http://www.cpe.ro/resurse/intrebari-frecvente – Centrul parteneriat pentru egalitate

Ce înseamnă gen social (gender)?

Genul social este definit ca diferențele psihologice, sociale și culturale dintre femei și bărbați, spre deosebire de sex care reprezintă diferențele biologice și anatomice dintre femei și bărbați.

Genul se referă la ceea ce este feminitate și masculinitate (definite cultural), în timp ce sexul se referă la ceea ce este femeiesc, respectiv bărbătesc (definite biologic).

Caracteristicile legate de sex sunt dobândite prin naștere, înnăscute, iar cele de gen sunt dobândite prin socializare.

Diferențele socio-culturale dintre femei și bărbați se înregistrează mai ales la nivel de comportament, de expresivitate emoțională, abilități cognitive, rol și status și se pot schimba în timp, variind atât în cadrul aceleiași culturi, cât și în culturi diferite (ex: băieții sunt buni la matematică, fetele sunt bune la română, femeile sunt responsabile cu creșterea și educarea copiilor și cu sarcinile domestice).

Ce sunt stereotipurile de gen?

Reprezintă sisteme de convingeri, opinii consensuale referitoare la caracteristicile femeilor și bărbaților, în legătură cu trăsăturile dezirabile ale masculinității și feminității.

Trăsăturile asociate femeilor și bărbaților nu sunt numai descriptive, ci și normative, ele ne arată nu numai cum sunt percepuți bărbații și femeile, dar și cum ar trebui ei să fie.

Caracteristici de gen asociate, în mod tradițional și stereotipal, feminității: tandrețe, dezvoltarea afectivității, dependența, incapacitatea de a lua decizii etc.

Caracteristici de gen asociate, în mod tradițional și stereotipal masculinității: independența, raționalitate, agresivitate etc.

Ce sunt prejudecățile de gen?

Idei preconcepute care operează etichetări din perspectiva a ceea ce este predeterminat ca admis/respins, întrucât o persoană este bărbat sau femeie. De exemplu, băieții „nu au voie” să plângă iar fetele trebuie „să vină devreme acasă”.

Ce sunt rolurile de gen?

Atitudinile și comportamentele dominante pe care societatea le asociază femeilor și bărbaților, respectiv drepturilor și responsabilităților lor într-o societate.

Seturi de așteptări care oferă prescripții comportamentale pentru fete și băieți, pentru femei și bărbați. Se traduc în roluri prestabilite social, atribuite persoanelor în baza faptului că sunt bărbați sau femei. Rolurile de gen sunt cunoscute și învățate în cadrul grupului de prieteni, în familie, în comunitate, la școală, din media și publicitate etc. De exemplu, rolul de gen atribuit preponderent femeilor este legat de responsabilitățile casnice (curățenie, pregătirea mesei) și de îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă iar rolul de gen atribuit preponderent bărbaților este asigurarea stabilității financiare pentru familie.

Ce este perspectiva de gen?

Atenția acordată, în orice activitate sau domeniu, diferențelor de gen.

În ce constă conceptul de „Egalitate de Gen"?

Acest concept se referă la norme, valori, atitudini și percepții necesare realizării condiției de egalitate a șanselor pentru femei și bărbați, fără a neutraliza diferențele biologice dintre aceștia.

În ce constă conceptul de "Echitate de Gen"?

Echitatea de Gen se referă la corectitudine în accesul femeilor și bărbaților la resurse socio-economice. Acest concept se referă la situația în care femeile și bărbații au acces echitabil la resurse socio-economice și participă într-un mod nediferențiat la luarea deciziilor.

Ce înseamnă sensibilitatea la gen (în engleză ”gender sensitivity”)?

Luarea în considerare în permanență a dimensiunii de gen. Recunoașterea diferențelor și inechităților existente între nevoile, rolurile, responsabilitățile și identitățile bărbaților și ale femeilor, sesizarea stereotipurilor și a modului în care acestea, discriminările și rolurile de gen afectează negativ persoanele.

Ce înseamnă insensibilitatea la gen (în engleză ”gender blind”)?

Ignorarea sau incapacitatea de a lua în considerare dimensiunea de gen (antonim al sintagmei ”sensibil la gen”).

Ce înseamnă neutru din punct de vedere al genului (în limba engleză ”gender neutral”)

Care nu are impact diferit – pozitiv sau negativ – asupra relațiilor de gen sau a egalității de șanse între femei și bărbați.

