DICŢIONAR DE TERMENI SPECIFICI CRIZELOR

Col. dr. MIRCEA COSMALt. col. BENONI SFÂRLOGLt. col. ALEXANDRU RIZESCU

ARGUMENT. Dicţionarul de termeni specifici crizelor urmăreşte definirea celor mai

importante concepte angajate în teoria şi practica gestionarii crizelor. Sub genericul de „termeni specifici crizelor” sunt grupate trei categorii

de concepte cu valoare metodologica însemnată, confirmata de numeroasele situaţii concrete care apar în „situaţiile de criza”: a.) concepte fundamentale de maxima stabilitate epistemica: criza, managementul crizei, gestionarea crizei; b.) oncepte operaţionale variabile în funcţie de condiţiile concrete care apar la nivelul practicii gestionarii crizelor: planificare adaptabila, conceperea operaţiunii, cursul acţiunii, cursul optim, planificarea execuţiei, planuri funcţionale, centre de greutate (gravitate), adecvare, ordin de alerta, ordin de execuţie, evaluarea informaţiilor, procedura, regenerare, timp de reacţie, estimare strategica, operaţiuni speciale etc.; c.) oncepte specifice, preluate din alte domenii de cercetare ştiinţifică -disciplinara, intradisciplinara, transdisciplinara – valorificate din perspectiva socio-umana şi a ştiinţei militare: sistem de informaţii automat, baza de date pentru amplasare, fişier, doctrina, război electronic, planificare, factor de programare, control operaţional, validare etc.

Ordinea prezentării conceptelor respecta rigorile clasice, aplicabile în cazul oricărui dicţionar de specialitate. Definiţiile propuse pot fi înţelese, astfel, în mod independent, în funcţie de conţinutul specific reflectat şi de deschiderile teoretice şi practice implicate. Perspectiva propusa are în vedere evidenţierea nucleului epistemic central al gestionarii crizelor, realizata printr-un efort de scientizare a domeniului, posibil la nivelul unei noi abordări din perspectiva manageriala (conducere globala – optima – strategica, centrarea pe obiective, asigurarea corespondentei: obiective – resurse – evaluare).

Unitatea dicţionarului poate fi regăsita la nivelul liniei de continuitate existente intre dimensiunea teoretica, relativ constanta, a conceptelor fundamentale şi latura aplicativa, socialmente deschisa, a noţiunilor operaţionale angajate în analiza problematicii gestionarii crizelor.

Opţiunea noastră metodologica evidenţiază în mod special dimensiunea fundamentala a conceptelor prezentate. Am urmărit sa realizam consistenta lor epistemica, evaluabila dincolo de variabilitatea fenomenului criza, obiectivat în fapte şi situaţii concrete care sunt pe de o parte incomensurabile, iar pe de alta parte aflate în permanenta schimbare.

Dicţionarul de termeni specifici crizelor defineşte 982 concepte vehiculate, de regula, în domeniul ştiinţei militare şi a ştiinţelor socio-umane, în zona comunităţii cadrelor militare ca şi a altor colectivităţi, angajate în rezolvarea problemelor generate de crize, relevante în plan național, zonal, continental, planetar.

Bibliografia consultata pentru redactarea dicţionarului este grupata pe trei coordonate orientative care oferă cititorului resurse complementare de informare şi documentare necesare în contextul riscurilor actuale la adresa securităţii naţionale şi internaţionale:

* Cursuri, dicţionare, tratate de specialitate. * Literatura de specialitate (ştiinţa militara, ştiinţe socio-umane,

filosofie). * Legi, regulamente, reviste, ghiduri, culegeri metodologice). Lucrările incluse în bibliografie subliniază în mod special, contribuţiile

teoretice din spaţiul Euro-Atlantic, dar şi pe cele româneşti, sistematizate în analiza domeniului propus. Eventualele omisiuni ca şi cărţile apărute după predarea manuscrisului conferă bibliografiei selecţionate un caracter deschis.

Autorii considera ca acest „Dicţionar de termeni specifici crizelor” este folositor studenţilor, cadrelor didactice şi altor specialişti implicaţi în mod direct sau indirect în rezolvarea problemelor din ce în ce mai complexe ale gestionarii geopolitice şi geostrategice a crizelor interne şi internaţionale.

(înapoi la cuprins) Autorii. A. ACCEPTABILITATE – Criteriu de analizare a planului de acţiune.

Analizarea şi stabilirea modului în care cursul de acţiune (modul de execuţie) propus merita costul forţei angajate, a materialului şi a timpului implicate şi daca acesta este compatibil cu legea războiului şi poate fi susţinut din punct de vedere militar şi politic.

(înapoi la index) ACOPERIREA SPAŢIULUI TERESTRU, AERIAN şi MARITIM AL TARII –

Ansamblul de acţiuni militare, cu rol de siguranţă strategica, desfăşurate simultan sau succesiv de către marile unităţi ale tuturor categoriilor de forte ale armatei şi de celelalte forte ale sistemului național de apărare pe frontiera de stat şi în adâncimea teritoriului național, cu forte gata de lupta permanent. Aceasta se realizează pe baza unei concepţii unitare, pentru evitarea surprinderii, oprirea şi respingerea agresiunii inamicului, iar în unele cazuri pentru lichidarea capetelor de pod create de acesta la frontiera ori în

adâncimea teritoriului național, în scopul asigurării condiţiilor favorabile executării mobilizării şi desfăşurării tuturor forţelor participante la război.

ACTIVITATE DE INFORMARE şi RELAŢII PUBLICE – Proces continuu şi sistematic al conducerii, care urmăreşte sa obţină pentru armata înţelegerea, simpatia şi sprijinul celor cu care are relaţii, vizând realizarea stabilităţii şi menţinerea de către comandanţi a unor raporturi corespunzătoare în interiorul comunităţii militare şi intre aceasta şi diferite sectoare ale societăţii civile.

ACTIONALISMGrup de concepţii sociologice relativ diferite, a căror nota comuna o constituie promovarea principiului acţiunii sociale ca punct de plecare al oricărei cercetări sociologice.

ACŢIUNE ADECVATA – O acţiune a Parlamentului ce permite agenţiilor guvernamentale sa facă plati din trezorerie pentru o anumită perioada de timp şi cu un anumit scop.

ACŢIUNE DE LUPTA – Acţiunea desfăşurată de forţele aflate în conflict, folosind armament şi tehnica adecvate, cu scopul de a nimici, captura sau respinge acţiunile inamicului. Acţiunile de lupta se desfăşoară în mod organizat, folosindu-se forte şi mijloace militare de valoare variabila şi exprima, cel mai fidel, trăsăturile caracteristice confruntării armate.

ACŢIUNE DEMONSTRATIVA – Atac demonstrativ de forte pe un fond de lupta făcut cu scopul inducerii în eroare a inamicului.

ACŢIUNE FLEXIBILA – Concept operaţional ce reflecta capacitatea forţelor armate de a-şi adapta misiunile şi modul de îndeplinire a acestora la o diversitate de scenarii şi situaţii concrete. Totodată, acest concept presupune o anumită abilitate în folosirea fiecărei structuri militare angajate pe module acţionale, specifice misiunii primite din perspectiva scopurilor planificate.

ACŢIUNE MILITARA ASOCIATA LUPTEI – Ansamblul masurilor şi activităţilor prin care structurile militare sunt pregătite sau aduse în starea din care sa poată desfăşura acţiuni militare de lupta sau nonviolente.

ACŢIUNE MILITARA COMBINATA (MULTINAŢIONALA) – Acţiune conceputa, planificata şi desfăşurată în comun de forte militare aparţinând mai multor tari în cadrul unor alianţe sau coaliţii sub o comanda unica şi cu un scop unitar.

ACŢIUNE MILITARA ÎNTRUNITĂ – Acţiune conceputa, planificata şi desfăşurată în comun, de doua sau mai multe categorii de forte ale armatei într-o zona de operaţii, în vederea atingerii aceluiaşi scop. (înapoi la index)

ACŢIUNE MILITARA – Ansamblul masurilor şi activităţilor concepute, planificate şi desfăşurate de structurile militare pentru îndeplinirea misiunilor încredinţate, concretizate în forme de lupta armata şi operaţii militare, altele decât războiul, sau alte forme asociate acestora.

ACŢIUNE RAPIDA (CONCEPT OPERAŢIONAL) – Acţiunea militara prin care marile unităţi şi unităţile mobile, cu mare putere de foc şi independenta logistica, executa o riposta rapida, ferma şi decisiva, în orice zona (punct) de interes strategic (operativ).

ACŢIUNE SOCIALA – Activitate umana semnificativa fata de o componenta structurala a societăţii, în sensul ca este determinata sau determina locul, rolul sau funcţia respectivei componente în structura şi funcţionalitatea ansamblului vieţii sociale.

ACŢIUNE UNIFICATA A FORŢELOR ARMATE – Prezintă strategiile, principiile, doctrinele şi funcţiile care conduc activităţile şi performantele Forţelor Armate din SUA, când doua sau mai multe departamente militare sau componente de servicii din cadrul acestora acţionează împreună.

ACŢIUNEA „PORŢI DESCHISE” – Ansamblul de activităţi organizate în unităţile militare o data sau de doua ori pe an, în scopul accentuării transparentei şi deschiderii armatei fata de societate. Are drept scop aprecierea obiectiva a rolului armatei în cadrul statului de drept, pentru cunoaşterea principalelor sale preocupări privind misiunile care ii revin, a condiţiilor de instruire, educare şi de viaţa din unităţile militare, precum şi creşterea încrederii reciproce intre personalul militar şi populaţia civila.

ACŢIUNI DE APĂRARE (MENŢINERE) A ORDINII CONSTITUŢIONALE – Ansamblul masurilor şi acţiunilor întreprinse de către organele şi forţele legale ale statului, destinate menţinerii şi repunerii acestuia în drepturile constituţionale, atunci când autoritatea a fost grav tulburata.

ACŢIUNI PSIHOLOGICE DE PROTECŢIE – Acţiuni organizate şi desfăşurate în scopul menţinerii echilibrului psihic al efectivelor proprii, echilibru absolut necesar îndeplinirii cu succes a misiunilor şi sarcinilor ce le revin.

ACŢIUNI PSIHOLOGICE – ¨ Totalitatea masurilor şi activităţilor destinate sa menţină sau sa modifice percepţiile, atitudinile şi comportamentul unor indivizi sau grupuri umane în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse, precum şi de a preveni folosirea eficace a acestui gen de acţiuni de către inamic; ¨ Operaţiuni planificate sa transmită informaţiile şi indicaţiile selectate pentru a le influenta emoţiile, motivaţia, judecata logica şi în ultima instanţă comportamentul unor persoane străine din guverne, organizaţii şi grupuri străine. Scopul operaţiunilor psihologice este de a induce sau întări atitudini şi comportamente care sa fie favorabile obiectivelor iniţiatorului; ¨ Totalitatea acţiunilor şi activităţilor în domeniile prevenirii conflictelor, restabilirii, menţinerii, impunerii şi edificării păcii, acordării sprijinului umanitar, precum şi în cel al menţinerii ordinii constituţionale; ¨Totalitatea masurilor, activităţilor şi programelor destinate sa influenţeze concepţiile, mentalitatea şi comportamentul tintelor (grupurilor de audiente), sa contracareze influenţarea psihologica desfăşurată de adversar şi sa menţină, la un nivel dezirabil, starea psihomorală a forţelor militare şi populaţiei proprii din zona de acţiune. (înapoi la index)

ACŢIUNI SUBVERSIVE – Acţiuni duse cu mijloace şi în forme ilegale, care vizează destabilizarea sistemului politic, dezorganizarea statului şi a societăţii pentru a li se putea impune mai uşor condiţiile care le lezează securitatea. Reprezintă o combinare a mijloacelor şi metodelor teroriste cu cele proprii luptei politice, economice şi psihologice sau de alta natura si, de regula, preced agresiunea armata.

