PAULA HELMER

Doar un s`rut

ALCRIS

M-94

giannijolys

Capitolul 1

O presim]ire rea. De când plecasem, aveam o presim]ire.Dar trebuia s` fac tot posibilul pentru a nu o lua \n seam`.Cooper avea probleme serioase [i nu puteam s`-l las balt`tocmai acum. Dup` tot ce f`cuse pentru mine \n ultimii [aseani... A[a c`, am impus t`cere mândriei mele [i am ridicatreceptorul. Cooper avea nevoie s` fie ap`rat, [i cine era mai\n m`sur` decât mama mea, judec`tor de instruc]ie, s`-mispun` numele unui avocat foarte bun? Peter Hathaway \mir`spunsese.

Numele lui nu-mi spunea nimic, dar mama m-a asigurat c`este cel mai bun. Nu-l v`zuse niciodat` pledând, pentrusimplul motiv c` ea locuia \n Philadelphia iar el \n New York,dar se pare c` era cunoscut ca lupul ales printre avoca]ii dinora[ul s`u. Dintr-o dat`, p`rea \ncânt`tor c` aveam unpretext s`-l sun. Asta m-a deranjat. Apoi, tat`l meu a f`cut oscurt` anchet` pe lâng` prietenii s`i; familia Humphrey, care,dup` ce a f`cut avere \n cercetarea farmaceutic` i-a cerut lui

giannijollys

Peter Hathaway s`-i disculpe \ntr-un proces de fraud` [ifolosire abuziv` de produse nocive. Bune referin]e [i de lafamilia Humphrey... Declara]i vinova]i de toate acuza]iile, aufost condamna]i la o amend` considerabil`. Ceea ce nu i-a\mpiedicat s`-l ridice pe Peter \n sl`vi. Asta m-a deranjat cuatât mai mult. {i apoi, dintr-o dat`, toat` familia a re\nceputs` se amestece \n treburile mele. Faptul \n sine nu era delocsurprinz`tor. F`ceau asta de atâ]ia ani... Dar de câtva timpreu[isem s`-i ]in la distan]`; de aceea, am r`mas mut` deuimire când fratele meu Jan – foarte tran[ant [i suficient \nstilul lui obi[nuit, m-a sunat pentru a m` informa c` PeterHathaway figureaz` \n repertoriul lui. Ceea ce pentru el\nsemna totul... Dup` aceea, a venit rândul Helainei, so]ialui, care a considerat necesar s` mai adauge c` Hathaway era[i cel mai sexy b`rbat pe care \l v`zuse vreodat`. Iar sora mea,Samantha, a pretins chiar c` dac` va divor]a de David, [i segândea serios s` o fac`, [i-ar reface cu pl`cere via]a al`turi dePeter Hathaway.

Era poate pentru prima oar` când familia mea, \ntotalitatea ei, c`dea de acord asupra unui lucru – evident, cuexcep]ia faptului c` to]i nu-i dezaprobau stilul de via]` [i astam` nelini[tea de fapt cel mai mult...

Peter Hathaway. Reputa]ia, banii, New Yorkul: tot cedetestam mai mult. Cooper [tia asta [i era furios. Dup` el,Adam nu ar fi acceptat niciodat` s`-mi chem familia \n ajutor.Avea, f`r` \ndoial`, dreptate. Dar Adam era mort de [ase ani.{i el nu fusese niciodat` acuzat de furt de bijuterii.

6 PAULA HELMER

Erau aproape zece ani de când p`r`sisem ceea ce p`rin]iimei numeau „civiliza]ie“, dar mai citeam din când \n cândziarele... {tiam ce \l a[tepta pe Cooper. De aceea, \n ciudapresim]irii mele, m-am hot`rât s` iau leg`tura cu PeterHathaway.

Vineri, dou` zile mai târziu, m` preg`team de sosirea lui.M` a[teptam s` m` interogheze \nainte de a-l vedea peCooper. Dac` \l va vedea... |n ciuda \ncerc`rilor mele de a-lconvinge, Cooper tot nu-[i d`duse acordul. Bine\n]eles,preferasem s` nu \mp`rt`[esc acest detaliu avocatului. Altfelm` \ndoiam c` ar fi acceptat s` fac` drumul pân` \n acest locdin Maine pentru un client care ar fi refuzat ap`rarea. Chiardac` \i ofeream o c`l`torie la clasa \ntâi, o camer` cu vederela ocean, cu mas` [i servire incluse [i o ma[in` \nchiriat`, cucare s` se deplaseze dup` bunul plac.

Cu o cea[c` de ceai \n mân` [i dou` aspirine pentru a-mi\nvinge migrena, m-am \ndreptat spre fereastr`. Vântul\ndoia sorbii [i chiparo[ii din gr`din`. Casa mic` de piatr` \ncare locuiam era a[ezat` pe o falez` \nalt`, deasupraAtlanticului [i era aproape mereu b`tut` de briza oceanului.Zgomotul valurilor sp`rgându-se de stânci devenise pentrumine ca o a doua natur`. Acesta era locul \n care m` sim]eamcu adev`rat acas`. Eram \n total` armonie cu elementelenaturii. |mi instalasem atelierul \n fa]a oceanului \n timp cemânuiam lutul [i puteam s` v`d de acolo, \n zilele cu vântputernic, stropii de mare \mpro[când orizontul. Dar \n aceadiminea]`, \l a[teptam pe Peter Hathaway. M-a[ fi uitat laceas, dac` a[ fi avut unul. Dar trecuse deja mult timp de cândnu mai tr`iam \n ritmul acelor de ceasornic.

DOAR UN S~RUT 7

A[a c` m-am instalat \ntr-un fotoliu, cu ochii \nchi[i, cucea[ca de ceai \n mân` [i cu obi[nuita mea migren`.

Nu dup` mult timp, pe fundul ce[tii r`m`sese doar unpraf sub]ire de frunze. M` preg`team s` o duc \napoi \nbuc`t`rie, când o mi[care pe drumul care urca dinspre valemi-a atras aten]ia. Câteva minute mai târziu, o ma[in` se opri\n fa]a casei mele.

Am avut din nou acea ciudat` impresie de nesiguran]`. Opresim]ire. Era ridicol. Eram la mine acas`, \n universul meu.De ce a[ fi putut s` m` tem? Poate c` asta se-ntâmpla pentruc` Peter Hathaway nu se prezenta a[a cum m` a[teptam.

{i la ce m` a[teptam, \n definitiv?... La un b`rbat \ntr-uncostum impecabil? El purta o pereche de blugi negri [i unpulover de culoarea petrolului. La un p`r tuns scurt,\nc`run]it pu]in la tâmple? Al lui era negru [i ciufulit...

Timp de câteva momente, a r`mas \n fa]a ma[inii, cu capulu[or dat pe spate, ca o pisic` adulmecând un mirosnemai\ntâlnit pân` atunci. Mi s-a p`rut chiar c` surprind pebuzele lui urma unui zâmbet. Apoi, a studiat f`r` grab`locul... Mica mea gr`din`, bradul cam s`r`cu], iarba cureflexe de argint. Apoi casa, fa]ada din c`r`mid` alb`, verandaatelierului, acoperi[ul ascu]it din ]igl`... fereastra.

Privirile lui s-au oprit asupra mea. |n acel moment, amavut impresia c` \ncremenesc. |mi spuneam c` nimic nu m`\mpiedica s` m` \ntorc, dar nu vroiam s` par, \n modprostesc, timid`. De-abia când a \naintat spre u[` m-amputut desprinde din locul \n care eram [i am mers s`-ideschid.

8 PAULA HELMER

A trebuit s`-mi ridic capul pentru a-l \ntâmpina. Era mai\nalt decât mine cu treizeci de centimetri buni. De fapt, nuavea p`rul negru, ci castaniu. Un castaniu \nchis, cu o tent`de toamn`. O cicatrice u[oar` pe tâmpl` \i d`dea un aermisterios... Dar ochii lui m-au impresionat cel mai mult.Ochii, de un verde foarte palid, de o luminozitate deosebit`.Nu mai v`zusem niciodat` asemenea ochi. Fascinan]i [itotodat` nelini[titori...

– Jill Moncrieff?– Da. Sunte]i f`r`-ndoial` Peter Hathaway?Mâna lui o strânse pe a mea [i am \n]eles c` gândurile

mele nu aveau nevoie de mult` \ncurajare pentru a lua uncurs mai fantezist... {i când a zâmbit, atunci...!

Nu era nici m`car un zâmbet sincer, c`lduros. Nu, doar omi[care u[oar` a buzelor, exprimând poate pl`cerea, f`r`\ndoial`, surpriza. Probabil c` nici el nu se a[tepta s` fie\ntâmpinat de o femeie cu p`rul strâns \n coad` [i \mbr`cat`\n salopet` de blugi...

– Deci, dumneavoastr` sunte]i fata judec`toruluiMadigan.

– Da, eu sunt.– E ciudat... Nu v` imaginam a[a.– Ah! {i cum v` imagina]i c` sunt, dac` nu sunt

indiscret`?– Ei bine... E greu de spus dar... credeam c` un

membru al familiei Madigan pentru a tr`i \n felul acestaretras de lume, nu putea decât s` fie acoperit de un viciuru[inos.

DOAR UN S~RUT 9

– |n]eleg... |mi pare r`u c` v` dezam`gesc, dar singurulmeu viciu, cel pu]in din câte [tiu eu, este acela de a fiiremediabil alergic` la tot felul de mondenit`]i...

Peter a dat din cap, p`rând c` \n]elege.– Hmm... V` credeam, de asemenea, mai \n vârst`. M-am

\ntâlnit cu fratele dumneavoastr` nu prea de mult, la orecep]ie. E de aceea[i vârst` cu mine... Dar dumneavoastr`trebuie s` ave]i cu vreo cinci ani mai pu]in decât noi.

– V` \n[ela]i din nou, domnule Hathaway. Pentru nimic \nlume n-a[ vrea s` retr`iesc vârsta de dou`zeci [i cinci de ani.

– Ia te uit`... {i de ce anume?– Atunci a murit so]ul meu. Asta se \ntâmpla acum [ase

ani. Pute]i calcula singur.Un curent de aer n`v`li \n cas` [i m-am dat cu câ]iva pa[i

\napoi pentru a-l l`sa s` intre.– Am putea s` continu`m discu]ia \n salon?L-am condus \n camera principal` a casei, aceea \n care de

fapt [i locuiam, când nu-mi petreceam timpul \n atelier. Amridicat \n grab` un ziar de pe canapea [i l-am invitat printr-unsemn s` se a[eze. N-a ]inut cont de invita]ia mea [i a \nceputs` examinexe câteva dintre crea]iile mele, expuse pe etajer`.

– Mi-a spus mama dumneavoastr` c` v` ocupa]i cuol`ritul.

Privi \ndelung un sfe[nic cu dou` bra]e spiralate.– Mi-a mai spus [i c` operele dumneavoastr` sunt vândute

\n cele mai bune galerii din New York, dar c` dumneavoastr`prefera]i s` v` \ngropa]i \n acest loc uitat de lume, pentru,spune ea, a v` g`si aici inspira]ia... E adev`rat?

10 PAULA HELMER

– Pân` la un anumit punct, da... Aici via]a e mult mai simpl`decât \n ora[ [i din acest punct de vedere, e mai u[or s` teconcentrezi. Dar cred c` exist` o mul]ime de arti[ti care nu sesimt bine decât \n mijlocul agita]iei... E un punct de vederestrict personal. Motivele care m-au \mpins s` m` instalez \nacest loc nu au, de altfel, nimic de-a face cu inspira]ia.

Deodat`, s-a \ntors spre mine [i, pe nea[teptate, m-amsim]it prins` de sinceritatea privirii sale.

– Dac` v-a[ \ntreba care sunt aceste motive, mi-a]ir`spunde?

M-am str`duit s` respir calm, regretând c` providen]anu-mi trimisese un avocat scund, chel [i \ndesat.

– Nu.– De ce?– Pentru c` nu sunte]i aici pentru a vorbi despre mine. Ci

despre Cooper.– {i atunci, el de ce nu este aici?– Vroiam s` v` v`d mai \ntâi, \ntre patru ochi. Sunt câteva

lucruri pe care vreau s` vi le explic \nainte de a v` \ntâlni cu el.M` sim]eam intimidat`, acolo \n picioare, \n mijlocul

sufrageriei mele. I-am ar`tat din nou canapeaua, nu cu maimult succes decât prima dat`. A[a c` m-am hot`rât s` \ncerco alt` abordare.

– A]i luat masa, \n avion?– Am venit cu ma[ina.– De la New York?– Da. Am plecat foarte devreme. |mi place la nebunie s`

conduc.

DOAR UN S~RUT 11

Eram deconcertat`. |n mintea mea, un avocat cu greutatealui, nu ar fi putut decât s` ia avionul... [i la clasa \ntâi,bine\n]eles...

– Ah... Foarte bine. Oricum, asta nu schimb` cu nimicchetuielile. V-am spus deja c` \mi voi asuma toate...

– Vom vorbi despre asta mai târziu. Dup` ce voi fi acceptats` m` ocup de caz.

– Oh... Pentru c`...„Doamn` judec`tor Madigan, am eu hac de pielea ta“.– Scuza]i-m`, m-am bâlbâit eu stângace. Am crezut c` a]i

acceptat deja cooperarea.– Nu face nimic.Mi-a \ndep`rtat cuvintele cu un gest [i s-a \ndreptat spre

masa de pin cu picioare curbate pe care eu [i Adam odescoperisem la un me[te[ugar. Ca [i restul mobilierului, eraun obiect rustic [i originar din acea zon`. Eu \ns`mi o[lefuisem [i o ceruisem. |mi pl`cea senza]ia lemnului submâinile mele.

A luat apoi una din cele dou` rame de cupru. Era ofotografie cu Adam [i echipa lui, \n fa]` la „Tree Reign“.

– Cine sunt? m-a \ntrebat.M-am apropiat [i cu degetul, i-am ar`tat...– Adam... Cooper.... Jack.... Tonof... Benjie.– Aceasta era [i ordinea ierarhic`?– Practic, da. Cooper era secund pe n`vodar, dup` Adam.

