Discursul Presedintelui Mircea Geoanã la Consiliul National al PSD     discursul V

                                  (II)

Cel de-al doilea discurs sustinut cu ocazia unui alt Consiliu se adreseaza atat membrilor PSD, cat si actualei presedintii (in partea finala), avand din nou cazul unui dublu  Receptor. Ca principal scop se inscrie revigorarea fortelor partidului, in vederea unor viitoare alegeri, alaturat unei critici puternice la adresa actualei conduceri, in speta atacand pozitia guvernului denumit de altfel "marioneta".

Desi este prea devreme pentru a se vorbi despre aceasta problema, nu trebuie sa uitam faptul cadiscursul politic este o componenta esentiala a limbajului începutului de secol 21, iar democratizarea înregistrata în majoritatea statelor europene în ultimul deceniu a facut ca limbajul sa devina principala arma de atac al adversarului politic. In concluzie, ideea pe care se merge este aceea ca niciodata nu este pre devreme sa incepi pregatirile pentru o campanie electorala, si cum sa debutezi mai bine decta prin impulsionarea din interior a partidului.

Un act ostensiv de comunicare reprezinta un apel la atentia ascultatorilor. Astfel, auditorul are dreptul sa creada ca ceea ce li se comunica prin intermediul stimulului ostensiv este relevant pentru ei, sau ca cel putin Emitatorul considera asta. Receptorii nu doar spera ca mesajul este relevant, ci au asteptari precise legate de relevanta mesajului. De aceea, pe tot parcursul discursului se intalnesc atat un ton pozitiv, un avant ideologic puternic, dar si critici construcive aduse  la adresa propriului partid care inca mai are de revizuit/refacut unele probleme de imagine - « Astãzi vã propun sã deschidem un Nou Capitol în     istoria PSD. Un Nou Început pentru marele partid al stângii românesti. Sã vedem împreunã unde am gresit. Sã tragem linie între trecut si viitor. Sã spunem acestei puteri falimentare cã prigonirea PSD nu mai tine loc de guvernare. si sã oferim românilor o ALTERNATIVÃ onestã si puternicã la MINCIUNA portocalie. »

Indemnurile sunt foarte puternice, dar exprimate intr-un mod cat se poate se poate de diplomat atunci cand este vorba de interesele partidului, bineinteles: «                Înainte de toate însã, doresc sã îndemn la o schimbare de atitudine. O schimbare necesarã, dacã vrem sã ne recâstigãm credibilitatea si sã-i convingem pe români sã ne mai acorde încã o datã votul  lor. »; « Pentru sãnãtatea partidului vreau sã vorbim si despre criticile care ni se aduc înainte de a arãta ce vrem sã construim. Sã ascultãm si bilantul celorlalti despre PSD. » Insa, in momentul in care se trece la criticarea opozitiei, lucrurile sunt spuse mult mai incisiv, iar acuzele sunt intoarse intr-un mod diplomatic : « Suntem departe de a fi perfecti, dragi colegi si dragi români. Dar nu

suntem nici unicii depozitari ai rãului în România asa cum vor sã ne arate propagandistii portocalii. »

Cea de-a doua jumatate a discursului este dedicata cu strictete problemei opozitie versus PSD, realizandu-se o intrupare a rolurilor de victima - PSD si atacator - opozitia. Ii sunt aduse acuze directe conducerii tarii, « colorate » din abundenta cu cele mai diverse figuri de stil : « Sezonul de vânãtoare s-a încheiat, stimati ciocoi portocalii. PSD nu mai este o tintã aflatã în bãtaia vântului si îsi va apãra oamenii în fata abuzurilor. » Un alt aspect important il reprezinta maniera in care sunt aruncate acuzele ; acestea sunt exprimate astfel incat sa para a veni din partea poporului, lucru cel mai bine inteles de partidul aflat in aceeasi situatie de « hartuire » ca si acesta : « Oamenii vor sã vadã în sfârsit cã partidele politice românesti se ocupã de problemele de pe agenda lor realã. (.) PSD este gata sã joace corect. Este gata sã înceapã un dialog constructiv cu toate partidele politice pe problemele de interes national si sã deschidem împreunã un proces de reconciliere. »  

