 din

03.05.2019 în privința condamnatului Topciu Alexandru, condamnat în baza art. 2081

Cod penal la 8 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe

un termen de probă de 1 an, conform art. 90 Cod penal, a fost luată spre executare

(f.d. 102, vol. II).

La data de 03 decembrie 2019 și respectiv 24 decembrie 2019, procurorul și

avocatul au contestat cu recurs ordinar hotărârile instanțelor inferioare, cauza penală

fiind expediată în adresa Curții Supreme de Justiție la data de 30 ianuarie 2020 (f.d.

47-57, vol. II), instanța de recurs pronunțându-se asupra recursurilor ordinare

declarate, la data de 03 noiembrie 2020.

Totodată, materialele dosarului mai relevă că, prin scrisoarea cu numărul de

ieșire 04/02/9615 din data de 20 octombrie 2020, Direcția Supraveghere și Pedepse

Complementare a Biroului de Probațiune Chișinău, a informat Judecătoria Chișinău,

sediul Buiucani că „cet. Topciu Alexandru Xxxxxx, a.n. xx.xx.xxxx, condamnat prin

sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani nr. 147/19 din 03.05.2019, decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău nr. 1a-1463/2019 din 16.10.2019, în

baza art. 2081 Cod penal, la 8 luni închisoare, în baza art. 90 Cod penal executarea

pedepsei fiind suspendată pe un termen de 1 an, a fost exclus de la evidență în

legătură cu expirarea termenului la 16.10.2020 (f.d. 103, vol. II)

Potrivit prevederilor art. 274, 275 alin. (1) lit. h), h1), (2), (3), 276 alin. (4) Cod

de executare, prin stingerea executării pedepsei se stinge raportul juridic de executare

a pedepsei penale, adică obligația condamnatului de a executa pedeapsa şi dreptul

organului de stat de a cere executarea pedepsei. Stingerea executării pedepsei are loc

în cazul respectării de către condamnat a comportamentului stabilit prin hotărârea

15

judecătorească şi expirării termenului de probă, respectării condiţiilor de probaţiune

şi expirării perioadei de probaţiune. Despre intervenirea unor împrejurări stabilite în

alin. (1) al prezentului articol, instituția sau organul care asigură executarea

pedepsei comunică în scris instanţei care a judecat cauza în fond, anexând materiale

probatorii.

În urma analizei temeiurilor recursului în anulare invocate de apărătorul

condamnatului în coroborare cu circumstanțele de fapt și de drept expuse mai sus,

Colegiul penal, notează că la data parvenirii înștiințării despre excluderea de la

evidență a condamnatului Topciu Alexandru, în legătură cu expirarea termenului la

16.10.2020, instanța de fond avea obligația pozitivă de a comunica această informație

instanței de recurs pe rolul căreia se aflau în examinare recursurile ordinare declarate

împotriva hotărârilor instanțelor inferioare pe cauza penală în privința lui Topciu

Alexandru.

În conformitate cu art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se

aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit

infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.

Astfel, institutul juridic – suspendarea condiționată a executării pedepsei, prin

caracterul său, reprezintă acel mijloc de punere în executare a măsurii de

constrângere – pedeapsa cu închisoarea, aplicată de către instanță în funcție de

circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat, în schimbul unui șir de lipsuri și de

restricții prevăzute la alin. (6) art. 90 Cod penal.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal notează că, la momentul examinării

cauzei în instanța de recurs, pedeapsa penală constituind măsura de constrângere și

mijlocul de punere în executare, în conformitate cu prevederile art. 276 alin. (4) Cod

de executare, era executată - era stins raportul juridic de executare a pedepsei penale,

adică obligația condamnatului de a executa pedeapsa şi dreptul organului de stat de a

cere executarea pedepsei. Or, lipsurile și restricțiile impuse de instanță au curs și au

provocat efecte juridice asupra subiectului, neîntrerupt până la data de 16 octombrie

2020, iar schimbarea modului de executare a pedepsei, prin excluderea art. 90 Cod

penal în privința condamnatului Topciu Alexandru, după data de 16 octombrie 2020,

constituie în sine încălcarea dreptului condamnatului garantat de art. 4 alin. (1)

Protocol 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de a nu fi urmărit sau

pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru

care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi

procedurii penale ale acestui stat.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

omisiunile unui organ statal nu pot fi puse în seama condamnatului.