ACŢIUNI TERORISTE şi TERORIST DIVERSIONISTE – Agresiuni ilegale, imprevizibile, oculte, extrem de violente, ce se executa asupra unor obiective aparţinând forţelor operaţionale din raioanele acţiunilor de lupta, precum şi asupra unor obiective politice, strategice, teritoriale, demografice, etnice, diplomatice din interiorul tarii. Acestea pot fi sprijinite de adversar prin forte şi mijloace materiale şi financiare.

ADÂNCIME – Dimensiune spaţială măsurată de la aliniamentul de contact către înapoi, în limitele căreia sunt realizate dispozitivele subunităţilor, unităţilor şi marilor unităţi destinate sa îndeplinească misiuni de lupta, atât în ofensiva cât şi în apărare.

ADÂNCIMEA MISIUNII – Dimensiunea spaţio-temporală din dispozitivul inamicului ce urmează sa fie cucerita şi care se stabileşte prin conţinutul misiunii. Se măsoară de la limita dinainte a apărării inamicului şi până la un aliniament situat, de regula, înapoia obiectivului ce urmează sa fie cucerit.

ADAPTABILITATEA INSTRUCŢIEI – Capacitatea sistemului militar de a raspunde cu promptitudine la modificările apărute în înzestrare, organizare, proceduri şi misiuni, fara diminuarea caracterului şi organizat.

ADECVARE – ¨ Criterii de analizare a planului de acţiune prin care se stabileşte daca amploarea şi conceperea acţiunii planificate sunt adecvate pentru realizarea sarcinilor propuse; ¨ Criterii de analizare a planului de acţiune prin care se stabileşte daca cursul de acţiune va duce la îndeplinirea cu succes a obiectivelor, misiunilor şi sarcinilor propuse.

AERODROM – aeroport desemnat pentru susţinerea deplasărilor aeriene pentru personal şi materiale şi pentru a servi drept port autorizat pentru intrarea şi plecarea in/din tara în care este localizat.

AGENT SOCIAL – Concept sociologic complementar celui de actor social. Daca un sistem social este privit din perspectiva rolurilor sau a funcţiilor sale, atunci individul care acţionează, conformându-se rolurilor prescrise, este actor social. Rolurile sau funcţiile stabilite nu epuizează insa niciodată conţinutul unui sistem social. Indivizii nu se conformează adesea rolurilor stabilite, fie pentru a satisface nevoi şi aspiraţii individuale sau colective care nu-şi găsesc expresia în aceste roluri, fie pentru ca încercând sa o facă, ei generează interacţiuni care se desfăşoară independent şi uneori contrar funcţiilor sistemului, producându-se astfel efecte emergente.

AGILITATE ACŢIONALĂ – Viteza (timpul) de reacţie fata de ameninţările şi acţiunile principalelor mijloace de lovire şi de lupta ale adversarului; este esenţială pentru viabilitatea trupelor.

AGRESIUNE ARMATA – Folosirea forţei armate de către un stat (grup de state) împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau independentei politice a altui stat sau în orice alt mod incompatibil cu Carta Naţiunilor Unite.

AGRESIUNE PSIHOLOGICA – Acţiune directa si/sau indirecta asupra proceselor psihice cu scopul dereglării acestora şi inducerea, la individ şi colectivitate, a unor stări anormale în gândire şi comportament. (înapoi la index)

AGRESIUNE – Acţiunea unui stat care întreprinde primul un atac, cu folosirea forţei armate, împotriva integrităţii teritoriale, suveranităţii sau

independentei politice ale unui alt stat; din punctul de vedere al dreptului internațional, agresiunea reprezintă o violare a drepturilor şi îndatoririlor fundamentale ale statelor ca atare, este un act ilicit, caracterizat drept o grava crima împotriva umanităţii. Fiind forma cea mai flagranta a încălcării principiului nerecurgerii la folosirea forţei sau la ameninţarea cu forţa, agresiunea nu poate fi justificata prin invocarea nici unui considerent de ordin politic, strategic, economic sau ideologic.

AGRESIVITATE – ¨ Tendinţa dovedita a unui stat de a promova o politica bazata pe forţa, încălcând drepturile şi interesele legitime ale altor state, de a viola sistematic principiile şi normele dreptului internațional, de a pregăti, organiza sau desfăşura acte calificate drept agresiune. ¨ Comportament verbal sau acţional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea şi chiar suprimarea fizica a celorlalţi.

AGRESOR MILITAR – Stat care foloseşte cel dintâi forţă armata, declanşând ostilităţi efective armate, care constituie fapte materiale directe şi manifeste îndreptate împotriva unui alt stat.

AJUTOR UMANITAR – Acţiuni destinate diminuării şi eliminării suferinţelor umane, îndeosebi în condiţiile în care autorităţile din zona nu dispun de capacitatea sau posibilitatea de a asigura servicii adecvate pentru sprijinul populaţiei.

ALIANŢA INTERSTATALA-Cooperare de durata intre doua sau mai multe state, stipulata în acorduri sau tratate, prin care acestea hotărăsc ca, în condiţiile asupra cărora au convenit, să-şi acorde asistenta politica şi militara reciproca. Obiectivele alianţei interstatale, circumstanţele în care aliaţii îşi acorda ajutor, modalităţile în care se va manifesta ajutorul constituie clauzele principale ale unui tratat de alianţă interstatala.

ALIANŢA MILITARA – Înţelegere înscrisă într-un tratat prin care statele semnatare îşi asuma obligaţia reciproca de a acţiona cu toate forţele armate sau numai cu o parte din acestea, împotriva unui adversar comun.

ALIANŢA POLITICA – Unirea, legătura realizata pe baza acordului dintre doua sau mai multe unităţi politice (state, grupuri organizate, partide) în vederea înfăptuirii unui scop comun. Alianţele politice se pot încheia în funcţie de specificul interesului urmărit, condiţiile concrete în care se desfăşoară acţiunea, măsura în care fiecare parte contractanta renunţa la obiectivele proprii, gradul permanentei legăturilor. Aceasta face ca alianţa politica sa aibă un caracter bine determinat: a) egale daca partenerii păstrează acelaşi grad de independenta, b) inegale, daca unul dintre ei accepta sa urmeze linia politica a celuilalt; alianţele politice pot fi de asemenea: a) ofensive, b) defensive, c) mixte, în funcţie de dorinţa de a apară un program sau de a-l impune. După durata lor alianţele pot fi permanente sau temporare.

ALIANTARezultat al unor tratate formale intre doua sau mai multe naţiuni pe termen lung care promovează interesele comune ale membrilor. (înapoi la index)

ALIENARE (ÎNSTRĂINARE) POLITICA – Aspect şi consecinţă a fenomenului general al înstrăinării, ale cărui rădăcini se găsesc în apariţia

economiei de piaţă şi a diviziunii sociale a muncii, datorita cărora, în condiţiile existentei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie, raporturile sociale dintre oameni se constituie stihinic, se obiectualizează (se verifica, îmbrăcând forma unor raporturi şi însuşiri ale lucrurilor) şi ajung, astfel, să-i domine pe oameni în loc sa fie dominate de aceştia.

ALOCARE – Distribuire de rezerve limitate în cazul unor solicitări care se exclud reciproc. Forţele şi resursele autorizate de Autoritatea de comanda Naţională pentru execuţia actuala a unui plan în cazul unei situaţii neprevăzute.

AMENAJARE GENISTICA – Totalitatea lucrărilor genistice de fortificaţie, baraje, distrugeri, drumuri, poduri, treceri, mascare, asigurare cu apa şi de adaptare a localităţilor, zonelor puternic industrializate, obiectivelor economice importante, obstacolelor şi acoperirilor, terenului din fâşia (zona) de acţiune a marii unităţi strategice (operative, tactice), executate într-o concepţie unitara, în scopul interzicerii, ingreunării sau reducerii efectelor acţiunilor inamicului (adversarului) şi asigurării condiţiilor favorabile acţiunilor forţelor proprii.

AMENINŢARE CU FORŢA – Săvârşirea de către un stat sau mai multe state a unor acte politice, economice, militare sau de alta natura, cu scopul de a impune altui stat sau grup de state sa renunţe la deplina exercitare a drepturilor şi atributelor suverane. Este o acţiune contrara principiilor şi normelor specifice raporturilor dintre state.

AMIC-INAMIC – Concept introdus în filosofia şi ştiinţa politica de Karl Schmitt în 1927, care considera ca aşa cum binele şi raul, frumosul şi urâtul sunt criteriile moralei, respectiv ale esteticii, cuplul amic-inamic reprezintă axa în jurul căreia se mişca politicul. Definind noţiunea Schmitt precizează ca ea: a) nu vizează sfera vieţii private, ci a vieţii publice; b) nu are un conţinut moral (amicul nu e neapărat bun, ci suntem noi, inamicul nu este rau ci sunt pur şi simplu alţii, ei, pentru care, la rândul lor, inamicul suntem noi); c) relaţia amic-inamic exista nu numai în situaţii conflictuale (de exemplu în război), ci oriunde exista relaţii politice, astfel ca fara existenta sa nu poate fi vorba de viaţa politica, de existenta politica a unui popor, stat etc.

AMPLASARE DE FORTE PRINCIPALEDesfasurare de acţiuni incluzând amplasarea rapida de forte de lupta suficiente şi care sa susţină şi sa apere interesele unui stat, urmate de forte suplimentare pentru a încheia conflictul rapid şi în termen favorabil statului respectiv.

AMPLASARE/DESFĂŞURARE – ¨ In terminologie navala, schimbarea de la un regim de croaziera (navigaţie) sau de la o dispoziţie de contact la o dispoziţie de lupta; ¨ Deplasare de forte în interiorul zonelor de operaţiune; ¨ Poziţionare de forte într-o zona de lupta; ¨ Transferare de forte şi material în zonele de operaţiune. Operaţiunea de amplasare/desfăşurare cuprinde toate acţiunile din punctul iniţial sau locul de dislocare permanenta până la destinaţie incluzând în mod specific teritorii din zona continentala a Statelor Unite, teritorii din raioanele acţiunilor de lupta. (înapoi la index)

AMPLOAREA CRIZEI – Dimensiune a severităţii crizei, care se refera la măsura afectării intereselor, a obiectivelor şi valorilor părţilor în conflict.

ANALIZA MOBILITATIIExprimare în detaliu a tuturor aspectelor legate de planificarea transportului pentru sprijinirea elaborării planului şi a (ordinului) de acţiune.

ANALIZA SUSŢINERII LOGISTICE şi ESTIMAREA POSIBILITĂŢILOR REALEDE REALIZARE – Aplicaţie software ce oferă structurii militare de planificare şi executare, posibilitatea de a estima necesarul pentru o susţinere logistica şi de a evalua capacitatea de susţinere materiala pentru planificări şi cursurile acţiunii planificate.

ANLIZA DINAMICA şi INSTRUMENT DE REPLANIFICARE – Program de procesare (prelucrare) automata a datelor menit sa furnizeze un posibil transport pentru un curs de acţiune sau un plan operaţional. Acest program permite reprezentanţilor organelor de planificare strategica sa construiască, sa editeze şi sa manevreze dosare (fişiere) cu informaţia de desfăşurare a sistemului de forte structurate în timp. Analiza dinamica şi instrumentul de replanificare (A. D. I. R.) oferă de asemenea posibilităţi de evaluare a cursurilor de acţiune propuse.

ANEXA – Document adăugat la un ordin de acţiune sau alt document pentru a-l face mai clar sau pentru a preciza detalii ulterioare.

ANGAJARE GRADUALA A FORŢELOR – principiu care exprima nevoia existentei unor structuri în diferite grade de completări şi instruire sau o riposta a acestora adecvata stărilor premergătoare şi imediat după declanşarea agresiunii.