Finalul discursului se realizeaza printr-un fel de lovitura de teatru, devenind elementul surpriza. Daca pana acum s-a aplicat tactica scuzarii diverselor probleme pe care partidul le-a suferit in ultima vreme, era de asteptat ca o concluzie pertinenta sa fie bazata tot pe acest aspect. Dar nu, tocmai acest lucru nu se face, ci, dimpotriva, se incearca a fi dat uitarii, mutandu-se axa asupra viitorului si nevoilor care trebuie satisfacute : « Aceste scandaluri vor rãmâne în memoria colectivã a partidului pentru o perioadã lungã de timp. Dar, începând cu acest moment trebuie sã tragem linie, sã lãsãm trecutul în istorie si sã trecem la treabã. »

1 AN de Minciuna Portocalie   -   Discurs politic al presedintelui PSD, Mircea Geoana

 

Mesajul domnului Mircea Geoana incepe direct, fara vreun fel de introducere a audientei in atmosfera critica a discursului, discurs care in puternica sa concentrare a informatiilor, pare a fi unul solid, credibil, transant, menit sa puna la zid "minciuna portocalie" obsedant amintita pe parcursul celor doua pagini.

Domnia sa debuteaza prin a prezenta situatia Romaniei, situatie guvernata de "nerealizari pe toate fronturile" si descrisa de Emitator printr-o multitudine de stasistici si procentaje pe care cel putin o parte a Receptorilor nu o pot proba nici, deci nici comenta,  in nici un fel. Cifrele

date in aceasta parte a discursului sunt mai mult termini care privesc problema comparativ cu situatia economica a anilor de dupa 1989: "incasarile din impozitul pe profit sunt mai mici cu 6% in termeni reali fata de 2004", "investitiile pe primele luni ale anului 2005 au scazut cu 30% (de la 3,8 miliarde de euro, la 2,7 miliarde euro)", "investitiile nu a redus povara fiscala asupra firmelor care incepand cu 1 ianuarie 2006 vor plati impozite mai mari decat in 2004", "cresterea PIB s-a redus la mai putin de jumatate fata de 2004, cresterea productiei industriale s-a redus de 4 ori, Romania a inregistrat cel mai mare deficit comercial de dupa 1989" decit  cu obiectivele economice pentru anul curent: "inflatia a depasit cu peste 1,5% tinta oficiala"

            Discursul domnului Mircea Geoana continua cu o greseala provenita, probabil,  din subreda cunoastere a limbii romane; citam: "Il avertizez public pe ca presedintele Romaniei Traian Basescu a nu recunoaste esecul cotei unice înseamnã a persista în gresealã si a pune în pericol sãnãtatea bugetului public, cresterea economicã durabilã si nivelul de trai al populatiei". Avertismentul domnului Geoana nu suna deloc a avertisment ci mai degraba domnia sa il anunta pe domnul Basescu de pericolul nerecunoasterii esecului cotei unice.

Nu poate fi trecut cu vederea faptul ca Emitatorul a incercat sa induca ideea ca presedintele Romaniei (sau piaza rea a acestui discurs), impreuna cu "guvernul sau portocaliu" a reusit sa distruga tot ceea ce a creat bun PSD-ul cu multa truda, creandu-se astfel un fel de ideologie Ali Baba (Mircea Geoana) si cei 40 de hoti (portocalii - Traian Basescu si ai lui ). Citam: "Presedintele tarii si guvernul sau portocaliu au gestionat dezastruos o situatie bunã lãsatã de PSD, reusind, intr-un singur an, contraperformante cat pentru un mandat intreg."

            De asemenea este greu de trecut cu vederea faptul ca pe parcursul unei singure pagini de discurs Emitatorul a mentionat nu mai putin de sase ori "cota unica de impozitare" ceea ce ne-ar putea face sa credem ca liderul PSD are o problema doar cu modul in care aceasta chestiune a fost gestionata de catre presedintele Romaniei si "guvernul lui portocaliu".  Insa, din ceea ce urmeaza, ne dam seama ca acesta dintai mai are ceva pe suflet, aratand cu degetul catre actuala guvernare de dreapta si lasand, evident, impresia ca in maneca domniei sale se afla asul care ar fi izbavit Romania de saracie, i-ar fi salvat demnitatea, ca cetateanul de rand a gresit cand a acordat votul de incredere taberei portocalii.