16

În acest sens, Colegiul reține ca fiind aplicabile constatările CtEDO din cauza

Ştefan vs. România, 28319/03, 6 aprilie 2010, în care Curtea Europeană a apreciat că

Statul este cel care trebuie să își asume erorile comise de Parchet și instanţe şi că

aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul persoanei vizate de procedura în cauză.

La fel, și în cauza Stoianova şi Nedelcu vs. România nr. 77.517/01 și

77.722/01, 04 august 2005, Curtea Europeană a menţionat: „carențele autorităților

nu pot fi imputabile reclamanților şi nu trebuie să-i pună într-o situaţie

defavorabilă".

Pe cale de consecință, se reține că, încălcarea nominalizată, comisă de instanța

de recurs, a lezat dreptul inculpatului de a nu fi pedepsit penal de către jurisdicțiile

aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau

condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii şi procedurii penale ale acestui

stat, garantat de art. 4 alin. (1) Protocol nr. 7 CEDO şi constituie un viciu

fundamental care a afectat hotărârea adoptată de această instanță, adică reprezintă o

eroare de drept care permite redeschiderea procesului penal în privința lui Topciu

Alexandru, cu dispunerea rejudecării cauzei la etapa judecării recursului ordinar, de

către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție.

Soluția Colegiului penal de a dispune rejudecarea cauzei la etapa judecării

recursului ordinar de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție este

condiționată de faptul că la etapa judecării recursului ordinar, instanța de recurs a fost

sesizată cu recursuri ordinare atât de către apărare cât și de acuzator, caz în care,

echitatea cere ca Colegiul penal să dispună rejudecarea cauzei, pentru a nu leza

dreptul apărării la un proces echitabil.

Conform art. 457, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

admite recursul în anulare, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de

către instanța de recurs ordinar, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată

de către instanța de recurs în anulare.

La rejudecarea cauzei, instanța de recurs ordinar urmează să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă

conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată

10. În conformitate cu prevederile art. art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), 454, 457

alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curţii Supreme de Justiţie,

d e c i d e:

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Adrian TĂBÂRȚĂ, în numele

condamnatului TOPCIU Alexandru, casează total decizia Colegiului penal lărgit al

Curţii Supreme de Justiţie din 03 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe

TOPCIU Alexandru Xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei la etapa judecării

recursului ordinar, de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție.

17

TOPCIU Alexandru Xxxxxx urmează a fi eliberat imediat din penitenciar dacă

a fost reținut în baza deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din

03 noiembrie 2020 și dacă în privința acestuia nu este aplicată măsură preventivă sub

formă de arest sau dacă acesta nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri

judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, pronunțată integral la 28 mai 2021.

Preşedinte: Nadejda TOMA

Judecători: Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Vladimir TIMOFTI

Ion GUZUN

Elena COBZAC

Anatolie ŢURCAN

Victor BOICO

18

08 aprilie 2021 Dosarul nr.4-1re-70/2021

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Toma Nadejda, Cobzac Elena şi Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de procedură penală, în cauza penală

privindu-l pe Topciu Alexandru Xxxxxx.

1. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 08 aprilie

2021, a fost admis recursul în anulare declarat de avocatul Tăbîrţă Adrian, în

numele condamnatului Topciu Alexandru, fiind casată total decizia Colegiului

penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 03 noiembrie 2020, în cauza penală

privindu-l pe Topciu Alexandru Xxxxx și dispusă rejudecarea cauzei la etapa

judecării recursului ordinar, de către Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție.

2. Am semnat cu respect decizia, dar cu privire la soluția adoptată, exprimăm

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece considerăm că,

recursul ordinar declarat de către avocatul Tăbîrţă Adrian, în numele

condamnatului Topciu Alexandru, urma a fi respins cu menținerea în vigoare a

deciziei Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 03 noiembrie 2020.