ANOMIE – Noţiune ce desemnează starea de dereglare a funcţionării unui sistem sau subsistem social, dereglare datorata dezintegrării normelor ce reglementează comportamentul indivizilor şi asigura ordinea sociala.

ANTITERORISM – Masuri defensive luate pentru reducerea vulnerabilităţii în fata actelor de terorism.

APĂRARE ARMATA A TARII – Ansamblul masurilor şi acţiunilor militare desfăşurate unitar de Sistemul National de Apărare în spaţiul terestru, aerian şi maritim (fluvial) în scopul descurajării, zădărnicirii şi respingerii oricărei acţiuni militare care ar leza interesele fundamentale ale României.

APĂRARE ARMATA ACTIVA – Capacitatea sistemului defensiv de a lovi dispozitivul advers în toate situaţiile, prin foc, la distanta mare sau prin procedee de acţiune ofensive.

APĂRARE COLECTIVA – Totalitatea masurilor şi acţiunilor luate de structuri militare interaliate pentru întârzierea, oprirea sau respingerea agresorului. (înapoi la index)

APĂRARE FLEXIBILA şi MOBILA – Gen de apărare, care presupune elasticitatea dispozitivului şi o mare mobilitate a componentelor acestuia pentru crearea unor condiţii avantajoase în orice situaţii (la orice scenariu ofensiv al inamicului), în vederea încercuirii, capturării sau nimicirii adversarului.

APĂRARE INTERNA – Participarea guvernului prin agenţii militare şi civile la programele iniţiate de alte guverne pentru protejarea societăţii de acţiuni subversive, injustiţie şi insurgenta.

APĂRARE IN ÎNCERCUIRE – Procedeu de lupta prin care forţele menţin o suprafaţă de teren (zona, obiectiv), luptând cu un inamic care este dispus în jurul lor sa acţioneze pe toate direcţiile.

APĂRARE MOBILA – Procedeu adoptat în scopul nimicirii (înfrângerii) inamicului printr-un atac hotărâtor executat cu o grupare de forte de lovire (izbire), într-un moment favorabil; în acest scop, gruparea de lovire trebuie sa aibă o mobilitate mai mare sau cel putin egala cu cea a atacatorului, iar celelalte forte aflate în apărare sa reuşească fixarea inamicului şi direcţionarea pătrunderii acestuia în sensul dorit.

APĂRARE N. B. C. — Ansamblul de masuri şi acţiuni ce se planifica şi desfăşoară în scopul

diminuării pierderilor şi creşterii capacităţii unităţilor în acţiunile specifice condiţiilor N. B. C. Aceasta se realizează prin masuri planificate si/sau reactive, pasive si/sau active şi include: prevenirea, protecţia N. B. C. şi decontaminarea.

APĂRARE NAŢIONALĂ – ¨ Totalitatea masurilor şi acţiunilor adoptate şi desfăşurate de autorităţile constituţionale ale statului român în scopul garantării suveranităţii naţionale, independentei şi unităţii statului, integrităţii teritoriale a tarii şi democraţiei constituţionale; ¨ Sistem de instituţii, organizaţii şi acţiuni destinat sa asigure viabilitatea unei naţiuni în caz de agresiune.

APĂRARE PE POZITIIProcedeu adoptat în scopul interzicerii, pentru o perioada de timp stabilita, a pătrunderii inamicului într-o anumită porţiune de teren (zona, raion, obiectiv); nimicirea propriu-zisă a inamicului constituie un obiectiv secundar.

APĂRARE PREGĂTITĂ DIN TIMP – Procedeu defensiv care permite forţelor angajate în lupta să-şi puna în aplicare, în volum complet, elementele puterii de lupta.

APĂRARE PREGĂTITĂ IN GRABAProcedeu defensiv prin care forţele angajate în lupta îşi pun în aplicare, în volum redus, în timp scurt si, de regula, sub presiunea inamicului, elementele puterii de lupta.

APĂRARE TERITORIALA – Parte componenta a apărării naţionale, care cuprinde un ansamblu de masuri şi acţiuni desfăşurate împotriva agresorului, pe întregul teritoriu național, de către forte şi trupe teritoriale, independent sau împreună cu celelalte forte armate, folosind forme şi procedee de acţiune specifice.

APĂRARE ZONALA – Forma particulara a operaţiei de apărare, care cuprinde un ansamblu de acţiuni desfăşurate într-o zona din teritoriul național de către forţele din zona respectiva care acţionează întrunit, după o concepţie unitara, pentru respingerea ofensivei inamicului, nimicirea acestuia şi asigurarea controlului de lunga durata a zonei. (înapoi la index)

APĂRAREA – Forma de lupta armata prin care se realizează respingerea, oprirea sau întârzierea acţiunilor inamicului, în scopul menţinerii spaţiului (terestru, aerian, maritim, fluvial) sau a obiectivului încredinţat.

APRECIERI FAVORABILE – concluzii şi estimări oficiale, valide sau invalide ce rezulta din comportamentul forţelor adverse şi acţiuni oficiale avantajoase intereselor şi obiectivelor forţelor aliate.

APRECIERI NEFAVORABILE – Concluzii personale ale forţelor adverse, estimări sau aprecieri oficiale, valide sau invalide, ce rezulta din comportamentul forţelor adverse şi acţiuni oficiale nefavorabile intereselor şi obiectivelor forţelor aliate.

APRECIERI – Concluzii personale, estimări oficiale, evaluări în legătură cu intenţiile celeilalte parti, posibilităţile militare şi activităţile folosite în planificarea şi luarea deciziilor.

APROBAREA CONCEPŢIEI STRATEGICE – (a operaţiei) de către Preşedintele Comitetului întrunit al şefilor de State Majore devine baza planului pentru transformarea în Plan operaţional în format complet sau Plan operaţional în format conceptual. Cândva era numit „concepţia luptei/operaţiei”.

APROVIZIONARE – Componenta logisticii care vizează stabilirea necesarului, creşterea, primirea, depozitarea, conservarea, evidenta, repartiţia şi distribuţia materialelor.

ARME DE DISTRUGERE IN MASA (A. D. M.) – Arme care sunt capabile de mari distrugeri si/sau sunt folosite, în aşa fel încât, sa producă un număr mare de pierderi în personal. A. D. M. sunt: nucleare, chimica, biologica, dar exclud mijloace de transport, lansare/tragere, acolo unde acestea se constituie în competente individualizate.

ARME INTRUNITE-Denumire data unităţilor şi marilor unităţi aparţinând Forţelor Terestre în măsură sa desfăşoare acţiuni de lupta în mod independent, sa asigure o strânsa cooperare a armelor şi o conducere unitara a lor.

ARME NECONVENŢIONALE – Mijloace de lupta a căror folosire sau experimentare este interzisa prin convenţiile şi tratatele internaţionale. Datorita caracteristicilor lor intrinseci, produc pagube masive şi distrugeri generalizate, fara distincţii intre beligeranţi şi nebeligeranţi.

ARTICOL/OBIECT DE APROVIZIONARE DEFICITAR – Articole de aprovizionare esenţiale pentru rezerve pe care Preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore si/sau comandanţii structurilor militare angajate pentru realizarea situaţiei de criza le-au identificat ca având un impact direct necesitând o tinere sub observaţie şi un management sporit.

ARTICOLE DEFICITARE PENTRU DUCEREA DE ACŢIUNI DE LUPTA DE DURATAArticole/obiecte descrise ca făcând parte din Dosarul de Elemente Logistice ce afectează în mod semnificativ capacitatea comandantului de a executa operaţiuni.

ASIGURARE CU PERSONAL – totalitatea masurilor şi acţiunilor desfăşurate pentru completarea necesarului de personal, de toate categoriile, la marile unităţi (unităţile) care au suferit pierderi în acţiunile executate. (înapoi la index)

ASIGURARE FINANCIARA – totalitatea masurilor ce se iau în scopul stabilirii, cererii, obţinerii, utilizării şi justificării mijloacelor financiare

destinate forţelor armate pentru a le aproviziona la timp şi fara întrerupere, cu tehnica şi materiale, precum şi pentru plata drepturilor băneşti cuvenite personalului.

ASIGURARE HIDROMETEOROLOGICA – ansamblul de masuri şi activităţi ce se desfăşoară pentru obţinerea şi analizarea datelor şi informaţiilor referitoare la situaţia hidrologica şi meteorologica, precum şi pentru prognoza hidrometeorologica şi a fenomenelor naturale periculoase, necesare planificării şi ducerii acţiunilor proprii.

ASIGURARE IMAGOLOGICA – ansamblul acţiunilor proiectate, organizate şi desfăşurate de anumite instituţii specializate ale unui stat, pe plan intern şi internațional, în scopul menţinerii şi promovării elementelor definitorii ale imaginii naţionale, necesare realizării şi promovării securităţii naţionale şi internaţionale.

ASIGURARE MEDICALA – totalitatea masurilor care se iau în vederea păstrării sănătăţii militarilor, prevenirii apariţiei şi răspândirii bolilor, acordării la timp a ajutorului medical, evacuării răniţilor şi bolnavilor, spitalizării, tratamentului şi recuperării acestora în scopul înapoierii, în cel mai scurt timp, la unităţi.

ASIGURARE TOPOGEODEZICA – ansamblul masurilor şi acţiunilor ce se planifica şi executa în scopul obţinerii, pregătirii şi transmiterii la timp a datelor şi documentelor topogeodezice necesare conducerii acţiunilor militare.

ASIGURAREA ACŢIUNILOR şi PROTECŢIA TRUPELOR – Ansamblul de masuri şi activităţile desfăşurate continuu şi într-o concepţie unitara, de către toate forţele participante şi la toate eşaloanele, destinate obţinerii datelor necesare şi creării condiţiilor de securitate a personalului, tehnicii şi sistemelor împotriva acţiunilor agresorului şi a altor factori perturbatori, executata în scopul menţinerii capacităţii de lupta a trupelor şi îndeplinirii misiunilor primite.

ASIGURAREA CAILOR DE COMUNICAŢIE – Ansamblul de masuri şi acţiuni ce se întreprind pentru: alegerea, cunoaşterea şi pregătirea cailor de comunicaţii; repararea, restabilirea, întreţinerea, paza şi menţinerea în stare de viabilitate a drumurilor, cailor ferate, gărilor, porturilor, aeroporturilor şi lucrărilor de arta; organizarea şi executarea serviciului de comenduire şi îndrumare a circulaţiei; cercetarea nucleara, biologica şi chimica, pe căile de comunicaţii, paza şi apărarea lucrărilor de arta de pe acestea.

ASIGURAREA LIBERTĂŢII DE NAVIGAŢIE – Operaţiile desfăşurate pentru asigurarea libertăţii şi a dreptului de a naviga pe căile aeriene sau maritime internaţionale.

ASIGURAREA SANITAR – VETERINARA – Ansamblul masurilor de menţinere a sănătăţii animalelor şi de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om, de tratare şi evacuare a animalelor rănite şi bolnave, de cunoaştere epizootica din zona, controlul sanitar – veterinar al alimentelor de origine animala, protecţia sanitar – veterinara împotriva efectelor armelor de distrugere în masa, aprovizionarea forţelor cu animale pentru serviciu.

Asistenta umanitara este limitata ca scop şi durata. Aceasta este conceputa pentru a suplimenta sau a completa eforturile autorităţilor civile ale tarii-gazda ori ale organizaţiilor specializate. (înapoi la index)

ASISTENTA DE SECURITATE – Serii de programe autorizate prin Actul din1961 privind asistenta străină şi prin Actul din 1976 privind controlul exportului de arme, prin care SUA furnizează articole de apărare, asigura pregătirea militara şi alte servicii de apărare, prin acordare de împrumuturi, credite sau vânzare în sprijinul strategiilor şi obiectivelor naţionale.

ASISTENTA JURIDICA – totalitatea masurilor şi acţiunilor întreprinse pentru a se asigura cunoaşterea şi respectarea dreptului internațional în acţiunile militare.

