PRECUVNTARE

SCRISOARE PATRIARHULUI APUS de Arhimandrit Epifanie Theodoropulos

Anul 1054 este pentru Ortodoxie nceputul celei mai mari apostazii DIFERENTELE din istoria Bisericii. Ca si n timpul lui Arie, acum 950 ani n Apus dintre Biserica omul trufas si nesbuit s-a proclamat pe sine Dumnezeu si mpreun Ortodox si cea cu cei ce l-au crezut au plsmuit o nou biseric cu vechea Romano-Catolic nftisare, dar fundamental diferit de cea ntemeiat de Iisus Hristos de Printele Cleopa Dumnezeu la Cincizecime. ASUPRA CATOLICILOR de Sfntul Simeon al Tesalonicului Cuvintele Sfintilor Printi mpotriva ereziei catolice CRIZA BISERICII CATOLICE de Mihai Urzic OMUL SI DUMNEZEU-OMUL de Sfntul Iustin Popovici RSPUNS LATINILOR de Sf. Ambrozie de la Optina RSPUNS CELUI CE CONDAMN Asa a ngduit BISERICA Hristos, ca din cauza schimbrilor dogmatice, profanrilor ORTODOX eclesiologice, retlcuirilor scripturistice si rstlmcirilor istorice ce le- de Sf. Ambrozie de la au fcut latinii, s se aleag grul de neghin, oile de capre, Optina minciuna de adevr, ortodoxia de catolicism. "PECETLUIREA" Sfintii Printi Ortodocsi de atunci nu i-au urmat pe apuseni n SFNTULUI SINOD aceast cdere, ba mai mult, soborniceste DE LA 1583 au lsat urmasilor n credint, povtuiri de nezdruncinat si anateme de Schim. Stefan de nedezlegat, de a nu se face prtasi sub nici un chip nnoirilor Ciobanu mincinoase si uneltirilor politice, de a pstra neschimbat, chiar cu pretul vietii, traditia de veacuri a Bisericii, cci ce nsotire are dreptatea cu frdelegea? Sau ce mprtsire are lumina cu ntunericul? De aceea: "Iesiti din

de nedezlegat, de a nu se face prtasi sub nici un chip nnoirilor mincinoase si uneltirilor politice, de a pstra neschimbat, chiar cu pretul vietii, traditia de veacuri a Bisericii, cci ce nsotire are dreptatea cu frdelegea? Sau ce mprtsire are lumina cu ntunericul? De aceea: "Iesiti din mijlocul lor si v osebiti, zice Domnul" (II Corinteni 6:14-17). ...

Din eres n eres, din cdere n mai mare cdere, credinta apusean si-a artat n timp adevratul chip. Istoria nc sngernd a Romaniei PAPA IOAN PAUL II ne arat lmurit cum la nevoie papistasii au lsat deoparte viclenile ACCEPT ... chemri la unire si s-au apucat de a converti "cu tunul" pe romani la EVOLUTIA "crestinismul" lor. Parintii cei sfinti au marturisit de demult, inca de la de Preot Gheorghe aparitie, despre pericolul care-l reprezinta catolicismul pentru Calciu Dumitreasa ortodoxie. Dar dezinformarea si rastalmacirile apostatilor au lucrat atit de perfid, incit au reusit sa adoarma constiinta credinciosilor. Iata VATICAN I SI de ce bunul simt al poporului roman il impiedica sa creada ca unii CARDINALUL ierarhi pot dori distrugerea Bisericii. Dar adevarul este de la STROSSMAYER Dumnezeu nu de la oameni, si credinta, si harul si binecuvintarea si de Clugrul Vasile sfintirea tot de la Hristos sunt. Iar harul lui Dumnezeu lucreaza prin oameni pina cind nu este hulit iar continuitatea apostolica viaza cit ROMANO CATOLICII timp nu este rupta prin eres. Iata de ce Sfintii Parinti declara in afara N SPATELE Bisericii pe apostati pentru ca acestia sa nu muste din turma si ca PROPRIILOR eresul sa nu ajunga mai mare decit credinta. DECLARATII din rev. Ekklesia Oare toti Sfintii pomeniti mai sus au fost prea aspri cnd au negat ASCETICA SI latinilor prtsia cu Duhul Sfnt? Nu, ci Printii limpede au voit a zice MISTICA NTRE c hulirea Treimii a adus papismului deprtarea harului, iar RSRIT SI APUS deprtarea harului le-a exclus preotia, fr preotie nu au taine valide, de Printele Alexie iar fr taine... n veac nu au mntuire! Ksutasvili Biserica este Una si Unul Sfnt este Capul ei, si nimeni niciodat nu FALSE TEOFANII SI va putea alctui o alt predanie lsat de Hristos Sfintilor Printi. ANGELOFANII Tocmai aceast provocare ne-o arunc catolicismul - o nou traditie, de Mihai Urzic o alt dogm, un alt dumnezeu - ce s ne dezrdcineze din Ortodoxie, s ne dezbine Neamul, s ne euro-nglobeze. O EPISTOLA ATHONIT Aduceti-v aminte de mai marii vostri (sfintii) care v-au grit vou de Sinaxa Extins a cuvntul lui Dumnezeu, priviti cu luare aminte cum si-au ncheiat Sfntului Munte Athos viata si urmati-le credinta. Iisus Hristos, ieri si azi si n veci este acelasi SFNTUL IOAN DE (Evrei 13, 7-8). KRONSTADT SI PAPISMUL Neam romanesc nu v lsati nselati n credinta ortodox, iubiti pe ROMANO-CATOLIC catolici dar feriti-v de catolicism, iubiti adevrul si fugiti de minciun, de Arhiepiscopul aprati Biserica dar nu nlturati hotarele puse de Sfintii Printi, cci Averchie Jordanvilski acestea ne ntresc a-L mrturisi pe Hristos prin CUVINTE DE FOLOS Episcopul Nikolai Velimirovici

SOBORNICITATEA RASARITEAN vs. GLOBALIZAREA APUSEAN de Monah Paisie Moldoveanu

SCRISOARE PATRIARHULUI APUS * de Arhimandrit Epifanie Theodoropulos

nalt Prea Fericirea Voastr,

De ctiva ani ncoace, trupul Bisericii - trupul cugettor al crestinilor, st ntr-o tulburtoare asteptare privind salturile primejdioase ale credintei Primului Arhiereu al Ortodoxiei. Pe scurt, pentru a evita lungirea cuvntului, purtarea PF Voastr si a ctorva delegati ai Papei, arunc adevratii fii ai Bisericii, nu numai ntr-o de nedescris mhnire, ci si ntr-o grozav ncercare duhovniceasc. PF Voastr corespondati cu Papa n orice problem bisericeasc ca si cum am tri n secolul cinci dup Hristos. V expuneti la obositoare si lungi cltorii pentru a-l ntlni. Schimbati cu el prietenesti mbrtisri si frtesti srutri [1] . l numiti Primul Episcop al Crestinttii si pe PF Voastr cel de-al doilea. Ati proclamat Urbi et orbi c "nici o diferent nu separ cele dou biserici". V rugati mpreun cu trimisii latini si v purtati cu cardinalii ca si cum ar fi episcopi ortodocsi. Ati ridicat anatemele secolului XI care, chiar dac au fost aruncate sub presiunea momentelor fr precedent ce erau atunci, veneau ca o reactie la blasfemiile (ce se rspndiser n ntreaga crestintate) mintilor catolice asupra de-Dumnezeu-purttoare Ortodoxii. Dinspre partea latinilor totul a mers dup un plan, ntr-adevr mult ntrziat care cuta trdarea rnduitelor Canoane ale Bisericii, Legi Sfinte ce impun alungarea din dumnezeiescul staul a oilor de netmduit si bolnave de moarte care sunt ereticii, schismaticii si coruptii credintei.

nalt Prea Fericite Printe,

Care dintre aceste lucruri s-au petrecut? S-a fcut Papa ortodox sau PF Voastr catolic? Dac e prima, declarati-o oficial ca s ne bucurm si s ne veselim toti laolalt. Dac e cea de-a doua, spuneti-o direct si sincer, ca s fim siguri c s-au mplinit proorociile ce zic c Noua Rom va fi distrus si czut n erezie. Dac nici una dintre acestea nu s-au ntmplat, ci amndoi nti-stttorii rmneti fiecare ntru limitele trasate, atunci cum se explic astfel de fapte? Cum e posibil ca un pap eretic s fie primul episcop al crestinttii si PF Voastr cel de-al doilea? De cnd Biserica noastr ortodox si pomeneste episcopii alturi de episcopii eretici? Folositi un limbaj strict dogmatic sau metaforic, ndrepttiti acrivia canonic sau ipocrizia diplomatic? Sunteti un episcop sau un diplomat? Si mai departe, cum e posibil ca

penitentele canonice ale Bisericii s fie ridicate cnd pcatul anatemizat de ele (erezia) continu s rmn si s se lteasc si s se mreasc pe sine? Chiar dac nu ar fi fost excomunicrile mpotriva catolicismului si a papilor, pentru nesbuitele schimbri n credint, acestea ar trebui s fie pronuntate chiar astzi, cu consimtmntul tuturor Bisericilor Ortodoxe si conform regulilor clare si consfintite ale Sfintelor Canoane. Cum si de ce, de vreme ce eresul exist, anatemele au fost ridicate?

nalt Prea Fericirea Voastr,

Este trist c v purtati asa cum o faceti, pentru a v mprieteni cu puterea lumeasc a Vaticanului, pe care credeti c o puteti opune presiunilor turcesti din zon, de a opri violenta ce amenint Patriarhia Ecumenic si de a zglti domnia pgn a orasului Constantinopol. Dac e adevrat, atunci amndoi sunteti n nselare si v munciti degeaba. Avem noi alianta cu Dumnezeul cel adevrat, cu Atottiitorul si Preasfntul, da sau nu? Dac da, atunci "cdea-vor dinspre latura ta o mie si zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia" [2] . Chiar dac furtunile se vor strni prin mnia slbatec a agarenilor, acestea trebuie s fie pentru noi ca o "nimicnicie si desertciune"[3] . Atunci "dreptul ca finicul va nflori si ca cedrul din Liban se va nmulti"[4], "atunci va sri schiopul ca cerbul si limpede va fi limba gngavilor, c izvoare de ap vor curge n pustiu si praie n pmnt nsetat"[5], atunci "neamurile vor ntelege si se vor pleca, cci cu noi este Dumnezeu."[6] Dac nu, atunci de ce s ne propunem s credem "n mprati, n fii oamenilor n care nu este mntuire"[7]. Atunci, Sanctitate, cuvintele profetului ne sunt adresate: "Vai de cei ce se pogoar n Egipt dup ajutor si se bizuie pe caii lor si si pun ndejdea n multimea carelor si n puterea clretilor, dar nu-si atintesc privirea ctre Sfntul lui Israel si nu caut pe Domnul. Dar El este ntelept, El va face s vin nenorocirea si nu si va lua napoi cuvintele. El se ridic mpotriva casei celor fr de lege si mpotriva ajutorului celor care svrsesc nedreptatea. Egipteanul este om, nu Dumnezeu, caii lui sunt carne si nu duh. Cnd Domnul si va ntinde mna Lui, ocrotitorul se va mpiedica si ocrotitul va cdea, iar amndoi vor pieri."[8]

nalt Prea Fericite Stpne,

Este de trei mii de ori mai bine pentru tronul istoric al Constantinopolului s fie smuls si repus ntr-o insul pustie din mare, ori chiar a fi prbusit n adncurile Bosforului, dect a devia ctusi de putin de la calea de aur a Sfintilor Printi care cu un singur glas strig: "Nu e loc de compromis n materie de Credint Ortodox" Cele sapte candelabre ale Apocalipsei au fost stinse cu mult timp n urm din pricina pcatelor noastre. Sapte Biserici Apostolice, biserici privilegiate ce au avut onoarea de a primi, fiecare n parte, scrisori din cer prin de Dumnezeu insuflatul prooroc al Patmosului, prin care erau nstiintate c vor dispare de pe fata pmntului.[9] Si acolo unde odat erau

svrsite cu fric si cu cutremur Sfintele Taine si se nltau doxologii Sfintei Treimi, astzi doar bufnitele vuiesc ori dracii joac hora. Oricum ar fi, Mireasa lui Hristos nu a murit. Biserica lui Hristos nu a disprut. Ea si continu drumul prin secole, rnit si nsngerat ca si Fctorul ei, dar neadormit si nenfrnt, strlucitoare, adpostire cald si de viat dttoare si mntuitoare de suflete. Ea, Biserica Ortodox, nu va muri niciodat, nici chiar dac tronul ecumenic va fi mutat sau distrus. Doamne fereste! Nici un gnd ortodox pentru mutarea sau distrugerea tronului ecumenic. Dar din nou, nimnui, nicieri si niciodat nu i se va ngdui a sacrifica pentru binele su cea mai mic prticic din Credinta Ortodox. Luptati pentru ea cu toat puterea! Sunteti chemat si uns pentru a o face. Sacrificati de dragul lui orice, orict: bani, averi, onoruri, glorie, comori, diaconi, preoti, episcopi, si chiar pe Patriarhul Athenagoras! Pstrati doar singurul lucru de trebuint, un singur pzitor, unul singur s nu-l sacrificati: Credinta Ortodox! Tronul are valoare si e de folos att timp ct rspndeste n ntreaga lume negrita si dulcea lumin lin a Ortodoxiei. Farurile sunt folositoare ct timp lumineaz drumul celor ce cltoresc pe mare pentru a evita stncile. Cnd lumina lor e stins, se fac nu numai nefolositoare, ci vtmtoare pentru cei ce s-ar ncumeta s se apropie.

nalt Prea Fericite Printe si Stpne,

Deja ati mers prea departe, ati pus pasul dincolo de Rubicon. Rbdarea miilor de suflete credincioase, a clerului si a laicilor, a ajuns la limita exasperrii. Pentru dragostea lui Dumnezeu, ntorceti-v napoi! Nu introduceti schisme si dezbinri n Biseric. ncercati s uniti ce e desprtit, dar singurul lucru care-l veti reusi e s distrugeti unitatea si s faceti fisuri adnci n temelia tare a Bisericii. Veniti-v n fire si treziti-v! Dar, din pcate, ati mers prea departe. Deja e aproape sear si ziua a trecut. Cnd oare veti vedea cum se casc abisurile pe drumul pe care singur v cluziti? Fie ca toat puterea Celui ce odat a fcut soarele s stea deasupra Ghibeonului si luna naintea vii Aialon[10], va repeta minunea si va lungi din nou ziua ce va strluci cu mai mult lumin si v va deschide ochii pentru a vedea, ntelege si rentoarce.

