Burke conservatorismul reprezint`, evident, vechiul testament.Dac` ambii autori au dreptate, afirma\ia este u]or paradoxal`.

Acest capitol încearc` s` elucideze aparentul paradox ]is` eviden\ieze rolul conservatorismului, în general, a celuipolitic, în principal, în fundarea sistemului politic european.Partidele conservatoare sunt, al`turi de partidele liberale ]isocialiste, produsul aceluia]i proces, inaugurat de Revolu\iaIndustrial` ]i de Revolu\ia Francez`, pe care îl numim moder-nism. Sistemul de gândire modern a fost inspirat de iluminism,care reprezint` cea mai mare schimbare de paradigm` cultural`de la cre]tinism încoace. De aici vine afirma\ia lui Laski, con-form c`reia liberalismul, ca doctrin` dominant` a lumii mo-derne, este doctrina esen\ial` a Occidentului de cel pu\in câtevasute de ani. Liberalismul este reflec\ia politic` a iluminismului.

Pe la sfâr]itul secolului al XVIII-lea, se profila o reac\iela iluminismul Revolu\iei Franceze, care s-a constituit treptatîntr-un sistem de gândire opus iluminismului ]i revolu\iei ]i maiales ra\ionalismului absolut promovat de acestea. Este vorbadespre reac\ia tradi\ionalismului, care a fost ini\iat` de EdmundBurke ]i a primit numele de conservatorism. Conservatorismuleste a]adar reac\ia la iluminism ]i liberalism.

Reac\ionarismul secolului al XIX-lea, atât de vizibil încurentul romantismului literar, a fost provocat de rena]tereaspiritului medieval în fa\a asalturilor liberale ]i radicale genera-te de Revolu\ia Industrial` ]i de Revolu\ia Francez`. Reac\iaconservatoare a fost atât de puternic` încât Robert A. Nisbet(1966)3 o asociaz` cu o rena]tere a medievalismului în plin`epoc` industrial`, similar` rena]terii antichit`\ii clasice în epocamedieval` târzie.

Prin aceast` interpretare a conservatorismului în\elegemmai bine de ce capitalismul modern nu ar fi fost posibil f`r`etica religioas` protestant`, a]a cum a demonstrat Max Weber,sau de ce, în Occident, democra\ia liberal` nu a e]uat în totali-tarism, a]a cum ne-au avertizat c` s-ar putea întâmpla

Doctrina popular`.Ideologie, partide ]i mi]c`ri politice

ale conservatorismului modern

Ionel Nicu Sava

Conservatorismul modern este, celpu\in în forma sa filosofic`, copilul revo-lu\iilor industrial` ]i francez`...

Robert A. Nisbet, The Sociological Tradition

1. Conservatorismul ca sistem de gândire2. Edmund Burke ]i F.A. Hayek. De la liberalismul

clasic la conservatorismul modern3. Evolu\ia doctrinei conservatoare.

Conservatorismul britanic, german ]i latin4. Partide ]i mi]c`ri politice conservatoare în

Europa: torism, cre]tin-democra\ie ]i gaullism5. Partidul Popular European: amalgam conserva-

tor, diversitate na\ional`

Harold Laski a numit liberalismul doctrina esen\ial` aOccidentului;1 Edmund Burke a considerat conservatorismuldoctrina primordial` a lumii moderne.2 Pentru Laski, liberalis-mul este noul testament al politicii moderne, în timp ce pentru

45

1. Harold Laski, The Rise of European Liberalism, Allen and Unwin, Londra1936, apud Giovanni Sartori, Teoria democra\iei reinterpretat`, edi\ia înlimba român`, Editura Polirom, 1999, p. 329.

2. Edmund Burke, Reflections on the revolution in France, Londra, 1790, p.27, apud Linda C. Raeder, !The Liberalism/Conservatism of Edmund Burkeand F.A. Hayek. A Critical Comparison", în Humanitas, Volumul X, nr. 1,1997, National Humanities Institute, Washington, D.C., p. 2. O edi\ie înlimba român` a lui Edmund Burke a fost publicat` în 2000 de EdituraNemira în traducerea Mihaelei Czobor-Lupp.

3. Robert A. Nisbet, The Sociological Tradition, Basic Books Inc., New York,1966.

Consecin\ele doctrinare ale acestui fapt sunt îns` fundamentalepentru arhitectura celor dou` doctrine ]i sunt detaliate înpaginile urm`toare.

S` re\inem pentru moment paradigma în orizontul c`reiaeste analizat în aceste rânduri rolul conservatorismului modernîn procesul politic european. Pornim de la premisa c` lumeamodern` este o construc\ie în care revolu\ionarul design liberaleste a]ezat în cofraje conservatoare. Lumea modern` nu esteexclusiv liberal` ]i nici exclusiv conservatoare, ci o combina\ie,o propor\ie variabil` istoric a celor dou`. Premisa poate fi veri-ficat` ]i în cazul României, de]i în R`s`rit procesul de moder-nizare are cu totul alte coordonate istorice ]i sociale. Petre |u\easpunea c` liberalii secolului al XIX-lea au fost, în frunte cuBr`tienii, ni]te !ca\avenci",7 dar au construit România modern`pentru c` au avut o !]coal`" la care au fost educa\i: ]coala cul-turii critice, de expresie conservatoare, ini\iat` de TituMaiorescu.8 |u\ea probabil c` se referea exact la acest lucru.

Combina\ia ]i competi\ia ideologic` dintre libera-lism/socialism, pe de o parte, ]i conservatorism, pe de alta, auasigurat atât avansul, cât ]i stabilitatea Occidentului în ultimelesecole. Una dintre ele a dislocat ]i a reconstruit lumea modern`,cealalt` a fundat sau, mai degrab`, a refundat lumea tradi\ional`.Liberalismul prive]te c`tre viitor ]i dezavueaz` trecutul.Conservatorismul are nostalgia trecutului ]i este o invoca\iemodern` a vremurilor din urm`. Important este îns` echilibrulcelor dou` sisteme de gândire, echilibru care se r`sfânge asupratuturor domeniile sociale ]i, nu în ultimul rând, asupra politicii.Iluminismul f`r` conservatorism a dus la comunism, conserva-torismul f`r` suflet religios a dus la fascism. Societ`\ile în care

Tocqueville ]i John Stuart Mill. Procesul de modernizare serefer` la transformarea institu\iilor sociale, la apari\ia unor insti-tu\ii noi; îns`, în viziunea conservatoare, procesul este dominatde apari\ia unor institu\ii noi, dar este înso\it de transformareainstitu\iilor tradi\ionale.4 Nu întâmpl`tor, una dintre expresiileepocii de la începutul secolului al XIX-lea a fost !plus çachange, plus e$st la même chose'".

Cel care a folosit pentru prima dat` termenul !modern" afost un gânditor conservator de la sfâr]itul secolului al XIX-lea,olandezul Abraham Kuyper.5 De]i nu aveau un termen propriu,liberalii considerau modernitatea ca o negare a trecutului.Conservatorii, în schimb, au inventat termenul pentru a explicaprocesul social pe care l-au în\eles # cum altfel? # ca pe omodernizare a tradi\iilor.

Conservatorismul ce s-a constituit în secolul al XIX-leanu mai era un conservatorism medieval (cum a fost cel al con-trareformei religioase), pentru c`, între timp, peste societ`\ileoccidentale trecuse t`v`lugul revolu\iilor industrial` ]i ideologi-c`. Aceast` nou` specie de conservatorism este numit conserva-torism modern. Chiar intelectualul conservator Edmund Burkeapar\inea, ca om de stat, unui curent preliberal (reprezentat dea]a-numi\ii Whigs), care mai târziu a aderat la partidul conser-vator englez.6 Din aceast` perspectiv`, între gânditorul conser-vator E. Burke de la sfâr]itul secolului al XVIII-lea ]i exegetulliberal F. A Hayek din secolul al XX-lea nu exist` decât o sin-gur` diferen\`: primul era profund religios, cel`lalt era agnostic.

4746

4. Tocqueville a sesizat, în L"ancien Régime, c` Revolu\ia Francez` a adus laputere vechea birocra\ie monarhic`.

5. Abraham Kuyper a fundat Partidul Calvinist Antirevolu\ionar (cu referin\`la Revolu\ia Francez`) în 1879 ]i a fost probabil singurul intelectual dinsecolul al XIX-lea care a creat un partid, o universitate, dou` ziare, o denu-mire (modernismul), a scris 80 de c`r\i ]i a ajuns prim-ministru în 1901.Pentru detalii, vezi G. North, Robert Nisbet on Conservatism,LewRockwell, 2005.

6. În epoc`, ]i al\i gânditori liberali împ`rt`]esc puncte de vedere conserva-toare. Printre ei, cel mai cunoscut este Tocqueville. Str`bunicul s`u, penume Malasherbes, a fost avocatul public al regelui Ludovic al XVI-lea ]ise pare c` a avut soarta acestuia (decapitat de ghilotina revolu\iei).

7. Auzim destul de des în politica româneasc` de azi expresia !golan" cu trimi-tere la mini]tri, pre]edinte, intelectuali, întreprinz`tori, intelectuali. Golaniide azi sunt !ca\avencii" lui Caragiale ]i |u\ea. Îns` chestiunea nu esteprezen\a golanilor în via\a public` româneasc` (care au fost ]i sunt dinbel]ug pe tot cuprinsul epocii moderne), ci absen\a culturii critice, de expre-sie conservatoare. Doza de zeflemea ]i ]mecherie este mai mare ca niciodat`în cultura noastr` public`.

8. Vezi studiul introductiv la }tefan Zeletin, Neoliberalismul, Edi\ia a III-a,Editura Ziua, Bucure]ti, 2005.

Constat`m c` lista lui Nisbet define]te vocabularul inte-lectual al modernit`\ii. Din aceast` list`, liberal, conservator ]isocialist sunt termenii cu cea mai larg` relevan\` ]i utilizare înpolitica modern`. A]a cum este subliniat ]i în capitolul dedicatliberalismului, defini\iile (concepte, no\iuni) ]i con\inutul inte-lectual asociat lor (ideile) reprezint` pattern-ul gândirii politicemoderne. Rela\ia dintre idei ]i evenimente este intermediat` deconcepte: în orizontul fiec`rei doctrine politice sunt interpretateteme politice principale, precum natura societ`\ii, localizareaputerii, stratificarea social`, averea, statutul social ]i privilegiile,rolul individului, direc\ia în care merge societatea, rolul religieietc. care devin parte a unui jargon sau vocabular politic.10

Modul în care ideile, conceptele ]i evenimentele suntinterpretate coerent ]i devin comprehensive în orizontul uneiparadigme constituie un sistem de gândire. Acesta este ]i cazulsistemului de gândire conservator. Paradigma conservatoareaduce în orizontul s`u de interpretare toate temele modernit`\ii.Totu]i, dup` cum observa R. J. White (1950), !a pune conserva-torismul într-o sticl` pe care s` aplici o etichet` este ca ]i cândai încerca s` lichefiezi atmosfera ... Dificultatea vine din naturalucrului. Aceasta întrucât conservatorismul este mai pu\in o doc-trin` politic` ]i mai mult o preferin\` a min\ii, un fel de a sim\i,un mod de via\`."11

Conservatorismul nu a produs tratate politice sistematice,cum este cazul sistemului de gândire socialist. Aceast` obser-va\ie ne avertizeaz` c`, în cazul conservatorismului, nu dis-punem de o ideologie special constituit`, în sensul unui programmai mult sau mai pu\in utopic pentru construc\ia unui !viitorluminos". Ar fi un nonsens pentru o doctrin` ce valorizeaz` tre-cutul. De aceea, sistemul de gândire conservator trebuie în\elesmai degrab` ca stare de spirit, atitudine, set de valori ce se aplic`unor contexte sociale istorice ]i mai pu\in ca program sau teoriepolitic`.

propor\ia celor dou` ingrediente ideologice s-a aflat în echilibrus-au bucurat de perioade de stabilitate. Este, de exemplu, cazulMarii Britanii.

Conservatorismul politic este reprezentat ast`zi în Europade mi]carea popular` (termen inspirat de catolicism), familiepolitic` în care se reg`sesc o serie de partide conservatoare,cre]tin-democrate, social-cre]tine ]i democrate, reunite înPartidul Popular European (PPE) ]i în Partidul Democrat (PD).Aceste dou` partide formeaz`, în Parlamentul European, grupulpopular. La nivel na\ional, partidele conservatoare p`streaz` unrol important în \`ri ca Germania, Fran\a, Spania, MareaBritanie, alternând guvernarea cu opozi\ia. La nivel european,din 1999, grupul popular-conservator este majoritar înParlamentul European.