ASISTENTA NAŢIONALĂ – Asistenta civila si/sau militara oferita unei naţiuni de către forte străine pe teritoriul național în timp de pace, de criza sau de război, pe baza acordurilor de ajutor reciproc încheiate intre state. Programele de asistenta naţională includ, dar sunt limitate la asistenta în domeniul securităţii, apărare naţională cu forte străine, alte programe, precum şi activităţile desfăşurate, cu finanţarea agenţiilor naţionale sau a organizaţiilor internaţionale.

ASISTENTA RELIGIOASA – ansamblul de acţiuni specifice, desfăşurate în scopul cultivării valorilor religios-morale, patriotice, etice şi civice în vederea realizării şi menţinerii unui nivel ridicat al moralului militarilor.

ASISTENTA UMANITARA- ¨ acţiunile desfăşurate pentru înlăturarea efectelor dezastrelor naturale sau provocate de om ori alte situaţii endemice, limitate ca scop şi durata. Completează eforturile depuse de naţiunea în criza (gazda); ¨ Acţiunile desfăşurate în vederea eliminării sau a reducerii efectelor dezastrelor naturale ori tehnologice, ale epidemiilor, foametei sau privării de libertate, care pot reprezenta o ameninţare serioasa la adresa vieţii şi pot cauza pierderea ori distrugerea proprietăţii.

ATITUDINE DEFENSIVA – comportamentul adoptat într-o confruntare militara, în funcţie de capacitatea operativa a trupelor, de situaţiile şi condiţiile în care are loc angajarea forţelor şi mijloacelor pentru respingerea, oprirea sau întârzierea agresorului, în scopul menţinerii faşiei (zonei) sau obiectivului încredinţat.

ATITUDINEA MENTALA „PREVENTIVA” – Anticiparea posibilelor ameninţări a situaţiilor de risc şi reacţia pentru stingerea acestora.

ATITUDINEA MENTALA „REACTIVA” – atitudinea orientata spre înfrângerea ulterioara a unui inamic evident şi cunoscut, în toate componentele sale.

AUTARHIE -¨ Regimul politic al unei comunităţi care se guvernează ea însăşi; în acest sens termenul autarhie este cvasi-echivalent cu cel de autonomie. ¨ Idealul unui stat capabil să-şi satisfacă singur toate nevoile fara a fi silit sa apeleze la alte state; ¨ Politica economica a unor state care tinde la crearea unei economii naţionale închise, izolate de economia altor tari, prin limitarea maximala a importurilor; ¨ Starea în care o unitate îşi satisface trebuinţele prin mijloace proprii.

AUTODETERMINAREPrincipiul potrivit căruia orice popor, naţiune are dreptul fundamental de a-şi alege fara nici o imixtiune din afara statutul politic şi calea de dezvoltare economica, sociala şi culturala. Aplicarea principiului autodeterminării presupune dreptul naţiunilor de a se constitui în state naţionale independente, de a intra în componenta unui stat multinaţional sau de a se desprinde de acesta. (înapoi la index)

AUTOMATIZARE – Ansamblul masurilor tehnice, organizatorice, şi economice care urmăresc îmbunătăţirea eficacităţii conducerii structurilor militare, în timp de pace, situaţii de criza şi război, şi menţinerea totodată a omului ca element activ în cadrul acestui proces. Un loc central il ocupa mijloacele electronice de calcul, în special în transmiterea, centralizarea şi prelucrarea informaţiilor şi în pregătirea elementelor necesare luării hotărârii la nivelul eşaloanelor de comanda.

AUTONOMIA şi FLEXIBILITATEA OPERAŢIONALĂ – capacitatea şi disponibilitatea marii unităţi şi unităţii de a da riposta optima oricărui tip de agresiune prin mărirea libertăţii de acţiune în desfăşurarea luptei armate şi sporirea eficientei funcţionale în procesul de conducere.

AUTORITATE ASUMATA LEGALDreptul pe care un militar şi-l asuma de a da ordine potrivit actelor normative în vigoare, ierarhizării gradelor, funcţiilor şi a competentelor în domeniu.

AUTORITATE BUGETARA – Autoritate acordata prin lege în probleme ce implica investiţii din fondurile Guvernului.

AUTORITATE DE COORDONARE – Autoritatea încredinţată unui comandant sau responsabilitatea individuala pentru coordonarea anumitor funcţiuni sau activităţi care implica forte din doua sau mai multe tari sau comandamente ori doua sau mai multe categorii de forte ori doua sau mai multe tipuri de forte din aceeaşi categorie de forte. Persoana respectiva este autorizata sa ceara consultare intre agenţiile (structurile) implicate sau intre reprezentanţii lor, dar nu are autoritatea sa forţeze (oblige) ajungerea la o înţelegere. In caz de neînţelegere intre agenţiile implicate ea trebuie sa încerce obţinerea acordului în problemele esenţiale prin discuţii. In cazul ca nu reuşeşte ea se va adresa autorităţii corespunzătoare.

AUTORITATE OFICIALA (FORMALA) – dreptul legal acordat sefului de a decide, de a încredinţa misiuni şi de a folosi, la nevoie, constrângerea împotriva celor care nu îşi îndeplinesc obligaţiile.

AUTORITATE – Relaţie prin care o persoana sau grup accepta ca legitim faptul ca deciziile şi acţiunile sale sa fie ghidate de o instanţă exterioara (persoana, grup, organism).

AUTORITATEA NAŢIONALĂ DE COMANDA – Parlamentul, Preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, Guvernul, Ministerul Apărării Naţionale şi autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale.

AUTORIZARE PREZIDENŢIALĂ DE CHEMARE LA ARME A REZERVEI SELECTATE – Condiţie legala care asigura preşedintelui modalitatea de a activa maximum 200000 de membri din rezerva de mobilizare selectata, timp de 90 de zile, pentru a face fata solicitărilor de sprijin pentru orice misiune

operaţională fara sa fie declarata o urgenta naţională. Aceasta asigura preşedintelui autoritatea de a prelungi termenul iniţial de 60 de zile la 90 de zile în interesul securităţii naţionale. Aceasta autorizare are o utilitate particulara când se foloseşte în circumstanţe nedorite. Forţele disponibile pot asigura reacţii în funcţie de misiune, cu scop limitat, de intimidare, sau operaţionale, sau pot fi întrebuinţate pentru orice mobilizări ulterioare.

AVENTURISM – Atitudine, conduita care se caracterizează prin desconsiderarea condiţiilor şi forţelor reale, prin întreprinderea unor acţiuni excesiv de riscante, prin „miza pe o singura carte”.

B. BAREM – act normativ specific, care stabileşte minimum de rezultate

necesar a fi obţinute de către o persoana, pentru a trece la un nivel superior de pregătire, necesar îndeplinirii standardului stabilit pentru o anumită structura, perioada de pregătire, misiune, acţiune, activitate, funcţie şi post de lucru.

BAZA DE DATE PENTRU AMPLASARE/DESFĂŞURARE – Baza de date din sistemul comun de planificare şi executare operaţională ce conţine necesarul de informaţii despre forte, material, înlocuire personal, necesarul de mijloace de transport pentru susţinerea execuţiei. Baza de date reflecta informaţii conţinute în sistemul de date pentru amplasarea forţelor structurate în timp sau dezvoltate pe parcursul diferitelor faze ale procedurilor acţiunilor de criza şi programările de deplasare dezvoltate de forţele componente ale comandamentului forţelor armate ale S. U. A. pentru operaţiuni transport.

BAZA şi SUPRASTRUCTURA -Concepte fundamentale ale gândirii materialiste despre societate şi despre istoria ei. Baza societăţii este structura sa economica, fundamentala, sistemul relaţiilor de producţie, într-o perioada istoriceşte determinata a istoriei sale. Baza economica constituie subsistemul calitativ determinant al sistemului social total, al formaţiunii social economice. Suprastructura este constituita din relaţii sociale, instituţii sociale şi idei referitoare la domeniile respective de activitate sociala. In orice societate împărţită în clase relaţiile, instituţiile şi ideile politice constituie o parte de prima importanta a suprastructurii, respectiv suprastructura politica.

BĂTĂLIE – confruntare cu rol decisiv din cadrul operaţiei, ce angajează efective militare numeroase prin care se asigura obţinerea succesului în îndeplinirea obiectivului (scopului) urmărit prin operaţie.

BIROCRATISM – Metoda de conducere „din birou”, rupta de mase, caracterizata prin formalism excesiv, tergiversare, şicane etc.

BIROCRAŢIE – Mod de organizare destinat administrării pe scara larga a unor resurse prin intermediul unui corp de persoane specializate, plasate de regula într-o structura ierarhica şi dispunând de atribuţii, responsabilităţi şi proceduri strict definite.

BLOCADA – acţiune desfăşurată de anumite forte pentru întreruperea cailor de legătură maritime, terestre, aeriene, fluviale, a fluxurilor energetice, de materii prime şi materiale strategice necesare desfăşurării normale a activităţilor întreprinderilor economice de importanta vitala etc.

BUGET AL PREŞEDINTELUI – Document trimis Congresului S. U. A. în fiecare an, în luna ianuarie care cuprinde estimarea investiţiilor guvernului pentru următorul an fiscal şi recomandări detaliate pentru alocarea de fonduri.

BUGET – ¨ Cantitate disponibila de resurse (bani, timp etc.) şi modul de cheltuire a acestora; ¨ Raportul balanţier dintre veniturile şi cheltuielile unei unităţi economico-sociale pe o anumită perioada de timp.

C. CADRU DE REFERINŢĂ – Denumire prin care se caracterizează una din

componentele structurii dihotomice a teoriei ce poarta acelaşi nume. Cadrul de referinţă este elementul sau reperul luat ca baza de comparaţie în enunţarea judecaţilor de valoare, în formularea aprecierilor şi autoaprecierilor privind modul de integrare sau de asimilare cu respectivul reper. (înapoi la index)

CALITATEA VIEŢII – Semnificaţia pentru om a vieţii sale, rezultat al evaluării globale, din puntul de vedere al persoanei umane, al propriei vieţi.

CÂMP DE LUPTA CIBERNETIZAT – ansamblul de acţiuni militare în care metodele şi mijloacele cibernetice joaca un rol important în planificarea, organizarea şi ducerea acţiunilor de lupta.

CÂMP DE LUPTA INTEGRAT – ansamblul de acţiuni militare desfăşurate de către toate categoriile de forte ale armatei (genuri de arma, specialităţi), sub o conducere unitara şi printr-o strânsa cooperare, pentru atingerea unui scop comun.

CÂMP DE LUPTA – ansamblul acţiunilor militare desfăşurate într-un anumit spatiu şi cu o durata diferita în timp. Câmpul de lupta are următoarele dimensiuni: spaţială, temporala şi spaţio-temporală.

CAMPANIE MILITARA – ¨totalitatea operaţiilor şi luptelor grupărilor de forte desfăşurate într-o perioada de timp caracteristica (an, anotimp) şi într-o zona geografica distincta, pe baza unei concepţii unitare, în vederea îndeplinirii unor obiective strategice; ¨ Serie de operaţiuni militare menite sa duca la îndeplinirea unui obiectiv operaţional strategic într-un timp şi spatiu dat.

CAP AERIAN – Zona desemnata într-un teritoriu ostil sau ameninţat care atunci când este capturat şi reţinut asigura decolarea continua a trupelor şi a materialelor şi oferă spaţiul de manevra necesar pentru operaţiunile proiectate. Reprezintă o localizare folosita ca baza pentru rezerve şi evacuări aeriene.

CAP DE POD – Zona desemnata pe un teritoriu de ţărm ostil care atunci când este capturat şi reţinut asigura decolarea continua a trupelor şi a materialelor şi oferă spaţiul de manevra necesar pentru operaţiuni după debarcarea pe mal.