Note bibliografice * Traducere de mh. Paisie din periodicul "Trei Ierarhi", nr.1228, dec. 1965, Grecia. [1] Vezi Pilde 26, 27: "Va bga cineva foc n sn si hainele lui nu le va arde? Sau va clca cineva peste crbuni de foc si picioarele lui nu le va arde?" [2] Psalmul 90, 7. [3] Isaia 40, 17: "Toate neamurile sunt ca o nimica naintea Lui, nu sunt dect nimicnicie si desertciune".

[4] Psalmul 91, 12. [5] Isaia 35,6. [6] nc si zice: De frica voastr nu ne vom teme nici ne vom tulbura, cci cu noi este Dumnezeu, din slujba Pavecernitei mari. [7] Psalmul 146, 3. [8] Isaia 31, 1-3. [9] Acestea sunt Bisericile Apostolice ale Efesului, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodicea, care au fost complet distruse n rzboiul din Asia Mic n 1924, cnd crestinii au fost deportati sau masacrati. [10] Iosua 10, 12-13: "Atunci a strigat Iosua ctre Domnul si a zis naintea Israelitilor: Stai soare, deasupra Ghibeonului, si tu lun, opreste-te deasupra vii Aialon! Si s-a oprit soarele si luna a stat pn ce Domnul a fcut izbnd asupra vrjmasilor lor."

DIFERENTELE dintre Biserica Ortodox si cea Romano-Catolic * de Printele Cleopa

- Exista purgatoriu precum zic catolicii? - Purgatoriu nu este. Catolicii zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare, unde merge sufletul cateva sute de ani si se curata acolo, apoi trece in Rai. Nu exista asa ceva. Noi avem Evanghelia Judecatii, pe care o au si ei, dar nu arata trei locuri, ci numai doua - Raiul si iadul. Mantuitorul, cand va sta pe scaunul slavei sale si va aduna toate popoarele de la zidirea lumii sa le judece, ii va impartii pe dansi, precum desparte pastorul oile de capre. {i va pune pe drepti de-a dreapta Sa si pe pacatosi de-a stanga Sa... {i vor merge pacatisii in munca vesnica, iar dreptii in viata vesnica. Deci nu putem zice ca sunt trei locuri, ci numai doua: munca vesnica sau viata vesnica. Cei mai mari dusmani ai catolicilor sunt protestantii si calvinii. Ei s-au rupt de Biserica Catolica la anul 1517, prin Martin Luther, fiind urmat de Zwingli, Calvin si Hus. - Care sunt punctele principale care ne despart de catolici? - Invataturile principale care ne despart dogmatic si canonic de catolici sunt:

1. Intai este filioque. Ei zic ca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul. Aceasta greseala dogmatica este cea mai grea. Sfantul evanghelist Ioan spune ca Duhul Sfant purcede de la Tatal si este trimis in lume prin fiul. (Ioan) 2. Al doilea este suprematia papala. Papa este considerat de ei capul suprem al Bisericii crestine, adica loctiitorul lui Hristos pe pamant! Mai mare decat toti patriarhii! Ceea ce n-a facut Biserica Universala. Mandrie draceasca. Papa se numeste urmasul Sfantului Petru! 3. Infaibilitatea papala. Ei zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta, cand predica el ceea ce iarasi este o dogma noua respinsa de Biserica Oortodoxa. 4. Al patrulea este purgatoriul. Ei zic ca intre Rai si iad ar fi un foc mare unde sta sufletul cateva sute de ani si se curata, apoi se duce in Rai. Nu scrie in Sfanta Scriptura asa ceva; nu-i prevazuta nicaieri aceasta invatatura. 5. Azimile. Ei nu slujesc cu paine dospita, ci cu azime, ca evreii. 6. Catolicii mai au o dogma noua: imaculata conceptie. Ei zic ca Maica Domnului ar fi nascuta de la Duhul Sfant. Nu-i adevarat. Este nascuta in chip firesc din dumnezeiestii Parinti, Ioachim si Ana, ca rod al rugaciunii. 7. Au substantialitatea. La sfintirea Sfintelor Daruri catolicii nu fac rugaciunea de invocare a Sfantului Duh, cum facem noi la Sfanta Epicleza. Ei zic ca Darurile se sfintesc singure, cand se zice: Luati mancati... si celelalte. Nu au rugaciunea de pogorare a Duhului Sfant, peste Daruri. 8. Celibatul preotilor. Preotii catolici nu se casatoresc. sunt celibatari, impotriva Sinoadelor ecumenice care au hotarat ca preotii de mir sa aiba familie. 9. Ei au si indulgente papale. Alta ratacire. Papei, daca-i dai parale multe, poti sa faci oricate pacate te iarta, te dezleaga. Sfintii lor au prea multe fapte bune, n-au ce face cu ele, le da papei, iar el vinde aceste merite prisositoare spre iertarea pacatelor oamenilor care nu au destule fapte bune. 10. Si mai este un punct important: mirungerea. Catolicii nu miruiesc copii imediat dupa Botez, ci la sapte-opt ani si numai arhiereii ii miruiesc. Noi avem liturghiile constantinopolitane ale Sfantului Vasile cel Mare, Grigore Dialogul si Sfantul Ioan Gura de Aur, iar catolicii au liturghia romana si cea ambroziana. Iata acestea sunt punctele dogmatice si canonice principale care despart Biserica Ortodoxa de cea Romano-Catolica. Iar nici cu protestantii nu avem nimic comun. Ei au reformat total dogmele Bisericii stabilite de Sfintii Parinti si au renuntat la cele sapte Sfinte Taine. Ei nu au ierarhie si taine si nu se pot mantui. Din cele sapte taine mai au doar doua: Botezul si Euharistia (Sfanta Impartasanie- n.n.), pe care o fac cu paine nedospita ca si catolicii. Din protestanti s-au nascut toate sectele neoprotestante care ataca tarile ortodoxe astazi. - Este bine sa cante crestinii din instrumente muzicale, sau nu?

- Cel mai bun organ de a canta lui Dumnezeu este gura si inima omului. Asa este in Biserica Rasaritului. La catolici se canta din orga; dar aceea este distractie si are nota de teatru. nu ne ducem sa ne distram la biserica, caci orga te risipeste cu mintea in alta parte. Trebuie sa cant din inima mea, ca, auzi ce spune: Racnit-am din suspinarea inimii mele. Gura noastra sa laude pe Dumnezeu, ca zice Psalmistul: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea pururea lauda Lui in gura mea. Iata cum trebuie sa lauzi pe Dumnezeu. Nu cu orga si chitara.

*) Ne vorbeste parintele Cleopa, vol.3, p.65, ed. Episcopiei Romanului, 1996

ASUPRA CATOLICILOR * de Sfntul Simeon al Tesalonicului

Din cele lucrate de acest sobor, unele artnd si pentru nnoirea catolicilor, vom ntelege cu socotint. Acest sobor au dat anateme pentru cei ce au ndrznit a zice c dumnezeiescul Duh purcede si de la Fiul si au asezat a se pzi neschimbate toate ale Sfntului Simbol. Nu stiu cum catolicii n-au bgat de seam aceasta, si se pare ns c din trufie si din nltarea lor au ptit aceasta care si pe ngerii cei dinti i-au surpat si a fost pricinuitoare cderii si mortii nceptoriilor neamului nostru. Deci aceasta a fost pricina marii cderi a bisericii catolicilor care ea mai nti era urmtoare Simbolului si nvtturii Apostolilor si ale Printilor, si ea era, fiindc nu ascundem adevrul, ntia a tuturor. Noi am vrut si am dorit s o avem pe dnsa ca ntia, numai s fi pzit neatins semnul adevratei credinte. Catolicii ns, nltndu-se cu mintea mai mult dect toti, necugetnd la cele zise: "Cel ce vrea s fie nti, s fie cel din urm dintre toti" . Si: "Tot cel ce se va nlta pe sine se va smeri" . Poftind si cercnd ale elinilor ca niste lucruri nalte ale credintei lui Hristos, dup ce lepdar nendumnezeirea elinilor prin pescarul Petru si prin cei asemenea lui, aceast nteleptie nebun rvnind dup nteleptii elinesti din afar si socotind a fi mai ntelepti dect alti frati, si prndu-le dup cum zice Pavel, a fi de sine ntelepti. Cu rea cdere au czut si zac (vai, vai) pururea din trufie, boala netmduit si rea, ca aceea a acelor care nu vor s se tmduiasc cu pocinta, nici nu vor ca plecndu-se s se supun Dumnezeiescului Simbol alctuit de Printi prin Dumnezeiescul Duh, ci mai mult vor s ne trag si pe noi n acea singur nebunie a lor, ludndu-se cu stpnirea marelui Petru, si cu mpotrivire umbl n pocinta lui Petru. Care precum se vede pentru aceasta a fost dascl celor din Roma si nti pstor pentru ca s-i nvete si s le arate cele ce sunt ale ntoarcerii si cele ce sunt ale pocintei, punndu-se mai nainte pe sine pild. C si el de laud si de trufie fiind tras, si pentru aceasta din care credint mai nainte a mrturisit scptndu-se, nu ntr-alt chip fr numai prin pocint si-a aflat ndreptarea [...]

Cci Petru cu pocint, cu lacrimi si cu cea de trei ori mrturisire a dragostei ntru Hristos, nu numai c s-a mpreunat iarsi cu cei dinti Apostoli, dar nc s-a pus naintea lor si s-a hirotonisit pstor turmei lui Hristos. Catolicii ns ludndu-se a avea de cpetenie pe Petru si nltndu-se mai presus de ceilalti, se fac, pe dnsii si pe altii, solitori prsirii dogmelor celor drepte si altor cderi. Drept aceea dezbinnd mdularele lui Hristos, s-au fcut mai mult dect toti cti s-au pornit oarecnd asupra ei, pricinuitori de vtmare, si ntr-attia ani au dat mii de pricini de sminteal tuturor fratilor celor rscumprati cu dumnezeiescul snge al lui Hristos [...] Arhiereul: Cel dinti adaos este greseala ce-au fcut [latinii] la Sfntul Simbol al credintei pentru care Printii au ntrit ca nimic s nu se adauge nici s se scoat. Si pe lng acestea multe altele, deprtndu-se de obiceiul cel vechi al Bisericii au nscocit de la dnsii, si cu un cuvnt mai toate ale Bisericii, cci latinii aduc la jertfire si azim ntocmai cu obiceiul iudeilor, dezleag posturile cele date de Apostoli si de Printi, adic miercurea, vinerea, cele dou zile dinti ale Sfintelor Presimi, si celelalte posturi date, care dezlegare e cu totul mpotriva obiceiului crestinilor si datelor Sfintilor nostri Printi. Pentru aceste posturi si canonul cel Apostolesc porunceste si toat ceata Sfintilor au nvtat si au pzit. Ei postesc n toate smbetele, ceea ce este afar din canonul cel Apostolesc si peste asezmntul Printilor, cci numai ntr-o smbt zic ei c se cuvine a posti, iar nu ntr-alta, fiindc smbta e multumirea facerii, precum duminica e a nvierii, si nchipuire fiind cu adevrat naintea nvierii, pentru c Mntuitorul cu dumnezeiescul suflet mergnd n iad a druit slobozirea si nvierea de care ncredintat fiind Biserica, n fiecare smbt face cele ce sunt pentru cei ce au adormit ntru credint. Si nuntile lor le fac iarsi fr de lege. Nuntile si hirotoniile nu mai se pstreaz nici aceste dup cum au fost lsate de Sf. Apostoli si Sf. Printi. Se ajunsese ca tatl s se mpreuneze cu mama iar fratele cu sora (n.n. dup manuscrisul chirilic). De asemenea nici hirotoniile nu se fceau prin punerea minilor ci prin ungere, de aceea aceste practici 1-au determinat pe Dionisie, urmasul Sf. Apostoli s fac referiri n mod special la acestea. Si liturghia o fac acesti catolici cu totul schimbat si afar din rnduial; nti c o fac cu azim ca si evreii care aduceau si prznuiau cu azimi, pe cnd nou toate ni s-au nnoit. Nou ni s-au dat a aduce pine desvrsit, de vreme ce si pinea vietii Cuvntul lui Dumnezeu desvrsit S-a dat nou, unindu-se frmntturii noastre, fiind Dumnezeu desvrsit si fcndu-Se om desvrsit, pentru aceea Mntuitorul a asemnat mprtia si socotinta ntruprii cu aluatul zicnd: "Asemenea este mprtia cerurilor aluatului", si celelalte. Apoi nici dimpreun nu slujesc liturghia catolicii, nici dintr-acelasi pahar si aceeasi pine cuminic pe mirean, precum face Biserica noastr, ci cu alt obicei. Nici Botezul nu-l fac n trei afundturi, ci prin turnare si fr de mir, nici cuminecare nu dau pruncilor celor botezati, nici la altii pn ce nu ajung naintati n vrst; si cei mai multi copii ai lor sunt nemiruiti, si mare parte din ei murind, rmn nemprtsiti cu Sfintele Taine, pentru c nu pot vorbi. Nici nu fac hirotonia episcopilor lor la jertfelnic prin punerea minilor, dup vechea rnduial de mai nti a lui Hristos Dumnezeului nostru si Apostolilor Lui, care ridicndu-Si minile i-a blagoslovit pe ei si Duhul cel Sfnt pe capetele Apostolilor a sezut; si prin punerea minilor arhiereului Lui (zice Pavel) iar nu prin mir si prin ungere. Si lui Timotei zice: "Nu fi nengrijit de darul care ti s-a dat tie prin punerea minilor mele" . Cei sapte diaconi si Varnava, si nsusi Pavel si toti punere de mini au primit. Chiar vorba hirotonie nsemneaz punere de mini. La ei hirotonia nu se face de mai multi episcopi, nici prin punerea Evangheliei deschis, precum nvat marele Dionisie, ci un episcop dintr-nsii de multe ori hirotoniseste episcopi, si cu ungere de mir, afar din