Statisticile dispar, locul lor fiind luat de acuze dure si nediplomate nu numai la adresa guvernarii actuale ca si "haita portocalie" falimentara a Romaniei ci si la adresa unor anumite personalitati de pe scena politica sianume la adresa ministrului sanatatii descris ca "un dl.

Goe al Guvernului". Citind spusele domnului Geoana , "Sanatatea este condusa de un ministru tafnos si ineficient care a dezinformat Senatul si CSAT-ul".

In continuarea discursului Emitatorul aduce aminte celui care a votat de promisiunile celui ales si ilustreaza Romania ca o tara cazuta victima unei "minciuni portocalii" minciuna care a adus-o la ruina materiala si morala: "Romania si romanii sunt divizati si lipsiti de speranta. Iar sentimentul demnitatii nationale a milioane si milioane de romani a fost calcat in picioare de minciunile portocalii grosolane vandute in campania electorala din 2004. Primul an de guvernare de dreapta a marcat cel mai puternic contrast postrevolutionar dintre promisiunile electorale si realizarile unei structuri de putere politica din Romania."

           

De remarcat e insa faptul ca domnul Geoana nu mentioneaza niciodata numele unei anumite grupari politice (de-a lungul discursului Emitatorul nu a

amintit nici o data separate de PNL sau de PD), ci intotdeauna atacurile domniei sale se indreapta catre alianta portocalie DA, a carei victorii in alegeri o considera drept una mincinoasa, si in interiorul careia s-a jucat o piesa de teatru odata cu retragerea lui Theodor Stolojan din cursa pentru presedintie. Citam: "Traian Basescu si Alianta DA au castigat alegerile cu o cifra mincinoasa - 16%, cu o culoare mincinoasa- portocaliul, cu un cuvant mincinoas - fraudarea si cu o farsa de mari proportii - retragerea inlacrimata a lui Theodor Stolojan din cursa pentru presedintie. Sub ambalajul demagogic intitulat « Sa Traiti Bine », Traian Basescu si Alianta DA au pus la cea mai mare Teapa Electorala de dupa 1989"

            Inchieierea discursului domnului Mircea Geoana este una foarte plastica si intr-un spirit dramatic si fara speranta atata timp cit tabara portocalie se afla la cirma Romaniei: "Dupa 1 an de guvernare (.) traim intr-o tara care nu merge nicaieri, cu o conducere fara busola, fara harta si fara echipaj." , aluzie la trecutul marinaresc al presedintelui Traian Basescu

Discursul domnului Mircea Geoanã, presedinte al Partidului Social Democrat, în fata Camerelor reunite ale Parlamentului României, cu

prilejul sustinerii motiunii de cenzurã "Anti-reforma sãnãtãtii"

 

Discursurile politice sunt structurate în jurul a doua tipuri de teme: pozitive si negative. De obicei, vorbitorii se folosesc de teme pozitive pentru a-si sublinia propriul program, modul în care vor rezolva problemele curente cu care se confrunta tara, de un limbaj negativ pentru a se referi la contracandidatii lor sau la cei aflati la putere în acel moment. Astfel, o dihotomie Eu/Noi vs. El/Ei se poate observa în orice discurs politic.

Este interesant faptul ca unii dintre oratori aleg sa-si structureze discursurile numai pe baza unui limbaj si a unor teme negative. Acest fapt poate avea ca explicatie, în primul rând folosirea unor termeni negativi, care creeaza o imagine grotesca a oponentilor, in ochii audientei. Acesta ar fi cazul, in special al discursului precedent, insa, si in cel de fata, putem vorbi despre o pliere a discursului in functie de mesaj. Adresarea este facuta intr-adevar unui mediu mai formal - « Domnilor presedinti ai Camerelor Parlamentului României, domnule prim-ministru, distinsi membri ai Guvernului, doamnelor si domnilor parlamentari, » , insa acuzele nu se opresc a curge. Diferenta consta in aceea ca sunt adresata intr-un mod mai putin plastic, dimpotriva, sunt formalizate intr-o anumita masura.

