document microsoft word nou (2)
DESCRIPTION
istorieTRANSCRIPT
METODE MODERNE DE
PREDARE – ÎNVĂŢARE - EVALUARE
Organizarea activităţii şcolare fie în formă frontală ori colectivă
(de muncă cu întregul colectiv al clasei, al anului de studiu etc.), fie în
echipe (microgrupuri) sau individuală, ori combinatorie, cu ceea
sugerată de experimentul team teaching (bazată, între altele, pe o
grupare flexibilă şi mobilă a elevilor cu treceri de la activităţi cu
grupuri mari, la acţiuni în grupuri mici, omogene şi apoi la activităţi
individuale) reclamă în mod inevitabil o metodologie adecvată acestor
forme organizatorice”.
(Ioan Cerghit 1977)
Dezideratele de modernizare şi de perfecţionare a strategiilor
didactice se înscriu pe direcţiile sporirii caracterului activ al metodelor
şi tehnicilor de învăţământ, la aplicarea unor metode cu un pronunţat
caracter formativ, valorificarea unor tehnologii instrucţionale.
Învăţământul modern preconizează o metodologie axată pe
acţiune, pe promovarea metodelor interactive care să solicite
mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei şi creativităţii
Referindu-se la necesitatea inovării în domeniul metodologiei
didactice, profesorul Ioan Cerghit afirmă: ,,Pedagogia modernă nu caută
să impună nici un fel de reţetar rigid, dimpotrivă consideră că fixarea
metodelor ,conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferenţa
etc. aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a învăţământului pe
noi trepte ea nu se opune în nici un fel iniţiativei originalităţii
individuale sau colective de regândire şi reconsiderare în spirit creator a
oricăror aspecte care privesc perfecţionarea şi modernizarea
metodologiei învăţământului de toate gradele. În fond creaţia în materie
de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire şi îmbogăţire
a condiţiilor de muncă în instituţiile şcolare.”.
Un rol deosebit în asigurarea demersului didactic folosind munca
în grup o au strategiile folosite de către profesor. Din multitudinea de
strategii care există cele mai accesibile pentru activităţile didactice
specifice sunt:creativitatea individuala si creativitatea grupurilor sau
microgrupurilor.
-Creativitatea individuala: Munca individuală şi munca
independentă nu sunt noţiunii identice, prima devine muncă
independentă dacă elevii rezolvă sarcinile primite, fără ajutorul altei
persoane. Munca independentă se poate desfăşura nu numai individual,
ci şi pe grupe, când elevii au libertatea de a-şi organiza activitatea şi de
a căuta singuri surse de informare.
În rezolvarea unei sarcini, elevul nu lucrează numai independent,
el poate fi îndrumat de profesor. În acelaşi timp, deşi elevul munceşte
individual, este îndrumat şi controlat de programa pe care trebuie să şi-o
însuşească, de calculatorul cu care lucrează sau de profesor.
-Creativiatea grupurilor sau microgrupurilor: Grupul reprezintă un
număr de elevi care au percepţia apartenenţei la colectivitate, identitate
colectivă, obiective comune şi ierarhii concretizate.
Scopul învăţământului de azi şi dintotdeauna constă în dezvoltarea
capacităţilor intelectuale ale elevilor, a capacităţii de a gândi, pentru a
rezolva probleme, a înţelege, a inova, a lua decizii şi a comunica
eficient.
Pentru a atinge acest ţel, şcolile şi clasele de elevi trebuie să ofere
o atmosferă cât mai favorabilă dezvoltării gândirii, să încurajeze
discutarea şi exprimarea ideilor, convingerilor şi rezolvarea de
probleme. Şcoala devine astfel un centru de stimulare a gândirii şi
învăţării, în care informaţia constituie catalizatorul gândirii în primul
rând şi nu punctul final al acesteia.
Învăţarea prin colaborare are loc atunci când elevii lucrează
împreună, uneori în perechi sau grupuri mici, pentru realizarea unui
obiectiv comun: rezolvarea unei probleme, explorarea unei teme,
producerea/crearea unor idei şi soluţii noi într-o situaţie dată.
Învăţarea prin cooperare înseamnă a munci în colective fondate pe
complementaritate şi care vizează dezvoltarea deprinderilor de
comunicare interpersonală, a interacţiunilor, competenţelor şi
comportamentelor sociale.
Concluzii
Experimentul constatativ a arătat preferinţa profesorilor pentru
aplicarea tehnicilor moderne de predare-învăţare-evaluare. Această
preferinţă a fost justificată de către profesori prin referire la curriculum-
ul şcolar caracteristicile dezvoltării intelectuale ale elevilor,
particularităţile psihosociale ale elevilor. Astfel, în gimnaziu tehnicile
moderne sunt privite mai mult ca o joacă în care fiecare se poate
manifesta în afara stresului şi a constrângerilor. La liceu sunt preferate
tehnicile moderne deoarece elevii pot primi sarcini adecvate
particularităţilor lor intelectuale şi de vârstă, îşi pot dezvolta
creativitatea, sunt obligaţi să-şi asume şi finalizeze sarcinile primite şi
sunt pregătiţi pentru examinările cu care urmează să se confrunte.
Chestionarele aplicate elevilor în cadrul experimentelor
constatativ şi formativ au arătat opţiunea clară a elevilor de gimnaziu şi
din primele clase liceale pentru activităţile moderne. Cercetarea a
relevat câteva observaţii critice şi puncte sensibile ale utilizării
tehnicilor moderne de predare-învăţare-evaluare. Astfel se desprind
următoarele:
realizarea unor asemenea activităţi de predare-învăţare-evaluare
presupune o pregătire laborioasă a profesorului care trebuie să
imagineze posibilele demersuri abordate de elevi, să pregătească
activitatea în cele mai mici amănunte şi să asigure oferta necesară
de puncte de sprijin pentru a obţine rezultatul dorit;
activităţile de predare-învăţare-evaluare bazate pe tehnicile
moderne sunt mari consumatoare de timp şi nu asigură o evaluare
imediată şi un control al activităţii elevului;
unele teme grele cu un conţinut nou sunt mai greu de abordat prin
tehnicile moderne deoarece cer mai mult timp pentru a fi abordate
în această manieră;
realizarea activităţilor în acest sens cere o dotare materială
complexă şi spaţiu adecvat de desfăşurare pentru a se asigura
eficienţa învăţării;
sunt unele conţinuturi ale programei şcolare care nu se pretează a
fi abordate în această manieră;
monitorizarea activităţilor moderne cere un efort suplimentar din
parte profesorului, existând riscul ca elevii să se supraaprecieze
sau să nu se implice în mod real şi la standardele cerute.
Bibliografie Selectiva
1- . Cerghit I., Neacşu I., „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2001
2- Văideanu G., „Învăţarea în grupe mici”, Revista de pedagogie, nr 6, 19883- Ţîrcovnicu V., „Învăţământ frontal, învăţământ individual, învăţământ pe
grupe” Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 19814- Pintilie M., „Metode moderne de învăţare evaluare”, Editura Eurodidact,
Cluj Napoca, 2002;