rnduiala Apostolilor mai ales dup legea veche. nsusi de s-ar afla fat de mai multi episcopi ei nu slujesc mpreun cu cel mai mare, cci nu poate si de aceea ei nu slujesc mpreun nici hirotonisesc mpreun pe cel ce se hirotoniseste, nici nu e cu putint s slujeasc mpreun unii cu altii, cci nu le e cu putint a frnge azima cea sfintit si a da multimii precum a dat-o Mntuitorul sfintind, frngnd si dnd ucenicilor... Astfel toate le-au fcut mai izvodite si afar din rnduiala Mntuitorului nostru, a Apostolilor si a ucenicilor Sfintilor Printi. Chipul clugrilor unul fiind, acestia n multe prti le-au mprtit si multe feluri de chipuri clugresti au fcut, pe care nimeni din Printi n-au asezat, cci toti zic c chipul clugresc numai unul este ca si Botezul, pentru care si dumnezeiescul Dionisie nvat, si desi numim noi chipul cel mare si chipul cel mic, cu aceasta nu zicem c sunt dou, ci unul si acelasi, cel mare si desvrsit, iar acela pe care i numesc mic, nu e altul dect arvuna celui mare, nceptura aceluia si nainte nchipuire, si pentru neputint mai pe urm s-a socotit de unii din Printi ca o arvun ce se d celui mai mare, si mai pe urm dup vreme sfrsindu-se n acel dat unic chip al clugriei. Drept aceea, arvun se cheam Sfntului si Marelui Chip, si pentru aceasta vorbeste mult marele ntre Cuvnttorii de Dumnezeu si mrturisitorul printe Teodor Studitul. Dar nu numai ca acestea care sunt afar din obiceiul celei dinti Biserici au acestia, dar si altele care nu se cuvin crestinilor. Apostolii ns ne-au nvtat pe noi a fi cucernici si nfrnati n toate. zicnd: "Cel ce se nevoieste pururea se fereste si de vreme ce mncarea sminteste pe fratele meu, (zice) nu voi mnca carne in veac" si cum c se cade a ne tine si a ne feri de carne, cci nsusi Pavel postind ne nvat zicnd: "n posturi de multe ori si nfrneaz trupul meu si-1 robesc." Petru chiar se hrnea cu mazre si cei alti ucenici asemenea, dndu-ne si nou a posti postul Mntuitorului si miercurea si vinerea, aseznd legea prin care ne opreste de carne, ou si lapte, precum am apucat din nceput de la dnsii, de la Apostoli si de la Printi [...] Dar ce alt lucru s-a izvodit la dnsii afar din rnduiala Bisericeasc? Sfintele si cinstitele icoane cele date la credinciosi ntru cinstea dumnezeiestilor chipuri ale celor dinti, si ntru nchinciunea dup asemnare a celor Sfinti, artnd adevrul cu nchipuirea, cci nchipuie pe Cuvntul cel ntrupat pentru noi, toate dumnezeiestile Lui lucruri, patimile, minunile, tainele si preasfntul chip al Sfintei si pururea Fecioarei Maicii Lui si ale sfintilor Lui, precum si acelea ce Evanghelia si celelalte Dumnezeiesti scripturi zic: ca cu niste slove prin lucrarea vopselei si a altor materii, nvat cu nchipuirea. Aceste toate izvodindu-le precum s-a zis, zugrvind de multe ori Sfintele Icoane ntr-un chip mai mult dect obisnuit. n loc de mbrcminte si pr, care se fac cu nchipuire, mpodobind cu haine si pr omenesc care nu e nchipuire de pr si mbrcminte, ci prul si mbrcmintea unui om, nici de cum chip si icoan a nchipuirilor celor dinti. Acestea le zugrvesc si le mpodobesc afar de buna cucernicie, care este mai mult mpotriva Sfintelor Icoane, precum arat canonul Soborului al saselea a toat lumea, zicnd acest canon cci nici a zugrvi acelea cari nu folosesc pe cei mai prosti si care este peste rnduial, nu este lucru crestinesc, si acestea Printii nu le primesc nc si ca ntr-o oarecare fptur, fac unele lucruri peste dumnezeiestile canoane, ca si cnd ar nchipui Buna Vestire a Fecioarei si a Maicii Lui Dumnezeu si rstignirea Mntuitorului si celelalte, pe la rspntii si pe ulite, pun oameni fr tocmeal, si unul nchipuie pe Fecioara si pe omul acela l numeste Mariam, iar altul se numeste ngerul, iar altul cel vechi de zile cruiai pun si peri albi la barb.

Si latinii de vreme ce n-au prul acesta fiindc-l rad din rsftare, afar din cuviinta firii pun pr strin. Dintr-aceasta se arat c ei fac cele ce sunt mpotriv. Cci de vreme ce Proorocii au vzut prin nchipuire pe Dumnezeu a avea pr, ntru cinstea firii dar dup socotinta lui Dumnezeu este prul la noi. Deci cei ce se rad fac ceva peste porunca lui Dumnezeu si ntru necinstea firii, mai cu seam cei hirotonisiti, si clugrii crora le este oprit a odihni trupul. Tinnd o pasre porumb n locul Duhului Sfnt, l nchipuie pe Cel vechi de zile. Si aceasta o fac dup cum se vede iarsi mpotriva lor, c de vreme ce si de la Fiul cred ei c purcede Duhul Sfnt, cum nu pun si pe Fiul s sad mpreun cu Cel vechi de zile, pentru ca amndoi s trimit porumbul? Ci ar fi trebuit iarsi a trimite si pe Fiul ctre aceea pe care-o numesc Mariam, c nu s-a ntrupat Duhul mcar c a umbrit pe Fecioar. Toate aceste nvtturi bisericesti strine sunt afar din socoteal si mai cu seam spre batjocura Tainelor si cucerniciei crestinesti. Dar ce nchipuiri au ei asupra rstignirii lui Hristos? Snge de dobitoace necuvnttoare bgndu-1 n mate de dobitoace fac a curge n locul sngelui celui stpnesc, ca si cnd ar fi din minile, picioarele si coastele unui rstignit. Dar cine este rstignitul acela si ce snge este? Adevrul este? Au nchipuire? Si de vreme ce sunt nchipuiri, cum este om si snge? Cci icoana nu este om; de este cu adevrat om si snge, nu e dar icoan deci, dar cine este? Ce snge este acela si al cui se cade a-l socoti? Al Mntuitorului, au de obste? Ce lips de judecat cuprind aceste mpotrivitoare sfintelor icoane, sfinte Evanghelii si mai cu seam nfricosatelor Taine ale lui Hristos!!! Dar de unde au luat ei acestea? Care din Sfinti a nvtat a se face unele ca acestea pe la rspntii si pe la ulite? Nici unul... Deci oare nu gresesc ei pentru cele de dnsii fcute asa? Foarte mult gresesc! Dac vrei omule s arti oamenilor si s-i nveti acestea, slujeste precum au poruncit; nvat cu cuvintele, scrie cu scrisoare, nchipuie cu vopseli, cum regul s-a lsat, cu adevrat nchipuire ca din crti n care se afl darul lui Dumnezeu, cci si cele nchipuite sunt sfinte [...] Drept aceea. acestia ca si Origen aducnd un purgatoriu (curtitor) dogmaticesc a fi sfrsit muncilor mai nainte de munca aceea ntru care se zic a intra cei ce au fcut pcate, spre a-si plti judecata lor pn la ziua de apoi, care nici unul din Sfinti Printi n-au rnduit aceasta. Aceasta este mpotrivitoare si cuvintelor Domnului, care a zis a fi munc vesnic si viat vesnic, schimb si cuvintele dumnezeiescului Pavel care a zis pentru Sfintii cei ce s-au svrsit n credint. "ns a nu lua pentru noi fgduinta, pentru ca nu fr noi (zice) s ia svrsirea de vreme ce si atunci va fi cea desvrsit nviind noi, lundu-si fiecare trupul cu care a fcut bunttile ori pcatele dup faptele lui" . Aceasta este credinta tuturor sfintilor si nici unul dintr-nsii nu nvat a fi vreo munc mai nainte fr numai a fi n durere si n locuri fr mngiere sufletele cele pctoase ca ntr-o temnit asteptnd muncile si ale dreptilor n locuri de lumin si de odihn asteptnd fericita ndulcire, mpreun cu trupurile... Domnul ns a zis: munc vesnic precum si mprtie vesnic. Iar care va zice pentru bogatul, aceasta o zice prga durerii muncilor celor vesnice, pentru sufletele cele ce au iesit fr pocint a creia munc ncepea arznd cu a sa cunostint, iar nu numindu-se desvrsit sau curtindu-se mai nainte. C nc nu era hotrrea, adic si vor merge acestia n munca cea vesnic, iar dreptii n viat vesnic, ci la aceasta mai vrtos ntru care s-a cuvenit a se acoperi, ei se nalt iar nu se sfarm cu inima nicicum, fiind tinuti cu nedurere pentru care si nou ni se cade a lua aminte de mprtsirea cu dnsii, iar mai vrtos si mai ales de desprtirea cea mare la credint, pentru care si mai multe sminteli s-au fcut Bisericii precum am zis si mai nainte.

Clericul: Printe! Cum acestia pe dnsii mrindu-se se laud zicnd, cum c papa al lor este ntiul celorlalti si c numai el este ntiul si toate cele de la dnsul trebuiesc a fi primite ca si de la nsusi prea nvtatul Petru; si cum c soborniceasc este numai biserica lor, ca ceea ce este ntia celorlalte, si pentru aceia numai pe ei singuri se numesc sobornicesti, iar nu pe altii precum si cu alte asemenea se laud? Arhiereul: A se luda, a se fli si a se nlta, este precum s-a zis patima trufiei, drept aceea, pentru aceasta mai cu seam acestia smeriti si sfrmati sunt cu viat si cu credint, cci Domnul st mpotriva trufasilor, precum zice David. Ins, ntru ceea ce nsuti ntrebi, multi dintr-ai nostri si buni si fctori de buntti si nalti cu cuvintele si ngeresti cu mintea, dintre care este si fericitul Nil al Salunului, adevrat si drept au nvtat; si mai nainte de dnsul marele ntre arhierei si fctorul de minuni Grigorie, care a rusinat si stricat nselciunea pgnului Varlaam si a lui Achindin, si mpreun cu dnsul si alti multi din cei alesi de Dumnezeu au scris dumnezeieste dup cum se cade pentru izvodirile aduse de catolici n dogme si n Preasfntul Simbol despre care cu trufie griesc [...] Pentru ca s dm ns aici si putin stiint, ct ne este cu putint, din zilele sfintilor; latinii zic c Papa de la Roma este cel dinti, aceasta nu e de mare nsemntate, nici nu aduce mare vtmare Bisericii, numai arat-l pe dnsul c este n credinta lui Petru si fie cel dinti vrf si cap tuturor si arhiereu si mai mare, cci aceasta este scris pentru patriarhii Romei cei dup vremi si scaunul acesta este Apostolesc. Arhiereul care st pe scaunul acesta tinnd dreapta slvitoare credint, se numeste Diodoh lui Petru, si nimeni din cei ce cred si griesc drept, la aceasta nu vor gri mpotriv. Al doilea Sobor care a dat ntocmai cinstea Tarigrdeanului, zice curat, c al Romei s fie cel dinti, iar al Tarigradului, ntocmai ca al Romei putnd fi, s fie ns al doilea, si Soborul al patrulea al celor 630 a asezat acelasi canon pentru cinstea Romanului si Tarigrdeanului. Pe nsusi Leon (care a scris cartea Soborului) Printii Soborului l numesc Apostolesc si c cuvintele lui s fie primite ca ale lui Petru, si cartea lui o au numit chipul dreptei slvitoare credinte. Asemenea si al saselea si al saptelea, si celelalte soboare numesc Apostolesc scaunul acesta si noi nu stricm hotrrile Printilor. S fie dar papa al dreptei slvitoare credinte lui Silvestru, lui Agaton, lui Leon, lui Livesie, lui Martin, lui Grigorie Diodohul, care sunt ai Romei, si atunci l vom numi pe dnsul Apostolesc si ntiul altor arhierei si ne vom pleca lui nu numai ca naintea lui Petru, dar chiar ca naintea Mntuitorului. Iar de nu este cu credinta urmtor Sfintilor acelora, nici scaunului nu este Diodoh, si nu numai c nu este Apostolesc, ntiul Printe, dar dimpotriv este pierztor si lupttor Apostolilor. Drept aceea-mi si aduc aminte, frate cum c n Constantinopol fiind, ctre oarecine din partea latinilor care venise a m ntreba, am zis ctre Dumnezeu care mi-a dat a zice de la ai lui Sfinti pentru Dnsul si pentru dumnezeiestile lui dogme. Cea din urm ntrebare a aceluia era: "Voi v mprtsiti cu arhiereii rsritului ce se numesc Patriarhi, i pomeniti n biserici, ei fiind barbari si nestiind ce este crestintatea, iar pe Papa care este foarte nvtat si pe cuvnttorii lui nu-i primiti." Ctre acesta am zis: Noi nu ne lepdm de Papa nicidecum, si nici suntem lui nemprtsiti. Ci mai vrtos una suntem cu dnsul, precum si cu Hristos, si Printe si Pstor l credem pe dnsul. Dar latinul mirndu-se ntreb n ce chip e aceasta, de vreme ce pe Papa al lor nu numai nemprtsit l avem ci si eretic l numim. Dar eu am rspuns lui: noi cu Papa Petru, Lin, Clement, Stefan, Ipolit, Silvestru, Inochentie, Leon, Agapiton, Martin, Agaton, si cu cei asemenea acestora Papi si Patriarhi, mprtsire nedesprtit si unire ntru Hristos avem, si nici un cuvnt nu ne va desprti pe noi de