Având în vedere materialele cauzei, considerăm corectă soluția instanței de

recurs, în decizia din 03 noiembrie 2020, prin care a fost respins ca nefondat apelul

avocatului, admis apelul declarat de procuror, casată parţial sentinţa și decizia

instanței de apel, cu pronunţarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanţă, prin care s-a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În rest,

dispozițiile hotărârilor contestate au fost menținute.

Revenind la prezenta speță, din textul recursului în anulare declarat, stabilim

că, autorul invocă afectarea hotărârii instanței de recurs de un viciu fundamental,

exprimat prin încălcarea articolul 4 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale şi anume prin faptul că, până

la pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție din 03.11.2020, condamnatul

Topciu Alexandru executase deja pedeapsa stabilită integral, că instanța de recurs,

prin pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a exclus prevederile art. 90 Cod penal

în privința condamnatului Topciu Alexandru, a agravat situația acestuia.

Asupra criticilor invocate de recurent, menţionăm că, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a statuat în sensul că, dispoziţiile art. 4 din Protocolul nr. 7,

conţin 3 garanţii distincte :

i) garanţia de a nu fi susceptibil / supus riscului de a fi judecat pentru

aceeaşi faptă într-o nouă procedură;

ii) garanţia de a nu fi judecat pentru aceeaşi faptă într-o nouă procedură;

19

iii) garanţia de a nu fi pedepsit pentru aceeaşi faptă într-o nouă procedură.

Totodată, scopul art. 4 din Protocolul nr. 7, este de a interzice repetarea

procedurilor penale (principiul non bis in idem), care au dus la pronunțarea unei

hotărâri definitive.

Conform Raportului explicativ privind Protocolul nr. 7, care, la rândul său,

face trimitere la Convenția europeană privind valoarea internațională a hotărârilor

represive, o hotărâre este definitivă dacă, conform expresiei consacrate, a

dobândit autoritate de lucru judecat (res judicata). Acest lucru este valabil atunci

când hotărârea este irevocabilă, adică atunci când nu mai poate face obiectul unor

căi de atac ordinare sau dacă părțile au epuizat respectivele căi de atac ori nu le-

au exercitat înainte de expirarea termenului (Sergey Zolotukhin împotriva Rusiei

(MC) din 10 februarie 2009 pct. 107). Hotărârile care pot face obiectul unei căi de

atac ordinare sunt excluse din sfera garanției prevăzute la art. 4 din Protocolul nr.

7, în măsura în care nu a expirat termenul de atac (pct. 108). Prin urmare, se atestă

că o „hotărâre” nu este definitivă, dacă legislaţia naţională permite reluarea

procedurilor.

Referitor la cele invocate de către recurent, specificăm, că, în prezenta speţă,

prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2019, au

fost menţinute dispoziţiile sentinţei, prin care Topciu Alexandru a fost recunoscut

vinovat şi condamnat în baza art. 2081 Cod penal, la 8 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 90 Cod penal, a fost

dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoare, pe un

termen de probaţiune de 1 an.

Astfel, în cadrul aceleiaşi proceduri, la data de 03 decembrie 2019 și respectiv

24 decembrie 2019, procurorul și avocatul au contestat cu recurs ordinar hotărârile

instanțelor inferioare, iar la data de 03 noiembrie 2020, Colegiul penal lărgit al

Curţii Supreme de Justiție, a respins ca nefondat apelul avocatului, admis apelul

declarat de procuror, casată parţial sentinţa și decizia instanței de apel, cu

pronunţarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanţă, prin

care s-a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal. În rest, dispozițiile

hotărârilor contestate au fost menținute.