Jack [i Tonof erau pescari experimenta]i recruta]i din sat. IarBenjie e fratele lui Cooper.

12 PAULA HELMER

– E un pu[ti.– Avea paisprezece ani pe atunci. Acum are dou`zeci.Peter s-a mai uitat la fotografie câteva momente [i apoi a

a[ezat-o la loc pentru a o lua pe cealalt`. Adam, \n spatelemeu, m` ]inea de mijloc. Era \n primul an al c`s`torieinoastre. P`rul nostru blond se amesteca \n vânt. Eramamândoi bronza]i, ferici]i... Aveam toat` via]a \nainte.

– Era frumos.– Da, \ntr-adev`r.– Cum a murit?Am ezitat s` r`spund, vrând s`-i reamintesc c` era aici

pentru Cooper. Dar curiozitatea lui mi s-a p`rut fireasc`. {iapoi, mai devreme sau mai târziu, avea s` afle dac` va trebuis`-l interogheze pe Cooper...

– |ntr-un accident, \n timpul unei zile de pescuit. O pies`de-a echipamentului s-a \ncurcat [i Adam a fost aruncat pestebord. Când ceilal]i au reu[it s`-l ridice pe punte era deja preatârziu.

|nc` o dat`, privirea lui m` tulbur` prin intensitatea ei.Aveam senza]ia c` reu[e[te s`-mi p`trund` gândurile celemai intime... Deodat`, durerea mea ie[i la suprafa]`, \ntreag`,nea[teptat`.

Am privit cea[ca goal` pe care \nc` o mai ]ineam \nmân`.

– Merg s` mai fac ni[te ceai.Peter m-a urmat \n buc`t`rie.– Mi-a]i putea face o cafea?– Bine\n]eles.

DOAR UN S~RUT 13

A[ fi dat orice s` se \ntoarc` \n salon. Prezen]a lui m` jena,m` sufoca... Am c`utat o sc`pare \n gesturile de zi cu zi.M-am a[ezat \n fa]a dulapului, am scop cafeaua, unmazagram... Evitam s`-i \ntâlnesc privirile.

– E foarte pl`cut la dumneavoastr`... a spus el. Casa era \naceea[i stare când a]i cump`rat-o?

Fericit` de aceast` turnur`, am respirat mai u[urat`.– O, nu... Era complet deteriorat`. A trebuit s` repar`m

tot. {tiu c` nu e prea luxoas`, dar cel pu]in aici m` simt \nlargul meu... Dori]i poate [i ceva de mâncare, la cafeauadumneavoastr`?

– Doresc un sandvi[, dac` se poate... Nu am mai mâncatde azi-diminea]`.

– Un sandvi[ cu ce?– Cu ton. Dac` a]i avea [i maionez` la tub, m-a[ declara pe

deplin satisf`cut... De altfel, nu trebuie s` v` deranja]i. Dac`vre]i s`-mi da]i conserva, \l voi prepara chiar eu.

Am scos tonul, deschiz`torul de conserve. Peter le-a luatdin mâna mea zâmbind, a deschis cutia [i [i-a \nfipt \n`untrufurculi]a, f`r` s` mai a[tepte m`car pâinea.

– P`re]i cu adev`rat \nfometat.– Chiar sunt.– De ce nu mi-a]i spus mai devreme?– Dificil s` deschizi acest subioect...Era ciudat s`-l v`d pe acest b`rbat \n buc`t`rie, \n toat`

simplitatea lui... Ceea ce era [i mai ciudat era acea stâng`ciepe care o sim]eam \n prezen]a lui. |n fond, \l iubisem peAdam [i amintirea acestei iubiri \i \nlocuise pu]in câte pu]inabsen]a. |nv`]asem s` m` mul]umesc doar cu ea.

14 PAULA HELMER

Peter Hathaway se afla la mine pentru un motiv. Unulsingur, [i atât. S`-l apere pe Cooper. Era bine s` nu pierd dinvedere acest detaliu.

Am terminat de preparat cafeaua [i m-am instalat cu ceaiul\n mân` pe un tamburet, \n fa]a lui.

– Vorbi]i-mi despre Cooper, m-a \ndemnat el.– Cu ce s` \ncep?– De cât timp v` cunoa[te]i?– De nou` ani... de când eu [i Adam ne-am mutat aici.– De ce a]i venit \n Maine?– Eu pentru a m` ocupa cu ol`ritul [i Adam pentru a

pescui.– Familia lui Adam era la fel de bogat` ca a

dumneavoastr`?– Credeam c` vre]i s` vorbim despre Cooper?– Ajung [i acolo.– Cu multe ocoli[uri.– Nu chiar, Cooper e destul de important pentru

dumneavoastr` din moment ce sunte]i dispus` s`-i pl`ti]iap`rarea. Dac` trebuie s`-l reprezint, vreau s` [tiu cu cine amde-a face [i asta include to]i oamenii din jurul lui.

Eram ne\ncrez`toare [i am \ncercat s`-i ascund acestlucru. Peter \[i termin` conserva de ton \n t`cere. V`zându-lmâncând, f`r` nici o urm` de ceremonie, \mi era greu s` credc` la masa mea se afla unul dintre cei mai renumi]i avoca]idin New York.

– Deci, Cooper era secund pe acel n`vodar. Fuseseangajat \n mod special pentru asta?

DOAR UN S~RUT 15

– Da. Adam nu avea deloc experien]` \n materie depescuit. Dar avea vasul.

– Cooper nu avea [i el vasul lui?– Nu. A lucrat \ntotdeauna pentru al]ii.– Nu are mijloacele s`-[i cumpere unul?Am reflectat o secund`.– Nici m`car nu e vorba de asta. Cooper e departe de a fi

s`rac. Cred c` asta e alegerea lui, s` tr`iasc` modest.Din nou, o t`cere lung`. M` sim]eam stingherit` [i eram

pe punctul de a m` ridica s` sp`l o farfurie, s` pun la loclaptele sau s` deschid fereastra... s` fac orice pentru a rupeacea atmosfer` ap`s`toare, când Peter [i-a reluatinterogatoriul.

– Deci, lucra pentru dumneavoastr`... Se \n]elegea binecu so]ul dumneavoastr`?

– Foarte bine. Adam ]inea mult la el. Cooper e un om carevorbe[te pu]in, dar care munce[te enorm.

– Unde se afla când Adam a murit?Poate c` eram prea susceptibil`, dar \ntrebarea lui m-a

luat prin surprindere. {i-a dat seama din privirea mea [i aridicat mâna \n semn de lini[tire.

– |mi pare r`u. Nici nu-mi trece prin gând s`-l acuz peCooper de ceva, de orice ar fi.

A dat la o parte conserva, mestecând \ndelung o bucat` depâine.

– Cooper era pe vapor \n ziua \n care Adam a murit?– Da. Era nebun de durere. Nu ar fi putut s` fac` nimic

pentru a \mpiedica accidentul, [i totu[i \[i repro[a \ntr-una

16 PAULA HELMER

acest lucru. Erau foarte apropia]i... Cooper e un om care nuse exteriorizeaz` prea mult. A[ putea spune c` e chiartaciturn... dar \l iubea pe Adam ca pe un frate.

– {i \n ce rela]ii era cu dumneavoastr`?I-am \nfruntat privirea f`r` s` clipesc, \ncercând s` g`sesc

cuvintele care ar fi putut s` exprime mai bine nou` ani derespect [i de afec]iune reciproce.

– Fraterne.– S-au modificat de atunci?– Nu. Eu [i Cooper nu suntem aman]i, dac` asta dori]i s`

[ti]i.– De ce nu?Am ridicat din umeri.– Pur [i simplu...Peter a dat din cap \n mod evident nesatisf`cut de

r`spunsul meu.– Dup` fotografia pe care am v`zut-o mai devreme,

Cooper e un b`rbat foarte ar`tos. S-a c`s`torit, poate?– Nu.– E homosexual?– Nu!– Atunci, de ce? insist` el.– Pentru c` prietenia noastr` ne ajunge, b`nuiesc.– E greu de crezut. Mai ales \ntr-un loc romantic ca

acesta... Dac` a[ fi fost \n locul lui Cooper, mi-a[ fi \ncercatnegre[it [ansa cu dumneavoastr`.

Mi-am ascuns tulburarea \n spatele unei enerv`ri binejustificate.

DOAR UN S~RUT 17

– Nu v`d care e leg`tura cu motivul pentru care v-amchemat aici!

– |ncerc doar s`-mi dau seama ce v` apropie de el.– V-am mai spus: prietenia. Nimic altceva.– Sunte]i sigur`?– Absolut.M` prive[te \n t`cere, ag`]ându-[i privirea de a mea,

explorându-mi sufletul, strecurându-se \n profunzimileintimit`]ii mele. Mi-era team`... Niciodat` pân` atunci nu maifusesem victima unei asemenea inchizi]ii. Ochii lui limpezi,de neprivit, ardeau ecranul cu care \mi protejaminterioritatea mea secret`.

M-am ridicat, m-am dus la chiuvet` [i mi-am calmattremurul mâinilor sub apa rece de la robinet. Când m-am\ntors, Peter era \n fa]a ferestrei. Oare Cooper se afla pedrum? Promisese s` treac` pe la mine, dar nu [tiam exact pela ce or`.

– Unde locuie[te? m-a \ntrebat Peter.– |n sat. La cinci minute cu ma[ina, cincisprezece pe jos.– St` singur?– Nu. Cu Benjie.– Mai are pe altcineva \n afar` de fratele lui?– Acum, nu. Cooper a tr`it aici dintotdeauna. Tat`l lui a

murit când avea [apte sau opt ani. Avea o sor`, dar ea a plecatcând mama lui s-a rec`s`torit. Benjie e de fapt fratele luivitreg; e fiul mamei lui [i a celui de-al doilea so].

– Unde sunt ei acum?– Cine? Mama [i fratele lui vitreg? Au murit.

18 PAULA HELMER

– Amândoi?– Da. |ntr-o noapte, a izbucnit un incendiu. N-au mai avut

timp s` ias`.– Când s-a \ntâmplat asta?– Cam cu un an \nainte ca eu [i Adam s` ne instal`m aici.– Cooper unde se afla când casa a luat foc?Am strâns cu putere buretele pe care \l aveam \n mân` [i

mi-am ridicat ochii spre el.– Cooper era pe mare, la dou` zile distan]` de acest loc.

Nu, v` asigur c` nu a avut nimic de-a face cu incendiul.Arthur s-a descurcat foarte bine [i singur.

– Arthur?– Tat`l vitreg al lui Cooper. Un alcoolic f`r` sc`pare. De

fiecare dat` când bea, adic` aproape \n fiecare zi, \[i loveaso]ia. Acea sear` nu a f`cut excep]ie. Dup` spusele mediculuilegist, când focul a izbucnit, Mary Jean era \n stare deincon[tien]`.

– Datorit` gazului?– Nu. Arthur a adormit cu ]igara aprins`.– {i Benjie?– Cooper \l trimisese la un prieten, Slav` Domnului. |n

general, f`cea astfel \ncât s` nu-l lase singur cu tat`l luipentru c` acesta nu ezita s` se ia de el, cum se lua [i de mamalui. Era normal, Benjie era prea mic pentru a se ap`ra.

Peter s-a enervat.– {i Cooper accepta toate astea f`r` s` intervin`?Remarca lui m-a f`cut s` ripostez imediat.

DOAR UN S~RUT 19

– {i ce vroia]i s` fac`? Se certa \n mod regulat cu mama luipentru a \ncerca s-o conving` s` depun` plângere \mpotrivalui Arthur, dar ea refuza de fiecare dat`. La fel cum refuzas`-l p`r`seasc`. {i atunci?... Nu putea s-o oblige, nu-i a[a?

Aproape c` am smuls cârligul prosopului când am vrut s`m` [terg pe mâini.

– Cooper n-a avut o via]` u[oar`. Eu una, admir sincert`ria lui de caracter. Mul]i al]ii \n locul lui ar fi putut s` cad`\n delincven]`...

– Hmm... |mi \nchipui c` dup` moartea so]uluidumneavoastr`, el a fost cel care a preluat echipajul?

– Da. Dar a fost nevoie de trei ani pentru a-l convinge s`ia vasul pe numele lui.

– Ciudat, nu?– Nu [i când \l cuno[ti pe Cooper. Nu am mai \ntâlnit

pân` acum o persoan` mai credincioas` ca el. Nu vedea niciun inconvenient \n faptul c` lucreaz` pentru mine. S` v` maifac o cafea?

– V` rog...Am umplut mazagranul, apoi am aruncat conserva de ton

la co[ul de gunoi.– Cooper nu a fost niciodat` interesat de bani. {i \n afar`

de una sau dou` amenzi pentru exces de vitez`, nu a fostniciodat` certat cu legea. Povestea asta, cu bijuteriile furate,e pur` abera]ie, \n ceea ce-l prive[te.

– {i totu[i, au fost g`site pe vasul lui. Mai mult decât atât,\n cabina lui. {i \ntr-un co[ cu rufe care \i apar]inea.

20 PAULA HELMER

– Observ c` sunte]i bine informat!– Am discutat cu avocatul Hummel [i l-am anun]at c` am

fost ales s` asigur ap`rarea. El m-a pus la curent cu faptele.– Cum se prezint` cazul?Peter lu` o expresie posomorât`.– Acuza]iile \mpotriva lui sunt foarte serioase... Dar dac`

nu vor fi siguri de nimic, ar putea fi achitat din lips` de probe.– Crede]i c` e posibil?– Nu pot \nc` s` m` pronun] pân` nu vorbesc cu Cooper.– Dar accepta]i s`-l ap`ra]i?– De asemenea, trebuie s`-l v`d \nainte de toate.Toate drumurile duceau la Cooper. |ncepeam s` regret c`

ac]ionasem sub primul impuls. Poate c` ar fi trebuit s` amacordul lui definitiv [i abia apoi s` m` adresez lui Peter.