acestia, si dovedit este aceasta cci, i serbm pe acestia toti. Dasclii si printii i respect si le face sfintele lor pomeniri, si Patriarhii si Arhiereii cheam pe acestia de vreme ce simbolul credintei acelora noi nestricat l tinem, si precum s-au botezat ei ne-am botezat, precum s-au hirotonit si precum si-au dat lui Hristos sufletele prin Simbol ne dm si noi. Deci, oricare va fi asemenea acestora cu Simbolul credintei, cu viata si cu obiceiurile dreptslvitoarei credinte, este mprtsit nou acest Printe, si ca pe nsusi Petru l avem pe dnsul si ale unirii totdeauna va fi nou si n vecii vecilor. De vreme ce si pn la o mie de ani a rmas dreapta slvitoare credint a sfintilor acelora si pravoslavia la noi, artat este cum c asa ca si noi aceia au mrturisit dumnezeiescul Simbol si aceasta o mrturiseste cu hotrre fiecare Sobor, iar mai ales al saselea si al saptelea Sobor a toat lumea. Iar de cnd s-au ntmplat izvodirea pentru dumnezeiescul Simbol, nu-l mai avem pe Pap adevrat nici Apostolesc, nici Printe. De vreme ce nu mai gsim n cei ce se numesc acum Papi, credinta Apostolului Petru dup mrturisire, ci numai cea dup lepdare, c precum Petru nu era Petru nici Apostol, nici cel dinti, lepdndu-se de Hristos, asa nici cel ce se numeste Pap nu va fi niciodat Pap, neavnd credinta lui Petru pe care el ca unul ce o iubea cu mrturisire de trei ori a ntrit-o, de vreme ce de trei ori s-a lepdat. Nici va fi Diadoh de nu va avea cele ce sunt ale bunei mrturisiri a Dumnezeiescului Petru si ale Diadohilor lui, pe care mrturisire Printele de sus i-a descoperit. Aceasta a fost artarea fcut de noi celui ce ntreba, si care minunndu-se a tcut, acesta fiind adevrul. Domnul care zice c este Adevrul zice: "Nimeni nu stie cele ce sunt ale omului, fr numai Duhul care este ntr-nsul si nimeni nu stie ale lui Dumnezeu fr numai Duhul care este ntr-nsul". Cine poate zice c ntelege ceva mai nalt dect Duhul? Ai Duhului sunt Printii si cele ce sunt n Sfintele Scripturi, si cum c aceasta este adevrat nsusi zice: "Ispititi Scripturile, c ntru dnsele veti avea viat vesnic si acestea sunt care mrturisesc pentru Mine ". Cine dar afar din Scripturi ar ndrzni s se nalte si s zic mai mult de ceea ce au zis Printii purttori de Duh?... Si nimeni din Apostoli si din Printi n-au pus credinciosilor nvttura fr mrturie. Cine dar ar cuteza afar din Scripturi sau din Printi care au avut Duh Sfnt s izvodeasc o alt credint si s strice cea artat si descoperit prin Duhul Sfnt Printilor ca si lui Petru? Au nu prin Duhul Sfnt Dumnezeiestii Printi cei ce s-au luptat pentru Duhul Sfnt, s-au fcut prin mpreun mrturisirea Duhului? Eu zic si propovduiesc prin Duh, iar cel nu zice asa, strin este Duhului Sfnt. Oare nu stii frate, cine sunt cei ce au fcut Sfntul Simbol al Credintei? Clericul: Prea bine, Printe, nu stiu. Arhiereul: Ascult cu bgare de seam. Biserica fiind n liniste semntorul neghinelor spre stricarea Bisericii precum mai nainte, cnd S-a artat Mntuitorul a ntrtat pe jidovi asupra Lui; dup patim, dup nviere, dup nltarea Lui si dup pogorrea dumnezeiescului Duh asemenea au artat asupra purttorilor de Duh Sfinti Apostoli, spre stricarea propovduirii si jidovi si multime de antihristi si de apostoli mincinosi, precum: vrjitorul Simon, Dimas, Ermaghen, Eumeniu, Fihiton, Chiript, Carpocrat, Manen, Pavel Samosateanul, Sabelie cu

Arie si cu Origen si alti multi nseltori, dup care mai pe urm venir: Eunomie, Macedonie, Apolinarie si alti asemenea care avur cugetri desarte asupra adevrului [...] Clericul: Multumit lui Dumnezeu, Printe. Am nteles din destul pentru cele ce au izvodit catolicii si cum c aceast izvodire a lor numai spre credint greseste de vreme ce se porneste asupra Sfntului Simbol al credintei, si asupra mai tuturor obiceiurilor si nvttorilor Sfintei Biserici. Deci urmeaz s ne ferim de mprtsirea lor si pentru care se grieste unire, cade-se bine a ispiti. [...] Iar nu ca aceia care, sub cuvnt c nu stiu pruncii cui se mprtsesc, opresc pruncii de a se cumineca. Vai ce lucru dobitocesc si fr de cale! Dar pentru ce-i mai si boteaz? Sau pentru ce-i unge cu Mir? Cu toate c mai cu seam catolicii, precum am nteles, nici nu-i mai ung la botez si toate ale lor sunt mpotriva Sobornicestii Biserici. Iar, precum cel ce crede drept cu credint aduce pruncul la Dumnezeu, si pruncul cel botezat face mrturisirea prin nas credincios, si se naste de a doua oar ntru mprtia cerului, si se unge cu Mir si se desvrseste, si murind este al mprtiei lui Dumnezeu, tot astfel, prin credincios, s se aduc pruncul si la Cuminectur, cci aceasta este viata cea vesnic. Si precum cel ce nu se naste a doua oar prin ap si prin Duh, nu va intra ntru mprtia cerului, asa si cel ce nu va mnca Trupul Fiului Omului (precum a zis nsusi Domnul) si nu va bea Sngele Lui, nu va avea viat vesnic. Acestea am zis vou iubitilor pe scurt pentru Sfntul Botez, si primiti dup putint, iar cuvinte mai nalte pentru cele Dumnezeiesti veti auzi de la cei mai nvtati. Acestea noi, ce suntem prosti, le-am zis pentru voi care ntrebati si pentru unii care nu ntreab nicidecum si nici nu stiu pricinile Tainelor ce se fac. (*) Sfntul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat, Editura Arhiepiscopiei Sucevei si Rdutilor, anul 2002, vol.I, cap.19, 20, 23, 32,69.

CUVINTELE SFINTILOR PRINTI MPOTRIVA ERESULUI CATOLICESC

Printele Cleopa Ilie (+1998) "Precum a spus si marele Apostol Pavel: n lupta aceasta grea si mare, aveti nevoie de rbdare si celelalte. Si este prea de nevoie, pentru c v duceti ntre strini, acolo unde v duceti, ntlnindu-v cu oameni de alt credint: protestanti si catolici si cutare... Si ca ortodox, pentru ca s-ti pzesti sufletul curat, o lucrare mai prezent si mai puternic dect paza mintii nu va fi" "Bine, fratilor, unde ne ducem noi de la Traditie? Cum ne mai luptm cu catolicii si cu sectele, dac le dm ap la moar? Numai cu numele zicem c suntem ortodocsi!" "Credint schismatic este si credinta catolic, care nseamn universal, dar nu mai este dreapt, adic ortodox, cci au schimbat unele dogme stabilite de Sfintii Apostoli si Sfintii Printi la cele sapte Sinoade Ecumenice. Din aceast cauz ei s-au rupt de credinta si

crezul ortodox si cred n papa. Care trece la catolici trebuie s primeasc botezul papistas. Se face catolic, dar si pierde sufletul." (Ne vorbeste Printele Cleopa I, III, IX) Hotrrea Sfntului Sinod de la 20 noiembrie 1583 "Ctre Toti crestinii adevrati, mdulare ale Sfintei, Catholice [Universale] si Apostolesti Biserici de Rsrit a lui Hristos din Constantinopol si din tot locul, har, pace si mil vou de la Atotputernicul Dumnezeu. Din Vechea Rom au venit anumiti oameni care au nvtat acolo s gndeasc latineste. Dar cel mai ru lucru e c nainte au fost bizantini, nscuti si crescuti prin prtile noastre; dar nu numai c si-au schimbat credinta, dar au si ridicat rzboi Ortodoxiei si adevratelor dogme ale Bisericii de Rsrit si s-au rzvrtit mpotriva lui Hristos nsusi, mpotriva dumnezeiestilor Apostoli si Sfintelor Sinoade ale Sfintilor Printi care ni le-au lsat. Drept pentru care i-am tiat ca niste mdulare putrede si HOTRM Orisicine nu ar mrturisi cu inima si cu gura c este mdular al Bisericii de Rsrit botezat ortodox si c Sfntul Duh purcede numai de la Tatl fiintial si ipostatic, asa cum Hristos spune n Evanghelie, ci Duhul purcede de la Tatl si de la Fiul n acelasi timp, unul ca acesta s fie lepdat afar de Biseric si s fie anatema. Orisicine nu ar mrturisi c n taina Sfintei Liturghii, laicii trebuie s se mprtseasc odat cu cele dou sfinte prti, a Preasfntului Trup si a Preasfntului Snge, ci s spun c este de ajuns a primi numai trupul pentru c sngele este inclus, chiar dac Hristos le-a sfintit separat si le-a druit fiecruia din Apostoli, unul ca acesta s fie anatema. Orisicine ar spune c Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Tain a folosit azime ca si evreii si nu pine dospit, unul ca acesta s fie departe de noi si sub anatem ca unul ce gndeste ca un evreu si vrea s introduc doctrina lui Apolinarie si a armenilor n Biserica lui Hristos, cu a Crui ncuviintare l dm de dou ori anatemei. Orisicine ar spune c atunci cnd mor, sufletele crestinilor care s-au pocit n aceast viat dar nu si-au cstigat mntuirea merg n Purgatoriu - care este un basm grecesc - unde focul si chinurile i purific, si ei cred c nu sunt chinuri vesnice - asa cum credea blestematul Origen - si dau din aceast pricin slobozire pcatelor, pe unii ca acestia i dm anatemei. [...] Orisicine ar spune c Papa e capul Bisericii si nu Hristos Dumnezeu, si c Papa are autoritatea de a trimite n Rai prin scrisorile sale, si c poate ierta pcatele prin plata indulgentelor, unul ca acesta s fie anatema. Rugm pe toti binecredinciosii ortodocsi: rmneti n credinta strmoseasc ce-ati nvtat-o pn acum, n care v-ati nscut si crescut, si cnd vremurile o vor cere, vrsati-v sngele pentru a pstra credinta mostenit de Sfintii Printi. Luati aminte la cele scrise mai nainte si credeti c Hristos v va ajuta s le mpliniti. Fie ca umila noastr binecuvntare s fie cu voi cu toti. Amin. Ieremia al Constantinopolului, Silvestru al Alexandriei, Sofronie al Ierusalimului cu tot soborul episcopilor prezenti n Sfntul Sinod" (revista "Biserica Ortodox Romn" nr.12, Buc., 1881) Sfntul Ierarh Fotie cel Mare al Constantinopolului (+895) "Cci nc nu trecuser doi ani de cnd neamul acela [bulgarilor, n.n.] cinstea religia cea dreapt a crestinilor, cnd brbati nelegiuiti si respingtori [misionarii latini, n.n.] (cci ce i-ar