Ce este limbajul non-sexist?

Limbaj care, prin expresiile și conotațiile sale, asigură un tratament lingvistic egal, nediscriminatoriu atât femeilor, cât și bărbaților.

La ce se referă conceptul de „Balanță de Gen"?

Balanța de Gen reprezintă participarea unui număr egal de femei și bărbați la o activitate sau într-o organizație, de exemplu, participarea în comitete sau în structuri de luare a deciziilor.

Ce este egalitatea de șanse pentru femei și bărbați?

Prin egalitate de șanse și de tratament între femei și bărbați se înțelege luarea în considerare a capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv, feminin și tratamentul egal al acestora. A trata două persoane în mod egal nu înseamnă a le trata la fel! A asigura egalitatea de șanse înseamnă să iei în considerare contextul specific care influențează persoana în cauză și să permiți fiecărei persoane să își folosească întregul potențial, fără a-i impune limitări care nu sunt întotdeauna specifice persoanei sale, ci sexului din care face parte.

De asemenea, egalitatea de șanse se referă la vizibilitate, autonomie, responsabilitate și participare egală a celor două sexe la/în toate sferele vieții publice și private.

În România, această problematică este reglementată printr-o lege specială, Legea nr. 202 din 2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați.Pe lângă prevederi generale, legea prezintă domeniile în care se aplică măsurile pentru promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex. Aceste domenii sunt munca, educația, sănătatea, cultura și informarea, politica, participarea la decizie, furnizarea și accesul la bunuri și servicii și alte domenii reglementate prin legi speciale.

De ce avem nevoie de egalitatea de șanse pentru femei și bărbați?

Problematica egalității de șanse pentru femei și bărbați s-a impus datorită eforturilor mișcării pentru promovarea drepturilor femeilor, care a scos în evidență inegalitatea de șanse existentă în privința accesului femeilor în politică, în afaceri, în mediul academic, în posturi de decizie etc., comparativ cu bărbații.

Majoritatea inițiativelor în acest domeniu s-au orientat către reglementarea: accesului pe piața muncii, plății egale pentru muncă de valoare egală, accesului la formare profesională, promovării în carieră, prevenirii și combaterii hărțuirii sexuale etc.

Un alt aspect important al egalității de șanse pentru femei și bărbați îl reprezintă concilierea vieții de familie cu viața profesională, realizabilă prin măsuri și acțiuni diverse, în plan personal dar și profesional (care pot fi aplicate atât de către angajatori/instituții cât și de către angajați) precum: concediul parental (concediul de creștere și îngrijire a copilului mic, care poate fi luat atât de mame, cât și de tați), flexibilizarea orarului de lucru, apelarea la noi formule de lucru (de exemplu teleworking), împărțirea responsabilităților domestice și de îngrijire a copiilor între soți/parteneri, dezvoltarea de servicii și facilitarea accesului la acestea privind activitățile domestice și de îngrijire a copiilor și a altor persoane dependente etc.

Datele statistice arată că femeile sunt plătite în medie, în Romania, cu 10% mai puțin decât bărbații, numărul femeilor în Parlamentul României este de aproximativ 11%, iar 85% dintre sarcinile casnice sunt în responsabilitatea femeilor.

Ce este "Gender mainstreaming"?

Conceptul de gender mainstreaming se referă la integrarea sistematică a unor condiții, priorități și nevoi specifice femeilor și bărbaților în toate politicile, programele, activitățile financiare și administrative, procedurile organizaționale etc., în vederea promovării egalității între femei și bărbați; mobilizarea politicilor și măsurilor generale având drept scop realizarea egalității, prin luarea în considerare, într-un mod activ și deschis, în diferitele etape - planificare, implementare, monitorizare și evaluare - a efectelor acestor politici asupra situației specifice femeilor și bărbaților.

Ce înseamnă acțiune afirmativă (positive action)?

Termenul de acțiune afirmativă se referă la măsuri menite să stabilească egalitatea efectivă între femei și bărbați în domeniile vieții publice (pe piața muncii, în viața politică). Astfel de măsuri se referă la: modalitățile de recrutare, condițiile de muncă, plata muncii prestate, formarea profesională, promovarea în carieră, accesul la posturile de decizie etc.