1. Conservatorismul ca sistem de gândire

Unul dintre cei mai cunoscu\i exege\i ai conservatorismu-lui, Robert A. Nisbet (1966), considera: !Cuvintele ... sunt mar-tori care vorbesc adesea mai puternic decât documentele.Perioada cuprins` între ultimul sfert al secolului al XVIII-lea ]iprimul sfert al secolului al XX-lea este, din punct de vedere algândirii sociale, una dintre cele mai bogate perioade de formarea cuvintelor în istorie. S` le lu`m în considerare pe urm`toarele,care au fost fie inventate de-a lungul acestei perioade, fie # ceeace este acela]i lucru # modificate spre în\elesul lor curent: indus-trie, industrialist, democra\ie, clas` social`, clasa de mijloc,ideologie, intelectual, ra\ionalism, umanism, atomist, mase,comercialism, proletariat, colectivism, egalitarism, liberal, con-servator, ]tiin\ific, utilitar, birocra\ie, capitalism, criz` (subl.aut.). Au fost ]i altele, dar acestea sunt cruciale ... ."9

4948

9. Robert A. Nisbet, The Sociological Tradition, Basic Books Inc., New York,1966, p. 23. Nisbet îl invoc` aici pe E. J. Hobsbawn din The Age ofRevolution, Mentor Books, New York, 1964, p. 17.

10. Nisbet, op.cit. p. 12.11. R. J. White, în !Introduction" la The Conservative Tradition, Nicholas

Kaye, Londra, 1950.

al reac\iei conservatoare la iluminismul promovat de cele dou`revolu\ii. Conservatorii de la începutul secolului al XIX-leaformeaz` prima mi]care organizat` antiiluminist`. Pentru con-servatori francezi ca Bonald sau Chateaubriand (ast`zi aproapeuita\i), ordinea !natural`" invocat` de filosofi ]i dedus` prinsimpla ra\iune nu are niciun fel de realitate. A]a cum ar`taNisbet, ! ... opozi\ia (hatred) fa\` de iluminism ]i în mod specialfa\` de Rousseau este fundamental` în filosofia conserva-toare".14 Conservatorismul ap`r` tradi\iile sociale întruchipatede comunitate, rudenie, ierarhie, autoritate ]i mai ales de religie.În absen\a revolu\iei, reac\ia conservatoare ar fi fost cu siguran\`mult mai palid`. Probabil nu am fi avut reac\ionarism, ciiner\ialism conservator de factur` medieval`, ceea ce, trebuie s`recunoa]tem, ar fi fost cu totul altceva.

Revolu\ia Francez` a fost, pentru conservatori, evenimentde referin\` critic`: nu se putea întâmpla nimic mai r`u în via\aunei societ`\i decât o revolu\ie. Bonald a considerat teroareainstaurat` de Revolu\ia Francez` ca pe o pedeaps` a luiDumnezeu aplicat` omului pentru ereziile sale seculariste.Revolu\ia era Diavolul. Îns` revolu\ia nu este un evenimentinstantaneu, ci un proces mai îndelungat, ceea ce înseamn` c`r`ul revolu\iei are r`d`cini mult mai adânci.

În viziunea conservatoare, Revolu\ia Francez` a constituitpunctul culminant al unei evolu\ii care a avut ca pornire reformareligioas`. Eliberarea individului de comunitatea religioas` abisericii a dus la !emanciparea" acestuia fa\` de comunitateasocial` ]i la arogarea unor atribute care pân` atunci apar\inuser`societ`\ii ]i lui Dumnezeu. A ap`rut astfel un individ neîn-crez`tor în Dumnezeu ]i atoateîncrez`tor în for\ele sale in-telectuale. De aici pân` la leg`tura cu filosofia ra\ionalist` a luiBacon ]i Descartes nu a mai fost decât un pas: noua clas` in-telectual` # les philosophes # ]i-a arogat dreptul de a interpretaistoria ]i societatea dup` reguli (filosofii) individuale prescrisede ra\iunea uman`. Iluminismul a pus în cadru filosofic organi-zat pretinsa capacitate a min\ii umane de a remodela societatea

Cel pu\in la începutul secolului al XIX-lea, rolul conser-vatorismului a fost acela de a tempera ]i a corecta elanul liberal.În sprijinul acestei afirma\ii, R. A. Nisbet a considerat c`, spredeosebire de liberalism, copilul teribil al iluminismului, !con-servatorismul modern este, cel pu\in în forma sa filosofic`,copilul revolu\iilor industrial` ]i francez`: neinten\ionat,nedorit, repudiat de fiecare din protagoniste, îns` un copil f`r`îndoial`. Ceea ce cele dou` revolu\ii au atacat, conservatorismulunor oameni ca Burke, Bonald, Haller ]i Coleridge a ap`rat. Iarceea ce cele dou` revolu\ii au propov`duit (în sensuldemocra\iei populare, tehnologiei, secularismului ]i altele) con-servatorismul a atacat. Dac` etosul central al liberalismului esteemanciparea individului, iar acela al radicalismului, expansi-unea puterii politice în serviciul fervorii sociale ]i morale, eto-sul conservatorismului este tradi\ia, în special tradi\iamedieval`."12

La sfâr]itul secolului al XVIII-lea, cel care invoc` sim-bolurile medievale în discursul public modern este EdmundBurke. Ap`r`tor pasionat al !vechilor principii" ale înainta]ilor,Burke ar fi el însu]i surprins s` afle c` a fundat o nou` ]coal` degândire politic`. Pentru c`, dup` toate conven\iile, EdmundBurke este considerat !întemeietorul modern al conservatoris-mului politic".13 Burke a fost un om de stat care a împ`rt`]it unanumit crez politic, nu un filosof de la care s` mo]tenim un tratatpolitic sau ceva asem`n`tor. Textele sale sunt mai degrab`scrieri politice în care reflecteaz` asupra operelor filosofice alevremii (în special ale filosofilor francezi) ]i despre care crede c`reprezint` simple aser\iuni ideologice.

Burke este primul gânditor modern care sesizeaz` carac-terul ideologic al Revolu\iei Franceze. De aici porne]te, împre-un` cu Edmund Burke, aventura conservatorismului modern.A]adar, mediul întelectual în care apare Edmund Burke este cel

5150

12. R. A. Nisbet, The Sociological Tradition, Basic Books Inc., New York,1966, p. 11.

13. Vezi Linda C. Raeder, !The Liberalism/Conservatism of Edmund Burkeand F.A. Hayek. A Critical Comparison", în Humanitas, vol. X. nr. 1, 1997,National Humanities Institute, Washington, D.C. 14. Nisbet, op. cit., p. 12.

3. realitatea ]i dezirabilitatea distinc\iei dintre ierarhie ]istatus social (natura societ`\ii);

4. inviolabilitatea propriet`\ii private (natura economiei);5. în\elegerea societ`\ii ca organism, mai pu\in ca meca-

nism (rolul ra\iunii în via\a oamenilor);6. valoarea continuit`\ii cu trecutul (legea ]i morala).

Observ`m, în primul rând, o suprapunere evident` atemelor de reflec\ie ale lui Burke cu tematica general` (jargonullingvistic) a epocii moderne ]i, în al doilea rând, cel pu\in latema a doua (libertatea) ]i a patra (proprietatea), o evident` apro-piere de liberalismul clasic european. Conservatorismul moderneste contemporan cu celelalte doctrine moderne nu doar pentruc` trateaz` acelea]i teme, ci ]i pentru c` în unele dintre acesteteme se reg`sesc puncte de vedere comune cu doctrinele concu-rente, cum este liberalismul. Urm`rind comparativ filia\ia idei-lor conservatorului Burke cu cele ale liberalul Hayek, se poatereconstitui traseul intelectual al conservatorismului modern.

2. Edmund Burke ]i F. A. Hayek. De la liberalismulclasic la conservatorismul modern

Gary North (2005) consider` c` originea conservatoris-mului modern de secol XIX este liberalismul clasic de secol alXVIII-lea.17 În Anglia timpului s`u, Burke a fost membru alPartidului !Whig", de expresie liberal`, opus Partidului !Tory",de expresie conservatoare clasic`. În chestiunile economice,dup` cum au ar`tat relativ recent R. Nisbet ]i R. Kirk, Burke afost foarte apropiat de Adam Smith.18 Aser\iunile lui Burke pe

prin reform`. Conservatorii au considerat c` era o iluzie, unhybris. Dimpotriv`, Voltaire, Bentham, Adam Smith, Robespierre]i, mai ales, Rousseau au crezut cu toat` puterea în aceast` capa-citate a ra\iunii umane.15

În mediul social, filosofia iluminist` a generat o dislocarede propor\ii a simbolurilor, valorilor ]i institu\iilor tradi\ionale.S-a ajuns la !o substitu\ie a sentimentului ]i pasiunii # dinreligie, politic` ]i art` # cu re\inerea disciplinat` a experien\ei ]ipiet`\ii; o înlocuire a valorilor sacre, nonra\ionale, cu normeleimpersonale ]i efemere ale contractului ]i utilit`\ii; un declin alautorit`\ii religioase ]i sociale, dar ]i politice; o pierdere a liber-t`\ii ...; o degradare a culturii, datorit` difuz`rii sale în mase; înfinal, ]i pe lâng` toate acestea, mentalitatea progresist-determi-nist`, care insista ca trecutul, prezentul ]i viitorul s` fie privitedrept categorii imuabile de tip r`u-bun-foarte bun".16

Nisbet consider` c` redescoperirea medievalismului (ainstitu\iilor, valorilor, temelor ]i structurilor sale) ]i constituireagândirii conservatoare moderne reprezint` unul dintre cele maiimportante procese intelectuale ale secolului al XIX-lea.Anterior, au existat o serie de momente sau elemente conserva-toare în istoria intelectual` a Europei (cele mai multe în timpulcontrareformei catolice), îns` conservatorismul modern s-aconstituit în mod sistematic ]i a c`p`tat contururile unui sistemde gândire coerent ]i închegat abia dup` Revolu\ia Francez`.

Edmund Burke a argumentat c` tradi\ia reprezint` ofunda\ie social` mult mai solid` decât !abstac\iile metafizice"ale ilumini]tilor. Gânditorul englezo-irlandez a trasat coordo-natele gândirii conservatoare sub forma a ]ase teme de reflec\ie,care ]i-au p`strat actualitatea:

1. importan\a religiei (sau rela\ia dintre politic` ]i religie);2. pericolul injusti\iei fa\` de indivizi în numele reformei

(natura guvern`rii);

5352

15. Robert A. Nisbet l-a considerat pe J. J. Rousseau, în sens intelectual, un!diavol" mult mai mare decât Marx.

16. Nisbet, op. cit., p. 14.

17. G. North, op. cit., p.1.18. Robert A. Nisbet, Conservatism: Dream and Reality, Milton Keynes, Open

University Press, 1986, edi\ia 2001. Russel Kirk, The Conservative Mind,Regnery, 1953, ajuns` la a VII-a edi\ie în 2001. O edi\ie în limba român`a Conservatorismului lui Nisbet este disponibil` din anul 1998, publicat`de Editura Du Style în traducerea lui Sorin Cucerai.

Liberalii clasici englezi, de genul lui Adam Smith, aupreferat ra\ionalismul pie\ei. Burke a considerat c` un filosofînarmat cu puterea public` a statului c`ruia i se încredin\eaz`sarcina de a proiecta o ordine legal` care s` foloseasc` recom-pensa ]i pedeapsa civil` pentru a remodela indivizii este pericu-los pentru societate. Societatea proiectat` ra\ional care ar urmas` asigure fericirea pentru un num`r cât mai mare de oamenieste o utopie.21 Pentru englezul Burke, prototipul acestei men-talit`\i este Revolu\ia Francez`, pe valurile c`reia a ap`rutNapoleon. În 1790, Burke a întrev`zut ce avea s` vin`: teroareainstaurat` de Revolu\ie în 1794. Pentru conservatorii englezi aivremii, oripila\i de scenele revolu\iei, Napoleon a fost supremailuzie a Fran\ei, iar dup` el statul francez a dec`zut atât de multîncât cu greu î]i mai putea reveni. În secolul al XX-lea, pentruaustriacul Hayek, arhetipul ra\ionalismului constructivist îlreprezint` înc` acele grandes écoles franceze: universit`\ifinan\ate de stat, unde sunt educate elitele ce conduc Fran\a dinzilele lui Napoleon pân` ast`zi. Aceste elite benthamiste sunt, ]ipentru austriacul Hayek, o explica\ie a e]ecurilor repetate aleFran\ei.