CAPABILITATE – însuşirea ce conferă posibilitatea (aptitudinea) cuiva de a face ceva, în raport cu situaţiile şi condiţiile în care este transpus. Termenul poate fi asociat celui de „capabil”.

CAPACITATE DE A DUCE ACŢIUNI DE LUPTA DE DURATA – Abilitatea de a menţine nivelul şi durata necesare unei acţiuni operaţionale în scopul

îndeplinirii unor obiective militare. Capacitatea de a duce acţiuni de lupta de durata este o funcţiune de asigurare şi menţinere a nivelului de instruire a forţelor şi a tehnicii de lupta necesare pentru sprijinirea eforturilor militare.

CAPACITATE DE A STABILI NECESARUL – Capacitatea utilizatorului Sistemului Comun de Planificare şi Executare a Operaţiilor de a identifica, actualiza, revizui şi şterge informaţii despre forte şi susţinerea acestora, necesare pentru a sprijini un plan de acţiune sau un curs de acţiune. (înapoi la index)

CAPACITATE DE ACŢIUNE A FORŢELOR TERESTRE (A STRUC-TURILOR ACESTORA)- posibilităţile reale de acţiune a Forţelor Terestre în situaţiile care necesita intervenţia acestora.

CAPACITATE DE APĂRARE A TARII – totalitatea posibilităţilor economice, umane, tehnico-stiintifice, moral-politice, militare şi de alta natura de care dispune statul pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale fundamentale prin mobilizarea şi utilizarea cărora se realizează forţa necesara şi capabila sa dea o riposta hotărâtă oricărei agresiuni.

CAPACITATE DE CONDUCERE – gradul de organizare şi coordonare permanenta de către comandanţi şi state majore a întregii activităţi a marilor unităţi operative, tactice sau a unităţilor independente în îndreptarea eforturilor acestora pentru îndeplinirea misiunilor stabilite, precum şi în organizarea şi realizarea asigurării multilaterale a acţiunilor.

CAPACITATE DE INSTRUCŢIE – ansamblul cunoştinţelor, abilitaţilor, deprinderilor, însuşirilor psihice şi comportamentelor necesare agentului misiunii militare pentru realizarea unor acţiuni determinate. Este subsumata funcţional competentei.

CAPACITATE DE MANEVRA – gradul de mobilitate a unei structuri militare sau a unui element de dispozitiv, care ii permite mişcarea rapida pe câmpul de lupta, astfel încât, sa ajungă la timp oportun pe aliniamentul de declanşare a unei acţiuni militare.

CAPACITATE DEFENSIVA CREDIBILA – principiul de baza al doctrinei operaţionale a Forţelor Terestre, care presupune restructurarea, modernizarea şi operaţionalizarea pe timp de pace a acestora, în scopul realizării unei forte capabile sa descurajeze, sa dezorganizeze, captureze şi sa nimicească un agresor potenţial sau real.

CAPACITATE OPERAŢIONALĂ – posibilitatea unităţii (unei structuri militare) de a desfăşura acţiuni militare în conformitate cu scopul pentru care a fost creata.

CAPACITĂŢI SPECIALE – posibilităţile unei unităţi (structuri militare) de a desfăşura pe lângă acţiunile de baza pentru care a fost creata şi acţiuni complementare (război informaţional; război electronic; apărare antiaeriana; apărare antiblindate; supraveghere electronica, activitate de influenţare psihologica etc.).

CAPITAL – Termen cu accepţiuni în domeniul: ¨financiar -suma de bani care aduce un profit; ¨tehnic – ansamblul mijloacelor materiale de producţie de care dispune o societate sau întreprindere; ¨nominal – ansamblul mijloacelor financiare de care dispune o societate pe acţiuni la începutul

activităţii, provenind din aportul acţionarilor; ¨juridic – drept la un venit fara munca decurgând din posesia unor obligaţii, acţiuni sau alte înscrisuri; ¨informaţional – ansamblu de date şi surse de informaţie de care dispune o persoana, un grup sau o organizaţie; ¨cultural – ansamblul bunurilor culturale, inclusiv a mijloacelor de producere a bunurilor ştiinţifice, intelectuale şi artistice şi a mijloacelor de circulaţie a acestora; ¨simbolic -termen folosit de P. Bourdieu pentru a desemna prestigiul şi sursele de prestigiu de care dispune o persoana. (înapoi la index)

CARACTER NATIONAL – Concept întrebuinţat în psihologia sociala, în etnopsihologie, dar mai ales în antropologia culturala, anume în zona de orientare psihologista din cadrul acestei discipline.

CARACTERUL INTERARME şi INTERCATEGORII DE FORTE – ansamblul însuşirilor pe care trebuie sa le posede comandamentele şi trupele, în condiţiile impuse de exigentele câmpului de lupta, în prezent şi în viitor.

CARTA ALBA A GUVERNULUIdocument care stabileşte obiectivele şi sarcinile principale ale instituţiilor angajate în realizarea securităţii şi apărării naţionale, masurile şi acţiunile ce urmează a fi întreprinse de către acestea, resursele naturale, umane, materiale, financiare şi de alta natura pe care urmează sa le asigure anual pentru constituirea şi pregătirea forţelor participante la apărarea naţională şi asigurarea securităţii, conform misiunilor ce le revin.

CASTA – Termen aplicat de portughezi unei forme de organizare din societatea indiana din secolul al XV-lea. Este un grup compact situat într-o diviziune ierarhica a unei societăţi, grupul fiind închis, rigid, endogamic, cu obiceiuri, rituri, simboluri, mod de viaţa şi activitate distincta.

CATEGORIA COMPONENTEI DE REZERVA – Componentele de rezerva ale Forţelor Armate ale SUA sunt: Garda naţională a Forţelor Terestre a SUA; Rezerva Forţelor Terestre; Rezerva Forţelor Navale; Rezerva Forţelor Maritime; Garda Naţională a Forţelor Aeriene, Rezerva Forţelor Aeriene; Rezerva Gărzii de Coasta.

CATEGORIE DE FORTE ALE ARMATEI – Concept strategic prin care se desemnează o parte componenta principala a armatei, cu destinaţie, organizare şi înzestrare proprie, cu forme şi procedee de acţiune specifice, care permit folosirea judicioasa a forţelor şi mijloacelor.

CAUZALITATE SOCIALA – Categorie fundamentala a determinismului social care desemnează relaţiile de generare sau producere dintre fenomene, fapte sau evenimente sociale.

CENTRALISM – Principiu de organizare, conducere şi administrare ce se bazează pe concentrarea puterii la nivelele superioare ale grupului, organizaţiei, teritoriului etc.; tendinţa de realizare practica a principiului menţionat.

CENTRE DE GREUTATE (GRAVITAŢIE) – Caracteristici, posibilităţi sau sectoare din care o unitate de forte militare îşi primeşte libertatea de acţiune, forţa fizica sau voinţa de lupta.

CENTRU şi PERIFERIE – Teorie de larga răspândire în domeniul cercetărilor asupra păcii care considera ca o trăsătură a sistemului

internațional contemporan o constituie inegalitatea dintre „parti” în cadrul naţiunilor şi intre naţiuni. Exista naţiuni privilegiate, „centrale” şi altele „periferice”. Centrul ocupa un rang superior în privinţa relaţiilor economice, este plasat favorabil în raport cu periferia şi se îmbogăţeşte pe seama acestuia. Periferia depinde în general de centru, în domeniul economic, militar, cultural, are un număr restrâns de parteneri comerciali, un export unilateral. (înapoi la index)

CENTRUL DE MIŞCARE COMUNA – Centru stabilit pentru a coordona angajarea tuturor mijloacelor de transport (cuprinzându-le şi pe cele asigurate de forţele aliate sau de naţiunile gazda) în sprijinul conceperii operaţiunilor. Aceasta coordonare este realizata prin stabilirea politicii legate de transport din interiorul zonei de responsabilitate în funcţie de necesităţile de urgenta, capacitatea posturilor terminale, disponibilitatea de transport a bunurilor şi priorităţile stabilite de comandantul forţelor întrunite.

CERCETAREA – totalitatea masurilor şi acţiunilor ce se întreprind pentru procurarea, analizarea, ierarhizarea şi valorificarea datelor şi informaţiilor despre inamic, populaţie, situaţia N. B. C. şi cea sanitar-epidemica, despre condiţiile geoclimatice, resursele umane şi materiale, precum şi despre infrastructura din zona acţiunilor militare.

CICLU DE VIAŢA/EVOLUŢIE A CRIZEI – reprezintă evoluţia în timp a intensităţii crizei, precum şi modul cum se trece prin stările crizei.

CIOCNIREA MILITARA – momentul angajării directe a inamicului de către forte proprii, de valoare tactica, în confruntarea militara desfăşurată în timp scurt, având loc, de regula, intre elementele de siguranţă ale forţelor adverse şi care se poate transforma sau nu în lupta.

CLIMAT PSIHO-SOCIAL – Concept utilizat de psihosociologie pentru a desemna starea de spirit a unui grup social.

COALIŢIE – Angajament (acord) ad hoc intre doua sau mai multe naţiuni pentru o acţiune comuna.

COD DE FRAGMENTARE – A 6-a poziţie a numărului de linie al unităţii folosit pentru identificarea subunităţilor unei forte.

CODUL DE IDENTIFICARE A UNITĂŢII – Cod alfabeticonumeric format din şase caractere prin care se identifica în mod unic fiecare unitate activa, de rezerva şi a Gărzii Naţionale.

CODUL UNITĂŢII TIP – Cod alfabeticonumeric format din cinci caractere prin care se identifica în mod unic fiecare unitate tip din Forţele Armate.

COERCIŢIE – Constrângere, prescriere a modelelor de comportament şi acţiune prin intervenţie directa sau normativa.

COERCIŢIUNE EXTERNA (CONSTRÂNGERE) – Ansamblul de masuri licite, îndreptate împotriva unui stat în condiţiile stabilite de dreptul internațional. Când în soluţionarea litigiilor internaţionale, mijloacele pasnice nu au dat rezultate, dreptul internațional admite, în cazuri cu totul excepţionale, recurgerea la anumite mijloace de coerciţiune împotriva statului care a săvârşit acţiuni duşmănoase sau a încălcat dreptul internațional.

COERCIŢIUNE INTERNA – Asigurarea aplicării actelor statale de conducere, normative sau individuale atunci când ele nu sunt respectate de

buna voie; impunerea prin forţă a normei juridice şi actelor juridice individuale date în baza lor. Sancţiune juridica ca forma de coerciţiune interna se aplica de stat în formele procedurale stabilite de lege. (înapoi la index)

COEZIUNE – calitate care leagă împreună părţile componente ale unei structuri psiho-sociale şi care furnizează rezistenta (elasticitate) împotriva acţiunilor distructive şi de dezorganizare, micşorând vulnerabilitatea structurilor la înfrângere şi în fata efectelor loviturilor adverse.

COLABORARE MILITARA INTERNAŢIONALĂ – promovarea şi apărarea intereselor naţionale în relaţiile cu partenerii de dialog pentru edificarea unei arhitecturi de securitate viabile, care sa contribuie la întărirea încrederii, realizarea şi menţinerea transparentei relaţiilor dintre structurile militare naţionale şi structurile similare din armatele altor tari.

COMANDA DEPLINA (TOTALA) – Autoritatea şi responsabilitatea militara a unui ofiţer superior de a da ordine subordonaţilor. Acoperă toate aspectele operaţiilor şi cele privind administrarea; este valabila numai în cadrul național. Nici un comandant NATO nu are comanda deplina a forţelor care ii sunt repartizate, deoarece naţiunile transfera către NATO numai comanda operaţională sau controlul operaţional.

COMANDA OPERAŢIONALĂ – Autoritatea încredinţată unui comandant pentru a stabili misiuni sau sarcini comandanţilor subordonaţi, de a disloca unităţi, a resubordona forte şi de a menţine sau delega controlul operaţional sau tactic în funcţie de necesităţi. Nu include responsabilităţi administrative sau privind logistica.