Argumentul major adus în favoarea acțiunilor afirmative este următorul: atât timp cât realitatea produce inegalități, acțiunea afirmativă este necesară astfel încât prin intermediul ei să se recupereze distanțele create artificial (prin caracterul părtinitor al instituțiilor existente etc.) între femei și bărbați. Faptul că legea consfințește egalitatea între cele două sexe nu înseamnă că egalitatea chiar este o realitate practică. Discriminări trecute se reflectă în prezenta inegalitate de șanse, în ciuda cadrului legislativ egalitar; de aceea, principiul meritocratic (conform căruia femeile nu ar trebui promovate prin acțiuni afirmative) permite perpetuarea nedreptăților trecute în prezent.

Egalitatea de șanse de facto impune, în unele situații, luarea unor măsuri care să asigure un start egal tuturor concurenților. O condiție pentru adoptarea lor este să se admită că discriminarea și alte bariere stau în calea obținerii puterii și influenței politice de către femei iar pentru a le îndepărta uneori nu funcționează altă soluție decât aplicarea de măsuri compensatorii sau pozitive, de tipul cotelor de gen.

Exemple de acțiuni afirmative:

Cotele de gen reprezintă o acțiune afirmativă prin care se stabilește un procent sau un număr pentru compoziția de gen a candidaților în alegeri sau pentru cei aleși. Cotele cel mai adesea îmbracă forma unui procent minim, de exemplu cote de 20, 30 sau 40% pentru femei sau un procent neutru la gen, adică nici unul din genuri nu poate fi reprezentat cu mai puțin de 40% sau mai mult de 60%. Cotele sunt o cale rapidă pentru a atinge reprezentarea egală a femeilor și bărbaților în politică sau în structurile de conducere ale companiilor.

Acțiunile afirmative se aplică și în contextul educației, în privința accesului rromilor la concursurile de admitere pe locuri separate. În cadrul acestui grup etnic, mai ales în comunitățile tradiționale (căldărarii, de exemplu), fetele sunt discriminate dramatic în raport cu băieții.

Ce înseamnă salarizare egală/venit egal pentru muncă de valoare egală?

Activitatea remunerată care, în urma comparării, pe baza acelorași indicatori și a acelorași unități de măsură, cu o altă activitate, reflectă folosirea unor cunoștințe și deprinderi profesionale similare sau egale și depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual și/sau fizic.

Ce este discriminarea?

Discriminarea reprezintă orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Prin urmare, discriminarea implică să faci diferențe între persoane, grupuri și comunități, în dezavantajul unora dintre acestea, să excluzi anumite persoane, grupuri și comunități de la activități, beneficii și drepturi conferite de lege, să restricționezi unor persoane, grupuri și comunități drepturi și libertăți conferite de lege sau să tratezi preferențial anumite persoane, grupuri, comunități, în comparație cu altele, acordându-le privilegii primelor și dezavantajându-le pe ultimele.

Criteriile de discriminare

Diferențele, excluderile, restricționările și tratamentul preferențial care se constituie în discriminare au ca rațiune apartenența persoanei, grupului sau comunității discriminate la o categorie specifică. Aceste categorii sunt definite în legislația română drept criterii de discriminare. Criteriile de discriminare stabilite de legislația română sunt rasa, naționalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, sexul, orientarea sexuală, vârsta, handicapul, boala cronică necontagioasă, infectarea HIV și apartenența la o categorie defavorizată.

Discriminarea față de femei

Discriminarea femeilor reprezintă orice diferențiere, excludere sau restricție bazată pe sex, care are ca efect sau scop împiedicarea sau anularea recunoașterii, beneficiului sau exercitării de către femei, indiferent de statutul lor matrimonial, pe baza egalității dintre bărbați și femei, a drepturilor omului și libertăților fundamentale, în domeniile politic, economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu.

Discriminarea directă de gen

Diferența de tratament față de o persoană, în defavoarea acesteia, din cauza apartenenței sale la un anumit sex sau din cauza gravidității, nașterii, maternității sau acordării concediului parental.

Discriminarea indirectă de gen

Aplicarea de prevederi, criterii sau practici, în aparență neutre, care, prin efectele pe care le generează, afectează persoanele de un anumit sex, exceptând situația în care aplicarea acestor prevederi, criterii sau practici poate fi justificată prin factori obiectivi, fără legătură cu sexul.

Discriminarea multiplă

Orice faptă de discriminare care este bazată pe două sau mai multe dintre criteriile de discriminare recunoscute legal (ex: femei în vârstă, de etnie romă, care au o dizabilitate).