– {i totu[i, [ti]i probabil...– Nu. Nu pot s` iau nici o hot`râre pân` nu m` \ntâlnesc

cu el. Nu-l voi ap`ra decât dac` voi avea \ncredere \n el.Trebuie ca \ntre noi s` existe un respect [i o \n]elegerereciproce. |n caz contrar...

F`cu un gest vag cu mâna, care \mi d`du fiori pe [iraspin`rii. Dac` aceast` tentativ` ar e[ua, Cooper se va aflasingur la bara tribunalului. Cu acuza]iile care i se aduceau,nu-l a[tepta decât condamnarea.

– Jill.Am ridicat brusc capul.– Da?– S` apela]i la mine... a fost ideea dumneavoastr`, nu-i

a[a? Din p`cate [tiam foarte bine unde vroia s` ajung`.

DOAR UN S~RUT 21

– Da.– {i Cooper nu a fost de acord cu dumneavoastr`, nu?Am ridicat din umeri, oftând.– Nu. El... nu vroia nici m`car s` aib` un avocat.– {tie c` m` aflu aici?– Bine\n]eles. Totu[i... nu v-a[ fi f`cut s` parcurge]i

drumul de la New York f`r` ca m`car s`-l fi prevenit.– Trebuie s` vin`?– Da, bine\n]eles. Mi-a promis, mai mult sau mai pu]in, s`

treac` pe aici; dar nu [tiu exact la ce or`, domnule Hathaway,eu...

Dar m-am oprit subit. Din nou privirea aceea...P`trunz`toare [i hipnotic`. |n mod prostesc, m-am \nro[it [iam sim]it cum o c`ldur` nea[teptat` \ncepea s` urce dinsprepântesc [i apoi s` se r`spândeasc` \n tot corpul. Eram doar lacâ]iva centimetri unul de altul... Mi-am coborât privirea, darea s-a oprit asupra buzelor lui... Tâmplele \mi zvâcneau. Atrebuit s` fac un efort pentru a m` smulge acelei for]e carem` \mpingea spre el. M-am ag`]at de sp`tarul scaunului;m-am a[ezat [i mi-am ascuns mâinile tremurânde \nbuzunarele salopetei.

Sunt sigur` c` \[i d`duse seama de tulburarea mea. Numaiun orb nu ar fi observat-o. Probabil pentru a m` menaja, al`sat câteva clipe s` treac` [i de-abia apoi m-a \ntrebat:

– Da, Jill.– Sunt câteva lucruri pe care a[ vrea s` vi le spun \nainte

s` vin` Cooper.

22 PAULA HELMER

De[i vocii mele \i lipsea convingerea, am reu[it, dinfericire, \ncetul cu \ncetul, s`-mi reg`sesc \ncrederea \n mine.Când am ridicat privirile, am v`zut c` se servea cu un paharcu lapte. P`rea foarte calm, de[i ceafa [i umerii \i erau pu]in\ncorda]i... Din instinct, am [tiut c` [i el fusese sensibil laacea emo]ie neobi[nuit`. Nu [tiam cât de sensibil, dar m`consolam cu gândul c` cel pu]in nu fusesem singura care o\ncercase.

– Ce lucruri? m-a \ntrebat el \ntorcându-se spre mine.– |n primul rând, cum v-am mai spus, iau asupra mea

toate cheltuielile. Nu voi mai deschide acest subiect de fa]`cu Cooper. |n al doilea rând, vreau s`-i asigura]i cea mai bun`ap`rare posibil`. Dac` afacerea se poate aranja \nainte de aap`rea la tribunal, cu atât mai bine [i \n ultimul rând... de[iCooper nu va fi prea entuziasmat, vreau cu orice pre] cadumneavoastr` s` v` ocupa]i de cazul lui.

– Sunte]i sigur`?Sprijinit de tejghea, m` privea pe deasupra paharului. Am

\n]eles c` se gândea la ceea ce tocmai se \ntâmplase \ntre noi.{i eu la fel. Nu puteam s` neg atrac]ia pe care o sim]eampentru el, dar m` consideram suficient de puternic` pentru ao controla. Dragostea pentru Adam avea s` m` ajute.

– Da.– De ce?– Pentru c` [tiu de la mama mea c` sunte]i cel mai bun.

Am \ncredere \n judecata ei. Dup` un lung moment det`cere, a ridicat pu]in paharul \n semn de consim]`mânt.

DOAR UN S~RUT 23

– De acord.– Deci... accepta]i?– Da.Aceast` victorie prea u[oar` m` deruta.– Chiar f`r` s`-l cunoa[te]i pe Cooper? Totu[i, mai

devreme mi-a]i spus...– {tiu, dar mi-am schimbat p`rerea.– De ce?– Pentru c` m` intriga]i.– Eu? Dar e un motiv absurd!– Nu chiar. Am aflat suficient de la dumneavoastr`, de la

Hummel [i de la mama dumneavoastr` pentru a \n]elege c`propunerea dumneavoastr` va fi o adev`rat` provocare.Cooper v` e prieten – deja o bil` alb` pentru el. {i \n plus,câteva zile la ]ar` \mi vor prinde bine. Dumneavoastr` sunte]iospitalier`; totul e perfect. Nu puteam s`-mi doresc mai mult.

|n acel moment, sosi [i Cooper. Dup` obiceiul s`u, b`tu odat` [i apoi intr`. Era \ncruntat, arunc` priviri b`nuitoare. |[ipuse mâna pe um`rul meu [i se uit` la Peter.

|n scurtul moment de t`cere care urm`, am avut senza]ia,dezagreabil` c` nu viitorul lui Cooper se hot`ra, ci al meu.

Peter a \naintat [i i-a \ntins mâna. Mi-am ]inut r`suflarea...Peter Hathaway era poate cel mai bun avocat de care aveanevoie Cooper, dar era cu siguran]` [i ceea ce mi se putea\ntâmpla mai r`u. Atunci, Cooper a \ntins [i el mâna, \ncet, [iam [tiut c` eram prins` \n capcan`.

24 PAULA HELMER

Capitolul 2

M-am instalat pe taburet, l`sându-l pe Cooper s` se a[ezela mas`, \n fa]a lui Peter. M-au invitat s` stau lâng` ei, dar amrefuzat. Era important ca o rela]ie s` se stabileasc` \ntre ei,dar f`r` ca prezen]a mea s` intervin`. Ideal ar fi fost s`-i lassinguri, dar nu puteam s` fac asta din dou` motive: unul –vroiam s` m` asigur c` Cooper va coopera: iar cel`lalt – eramcurioas` cum era Peter \n plin` activitate.

Am r`mas a[adar, la distan]` de ei, ca spectatoare, lucrucare mi-a permis s` m` destind. M` sustr`geam pentrumoment influen]ei lui Peter. {i apoi, Cooper se afla acolopentru a-mi servi drept scut. Era prietenul meu, aliatul meucredincios, sigur, pe care [tiam c` m` puteam baza. Chiardac` \n acel moment era \ntr-o dispozi]ie \ndoielnic`. F`cuseefortul s` vin`, dar era obosit [i extrem de \ncordat. La\ntreb`rile lui Peter d`dea r`spunsuri laconice, seci,rezumându-se la strictul necesar.

Peter nu se l`sa intimidat de reaua lui voin]`. |ntreb`rilese \nl`n]uiau una dup` alta, clar [i concise. Din când \n când\[i nota câte ceva \ntr-un carnet. V`zându-l, mi-au trecut prinminte cuvintele pe care le folosise fratele meu, Jan, pentrua-l descrie... Eficace, serios, profesionist... |mi oferea odemonstra]ie str`lucit`. Nici un zâmbet, nici un comentariu,nici o aluzie la ceea ce avea leg`tur` cu cazul. I se adresa luiCooper f`r` ocoli[uri, mergând direct la ]int`. Poate de-alungul carierei lui mai avusese de-a face cu oameni precumCooper. Tot ce [tiu e c` o luase pe drumul cel bun pentru aajunge pân` la el.

Cuno[team pe de rost \mprejur`rile \n care se petrecusearestarea. De aceea, nu am ascultat discu]ia cu prea mult`aten]ie. {tiam c` Reijon“ era pe mare de dou` s`pt`mâni,de-a lungul coastelor New-Foundland [i c` s-a oprit \n portulGrand Bank pentru a se aproviziona, pentru ca peste câtevazile s` se \ntoarc` \n Maine. Drumul \i era cunoscut luiCooper de câ]iva ani buni. De aceast` dat` \ns`, la \ntoarcere\l a[tepta poli]ia vamal`.

– Acele bijuterii v` erau familiare? a \ntrebat Peter.– Nu.– {tia]i c` se aflau pe vas?– Nu.– Au fost g`site \n cabina dumneavoastr`. Dac`

dumneavoastr` nu [ti]i cum au ajuns acolo, poate c` nu ecazul [i pentru echipajul dumneavoastr`. Ave]i vreob`nuial`?

26 PAULA HELMER

– Nu. Oamenii mei sunt cinsti]i [i muncitori.– Poate c` vreunul dintre ei are probleme financiare.– To]i au. Altfel, nici unul nu ar fi ales meseria aceasta. E

un lucru care se face cu mult efort.– Atunci... exist` vreunul care s` aib` o situa]ie

financiar`... s` zicem casatrofal`?– To]i o au. |n permanen]`.U[orul cinism din vocea lui Cooper m` enerva. {tia de

fapt foarte bine unde vroia s` ajung` avocatul... Am admiratcalmul lui Peter care pentru a treia oar` reformula \ntrebarea,f`r` s` tr`deze cel mai mic semn de ner`bdare.

– Vreunul dintre oamenii dumneavoastr` a trecut cumva\n ultima vreme printr-o criz` financiar` excep]ional`?

– Nu, din câte [tiu eu.– A]i fi la curent dac` acest lucru s-ar \ntâmpla?– Cu siguran]`.Peter a notat ceva \n carnet.Avusesem dreptate. Peter [i Cooper formau o echip`. Erau

amândoi puternici, voluntari [i nici unul nu [tia ce ecompromisul. Se armonizau chiar fizic. Amândoi \nal]i,amândoi frumo[i. Farmecul lui Cooper era totu[i mais`lbatic: fa]a ridat` de vântul de pe mare, tr`s`turile cioplite.Obrajii sup]i \i scoteau \n eviden]` maxilarele, pome]ii. P`rulera mereu \ncurcat, ca [i când renun]ase o dat` pentrutotdeauna s` se pieptene.

Cu toate acestea, chiar [i dup` nou` ani de prietenie, oparte din el nu mai r`mânea necunoscut`. Acum renun]asems` mai \ncerc s` deschid acea u[` pe care o ]inea mereu

DOAR UN S~RUT 27

\nchis` [i care ascundea acel loc misterios. Dar, \n definitiv,[i eu, ca [i restul lumii de altfel, m` refugiam \n gândirea measecret`. Cu timpul, \nv`]asem amândoi s` ne respect`m acelelimite pe care ni le impusesem \n mod tacit, iar prietenianoastr` devenise [i mai strâns` decât la \nceput.

Dar dac` m` puteam teme de ranchiuna [i de mândria luiCooper, sentimente atât de obi[nuite lui, sentimentele luiPeter \mi sc`pau. Ceea ce nu era deloc surprinz`tor, dinmoment ce \l cuno[team de doar o or`...

O, reu[eam bine\n]eles s` ghicesc anumite lucruri... F`r`s` risc s` m` \ndep`rtez prea mult de realitate, puteam s`afirm c` m` pl`cea. |l „intrigam“, dup` propriile lui cuvinte.Un frumos eufenism pentru a spune c` nu i-ar fi displ`cut s`m` culc cu el. Una printre multe altele...?

Dar ce [tiam eu despre asta, de fapt? Ceea ce spuneauHelaine [i Samantha era subiect de bârf`, ca de obicei. Decând trebuia s` cred ceea ce nu erau decât ni[te zvonuri?Poate c` Peter Hathaway era un adept convins almonogamiei. Sau poate, un v`duv neconsolat. Sau un iubitr`nit. Sau un misogin \nveterat.

– Hutter Jones n-ar fi f`cut niciodat` a[a ceva! Cooperridicase brusc tonul. Am redevenit atent` la ceea ce vorbeau.

– E adev`rat, e nou-venit \n echip`, dar unul dintre ceimai deschi[i.

– Uneori, tocmai ace[tia sunt cei care ne dezam`gesc celmai mult.

– Nu [i Hutter. Garantez pentru el.M-am ridicat \n t`cere de pe scaun [i am luat cafetiera. Am

scos o cea[c` [i i-am umplut-o lui Cooper. A ridicat ochii spre

28 PAULA HELMER

mine mirat, ca [i când uitase cu totul de prezen]a mea. Apoiprivirea s-a \mblânzit \n felul acela de-abia perceptibil, pecare \l cuno[team atât de bine.

Dup` ce i-am umplut [i lui Peter mazagramul, \ntreb`rileau continuat s` curg`. Peter p`rea hot`rât s` \nfrâng`rezisten]a lui Cooper.

– Dac` nici dumneavoastr`, nici unul din membriiechipajului dumneavoastr` nu sunte]i responsabili dedispari]ia acelor bijuterii, cum au ajuns pe vasuldumneavoastr`?

– Habar n-am.– Trebuie totu[i s` ave]i o b`nuial`.– |mi \nchipui c` au fost puse acolo când ne aflam \n port

la Grand Bank.– De c`tre cine?– Dac` a[ fi [tiut, nu a[ fi fost aici \n acest moment.– Dar unde a]i fi fost?– Pe mare.|n]elegând c` nu va spune mai mult, i-am explicat lui Peter:– Poli]ia a interzis deplasarea vasului [i echipajul a r`mas

f`r` activitate.Peter a dat \ncet din cap [i apoi s-a \ntors din nou spre

Cooper.– De ce crede]i c` au ales tocmai Free Reign-ul?– Nu [tiu. Poate pentru c` programul nostru e

\ntotdeauna respectat. Plec`m la timp, acost`m la timp... {idatorit` integrit`]ii echipajului. Nu am avut niciodat` de-aface cu poli]ia.