Conservatorul Burke ]i, pe urmele lui, liberalul Hayek aucrezut în ra\ionalismul de jos-în-sus. Cel pu\in în economie, celemai bune idei ce pot fi valorificate social provin din competi\ialiber`. Niciun planificator central nu poate ]ti care sunt acesteidei, cine le de\ine ]i care este cea mai eficient` cale de a leimplementa. De obicei, planificatorul central are cele maiproaste idei. Cu alte cuvinte, în liberalismul clasic, !rezervorul"de inven\ii, de idei ]i de performan\e este societatea c`reiaguvernarea nu trebuie decât s`-i asigure cadrul propice pentru ale produce. Statul nu este o surs` de idei, ci un consumator, unbeneficiar. În interpretarea de azi, societatea este laboratorul încare se apar ]i se omologheaz` ideile a c`ror consisten\` esteprobat` de sistemele de gândire colective care, la rândul lor, sunttransferate sistemelor de ac\iune, adic` institu\iilor economice,

tema propriet`\ii sunt chiar mai categorice decât cele ale lui A.Smith. Mai târziu, teoreticianul liberal austriac Friedrich A.Hayek (în The Constitution of Liberty, 1960) s-a considerat, larândul s`u, un vechi !whig" liberal ]i l-a încadrat pe Burke înaceea]i categorie, de]i în secolul al XX-lea gânditorul englez erade mult încadrat în tab`ra conservatoare. Cum se face atunci c`unul dintre cei mai cunoscu\i exege\i liberali moderni îlîncadreaz` pe p`rintele conservatorismului european în tab`raliberal`? Sau, mai degrab` (ceea ce este acela]i lucru), undeanume ]i de ce curentul liberal !whig" de expresie clasic` a tre-cut la torismul de expresie conservatoare modern`? Evident c`r`spunsul la aceast` întrebare a fost deja dat, iar aici avem prile-jul s` reiter`m pentru cititorul român o demonstra\ie omologat`.

Dintre temele de reflec\ie ale modernit`\ii men\ionateanterior, la Burke rolul ra\iunii în via\a omului este prima dis-tinc\ie fa\` de iluminism. Aici, apropierea dintre conservatorulBurke ]i liberalul Hayek este cea mai mare. Dup` Hayek,modernitatea a inventat dou` tipuri de ra\ionalit`\i sociale:ra\ionalismul constructivist (sau ra\ionalismul de sus-în-jos) ]ira\ionalismul pie\ei libere (de jos-în-sus).19 Ra\ionalismul utili-tarist al lui Jeremy Bentham20 este constructivist: design-ulra\ional este impus sau suprapus unei anumite realit`\i sociale.Ra\ionalismul francez a urmat drumul lui Bentham. O întreag`categorie de legi]ti ]i filosofi ai revolu\iei nu a avut alt` preocu-pare în epoc` decât s` imagineze proiectul societ`\ii !perfecte",bazându-se pe ra\iunea pur`. O parte dintre ace]tia, în c`utareasociet`\ii perfecte, a format curentul filosofiei utopice. Ra\iona-lismul britanic a urmat calea lui Burke, perceput ca liberal înepoc`. Cei mai mul\i ra\ionali]ti britanici au format curentulfilosofiei empirice.

5554

19. Apud G. North, op. cit., p. 2.20. Jeremy Bentham (1748-1832), filosof englez, reprezentant al ]colii utili-

tariste, a militat pentru separa\ia bisericii de stat, libertatea expresiei, drep-turi egale pentru femei, abolirea sclaviei, dreptul la divor\, comer\ liber,dezincriminarea homosexualit`\ii. Unul dintre discipolii s`i, Robert Owen,a fundat socialismul.

21. Înaintea lui Hayek, un alt reprezentant al }colii liberale austriece, Ludwigvon Misses, demonstrase înc` din anii 1920 acest lucru.

unui exploziv periculos care, manevrat cu aten\ie poate fi foarteutil, manevrat f`r` grij`, poate arunca în aer o civiliza\ie".24

Gary North consider` c`, totu]i, în chestiunea construc-tivismului, lucrurile nu au mers pe calea indicat` de Burke ]iHayek. Diferen\a ar fi fost f`cut`, c`tre sfâr]itul secolului alXIX-lea de darwinism, prin teoria evolu\iei. Darwinismul a pusîn discu\ie chestiunea evolu\iei, ce poate fi spontan` ]i/sau pla-nificat` (adic` aplicarea legilor evolu\iei la nivel social). Burkea gândit evolu\ia ca o expresie în istorie a unui !plan divin".Hayek a considerat c` Darwin s-a inspirat din ilumini]tiisco\ieni (Ferguson ]i Smith) ]i a transferat legile evolu\ieisociale spontane în biologie, de unde a rezultat teoria speciilor.Constructivi]tii au reu]it îns` performan\a de a include ]i via\abiologic` în tiparul evolu\iei planificate, ceea ce a dus, în secolulal XX-lea, la bioinginerie, adic` la manipularea genetic`.

Ingineria social` imaginat` de August Comte a fostomologat`, un secol mai târziu, de bioinginerie. Cu aceasta s-arealizat, consider` North, suprema\ia constructivismului, domi-na\ie vizibil` îndeosebi în economie. Neoliberalismul globalistde ast`zi ar fi întruchiparea acestui mar] constructivist. Închestiunile economice, Bentham a considerat c` tarifele vamalesus\inute de Adam Smith ar fi, de fapt, ineficiente ]i a recoman-dat ca statele s` adopte legisla\ii de control al taxelor vamale,legisla\ii supuse unei supravegheri interna\ionale printr-o orga-niza\ie mondial` a comer\ului. Astfel, afirm` Gary North:!Calea c`tre liberalismul constructivist ne duce de la Benthamla Robespierre, Napoleon, Ward, Keynes ]i NAFTA. Aceast`cale este profund antiburkian`. Este, de asemenea, antismithi-an`."25 Conturul liberalismului constructivist de ast`zi este datde politicile monetare (fiscale) ]i de politicile tarifare (comer-ciale). Statele ar deveni, în aceast` interpretare, simple organi-za\ii fiscale în interior ]i uniuni comerciale în exterior, supuse

politice, culturale, ]i devin !evenimente" politice, economice ]iculturale, adic` fapte sociale.

Experien\ele (faptele) sociale pozitive cumulate de-a lun-gul istoriei dau na]tere unei civiliza\ii. Este zestrea de !succese"a unei comunit`\i. În conformitate cu Burke ]i, 150 de ani maitârziu, cu Hayek, !civiliza\ia nu este crea\ia unei min\i ra\ionale,ci rezultatul spontan ]i neinten\ionat al jocului nenum`ratelormin\i în interiorul unui mediu de valori, credin\e ]i tradi\ii«nonra\ionale» sau «suprara\ionale»".22

Iluminismul considerase c`, dimpotriv`, valorile mo]te-nite, institu\iile, miturile ]i obiceiurile reprezint` întruchipareaignoran\ei ]i a prejudec`\ilor fa\` de care !ra\iunea" trebuie s`-lelibereze pe om. Institu\iile vechi produc prejudicii ]i opresiuni,cele noi, fericirea. Ra\iunea individual` a c`p`tat, prin ilumi-nism, forma cea mai profund` ]i exclusivist` de autoritate con-structivist`. În doctrinele politice, socialismul utopic de secol alXIX-lea ]i socialismul ]tiin\ific din secolul al XX-lea sunt prin-tre cele mai elaborate doctrine constructiviste. În interiorul aces-tor doctrine, utopia î]i atinge propriile limite. Intelectul eliberatde orice leg`tur` social` d` na]tere la fantezii.

Pentru a preveni astfel de lucruri, Burke ]i Hayek au con-siderat c` exist` un fel de !inteligen\`" discret` ]i precaut`încorporat` în sistemul tradi\ional al regulilor sociale, iar ra\io-nalitatea era atribuit` nu indivizilor, ci procesului social:!Oamenii nu sunt niciodat` condu]i doar de [o semnifica\iecon]tient` ra\ional] ... ci întotdeauna ]i de regulile de comporta-ment fa\` de care în rare cazuri sunt con]tien\i []i] pe care înmod sigur nu le-au inventat în mod con]tient."23

Hayek a considerat mentalitatea constructivist` atotputer-nic`, care nu recunoa]te niciun fel de limite autorit`\ii sau com-peten\ei ra\iunii umane, un grav atentat la ordinea civiliza\iei.Ra\iunea, au avertizat atât Burke, cât ]i Hayek, !este asemenea

5756

22. L. C. Raeder, op. cit., p. 3.23. F. A. Hayek, !The Errors of Constructivism", în New Studies in

Philosophy, Politics, Economics, and the History of Ideas, The UniversityPress of Chicago, 1978, p. 7, apud L. C. Raeder, op. cit. p. 4.

24. F. A. Hayek, The Constitution of Liberty, The University Press of Chicago,1960, p. 94.

25. G. North, op. cit., p. 3.

Burke, drepturile prescrise sunt reale, cele pretinse sunt imagi-nate. Din acest motiv, Burke a chemat la vigilen\` împotriva!hazardului moral". Orice drept reclamat care nu este omologatde practica social` anterioar` este hazardat. În epoc`, era cazulDeclara\iei drepturilor omului proclamat` de Revolu\ia Francez`.

Edmund Burke a elaborat o concep\ie considerat` de con-servatori fundamental` ]i în ceea ce prive]te economia. R. A.Nisbet a constatat c`, de la Burke încoace, !filosofia conserva-toare a fost inflexibil` în ceea ce prive]te natura sfânt` a proprie-t`\ii".26 Nu este vorba despre proprietate în sine, în sensul s`ufizic, ci despre consecin\ele sociale ale acesteia. Proprietateaeste elementul de stabilitate social`. În plus, în definirea liber-t`\ii, conservatorii au considerat proprietatea ca principalulreazem social al acesteia. De aceea, libertatea ]i proprietateasunt inseparabile ca elemente de stabilitate social`, în gândireaconservatoare clasic`.

În ceea ce prive]te rolul guvern`rii în economie, Burke afost mai degrab` adeptul laissez-faire-ului. Cel mai probabil,atitudinea sa a fost determinat` de aderen\a la liberalismul eco-nomic al Partidului !Whig". Dup` Burke, interven\ia guvernuluiîn procesul pie\ei este arbitrar` ]i, din aceast` cauz`, estecoroziv` la adresa libert`\ii ]i justi\iei sociale. Guvernul nu tre-buie s` intervin` nici m`car pentru a corecta diferen\a de veni-turi dintre cet`\eni în sensul de a-i ajuta pe s`raci. Guvernul, aafirmat Burke, ! ... trebuie s` reziste în fa\a ideii dominante,speculative sau practice, c` este de competen\a guvern`rii ... s`asigure necesit`\ile s`racilor. [...] A asigura necesit`\ile noastrenu este de competen\a guvernului. Ar fi o prezum\ie inutil` aoamenilor de stat c` ar putea s` o fac`. Oamenii sunt cei care îisus\in [pe guvernan\i] ]i nu ei pe oameni."27 Caritatea ]isus\inerea vin din partea popula\iei c`tre guvernan\i. Iar unguvern care face acte caritabile este un guvern care abuzeaz` defunc\ia sa public`: avantajând un grup de oameni, dezavanta-

intereselor corpora\iilor transna\ionale care proiecteaz` o vizi-une constructivist` asupra societ`\ii numit` postmodernism.

În ceea ce prive]te natura societ`\ii, conservatorulEdmund Burke a fost influen\at de iluminismul sco\ian, care aîn\eles societatea ca pe o re\ea complex` de institu\ii sub formalegilor, moralei, !manierelor", obiceiurilor ]i ca pe rezultatulunui proces de cre]tere cumulativ`. Îndeosebi institu\iile socialesunt rezultatul unui proces istoric de încercare de tip e]ec-reu]it`, de evolu\ie lent`, dar sigur`, de cre]tere organic` prinexperiment social necontrolat. Pentru înflorirea civiliza\iei tre-buie cultivate ]i încurajate for\ele sociale care sus\in ordineasocial` pe calea pruden\ei, a judec`\ii !suflete]ti", a respectuluipentru ceea ce este mo]tenit.

Regulile ]i institu\iile mo]tenite reprezint` cunoa]terea ]iexperien\a cumulat` a genera\iilor anterioare. O astfel de mo]-tenire ar fi, în opinia lui Burke, constitu\ia britanic`, care secompune din reguli scrise ]i mai ales nescrise ]i care a datna]tere Englishman-ului, amestec de tradi\ie continu` ]i inova\ieperpetu`. Pentru Burke, !comoara libert`\ii britanice" nu esteatât un !drept natural", cum au considerat f`r` drept de apel ilu-mini]tii francezi, ci rezultatul greu ob\inut al istoriei ]i evolu\iei.Spiritul religios al lui Burke a înt`rit aceast` idee, întrucât a con-siderat societ`\ile evoluate ca întruchipare a unui fenomen spi-ritual.