putea numi un dreptcredincios?), brbati iesiti din ntunerec (cci erau fpturi din prtile apusene), [...] acestia venind asupra poporului de curnd format ntru dreapta credint, ca un trsnet sau cutremur sau potop de grindin, sau mai degrab, propriu vorbind, ca un mistret srind n via Domnului cea iubit si de curnd sdit, distrugnd-o si cu picioarele si cu dintii, adec cu purtrile lor urte si cu stricarea dogmelor - la asa ndrzneal au ajuns! au devastat-o. Cci i-au nselat cu intrigi, pentru a-i strica si a-i smulge de la dogmele cele drepte si curate si de la credinta cea neprihnit a crestinilor." "Dar nu numai la clcarea acestora au ajuns, ci, dac exist o culme a relelor, si la aceasta au alergat. Cci, pe lng necuviintele artate, s-au apucat prin cugetri mincinoase si cuvinte de ei introduse, s falsifice si Sfntul Simbol al Credintei, a crui autoritate este inatacabil, dup toate hotrrile sinodale si ecumenice. O, uneltirile celui ru! Au nscocit c Duhul Sfnt nu purcede numai de la Tatl, ci si de la Fiul. Cine a auzit vreodat izbucnind un glas ca acesta, de la nelegiuitii de altdat? Ce sarpe viclean le-a vrsat aceasta n inimi? [...] Si asa va iesi iarsi ndrzneala lui Macedoniu contra Duhului, strecurndu-se sub fapta si acopermntul acelora." "Vezi cum acestia n zadar, sau mai degrab pentru usoara vnare a celor multi, si-au pus numele de crestini! Duhul purcede de la Fiul! De unde ai auzit aceasta? Din cari evanghelisti ai luat acest grai? Al crui sinod este acest cuvnt blasfemator? Domnul si Dumnezeul nostru zice: "Duhul, care de la Tatl purcede", iar printii acestei noi nelegiuiri zic: "Duhul care de la Fiul purcede". Cine nu-si nchide urechile la auzul acestui blasfem fr msur? Acesta st contra evangheliilor, se opune sfintelor sinoade, falsific pe fericitii si sfintii printi, pe marele Atanasie, pe renumitul n teologie Grigorie, pe marele Vasilie, [...], pe cel cu adevrat Hrisostom. Si ce zic pe cutare si cutare? Cuvntul acesta blasfemator si rzvrtit contra lui Dumnezeu se narmeaz contra tuturor la un loc: profeti, apostoli, ierarhi, martiri si a nsesi sfintelor cuvinte domnesti." "Iar pe noii nainte-mergtori ai apostaziei, pe servii celui protivnic, pe cei vinovati de mii de morti, pe distrugtorii de rnduial, pe ei care au sfsiat att de mult si grav neamul acela fraged si de curnd introdus n dreapta credint, pe amgitorii acestia mpotriva lui Dumnezeu i-am condamnat prin hotrre sinodal si sfnt, nu ntocmind noi acum sentinta lor, ci artnd condamnarea ce le-au rezervat de mai nainte sinoadele si ornduielile apostolice, si fcnd-o cunoscut tuturor. [...] Si de aceea, pentru c strnesc n rtcirea lor cea de multe feluri, i-am excomunicat din toat turma crestinilor." (Epistola enciclic, n Studii teologice, an I, nr.2, 1930, p.61) Patriarhul Constantinopolului Gherman al II-lea (+1240) "... Pentru aceasta, v legiuiesc si vou, tuturor mirenilor care sunteti adevrati fii ai unicei Biserici Universale (Sobornicesti): s fugiti alergnd departe de preotii care s-au pus n slujba catolicilor. Si nici la adunrile Bisericii s nu v strngeti mpreun cu ei, nici obisnuita binecuvntare s nu o primiti din minile lor. Este mai bine s v rugati lui Dumnezeu singuri n casele voastre, dect s participati la adunrile comune (ale Bisericii n.tr.) mpreun cu latino-cugettorii" (Epistola a II-a ctre Ciprioti, scris dup ce Cuviosul a respins propunerea de uniatie a papei Grigorie IX) Sfntul Ierarh Grigorie Palama (+1340) "Mrturisirea noastr (de credint) este ntrit n toate si este pentru noi o cunun de mrire si ndejdea noastr care nu poate fi rusinat. Iar n cuvintele sale ctre Apuseni: "Nu v vom primi nicicnd n comuniune atta vreme ct mrturisiti pe Duhul a fi si de la Fiul!" (Despre purcederea Sfntului Duh, vol. I) Sfntul Ierarh Simeon al Tesalonicului (+1429) "Si liturghia o fac acesti catolici cu totul schimbat si afar din rnduial; nti c o fac cu

azim ca si evreii care aduceau si prznuiau cu azimi, pe cnd nou toate ni s-au nnoit. Nou ni s-au dat a aduce pine desvrsit, de vreme ce si pinea vietii Cuvntul lui Dumnezeu desvrsit S-a dat nou, unindu-se frmntturii noastre, fiind Dumnezeu desvrsit si fcndu-Se om desvrsit, pentru aceea Mntuitorul a asemnat mprtia si socotinta ntruprii cu aluatul zicnd: "Asemenea este mprtia cerurilor aluatului", si celelalte. Apoi nici dimpreun nu slujesc liturghia catolicii, nici dintr-acelasi pahar si aceeasi pine cuminic pe mirean, precum face Biserica noastr, ci cu alt obicei. Nici Botezul nu-1 fac n trei afundturi, ci prin turnare si fr de mir, nici cuminecare nu dau pruncilor celor botezati, nici la altii pn ce nu ajung naintati n vrst; si cei mai multi copii ai lor sunt nemiruiti, si mare parte din ei murind, rmn nemprtsiti cu Sfintele Taine, pentru c nu pot vorbi. Nici nu fac hirotonia episcopilor lor la jertfelnic prin punerea minilor, dup vechea rnduial de mai nti a lui Hristos Dumnezeului nostru si Apostolilor Lui, care ridicndu-Si minile i-a blagoslovit pe ei si Duhul cel Sfnt pe capetele Apostolilor a sezut; si prin punerea minilor arhiereului Lui (zice Pavel) iar nu prin mir si prin ungere. Astfel toate le-au fcut mai izvodite si afar din rnduiala Mntuitorului nostru, a Apostolilor si a ucenicilor Sfintilor Printi. Toate aceste nvtturi bisericesti strine sunt afar din socoteal si mai cu seam spre batjocura Tainelor si cucerniciei crestinesti. Drept aceea. acestia ca si Origen aducnd un purgatoriu (curtitor) dogmatisesc a fi sfrsit muncilor mai nainte de munca aceea ntru care se zic a intra cei ce au fcut pcate, spre a-si plti judecata lor pn la ziua de apoi, care nici unul din Sfinti Printi n-au rnduit aceasta. Aceasta este mpotrivitoare si cuvintelor Domnului, care a zis a fi munc vesnic si viat vesnic. C nc nu era hotrrea, adic si vor merge acestia n munca cea vesnic, iar dreptii n viat vesnic, ci la aceasta mai vrtos ntru care s-a cuvenit a se acoperi, ei se nalt iar nu se sfarm cu inima nicicum, fiind tinuti cu nedurere pentru care si nou ni se cade a lua aminte de mprtsirea cu dnsii, iar mai vrtos si mai ales de desprtirea cea mare la credint, pentru care si mai multe sminteli s-au fcut Bisericii precum am zis si mai nainte. S fie dar papa al dreptei slvitoare credinte lui Silvestru, lui Agaton, lui Leon, lui Livesie, lui Martin, lui Grigorie Diodohul, care sunt ai Romei, si atunci l vom numi pe dnsul Apostolesc si ntiul altor arhierei si ne vom pleca lui nu numai ca naintea lui Petru, dar chiar ca naintea Mntuitorului. Iar de nu este cu credinta urmtor Sfintilor acelora, nici scaunului nu este Diodoh, si nu numai c nu este Apostolesc, ntiul Printe, dar dimpotriv este pierztor si lupttor Apostolilor. Drept aceea-mi si aduc aminte, frate cum c n Constantinopol fiind, ctre oarecine din partea latinilor care venise a m ntreba, am zis ctre Dumnezeu care mi-a dat a zice de la ai lui Sfinti pentru Dnsul si pentru dumnezeiestile lui dogme. Cea din urm ntrebare a aceluia era: "Voi v mprtsiti cu arhiereii rsritului ce se numesc Patriarhi, i pomeniti n biserici, ei fiind barbari si nestiind ce este crestintatea, iar pe Papa care este foarte nvtat si pe cuvnttorii lui nu-i primiti." Ctre acesta am zis: "Noi nu ne lepdm de Papa nicidecum, si nici suntem lui nemprtsiti. Ci mai vrtos una suntem cu dnsul, precum si cu Hristos, si Printe si Pstor l credem pe dnsul. Dar latinul mirndu-se ntreb n ce chip e aceasta, de vreme ce pe Papa al lor nu numai nemprtsit l avem ci si eretic l numim. Iar de cnd s-au ntmplat izvodirea pentru dumnezeiescul Simbol, nu-l mai avem pe Pap adevrat nici Apostolesc, nici Printe. De vreme ce nu mai gsim n cei ce se numesc acum Papi, credinta Apostolului Petru dup mrturisire, ci numai cea dup lepdare, c precum Petru nu era Petru nici Apostol, nici cel dinti, lepdndu-se de Hristos, asa nici cel ce se numeste Pap nu va fi niciodat Pap, neavnd credinta lui Petru pe care el ca unul ce o iubea cu mrturisire de trei ori a ntrit-o, de vreme ce de trei ori s-a lepdat. Sfntul Ierarh Marcu al Efesului (+1444) "Cci ei au dat pricina schismei, n mod vdit purtnd adugirea... Ne-am rupt mai nainte

de ei, sau mai degrab i-am tiat si i-am desprtit de trupul comun al Bisericii, ca avnd un cuget (phronema) nepotrivit si necuvios si ca fcnd adugirea, n mod irational. Prin urmare, ne-am ntors de la ei, de vreme ce erau eretici si din cauza aceasta ne-am desprtit de ei." (Enciclica ctre Crestinii Ortodocsi de pe tot Pmntul) "Noi de fapt am rupt toate legturile cu latinii tocmai fiindc sunt eretici. Pacea cu ei se poate reface numai atunci cnd se vor lepda de adugirea la Crez si vor primi nvttura noastr despre purcederea Duhului Sfnt." (Sinodul de la Ferrara-Florenta) Sfntul Maxim Grecul (+1556) "Eu ns printe, potrivit cu scrisoarea ta am pregtit caietul dup cum mi-ai artat si n plus nc alte zece caiete pe care le voi trimite Preasfintitului nostru Mitropolit si tie. Acestea, dup prerea mea, nu sunt lucruri rele, deoarece contin nvttur despre ndreptarea obiceiurilor. De asemenea, sunt o arm puternic mpotriva ereziei latine, a ndrjirii rutcioase a iudeilor si mpotriva vrjitoriei si astrologiei grecesti." "Cu deosebire am lucrat mpotriva latinilor care sunt puternici n Sfintele Scripturi si n stiintele morale. [...] Despre acestea pot s v mrturiseasc, domnii mei, scrierile mele nemincinoase mpotriva lor." (Viata si cuvinte de folos, Buna Vestire, 2002) Patriarhului Calinic al II-lea al Constantinopolului "Nu este permis s dm Preacuratele Taine catolicului sau protestantului ce este gata s moar... Potirul obstesc pretinde ca cei ce se mprtsesc sa aib aceeasi credint, nu diferit. Pentru c cele diferite de Ortodoxie nu sunt compatibile cu dreapta credint." (Epistola ctre popor, dat dup anatemizarea unitului Atanasie Anghel la 1702) Sfntul Sfintit Mucenic Cosma Etolianul (+1779) "Pe Pap s-l blestemati, fiindc el este cauza... Noi avem o porunc ce spune s anatematizm pe oricine adaug sau nu crede n ceva mic din cele pe care le-au legiuit Printii Bisericii noastre." (Profetii despre urgiile ce vor veni) Sfntul Paisie de la Neamt (+1794) "Nu a prpdit oare Dumnezeu Sodoma si Gomora pentru sodomism? Atunci cum pe rmleni (cei de la Roma, "romano-catolicii", n.n.) i va cruta pentru erezie? Nu va fi aceasta! Cum nc poate ntunericul a fi lumin? Sau diavolul, cum poate fi Dumnezeu? De aceea si uniatii, cum pot fi prtasii mntuirii dac s-au nstrinat de harul Sfntului Duh, cu slugrnicie hulit de ei? Si s-au dezlipit de la Sfnta Soborniceasca si Apostoleasca Biseric a Rsritului, ntemeiat pe piatra de cpti Hristos si pe mrturisirea ortodox a Sfintilor Prooroci si Apostoli, si s-au zidit pe staulul cel rmlenesc, ntemeiat pe nisipul nselciunii, a crui prbusire va fi mare, chiar pn n tartarul iadului. Vezi oare si pe nsisi brbatii latini, preantelepti si destepti, si ce vrea s spun datina Apostolilor si Sfintele Pravile ale Soboarelor bine ndrumnd, cum se mpotriveau nerusinatelor si acelor de rs noilor tieturi ale papei. Cci Pravilele Sfintelor Soboare din toat lumea poruncesc ca cei botezati printr-o scufundare a-i boteza ca pe elini, cci toti sunt eretici - pentru c despre acesti ntru totul ticlosi ce alta s se spun?" "Iar pentru celelalte ale lor rtciri, precum s-a spus, cum s-au ndeprtat de Dumnezeu si s-au dezlipit de Sfnta Soborniceasca si Apostoleasca Biseric a Rsritului, si toat Sfnta Scriptur au prefcut-o, si Sfintele Soboare le-au nclcat, si cele sapte Sfinte Taine le-au batjocorit, si toat Tlcuirea Sfintei Scripturi si a Sfintilor Dascli ai Bisericii cu semetia lor le-au clcat n picioare, si toate Crtile Sfinte le-au schimbat cum au vrut. Si va fi oare ndejdea mntuirii, celora ce se unesc cu asemenea eretici? Deloc, nicidecum. Drept aceea, dac esti nc n stare de a scpa, ia-o la fug, fugind de blestemata Unie ca si Lot