DOAR UN S~RUT 29

– Niciodat`, pân` acum.Cooper nu a r`spuns nimic. R`m`sesem \n picioare, \n

spatele lui, de aceea nu puteam s`-i v`d chipul. Totu[i, mi-lputeam \nchipui. O masc` de granit... |i sim]eam mânia.Sim]eam c` \n fiecare moment putea s` explodeze. Eraultimul lucru pe care mi-l doream. Am considerat c` sosisemomentul s` intervin.

– Cooper e nevinovat. De nou` ani de când \l cunosc, nua f`cut niciodat` nimic reprobabil. |[i ]ine cu scrupulozitatecarnetul de bord la zi; toat` lumea \l respect`. Nu are nimicde-a face cu toat` povestea asta, nici el [i nici echipajul lui. Aufost folosi]i, asta-i tot. R`mâne de v`zut cine a putut face a[aceva.

– {i cum am putea s`-i descoperim pe ace[ti oameni,dup` p`rerea dumneavoastr`?

– Asta vroiam s` v` \ntreb [i eu!A b`ut o gur` de cafea [i s-a \ndreptat \n scaun.– Dat fiind c` poli]ia nu e deloc dispus` s` redeschid`

acest caz, va trebui s` ne descurc`m singuri, f`r` ea. Amputea s` angaj`m un detectiv, dar nu e indicat.

– Banii nu sunt o...– Nu, m-a \ntrerupt Cooper. F`r` detectivi.Mi-am a[ezat u[or mâna pe um`rul lui.– Ne vom gândi la asta. Dar pân` atunci, ce putem face?– S` vorbim. {i mai ales s`-i facem pe oameni s`

vorbeasc`. Pe to]i cei care au, mai mult sau mai pu]in,leg`tur` cu Cooper sau cu vasul. A[ vrea s`-i cunosc pemembrii echipajului.

30 PAULA HELMER

Fa]a lui Cooper s-a \n`sprit [i eu m-am aplecat spre el.– Cooper, trebuie... chiar dac` va fi doar pentru a avea

martori ai bunei tale credin]e.Cooper mi-a r`spuns printr-o mi[care a capului.– Nu vroiam s` ajung pân` aici.– Ce alt` cale mai avem?– McHenry.– McHenry! Nu e la \n`l]ime, Cooper, [i tu [tii foarte bine.

S` nu mai vorbim despre asta acum... Lui McHenry i-a trebuitde dou` ori mai mult timp decât necesar pentru a-]i ob]inelibertatea provizorie. Da, va fi discret. Nu se va pune nici o\ntrebare. Dar te vei alege cu o condamnare grea. Asta vrei?S` fii \nchis?

Cooper s-a foit nervos pe scaun. A ridicat mâna pentru am` calma, dar odat` ce \ncepusem, nu m` mai putea opri.

– Cooper, n-ai lucrat atât de mult \n ultimii câ]iva anipentru a te reg`si \n spatele gratiilor. Cu atât mai mult,pentru o fapt` pe care nu ai comis-o. {i Benjie? Cu Benjie cese va \ntâmpla dac` va r`mâne f`r` tine? {i eu?

Telefonul a sunat. Nu am r`spuns.– Achitare din lips` de probe – la asta trebuie s` ajungem.

{i Peter va reu[i cu siguran]`. Nu va fi u[or, dar am \ncredere\n el. Dar pentru asta, va trebui s` cooper`m. To]i. E vorba devia]a ta, Cooper!

– Cât despre via]a mea...Telefonul se oprise pentru un moment, dar apoi \ncepu

din nou, cu mai mult` \nver[unare.

DOAR UN S~RUT 31

– A, nu, Cooper! Via]a merit` \ntotdeauna s` fie tr`it`.Chiar tu mi-ai spus asta, când Adam a murit... |]i mai aduciaminte? Când nu-mi p`sa ce se va \ntâmpla cu mine. Atunci,nu ai dreptul s` spui asta!

Atinsesem un punct sensibil. Sim]eam asta, o citeam \nprivirile lui.

– Peter [tie ce face. Trebuie s -̀i d`m o mân ̀de ajutor, Cooper.Din nou telefonul... Exasperat`, am traversat camera

pentru a r`spunde.– Alo!– Jill?– Ah, Samantha, tu e[ti...– E acolo?– Cine?– Peter Hathaway, cine altcineva?M-am uitat jenat` spre masa la care erau a[eza]i.– Da. Ce mai face David?Mi-a ignorat \ntrebarea [i a revenit cu \nver[unare la

motivul pentru care m` sunase.– Arat` la fel de bine ca \n fotografii? Nu l-am \ntâlnit

niciodat`, dar...– Samantha, n-ai putea s` m` suni mai târziu?– De ce? A,... e lâng` tine, nu? Din câte am \n]eles de la

mama, r`mâne acolo \n weekend? Ai o [ans` nemaipomenit`.Sper c` nu-l vei l`sa s`-]i scape.

Niciodat` nu m` \ncântaser` sfaturile surorii mele, maimari cu [apte ani decât mine. De data aceasta nu f`ceaexcep]ie.

32 PAULA HELMER

– Nu [tiu despre ce vorbe[ti, Samantha.– Haide, Jill! Nu crezi c` a venit timpul s` renun]i la via]a

aceea monahal`, pe care ]i-o impui? Au trecut [ase ani de lamoartea lui Adam...

Cooper [i Peter \[i reluaser` discu]ia, vorbind mai \ncet.Eram ner`bd`toare s` \nchei acea convorbire care m`\mpiedica s` particip la discu]ia lor.

– Samantha, nu vreau s` vorbesc despre asta.– Ca de obicei... {i totu[i, ar fi timpul s` \ntâlne[ti pe

altcineva. Acum sau niciodat`. Familia noastr` are nevoie deun sânge nou. {i Hathaway are toate calit`]ile. E inteligent,seduc`tor, bogat....

– Pentru numele lui Dumnezeu, Samantha! Te la[i dinnou prad` fanteziilor. Unul dintre prietenii mei are nevoie deun avocat. Acesta e singurul motiv pentru care PeterHathaway se afl` acum aici. Singurul!

– P`cat. Dac` eram \n locul t`u...– Ei bine, ce? Dac` erai \n locul meu ]i-ai fi petrecut week-

endul cu el \ntr-un pat? Ascult`-m`, poate c` asta e pentrutine defini]ia fericirii depline – e dreptul t`u [i nu te critic,dar nu \ncerca s` mi-o spui [i mie.

– Jill, sincer. Vei mai face mult timp de acum \ncolo pemartira?

Jignit`, am sim]it nevoia s`-i r`spund cu aceea[i moned`.– {i ce crezi? Crezi c` pentru a cunoa[te b`rba]i sexy,

trebuie s` vin neap`rat la New York? Am ce-mi trebuie pe aici,te asigur. Sexapilul lor nu e cu nimic mai prejos decât al celorde la ora[. {i nu am nevoie de lec]ii pentru a \nv`]a cum s`-iseduc. Nici m`car de la tine, care e[ti o specialist`!

DOAR UN S~RUT 33

– O,o! Chiar eram gata s`-]i propun ajutorul meu. Dar separe c` po]i se te descurci [i f`r` mine. |n cazul `sta, s` ai unweekend pl`cut, Jill!

Am r`mas câteva secunde cu receptorul \n mân`, \naintede a \nchide. Eu [i Samantha nu reu[isem niciodat` s` ne\n]elegem. Era vina amândurora. Dar uneori \mi p`rea r`udin cauza asta.

Singur la mas`, Peter \[i bea lini[tit cafeaua.– Cooper a plecat?– Da.Probabil c` p`ream nelini[tit`, c`ci a ad`ugat imediat:– Nu v` face]i griji. Ne revedem mâine dup`-amiaz`.De când r`m`sese Peter singur? Ar fi putut f`r` \ndoial` s`

trag` cu urechea, s` aud` discu]ia mea cu Samantha. Ceea cenu-mi pl`cea. |n mod evident, Peter nu a f`cut nici o aluzie,l`sându-m` s` m` chinui cu incertitudinea. A[a c` am hot`râts` nu m` mai gândesc la asta.

– Deci? Ce p`rere ave]i despre Cooper?Nu mi-a r`spuns imediat, de parc` [i-ar fi c`utat cuvintele.– Nu e prea... flexibil.– V-am prevenit. Dar crede]i totu[i c`-i pute]i asigura

ap`rarea?Dup` un timp, a spus:– Da. Dar nu va fi u[or. Nu are \ncredere \n mine.– E normal. |nc` nu v` cunoa[te. Dar a \n]eles c` sunte]i

singura lui speran]`.– De ce e a[a de reticent la ideea c` vreau s` vorbesc cu

oamenii din sat?

34 PAULA HELMER

– Pentru c` e foarte... secretos [i foarte mândru. Nusuport` gândul c` lumea vorbe[te despre el \n absen]a lui.Nu voi arunca prima cu piatra. E foarte nepl`cut!

– {ti]i asta din proprie experien]`?– Da... Dup` accident, timp de câteva luni, nu am

putut s` cobor \n sat f`r` s` m` gândesc c` cineva m`urm`rea din spatele perdelelor... Nu cu r`utate,bine\n]eles. Dar le sim]eam mila [i asta m` deranja. Nuaveam nevoie de p`rerea lor de r`u. {i nici Cooper nu areacum nevoie.

– Nu asta caut s` ob]in, ci informa]ii. Oamenii \mi voraduce, poate, câteva sugestii utile.

– Nu conta]i pe asta. Sunte]i un str`in, \n acest loc. Nu vorfi prea deschi[i.

– Dar ve]i fi dumneavoastr` cu mine.– O! Vre]i s` v` \nso]esc?– Hmm... Ve]i fi cartea mea de vizit`.Nu m` gândisem pân` atunci s` joc rolul de asistent`.– Nu [tiu dac` va fi posibil... |mi f`cusem planuri pentru

weekend. {i...– Cu un b`rbat irezistibil?Bun. Deci nu auzise ce-i spusesem Samanthei, era clar. Nu

m-am uitat la el, dar sim]eam sarcasmul din privirile lui.– Trebuie s` lucrez. Am o expozi]ie peste o lun` [i mi-au

mai r`mas de f`cut câteva piese.– Unde va fi expozi]ia?– La New York.– Ia te uit`... V` ve]i p`r`si deci casa?

DOAR UN S~RUT 35

– |nc` nu e sigur. Dac` se va putea, voi r`mâne aici. Moni– persoana care-mi organizeaz` expozi]iile – prefer` s` fiuprezent`, dar ultima dat` am lipsit [i vânz`rile au fost la felde bune.

– Dar gre[i]i... |ntâlnim foarte des persoane sexy la acestgen de reuniuni.

O insinuare, fie. Dou`, era deja prea mult.– V`d c` a]i ascultat discu]ia pe care am avut-o cu sora

mea.– „Ascultat“, nu. Auzit. {i sunt de acord cu

dumneavoastr`. B`rba]ii de la ]ar` nu sunt cu nimic maiprejos decât cei de la ora[. Doar dac` nu consider`m c`virilitatea se m`soar` prin luxul ma[inii sau prin costum...S`rmanii! Nu au nici un moment de lini[te.

– De ce nu au? Dumneavoastr` nu v` num`ra]i printre ei?– Nu. Eu nu am nevoie de a[a ceva.{i eu nu aveam nevoie de o schi]`. Aluzia lui era limpede

ca apa. {i \nso]it` de o privire direct` care m` tortura. M-amgr`bit s` iau mazagramul [i s`-l pun \n chiuvet`. |l cl`team decinci minute când l-am sim]it pe Peter \n spatele meu.

– E curat...Am continuat s`-mi fac de lucru. Era stupid din partea

mea, dar nu g`seam nimic mai bun de f`cut pentru a m`elibera de privirea lui intimidant`.

– Cooper mi-a spus c` sora dumneavoastr` nu ar fisunat, dac` nu ar fi vrut s` v` vorbeasc` despre mine... Eadev`rat?

36 PAULA HELMER

– Da.– Ce are \mpotriva mea?– Nimic. Dimpotriv`.– O cunosc?– Dac` a]i cunoa[te-o, nu m-a]i mai \ntreba. Samantha e

foarte frumoas`. Ca [i cumnata mea, de altfel, care la rândulei v` consider` un b`rbat irezistibil. |n limbajul lor, asta\nseamn` c` sunte]i bogat [i ar`tos. Dar, lini[ti]i-v`, limbajullor nu este al meu. Altfel, de mult mi-a[ fi \ncercat farmecelepentru a v` seduce.

– Nu m-ai silit, m-a[ fi plâns.M-am \ntors brusc spre el, hot`rât` s` joc pe cartea

sincerit`]ii.– Samantha m-a sf`tuit s` m` arunc \n bra]ele

dumneavoastr`. Dup` p`rerea ei, a[ face o mare gre[eal`,dac` nu a[ profita de ocazie. Cu pu]in noroc, a[ putea chiars` v` prind \n mrejele mele pân` la sfâr[itul weekendului.

Peter nu a schi]at nici un gest.– Sora dumneavoastr` e bârfitoare?– Mai r`u. O femeie-vampir, \nsetat` de bani. Singurul

lucru la care aspir` e portofelul dumneavoastr`. M` \ntrebcine e mai periculoas`... ea sau sau Helaine?

– Helaine?– Cumnata mea. Ea \n schimb v` vâneaz` farmecul.De aceast` dat`, Peter fluier` admirativ.– Se pare c` femeile Madigan nu sunt indiferente. Cel

pu]in, [tiu ce vor.

DOAR UN S~RUT 37

– {i ce nu vor. C`ci, \n ce m` prive[te, nu m`intereseaz` nici banii dumneavoastr`, nici restul. Tot cea[tept e s`-l scoate]i pe Cooper din acest impas. Crede]i c`ve]i reu[i?