Cât despre lege ]i moral`, Burke a considerat c` acesteaerau un produs al !cre]terii sociale" ]i constituiau funda\iaordinii umane ca produse ale evolu\iei istorice ]i nu ca specula\iiabstracte sau inven\ii con]tiente. Înainte de apari\ia ordiniipolitice (statul), trebuie s` fi existat o form` incipient` de moral`social`, un cod moral ce putea fi atribuit lui Dumnezeu. Laevrei, acest cod moral este codul lui Moise. Din aceast` per-spectiv`, orice alt` lege ulterioar`, de inspira\ie pozitivist`, tre-buie s` se supun` acelui cod primordial. Din morala social`deriv` drepturile ]i obliga\iile indivizilor care, la Burke, seîmpart în !drepturi prescritive" (a]tept`ri validate de timp, ac`ror validitate deriv` din obicei ]i din utilizare îndelungat`) ]i!drepturi pretinse", inspirate de iacobini ]i de urma]ii lor. Pentru

5958

26. R. A. Nisbet, Conservatism: Dream and Reality, 1986, p. 77.27. E. Burke, Thoughts and Details on Scarcity, Londra, 1795, p. 22, apud

Raeder, op. cit., p. 5.

Cum am ar`tat anterior, dac` sunt foarte apropia\i în celemai multe privin\e, Burke ]i Hayek sunt diferi\i tocmai închestiunea religioas`. Liberalul modern Hayek a evitat oricereferin\` la transcenden\` ]i a identificat sursa ordinii socialeîntr-o structur` imanent`, într-o serie de consecin\e neinten\io-nate, dar obiective, generate de percep\ia ]i comportamentuldobândit: opinii, obiceiuri, tradi\ii, limbaj, moral`, conven\ii alepopula\iei.29 Liberalul clasic ]i, în acela]i timp, conservatorulmodern Edmund Burke a considerat c`, dimpotriv`, aceste ati-tudini ]i comportamente erau create, dirijate ]i intermediate decredin\ele religioase. Este, printre altele, motivul pentru careBurke a militat pentru toleran\a religioas` deplin`: popula\iilelipsite de Dumnezeu pot c`dea u]or prad` dezordinii.Civiliza\iile care î]i pierd principiul spiritual (religios), aricât deavansate ar fi din punct de vedere economic ]i tehnologic, nusunt o surs` a ordinii, ci a dezordinii.

Pe aceea]i linie se vor plasa ]i ceilal\i gânditori conserva-tori. Vicontele de Bonald, de exemplu, a avansat principiile con-servatorismului francez în Teoria puterii politice ]i religioase(1796). Înainte de toate, Bonald a încercat s` restabileasc`autoritatea bisericii catolice asupra lumii occidentale. A urmatJoseph de Maistre, care a subliniat rolul politic al monarhiei înp`strarea ordinii în societate.

În 1815, Congresul de la Viena a marcat institu\ionali-zarea conservatorismului la scara întregii Europe pentru a st`vilielanul revolu\ionar iluminist. Biserica Catolic` ]i caselemonarhice europene s-au plasat de partea a ceea ce în epoc` s-anumit restaura\ie. Restaura\ia s-a dovedit, dac` nu iluzorie, celpu\in temporar`. Revolu\iile politice na\ionale de la 1848 ]iromantismul literar au anulat cele mai multe dintre consecin\epolitice ]i culturale ale restaura\iei.

Filosofia restaura\iei !ap`ra necesitatea religiei, în\elep-ciunea tradi\iei, autoritatea familiei, avantajele monarhiei legiti-me ]i nevoia constant` de a men\ine diguri politice, morale ]ieconomice împotriva oceanului rev`rsat al ignoran\ei populare,

jeaz` sigur un altul. Caritatea este o func\ie a bisericii. De aceea,Burke a afirmat: !F`r` nicio îndoial`, caritatea fa\` de s`raci esteo datorie direct` ]i obligatorie pentru to\i cre]tinii, urm`toareadup` plata datoriilor."28 Ideea lui Burke a fost preluat` demi]carea cre]tin-democrat` la sfâr]itul secolului al XIX-lea subforma solidarit`\ii sociale.

Dup` cum se arat` în aliniatele urm`toare, concep\iacre]tin` a lui Burke limita rolul statului la câteva func\ii princi-pale ]i extindea, în schimb, func\iile societ`\ii. Pentru gânditorulconservator, activitatea guvernamental` avea rolul principal de amen\ine ordinea social`, adic` o coeren\` a activit`\ilor ]ifunc\iilor sociale care s` previn` conflictul dintre p`r\ile sale.Statul garanteaz` ordinea existent` ]i nu încearc` s` introduc` oalta. O ordine introdus` de sus în jos pe cale politic` contravineordinii primordiale a societ`\ilor. Tocmai interven\ia statului îneconomie este cea care genereaz` lipsurile (scarcity). Încercareade a schimba aceste legi prin interven\ie ar constitui, în viziunealui Burke, o înc`lcare a principiilor divine.

În sfâr]it, rela\ia dintre politic` ]i religie în gândirea luiEdmund Burke merit` o aten\ie special`, pentru c` este cheia debolt` a conservatorismului modern. Pentru p`rintele conserva-torismului, funda\ia societ`\ii civile este de natur` religioas`.Chiar dac` a considerat c` societatea era rezultatul unui procesistoric, a pornit de la ideea c` acest proces este lucrareaDomnului. În contravalul antiiluminist, al`turi de marile spiritereligioase ale secolului al XIX-lea, Edmund Burke a acreditatideea existen\ei unui !Plan Divin" care ia forma evolu\iei socie-t`\ilor concrete. Pe aceast` baz`, statul avea la Burke o înc`r-c`tur` divin`, era un instrument dat de Dumnezeu pentru aîmbun`t`\i lucrarea uman` pe p`mânt. În consecin\`, oricefunc\ionar civil al statului îndeplinea o !func\ie sfânt`". Dac`statul era o lucrare divin`, atunci ceea ce îi asigura eficien\a,supravie\uirea ]i continuitatea era tocmai o con]tiin\` religioas`înalt` la nivelul societ`\ii.

6160

28. Apud Nisbet, Conservatism ..., op. cit., p. 70. 29. L. C. Raeder, op. cit., p. 6.

dou` motive. În primul rând, Revolu\ia Francez` ]i r`zboaielelui Napoleon au apelat la mobilizarea na\ional` pentru a-]iîmplini obiectivele. Na\ionalismul civic francez a fost la începuto form` de patriotism, dar s-a transformat, ca urmare a reac\ieiromantice conservatoare, în na\ionalism cultural (Kulturnation,în german`) în afara Fran\ei, ceea ce a dus la de]teptarea na\io-nalismului etnic îndeosebi în Europa de Est. Ca urmare a apelu-lui iluminist, Germania, Italia ]i popoarele din imperiileHabsburgic, Otoman ]i |arist au c`p`tat con]tiin\` na\ional`.Iluminarea maselor s-a transformat în de]teptarea na\iunilor,proces în care sentimentul este cel care d` sens ra\iunii ]i nu in-vers. Secolul al XIX-lea a fost, din acest punct de vedere, un se-col al na\iunilor, în care sentimentul na\ional este dominant. Sen-timentul construie]te noile forma\iuni sociale ]i nu ra\iunea pur`.

Din liberalismul de la 1848 ]i romantismul na\ional ce aurmat, au rezultat statele na\ionale nou formate care au adoptatforme politice moderne (Constitu\ii dup` modelul iluministfrancez), dar ]i-au modernizat ]i institu\iile tradi\ionale(monarhii constitu\ionale, biserici na\ionale, universit`\i,educa\ie ]i cultur` na\ional`). Încrederea în ra\iune este canali-zat` de ata]amentul fa\` de sentiment. Interpretat în tiparelera\ionalismului pur, sentimentul na\ional este ira\ional.

În al doilea rând, a]a cum Revolu\ia Francez` a mi]catmasele populare apelând la sentimentul patriotic, Revolu\iaIndustrial` a dislocat popula\iile rurale, transformându-le în pro-letariat urban. Industrializarea a generat cea mai mare cre]terede popula\ie din istoria Europei. Pe la jum`tatea secolului alXIX-lea se profilase deja !chestiunea social`": hran`, locuin\e,educa\ie, drepturi politice ]i civile pentru zecile de milioane denoi !cet`\eni". În lumea rural`, aceast` mas` era t`cut`. În via\aurban`, popula\ia trebuia s` se organizeze pentru a-]i cere drep-turile. Revolu\iile urbane riscau s` înlocuiasc` revoltele\`r`ne]ti din trecut. Pe acest fundal, a ap`rut mi]carea socialist`,care a trecut de partea noii clase sociale. Sociali]tii au preluatcea mai mare parte a ideilor iluministe (în special încrederea înra\iunea politic` ]i în nevoia de abolire a privilegiilor de clas`),dar au ad`ugat promisiunea reformei sociale ]i economice, pecale revolu\ionar`, dac` era nevoie. A]a a ap`rut Marx cu promi-

cupidit`\ii, violen\ei, barbariei ]i ratei necontrolate a na]teri-lor".30 Diferit de restaura\ie, filosofia conservatoare de la sfâr-]itul secolului al XIX-lea chema la ac\iune popular`, la educareaspiritului popular ]i la con]tiin\a de sine a na\iunilor.

Dup` cum arat` Maria Vasiu în capitolul dedicat cre]tin-democra\iei, c`tre sfâr]itul secolului al XIX-lea BisericaCatolic` ]i-a asumat paternitatea proiectului politic conservatorpunând bazele mi]c`rii cre]tin-democrate moderne.

3. Evolu\ia doctrinei conservatoare. Conservatorismulbritanic, german ]i latin.

De la Edmund Burke, la sfâr]itul secolului al XVIII-lea,]i pân` ast`zi, conservatorismul a suferit o serie de transform`ri.O trecere în revist` a evolu\iei sistemului de gândire conserva-tor pune în eviden\` elementele doctrinare care s-au p`strat ]icele care s-au schimbat în gândirea conservatoare.

În evaluarea istoric` a conservatorismului, David Gress(1986) porne]te de la constatarea c`, în Europa, conservatoris-mul a fost definit de atitudinea fa\` de iluminism, aspect care îlface diferit de conservatorismul american. Dup` Gress, !conser-vatorismul american se str`duie]te s` p`streze iluminismul întimp ce renun\` la radicalismul nepl`cut al Revolu\ieiFranceze".31 P`rin\ii fondatori americani au realizat o compo-zi\ie unic` din idei iluministe (promisiunea libert`\ii) ]i cre]ti-nism (promisiunea mântuirii), vizibil` în expresia ce a consacratconservatorismul de peste ocean: !God bless America'"America este \ara libert`\ii, binecuvântat` de Dumnezeu.

Pentru ra\ionali]tii europeni, conservatorismul republicanamerican este naiv. În Europa, consider` Gress, op\iunea de ap`stra ce era mai bun din iluminism nu a fost disponibil` din

6362

30. Will ]i Ariel Durant, The Age of Napoleon, Simon and Schuster, New York,1975, p. 148.

31. David Gress, Conservatism in Europa and America, University ofStanford, California, oct. 1986, vol. 1, p. 665.

Britanie. O anumit` autonomie pentru Sco\ia ]i |ara Galilor aferit Marea Britanie de tulbur`rile etnice rezultate din clivajulna\ional. Chestiunea na\ional` nu a avut la britanici intensitatea]i tensiunea de pe continent.

În chestiunea social`, unul dintre cei mai cunoscu\i con-servatori britanici din secolul al XIX-lea, Benjamin Disraeli, adevenit celebru ca urmare a constat`rii c` na\iunea britanic` afost rupt` în dou` între !clasa posesoare" (sau cei care aveau) ]iproletariat (sau cei care nu aveau). Pe baza acestei constat`ri,conservatorii britanici s-au considerat parte !natural`" aguvern`rii pentru c`, spre deosebire de laburi]ti, reprezentauîntreaga na\iune, nu doar o singur` clas`. Din aceast` perspec-tiv`, conservatorismul britanic nu a c`zut în radicalism, a fostîntotdeauna pragmatic, mai pu\in ideologic ]i a c`utat s` reali-zeze consensul social în loc de confruntarea dintre clase.