COMANDA TACTICA – Autoritate delegata unui comandant de a da sarcini forţelor primite sub comanda pentru îndeplinirea misiunii primite de la eşalonul superior.

COMANDAMENT ÎNTRUNIT (INTEGRAT) – structura decizionala creata pentru conducerea acţiunilor militare desfăşurate, în comun, de către cel putin doua categorii de forte ale armatei.

COMANDAMENT MULTINAŢIONAL (COMBINAT) – Structura decizionala creata pentru conducerea acţiunilor militare desfăşurate, în comun, de către forte aparţinând armatelor a cel putin doua state.

COMANDAMENT OPERAŢIONAL INTERARME – Structura decizionala creata atât pentru planificarea operaţiilor integrate, cât şi pentru conducerea şi controlul specific al forţelor din subordine.

COMANDAMENT SPECIFIC – Comandament care are o misiune ampla şi continua şi care este înfiinţat de către preşedinte prin Ministerul Apărării, prin consilierea şi asistenta preşedintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore. Este alcătuit în primul rând din forte ale unui serviciu.

COMANDAMENT SUBORDONAT – Comandament format din comandant şi toate unităţile, detaşamentele, organizaţiile sau formaţiunile de servicii din subordinea acestuia.

COMANDAMENT UNIFICAT – Comandament având misiuni complexe, aflat sub comanda unui singur comandant şi alcătuit din forte provenind de la doua sau mai multe departamente militare, şi care este înfiinţat de către

Preşedinte prin Ministerul Apărării, cu sprijinul şi consilierea Preşedintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore.

COMANDAMENT – element de structura a unităţii militare rămâne, organizat pentru exercitarea actului de comanda şi investit, prin acte normative, cu competente specifice în domeniul acţiunilor militare. Acesta exercita actul de comanda asupra tuturor elementelor structurii unităţii, desfăşurând activităţi de prevedere (prognoza, planificare, programare), organizare, coordonare şi control. (înapoi la index)

COMANDAMENTUL FORŢELOR TERESTRE – Structura de comanda, de concepţie, planificare şi execuţie ce raspunde de întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor din subordine; se înfiinţează] n caz de război şi se subordonează ierarhic Marelui Cartier General.

COMANDAMENTUL LOGISTIC AL FORŢELOR TERESTRE – Structura de comanda, de concepţie, planificare şi execuţie ce raspunde de organizarea, planificarea şi întrebuinţarea forţelor şi mijloacelor de logistica din subordine; funcţionează la pace, în situaţii de criza şi de război şi se subordonează ierarhic Statului Major al Forţelor Terestre (Comandamentului Forţelor Terestre).

COMANDAMENTUL OPERAŢIONAL OPERATIV/TACTIC – Structura de comanda ce are în subordine nemijlocita, în situaţii de criza şi de război, forţele operaţionale de nivel operativ/tactic.

COMANDAMENTUL SERVICIULUI DE TRANSPORT – Cele trei componente ale comandamentului SUA pentru transport: Comandamentul pentru Transport Aerian, Comandamentul pentru Transport Maritim şi Secţia de Transporturi Militare. Fiecare componenta a comandamentului pentru transport continua sa rămână o componenta majora a serviciului din care face parte, continuând sa organizeze, sa pregătească şi să-şi doteze forţele conform celor specificate de lege. De asemenea, fiecare componenta a comandamentului pentru transport continua sa execute misiuni proprii.

COMANDANT AL FORŢELOR ÎNTRUNITE AL COMPONENTEI NAVALE – Comandant din cadrul unui comandament întrunit subordonat responsabil cu planificarea şi coordonarea operaţiunilor navale sau îndeplinirea misiunilor operaţionale. Comandantul forţelor întrunite are autoritatea necesara de a îndeplini misiunile şi sarcinile stabilite. Comandantul forţelor întrunite al componentei navale va avea în vedere preponderenta forţelor maritime şi capacităţile necesare de comanda şi control.

COMANDANT AL FORŢELOR ÎNTRUNITE – Termen general atribuit comandantului autorizat să-şi exercite comanda de lupta sau controlul operaţional asupra forţelor întrunite.

COMANDANT ASIGURAT – Comandant care are responsabilităţi privind toate aspectele unei misiuni încredinţate prin planul comun pentru folosirea instalaţiilor strategice ale forţelor armate. In cazul planificării comune a operaţiilor, acest termen se refera la comandatul care pregăteşte planurile de acţiune sau ordinul de acţiune ca răspuns la solicitările Preşedintelui Comitetului Întrunit al şefilor de State majore.

COMANDANT COMBATANT – Comandant suprem al uneia dintre unităţile combatante de forte reunite sau specifice stabilit de către Preşedinte.

COMANDANT DE SPRIJIN – Comandant care asigura forte de întărire sau alt sprijin unui comandant sau care elaborează un plan de sprijin. Sunt incluse unităţile de lupta indicate şi agenţiile de apărare în funcţie de caz.

COMANDANT – persoana cu autoritate investita sau asumata legal, care exercita actul de comanda asupra personalului structurilor subordonate, precum şi asupra celui avut temporar în subordine. In orice situaţie el raspunde de îndeplinirea misiunii încredinţate structurii militare pe care o comanda.

COMANDANTUL FORŢELOR ÎNTRUNITE AL COMPONENTEI TERESTRE – Comandantul din cadrul unui comandament întrunit, comandament întrunit subordonat responsabil cu planificarea şi coordonarea operaţiunilor terestre sau îndeplinirea misiunilor operaţionale. Comandantul forţelor întrunite al componentei terestre are autoritatea necesara de a îndeplini misiunile şi sarcinile stabilite. Comandantul forţelor întrunite al componentei terestre va avea în vedere preponderenta forţelor terestre şi capacităţile de comanda şi control necesare. (înapoi la index)

COMANDANTUL FORŢELOR ÎNTRUNITE PENTRU OPERAŢIUNI SPECIALE – Comandant din cadrul unui comandament unificat/subordonat responsabil cu planificarea şi coordonarea operaţiunilor speciale sau îndeplinirea misiunilor operaţionale. Comandantului forţelor întrunite pentru operaţiuni speciale ii este acordata autoritatea necesara de a îndeplini misiunile şi sarcinile stabilite. Comandantul forţelor întrunite pentru operaţiuni speciale va avea în vedere preponderenta forţelor pentru operaţiuni speciale şi capacităţi necesare de comanda şi control.

COMANDANTUL FORŢELOR REUNITE AL COMPONENTEI AERIENE – Ofiţer a cărui autoritate provine de la comandantul forţelor întrunite şi care are autoritatea de a exercita control operaţional, de a distribui misiuni, de a conduce coordonarea printre comandanţii subordonaţi şi de a organiza forţele în scopul unificării eforturilor în realizarea tuturor misiunilor. Comandantul forţelor întrunite va desemna un comandant de forte întrunite al componentei aeriene. Responsabilităţile comandantului de forte întrunite al componentei aeriene vor fi numite de către comandantul forţelor întrunite (in mod normal acestea includ planificarea, coordonarea, alocarea şi atribuirea sarcinilor). Folosind directivele comandantului forţelor întrunite şi în cooperare cu alti comandanţi ai altor servicii componente, comandantul forţelor întrunite al componentei aeriene va face recomandări comandantului forţelor întrunite în legătură cu distribuirea raidurilor aeriene în funcţie de diferite misiuni sau zone geografice. Comandant al forţelor întrunite ale componentei aeriene; va face recomandări comandantului forţelor întrunite în legătură cu repartiţia raidurilor aeriene în funcţie de diferite misiuni sau zone geografice.

COMANDA şi CONDUCERE IN TIMP DE RĂZBOI – Folosirea integrata a operaţiunilor, a mijloacelor de inducere în eroare a inamicului, a operaţiunilor psihologice, a războiului electronic şi de distrugere fizica susţinute de serviciul de informaţii pentru distrugerea mijloacelor de comanda şi control

ale inamicului, concomitent cu protejarea mijloacelor de comanda şi control ale forţelor aliate împotriva acestor acţiuni. Comanda şi conducerea operaţiunilor pe timp de război se desfăşoară la toate nivelele luptei. Comanda şi conducerea operaţiunilor pe timp de război implica atât operaţiuni ofensive cât şi defensive:

1) Contracomanda şi control – prevenirea comenzii şi controlului efectiv al forţelor inamice prin interzicerea de a obţine informaţii, influenţarea, degradarea sau distrugerea sistemului de comanda şi control al inamicului

2) Protejarea sistemului de comanda şi control. Menţinerea comenzii şi controlului propriilor forte prin anularea eforturilor inamicului de interzicere a informaţiilor, de influenţare, degradare sau distrugere a sistemului de comanda şi control al forţelor aliate.

COMANDA şi CONDUCERE – Exercitarea autorităţii asupra forţelor implicate în realizarea misiunii de către comandantul desemnat. Funcţiile de comanda sunt efectuate prin pregătirea personalului, echipamentului, comunicaţiilor, facilitaţilor şi procedurilor angajate de comandant în planificarea, conducerea, coordonarea şi controlul forţelor şi operaţiunilor pentru îndeplinirea misiunii.

COMANDA – ansamblul acţiunilor prin care organul de conducere îşi impune voinţa asupra organelor de execuţie pentru a acţiona în sensul dorit. A comanda semnifica a pune în aplicare decizii, planuri sau programe concepute, în prealabil în vederea realizării obiectivului/scopului propus.

COMBATANT – persoana care face parte din forţele armate angajate într-o confruntare militara şi este supusa legilor şi obiceiurilor războiului.

COMBATEREA TERORISMULUI – ¨ totalitatea acţiunilor care includ antiterorismul (masuri defensive luate pentru reducerea vulnerabilităţii în fata actelor de terorism) şi contraterorismul (masuri luate pentru a împiedica, intimida şi reacţionă la actele de terorism), desfăşurate în scopul anihilării terorismului în toată gama ameninţărilor pe care le implica; ¨ Acţiunile antiteroriste (masuri de apărare luate pentru a reduce vulnerabilitatea în fata actelor teroriste) şi de combatere a terorismului (masuri ofensive luate pentru prevenirea, descurajarea şi limitarea acestuia), întreprinse în toate formele sale de manifestare. (înapoi la index)

COMITETUL DE PLANIFICARE şi EXECUŢIE COMUNA – Statele majore, comandamentele şi agenţiile implicate în pregătirea, instruirea, deplasarea, primirea, implicarea, sprijinul şi susţinerea forţelor militare repartizate ori în rezerva într-un raion al operaţiunilor de lupta sau într-o zona obiectiv. Comitetul de planificare şi execuţie comuna este format de obicei din Statul Major unificat, Servicii, anumite Servicii ale Comandamentelor majore (incluzând Serviciile Comandamentelor logistice), comandamentele unificate şi specificate (si serviciile Comandamentelor componente), comandamentele subordonate, comandamentele componente de Transport, Marile Unităţi Operative, Agenţia de Apărare Logistica şi alte agenţii de apărare (exemplu: Serviciul de informaţii al Ministerului Apărării) în funcţie de un scenariu dat.

COMPATIBILITATE – capacitatea a doua sau mai multor parti de a funcţiona împreună fara a se perturba sau interfera reciproc.

COMPETENTA MILITARA – totalitatea capacităţilor cognitive, psihomorale şi psihomotrice prin care agentul acţiunii militare acţionează individual si/sau în grup, pentru a asigura funcţionalitatea structurii militare din care face parte.

COMPETENTA – ¨juridica – Dreptul legitim al unei persoane sau al unui grup de a lua decizii într-un anumit domeniu de activitate, la diferite niveluri ale unor structuri organizaţionale (politice, juridice, administrative, industriale, militare etc.); ¨profesionala – Caracteristica a unei persoane sau a unui colectiv de a dispune de cunoştinţe şi deprinderi necesare realizării sarcinilor legate de un anumit domeniu de activitate profesionala. La acestea se adauga şi capacitatea de a rezolva cu succes problemele organizatorice şi modul de cooperare cu oamenii.