Astfel, până la pronunţarea deciziei instanţei de recurs, condamnatul sau

avocatul acestuia nu au prezentat certificatul nr. 152 din 18 noiembrie 2020, eliberat

de către Biroul de Probaţiune Chişinău, prin care se atestă faptul că „cet. Topciu

Alexandru, născut la 26.02.1984, domiciliat în mun. Chişinău, str. Acad. Ilie Untilă, 7,

condamnat la 03.05.2019 de către Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, Decizia Curţii de

Apel Chişinău din 16.10.2019 în baza art. 2081 Cod penal la 8 luni închisoare, cu

suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, ultimul s-a

aflat la evidenţa Biroului de probaţiune Chişinău, iar la data de 16 octombrie 2020, în

20

legătură cu expirarea termenului de probă a fost exclus din evidență.” Respectiv,

relevăm, că de fapt, argumentele privind excluderea lui Topciu A. de la evidenţa

Biroului de Probaţiune Chişinău, nu au fost invocate de către condamnat sau

avocatul acestuia, în instanţa de recurs ordinar, pentru a constitui obiect de discuţie

şi verificare a temeiniciei alegaţiilor date, fiind aduse drept argumente abia în

recursul în anulare declarat de partea apărării, ceea ce în opinia noastră, este

inadmisibil şi contravine prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală.

Mai mult ca atât, menţionăm că, în prezenta speţă, în privinţa condamantului

Topciu A., prin decizia instanţei de apel din 16 octombrie 2019, i-a fost menţinută

pedeapsa aplicată prin sentinţă, de 8 luni închisoare, pedeapsă ce nu a fost

executată real de condamnat, deoarece acesta a fost liberat de executarea ei, fiind

dispusă neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului, prin condamnarea cu

suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 90 Cod penal, pe o

perioadă de probaţiune de 1 an.

La acest capitol, considerăm, că în prezenta speţă nu şi-a găsit confirmarea

invocarea viciului fundamental şi anume încălcarea articolului 4 § 1 din Protocolul

nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

luând în consideraţie că, prin faptul excluderii lui Topciu A. de la evidenţa Biroului

de Probaţiune Chişinău, deoarece până la pronunţarea deciziei instanţei de recurs a

expirat perioada de probaţiune, nu poate fi considerat că, acesta a executat

pedeapsa, de care a fost eliberat, o dată ce în cauză nu erau epuizate toată căile

ordinare de atac, hotărârea instanţei de apel, nedobândind autoritate de lucru

judecat (res judicata).

La acest aspect fiind relevante şi prevederile Hotărârii Curţii Constituţionale

nr. 26 din 23 noiembrie 2010, în care Curtea a statuat că ”În cazul în care actul poate

fi atacat prin căile ordinare de atac, regula non bis in idem nu se aplică”.

Referitor la invocările apărătorului, precum că instanța de recurs ordinar

neîntemeiat și nefondat a desființat două hotărâri legale, motivate şi întemeiate, iar

individualizarea pedepsei poate fi efectuată doar la examinarea în fond a cauzei şi

în apel, le considerăm nefondate.

Astfel, în prezenta speţă, prin decizia Colegiul penal lărgit al Curţii Supreme

de Justiție din 03 noiembrie 2020, instanţa de recurs a pronunţat o nouă hotărâre,

prin care a exclus aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, neintervenind asupra

pedepsei ce urma a fi executată, dar asupra modului în care urma să fie executată

pedeapsa aplicată de instanţele de fond, acesta nereprezentând o categorie aparte

de pedeapsă şi prin aceasta nefiind agravată situaţia condamnatului.

Cât priveşte criticile recurentului, ce vizează faptul că instanţele de fond corect

au aplicat prevederile art. 90 Cod penal, în privinţa lui Topciu A., considerăm

întemeiate concluziile instanţei de recurs, precum că instanţele de fond insuficient

21

au abordat condițiile ce vizează circumstanţele cauzei şi persoana celui vinovat, şi

nu au luat în consideraţie faptul că, prin săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.

2081 Cod penal - pornografia infantilă, se atentează la integritatea fizică şi psihică a

copilului, întrucât această infracţiune face parte din categoria infracţiunilor contra

familiei şi a minorilor.

Astfel, potrivit art. 27 din Convenţia ONU cu privire la Drepturile copilului,

statele-părţi (printre care se numără şi Republica Moldova) recunosc dreptul

oricărui copil la un nivel de viaţă suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizică,

psihică, spirituală, morală şi socială.