de Sodoma, nu-ti fie mil nici de avere, nici de neamuri dac vor dori nc s te asculte, ci izbveste-te scpndu-ti sufletul de la pierzanie. Cci nimic nu-ti este mai de trebuint dect sufletul tu, iar pentru el Hristos a murit. Si fugind, nu cuta napoi cu inima pentru grabnica pierdere a averilor, ca s nu fii cuprins de focul papistasilor, mai cumplit dect al gheenei, cci mai bine-i pentru tine ca ntr-un cuptor s arzi dect s defimezi Duhul Sfnt, precum hulesc rmlenii, [...]. Iesi si fugi de Unie ct poti de repede, ca s nu ti se ntmple tie moartea n Unie si vei fi numrat cu ereticii, iar nu cu crestinii." (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, Chisinu 1998) Sfntul Nicodim Aghioritul (+1809) "Preasfintite Stpne si dumnezeiescule Patriarh a toat lumea! Aductorul acestei scrisori, care este de origine din Transilvania si are botezul (sau mai bine s zic desbotezul) fiind molipsit de ntinciunea latinilor, vine prin mijlocirea mea, ctre nalt Preasfintia Voastr, cernd clduros ca s fie botezat cu botezul Bisericii noastre de Rsrit. Deci att el, ct si eu, ne rugm de a voastr inim urmtoare lui Hristos si apostoleasc, ca s trimiteti ntrit prin ordin scris oficial pe numitul monah, ne-monah, adic fr darul clugriei, ctre duhovnicul romn Printele Grigorie din Mnstirea Pantokrator. Cci acela, fiind de acelasi neam si aceeasi limb cu dnsul, poate s-l nvete si s-l nnoiasc cu botezul nostru ..." (Scrisoare ctre Patriarhul Grigorie al V-lea, n Hran duhovniceasc) Sfntul Ignatie Briancianiniov (+1867) "n chip hulitor, papismul atribuie unui om nsusiri dumnezeiesti si i d acestuia o nchinare cuvenit si potrivit numai lui Dumnezeu." "O mare parte dintre nevoitorii bisericii apusene, socotiti n snul acesteia ca foarte mari sfinti - aceasta dup cderea ei de la Biserica Rsritean si ndeprtarea Sfntului Duh de la ea - s-au rugat si au ajuns la vedenii, binenteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o. Acesti pruti sfinti se aflau n cea mai cumplit nselare drceasc. nselarea si ridic deja n chip firesc capul pe temeiul hulirii mpotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosit la eretici credinta dogmatic. Purtarea nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de nselare, a fost ntotdeauna "extatic" din pricina neobisnuitei lor nfierbntri trupesti si ptimase. ntr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Loyola, ntemeietorul Ordinului iezuitilor." (Despre nselare) Sfintul Ambrozie de la Optina (+1891) "Pentru toate pricinile expuse mai sus, Biserica Soborniceasc de Rsrit a pus capt relatiilor cu biserica roman, ea fiind czut de la adevr si de la canoanele Bisericii Ortodoxe Sobornicesti. Iar episcopii romani, asa cum au nceput cu mndria, tot cu mndria termin. ncearc s demonstreze, precum c Biserica Soborniceasc Ortodox a deczut de la biserica lor. ns aceasta nu numai c nu e adevrat, ci este chiar si absurd. Adevrul mrturiseste c Biserica Roman a deczut de la cea Ortodox. Cu toate c papistasii, de dragul pretinsei dreptti, expun la vedere faptul c patriarhatul lor, n rndul celor cinci, a fost primul si mai mare peste celelalte; dar asta numai pentru reputatia Romei imperiale, iar nu din oarecare autoritate duhovniceasc sau putere peste celelalte patriarhii. Tot pe nedrept au numit si Biserica lor "catolic", adic soborniceasc. Partea niciodat nu poate fi numit ntreg, iar Biserica Roman pn la decderea ei de la Ortodoxie alctuia numai a cincia parte din Una Soborniceasc Biseric. Mai ales din aceast cauz Biserica Roman nu trebuie s fie numit "catolic", pentru c ea a respins Soboarele Ecumenice, urmnd gresitelor sale preri. n Biserica Ortodox se crede c pinea si vinul n taina Euharistiei se transform prin chemarea si pogorrea Sfntului Duh. Iar latinii, cum e spus mai sus, au considerat de prisos chemarea aceasta si au scos-o din liturghia lor. Astfel cel ntelegtor, singur s

nteleag despre euharistia latin. Si nc o ntrebare: dac, precum e spus, n afar de Sfnta, Soborniceasca si Apostoleasca Biseric, asa cum e numit Biserica Ortodox, mntuirea altor confesiuni este pn ntr-att de ndoielnic, atunci de ce n Rusia nu se propovduieste pe fat acest adevr? Rspunsul la aceasta e foarte simplu si clar. n Rusia e admis toleranta fat de alte credinte, iar cei de alte credinte, ca si ortodocsii, ocup la noi functii importante: sefii institutiilor de nvtmnt n marea lor msur sunt de alt credint, sefii guberniilor si a comunelor adesea sunt de alt credint, comandantii de regimente si batalioane nu arareori sunt de alt credint. Oriunde n-ar ncepe fata duhovniceasc s propovduiasc deschis c n afara Bisericii Ortodoxe nu este mntuire, marii demnitari de alt credint s-ar simti jigniti. Din cauza acestei situatii, clerul pravoslavnic rus a si cptat ntr-un fel deprinderea si trstura nrdcinat de a vorbi despre acest subiect pe ocolite. Sau poate c unii din aceeasi pricin si din cauza ndelungatei comunicri cu eterodocsii, dar si mai mult de la citirea crtilor lor, au si nceput s gndeasc cu mai mult ngduint n legtur cu ndejdea de mntuire si la celelalte confesiuni. Dar precum o greseal, care nu e considerat eroare, ntotdeauna atrage dup sine pe o alta, si orice ru naste alt ru, tot asa s-a ntmplat si cu Biserica Roman. Abia a reusit s apar n Apus aceast prere gresit, c Duhul Sfnt purcede si de la Fiul, c singur a si dat nastere la alte rutti asemntoare si a adus cu sine putin cte putin alte inovatii, care n mare msur contrazic Poruncile Mntuitorului ce se arat limpede n Evanghelie, cum ar fi: stropirea n locul cufundrii n taina Botezului, privarea mirenilor de Dumnezeiescul Potir si mprtsirea numai cu pine, ntrebuintarea azimelor n locul pinii dospite, excluderea din Liturghie a Dumnezeiestii chemri a Atot-Sfntului si De-Viat-Fctorului si Atot-Svrsitorului Duh. De asemenea a introdus inovatii, care ncalc ritualurile vechi Apostolesti ale Bisericii Sobornicesti, cum ar fi nlturarea pruncilor ce se boteaz de la Mirungere si mprtsirea cu Sfintele Taine, nlturarea celor cstoriti de la preotie, recunoasterea papei ca persoan fr de pcat si ca nlocuitor al lui Hristos s.a. n acest fel a rzvrtit tot vechiul cin Apostolesc cu privire la svrsirea aproape a tuturor tainelor si ierurgiilor Bisericesti cinul, pe care l continea Sfnta Biseric Ortodox Roman veche, fiind pe atunci una din cele mai cinstite membre ale Sfintei Sobornicesti si Apostolesti Biserici. ns eresul principal al Bisericii Romane, nu dup esent, ci dup actiune, este nscocita dogm despre suprematia, sau mai bine spus cutarea arogant a ntiettii episcopilor Romei asupra celelalte patru Patriarhate Rsritene. (Convorbiri Duhovnicesti) Sfntul Teofan Zvortul (+1894) "La prima vedere, noi avem cu romano-catolicii multe asemnri [...] La o cercetare amnuntit este evident oricui ct de departe sunt de adevr. Propagandisti vicleni ncearc s ne sminteasc cu imaginea de ansamblu, ascunzndu-ne deosebirile. Deosebiri care ne sar n ochi, ei le atenueaz prin strmb tlcuire. De pild, la Gagarin..."La voi - spune el nu este lmurit soborniceste cum trebuie s credem n originea Sfntului Duh; de aceea, pentru voi credinta despre purcederea Sfntului Duh si de la Fiul este o prere personal, pe care dac cineva o accept, n nici un chip nu va fi supus judectii Bisericii sale". Observati sofismul? Dar, oare, credinta nencetat a Bisericii c El nu purcede de la Fiul, nu reprezint tocmai glasul Bisericii? Si dac dogma lor nu a fost acceptat, oare nu nseamn c ntreaga Biseric spune c nu trebuie s se cread n ea? Iar Sinodul din vremea patriarhului Fotie si a papei Ioan al VIII-lea nu a anatemizat, oare, pe cei ce acceptau purcederea Sfntului Duh si de la Fiul? Apoi, toate scrierile teologice din Rsrit, toate catehismele, ce altceva nseamn, dac nu exprimarea nvtturii Bisericii Ortodoxe? Potrivit acesteia, a crede c Sfntul Duh purcede de la Dumnezeu-Tatl este o dogm obligatorie, iar "a crede latineste" c El purcede si de la Fiul este o abatere de la Biseric, o

erezie. Lmuriti-v n privinta acestui sofism! Se mai spune: "Ce ne mpiedic s credem n provenienta Sfntului Duh si de la Fiul? Asta nu v distruge dogma, ci i adaug un nou adevr; a cunoaste cinci adevruri este, desigur, mai bine dect a sti patru". Ce curse! E bine s se adauge la un adevr un alt adevr, dar dac se adaug o minciun, atunci adevrul se deformeaz. Dac amesteci amar cu miere, strici mierea. Aspr judecat le e scris celor ce fac asemenea adaosuri. Cu aceste si alte asemenea sofisme, ei netezesc deosebirile prea evidente. Eu cred c bunul simt este de ajuns pentru a deslusi viclenia. De aceea, ei nu propovduiesc asemenea lucruri cunosctorilor, ci dau drumul n aer la baloane de spun, la nimereal, poate se las careva amgit. [...] Duhul catolicismului este pmntesc. Biserica este pentru ei o corporatie politic, sprijinit prin forte si mijloace omenesti - cum sunt Inchizitia, indulgentele - si cu o cpetenie vzut. Biserica Ortodox este comuniunea duhovniceasc a tuturor n Iisus Hristos si, prin El, comuniunea reciproc ntre semeni. Biserica este crmuit n tain de Domnul si se ndreapt spre telul ei. La ei o conduce papa, si ncotro?!! Deocamdat, destul." (nvtturi si scrisori despre viata crestin, Sophia, 2001) Sfntul Ioan din Kronstadt (+1908) "Ca urmare a abaterilor de la adevrul evanghelic, papii si catolicismul au devenit obiectul unei ncinse dispute cu privire la adevr; si catolicii, aprndu-si nedreptatea, se mnie pe ortodocsi, i ursc, i ocrsc cu tot felul de cuvinte nedrepte si hulitoare si defaim nssi credinta noastr, credinta cea adevrat. Dar s se lepede papii de prerile lor mincinoase, vtmtoare si pierztoare si s ajung la conglsuire cu ortodocsii pentru a se reface dreptatea si pacea? De unde! Se socotesc n drept s apere minciuna, s trmbiteze sus si tare minciuna, spre pierzarea lor si a catolicilor. Catolici, veniti-v n fire, treziti-v! V-au dus n rtcire! ntoarceti-v la adevr!" "De gresita ntelegere de ctre catolici a cuvintelor Mntuitorului: Tu esti Petru, si pe aceast piatr (pe Hristos, pe care Petru l-a mrturisit Fiu al lui Dumnezeu) voi zidi Biserica Mea, si portile iadului nu o vor birui (Matei 16,18) depind toate rtcirile catolicilor si papilor, si mai ales prelnicul primat papal si prelnicul rang al papilor de loctiitor al lui Hristos." "Iar papii s-au nchipuit pe sine capi ai Bisericii si temelia ei, si chiar loctiitori ai lui Hristos, lucru care este prostesc si cu totul nepotrivit. Si de aici toat ngmfarea papilor romani si strvechea lor pretentie la primat si la crmuirea dup bunul plac a ntregii Biserici universale. Ei bine, au si comis papii, n "biserica" lor papist [...] , felurite dogme mincinoase, care duc la falsuri att n credint ct si n viat. Aceasta este o biseric pe dea-ntregul eretic." "Iar n nvttura dogmatic a catolicilor - vai, cte erezii, inovatii, abateri de la adevr! O, pierztor sistem papist!" "Este uluitor cum n libera lor cugetare oamenii nvtati, vicleni si mndri i rstlmcesc pe marii lor dascli - pe Hristos, ntelepciunea Cea Nesfrsit, pe Apostoli, care aveau ntelepciunea Duhului Sfnt; astfel, catolicii au strmbat nvttura nsusi Preanteleptului Hristos, nvttorul Cel Ceresc, fr de Care nimeni nu cunoaste pe Tatl, afar de El, Fiul; Hristos spune c Duhul de la Tatl purcede, n timp ce catolicii si luteranii dimpreun cu anglicanii zic c El purcede de la Tatl si de la Fiul. Ci ncetati odat a mai huli pe Duhul Sfnt si a ridica minciun asupra Lui: cei ce hulesc pe Duhul Sfnt nu vor fi iertati nici n veacul acesta, nici n cel viitor. Iar voi ati uitat cuvintele Apostolului: dac noi sau ngerii din cer v va binevesti vou altceva dect am binevestit vou, s fie anatema (Galateni 1,8). Este nfricostor acest cuvnt sau nu? - Cerul si pmntul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece (Matei 24,35). [...] Nu v suprati, prieteni, ci luati aminte ntru simplitatea inimii. Lepdati minciuna si primiti adevrul, si uniti-v cu noi ntru unire de cuget; v ajunge ct vati mpotrivit si v-ati certat. Venirea lui Hristos este aproape, la us." (Spicul viu, Sophia, 2002)