COMPETITIVITATE (PRINCIPIU AL INSTRUCŢIEI) – dorinţa fiecărui militar de a fi cel mai bun şi de a se compara permanent cu ceilalţi în spiritul concurentei.

COMPLEMENTARITATEA – cerinţa a instrucţiei pentru lupta care presupune transferul cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare „luptătorului universal”, care poate folosi, în mod real, toate categoriile de armament individual şi tehnica de lupta din înzestrarea subunităţii.

COMPONENTA – Una dintre organizaţiile subordonate ce constituie o forţă comuna. (înapoi la index)

COMPORTAMENT PROSOCIAL – Tip de comportament orientat spre susţinerea, conservarea şi promovarea valorilor sociale, fara aşteptarea unor recompense externe.

COMPROMIS – Modalitate de rezolvare a unor tensiuni şi conflicte, de realizare a consensului, în condiţii de diversitate de interese si/sau puncte de vedere, caracterizata prin faptul ca soluţia adoptata este rezultatul unor cedări reciproce, minimizându-se astfel conflictul şi promovând cooperarea.

COMUNITATE – asigura în fiecare grupare de forte (armate) utilizarea echipamentului, procedeelor sau doctrinelor pe baza unei strategii comune.

CONCENTRAREA EFORTULUI IN LOCUL DECISIV şi LA MOMENTUL POTRIVIT – combinarea şi sincronizarea efectelor elementelor de putere pe direcţiile sau în raioanele stabilite, în momentul şi în cantitatea care asigura succesul asupra inamicului.

CONCENTRAREA PUTERII MILITARE – fundament al acţiunilor militare (caracteristic modelului strategic al războiului dus de România, care nu se poate baza pe cantitatea forţelor şi mijloacelor de lupta, ci în primul rând pe calitatea personalului), ce presupune selectarea priorităţilor strategice şi operaţionale în spatiu şi timp, vizând obţinerea victoriei rapide cu pierderi puţine, prin exploatarea avantajului deţinut asupra inamicului.

CONCEPEREA OPERAŢIUNII – Declaraţie verbala sau grafica, în linii mari asupra ipotezelor sau intenţiilor comandantului în vederea realizării unei operaţiuni sau a unor serii de operaţiuni. In mod frecvent conceperea operaţiunii este cuprinsa în planuri de campanie şi planuri operaţionale; în particular planurile cuprind o serie de operaţiuni conectate intre ele ce

presupun o executare simultana sau succesiva. Conceperea operaţiunilor este menita sa prezinte o imagine de ansamblu.

CONCEPEREA SPRIJINULUI LOGISTIC – Declaraţie verbala în linii mari asupra modului în care comandantul intenţionează sa sprijine elaborarea operaţiunilor.

CONCEPT OPERAŢIONAL – Proiecţia mentala prin care se preconizează constituirea grupării forţelor proprii pentru nimicirea inamicului, a obiectivelor (aliniamentelor) ce urmează sa fie cucerite, precum şi a caracterului manevrei adoptate, încadrate în timp şi spatiu.

CONCEPŢIA DE MODELARE A PUTERII MILITARE A FORŢELOR TERESTRE – Totalitatea principiilor şi opţiunilor Statului Major al Forţelor Terestre, cu privire la modalităţile de acţiune pentru realizarea şi menţinerea standardelor de calitate care vizează resursa umana, structura organizatorica, înzestrarea cu armament şi tehnica militara, precum şi o noua fizionomie şi dinamica a acţiunilor militare bazate pe operaţii întrunite (integrate).

CONCEPŢIA DE REALIZARE A INTEROPERABILITĂŢII MARILOR UNITĂŢI şi UNITĂŢILOR DIN FORŢELE TERESTRE CU STRUCTURI MILITARE NATO – cuprinde totalitatea procedeelor, modalităţilor de apărare şi implementare a sistemului de norme, proceduri şi reguli, derivate din experienta şi acţiunile NATO, prin mecanisme proprii de conducere, execuţie şi evaluare, precum şi înzestrarea cu tehnica şi echipamente interoperabile, înlocuirea sau modernizarea lor. (înapoi la index)

CONCEPŢIA STRATEGICA A COMANDANTULUI SUPREM – Document final realizat în Etapa a 5-a în procesul de planificare deliberata. Concepţia strategica a Comandantului structurii militare de acţiune este utilizata pentru ca deciziile şi directivele de planificare ale comandantului acestei structuri sa se facă cunoscute în vederea realizării Planului comun pentru folosirea instalaţiilor strategice ale forţelor armate sau pentru îndeplinirea altor sarcini ale Preşedintelui Comitetului întrunit al şefilor de State Majore.

CONDIŢII N. B. C. — Condiţii create ca urmare a prezentei sau întrebuinţării ADM,

prezentei sau producerii de accidente/distrugeri la obiectivele industriale de risc N. B. C.

CONDIŢII PENTRU PREGĂTIREA APĂRĂRII – Sistem uniform de situaţii tactice de alerta succesive în folosul Preşedintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, cel al comandanţilor unităţilor de lupta unificate şi specificate şi pentru cel al Serviciilor. Condiţiile pentru pregătirea apărării sunt diferenţiate pentru a marca situaţii în funcţie de gravitate (statut de alerta). Aceste condiţii sunt identificate prin prescurtări: DEFCON (5), (4), (3), (2) şi (1) în funcţie de caz.

CONDUCERE OPERAŢIONALĂ – totalitatea activităţilor şi masurilor întreprinse de către organele de conducere în scopul organizării şi desfăşurării luptei armate.

CONDUCERE STRATEGICAConducere realizata prin strategia de securitate naţională, prin strategia militara naţională şi strategia teatrelor acţiunilor de lupta în vederea atingerii scopurilor şi obiectivelor strategice.

CONDUCERE – ¨actul de comanda prin care se asigura organizarea, coordonarea şi îndrumarea neîntreruptă a activităţilor în cadrul unei structuri militare în timp de pace şi a acţiunilor militare desfăşurate de trupe pentru îndeplinirea misiunilor în timp de război sau în situaţii de criza; ¨ Fenomen inerent ori carei acţiuni comune a oamenilor, activităţii oricărei organizaţii sau instituţii, aspect esenţial al vieţii politice a societăţii, care consta în stabilirea unor scopuri de atins, indicarea mijloacelor şi cailor de apropiere fata de scopuri, repartizarea de atribuţii şi coordonarea activităţilor, organizarea unui flux informaţional şi controlul îndeplinirii sarcinilor în vederea luării masurilor de corecţie ce se impun. Conducerea se exercita întotdeauna în grupuri sociale, organizaţii sau instituţii. Conducerea politica generala a societăţii, prin intermediul puterii de stat este guvernarea.

CONDUCEREA APĂRĂRII NAŢIONALE – Cuprinde un ansamblu de decizii şi activităţi – de previziune, planificare, organizare, comanda, coordonare, îndrumare şi control – desfăşurate de autorităţile constituţionale ale statului în scopul garantării securităţii naţionale, independentei şi unităţii statului, integrităţii teritoriale a tarii şi a democraţiei constituţionale, precum şi principiile, regulile, metodele, procedeele şi instrumentele folosite în acest scop.

CONDUCEREA FORŢELOR TERESTRE – ca activitate, este un atribut al Statului Major (Comandamentului) al Forţelor Terestre, iar ca element component al sistemului de conducere a armatei, este constituit din structuri de comanda (conducere) cu atribuţii şi responsabilităţi în conceperea, administrarea şi armonizarea masurilor şi acţiunilor destinate apărării pentru trupele din subordine. (înapoi la index)

CONDUCEREA INSTRUCŢIEI – totalitatea acţiunilor întreprinse de comandant în vederea aplicării deciziilor, prin exercitarea atribuţiilor de comanda şi control a procesului instructiv-educativ militar.

CONDUCEREA PLANIFICĂRII APĂRĂRII – Document comun pentru planificare; este un document de sine stătător publicat într-o serie de volume privitoare la anumite domenii specifice. Stabileşte priorităţile Preşedintelui şi dezvoltarea programului de apărare pentru anul următor (adaptat după Documentul Strategiei Preşedintelui Comitetului întrunit al şefilor de state majore. Prima reeditare iunie 1993).

CONECTAT – Care are o legătură directa şi imediata la un computer. CONFLICT INTERNATIONAL – situaţie extrem de grava, apărută intre

state ca urmare a disputării unui drept pe care şi-l revendica reciproc şi risca sa dea naştere la folosirea forţei.

CONFLICT MILITAR DE MICA INTENSITATE – confruntare politico-militara intre state sau grupări de luptători, încadrată sub nivelul războiului convenţional şi deasupra concepţiei pacifiste, rutiniere dintre state.

CONFLICT MILITAR – tip de conflict social de o anumită amploare în care una din părţile beligerante, cu toată organizarea militara de care dispune poate (optează) sau nu sa dea o riposta armata.

CONFLICT REGIONALConflict specific aflat în aria de responsabilitate a comandantului suprem.

CONFORMISM – Concept al sociologiei şi psihologiei sociale desemnând adaptarea individului la un model acceptat sau impus de grup. In politologie prin conformism se înţelege atitudinea de acceptare pasiva, necritica a normelor de comportament în vigoare într-o grupare, organizaţie, instituţie politica, respectiv în viaţa publica a unei societăţi, de supunere necondiţionată fata de normele impuse prin forţa coercitiva a legilor, a tradiţiei sau a opiniei dominante.

CONSENS – Stare de consimţământ general într-un organism politic cu privire la o anumită problema. Daca la unanimitate se ajunge prin vot expres, consensul se realizează printr-un acord, ca urmare a unei suite de compromisuri.

CONSILIUL NATIONAL DE SECURITATE AL SUA – Organism guvernamental destinat să-l sprijine pe Preşedinte în integrarea tuturor sferelor politicii de securitate naţională. Preşedintele, Vice-preşedintele, Secretarul de stat şi Ministrul apărării sunt membri legali. Preşedintele comitetului întrunit al Şefilor de state majore, Directorul C. I. A. şi locţiitorul Preşedintelui pentru probleme de securitate naţională sunt consilieri.

CONSTITUŢIE – ¨Lege fundamentala a unui stat, investita cu o forţă juridica superioara celorlalte legi, care cuprinde principiile esenţiale ale organizării lui, stabileşte drepturile şi datoriile principale ale cetăţenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme şi locale etc., reflectând atât stadiul de dezvoltare sociala, economica şi politica la un moment dat a statului respectiv; ¨ Lege fundamentala a statului formata dintr-un ansamblu de norme juridice care defineşte şi fixează principiile şi formele organizării sociale şi ale statului, sistemul organelor statului, bazele juridice ale statutului cetăţenilor.

CONŞTIINŢA – Organizarea dinamica a vieţii psihice umane manifesta în relaţiile omului cu sine, cu alţii şi cu mediul. (înapoi la index)

CONTINGENT NATIONAL – Totalitatea forţelor care participa în operaţii multinaţionale într-o anumită zona de responsablitate şi care aparţin unui anumit stat.

CONTINUITATE OPERATIVAStari generale de pace, criza sau de război în cadrul cărora se duc diverse tipuri de operaţiuni şi activităţi militare.

CONTINUITATEA ACŢIUNILOR – posibilitatea prelungirii acţiunilor forţelor şi mijloacelor fara restricţii privind starea de timp, anotimp şi teren, dar şi în condiţiile perturbatoare generate de unele mijloace specializate ale agresorului.

CONTRACTUL SOCIAL – Concepţie idealist-rationalista care explica originea şi natura statului printr-o convenţie prin care oamenii, renunţând benevol, total sau parţial la drepturile lor „naturale” în favoarea unui organ suprem, dobândesc din partea acestuia asigurarea drepturilor lor „civile”, întrucât acestea îşi iau obligaţia de a le apară viaţa securitatea şi proprietatea.