Ce este feminismul?

Pledoaria pentru drepturile femeilor, mișcare socială care susține egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate. Reprezintă o mișcare pentru egalitatea între femei și bărbați din punct de vedere social, cultural, politic și economic. Se opune inegalităților de gen și pledează pentru drepturi egale pentru femei. Reprezintă recunoașterea faptului că, indiferent de timp și spațiu, femeile și bărbații sunt inegali în privința puterii pe care o au, atât în societate, cât și în viața personală, precum și corolarul acestei recunoașteri: faptul că femeile și bărbații ar trebui să fie egali.

Ce este sexismul?

Reprezintă o formă de discriminare pe criteriul de gen, bazat pe stereotipizarea rolurilor de gen. Cel mai frecvent termenul este asociat discriminării femeii.

Își are rădăcinile în tradițiile culturale, implicând componente de frică, ură sau superioritate. Cu toate că în multe țări există legislație care se opune concepțiilor și atitudinilor sexiste, acestea sunt infiltrate adânc în ideologia tradițională, fapt ce face dificilă schimbarea lor.

Sexismul se manifestă în prezent sub forma unor discriminări mai ”subtile”: eliminarea tacită a femeilor din profesiile și pozițiile cu câștiguri ridicate, educație practică și sportivă diferită pentru băieți și fete, orientarea fetelor către profesii ”feminine”, desconsiderarea autorității femeilor în diferite domenii și chiar în comportamente private, utilizarea imaginilor media inferiorizante pentru femei, vehicularea credinței conform căreia femeile ar trebui mai degrabă să stea acasă și să aibă grijă de copii și casă decât să aibă o carieră profesională sau credinței conform căreia bărbații nu ar trebui să desfășoare activități considerate, în mod tradițional feminine, cum ar fi îngrijirea, educația, responsabilitățile domestice.

Ce înseamnă violența împotriva femeii?

Violența împotriva femeii înseamnă toate acțiunile de violență îndreptate împotriva femeilor, respectiv vătămare sau suferință fizică, sexuală, psihologică sau economică, inclusiv amenințările, coerciția sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survin în public sau în viața privată. Orice femeie poate fi o victimă a violenței. Acte de violență împotriva femeii se produc indiferent de vârsta lor, culoarea pielii, etnie, religie sau nivelul veniturilor și al educației. Aproximativ 1 din 4 dintre femei pot fi abuzate fizic sau sexual pe parcursul vieții, cel mai adesea de către cineva cunoscut.

Ce este violența domestică?

Violența în familie reprezintă orice acțiune fizică sau verbală săvârșită de către un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.

Violența domestică este o categorie de acte de agresiune care se produc în cadrul unei relații intime. Având un comportament agresiv, posesiv din ce în ce mai pronunțat, unul dintre parteneri încearcă să-și impună controlul, să-și demonstreze puterea în fața celuilalt.

Formele violenței în familie:

violența fizică

violența sexuală

violența psihologică și emoțională;

violența socială

violența economică

Violența fizică reprezinta orice acțiune fizică sau verbală care aduce atingere vieții sau integrității corporale a unui membru al aceleiași familii (crimă, tentativă de omor, bătaie, tortură, răniri și diverse vătămări corporale, lovituri, arsuri, aruncarea diferitelor obiecte etc.)

Violența psihologică și emoțională reprezintă orice comportament care are ca rezultat o tulburare emoțională, cum ar fi actele de intimidare, amenințările, șantajul emoțional, inclusiv inducerea fricii în legătură cu siguranța persoanei sau sănătatea copiilor sau rudelor; amenințări cu tortura sau viol; amenințări de ridicare a custodiei asupra copiilor; comportamente agresive (joacă cu un cuțit, cu o armă de foc); obligarea unei persoane să facă un anumit lucru, prin utilizarea forței sau prin amenințări; presiunea perpetuă al cărei unic scop este acela de a afecta, discredita sau umili demnitatea personală; batjocura la adresa abilităților sau caracteristicilor mentale sau fizice ale persoanei; luarea în derâdere și abuzul verbal, scăderea nivelului stimei de sine sau a imaginii în ochii rudelor; privarea de alimente/somn etc.

Violența socială reprezintă orice formă de violență psihologică pasivă care constă în controlarea victimei, izolarea sau reținerea unei persoane împotriva voinței sale, supraveghere constantă, amenințări, intimidări, șantaj, controlul constant al oricărui tip de comunicare cu alte persoane, interzicerea comunicării sau contactului cu alte persoane, inclusiv cu alți membri ai familiei, restrângerea accesului la informație etc.