Sfntul Ierarh Nectarie de Eghina (+1920) "De acum nainte desprtirea Bisericilor a nceput, si s-a ndeplinit pe de-a-ntregul sub Fotie, de vreme ce Biserica era n primejdie s se deprteze de la Una, Soborniceasca si Apostoleasca Biseric spre a deveni o biseric a Romei, sau mai degrab o biseric papistas, nemrturisind dogmele sfintilor Apostoli, ci cele ale papilor." (Studiu istoric al cauzelor Schismei) Sfntul Ierarh Nicolae al Ohridei si Jicei (+1956) "Fratii nostri cei botezati, care au fost atrasi de ereziile papale si luterane, s-au socotit pe ei nsisi mai ntelepti dect Hristos si ne-au dispretuit pe noi, ortodocsii, ca pe niste oameni lipsiti de ntelepciune si necivilizati; dar si asupra sa s-a adeverit cuvntul Apostolului Pavel: Zicnd c sunt ntelepti, au nnebunit (Romani 1,22); fiindc au lepdat ntelepciunea cea duhovniceasc dup Hristos, care umbl n vesmntul smereniei si al dragostei, si s-au nvesmntat, dup pilda filosofilor nchintori la idoli, cu ntelepciunea trupeasc si lumeasc, care e plin de trufie si rutate." "Ce este deci Europa? Papa si Luther: sturarea la culme a poftelor omenesti si sturarea la culme a cunostintei omenesti. Papa european este pofta omeneasc dup putere, Luther cel european este hotrrea ncptnat a omului de a deslusi toate cu mintea lui. Papa ca guvernator al lumii si omul de stiint ca stpn al lumii, aceasta este Europa n inima ei, ontologic si istoric. Una nseamn lsarea omenirii n foc, si cealalt lsarea omenirii n ap; iar amndou mpreun nseamn desprtirea omului de Dumnezeu: fiindc una nseamn tgduirea credintei, si cealalt - tgduirea Bisericii lui Hristos. n felul acesta lucreaz duhul cel ru, de attea veacuri, n trupul Europei." "Potrivit poftei omenesti, orice norod si orice om caut puterea, desftarea si slava, imitnd pe papa al Romei. [...] Papismul foloseste politica, fiindc doar prin aceasta se dobndeste puterea. Luteranismul foloseste filosofia si stiinta, socotind c aceasta este calea prin care dobndeste cineva ntelepciunea. Astfel, pofta a declarat rzboi mpotriva cunostintei si cunostinta mpotriva poftei. Acesta este noul Turn Babel, aceasta este Europa." "mpratul antihrist ntruchipeaz nceputul veacului al XIX-lea. Papa antihrist nchipuie mijlocul veacului al XIX-lea. Filosoful european antihrist (iesit din casa de nebuni) nchipuie sfrsitul veacului al XIX-lea: Bonaparte, Pius, Nietzsche. Trei nume blestemate ale treimii bolnavilor celor mai greu bolnavi de boala mostenit. Sunt oare acestia biruitorii veacului al XIX-lea? Nu, acestia sunt purttorii bolii grele mostenite de la veacul al XVIII-lea. Bolnavii cel mai greu bolnavi! Cezarul, pontiful si filosoful... nu n vechea Rom pgn, ci n mijlocul Europei botezate! Acestia nu sunt biruitorii, ci sunt cei mai biruiti. Cnd Bonaparte a batjocorit Sfintele Odoare ale Kremlinului, cnd Pius s-a numit pe sine infailibil si cnd Nietzsche a fcut public cultul lui fat de Antihrist, atunci soarele s-a ntunecat pe cer; si nu numai un soare, ci o mie de sori de ar fi fost, s-ar fi ntunecat toti de durere si de rusine cci iat o minune pe care nu a mai vzut-o nicicnd lumea: un ateu mprat, un ateu pontif si un ateu filosof." (Biserica Ortodox si Ecumenismul, p.124) Sfntul Ioan Iacob Hozevitul (+1960) "n vremea cnd tria Cuviosul Nicodim Aghioritul la Sihstria Kapsalei, a fost chemat de ctre proestosii Sfntului Munte ca s discute cu niste clerici papistasi despre dogmele credintei. Cnd s-a ivit Cuviosul n ograda mnstirii din Kareia, mbrcat flenduros si cu opinci n picioare, papistasii s-au plns proestosilor c acesta este semn de batjocur pentru ei ca s stea de vorb cu un asemenea clugr mojic. Proestosii ns i-au linistit, dndu-le oarecare lmuriri despre "flendurosul Nicodim". Cnd au nceput discutia, fiecare vorb rostit de monahul nostru era ca un fulger arztor pentru uscturile, sau mai bine zis pentru secturile Papei. Chiar de la nceput le-a nchis

gura si, nestiind ce s mai zic, croncneau ca niste ciori, ntrebnd: "Mai sunt n Muntele Athos si altii de fel cu cel care a vorbit cu noi?" ntrebarea aceasta au adresat-o epitropilor din Sfntul Munte, dar Cuviosul Nicodim, care era de fat, a luat-o nainte cu rspunsul, zicnd: "Sunt o multime si eu sunt cel din urm." "Numele Cuviosului Nicodim a ajuns cunoscut si la papistasii din Apus, care au avut de multe ori discutii cu el pentru credint si s-au spimntat de darul ntelepciunii care locuia n el." "n jurul anului 1274, putin mai nainte de a se face Sinodul de la Florenta, orasul Constantinopol era n pericol s cad n minile turcilor. mpratul grecilor, Mihail Paleologul, fiind n mare nedumerire, neputnd s tin piept turcilor, s-a dus la Roma s cear ajutorul Papei, care n vremea aceea avea mare putere. Papa i-a fgduit c-i va da ajutor, dac se va supune lui cu toat Biserica Ortodox. mpratul, vzndu-se n pericol din partea turcilor, a fgduit c se va supune. Atunci a venit mare groaz pentru Biserica Ortodox de Rsrit, cci latinii sileau pe ortodocsi la nselciunea lor. Nu prin puterea cuvintelor Sfintei Evanghelii, ci cu ascutisul sabiei si a tot felul de chinuri si necazuri. Mii de suflete cdeau sub sabia lor, pentru curata credint Ortodox de Rsrit. Dar pentru c Sfntul Munte ntotdeauna a fost si este sprijin si aprtor al Ortodoxiei n pericole, de aceea si latinii s-au silit ca s strice temeliile acestui sprijin al Ortodoxiei. Si cu grab mare s-au dus si n Sfntul Munte, silind pe monahi s se supun Papei de la Roma, prin cuvinte cu momeli, cu bani, cu fgduinte nselndu-i, cu amenintri, cu tiranie si sil si cu moarte muceniceasc... Unii, de frica chinurilor si a mortii, primind bani, cu sila s-au lepdat de Ortodoxia Printilor lor si a noastr. Cei mai multi dintre dnsii ns au pecetluit cu nsusi sngele lor mrturisirea. Si prin statornicia lor au mustrat pe Papa furul de cele sfinte, numindu-se pe sine c e cap al Bisericii si loctiitorul lui Hristos pe pmnt. Dar din nefericire ns, vrednicele de plns mnstiri Lavra si Xiropotamou, au czut atunci si s-au abtut de la nvtturile Sfintilor Printi ai nostri si au primit pe apuseni cu fric, cu cinste si cu supunere de rob. Sigur c acestea se fceau dup porunca mpratului, dup voia latinilor, ca s se plece monahii din Sfntul Munte la dogmele Romei. ns Dumnezeu, ca s se ntreasc si ceilalti n credinta Ortodox, a pedepsit mnstirea Xirorpotamou: chiar n vremea cnd acei nefericiti monahi, mpreun cu cei din Apus, svrseau liturghia lor latineasc dup adugirea reformei latinesti, zidurile si turnurile mnstirii Xirorpotamou s-au prbusit din temelie. n cderea zidurilor au omort multi din latini si din clugrii care au czut din credint, chiar n vremea cnd slujeau liturghia lor latineasc. Cei care au venit din Italia, nicidecum nu au vrut s dea atentie la aceast pedeaps cereasc, si fiind turbati, s-au dus prin tot Sfntul Munte. n apropiere de mnstirea Zographou se ostenea un monah singur, la liniste, care avea un obicei sfnt ca s citeasc Acatistul Maicii Domnului de mai multe ori n fiecare zi, cntnd n fata sfintei icoane a Maicii Domnului. ntr-una din zilele cnd pe buzele acestui btrn rsuna nencetat felicitarea Arhanghelului, care a zis-o Preasfintei Fecioare Maria, "Bucur-te", deodat btrnul aude din aceast icoan cuvntul urmtor: "Bucur-te si tu, btrnul lui Dumnezeu". Btrnul s-a speriat. "Nu te teme", a urmat linistit din icoan glasul Maicii Domnului; "Ci du-te repede n mnstire si vesteste fratilor si egumenului c dusmanii mei si ai Fiului meu s-au apropiat. Care e slab cu duhul si nu poate rbda, s se ascund pn trece ispita, iar cei care doresc moarte muceniceasc, s rmn n mnstire. Dar du-te repede." Btrnul, ascultnd porunca si voia Preacuratei Stpnei noastre, prsind chilia, a alergat ct a putut mai repede la mnstire ca s aib fratii vreme si chip ca s se ncurajeze, s se gndeasc bine fiecare din ei pentru pericolul de fat. Dar numai ct a ajuns btrnul n poarta mnstirii, iat c vede sfnta icoan pe care o avea n chilie, naintea creia putin mai nainte citea Acatistul si auzise glasul cel mai sus zis, o vede c st pe poarta

mnstirii cu mult umilint si evlavie nchinndu-se naintea icoanei, o ia si naintea egumenului spuse cele grite de Maica Domnului. Fratii, vznd pericolul care nu era departe, s-au nspimntat foarte tare si cei mai slabi dintre ei ndat s-au ascuns prin munti si prin pesteri. Dar douzeci si sase de monahi, mpreun cu egumenul, au rmas n mnstire si s-au ascuns n turn, asteptnd pe dusmanii lor si cununile muceniciei. Dup putin timp au ajuns si latinii, care, la nceput, cu toat puterea retoric a Apusului, ndemnau pe monahi s deschid portile mnstirii si s recunoasc pe papa drept cap al Bisericii n toat lumea, fgduindu-le c-i va ierta si le va da si mult aur. Monahii de sus de pe turn i ntrebau pe latini, zicnd: "Cine v-a spus vou c papa este capul Bisericii? De unde-i aceast nvttur a voastr? C noi credem c Hristos e capul Bisericii. Noi mai degrab ne hotrm s murim dect s primim s se spurce acest loc sfnt cu sila si tirania voastr. S fugiti de aici. Nu deschidem portile mnstirii". Latinii ns au strigat cu mnie: "Vreti s muriti?"... si ndat au adunat o multime de lemne si crengi uscate mprejurul turnului si i-au ars pe monahi. Flcrile focului s-au nltat ct turnul, ducndu-le vntul nuntru, dar monahii nicidecum nu s-au retras de la duhovniceasca lor ndrzneal. Slvind si binecuvntnd pe Domnul si rugndu-se pentru dusmanii lor, si-au dat sufletele lor cele curate n minile Lui n ziua a zecea a lunii octombrie, anul 1274. n Codicele mnstirii se afl scrise si numele acestor cuviosi mucenici purttori de biruint. Sfnta icoan care a poruncit btrnului s spun n mnstire de acest pericol, a stat n turn, mpreun cu Cuviosii Mucenici, si dup aceea au gsit-o nestricat sub drmturile pricinuite de foc. De atunci si pn astzi, zi si noapte arde o candel nestins naintea acestei sfinte icoane care se numeste "nainte Vestitoare", unde monahii citesc n fiecare zi Acatistul Maicii Domnului. (Hran duhovniceasc) Sfntul Iustin Popovici (+1979) n istoria neamului omenesc sunt trei cderi nsemnate: a lui Adam, a lui Iuda si a papei. Pricina cderii n pcat e ntotdeauna aceeasi: vointa de a ajunge bun prin sine. Dar n felul acesta omul se face, fr s-si dea seama, ntru totul asemeni diavolului; fiindc si acela a vrut s ajung Dumnezeu prin sine nsusi, s nlocuiasc pe Dumnezeu cu sine nsusi, si, n aceast ngmfare a lui, a ajuns dintr-o dat diavol, cu desvrsire desprtit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui Dumnezeu. [...] Culmea acestui umanism ndrcit: vointa de a ajunge bun cu ajutorul rului, de a ajunge dumnezeu cu ajutorul diavolului. De aici si fgduinta fcut n rai de diavolul ctre strmosii nostri: Veti fi ca niste dumnezei (Facere 3,5)". Fr de pocint si de intrarea n adevrata Biseric a lui Hristos, este un lucru nefiresc si lipsit de noim s vorbeasc cineva de vreo unire a "bisericilor", de dialog al dragostei, de "intecommunio" (mprtsire n comun, n.n.). Lucrul cel mai de seam este a ajunge omul parte din trupul Dumnezeu-omenesc al Bisericii lui Hristos, si, prin aceasta, prtas la sufletul Bisericii, Sfntul Duh, si mostenitor al tuturor bunttilor fr de moarte ale Dumnezeu-Omului (Biserica Ortodox si ecumenismul, 2002) Cuviosul Serafim Rose (+1982) "n cel mai bun caz, ecumenismul asa-zis "crestin" poate s reprezinte greseala neintentionat si care, deci, se poate bucura de circumstante atenuante, prin care cultele protestante si romano-catolicii nu si dau seama c Biserica lui Hristos exist deja si ele fiinteaz n afara ei." "Orice erezie si revendic propria "spiritualitate" si propria metod de practicare a vietii religioase. Romano-catolicismul, de exemplu, a avut pn azi o not a sa distinctiv concretizat prin "cultul inimii sacre", primatul papal, purgatoriul, indulgentele, revelatiile diferitilor "mistici" si alte asemenea elemente, n care observatorul crestin-ortodox atent