– Dac` nu a[ fi crezut, nu m-a[ fi aflat aici.– Perfect. Asta e tot ce v` cer. Sper c` m-a]i \n]eles!– Cu totul.Mi-ar fi pl`cut \ns` s` fiu convins`. Oricum, pentru

moment nu aveam de ales.S-a \ndep`rtat de mine, ca pentru a-mi demonstra bunele

sale inten]ii. Dar ne\ncrederea mea [chiop`ta. Era mai bine s`nu ispitesc diavolul. R`mas` singur` cu Peter, nu [tiampentru cât timp \mi voi putea controla acea sl`biciune.

Timpul trecea. Din moment ce trebuia s` merg cu el \nsat, de ce s` nu plec`m chiar atunci?...

38 PAULA HELMER

Capitolul 3

Swansy locuia la cap`tul str`zii principale, \ntr-o cas` mic`de lemn, care sem`na cu o caban`. De fiecare dat` cândsim]eam nevoia s` m` dest`inui cuiva, era persoana spre carem` \ndreptam. Zâmbetul, vocea, sfaturile ei \mi fuseser`\ntotdeauna pre]ioase. Vor fi din nou binevenite [i de aceast`dat`.

Pe drum, i-am explicat lui Peter ale cui erau siluetele carese ascundeau \n spatele perdelelor de la ferestre, [i care neurm`reau trecând: b`c`neasa, frizerul, garagistul, care st`tea\n pragul por]ii [i vorbea cu po[ta[ul... Zvonurile vor \ncepes` circule \nc` din acea sear`. |mi \nchipuiam deja cepresupuneri se vor face printre obi[nui]ii de la Sam's,singurul bar din partea locului.

Am luat-o \naintea lui Peter pe aleea pietruit` [i am \mpinsu[a. |n cas` era o atmosfer` cald`, primitoare. Un miros de„grasin“ veni s` ne gâdile n`rile.

– Swansy!Mi-am aruncat vesta de lân` pe un scaun din buc`t`rie [i

am deschis cuptorul. Crusta de pe fundul t`vii era perfectaurit`. Vroiam s` m` ridic, când am sim]it un bot atingându-mimâna.

– Bun`, draga mea.Am \nchis ochii [i m-am aplecat pentru a l`sa ciob`nescul

german s` m` ling` pe obraz.– Peter, f` cuno[tin]` cu Rebecca.S-a aplecat pe vine pân` ce a ajuns la nivelul privirii

c`]elei. Avea o expresie atât de serioas`, \ncât de-abia m-amab]inut s` nu izbucnesc \n râs. M-am retras discret pentru anu le stânjeni acel tete-a-tete [i am intrat \n sufragerie.

Swansy se leg`na \ncet cu scaunul-balansoar pe care i-ld`dusem cu trei ani \n urm`, pentru aniversarea ei de [aizeci[i opt de ani. Avea picioarele sprijinite pe un sc`unel delemn. Cu \n`l]imea ei de un metru cincizeci, cu rochia de inpurpurie, cocul alb [i obrajii ro[ii, \n mod natural, sem`na cuo p`pu[` de târg, dintre acelea pe care le a[ez`m pe fotolii.

M-am apropiat de ea [i am s`rutat-o pe obraji.– A venit Bettina, nu-i a[a? De data asta, ce „gratin“ a mai

g`tit?Bettina Gregorian locuia \n cel`lalt cap`t al satului. O dat`

pe s`pt`mân` \[i abandona so]ul, cei cinci copii [i obliga]iiledomestice [i-i f`cea o vizit` lui Swansy. De fiecare dat` g`teacâte un fel de mâncare, niciodat` acela[i, dar \ntotdeaunadelicios, pe care b`trâna \l degusta timp de mai multe zile.

40 PAULA HELMER

– Cei mai mici au rujeol`, spuse ea.– Daniel [i Paul? Oh! La naiba...– De trei s`pt`mâni, zi de zi, dup` Mim [i Sally. Numai s`

nu i se \ntâmple ceva celui mic!– Voi trece mâine s-o v`d. Cu siguran]`, are nevoie de o

mân` de ajutor.– Nu ri[ti s` te molipse[ti [i tu? m-a \ntrebat ea nelini[tit`.– Cu rujeol`? Am avut-o când aveam doi ani. Am luat-o de

la Samantha. {i ea de la Jan. Buc`t`reasa s-a \mboln`vit [i ea[i cum guvernanta nu [tia s` g`teasc`, mama a trebuit s`pun` singur` mâna la treab`.

– {i tat`l t`u? St`tea cu mâinile \n sân?– Nu, deloc! A participat [i el, bine\n]eles... scriind la un

birou de plasament s` trimit` pe cineva. S`rmana fat` pe carebiroul a g`sit-o nu prea avea experien]`. A reu[it s` ard` celemai bune c`m`[i ale tatei [i s` spele un pulover de angora lama[ina de sp`lat... P`rin]ii \nc` mai vorbesc despre aceaperioad` ca despre o perioad` neagr`.

Swansy a zâmbit, amuzat`, [i apoi mi-a luat obrazul \npalma ei.

– E rece! a exclamat ea. Iarna \[i face deja apari]ia. Ai venitde pe deal?

Nu era o \ntrebare. Sim]ise \n p`rul meu mirosul de pin [ide aer de mare. Nu puteai s`-i ascunzi nimic lui Swansy...Mi-a luat mâna [i mi-a strâns-o.

– {i iat`-l [i pe domnul avocat. F`-ne cuno[tin]`.Am aruncat o privire \n spate. |ntr-adev`r, Peter intrase \n

salon. Probabil c`-i auzise pa[ii, chiar dac` eu nu sim]isemnimic.

DOAR UN S~RUT 41

F`r` s`-i dau drumul la mân`, m-am ridicat \n picioare.Peter o privea pe Swansy, dar f`r` uimire. {tia. DocilitateaRebecc`i \i spusese acest lucru sau ochii chipe[i [i opaci ai luiSwansy? Probabil c` ambele.

– Swansy, el e Peter Hathaway. Peter – Swansy Tabb.Peter a \naintat spre noi [i i-a strâns mâna.– |mi pare bine de cuno[tin]`, doamn` Tabb.– O, nu, te rog, spune-mi Swansy.Dându-mi drumul la mân`, [i-a a[ezat mâna liber` pe cea

a lui Peter [i el nu s-a opus acelui contact pe care ea \lprelungea \n mod voit. |ntotdeauna m` uimise cât de multeinforma]ii putea s` re]in` prin acele simple atingeri.

L-am privit cu aten]ie, ner`bd`toare s`-i aflu p`rerea. Darpe fa]a lui impasibil` nu se putea citi nimic. |ntr-un sfâr[it,Swansy i-a eliberat mâna [i, printr-un gest, l-a invitat s` ia locpe scaun.

– A[az`-te lâng` mine, te rog.Peter mi-a zâmbit [i apoi s-a a[ezat. Eu am r`mas de

cealalt` parte, lâng` scaunul-balansoar.– E prima c`l`torie \n Nord?– Nu. Am avut de nenum`rate ori ocazia s` merg la

Caruden... Dar n-am mai fost de mult acolo.– La Caruden... De ce acolo?Pentru a juca tenis, f`r` \ndoial`. Sau golf? Caruden era

unul dintre acele locuri foarte la mod`, foarte [ic [i foartescumpe unde marile personalit`]i ale societ`]ii veneaupentru a-[i reface s`n`tatea. Familia mea [tia foarte bine.

42 PAULA HELMER

– Pentru a lucra \n buc`t`riile unuia dintre hoteluri...Cu atât mai r`u pentru mine.– De unde e[ti? a continuat Swansy.– Din Columbus, Ohio.– E drum lung din Ohio pân`-n Maine.Apoi Swansy nu a mai \ntrebat nimic. Se leg`na \ncet cu

zâmbetul ei [trengar de Pierrot Gourmand... Nu era ca al]ii,care te presau cu \ntreb`rile. Swansy t`cea. {i t`cerea aceead`dea na[tere aproape de fiecare dat` confiden]elor. Eu\ns`mi profitasem de multe ori de ea, dar nu m` a[teptam caPeter s` se lase [i el prins. {i totu[i...

– Am fost un copil dificil... a \nceput el. Mama mea a muritcând aveam zece ani. Fratele meu mai mare plecase deja demult timp, a[a c` am r`mas singur cu tat`l meu. Era un omcumplit de sever, cu care nu se putea tr`i. Plecam de acas`imediat ce aveam ocazia... Mai ales vara, \n timpul vacan]ei.Prima oar` când s-a-ntâmplat asta aveam paisprezece ani, amf`cut autostopul pe coast` [i am ajuns din \ntâmplare laCamden. Nu au fost prea multe obstacole pentru a m`angaja... Nu dup` mult timp mi-am dat seama c` tata chiar sebucura c` nu-mi petreceam timpul acas`.

A aruncat spre mine o privire scurt`, ca pentru a g`si o\ncurajare.

– Ce meserie avea? l-am \ntrebat eu.– Era strungar \ntr-o uzin`. F`cea acela[i lucru, de

diminea]` pân` seara. Nu puteam suporta gândul c`, poate

DOAR UN S~RUT 43

\ntr-o zi, voi face [i eu la fel. Preferam \nchisoarea... Sau celpu]in asta \mi spuneam eu, pentru a justifica prostiile pe carele f`ceam.

– Ce fel de prostii?A ridicat din umeri.– O.... nimic. Copil`rii, dar care nu erau lipsite de

greutate... Furam ma[ini. |n fine, le „\mprumutam?“ O luampe autostrad`, nu conta \ncotro [i urm`ream acul contoruluiurcând... |n momentele acelea, aveam impresia ca suntdeasupra tuturor.

– A]i avut noroc c` nu a]i avut nici un accident.– Am avut unul. La dou` zile dup` ce am \mplinit

optsprezece ani. S`rb`torisem pu]in prea mult... Din fericire,de aceast` dat` conduceam vechea camionet` a tat`lui meu,astfel c` nu am avut probleme cu poli]ia. Tata m-a consideratmort, atât la propriu cât [i la figurat. Am r`mas \n com` timpde o lun`... Iar când m-am trezit, am descoperit c` nu maiaveam nici m`car un os la locul lui.

Degetele mele strângeau cu putere bra]ul scaunului luiSwansy.

– {i ce s-a \ntâmplat?– Am fost internat mai multe luni \n spital... {i asta a fost

lec]ia mea.Nu-mi venea s` cred. Nimic din mersul lui, din mi[c`rile

lui, nu p`stra nici cea mai mic` urm`. I-am spus asta.– Nu a fost mereu cazul, dar am f`cut mult sport, mi-a

r`spuns el. Ast`zi continuu s` practic, \n mod regulat, tenisul

44 PAULA HELMER

[i nata]ia. Pân`-ntr-atât \ncât uneori am impresia c` sunt\ntr-o form` mai bun` decât chiar \nainte de accident.

O \ntrebare o atr`gea pe cealalt`. Curiozitatea mea nufusese potolit`.

– Cum a]i devenit avocat?– Nu u[or.Nu m` \ndoiam. Dar vroiam s` aflu am`nuntele.

|mprumutând tactica lui Swansy, am t`cut [i l-am invitatastfel s`-[i continue confiden]ele.

{i-a \ntins \ncet picioarele [i [i-a \ncruci[at mâinile pepiept.

– Am avut timp s` reflectez... Moralul meu nu era foarteputernic. Dar apoi, pu]in câte pu]in, am \nceput s` v`d maiclar. Mi-am dat seama c` senza]iile ieftine pe care mi leofeream nu-mi vor ajunge pentru a m` sim]i \mplinit...Atunci, am reac]ionat. M-am \nscris la cursuri princoresponden]`. Am \nceput s` citesc – orice: clasici, c`r]i dedrept, ziare... Dup` un an, când am putut s` m` dau jos dinpat, m-am angajat ca func]ionar la o po[t`. Aveam un muntede facturi de pl`tit. Mi-au trebuit trei ani pentru a strângesuficien]i bani cu care s`-mi pl`tesc studiile. Când am intratla facultate aveam aproape dou`zeci [i patru de ani. Cam a[as-a \ntâmplat.

Rezumase \n atât de pu]ine cuvinte ani \ntregi de suferin]`[i de curaj \ncât mi-a trebuit aproape un minut pentru a\n]elege c` terminase.

DOAR UN S~RUT 45

– E o poveste foarte frumoas`..., am spus \ncet.– Nu am avut de ales.– Ba sigur c` da! |ntotdeauna avem de ales. A]i fi putut

foarte bine s` v` \ns`n`to[i]i, s` v` g`si]i o slujb` f`r`preten]ii [i, seara, s` v` \ntâlni]i cu prietenii la barul din col]pentru a discuta despre fotbal.

A dat din cap [i [i-a sprijinit coatele pe genunchi.– Nu... Nu a[ fi putut s` \ndur o via]` ca aceea, o via]` care

nu duce nic`ieri.– Unii nu au alte posibilit`]i.– Ba da, au. Când vrem cu adev`rat, putem \ntotdeauna

s` facem astfel \ncât s` tr`im mai bine. Nu vorbesc neap`ratde o schimbare radical`... Uneori chiar [i câteva lucrurim`runte sunt suficiente pentru a te face s` vezi via]a \n moddiferit.

– Spune]i-i asta unui individ care-[i va petrece toat` via]a\ntr-o min` pentru c` nu [tie s` citeasc`, [i care nu [tie s`citeasc` pentru c` a trebuit s`-[i ajute p`rin]ii s`-i creasc` pefra]ii lui mai mici... Am cunoscut b`ie]i \n situa]ia asta. Caretr`iesc \nc` \n casele \n care s-au n`scut... cu excep]ia faptuluic` de la an la an acestea sunt din ce \n ce mai deteriorate.

– Dar ei fac tot ce le st` \n puteri pentru a le \ntre]ine...|ntotdeauna e acela[i lucru. {i lucreaz` deoarece copiii lor s`poat` merge la [coal` [i s` urmeze studiile de care ei \n[i[i nuau putut s` beneficieze. E un progres, [ti]i, schimbarea nu sepetrece de pe o zi pe alta. E nevoie de ani, de secole. Uneorichiar de vie]i umane... Sunt de acord, unele persoane nu au

46 PAULA HELMER

posibilitatea s` se scoat` din mizeria \n care tr`iesc... Dar\ntotdeauna exist` modalitatea de a schimba ceva. Darpentru asta, trebuie s` vrei.