Violența sexuală constă în forțarea/determinarea unei persoane să întrețină contacte sexuale sau să-i fie exploatată în orice mod sexualitatea. Include expunerea și obligarea la vizionarea de materiale pornografice, implicarea persoanei în acte sexuale, hărțuirea sexuală (adesea în prezența altcuiva sau a copiilor) și insultele cu caracter sexual, avortul sau sarcina forțată.

Cine sunt victimele violenței domestice?

Cu toate că partenerul este victima-țintă principală, adesea agresorul își îndreaptă comportamentul violent și împotriva copiilor. De pe urma violenței pot suferi și alți membri ai familiei, prieteni, ba chiar și martori oculari, pentru că în încercarea sa de a-și controla partenerul, agresorul ignoră relațiile sociale, victima fiind izolată forțat de restul lumii.

Ce este hărțuirea sexuală?

Hărțuirea sexuală este definită de lege ca fiind situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor. Legea sancționează hărțuirea sexuală contravențional și penal.

Această situație se poate petrece la locul de muncă sau în alt loc în care persoana respectivă își desfășoară activitatea, precum și în afara orelor de lucru: evenimente organizate de companie, cursuri, conferințe, întâlniri de lucru, deplasări, team-building-uri.

Formele fizice prin care se poate manifesta hărțuirea sexuală: săruturi, mângâieri, îmbrățișări, atingeri ale corpului/hainelor, atingerea/frecarea aparent accidentală a unor părți ale corpului altei persoane, blocarea trecerii, agresiune fizică, tentative de viol, etc.

Formele verbale: comentarii nedorite despre viața privată sau sexuală a persoanei, propuneri și avansuri sexuale directe, discuții explicit sexuale, remarci indiscrete, folosirea de expresii și porecle cu conotații sexuale, insinuări de natură sexuală, comentarii sugestive despre înfățișarea, corpul persoanei sau vestimentația acesteia, glume și insulte obscene, emiterea de sunete cu caracter sexual, fluierături, amenințări etc.

Formele nonverbale/posturale: gesturi sexuale agresive, gesturi cu mână, degetele, brațele sau picioarele, priviri lascive, studierea ostentativă a corpului unei persoane, diverse expresii faciale, invadarea spațiului personal/intim al unei persoane prin apropierea nepermisă de acea persoană, curtoazie exagerată, falsă, expunerea indecentă a unor părți ale corpului etc.

Formele scrise/grafice: trimiterea unor poze/desene cu tentă pornografică, adresarea unor scrisori de dragoste indezirabile, trimiterea de mesaje, sms-uri, e-mail-uri pornografice și/sau amenințătoare, afișarea de poze pornografice, calendare, screen saver-uri, reviste sexi cu femei/bărbați etc.

Formele psiho-emoționale: amenințări, constrângeri, abuz de autoritate prin condiționarea obținerii unor beneficii în plan profesional (sau școlar) de acceptarea comportamentelor de hărțuire, oferirea de cadouri cu tentă sexuală (lenjerie intimă, obiecte sexuale), obligarea angajaților să poarte îmbrăcăminte sumară la locul de muncă, insistențe privind acceptarea unei invitații sau a începerii unei relații, urmărirea persoanei, sabotarea muncii unei persoane, umilirea publică a persoanei, excluderea persoanei de la anumite activități, din echipe de lucru, de la întâlniri, evenimente.

Consecințele hărțuirii sexuale. Hărțuirea sexuală are un impact negativ atât asupra persoanei hărțuite cât și asupra organizației ca întreg. Hărțuirea sexuală afectează sănătatea fizică, psihică și emoțională, precum și viața profesională a persoanelor hărțuite.

Ce este traficul de persoane?

Definiția oficială a traficului de persoane este: "recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare sau prin utilizarea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, escrocare, înșelăciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei poziții vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau de beneficii pentru obținerea consimțământului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul exploatării. Exploatarea include cel puțin prostituția sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau servicii forțate, sclavia sau practici similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe".

Sunt femeile singura categorie de persoane traficate?

Nu, pot fi traficate atât femeile, cât și bărbații, atât persoanele mature, cât și copiii. Totuși marea majoritate a victimelor sunt femei și fete. Una dintre cauze o reprezintă discriminarea de gen