detecteaz tot attea manifestri practice ale erorilor teologice ale Romei n cadrul spiritualittii romano-catolice contemporane." "n Occident este un fapt incontestabil c harul lui Dumnezeu s-a pierdut cu multe secole n urm. Romano-catolicii si protestantii de astzi nu cunosc puterea harului dumnezeiesc. De aceea nu ne mirm c ei nu sunt capabili s-l deosebeasc de nseltoriile drcesti." (Ortodoxia si religia viitorului, Chisinu 1995) Cucernicul Printe Dumitru Stniloae (+1993) Eu cred c trebuie s rmnem n crestinismul de la nceput, poporul romn s-a precizat ca popor romn prin crestinism. Vedeti Faptele Apostolilor capitolul 16:9-12, unde Sfntului Apostol Pavel fiind n Troia are un vis n care i se arat un macedonean zicndu-i: "Treci n Macedonia si ne ajut; treci Bosforul si te du, c se deschide o poart nou." Si a ajuns n Filippi care era colonie roman - vers.12. Deci noi avem crestinismul nainte de Roma; la Roma a mers Pavel abia dup aceea, cnd este dus, legat si nchis. Cci are Epistola ctre Romani scris mai trziu si l duc legat la Roma. Si la Roma vreo 200 de ani nu s-a vorbit limba latin, ci limba greac. El spune c aici era colonie roman. Iar noi avem termeni latini proprii, nu de la Roma, de dinainte de cei care s-au format la Roma. Eu zic c noi suntem protolatinitatea. Nici o limb nu este att de latin ca limba noastr; este foarte apropiat de limba latin scris, aproape toate cuvintele... Si avem cuvintele latine cele mai substantiale, cele mai pline de sev, de exemplu: inima este de la anima, noi spunem Atottiitorul, traducerea exact dup "Pantocrator", n Occident ei zic Atotputernicul: Atotputernicul e mai rece; Atottiitorul parc te mbrtiseaz. Noi zicem Tat, ei zic Pater; Tat parc-i altfel... Noi zicem Fecioar, ei zic Virgo, mai fizic asa. Ei zic "regnum" - stpnire, parc mai lumeste; noi zicem mprtie, parc mai plin de tain, de basm asa... mprtie... Noi zicem biseric de la "basiliki", adic cldirea mprteasc; Hristos e mpratul... ei zic "ecclesia"; iar toti termenii acestia au trecut la popoarele din Occident de la Roma, dar la noi nu. Si ceva din duhul acesta rsritean, de tain, se vede n toate cuvintele noastre. Noi nu le-am luat de la Roma; noi avem o limb proprie; latin dar proprie, noi am fost protolatini, aici s-a format latinitatea. Dealtfel, caracterul nostru latin nu e strin de vechimea fiintei noastre de traci: nvtatul vienez Tomaschek n lucrarea sa "ber die Bessen" tiprit la 1880, spune c besii erau tracii si dincolo de Bosfor se numeau biti, iar capitala Bitiniei era Troia, de unde nepotul lui Priam, dup ce grecii nving, pleac (evident c nu singur, ci cu corbii si cu multime) si ntemeiaz Roma. Eu cred c asta a fost protolatinitatea; a noastr, aici. Dup aceea a ajuns acolo intrnd n legtur cu nemtii, cu barbarii, cu toti; deci latinitatea prim si cea mai curat a fost aici. Sfntul Apostol Pavel a tradus n limba asta care se vorbea aici. De ce noi am rmas latini dup ce am avut stpnirea armatei romane vre-o sut si ceva de ani?... asa de repede si pierde un popor limba?... de ce n-au devenit latini grecii; sau cei din Asia Mic, sau cei din Egipt?... de ce numai noi?... Tracii acestia se ntindeau foarte departe, se ntindeau dincolo n Bitinia, pn n Frigia si sau ntins n toti Balcanii, pe urm pn-n nordul Carpatilor. Poate mprejurrile, sau poate nu stiu ce fel al nostru de a fi prea ngduitori, ne-a mputinat asa teritoriul. Grecii aproape c i-au desfiintat pe macedoneni, srbii la fel, bulgarii la fel... Blcescu spune c atunci cnd a ajuns pe un vrf de munte n Bulgaria, de jur mprejurul lui erau numai romni. Aici era normal s fie un popor unic, un popor de legtur ntre Orient si Occident; noi unim luciditatea latin si sentimentul de tain al Rsritului. Cred c spiritualitatea poporului romn este imprimat de ortodoxie, nu s-ar putea ntelege altfel; i-am dat o pecete proprie, o pecete romneasc crestinismului; protolatinitatea noastr a pus o amprent pe crestinism si crestinismul a pus o amprent pe romnismul nostru. Avem luciditatea latin n ortodoxie, pe care nu o au slavii si nu o au grecii. (Scara tr.VII, 2001)

Cuviosul Paisie Aghioritul (+1994) "Catolicii - cu ratiunea lor - au ajuns s examineze chimic Sfnta mprtsanie, ca s vad dac ntr-adevr este Trupul si Sngele lui Hristos. Sfintii ns, cu credinta ce o aveau, adesea vedeau Carne si Snge n lingurit. Peste putin vor ajunge s treac si pe Sfinti prin raze, ca s le depisteze sfintenia. Au aruncat pe Duhul Sfnt, si-au pus ratiunea lor si acum se ocup cu magia alb. Unui catolic care avea intentie bun - plngea srmanul - i-am spus: "Una din principalele diferente pe care le avem este si aceasta: Voi puneti creierul, noi credinta. Voi ati dezvoltat rationalismul si, n general, elementul uman. Cu ratiunea voastr limitati puterea dumnezeiasc, pentru c aruncati la margine harul dumnezeiesc. Voi aruncati conservant n aghiasm ca s nu se strice. Noi aruncm aghiasm peste cele stricate si se fac bune. Noi credem n harul care sfinteste, si aghiasma tine si dou sute, si cinci sute de ani, si nu se stric niciodat." "Dac n Biseric Sinodul, sau n mnstiri Sinaxa, nu functioneaz corect, atunci desi vorbim de duh ortodox, l avem totusi pe cel papal." "Nume de catolici, de martori ai lui Iehova etc., nu e bine s pomenesti la Sfnta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate miride si nici parastas nu se poate face." "Ceea ce se impune fiecrui ortodox este s pun nelinistea cea bun si n heterodocsi, s nteleag adic faptul c ei se afl n nselare, ca s nu-si odihneasc n mod mincinos gndul lor si s se lipseasc si n aceast viat de binecuvntrile bogate ale Ortodoxiei si n cealalt viat de si mai multele si vesnicele binecuvntri ale lui Dumnezeu. Vin acolo la Coliba mea unii tineri catolici cu o foarte bun dispozitie, gata s cunoasc Ortodoxia. "Vrem s ne spui ceva, ca s ne folosim duhovniceste" - mi spun. "Uitati-v, le spun, luati Istoria Bisericii si veti vedea c odinioar am fost mpreun si dup aceea unde ati ajuns. Asta v va ajuta mult. Faceti asta, si alt dat, vom discuta multe." (Cu durere si dragoste pentru omul contemporan) Cuviosul Parinte Filothei Zervakos "Dar, si n aceste zile viclene, n care toti s-au abtut de la credint, Domnul Iisus Hristos na prsit Biserica Sa, pe care El nsusi a zidit-o si a ntrit-o, nct portile iadului nu o vor birui. Rzboit si primejduit de dusmanii vzuti si nevzuti care cutau s-o nimiceasc, totusi Biserica a promovat totdeauna brbati plini de credint si iubire, cu multa rvn, brbtie, ntelepciune, cumptare si har n propovduirea cuvntului lui Dumnezeu, care, ca niste lei, au urmrit pe vrjmasul de moarte al Bisericilor Ortodoxe. Tot astfel, si acum si n vecii vecilor, nu va nceta s arate astfel de brbati care nu-si vor pleca genunchii noului Baal - Papa si slujitorilor si. Chiar dac toate neamurile si toate popoarele se vor nchina fiarei care s-a ridicat din abis s corup pe cei ce locuiesc pe pmnt, ostasii lui Hristos, ai Bisericii Ortodoxe, vor cnta: "Cu noi este Dumnezeu, ntelegeti, neamuri, si v plecati, cci cu noi este Dumnezeu". ntruct, iubitii mei fii sufletesti, eu am ajuns la adnci btrneti si n curnd voi pleca din aceasta patrie pmnteasc si strin, v las sfatul meu printesc: rmneti statornici n adevrata credint ortodox pe care din pruncie ati fost nvtati s-o pziti; asa ne nvat Sfintele Evanghelii, Profetii, Apostolii, Sfintii Printi de Dumnezeu purttori ntruniti la cele sapte sinoade ecumenice, precum si toat traditia scris si nescris, apostolic si patristic. S urti toat greseala, erezia si nvttura potrivnic Bisericii Ortodoxe, ca niste buni ostasi ai lui Hristos, ca s luati cununa cea nestriccioas n ceruri. Amin ("Viata si nvtturile", Tesalonic, 1994)

Protoiereul prof. Teodor Zisis, Tesalonic "Pe eretici nu-i cinstim, ci i condamnam. Este sau nu este eretic papa? Cinstindu-l n vreun oarecare fel pe papa, i necinstim pe Sfintii care au luptat mpotriva lui! Uitm si stergem (din memoria colectiv si istoric a poporului lui Dumnezeu care este Biserica - n.tr.) inovatiile si faptele lui, nu conglsuim cu credinta de veacuri si dispretuim ceea ce s-a crezut ntotdeauna si de ctre toti. Credinta si Predania noastr nu le vom trda! Limba bisericeasc din scrierile Sfintilor nu este limba diplomatiei, ci a Ortodoxiei, a drepttii si a sincerittii. Este clar sau nu?... Ne intereseaz prerea lui Dumnezeu, nu prerea lumii! Vrem s fim plcuti lui Dumnezeu, si nu lumii! n anii sclaviei, cu credinta cea vie a nflorit si a triumfat Ortodoxia si s-a mputernicit elenismul. Cu ecumenismele si cu mbrtisrile ns, ncepnd cu secolul XX, am fost exterminati din Pont si din Asia Mica. Orasul (Constantinopol), peste putin timp, va fi pustiu si cu totul nelocuit de ortodocsi, dac nu vom reveni pe linia Sfintilor Printi. Nu este proprietatea personala a nimnui Credinta Ortodox! La sfrsit, Hristos si Biserica vor nvinge si nu antihristul pap! Mielul si nu fiara! Fericiti toti cti sunt prieteni ai Mielului si potrivnici ai fiarei! Episcopii reprezint Biserica doar atunci cnd conglsuiesc n timp cu Sfintii si credinciosii din toate epocile, cnd sunt urmtori si posesori (prtasi) nu ai tronurilor, ci ai Adevrului. Ortodoxia a trasat limpede granita ntre erezie si nselare. Biserica se gseste toat pe Sfntul Disc al Proscomidiei. Cti nu sunt pomeniti acolo, sunt n afara Bisericii, eretici si schismatici.

CRIZA BISERICII CATOLICE (* de Mihai Urzic

Prin poticniri provenite din afar si dinuntru, Biserica Catolic strbate astzi cea mai sumbr perioad din istoria sa. Aceast criz, care s-a tot accentuat din deceniile trecute, este determinat acum de tendinte moderniste si de insubordonarea unei nsemnate