Eram pe punctul de a-mi ap`ra opinia, dar am sim]itmâna lui Swansy ap`sând-o pe a mea. M` ruga discret s` numai insist. Avea, f`r` \ndoial`, dreptate. Am schimbatsubiectul.

– Tat`l dumneavoastr` e \nc` \n via]`?Peter a dat din cap \n semn c` nu.– {i fratele dumneavoastr`? A]i reluat leg`tura cu el?Acela[i r`spuns. Era trist. Nu exista nici o persoan` cu care

s`-[i \mpart` reu[ita.Chiar dac`, \n definitiv, nici situa]ia mea nu era mai de

\nvidiat. Aveam o familie, asta era sigur, dar nici ea nuparticipa la succesul meu. Pentru p`rin]ii mei, pentru Jan [iSamantha, cariera mea nu era altceva decât un mijloc de aface s`-mi treac` timpul. M` distram cu lutul a[a cum al]ii \[imâzg`leau apusuri de soare... |n ciuda faimei melecrescânde, refuzau s`-mi ia arta \n serios. Nu c` asta m-ar fi\mpiedicat s` dorm nop]ile, dar câteva cuvinte de \ncurajarenu au f`cut r`u nim`nui.

Din nou, strânsoarea lui Swansy pentru a m` lini[ti. |miurm`rea pas cu pas st`rile suflete[ti, schimb`rile dedispozi]ie.

– Crezi c`-l vei putea ajuta pe Cooper? l-a \ntrebat ea.– Da, cred c` da. Voi [ti mai mult peste dou` zile, dup` ce

voi fi vorbit cu oamenii din sat.

DOAR UN S~RUT 47

– Cooper e un om... cum al]ii nu se mai g`sesc.– Mi-am dat seama.I-am surprins un zâmbet ironic [i apoi s-a aplecat spre

Rebecca [i a mângâiat-o.– Ai putea s-o plimbi pu]in pe afar`? a sugerat Swansy. |i

place. A avut \ntotdeauna o sl`biciune pentru b`rba]iibrune]i [i seduc`tori.

Cum putea ghici lucrurile alea? Sensibilitatea lui Swansynu va \nceta niciodat` s` m` uimeasc`. Ajutându-se de simplemirosuri, de voci, de vibra]ii ale vocii, schi]a portretul uneipersoane cu mult mai bine decât reu[eam eu s` o fac privinddrept \n fa]` persoana respectiv`.

Rebecca nu avusese niciodat` nevoie de companie pentrua ie[i. Swansy [tia asta, [i eu o [tiam, [i Peter la fel... Zâmbetullui st`tea drept m`rturie. Cu toate acestea, s-a ridicat [i s-a\ndreptat spre u[`..

– Are vreun loc preferat?– Las-o s` te conduc`.Imediat ce au plecat, m-am a[ezat pe marginea scaunului

pe care st`tuse Peter [i m-am apropiat de Swansy.– Deci, ce p`rere ai despre el?A r`spuns cu vocea ei blând`. Nu o auzisem niciodat`

ridicând tonul.– Ai f`cut o alegere bun`. Dac` cineva \l poate salva pe

Cooper, atunci el este acela.– Alegerea nu am f`cut-o eu, ci mama.– Jill, e ceva care te deranjeaz`. E[ti \ncordat`. Ce nu e \n

regul`?

48 PAULA HELMER

– Nu [tiu.– Te \ndoie[ti de el, pentru Cooper?– O, nu, nu e asta!– Atunci, e ceva personal? E mai tân`r decât credeai?– Da.– {i mai ar`tos, de asemenea. Nu e[ti insensibil` la

farmecul lui. Asta e?– Am \ncetat s` mai privesc b`rba]ii de mult timp, [tii asta

foarte bine.– Poate chiar asta e problema.– Nu a[ putea s` iubesc pe altcineva.Privirea goal` a lui Swansy era fixat` asupra mea. A[tepta.

Am coborât privirile; \mi fr`mântam nervoas` mâinile pegenunchi.

– |l iubeam pe Adam. El era totul pentru mine, eraminseparabili. Nu voi mai g`si al`turi de nici o alt` persoan`ceea ce am g`sit al`turi de el. Ceea ce am tr`it noi a fost unic.Niciodat` nu-l voi putea \nlocui.

– Nimeni nu-]i cere asta, Jill.– Dar, dac` ar exista altcineva...– Asta nu ar schimba nimic. Amintirea ta ar r`mâne

neschimbat`.– Dar Adam...– Adam a murit, Jill.Pentru prima oar` de când o cuno[team, mi s-a p`rut c`

simt o urm` de ner`bdare \n vocea ei. Presim]indu-midezn`dejdea, m-a b`tut u[or pe bra].

DOAR UN S~RUT 49

– Trebuie s` accep]i asta, fata mea. Tr`ie[ti de prea multtimp cu o fantom`... Gânde[te-te la ce spunea Peter al t`u,mai devreme.

– Nu e Peter al meu.– E mai mult al t`u, decât al meu. Tu l-ai adus aici. Dar nu

schimba subiectul. Spunea c` \ntotdeauna putem s`\ncerc`m s` facem ceva mai bun cu via]a noastr`. Trebuie s`evoluezi, Jill...

– Dar nu fac decât asta! De când a murit Adam, carieramea a luat avânt ca o s`geat`! |nainte, nu reu[eam decât s`vând o pies` sau dou` la una din chermezele din regiune, [i,acum am expozi]ii la New York! Nu po]i s` m` acuzi depasivitate!

– Pe plan profesional, cu siguran]` nu! Dar via]a ta defemeie, Jill? Toatele visele pe care le aveai, toate speran]eleacelea? Ce s-a \ntâmplat cu ele?

– Le-am pietrificat \n lut.Swansy a dat din cap.– E adev`rat. {i de aceea crea]iile tale sunt atât de diferite

\ntre ele [i atât de frumoase. Dar, cu toate acestea, visul nus-a risipit, nu-i a[a?

Am sim]it un nod \n gât. {tiam unde vroia s` ajung`.Avusesem cu ea o discu]ie lung`, la câteva luni de la moartealui Adam.

– Acum nu mai are importan]`, am spus eu cu o voceslab`. Cariera a compensat totul.

50 PAULA HELMER

– Vroiai copii.– Pe cei ai lui Adam.– {i dac` te-ai fi \ndr`gostit de un alt b`rbat \naintea lui,

i-ai fi vrut pe ai acelui b`rbat. Asta e \n tine, Jill. Nu te vei sim]icu adev`rat \mplinit` decât prin prezen]a unor copii.

– Sunt pe deplin satisf`cut` de existen]a mea. Am totce-mi trebuie: prieteni, o meserie...

– Chiar a[a?– Absolut!– {i atunci, de ce avocatul `sta te face atât de nervoas`?

Dac` nu ai nimic de ce s` te temi, de ce \l sim]i ca pe oamenin]are?

– Pentru c`... ei bine, nu [tiu. M` face s` m` simt prost,asta-i tot!

– Pentru c` te atrage, ceea ce e absolut firesc, [i deoarecete sim]i vinovat` pentru c` te consideri \n continuarec`s`torit` cu Adam. Doar c` Adam e mort [i tu ai toatedrepturile s` fii atras` de Peter f`r` s`-]i fie ru[ine. Dar asta tesperie [i nu-]i place.

– Asta po]i s-o spui.Ceea ce \mi displ`cea mai presus de orice era s` fiu

analizat` cu atâta luciditate, ca [i când st`rile mele ar fi fosttrecute sub lupt`. Oricât de oarb` ar fi fost Swansy, aveadarul dublei priviri.

– Mai \ntâi Samantha, acum tu. E un complot! Oare [i eu\]i dictez via]a, spune-mi?

DOAR UN S~RUT 51

– Ai f`cut-o. Tu m-ai sf`tuit s`-mi iau un câine pentru c`mi-ar permite s` fiu mai independent`. La vârsta mea, nuprea mai credeam \n independen]`. Dar ai avut dreptate!Te-am ascultat [i acum m` felicit \n fiecare zi.

– Cu toate acestea, a trebuit s` folosesc un vicle[ug,pentru ca s` accep]i. Am pretextat c` Rebecca era alergic` lapoluare [i c` nu se g`sea nici un loc unde s` fie plasat`.

– {i a mers... Atunci, eu ce-ar trebui s` inventez? C` Peterare un ulcer [i c` are nevoie de o cur` pe malul oceanului?

– Un ulcer? a repetat Peter \nchizând u[a \n spatele lui.Interesant! Dar dac` a[ putea avea cura f`r` s` mai trec prinulcer ar fi \nc` mai bine... E fantastic aici. Vântul \]i d` for]enoi.

Obrajii ro[ii [i ochii lui str`lucitori o dovedeau. {i-a trecutmâna prin p`r [i cu bra]ele \ncruci[ate s-a sprijinit demarginea mesei.

– {i de ce vroia]i s`-i spune]i lui Jill c` am ulcer?Sperasem c` va uita. Dar nu aveam norocul `sta, mai ales

s-o iau \naintea lui Swansy [i s-o bat cu propriile arme.– Pentru ca s` mi se fac` mil` de dumneavoastr`, s` v`

[tiu la cald [i s` v` r`sf`]... Swansy e din aceia care cred c`via]a mea e prea goal`. Atunci, nu doar c` ar trebui s` v`primesc la mine, dar, \n plus, ar trebui ca dumneavoastr` s`profita]i de asta pentru a-mi face câ]iva copii.

Am dat din cap cu o expresie pu]in scârbit`.– V` da]i seama? {i v` cunoa[te doar de o jum`tate de or`!M-am ridicat [i m-am dus spre buc`t`rie.

52 PAULA HELMER

– Ai o imagina]ie prea bogat`, Swansy. {tiu foarte bine dece am nevoie... Un so] [i copii nu sunt \n program. Am totce-mi trebuie, mul]umesc.

M-am \ntors, cu vesta \n mân`, \n salon.– Dac` vroiam copii, e aici o jum`tate de duzin` de b`rba]i

care mi-ar oferi cu pl`cere serviciile lor. {i sunt suficient demare pentru a-mi g`si un so], dac` vreau...

– Dar nu e timpul trecut \]i spun!M-am aplecat [i am oprit balansoarul pentru a o s`ruta pe

Swansy pe obraz.– Cu toate acestea, ]in mult la tine, i-am spus eu la ureche,

râzând. Pot s` m` fac util` \nainte de plecare? S` preg`tescmasa pentru cin`?

– Nu... M` descurc foarte bine [i singur`. A trecut dejamult timp de când mi-am acceptat sl`biciunile [i mi le-amdep`[it. Am evoluat.

Mesajul ei nu ar fi putut fi mai clar. Dar nu puteam s` m`sup`r pe ea. Swansy era mai mult decât o prieten`. Era\ntotdeauna acolo când aveam nevoie de ea, \ntotdeaunagata s` m` consoleze, s` m` \ncurajeze, sau s`-mi\mp`rt`[easc` bucuriile. Puteam s`-i iert acea mic`ne\n]elegere.

DOAR UN S~RUT 53

Capitolul 4

Soarele apunea când noi coboram pe drumul care ducea\n port.

– Free Reign, am spus eu ar`tând spre vasul izolat decelelalte vase [i a c`rei coc` se lovea de pontonul din lemn.

Era strâns legat cu frânghii, de care tr`gea, din când \ncând, ca pentru a se revolta. Mândria lui amintea de cea a luiCooper...

Cooper, care locuia la doar câteva minute de port. Casa,de[i mai mic` decât cele care se aflau pe strada principal`,era primitoare [i bine \ngrijit`. Vroiam ca Peter s-o vad`.

Am b`tut la u[` [i am intrat \naintea lui Peter \ntr-o camer`cu podeaua neregulat`. |n [emineu ardea focul; storurileerau pe jum`tate trase. Noaptea p`rea c` tapi]eaz` fiecareungher, când nu era alungat` de str`lucirea fl`c`rilor.

La intrarea noastr`, Cooper de-abia dac` [i-a ridicatprivirile. Era ocupat cu sculptarea con[tiincioas` a uneibuc`]i de lemn. Mi[c`rile lui tr`dau o tensiune neobi[nuit`,

pe care o acumulase probabil dup` venirea la mine. Cu toateacestea, lucrul s`u nu avea de suferit. Se putea recunoa[te cuu[urin]` forma unui vapor a c`rei pror` avea deja o curb`promi]`toare.

{i asta vroiam ca Peter s` vad`. Ne-am apropiat \ncet de el.– Merge?Ne-a aruncat dou` priviri scurte [i apoi a consim]it \n

t`cere.– L-am dus pe Peter \n sat... Am trecut pe la Swansy. M`

gândeam c` am putea merge s` lu`m cina la Sam. Vrei s` viicu noi?

– Nu \n seara asta, Jill.– O s` te mai distreze pu]in.Insisten]a mea era doar de form`. {tiam c` nu va veni.

Regretam cu atât mai mult cu cât m` temeam de o cin` \ntete-a-tete cu Peter, f`r` s` mai vorbesc de faptul c` aveam s`m` \ntorc acas` singur` cu el!

– Benjie nu e?– E \nc` la New York.– Credeam c` trebuia s` se \ntoarc` ieri.– A sunat [i m-a anun]at c` r`mâne pân` mâine. Oricum,

se plictise[te aici, \n acest moment.A[chiile s`reau pe mas`. Cooper \[i continua lini[tit

lucrul.Peter \naintase pân` la [emineu [i privea o alt` machet`,

aceasta terminat`, a[ezat` pe un platou.– Face]i des machete? a \ntrebat el.Cooper a dat din umeri.