Discursul consta dintr-o interesanta combinatie intre sustinerea motiunii de cenzura si acuzele vadit exprimate la adresa opozitiei. In plus, tonul cu care se abordeaza aceasta problematica este mult mai aprins, iar exprimarea mult mai interactiva fata de celelate discursuri ale domnului Mircea Geoana; citam: « Ce rezolvã acest asa-zis pachet de reformã? Rezolvã problema finantãrii sistemului? Rãspunsul este: nu. (.)Dar ce optiune avea Opozitia din aceastã tarã si din aceastã salã - P.S.D.-ul si colegii de la P.R.M. - în conditiile în care dumneavoastrã sfidati democratia?! Decât sã ne spunem punctul de vedere si sã introducem o motiune de

cenzurã! » Intr-adevar, si aici intalnim aluzii, comparatii si metafore, insa intr-o mult mai mica masura, si cu un grad mai scazut de expresia si, de ce nu, de colocvialitate, in comparatie cu precedentele cuvantari - « si urmasii Brãtienilor sã devinã mâniosi în mod proletar, acuzând, la un an si jumãtate de la preluarea Guvernului, tot fosta guvernare. »

Catre finalul discursului se remarca o inclinare mult mai evidenta catre latura sensibila a Receptorului (multiplu, de altfel), in abordarea punctuala a problematicii prezentate - « si vã spun asta nu numai ca social-democrat, ci vã spun si ca cetãtean al României. (.) Acesta este tristul adevãr. »

 Astfel, dupa o lunga dezvoltare a aspectelor care vizeaza introducerea acestei motiuni de cenzura, nota finala se doreste a atinge

si o ultima coarda sensibila a audientei - printre care se numara si opozitia (!). Domnul Geoana dovedeste a  fi deprins aceste mici trucuri oratoricesti si a le utiliza in momentele cele mai oportune pentru obtinerea efectelor maxime. 

In acelasi segment se inscrie si combinatia deosebit de puternica la nivel impactual si expresiv, dintre aceasta latura sensibila si aplicarea sa la nivelul constiintei, eticii, a moralei : « Îi întreb astãzi pe cei care au un minim de constiintã, pe cei care sunt medici, profesori si oameni care, într-adevãr, vor sã aibã grijã de pacientii României: dacã au inima si constiinta împãcatã votând în favoarea acestui pseudo-pachet de reformã în domeniul sãnãtãtii? Votati cu constiinta! Pentru cã, pânã la urmã, carnetul de partid este mult mai putin important decât onoarea de a fi în serviciul oamenilor si al pacientilor! »

O ultima remarca ar trebui facuta referitor la adresarea directa, catre Receptori, aceasta indeplinind, de fapt, doua functii in cadrul discursului politic : mai intai il apropie pe orator de audienta sa, pastrand intact canalul comunicarii (functie fatica, dublata de functia afectiva) si, in al doilea rand, ii permite Emitatorului sa aprecieze in fiecare moment al discursului sau reactia auditoriului. 

Discursul domnului Mircea Geoana, presedintele PSD, la prezentarea proiectului "Generatia 2008"

 

 

Ultimul si cel mai consistent discurs al presedintelui PSD se constituie a fi o nota discordanta intr-o oarecare masura, fata de restul discursurilor analizate. Diferentele se remarca, in primul rand, la nivelul structural, iar, in al doilea rand, la nivel expresiv/emotiv.

Astfel, desi am mai intalnit un discurs adresat exclusiv membrilor partidului pe care il prezideaza, domnul Geoana abordeaza pentru prima oara un ton atat de cald, de familial, si, in acelasi timp, deosebit de optimist si incurajator. Aceste lucruri se deprind in prima faza din formula de inceput : « Dragi prieteni », dar si dine ceea ce se vrea a fi un motto al discursului : « Suntem multi si suntem buni! ».