De asemenea, art. 34 al aceluiaşi act legislativ prevede că, statele părţi se

angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de

violenţă sexuală. În acest scop, statele vor lua în special toate măsurile

corespunzătoare pentru a împiedica exploatarea copiilor în scopul prostituţiei, în

scopul producţiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic.

Potrivit alin.(4) al art. 50 al Constituţiei Republicii Moldova, exploatarea

minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-

ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea morală sunt interzise.

Conform alin. (2) al Protocolului opţional la Convenţia cu privire la Drepturile

Copilului, prin pornografie cu copil se înţelege orice reprezentare, prin orice mijloc,

a unui copil care este implicat într-o activitate sexuală explicită, reală sau simulată,

sau orice reprezentare a organelor sexuale ale unui copil, în primul rând cu scop

sexual.

Obiectul juridic îl reprezintă relaţiile sociale cu privire la dezvoltarea socială,

spirituală şi morală a minorului, apărate împotriva pornografiei infantile, care

este una din formele exploatării sexuale a copiilor. Prin urmare, materialele cu

imagini foto/video ale abuzului sexual şi exploatării sexuale a copiilor, este

infracţiunea care succedă toate formele de abuz sau exploatare a copiilor, fiind

un aşa numit „produs” şi o urmă a unei infracţiuni comise în privinţa copilului.

Fiind consecvenţi în cele expuse, se impune concluzia că, excluderea aplicării

prevederilor art. 90 Cod penal, în privinţa lui Topciu A., de către instanţa de recurs,

a avut drept scop necesitatea de protejare a copiilor împotriva abuzurilor sexuale,

precum şi a încălcării vieţii lor private, dar şi protejarea moralei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Karttunen împotriva Finlandei

din 10 mai 2011, a statuat că motivele invocate de instanţele naţionale au fost atât de

relevante, cât şi suficiente pentru a demonstra că ingerinţa în care a fost sancţionată

reclamanta este „necesară într-o societate democratică”. Având în vedere că toţi factorii

şi marja de apreciere acordată statului în acest domeniu, CEDO a statuat că,

intervenţia a fost proporţională cu scopul legitim urmărit.

22

La caz, considerăm, că hotărârea contestată nu este afectată de nici un viciu

fundamental, fiind conformă prevederilor legale şi această hotărâre judecătorească

rămasă definitivă şi irevocabilă capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză

de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii

acesteia, deoarece în esenţă motivele invocate de către recurent în recursul în

anulare declarat, referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicate

condamnatului Topciu A., au constituit anterior obiect de examinare, fiind

verificate minuţios, iar instanţa de recurs corect le-a apreciat şi a adoptat o hotărâre

motivată, expusă în prezenta decizie.

La fel, de menţionat este şi acel fapt că principiul securităţii raporturilor

juridice, consfinţit în articolul 6 din Convenţie, cere inter alia ca, atunci când

instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu

mai poată fi pusă în discuţie (a se vedea în acest sens hotărârea Brumărescu vs România

din 28 octombrie 1999), iar potrivit dispoziţiilor art. 4§2 din Protocolul 7 CEDO,

redeschiderea procesului, conform legii şi procedurii penale a statului respectiv,

poate fi efectuată, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente sânt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.

Aşadar, în speţa dată, considerăm că, la examinarea prezentului recurs în

anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanţa de recurs, ce ar

indica la existenţa unui viciu fundamental în cauză şi ar afecta hotărârea

irevocabilă, iar existenţa unei alte păreri a apărătorului condamnatului asupra

aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului.

Pentru aceste motive am optat pentru respingerea ca inadmisibil a recursului

în anulare declarat de avocatul Tăbîrţă Adrian, în numele condamnatului Topciu

Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie

din 03 noiembrie 2020, în cauza penală privindu-l pe Topciu Alexandru Xxxxxx.

Judecători Toma Nadejda

Cobzac Elena

Timofti Vladimir