DOAR UN S~RUT 55

– Când am timp.Peter mângâia cu vârful degetelor goeleta l`cuit`, cu

aceea[i delicate]e cu care mângâiase obiectele mele din lut.– |mi pare r`u c` nu sunt \nzestrat cu \ndemânare. Nu am

avut niciodat` nici cel mai mic talent artistic.Netezea cu degetul mare catargele fragile.– Talentul dumneavoastr` e \n alt` parte, \n cuvinte, am

r`spuns eu.– Se poate. Dar \ntotdeauna am admirat oamenii capabili

s`-[i exprime emo]iile \n opere de art`, oricare ar fi acestea.M-am \ntors spre Cooper, care timp de câteva momente se

oprise pentru a ne urm`ri schimbul de replici.– Treci pe la mine mâine?O secund`, a ezitat. Privirea lui spunea clar c` nu dorea.

Dar nu am cedat. Eram mai mult decât hot`rât` s` nu-l lass`-[i piard` singura [ans`. Chiar dac` dup` aceea s-ar fi pututlipsi de mine.

– Bine, de acord, a spus el \ntr-un sfâr[it.– Perfect.M-am \ntors spre Peter.

– Mergem?

***

T`cerea care s-a l`sat \n bar când eu [i Peter am intrat, num-a surprins. |n sat, toat` lumea se cuno[tea. O figur`

56 PAULA HELMER

necunoscut` provoca deci, \n mod iminent, o curiozitatefireasc`. F`r` s` ]in cont de ea, m-am \ndreptat cu hot`rârespre una din mesele libere, salutând \n trecere pe to]i ceic`rora, cu trecerea anilor, [tiusem s` le câ[tig prietenia [irespectul.

Sam Thorn, proprietarul, a venit imediat la masa noastr`.Zâmbetul lui prietenos [i fa]a ro[iatic`, de irlandez, erauirezistibile. F`r` el, barul nu ar mai fi fost la fel. Ve[nica luibun` dispozi]ie era cu adev`rat molipsitoare.

– M` cam \ndoiam c` vei fi de-a noastr` \n aceast` sear`, aspus el, [tergându-[i mâinile pe un [or] bleu. Avem lasagna \nmeniu.

Adoram lasagna pe care o f`cea Sam. |n fa]a entuziasmuluimeu, Peter a refuzat s` se mai uite \n meniu [i a comandat [iel o por]ie. Sam ne-a ]inut companie câteva minute [i apois-a \ntors \n buc`t`rie. Prinzând curaj, al]i câ]iva s`teni s-auapropiat de masa noastr`. |n ciuda simplit`]ii lui Peter,r`mâneau rezerva]i. Pentru ei, Peter \nsemna ora[ul [i legea...Dou` lucruri suficiente ca s`-i impresioneze.

Steven Willow, a c`rui familie ]inea de genera]ii unmagazin de electrocasnice, veni s`-mi cear` sfatul \n leg`tur`cu cump`rarea unui calculator.

– E pentru stoc. E ideea lui Paul.– Paul e la universitate, am precizat eu pentru Peter. Cred

c` va fi o ini]iativ` bun`, Steven. Cu atât mai mult cu cât acumse g`sesc [i calculatoare ieftine.

– E mai ales pentru el... Pentru când va prelua afacerea.Eu nu a[ [ti s` m` folosesc de o ma[in`rie ca aceea.

DOAR UN S~RUT 57

– |]i va ar`ta el. Sunt sigur` c` dup` aceea nu te vei maiputea lipsi de el.

S-a \ndep`rtat mul]umit, pentru ca dup` câteva momentes`-i ia locul Noreen McNard. Se c`s`torise de pu]in timp cub`iatul garagistului [i-[i p`r`sise Vermontul natal pentru aveni s` se instaleze \n sat.

– P`rin]ii mei vin s` m` vad` weekendul viitor, mi-a spusea, dup` ce l-a salutat timid pe Peter.

– Adev`rat? E fantastic! Nu au mai venit pân` acum, nu-ia[a?

– Nu, niciodat`. Ne vom descurca s` le facem pu]in loc.Ce m` nelini[te[te e c` nu [tiu deloc s` g`tesc.

– Nu-i nici o problem`. Vei vedea. |]i voi da eu o duzin`de re]ete u[or de preparat.

– Nu [tiu nici m`car s` prejesc ou` f`r` s` le ard.– Noreen, \]i garantez, chiar [i un copil de cinci ani ar

putea s` le fac` pe cele pe care ]i le voi da eu. Dac` e[ti liber`,po]i s` treci pe la mine luni diminea]a. Ne vom uita \mpreun`pe re]etele mele.

Peter a urm`rit-o din priviri \ntorcându-se la prietenii ei [iapoi s-a aplecat spre mine.

– Sunte]i un adev`rat sfetnic, aici. |ntotdeauna e la fel?– O, nu! Nu \ntotdeauna...Ca pentru a m` contrazice, fu rândul lui Noel Bunker s`

vin` s` m` salute. L-am prezentat pe Peter ca fiind unprieten al lui Cooper. A dat din cap f`r` s` spun` nimic,atent dar discret.

58 PAULA HELMER

– Ce mai face Lisa?– Nu prea bine.M-am \ntors spre Peter [i i-am explicat c` fata lui Noel \[i

rupsese piciorul \n timpul verii [i c` fractura nu se vindecase.– Ai pomenit de un specialist la Boston... a continuat Noel.– Cred c` va fi rezonabil. Am adresa la mine. |i dau mâine

un telefon, de acord?Noel s-a \ntors la bar, \ngrijorat.– Par c` ]in mult la dumneavoastr`, a comentat Peter.– E un sentiment reciproc. M` simt chiar bine, aici. Cu ei,

nu trebuie niciodat` s` te prefaci. Sunt pu]in s`lbatici, cândnu-i cunoa[tem, dar, odat` ce ne-au primit printre ei, putems` ne baz`m \ntru totul pe sprijinul lor.

– Nu sunte]i cumva gurul lor?Acest cuvânt m-a deranjat.– Nu. Se \ntâmpl`, pur [i simplu, c` uneori pot s`-i ajut \n

ce prive[te anumite activit`]i. {i, \n plus, \mi place s` m`amestec \n vie]ile lor, f`r` ca asta s` fie o curiozitate bolnav`.Ei [tiu asta, tocmai de aceea vin s`-mi cear` sfatul. Cu ei, celpu]in, m` simt folositoare. Poate c` e o iluzie, dar, \n oricecaz, asta m` lini[te[te.

Peter m-a privit \n t`cere timp de câteva minute, \ncât\ncepusem s`-mi pierd controlul. Aproape c` am s`rit la gâtullui Sam când ne-a \ntrerupt, aducându-ne farfuriile.

Curând dup` aceea, gândul c` voi petrece acea prim`noapte singur` cu Peter, \mi reap`ru din nou \n minte. {ide-abia mai puteam s` \nghit buc`]ile de lasagna, atât de\ncordat \mi era gâtul.

DOAR UN S~RUT 59

***

– Trezi]i-m` la ora nou`.Au fost ultimele cuvinte ale lui Peter \nainte de a \nchide

u[a de la camera lui. Am avut impresia c` le aud toat`noaptea. La ora unu, \nc` nu adormisem Am \ncercat s`citesc: de obicei, nu-mi lua mai mult de zece minute s`-misimt pleoapele \ngreunându-se. Acum, \ns`, nimic. Cucuvintele \ncruci[ate, acela[i e[ec. Nu reu[eam nici m`car s`\n]eleg defini]iile. Pân` la urm` am adormit, dar m-am trezitla dou` [i jum`tate. Apoi la patru, la [ase... De fiecare dat` cuaceea[i senza]ie ciudat` de gol \n stomac.

Peter dormea la câ]iva metri de camera mea.|n cele din urm`, m-am sculat mult mai devreme, decât de

obicei [i am \ncercat s`-mi am`gesc nervozitatea f`cândpu]in` ordine prin atelier.

La ora stabilit`, am urcat [i am b`tut la u[a camerei lui.Nici un r`spuns. Am insistat, dar, \n continuare, Peter t`cea.Ne[tiind ce s` fac, am deschis [i mi-am strecurat capul princr`p`tura u[ii.

St`tea pe burt`, de-a lungul patului, cu fa]a \nfundat` \npern`. De sub cear[af \i ie[ea un picior [i tot spatele, gol pân`la mijloc. Mi-am coborât privirile, dar v`zusem deja preamult. Am avut din nou acea senza]ie care m` ]inuse treaz`toat` noaptea.

60 PAULA HELMER

– Peter? am spus \ncet, ezitând.Degeaba. Pentru a-l trezi din somn, era nevoie de un

stimul mai puternic. Mi-am dres vocea.– Peter!Nici cea mai mic` reac]ie. Din ce \n ce mai tare:– Peter!!{i-a pus mâna sub cap [i s-a mi[cat pu]in ceea ce f`cu ca

cear[aful s` alunece \nc` pu]in... Pentru probleme mari,remedii mari: am \naintat cu curaj [i i-am pus mâna pe um`r.

– Hmm..|n sfâr[it!– Peter, e ora nou`.A morm`it din nou [i [i-a \nfundat [i mai mult fa]a \n

pern`.– V` trezi]i?– La zece.Fericit` c` aveam un pretext s` plec, am ie[it din camer`

f`r` s` mai insist.A doua \ncercare nu a avut mai mult succes decât prima.

De aceast` dat`, \ns`, \nainte de a-mi mai cere o or` deamânare, s-a asigurat c` \nc` nu-[i f`cuse apari]ia Cooper.

M-am \ntors la schi]a pe care o f`cusem pentru o nou`crea]ie. Dar inspira]ia \mi lipsea... lucru care nu m`surprindea. Aveam ochii fixa]i pe ceas.

Era unsprezece f`r` cinci. Am l`sat creionul [i foaia dehârtie [i am urcat sc`rile pentru a treia oar`. F`r` s` mai bat,am intrat \n camer` [i m-am \ndreptat direct spre pat. F`r`multe menajamente, l-am luat de bra] [i l-am zdruncinat cuputere.

DOAR UN S~RUT 61

Peter a tres`rit [i s-a \ntors brusc spre mine, cu ochii mari.– M-a]i speriat.– |mi pare r`u. Nu [tiam cum s` procedez. Urm`toarea

\ncercare ar fi fost, f`r` \ndoial`, g`leata cu ap` rece.– E nou`?– Nu. Unsprezece.– O!Pe buze i-a ap`rut un zâmbet.– Am avut un vis nemaipomenit...Mi s-a p`rut c`-l aud pe Adam. Avea adesea asemenea

treziri erotice. Atunci, m` tr`gea spre el, a[teptându-se s` m`g`seasc` la fel de preg`tit` pentru dragoste ca [i el... |ns`rareori era cazul. Dac` dormeam, m` sup`ram c` m` deranja.{i dac` nu dormeam, eram deja ocupat` cu altceva. Adam erade o senzualitate debordant`, eu nu. Pentru mine, rela]ianoastr` se baza pe sentimente mult mai profunde. Dar, \ndefinitiv, nimic nu demonstra c` visul lui Peter fusese deaceea[i natur`... {i \n nici un caz nu aveam de gând s`-i cerconfirmarea. Nici s` mai \ntârzii \n camera lui.

– Ave]i prosoape curate \n baie.Am \ncercat s` m` gândesc ce a[ mai fi putut s` adaug, dar

mi-am l`sat aten]ia distrat` de p`rul negru [i fin de pe pieptullui. Am observat [i câteva cicatrice, ceva mai pale pe pielea luimat`.

– O s`... o s` v` preg`tesc ni[te ou`, \n timp ce v` face]idu[ul. V` plac simple, sau omlet`?

Mi-am ]inut r`suflarea. Mâna lui strânsese \ncheieturamâinii mele.

62 PAULA HELMER

– A[eza]i-v`.Am dat din cap. Inima \mi b`tea cu o sut` de b`t`i pe

minut.– Nu.– De ce?Cu greu a[ fi putut s`-i r`spund c`-mi era team`. Mai mult

de mine, decât de el.M-a tras \ncet spre el [i a trebuit s` m` sprijin de-o parte

[i de alta a lui. Nu-mi d`duse drumul.– Nu ar trebui s` fiu aici.– De ce? m-a \ntrebat din nou. Sunte]i sup`rat` pe mine?– Sup`rat`? De ce?– Nu [tiu. Poate pentru c` dorm pân` târziu \n loc s` m`

ocup de Cooper, a spus el zâmbind.– B`nuiesc c` ave]i motive pentru a fi obosit.|n timp ce vorbeam, am \ncercat s` m` eliberez, dar el s-a

opus. Mai mult, mi-a luat mâna [i mi-a a[ezat-o pe pieptul lui.|i sim]eam sub palm` pielea incredibil de cald`.

– Chiar motive serioase. |n ultimele câteva zile a trebuit s`stau treaz pentru a lichida afacerile curente, \nainte de a veniaici.

– Apropo de afaceri... Peter, sunte]i aici pentru a-l ap`rape Cooper. Pentru asta v-am rugat s` veni]i [i nu vreau nimicaltceva...

– Sunte]i sigur`?– Absolut.Hot`rârea mea suna fals chiar [i pentru propriile mele

urechi. Pe cine \nceram s` conving?

DOAR UN S~RUT 63

– Orice ar spune Samantha, Helaine, Swansy sau al]ii... nusunt disponibil`.

– Nu mai sunte]i c`s`torit`. {i a]i spus c` nu e nimic \ntreCooper [i dumneavoastr`.

– A[a e.– Atunci, exist` altcineva? Unul dintre acei b`rba]i

irezistibil de sexy?Pentru un moment, m-am jucat cu ideea de a-l min]i. De

a inventa un amant pasional. Dar niciodat` nu fusesem\nzestrat` pentru astfel de tertipuri. Peter, de altfel, [i-ar fi datseama imediat.

– Nu, nu exist` nimeni. {i e foarte bine a[a. Anii dec`snicie au fost cei mai ferici]i ani din via]a mea. {i am omul]ime de amintiri care s`-mi ]in` companie.