Conservatorismul german a fost, dup` D. Gress, dedeparte cea mai interesant` variant` a conservatorismului conti-nental. Gress consider` c`, din fericire, dup` 50 de ani de la celde-al Doilea R`zboi Mondial, intelectualii au renun\at la auto-cenzur` ]i au putut discuta deschis aceast` problem`. Evident c`a existat o leg`tur` între gândirea conservatoare ]i apari\ianazismului în prima parte a secolului al XX-lea, îns` întrebareaeste dac` se poate arunca la co]ul istoriei un sistem de gândireîmpreun` cu regimul care s-a folosit de el în mod criminal. Iarr`spunsul este, în continuare, dificil. Gress crede c`, dup` 1945,în textele liberale ]i socialiste s-a considerat c` gândirea conser-vatoare a !inculcat credin\a în legitimitatea oric`rei autorit`\i,supu]enia excesiv` fa\` de distribu\ia oficial` a puterii ]i influ-en\ei, venerarea, de dragul lor, a tradi\iilor culturale ]i neîncre-derea în idealurile de solidaritate, justi\ie social`, democra\ie ]istat de drept".33 Din punctul de vedere al lui Gress, este nece-sar` elucidarea, f`r` patimi politice, a acestor aspecte.

Din punct de vedere temporal, complicata istorie aconservatorismului german a început la sfâr]itul secolului alXVIII-lea. Iluminismul ]i ideile revolu\iei proveneau din Fran\a,

siunea de a elibera proletarii din toate \`rile. Comunismul a fostun exemplu al modului în care ra\ionalul pur devine, la rânduls`u, ira\ional.

Cei care au r`mas fideli ileilor iluministe, mai pu\in ideiide revolu\ie, au fost liberalii. De precizat c`, în Germania, Italia]i, mai târziu, în România, liberalii au fost, în acela]i timp,na\ionali]ti. Apari\ia lor s-a produs odat` cu mi]c`rile na\ionale.Apelul electoral liberal s-a îndreptat c`tre o alt` nou` clas`social` a industrialismului, clasa mijlocie (sau les bourgeois), oclas` în formare, educat`, circulat` prin universit`\ile europene,pe care au chemat-o la construc\ia na\ional` modern`. În acestcontext social generat de industrialism, conservatorii au respinscredin\ele liberalilor burghezi ]i au continuat s` accentuezeimportan\a valorilor ]i tradi\iilor, nevoia de distinctivitatesocial` în fa\a masific`rii ]i rolul leg`turilor organice într-osocietate în care biserica ]i credin\a jucau înc` un rol important.

Dup` 1848, conservatorismul european a urmat, la rânduls`u, calea na\ional`, desp`r\indu-se astfel de conservatorismulrestaura\iei. Astfel, spre sfâr]itul secolului al XIX-lea, în aval derevolu\iile na\ionale, s-au constituit formele na\ionale ale con-servatorismului european (britanic, german ]i latin).32 Evident,ele r`spundeau noilor clivaje sociale generate de cele trei revo-lu\ii (francez`, industrial` ]i na\ional`; pentru detalii, veziIntroducerea). Primul val conservator a fost antiiluminist,monarhic ]i religios ]i de scurt` durat`; urm`torul a fost roman-tic ]i na\ional.

Dintre acestea, conservatorismul britanic a fost cel maiechilibrat. Iluminismul sco\ian nu a fost atât de radical din punctde vedere politic precum cel francez, a pus un accent mai marepe economie ]i a avut un caracter pragmatic, utilitarist. ÎntreBentham, care a cerut fericire individual` pentru cât mai mul\i,]i Rousseau, care a cerut fericire deodat` ]i pentru to\i, este omare diferen\`. În chestiunea na\ional`, conservatorii englezi auadoptat politica unei !singure na\iuni", indiferent de clas`, spredeosebire de sociali]ti, care au sus\inut o republic` proletar`, ]ide liberali, care au instaurat un regim al industria]ilor în Marea

6564

32. Ibidem, p. 667. 33. Ibidem, p. 669.

statului a c`zut în sarcina teologilor protestan\i, care aupream`rit statul. Culmea acestui curent, derivat din filosofiaistoriei, a fost atins` în sistemul de filosofie a istoriei al luiHegel. Când Europa Occidental` f`cea deja sociologie ]i ]tiin\`politic`, Germania era dominat` de folosofia istoriei. Acestlucru s-a întâmplat pân` la Lorenz Stein, care, la mijlocul seco-lului al XIX-lea, a reu]it o sintez` sub forma ]tiin\ei despresocietate (Gesellschaftswissenschaft), în care sociologia ]i]tiin\a politic` erau unificare. Oppenheimer consider` c`, prinStein, ideile opuse ale civitas diaboli ]i civitas dei au fost r`stur-nate. Ca hegelian ]i, deci, ca admirator al statului, Stein a con-ceput statul ca pe o civitas coelestis (cetate cereasc`). Socie-tatea, pe care a în\eles-o ca burghez`, a intrepretat-o ca simpati-zant socialist ]i a definit-o civitas terrena (cetate p`mântean`).De aici încolo, sociologii germani au în\eles c` acel concepthegelian al statului nu era decât o idee abstract`, care nuc`p`tase form` istoric`. De aceea, l-au abandonat ]i auîmbr`\i]at conceptul sociologic occidental, dar cu amenda-mentele lui Stein. Dintre ace]ti sociologi, Max Weber a v`zutstatul exact ceea ce este: o ma]in`rie administrativ`. În schimb,la Marx, ideea principal` a fost dispari\ia statului ]i triumfulsociet`\ii (comuniste), iar la Gumplowitz, pu\in mai târziu, leit-motivul a fost triumful statului (totalitar).

Aceast` sociologie politic` a operat diferit la liberalii ger-mani de la 1848 ]i la conservatorii prusaci de la 1871: primii auproclamat Grösse Deutschland conform idealurilor iluministe,ceilal\i au realizat unificarea na\ional` sub impuls romantic.Regele Prusiei nu a acceptat ideea iluminist` a suveranit`\ii po-pulare propus` de liberalii civici germani de la 1848. Diferen\aa fost dat` de ideea na\ional`: liberalii de la 1848 au crezut înna\iunea civic`, conservatorii au crezut în na\iunea cultural`(Volknation) ]i au creat na\iunea politic` la 1871. Singurii carenu au împ`rt`]it ideea na\ional` german` au fost catolicii aus-trieci, a c`ror soart` s-a decis abia în 1918. De re\inut c` ini\iati-va istoric` a venit din zona cea mai conservatoare ]i considerat`cea mai !înapoiat`" a Germaniei, Prusia. Evident c` acest lucru]i-a pus amprenta asupra statului modern german. În geografia

considerat` de Germania un fel de !du]man ereditar". Fa\` deidealurile centralizatoare ]i na\ionale ale Fran\ei, Germaniaîmp`rt`]ea, dup` Pacea de la Westphalia din 1648, o soart` maipu\in fast`, fiind divizat` în numeroase principate ]i ora]e libereformal a]ezate sub coroana habsburgic` a Sfântului ImperiuRomano-German. Dac` Fran\a era întruchiparea modernit`\ii înepoc`, Germania p`rea prototipul înapoierii medievale.

Reac\ia german` a ap`rut în mediul care reprezenta celmai bine !înapoierea" medieval`, Prusia oriental`. Ca profil cul-tural, Germania oriental` era dominat` de luteranism: prusaciicredeau în devotamentul absolut fa\` de datorie, obedien\a fa\`de autoritate, morala personal` ]i familial` strict`, libertateacon]tiin\ei rezultat` din separarea politicii de religie. Germaniioccidentali erau mai degrab` catolici, îndeosebi pe valeaRinului, în Bavaria ]i Austria, ]i erau dedica\i ideii de !tron ]ialtar", încrez`tori în ac\iunile lui Metternich de p`strare a echili-brului european tradi\ional. Peste aceast` Germanie protestant-conservatoare ]i rural` din est ]i aceea catolic-conservatoare ]icapitalist` din Vest s-au ab`tut valurile ideologice ale Revolu\ieiFranceze ]i armatele lui Napoleon.

Cultural, a fost perioada în care Germania avea o teoriedespre stat, dar nu avea stat. În Fran\a ]i Anglia, ideologia ilu-minist` produsese, între timp, o separare teoretic` între stat (ci-vitas diaboli) ]i societate (civitas dei). Statul englez ]i statulfrancez erau deja institu\ii moderne. Noua clas` social` #burghezia # opera cu ideile de societate civil` ]i de stat contrac-tual. În Fran\a, August Comte a dat conceptului de societate onou` ]tiin\`, sociologia. În Anglia, John Locke a numit-o ]tiin\`politic`. Aceast` distinc\ie nu era valabil` în Europa Central` ]iR`s`ritean`.

Dup` Franz Oppenheimer (1908), în Germania, clasacapitalist` a fost anihilat` de r`zboaiele religioase ]i de invaziilemilitare franceze din secolele XVI-XVII, ceea ce a întârziat pro-cesul moderniz`rii cu cel pu\in dou` secole.34 Ini\iativa definirii

6766

34. Franz Oppenheimer, The State, 1908, edi\ia în limba englez`, disponibil`la www.franz-oppenheimer.de/state0.htm

Ludovic Filip, numit ]i !regele cet`\ean". C`tre sfâr]itul secolu-lui al XIX-lea, dup` un ciclu de revolu\ii la fiecare 20-30 de ani,Europa p`rea s` revin` la vremuri mai lini]tite.

Dac` iluminismul a produs revolu\iile liberale, conserva-torismul a avut, ]i el, !revolu\iile" sale. La începutul secolului alXX-lea, dup` puseul restaura\iei ]i !concertul european" al luiMetternich, ceea ce a rupt înc` o dat` ]irul reînnodat al conser-vatorismului european a fost filosofia nihilist`, elaborat`, prin-tre al\ii de Fr. Nietzsche. Filosoful german a distrus, consider`D. Gress, credibilitatea conservatorismului fundat pe viziuneareligioas` asupra societ`\ii ca o garan\ie a ordinii sociale,politice ]i culturale. În eseul A]a gr`it-a Zarathustra, Nietzschea anun\at c` !Dumnezeu este mort".36 El afirma astfel c` ateis-mul ar fi devenit un fapt de via\`. Chiar dac` Dumnezeu arexista, oamenii nu L-ar mai lua în seam`. Nietzsche observa nuun fapt teleologic, ci unul sociologic: utilitatea religiei seîncheia pentru c` se sfâr]ise credin\a în adev`rurile sale.

Din perspectiv` sociologic`, explica\ia este legat` dera\ionalismul iluminist ]i de liberalismul protestant, care au sub-minat credibilitatea dogmei revelate. Bisericile occidentale s-augolit de credincio]i, numeric ]i spiritual. Chiar dac` în aceast`perioad` a ap`rut reac\ia Bisericii Catolice prin edictul lui Piusal IX-lea, lucrurile nu au mai putut fi controlate. Pe de o parte,importante segmente ale cre]tin`t`\ii occidentale au transformatcre]tinismul din religie în program social ]i moral. Este cazulmultor forma\iuni politice conservatoare din zilele noastre. Pede alt` parte, conservatorii care ]i-au pierdut credin\a religioas`]i, o dat` cu aceasta, echilibrul spiritual, refuzând în continuarepreceptele liberale laice, au format curentele scepticismului ]ipesimismului intelectual. Aceste curente au inspirat mi]c`rilepolitice ale extremei drepte europene. Cinismul naiv al acestormi]c`ri dep`]e]te intelectul, iar în politic` dep`]e]te ra\iunea.

La începutul secolului al XX-lea, curentul elitist s-asuprapus nihilismului ]i ateismului social al lui Nietzsche.

spa\iului german, Germania industrializat` din vest ]i Austriacatolic` din sud au r`mas în continuare mai pu\in na\ionaliste.Desigur c`, în interpretarea de fa\`, conservatorismul germandin vest ]i-a p`strat nota regionalist` ]i catolic` pân` în zilelenoastre. De men\ionat aici c` (ideea este reluat` în paginileurm`toare), din 1947, ini\iativa conservatoare a fost preluat` demi]c`rile politice cre]tin-democrate cu sus\inere catolic` dinvestul Germaniei. Conservatorismul prusac a fost învins militarîn 1918 ]i 1945 ]i dezangajat sistematic în Germania de Estdup` 1945 de autorit`\ile de ocupa\ie, astfel încât nu se maipoate discuta despre el decât la trecut.