 In alta ordine de idei, ne putem întreba ce face ca un discurs, chiar si un discurs politic, sa aiba un efect perlocutionar eficient. Mai ales cand avem de-a face, asa cum se intampla si in

cazul de fata, cu o cuvantare bazata pe prezentarea unui proiect, si nu al optarii pentru o varianta strict argumentata a problematicii.  Astfel, auditorul are dreptul sa creada ca ceea ce li se comunica prin intermediul stimulului ostensiv este relevant pentru ei, sau ca cel putin Emitatorul considera asta. Receptorii nu doar spera ca mesajul este relevant, ci au asteptari precise legate de relevanta mesajului.

Desi se stie ca punctul de maxima rezistenta al unui discurs este introducerea, si ca, de modul in care debuteaza, depinde impactul asupra publicului-tinta, iar oamenii vor asculta cu mai multa atentie, daca li se capteaza interesul inca de la primele cuvinte, nu se poate contrazice faptul ca un cuprins bine structurat si formulat, mentine viu interesul audientei pentru restul discursului.

Acest lucru se intampla in cazul de fata, unde, desi ne lovim de lungimea considerabila a cuvantarii, nu se poate vorbi despre un esec oratoric. Dimpotriva, atentia Receptorului este mentinuta cu succes pe intreg parcursul cuvantarii, ideile fiind prezentate punctual, alternand cu observatii pertinente, diverse glume, dar si

prin presararea cuvintelor cheie, care nu fac altceva decat sa reprezinte ideile majore pe care se mizeaza in prezentarea proiectului. De exemplu:                       «Generatia 2008 e un proiect deschis, în care si tinerii si cei cu mai multa experienta si cei din toate generatiile au un loc daca sunt competenti si daca trec un test de moralitate, obligatoriu pentru noi. (.) Veti intra într-un program de pregatire si am solicitat partenerilor, socialistilor europenii, sa ne dea o mâna de ajutor (.) Implicarea în acest proiect - Generatia 2008 - cere mult timp, multa energie, pasiune si talent. Vreau sa fie extrem de clar: intrati într-un proces de competitie între dumneavoastra în cadrul organizatiilor dumneavoastra si, împreuna cu noi, conducerea nationala. »

O ultima remarca trebuie facuta referitor la miza care s-a pus in acest discurs pe prezenta domnului Poul Nyrup Rasmussen - « un om care a guvernat Danemarca, tara cu cel mai performant sistem social din lume, tara care a reusit sa împleteasca protectie sociala cu economie competitiva - omul care a guvernat Danemarca 9 ani ca prim-ministru, omul care a inovat ideologic ». Prezenta dumnealui este vitala am putea spune, pentru dezvoltarea proiectului, de aceea se poate afirma ca se constituie in unul din cuvintele/personajele cheie ale discursului.

Incheierea este facuta intr-un ton exploziv, entuziast, optimist, si in ultima faza, chiar sarcastic la adresa opozantilor politici : « Suntem partidul cel mai mare si cel mai puternic, partidul cu oamenii cei mai buni si mai frumosi din politica Româneasca. si cine stie, la cât de fragmentata si împleticita este actuala putere, este posibil sa ajungem la guvernare mai repede decât cred sau se tem unii. »

Ultimul fragment dezvaluie un atu pe care oratorul l-a pastrat in maneca, si anume cuvantarea domnului Poul Nyrup Rasmussen. Prezentat initial ca si invitat, acesta se anunta a fi unul din suporterii expliciti ai proiectului, urmand a tine el insusi un discurs pe aceasta tema - « Dragi prieteni si dragi colegi, sa primim asa cum se cuvine un mare lider social democrat european, un om care a pornit de jos si a ajuns departe, prietenul nostru, camaradul si seful nostru pe linie europeana de partid, Poul Nyrup Rasmussen! »

In concluzie, este mai mult decât evident ca, în cazul discursurilor politice, exista o strânsa legatura între persuasiune si efectul perlocutionar: persuasiunea

duce la un efect perlocutionar eficient care ia forma aderarii propriu-zise la ideile prezentate. Totusi, aceasta relatie este unidirectionala: în absenta persuasiunii, efectul perlocutionar obtinut se întoarce împotriva politicianului. Ne putem întreba ce face ca un discurs, chiar si un discurs politic, sa aiba un efect perlocutionar eficient. Raspunsul, în cazul de fata, este: un mesaj relevant.