Peter a \nclinat capul, \ncruntat.– {i asta v` ajunge?– Pe deplin.– Atunci de ce reac]iona]i atât de puternic la prezen]a mea?– V` lua]i propriile dorin]e drept realitate!Nu s-a l`sat \n[elat de fanfaronada mea.– Crede]i.F`r` s` m` sl`beasc` din priviri, [i-a a[ezat palma pe

puloverul meu, \n locul \n care inima \mi b`tea repede [isurd. A[ fi putut s` m` mi[c, s` m` retrag cu u[urin]`, darn-am f`cut nimic.

– Bate mereu la fel de tare?Nu am r`spuns, fiind con[tient` de un singur lucru: de

acea mân` de pe sânul meu, care acum \mi urca spre gât [i

64 PAULA HELMER

mi se strecura dup` ceaf`. Ajungând acolo, Peter m-a strâns\ncet. Fe]ele noastre s-au apropiat.

– Nu... am spus \ncet.– Doar un s`rut...Ochii lui, mai ales, m` \mpiedicau s` reac]ionez. Eram

incapabil` s` m` sustrag privirii lui hipnotizante. Vedeamdou` lacuri cu ap` foarte limpede, m`rginite cu un verde\nchis [i sim]eam o dorin]` irezistibil` de a m` cufunda\n ele.

Gura lui a atins-o u[or pe a mea. Senza]ia a fost atât depl`cut`, atât de nou`, \ncât am tres`rit. Peter a profitat de\ntredeschiderea buzelor mele pentru a-[i strecura printreele vârful limbii [i pentru a-[i aprofunda s`rutul. Totu[i, af`cut-o cu o asemenea blânde]e, \ncât nu am opus rezisten]`.Dimpotriv`... M-am oferit acelei explor`ri senzuale cu delicii.Ochii mi se \nchiseser`, ca pentru a m` izola cu totul \n aceapl`cere nea[teptat` [i necunoscut`.

Peter s-a \ndep`rtat \mpotriva voin]ei mele [i am redeschisochii. Imediat, mi-a pus un deget pe buze.

– Nu... a spus \ncet. Nu spune nimic r`u, despre ceva atâtde frumos. Nu \]i cer s` mergem mai departe. Acest momentva fi poate punctul cel mai \nalt al rela]iei noastre. Dar, terog, nu-l strica, \nvinov`]indu-te, când nu ai de fapt nici ovin`. A fost un s`rut [i atâta tot... Un simplu s`rut.

Eu, \ns`, nu eram la fel de sigur` de asta. Tocmai acels`rut f`cuse ca ceva s` se schimbe: c`zuse o barier`. Nu m`mai sim]eam atât de stânjenit`, stând acolo, pe patul luiPeter. Aveam impresia c`, de acum \ncolo, aveam tot dreptul

DOAR UN S~RUT 65

pentru a m` afla \n acel loc. Mi-am retras totu[i mâna de pepieptul lui [i mi-am a[ezat-o lâng` cealalt`, pe genunchi.

Peter [i-a ridicat perna [i s-a sprijinit de ea. Mi-a pus dinnou mâna pe bra], ca [i când ar fi vrut s` previn` o eventual`\ncercare de fug`. Dar nu avea de ce s` se team`. M` sim]eamprea bine pentru a vrea s` scap.

– Vorbe[te-mi despre tine, Jill.L-am privit un moment [i am ridicat din umeri, cu o

expresie nehot`rât`.– Nu [tiu de unde s` \ncep.A zâmbit.– Explic`-mi de ce ai venit aici. {tiu c` vroiai s` practici

ol`ritul, dar \mi \nchipui c` nimeni nu te \mpiedica s-o faci [i\n Philadelphia. Acolo te-ai n`scut, nu-i a[a?

– Da. Ei bine... am crescut [i m-am c`s`torit. Cu siguran]`,nu puteam s` m` mut cu so]ul meu \n camera \n care mi-ampetrecut copil`ria.

– {i totu[i, pariez c` era o camer` frumoas`, \ntr-o cas`frumoas`.

Nu era nici o urm` de r`utate \n tachinarea lui, a[a c` amconfirmat.

– A[a era.– Cu pere]i de c`r`mid`... [i vi]` de vie s`lbatic`...– Ai fost acolo?– Nu, dar cunosc zona. Am avut clien]i care locuiesc nu

departe de tine.Familia Humphrey. O rela]ie pu]in recomandabil`. De

altfel, mama se ]inuse la distan]`, de când necinstea lor ie[isela iveal`.

66 PAULA HELMER

– Eu unul a[ fi dat orice pentru a tr`i \ntr-o cas` ca aceea,a continuat Peter. Mi-e greu s` \n]eleg de ce ai renun]at lavia]a aceea de regin`.

– {tii, cred c` nu e nici o diferen]` \ntre via]a de jos [i ceade sus.

– Nu? Cum a[a?– Cel mai adesea e o chestiune de etichete. Suntem

introdu[i, din oficiu, \n categorii. Te-ai n`scut \n mizerie?Atunci vei fi dur, rebel, asocial. Dac` ai v`zut lumina zilei \nlux, lumea se a[teapt` s` te sim]i bine \n pielea ta, s` fiicultivat [i monden. Oricum ar fi, trebuie s` intr`m \ntr-untipar... Eu nu vroiam s` r`mân \n al meu.

Degetul lui \mi mângâia \ncet bra]ul.– E greu de crezut.– {i totu[i, e adev`rul. Nu m-am sim]it niciodat` bine

\n pielea mea, \nainte de a veni aici. Cât despremondenit`]i, dintotdeauna am urât recep]iile. Niciodat`nu e ceva sincer \n oamenii aceia. Totul e o pref`c`torie.Nu e ca aici. P`rin]ii mei se complac \n acest gen deexisten]`; Ian [i Samantha la fel. Dar eu nu pot s` facnimic. Cred c` am ales gre[it familia când m-am n`scut...Deci, pentru a-]i r`spunde la \ntrebare, am plecat pentruc` m` s`turasem s` joc un rol de compozi]ie. Nu eram oadev`rat` Madigan, a[a c` m-am hot`rât ca m`car s`\ncerc s` fiu eu \ns`mi.

Mâna lui Peter se oprise. P`rea c` ceea ce spuneam \linteresa cu adev`rat.

DOAR UN S~RUT 67

– Poate c` ai dreptate, a spus el, dar când e[ti la cap`tulsc`rii, trebuie s` lup]i pentru a o urca. S` te ba]i. |n timp ce,dac` suntem sus, tot ce avem de f`cut este s` ne l`s`m s`alunec`m.

Am dat din cap, hot`rât` s`-i ar`t c` nu era atât de simplu.– {i asta e o lupt`, Peter. Dac` ai [ti cât a trebuit s` \ndur,

câte blamuri, câte dispute... Poate c` nu e nimic pe lâng`ceea ce ai tr`it tu, dar pentru mine a fost un adev`rat co[mar.Am iubit \ntotdeauna calmul, pacea – acas` era r`zboi \npermanen]`. {i \ntotdeauna, pentru nimicuri. A, nu! Pentrunimic \n lume nu a[ vrea s` mai tr`iesc \n acel infern.

– Te \ntâlne[ti des cu ei?– O dat` sau de dou` ori pe an.– La Philadelphia?– Da.. Ei nu au vrut niciodat` s` vin` aici. De altfel, nici eu

nu m` plâng de asta. Ar murd`ri tot dac` nu le-a[ permitecriticile lor. E mai bine s` m` deranjez eu. E mai pu]in riscant.

– Trebuie s` se bucure c` te rev`d.– |n primele cinci minute, da.– {i dup` aceea?– Dup` aceea, \ncepem s` ne cert`m. Felul meu de a

gândi nu a fost niciodat` [i al lor, dar de câ]iva ani, am maimult` siguran]` \n a-l exprima. {i asta se \ntâmpl` pentru c`m` simt mai... mai puternic`.

– Din cauza vie]ii pe care o duci aici?– Da, acum am un lac unde s` arunc ancora. {tiu c` nu

mai pot s` plutesc \n deriv` [i asta \mi d` siguran]`.M-a privit câteva momente \n t`cere, gânditor.

68 PAULA HELMER

– Nu ]i-e dor niciodat` de ora[?Mâna lui a coborât pân` la a mea [i degetele noastre s-au

\mpletit.– Nu.De nou` ani mi se punea aceast` \ntrebare. {i de nou` ani

d`deam invariabil acela[i r`spuns. Totu[i, cu Peter, am avutdorin]a s` merg mai departe. S` fiu tolerant`, sincer`.

– Dar, câteodat`...– Câteodat`?– O, nimic important. Mi se \ntâmpl` uneori s` simt lipsa

muzeelor. A unei seri \ntr-un restaurant bun...– Nu mergi, când e[ti \n Philadelphia?Am dat din umeri.– Nu. Nu-mi lipsesc atât de mult.– F`ceai asta cu Adam?– Bine\n]eles. Aveam acelea[i gusturi \n materie de art` [i

de gastronomie.– Ai accepta s-o faci [i cu mine?Eram gata s` aprob cu toat` naturale]ea, dar m-am oprit

brusc. Peter nu era Adam... Am \ncercat s` r`spund f`r` s` fiuprea dur`:

– Nu cred c` ]i-ar pl`cea s` fii dublura unui alt b`rbat,Peter. Nu e genul t`u.

– Cu siguran]` c` nu. Dar nu voi fi asta [i tu o [tii foartebine. Jill, s` nu crezi c` m` po]i descuraja cu astfel deargumente. Te-am mângâiat, te-am s`rutat... {i atunci nu tegândeai la Adam.

DOAR UN S~RUT 69

Avea dreptate doar pe jum`tate. M` gândisem la Adam,dar pentru a-l compara cu Peter. {i acesta din urm`, \l\ntrecea de fiecare dat`. Asta m` tulbura.

– Ai accepta? a insistat el cu blânde]e. Când vei venipentru expozi]ia ta, te voi duce la...

– Nu sunt sigur` c` voi asista, ]i-am mai spus asta.– Nu te \mpiedic` nimic s` mergi. Sunt sigur c` \mpreun`

vom petrece momente frumoase, Jill.|mi \nchipuiam cu u[urin]` ce \n]elegea prin „momente

frumoase“.– |ntr-un apartament la Plaza?– La Plaza? a repetat, mirat. Ce idee!– Inten]iile tale sunt clare ca lumina zilei, Peter.– M` gândeam mai ales la Muzeul de Art` Modern` [i la

câteva spectacole. Mi-ar fi pl`cut s`-]i ar`t restaurantele melepreferate. {i, \ntre noi fie vorba, nu am nici un motiv pentrua \nchiria o camer` la Plaza. Am un apartament destul de bunlâng` Central Park.

– Ah! Vezi? {tiam c` se ascunde altceva \n spatele invita]ieitale!

– Nu, te \n[eli, Jill. Tu e[ti cea care continu` s`-mi atribuiegânduri ascunse. Sincer, m-a[ bucura foarte mult s` vizitezcâteva muzee cu tine.

– Sunt sigur` c` nu m-ai a[teptat pe mine pentru a oface.

– Nu. Dar a trecut mult timp de când am abandonat genul`sta de pl`cere. Nu am niciodat` timp. Cu tine, totu[i, \mi voiface. Sunt sigur c` vei avea multe lucruri s` m` \nve]i. {tii,

70 PAULA HELMER

prima oar` când am pus piciorul \ntr-un muzeu, aveamdou`zeci de ani. Cultura mea \n materie de art` las` de dorit,iar tu ai putea s` umpli aceste goluri.

Simplitatea m`rturisirii lui m-a emo]ionat. Eram atât deobi[nuit` cu fanfaronadele pretin[ilor cunosc`tori, cudiscursurile goale ale a[a-zi[ilor iubitori de art`!

Eram pe punctul de a i-o spune, dar nu mi-a dat ocazia.M-a s`rutat din nou.De aceast` dat`, f`r` s` am cea mai mic` dorin]` de a

protesta. Dimpotriv`, f`r` s` mai ezit, i-am r`spuns din toat`inima. Pl`cerea pe care am sim]it-o a fost cu atât mai mare.Peter avea dreptate. Un asemenea s`rut nu putea s` aib`nimic necurat, nimic vinovat. Dorin]a urca \n mine, s`lbatic`,surprinz`toare. Ignorasem atunci existen]a unor asemeneasenza]ii. Mi-am strecurat mâinile \n p`rul lui [i l-am strâns.

|n acel moment, u[a s-a deschis [i Cooper a intrat \ncamer`...

DOAR UN S~RUT 71

giannijollys

Capitolul 5

Cu dou`zeci [i cinci de ani \n urm`, fusesem prins` \nflagrant delict de mama, \n timp ce m` jucam „de-a doctorul“cu Jason Abercrombie, un vecin de vârsta mea, \n cabana pecare o construisem \n fundul gr`dinii. Pe atunci, f`cusem cese putea mai bine: izbucnisem \n râs.

De aceast` dat`, dac` a[ fi avut de ales – [i chiar a[ fi avutcurajul de a-mi exprima p`rerile – l-a[ fi izgonit f`r` s` staupe gânduri pe Cooper, pentru a r`mâne \n continuare \nbra]ele lui Peter.

Dup` câteva momente de ezitare, m-am \ndep`rtat [im-am ridicat, cu toat` demnitatea. Ochii mei continuau s` fiea]inti]i asupra lui Peter. |l rugam \n t`cere s` fac` sau s`spun` ceva care ar putea salva situa]ia. Pentru un moment,mi s-a p`rut c` disting o schimbare subtil` \n privirea lui. Ou[oar` nelini[te...

|ntr-un sfâr[it, [i-a dres glasul, dar mi se adres` mie [i nului Cooper:

– Dup` ce m-am gândit mai bine, cred c` voi servi ou`simple... cu [unc`, te rog... Du-te, vin [i eu \n zece minute. A[vrea ca mai \ntâi, s` vorbesc ceva cu Cooper.

F`r` s` presimt nici o obiec]ie din partea lui Cooper,m-am hot`rât [i m-am \ndreptat spre u[`. Stânjenit`, i-am\ntâlnit privirea. F`r` nici un cuvânt, s-a dat la o parte