Conservatorismul latin. Inaugurat de noua genera\ie deconservatori francezi, în frunte cu Bonald, Maistre ]iChateaubriand, curentul a fost îmbr`\i]at în Spania ]i Italia. ÎnSpania, Juan Donoso Cortez, marchiz de Videogame, a averti-zat, al`turi de liberalul Tocqueville, despre consecin\eleliberalismului ]i ale democra\iei populare, care conduceau lamediocritate egalitarist`, la instituirea regulii bunului plac întreburile publice ]i, în final, la conflict social ]i cultural ireme-diabil. D. Gress arat` c` Donoso, un conservator de expresiecatolic`, a fost un radical conservator pentru c` identifica celedou` mari rele ale perioadei în liberalism ]i democra\ie, adic` îndoctrinele care sus\in c` omul este capabil s`-]i creeze de unulsingur condi\iile de via\`, în special pe cele politice.35

Pentru genera\ia de conservatori, ordinea natural` a socie-t`\ii presupunea o ierarhie politic` controlat` de biseric`. ÎnItalia, reac\ia conservatoare a fost, bineîn\eles, coordonat` deBiserica Catolic`. În 1864, Papa Pius al IX-lea a semnat edictulpapal Syllabus errorum, care stabilea o list` de idei consideratefalse ]i condamnabile (lista includea idei liberale ca sufragiuluniversal, ateismul, suveranitatea popular`). Unii conservatoricatolici propuneau o societate organizat` pe !st`ri", dup` mode-lul medieval, adic` o structur` social` corporatist`, specific` dealtfel \`rilor latine legate de Roma. În Fran\a, dup` Comuna diniulie 1830, a fost reinstituit` monarhia prin aducerea pe tron a lui

6968

35. D. Gress, op. cit., p. 668.36. Nietzsche a fost fiul unui pastor protestant. Eseul A]a gr`ita Zarathustra,

în care se proclam` c` Dumnezeu a murit, a fost publicat în 1885.

în extrem`. Conservatorismul nonreligios european a dec`zut,din p`cate, în extremismul fascist din prima jum`tate a secolu-lui al XX-lea ]i a disp`rut astfel de pe harta politic` european`.O serie de alte cauze, extradoctrinare, au contribuit la acest e]ec.Printre acestea, erodarea sistemului politic al partidelor, vizibil`,de exemplu, în cazul Republicii de la Weimar.

În ceea ce prive]te conservatorimul politic românesc,istoricul modern Ion Bulei (2000)37 arat` c`, pe la jum`tateasecolului al XIX-lea, s-a constituit în |`rile Române un conser-vatorism de reac\ie în principal la tulbur`rile ]i ac\iunile politicedin anii 1821 ]i 1848 ]i, în general, la spiritul revolu\ionarr`spândit în Europa dup` Revolu\ia Francez`. Pe la 1880, unnum`r de 88 de oameni politici au înfiin\at Partidul Conservator.Printre ace]ti politicieni conservatori se num`rau Lasc`rCatargiu, Alexandru Lahovari, Theodor Rosetti, Alexandru }tir-bei ]i Manolache Costache Epureanu, primul pre]edinte al con-servatorilor români.38

În scrierile politice de la ziarul Timpul, Mihai Eminescu aconturat profilul intelectual al culturii critice fa\` de proiectulliberal ]i a îndreptat astfel cultura critic` spre tab`ra conserva-toare. Primul val conservator românesc a fost consolidat ]i aprimit o teorie consistent` prin contribu\ia ]colii lui Titu Maio-rescu. În 1925, odat` cu moartea lui Alexandru Marghiloman,Partidul Conservator a disp`rut de pe scena politic` româneasc`.Mesajul s`u politic a fost preluat de o serie de mi]c`ri politiceinterbelice, în frunte cu Partidul Na\ional |`r`nesc al lui IuliuManiu ]i Ion Mihalache.

Astfel, constatarea dispari\iei oric`rui principiu suprasocial,divin sau popular, a fost compensat` de curentul elitist. ÎnReflec\ii asupra violen\ei din 1908, Georges Sorel anun\a dou`principii !fundamentale": nevoia de elite ca lideri naturali pen-tru oricare societate ]i ordine politic` ]i nevoia unui !mit fonda-tor" de natur` politic`, de expresie ira\ional` ]i emo\ional`, prinintermediul c`ruia elitele s` conduc` masele în lupta lor împotri-va democra\iei liberale. Aici apare !marea defec\iune" sauschism` a conservatorismului modern: separarea de religie estecauza cea mai probabil` a devierilor de extrem` dreapta dinprima jum`tate a secolului trecut.

Prima dintre mi]c`rile extremei drepte, fundat` deCharles Maurras, a ap`rut la 1898 în Fran\a, sub numele deAction Française. Maurras a propus o !combina\ie" nou`: rega-lism tradi\ional, pe de o parte, na\ionalism modern ]i corpo-ratism industrial, pe de alt` parte. Primul R`zboi Mondial ]i,mai ales, criza economic` ce a urmat au facilitat apari\ia mi]c`riifasciste în Italia, a partidului nazist în Germania, a mi]c`riihortiste în Ungaria ]i a altor mi]c`ri de dreapta în diferite \`rieuropene. Datorit` manifest`rilor politice ale acestor mi]c`ri,perioada 1925-1945 a fost una dintre cele mai triste din istoriapolitic` a Europei moderne. De re\inut caracterul ateist al aces-tor mi]c`ri desprinse din conservatorismul european occidental.În R`s`rit, mi]c`rile de dreapta s-au manifestat cu totul altfel.

Mi]c`ri seculare cu orientare conservatoare au ap`rut înOccident ]i dup` 1945. Unele dintre ele au avut o influen\`politic` marginal`, cum este cazul neonazi]tilor germani. Alteles-au definit ca mi]c`ri intelectuale, cum ar fi Noua Dreapt`francez` care a respins democra\ia politic`, pluralismul, capita-lismul ]i cre]tinismul ]i a pream`rit o idilic` societate preuero-pean`, celtic`, chiar indoeuropean`.

Dac`, pe continent, a e]uat la sfâr]itul anilor 1930, con-servatorismul a supravie\uit pe insula britanic`. Din pesimismulcontinental de la începutul secolului al XIX-lea, conservatoriibritanici au împrumutat cel mult o nuan\` (al\ii ar spune o tu]`)de cinism ]i ironie. Conservatorismul britanic nu numai c` nu afost catolic, ca în Europa, ci nu prea a fost religios, f`r` a c`dea

7170

37. Ion Bulei, Conservatori ]i conservatorism în România, EdituraEnciclopedic`, Bucure]ti, 2000. Pentru detalii suplimentare privind ideeapolitic` conservatoare, vezi ]i I. B`descu, Idei politice române]ti, EdituraMica Valahie, Bucure]ti, 2003.

38. Vezi, pentru referin\e complete, Lauren\iu Vlad, Conservatorismul româ-nesc. Concepte, idei, programe, Editura Nemira, Bucure]ti, 2006.

impresionant`: de la o mi]care a proprietarilor de domenii, auajuns s` formeze un partid politic modern cu o platform`politic` pentru !one nation". Liderul conservator Robert Peel areu]it s` apropie noua genera\ie de industria]i de vechea aris-tocra\ie englez` în timpul intenselor dezbateri legate de legis-la\ia privind importul de cereale. Aceast` alian\` dintre aris-tocra\ie ]i marii industria]i a primit numele de PartidConservator ]i a devenit, pe la jum`tatea secolului al XIX-lea(1846), !alian\a fondatoare" a noului conservatorism englez,ceea ce corespunde, în viziunea acestui capitol, cu conserva-torismul politic modern.39

Benjamin Disraeli (prim-ministru în 1868 ]i în perioada1874-1880) a dat noului partid o ideologie politic` modern`.Disraeli a considerat c`, la mijloc, între boga\i ]i s`raci, s-ar fiaflat o clas` în cre]tere, de extrac\ie industrial`, care profita deignoran\a politic` a aristocra\iei ]i de lipsa de putere politic` as`racilor pentru a se îmbog`\i. Pentru a preveni fractura claselorsociale, Disraeli a f`cut apel la aristocra\ii ]i industria]ii boga\ipentru a-i proteja pe muncitorii s`raci de exploatarea clasei demijloc. Viziunea sa organic-corporatist` asupra societ`\ii nu ac-cepta ideea unei separa\ii pe clase sociale, a]a cum se interpretadeja la vremea respectiv` în cercurile socialiste. Din acest motiv,Disraeli a construit o ideologie politic` conservatoare cunoscut`sub numele de !one nation conservatism", expresie a unei soli-darit`\i sociale care a temperat excesele oligarhice liberale.

C`tre sfâr]itul secolului al XIX-lea ]i începutul secoluluial XX-lea, accesul maselor la procesul politic a ad`ugat doc-trinei conservatoare conceptul de !Tory Democracy" (saudemocra\ie conservatoare, similar democra\iei liberale, ideedezvoltat` de J. S. Mill cam în aceea]i perioad`). !Tory Demo-cracy" era o adaptare a ideii democratice la conservatorism ]i a

4. Partide ]i mi]c`ri politice conservatoare dinEuropa: torism, cre]tin-democra\ie ]i gaullism

Având în vedere filia\ia ideologic` a conservatorismuluimodern prezentat` în paginile anterioare, constat`m c` pro-movarea pie\ei libere ]i a capitalismului se înr`d`cineaz` în doc-trina !Whig" a primilor liberali-conservatori britanici, ideileconservatorismului social au origine catolic`, în timp ce platfor-ma solidarit`\ii sociale este în întregime de inspira\ie cre]tin`, înprimul rând ideea economiei sociale de pia\`. Dup` 1945, con-servatorismul european ]i-a ref`cut structurile ]i doctrina peaceste aliniamente ideologice de continuitate ]i a redevenitmi]carea politic` dominant` în lumea veche, a]a cumîntrev`zuse Edmund Burke.

Din punct de vedere politic, conservatorii britanici s-auorganizat în Partidul Conservator ]i Unionist (nume luat în1912, dup` unificarea cu Partidul Liberal-Unionist). Mi]careaconservatoare englez` este cea mai veche din Europa ]i dateaz`din perioada imediat urm`toare r`zboiului civil englez, cândgrupul de aristocra\i numi\i !Tories" l-au sus\inut pe Ducele deYork în ceea ce s-a numit atunci !criza excluderii" (1671-1681)împotriva celuilalt grup politic al vremii, a]a-numi\ii !Whigs",grup cu care ]i-a disputat puterea politic` în secolele urm`toare.!Tories" sus\ineau interesele rurale ale proprietarilor de p`mânt]i ale fermierilor ]i se pronun\au în favoarea monarhiei, bisericiianglicane, a familiei ]i propriet`\ii. Leg`tura cu monarhia eredi-tar` englez` ]i cu biserica anglican` i-a asociat pe !Tories" cuestablishment-ul englez, ceea ce nu au negat niciodat`.

Eticheta de !conservatori" este de dat` mult mai recent`]i a fost preluat` în epoca modern`. Politicianul George Canninga folosit pentru prima dat` termenul de conservator în anii 1820,dar f`r` referin\e explicite la !Tories". Mi]carea a început s` fieasociat` cu conservatorismul abia pe la 1830, la propunerealiderului conservator John Wilson Croker.

În condi\iile progresului industrial, !Tories" au fostobliga\i s` î]i revizuiasc` agenda politic` în cursul secolului alXIX-lea. C`tre 1900, evolu\ia conservatorilor britanici a fost

7372

39. Dup` declararea independen\ei coloniilor americane, în Anglia s-a f`cutsim\it` o acut` criz` de cereale. În urma presiunilor economi]tilor liberaliai }colii de la Manchester, grupul conservator «Tory» a fost de acord cuimporturile ieftine de cereale. Consecin\a a constat, printre altele, în exo-dul popula\iei rurale engleze c`tre America ]i deschiderea importurilor dinEuropa de Sud-Est (România).

preluat conducerea conservatorilor, dar nu reu]e]te s` câ]tigealegerile din 2001. A urmat conducerea politic` al lui IanDuncan Smith, un eurosceptic convins, care a introdus înCamera Comunelor o mo\iune de cenzur` împotriva guvernuluilaburist al lui Tony Blair, aflat la al doilea mandat, mo\iune carea fost respins`. Smith a demisionat ]i la alegerile din 2005Partidul Conservator l-a avut la conducere pe Michael Howard.

În 2005, majoritatea politic` a laburi]tilor în parlament asc`zut de la 167 la 66, dar pierderea laburi]tilor nu s-a contabi-lizat la conservatori. Howard a demisionat ]i el, iar pre]edin\iapartidului a fost preluat` de David Cameron. Laburi]tii au pre-dat, la rândul lor, frâiele partidului lui Gordon Brown, devenitprim-ministru în 2007. Sondajele îi plaseaz` pe conservatorifoarte aproape de marginea câ]tig`rii alegerilor, lucru teoreticposibil la alegerile anticipate din 2008 sau, la termen, din 2009.

În chestiunile politice curente, conservatorii de la Londrasunt împ`r\i\i în dou` tabere în ceea ce prive]te integrarea euro-pean`, opozi\ia fa\` de Euro ]i tratamentul preferen\ial în cadrulUniunii Europene. În ciuda unor voci proeuropene puternice,curentul eurosceptic pare totu]i dominant. De re\inut c`, înMarea Britanie, mai pu\in de 10 % din public consider` rele-vant` agenda european`. Pe plan intern, conservatorii sunt încontinuare adep\ii reducerii impozitelor, se pronun\` împotrivamariajelor homosexuale ]i a familiilor uniparentale.

De la alegerea lui David Cameron, o not` de modernizarea înso\it mesajele electorale ale partidului. În chestiunile inter-na\ionale, conservatorii sunt în mod tradi\ional sus\in`tori aiop\iunii atlantice ]i ai p`str`rii leg`turii privilegiate dintreLondra ]i Washington, f`r` a se opune clar unei politici comunela Bruxelles. Partidul este membru al Uniunii DemocrateInterna\ionale ]i al Uniunii Democrate Europene, ambele orga-niza\ii politice conservatoare.

În Parlamentul European, Partidul Conservator ]iUnionist britanic face parte din grupul popular, împ`rt`]ind celemai multe din obiectivele politice ale acestuia. Totu]i, în 2006,conservatorii britanici au încercat s` constituie un grup politicindependent, numit Mi]carea pentru Reform` European`, a

fost atribuit` lui Randolph Churchill. Acest concept se adresapopula\iei din zonele rurale ]i proletariatului cre]tin. În 1886,partidul a format o alian\` cu liberal-unioni]tii lui JosephChamberlain, expresie a accept`rii principiilor democratice.

În 1906, conservatorii britanici au pierdut alegerile înfavoarea liberalilor în chestiunea comer\ului liber. În timpulPrimului R`zboi Mondial s-au aflat la guvernare al`turi de libe-ralii lui Lloyd George. Din 1922, au dominat scena politic` bri-tanic` pân` în 1945, asigurând guvernul de r`zboi al MariiBritanii în mandatul primului-ministru Winston Churchil.

Conservatorii britanici au revenit la guvernare în 1951,dup` ce, în prealabil, au acceptat m`surile statului bun`st`rii ]iprogramele de na\ionalizare din industrie introduse de laburi]ti.În 1963, Marea Britanie a solicitat intrarea în ComunitateaEuropean`, îns` primul-ministru Macmillan a fost refuzat depre]edintele francez Charles de Gaulle. În timpul guvern`rii luiEdward Heath, 1970-1974, sub presiunea sindicatelor, MareaBritanie a aderat la spa\iul economic european comun.

În 1975, ]efia partidului a fost preluat` de MargaretThatcher. În 1979, conservatorii au câ]tigat alegerile, iar Thatchera devenit prim-ministru. A urmat perioada cea mai repre-zentativ` pentru conservatorii britanici din secolul al XX-lea. Peo platform` politic` general` de extrac\ie conservatoare,Thatcher, numit` ]i !doamna de fier", a introdus un programliberal în economie (monetarism, pia\` liber`, privatizare).Primit cu neîncredre la început ]i în ciuda unui ]omaj ridicat,acest program a dat roade sub forma cre]terii economice interne]i a unei vizibilit`\i evidente pe plan interna\ional. Thatcher acâ]tigat alegerile din 1983 ]i 1987 ]i a fost prim-ministru pân`în 1990, când a fost înlocuit` la ]efia partidului ]i la conducereaguvernului de John Major.

Major a fost confruntat în 1992 cu cea mai grav` criz`financiar` din istoria modern` a Marii Britanii, care a culminatcu excluderea lirei sterline din mecanismul de schimb european.Erodarea acumulat` de cea mai îndelungat` guvernare conser-vatoare de dup` r`zboi (18 ani) a dus la pierderea alegerilor din1997 în favoarea laburi]tilor lui Tony Blair. William Hague a

7574

sociale de pia\`" în timpul mandatului cancelarului KonradAdenauer, politic` ce presupune, în mare, corectarea de stat amecanismului pie\ei libere.

În ceea ce prive]te conservatorismul francez, acestaprezint` o serie de particularit`\i care îl individualizeaz` întabloul politic european. Evenimentele politice din anii 1940 aupresupus ]i mai degrab` au impus o concentare a for\elorpolitice franceze de partea generalului Charles de Gaulle, aflatîn exil în timpul r`zboiului. În 1945, conservatorii care nu lua-ser` calea exilului erau compromi]i ca urmare a colabor`rii cunazi]tii în cadrul guvernului de la Vichy. În schimb, rezisten\afrancez` a integrat for\e politice diverse, printre care ]i comu-ni]ti. Fiecare dintre for\ele politice se legitima prin luptaîmpotriva nazi]tilor ]i colabora\ioni]tilor.

Pe acest fundal, în septembrie 1944, generalul De Gaullea coagulat o alian\` politic` care a sus\inut reconstruc\ia, for-mat` din cre]tin-democra\i, sociali]ti ]i comuni]ti, alian\` ce adorit s` evite diviziunile doctrinare ]i s` creeze o platform` dereconciliere na\ional`. De Gaulle era total neîncrez`tor în sis-temul de partide al celei de-a treia republici, ce capitulaseru]inos în fa\a Germaniei în 1940, ]i a cerut o nou` Constitu\iecare s` acorde largi puteri ]efului statului. Adunarea Na\ional`,format` din cele trei mi]c`ri politice, nu a fost de acord.

În 1946, De Gaulle a demisionat ]i a for\at reforma sis-temului politic. René Capitant a fundat prima mi]care conserva-toare francez` de dup` r`zboi cu numele de Uniunea gaullist`pentru cea de-a patra republic`. Sprijinul lui De Gaulle reie]eadin denumire. În 1947, în jurul Uniunii, Capitant a coagulat oalian\` conservatoare anticomunist` cu numele deRassemblement du peuple français (RPF). Sociali]tii ]i comu-ni]tii l-au acuzat pe De Gaulle de bonapartism, conservatorii îisuspectau pe ace]tia de simpatii sovietice. În prima parte a anilor1950, RPF a ajuns la peste un milion de membri, a câ]tigatalegerile locale în multe ora]e (Paris, Marseille, Bordeaux), darnu a reu]it s` disloce alian\ele transpartinice din AdunareaNa\ional`.

c`rui scop declarat a fost concentrarea for\elor de centru-dreap-ta europene pentru promovarea politicilor pie\ei libere ]i tem-perarea procesului de integrare european`. Al`turi de conserva-torii britanici s-a aflat Partidul Civic Democrat din Cehia ]i,pentru o scurt` perioad` de timp, Uniunea For\elor Democratedin Bulgaria. Aceasta din urm` s-a retras în septembrie 2007, iarconservatorii britanici au fost obliga\i s`-]i reconfirme afiliereala Partidul Popular European. De re\inut c`, în cadrul PPE, con-servatorii britanici constituie prin excelen\` polul eurosceptic.

Cre]tin-democra\ia este varianta occidental` a conser-vatorismului german. Originile sale dateaz` de la sfâr]itul seco-lului al XIX-lea, îns` mi]carea a c`p`tat substan\` îndeosebidup` 1945. Mi]carea politic` a fost inspirat` de enciclica PapeiLeon al XIII-lea (Rerum Novarum, 1891), prin care Vaticanul arecunoscut situa\ia dificil` a claselor muncitoare pe cuprinsulîntregii Europe. Vaticanul a propus o reconciliere a capitaluluicu munca (spre deosebire de liberali, care declarau c` nu exist`un astfel de conflict, ]i de sociali]ti, care considerau c` acestconflict era iremediabil). O alt` enciclic` (Quadragesimo Anno,din 1931) a papei Pius al XI-lea a înt`rit sus\inerea BisericiiCatolice.

În capitolul urm`tor, se g`se]te o prezentare detaliat` acre]tin-democra\iei germane, organizat` în Uniunea Cre]tin-Democrat` ]i Uniunea Social-Cre]tin`.

Cre]tin-democra\ia a câ]tigat adep\i ]i în cercurile protes-tante. În Olanda a ap`rut un partid antirevolu\ionar cu pu\inînainte de 1900, ce se nume]te ast`zi Apelul Cre]tin. În Suedia(în rândul penticostalilor, Partidul Moderat) ]i în Norvegia s-auformat partide cre]tin-democrate. În Danemarca, conservatoriis-au organizat în Partidul Popular Conservator. În lumeacatolic`, Democra\ia Cre]tin` italian` (mi]care inspirat` deLuigi Sturzo), Partidul Popular Spaniol, conservatorii polonezi]i austrieci reprezint` mi]c`ri politice importante.

O particularitate a cre]tin-democra\ilor germani oreprezint` ceea ce se nume]te, înc` din anii 1950, economiasocial` de pia\`. Ludwig Erhard a introdus politica !economiei

7776

centru-dreapta. Între 1986 ]i 1988, Chirac a coabitat cuMitterand.

Chirac a pierdut ]i alegerile preziden\iale din 1988. Aripaconservatoare a RPR, reprezentat` de Charles Pasqua ]i PhilippeSéguin, a repro]at dep`rtarea de gaullism ]i a încercat schim-barea lui Chirac. Jacques Chirac câ]tig` îns` alegerile legislativedin 1993, dar a refuzat s` fie înc` o dat` primul-ministru al luiMitterrand în favoarea lui Edouard Balladur. Jacques Chiraccâ]tig` în sfâr]it alegerile preziden\iale din 1995 ]i al doileamandat în 2002. În 2007, neogaulli]tii p`streaz` pre]edin\iacelei de-a cincea republici prin victoria lui Nicholas Sarkozy.

Contururile conservatorismului politic francez sunt dificilde urm`rit. Pozi\ia cea mai clar` a rezultat doar din opozi\ia fa\`de sociali]ti. În rest, gaullismul a avut ca principal` component`dorin\a de a p`stra Fran\a liber` de orice influen\` str`in`. Înplan european, generalul De Gaulle a promovat ideea uneiEurope a na\iunilor, de la Atlantic la Urali. De Gaulle a creat ast-fel o politic` a independen\ei ]i a grandorii franceze: a retrasFran\a din NATO în 1966, a expediat trupele americane de peteritoriul francez, a limitat participarea la ComunitateaEconomic` European`, a respins candidatura britanic` la CE, acreat for\a nuclear` francez`. Pe plan intern, gaullismul a afi]atconservatorism social, dirijism economic ]i voluntarism politicsub forma preziden\ialismului francez. (Mitterrand obi]nuia s`spun`, prin anii 1980, c` De Gaulle a guvernat prin lovitur` destat permanent`.)

Gaullismul a grupat de obicei partidele ]i grupurile decentru-dreapta, îns`, în anumite ocazii, ]i grupuri de centru-stân-ga. Atitudinea antiamerican` pe care a inspirat-o gaullismul afost împ`rt`]it` de ambele p`r\i ale e]ichierului politic. În anu-mite circumstan\e politice, gaullismul a împrumutat note popu-liste. Dup` De Gaulle, Jacques Chirac a încercat, la rândul s`u,o rela\ie direct` cu !poporul". Sau cel pu\in a crezut c` poateconstrui o astfel de rela\ie.

În ultimii ani, s-a remarcat o nou` genera\ie de conserva-tori occidentali, cum ar fi Nicholas Sarkozy în Fran\a ]i DavidCameron în Anglia. Ei exercit` o anumit` atractivitate pentru

În septembrie 1958, pe fondul crizei algeriene (la vremearespectiv`, teritoriu francez) ]i sub amenin\area unei lovituri destat militare, s-a adoptat prin referendum o nou` Constitu\ie ]is-a instituit ceea ce în sistemul politic francez se nume]te acincea republic`. Sistemul de partide nu a fost dislocat, darpre]edintele a primit puteri suplimentare. De Gaulle a fostsus\inut de o nou` alian\` politic`, numit` Union pour la nou-velle république, cu partide de centru-dreapta ]i centru-stânga.În anii 1960, alian\a gaullist` s-a numit Union des démocratespour la Cinquième République.

Criza politic` intern` din 1968 (mi]c`rile studen\e]ti) i-agrupat pe gaulli]ti în Union pour la défense de la République.Primul-ministru Pompidou a fost l`sat singur în fa\a protestata-rilor (De Gaulle a p`r`sit Fran\a f`r` s` anun\e; destina\ia sa,România). De Gaulle înc` mai spera la o reconciliere a capi-talului cu munca, ceea ce conservatorul Pompidou nu a maiacceptat. Pompidou a câ]tigat alegerile preziden\iale din 1969,iar De Gaulle a p`r`sit scena politic`. Pompidou a murit în 1974în timpul mandatului, iar locul s`u ca reprezentant al conserva-torilor a fost preluat de tân`rul Jacques Chirac. Chirac nu puteacâ]tiga alegerile, motiv pentru care gaulli]tii l-au sus\inut pe li-beralul republican Valéry Giscard D$Estaing. Chirac a devenitprim-ministru ]i pre]edinte al Union des démocrates pour laRépublique (UDR).

În 1976, Chirac a p`r`sit guvernul, iar UDR a devenitRassemblement pour la République (RPR), nume ce amintea devechea alian\` conservatoare. C`tre sfâr]itul anilor 1970, RPRs-a transformat într-o mi]care neogaullist`: mesajul s`u politicprincipal a fost critica liberalilor lui Giscard D$Estaing, care!tr`dau" Fran\a de dragul unei iluzorii Europe federale. Criticaexprima un oportunism dificil de ascuns. Îns` nu liberalii au fostcauza pierderii alegerilor din 1981, ci sociali]tii. Chirac a fostînvins de socialistul François Mitterand. RPR s-a îndep`rtat dedoctrina gaullist` clasic` ]i s-a apropiat de ideologia liberal` ]iproeuropean` reprezentat` de Union pour la démocratiefrançaise (UDF). RPR ]i UDF s-au aliat cu ocazia diferiteloralegeri, dar pe fond au concurat pentru voturile aleg`torilor de

7978

servatoare a primit numele de grup popular. Denumirea este deispira\ie catolic`, a]a cum s-a ar`tat în paginile anterioare.

Identitatea grupului popular este aceea de !familie a cen-trului politic, ale c`rei r`d`cini sunt adânc înr`d`cinate în istoriaciviliza\iei europene. Une]te partide na\ionale similare din \`rilemembre ale Uniunii Europene ]i candidate."40 Doctrina oficial`este cre]tin-democra\ia, conservatorismul. Dup` Tratatul de laMaastricht din 1992, grupul popular s-a transformat în partidulcu numele European People"s Party (EPP).

Programul politic elaborat cu ocazia CongresuluiPartidului Popular European (PPE) de la Atena din 1992 a sta-bilit reperele doctrinei populare în perioada de dup` R`zboiulRece. În viziunea conservatorilor, Europa eliberat` de comu-nism ]i de spectrul r`zboiului trebuie s`-]i fructifice ]ansa de adeveni mai unit` în interior, extins` c`tre Est ]i puternic` pe planinterna\ional. Astfel, popularii militeaz` pentru o nou` societateeuropean`, critic` tenta\iile ideologice reprezentate de neolibe-ralism ]i ecologism, se pronun\` împotriva exceselor na\iona-liste ]i cheam` la o societate a echilibrului dintre valorile mate-riale ]i cele spirituale.

PPE consider` c` valorile iudeo-cre]tine reprezint`funda\ia ideii europene. Pentru populari, fiin\a uman` este !deneînlocuit, total ireductibil`, liber` prin natur` ]i supus` tran-scenden\ei", !adev`rul este transcendent ]i nu este pe deplinaccesibil omului", libertatea omului presupune responsabilitateaindividual`, fiecare om este egal cu cel`lalt fiind investit cuaceea]i demnitate. Dreptul la autodeterminare nu poate fi invo-cat pentru a restrânge drepturile altor oameni, justi\ia se aplic`în mod egal pentru to\i, în conformitate cu Conven\ia European`a Drepturilor Omului ]i a Libert`\ilor Fundamentale (1950), so-lidaritate înseamn` protejarea celor slabi etc.

Popularii europeni recunosc separa\ia statului de biseric`,dar nu neag` leg`tura dintre valorile cre]tine ]i idealurile demo-cratice ale libert`\ii, egalit`\ii ]i justi\iei sociale. Din acest punct

mase: sunt mai moderni, toleran\i, accept` globalizarea. ÎnEuropa de Est, Viktor Orban în Ungaria, fra\ii Kaczynski înPolonia, chiar Traian B`sescu în România reprezint` acela]icurent # un conservatorism popular #, de]i în parametri politicidiferi\i.

În Fran\a, Nicholas Sarkozy este !copilul teribil" alneogaullismului. N`scut în 1955, la Paris, cu numele de NicolasPaul Stéphane Sarközy de Nagy-Bocsa, ca fiu al unui emigrantmaghiar, a intrat în politic` la 22 de ani. Din membru în consi-liul local, a ajuns primar, între 1983-2002, la Neuilly-sur-Seine,o suburbie a Parisului. În 1998, a devenit parlamentar. A fostministru al bugetului între 1993-1995, în 1999 a devenitpre]edinte al partidului neogaullist (RPR), în 2004, ministru definan\e, ministru de interne tot în 2004 ]i, într-un al doilea man-dat, din nou ministru de interne în 2006. În 2007, sus\inut deUMP, a fost ales pre]edinte al Fran\ei. Este considerat de stângaca !oaia neagr`" a dreptei, iar, de o parte a dreptei (în frunte cufostul prim-ministru Villepin) demagog. Intelectualii îl conside-r` îns` populist, inconsistent în politica intern` ]i oarecum con-fuz în politica extern`. Apropierea de Statele Unite ridic` unelesemne de întrebare în ambele tabere politice franceze.

5. Partidul Popular European: unitate conservatoare,diversitate na\ional`

Procesul integr`rii europene a creat condi\ii pentrucristalizarea unui conservatorism paneuropean, adic` a uneimi]c`ri europene ispirate de ideile conservatoare. Proiectulpolitic general ar fi realizarea !Europei popoarelor" (în sensulacelui populus roman). Primele grupuri cre]tin-democratepaneuropene au ap`rut înc` din 1953. Mi]carea popular` s-aconstituit în 1976, cu ocazia primelor alegeri directe pentruParlamentul European. Grupul format din europarlamentariipropulsa\i de partidele conservatoare, cre]tin-democrate,gaulliste ]i de câteva fac\iuni democrate cu aprehensiuni con-

8180

40. European People*s Party web site, disponibil la www.epp.eu

Departe de a fi un partid în sensul clasic # diversitateana\ional` este greu de acomodat în interiorul unei unit`\i con-servatoare fragile #, Partidul Popular European este, cel pu\inpentru moment, un acoperi] sub care se ad`postesc ]i, în situa\iibine definite, se mobilizeaz` pentru atingerea unor obiectivepolitice punctuale diferite grupuri politice na\ionale. Dac` con-servatorii britanici manifest` o tendin\` centrifug` iar cre]tin-democra\ii germani o tendin\` centripet`, gaulli]tii francezi suntambivalen\i în ceea ce prive]te PPE. Pentru moment, noile par-tide din Europa de Est care au aderat la mi]carea popular` nu potface diferen\a între diferitele tendin\e ]i orient`ri. Cre]tin-democra\ii ]i social-cre]tinii germani reprezint` miezul stabil alpopularilor europeni înc` din vremea negocierilor pentruComunitatea C`rbunelui ]i a O\elului.

Din punct de vedere al num`rului de locuri dinParlamentul European, grupul EPP-PD este majoritar cu 278 deeuroparlamentari dup` alegerile din 2004. Lista partidelorna\ionale membre ale Partidului Popular European este prezen-tat` mai jos.

de vedere, cre]tin-democra\ii se consider` un partid inspirat dereligia cre]tin`, dar nu un partid confesional.

PPE promoveaz` realizarea Uniunii Europene pe bazefederale, organizat` conform principiului subsidiarit`\ii, în cares` existe diferite niveluri de autoritate între uniune, statena\ionale ]i regiuni. Parlamentul European trebuie s` capeteatribu\ii sporite ]i r`spundere direct` în fa\a cet`\enilor.Introducerea unui sistem de impozite europene ar înt`ri aceast`responsabilitate. O l`rgire a atribu\iilor institu\iilor europenecomune ]i în special ale Comisiei este, de asemenea, prev`zut`în programul politic al popularilor.

Documente politice succesive au detaliat programulpolitic de baz` de la începutul anilor 1990. Programul de ac\iune2004-2009, de exemplu, nume]te PPE !partidul binelui comuneuropean" în sensul în care succesele integr`rii sunt (]i) succe-sele popularilor. În aceast` categorie a !binelui comun" ar intrao economie social` de pia\`, care realizeaz` un echilibru întrecapitaluri ]i munc` în cele mai multe \`ri membre ale UE, oeconomie european` dinamic` ]i competitiv` la nivelinterna\ional, o administra\ie din ce în ce mai descentralizat`local ]i federalizat` la nivel european, politici ferme de sus\inerea dezvolt`rii în zonele defavorizate, m`suri de ameliorare apolu`rii mediului coordonate la nivelul UE etc.

Direc\iile în care se concentreaz` în prezent eforturilePartidului Popular European sunt :

economie dinamic`, bazat` pe solidaritate ]i genera-toare de locuri de munc`, care s` sus\in` competi\iaeconomic` cu SUA ]i Japonia;

cre]terea securit`\ii interne ]i externe a UniuniiEuropene;

dezvoltare durabil`, prin ob\inerea unui raport optimîntre ramuri, regiuni ]i resurse economice;

politic` pentru tineret, educa\ie extins`, m`suri socialecare s` reduc` declinul demografic al Europei;

politic` extern` ]i de securitate comun`; un rol inter-na\ional pentru Europa unit`;

bun` guvernare la toate nivelurile politice din Europa.

8382

Numele partidului |ara

Democratic Party of Albania AL (Albania)

New Democrat Party

Austrian People*s Party AT (Austria)

Party of Democratic Action (SDA) BA (Bosnia and Herzegovina)

HDZBiH

PDP

Centre démocrate Humaniste BE (Belgium)

CD&V

United Civil Party Belarus

Belarusan Popular Front

Democratic Party BG (Bulgaria)

Agrarian People*s Union

Democrats for a Strong Bulgaria

Union of Democratic Forces

8584

Numele partidului |ara

Christlichdemokratische Volkspartei CH (Switzerland)

EVP Evangelische Volkspartei derSchweiz

Democratic Rally of Cyprus CY (Cyprus)

Krestanka a demokraticka unie CZ (Czech.)

Christlich Demokratische Union DE (Germany)

Christlich-Soziale Union

Kristendemokraterne DK (Denmark)

Det Konservative Folkeparti

Isamaa ja Res Publica Liit, Pro Patriaand Res Publica Union

EE (Estonia)

Partido Popular ES (Spain)

Unio Democràtica de Catalunya

Kansallinen Kokoomus FI (Finland)

Suomen Kristillisdemokraatit

Union pour un Mouvement Populaire FR (France)

VMRO-DPMNE FYROM

United National Movement Georgia

Nea Demokratia GR (Greece)

Hrvatska Seljacka Stranka HR (Croatia)

Demokratski Centar/DemocraticCentre

Hrvatska Demokratska Zajednica

Fidesz - Magyar Polgári Szövetség HU (Hungary)

Christian Democratic People*s Party

Magyar Demokrata Fórum

Fine Gael IE (Ireland)

Südtiroler Volkspartei IT (Italy)

UDC - Unione dei DemocraticiCristiani e dei Democratici di Centro

POPOLARI UDEUR

Forza Italia

Homeland Union LT (Lithuania)

Lietuvos Krikscionys Demokratai

Numele partidului |ara

Chrëschtlech Sozial Vollekspartei LU (Luxembourg)

New Era LV (Latvia)

TAUTAS PARTIJA

Christian Democratic People*s Party Moldova

Partit Nazzjonalista MT (Malta)

Christen Democratisch Appèl (CDA) NL (Netherlands)

HOYRE NO (Norway)

Kristelig Folkeparti

Platforma Obywatelska PL (Poland)

PSL

Partido Social Democrata PT (Portugal)

Romániai Magyar DemokrataSzövetség

RO (Romania)

Democratic Party

Partidul Na\ional |`r`nesc Cre]tinDemocrat

Kristdemokraterna SE (Sweden)

Moderaterna

Slovak Democratic and ChristianUnion - Democratic Party

SK (Slovakia)

Strana Madarskej koalície

Christian Democratic Movement

Nova Slovenija - Krscanska ljudskastranka

SL (Slovenia)

Slovenian Democratic Party

Slovenian People*s Party

Partito Democratico CristianoSammarinese

SM (San Marino)

Justice & Development Party (AKP) TR (Turkey)

People*s Union UA (Ukraine)

People*s Movement of Ukraine

Democratic Party of Serbia Y1 (Serbia)

G17PLUS