CONTRADICTE – Categorie care exprima starea lăuntrică a tuturor obiectivelor şi procedeelor (corelaţia de unitate, legătura, coexistenta şi lupta a laturilor proprietăţilor şi tendinţelor contrare, proprii fiecărui obiect sau

proces), constituind conţinutul, motorul dezvoltării, cauza tuturor schimbărilor din univers, a evoluţiei de la inferior la superior.

CONTRALOVITURA – riposta ofensiva desfăşurată în spaţiul operativ de către mari unităţi, cu scopul de a nimici gruparea principala de forte a inamicului pătruns în fâşia de apărare a unei mari unităţi (grupări) operative (strategice).

CONTRAPREGĂTIRE – acţiune de lovire prin foc masat, executata prin surprindere, cu toate mijloacele aflate la dispoziţie, asupra obiectivelor şi grupărilor principale de forte ale agresorului pregătite pentru ofensiva.

CONTRATERORISM – totalitatea masurilor luate pentru a împiedica, intimida şi reacţionă la actele de terorism.

CONTROL ADMINISTRATIV – Direcţionarea sau exercitarea autorităţii asupra structurilor subordonate sau a altor structuri, cu privire la problemele administrative ca: managementul personalului, aprovizionarea, serviciile sau alte probleme neincluse în misiunile operaţionale ale acestora.

CONTROL OPERATIONALAutoritatea delegata către comandant de a direcţiona forţele repartizate astfel încât ca acesta: sa poată îndeplini misiuni sau sarcini specifice, care sunt, de regula, limitate după scop, timp sau dispunere; sa disloce unităţile respective şi sa retina sau sa repartizeze controlul tactic al acestora. Nu include autoritatea de a hotărî repartizarea (dislocarea) separata a unor parti a unităţilor aflate sub control şi nici controlul administrativ sau logistic.

CONTROL SOCIAL – Desemnează procesul prin care o instanţă (persoana, grup, instituţie, asociaţie sau organizaţie) reglementează, orientează, modifica sau influenţează comportamentele sau acţiunile altei instante, ce aparţine aceluiaşi sistem, cu ajutorul unor mijloace materiale şi simbolice, în vederea asigurării conformităţii şi păstrării echilibrului specific sistemului. (înapoi la index)

CONTROL TACTIC – Direcţionarea detaliata si, de regula, locala, precum şi controlul deplasărilor sau manevrelor necesare pentru a îndeplini misiunile sau sarcinile primite de la eşalonul superior.

CONTROLUL ARMAMENTELOR – acţiune care implica orice plan, aranjament sau proces bazat pe acorduri internaţionale. Guvernează oricare dintre aspectele privind numărul, tipurile, caracteristicile şi performantele sistemelor de armamente, forţa numerica, organizarea, echiparea şi dislocarea forţelor armate, menţinute de parti în scopul reducerii instabilităţii în mediul militar.

CONTROLUL MIŞCĂRII – Planificarea, stabilirea rutei, programarea şi controlul personalului şi transportului de mărfuri pe liniile de comunicaţii, de către structura responsabila pentru aceste funcţiuni.

CONTROLUL OPERATIV – Autoritate de comanda transferabila ce poate fi exercitata de comandanţii de la orice eşalon. Controlul operativ este inerent în unităţile de lupta şi constituie autoritatea cu care se efectuează acele funcţii de comanda asupra forţelor subordonate ce implica organizarea şi amplasarea de unităţi şi forte, repartizarea de misiuni şi denumirea obiectivelor necesare pentru îndeplinirea misiunii. Controlul operativ include

conducerea tuturor aspectelor legate de operaţiunile militare şi de pregătire comuna necesare pentru îndeplinirea misiunilor destinate unităţii. Controlul operativ trebuie sa fie exercitat prin comandanţii categoriilor de forte armate. Controlul operativ conferă în mod normal întreaga autoritate de a organiza autorităţi şi forte şi de a le amplasa după cum considera necesar comandantul cu controlul operativ.

CONTROLUL OPERAŢIONAL AL CERCETĂRII PRIN MIJLOACE DE TRANSMISIUNI – Conducerea acţiunilor de cercetare prin mijloace de transmisiuni, inclusiv repartizarea misiunilor şi alocarea de eforturi şi indicarea acelor tehnici şi standarde unice prin care se culeg, se procesează şi se raportează informaţiile de cercetare prin mijloace de transmisiuni.

CONTROLUL SISTEMULUI DE INSTRUCŢIE – ansamblul activităţilor desfăşurate de structurile ierarhice ale sistemului militar în vederea verificării stadiului de pregătire la un moment dat în comparaţie cu obiectivele stabilite. Se desfăşoară pentru a interveni şi a elimina neajunsurile care împiedică realizarea programului de instrucţie.

CONTROLUL – activitatea de cunoaştere a relaţiilor şi a modului de aplicare a actelor normative ce reglementează activitatea domeniului militar. Stabileşte conformitatea intre ceea ce s-a hotărât şi ceea ce se realizează în practica, urmărind evaluarea îndeplinirii sarcinilor, prevenirea apariţiei unor factori perturbatori şi introducerea masurilor necesare pentru corectarea acţiunilor în sensul planificat.

CONŢINUTUL FUNDAMENTAL AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MILITAR – formarea şi specializarea viitoarelor cadre militare, perfecţionarea succesiva a pregătirii cadrelor militare active şi în rezerva ca profesionişti autentici, cetăţeni culţi, cu o aleasa educaţie patriotica, morala şi civica, în spiritul tradiţiilor omeniei şi demnităţii, specialişti cu temeinice cunoştinţe, priceperi şi deprinderi în domeniile necesare Forţelor Terestre, cu convingeri profunde şi atitudini corecte fata de valorile supreme ale statului de drept, capabile să-şi îndeplinească atribuţiile ce le revin la pace, în situaţii de criza şi război. (înapoi la index)

CONVENŢIE ASUPRA METODEI – Prezentare a strategiei aprobate de Preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore şi emisa pentru conducerea Serviciilor, a comandamentelor unificate specifice şi a Statelor Majore Unificate.

CONVENŢIONAL – atributul unui act, document, comportament etc. De a fi stabilit prin convenţie, acceptat prin tradiţie.

COOPERARE INTERARME – Cooperarea intre armele şi specialităţile din compunerea Forţelor Terestre.

COOPERARE – activitatea sau acţiunea prin care se asigura conlucrarea tuturor forţelor participante la lupta (operaţie) în timp, spatiu şi pe misiuni, pe baza unui plan unic şi a unei concepţii unitare, în scopul concentrării şi însumării eforturilor acestora pentru îndeplinirea unei misiuni de lupta comune.

COORDONARE – activitatea de punere de acord a acţiunilor şi activităţilor desfăşurate de diferite elemente ale unui sistem militar în vederea realizării scopului propus.

COORDONAREA ACŢIUNILOR FORŢELOR – funcţie a conducerii care presupune corelarea efortului, armonizarea diferenţelor şi informarea reciproca. Se stabileşte de către comandant şi se executa pe secvente ale acţiunii, pe direcţii, pe misiuni şi pe obiective.

COORDONAREA INSTRUCŢIEI FORŢELOR TERESTRE (FUNCŢIE) – totalitatea masurilor şi acţiunilor prin care se realizează sincronizarea acţiunilor structurilor care planifica şi conduc procesul de instrucţie în vederea realizării obiectivelor stabilite.

CORPUL DE ARMATA TERITORIALmare unitate operativa din compunerea Forţelor Terestre cu responsabilitate zonala, destinata sa îndeplinească, de regula, următoarele misiuni: instruire şi educare a forţelor, mobilizare; completare cu resurse umane şi materiale la pace şi război, logistica. C. A. T. are în compunere mari unităţi tactice (Mc., Tc., V. M.), respectiv, mari unităţi (unităţi) de arma (Art., R. A. A., Ge., Art. A. T., Po., Trs., Ap. N. B. C.), precum şi mari unităţi teritoriale şi unităţi de arma operative.

CREDIBILITATE – capacitatea organismului militar de a induce pe plan intern şi extern percepţii şi convingeri ferme, cu privire la potenţialul de care dispune, pentru a desfăşura cu succes acţiuni armate.

CRIZA POLITICA – Situaţia dificila în care clasa dominanta nu mai poate exercita conducerea politica a societăţii folosind vechile metode şi forme de organizare şi de acţiune. Criza politica se poate manifesta ca o criza de regim, criza de guvern, criza de sistem. In asemenea condiţii criza politica se poate transforma într-o adevărată situaţie revoluţionară, care este o condiţie necesara declanşării unei revoluţii sociale.

CRIZA – ¨ Incident sau situaţie ce constituie o ameninţare pentru teritoriul, cetăţenii, forţele militare şi interesele vitale ale unui stat, şi care evoluează rapid, creând o situaţie de o aşa de importanta diplomatica, economica, politica sau militara, încât în îndeplinirea obiectivelor naţionale sunt angajate forţele şi rezervele militare ale S. U. A.¨manifestare a unor dificultăţi şi disfuncţionalităţi economice, politice, sociale etc.; perioada de tensiune, de tulburare, de încercări, adesea decisive, care se manifesta în societate. Moment critic, care intervine în evoluţia vieţii internaţionale, a raporturilor dintre state şi a unui sistem, regim sau guvern. ¨ Perioada în dinamica unui sistem caracterizata prin acumularea accentuata a dificultăţilor, izbucnire conflictuala a tensiunilor, fapt care face dificila funcţionarea sa normala, declanşându-se puternice presiuni spre schimbare. ¨ Termen care în accepţia N. A. T. O. înseamnă: a) o situaţie naţională sau internaţională caracterizata prin existenta unei ameninţări la adresa obiectivelor ori a intereselor şi valorilor implicate; b) o serie de evenimente derulate rapid sporesc în mod substanţial, peste nivelul normal, impactul forţelor destabilizatoare asupra sistemului internațional în ansamblu sau asupra oricăruia dintre subsistemele sale şi care sporesc probabilitatea izbucnirii violentelor în sistem; c) o secventa a interacţiunilor dintre

guvernele a doua sau mai multe state suverane aflate într-o stare de conflict, care implica o probabilitate ridicata de declanşare a unui război; d) o schimbare de situaţie caracterizata prin creşterea în intensitate a interacţiunilor distructive dintre doi sau mai multi adversari, cu o mare probabilitate de declanşare a ostilităţilor militare. (înapoi la index)

CUNOAŞTEREA FORŢELOR PROPRII – Totalitatea activităţilor desfăşurate pentru aprecierea reala şi completa a capacităţilor şi limitelor forţelor proprii.

CUNOAŞTEREA INAMICULUI – totalitatea activităţilor desfăşurate pentru înţelegerea capacităţilor inamicului şi sesizarea intenţiilor lui, în scopul diminuării pericolului pe care acesta il prezintă şi valorificării şansei libertăţii de acţiune a forţelor proprii.

CURS DE ACŢIUNE (MOD DE EXECUŢIE) – ¨ Plan ce s-ar putea realiza sau este în legătură cu realizarea unei misiuni; ¨ Schema adoptata pentru realizarea unei sarcini sau misiuni. Este un rezultat (produs) al Sistemului comun de planificare şi executare operaţională. Comandantul sprijinit va recomanda un curs de acţiune (mod de execuţie) care va include conceperea operaţiunilor, evaluarea organizaţiilor susţinătoare şi o baza completa de date a luptei, a susţinerii luptei şi a serviciilor de lupta. Perfecţionarea bazei de date va fi condiţionată de timpul disponibil pentru desfăşurarea cursului de acţiune. Când se primeşte aprobarea, cursul de acţiune devine baza pentru elaborarea Planului operaţional sau a ordinului de acţiune (operaţiune).

D. DATA DISPONIBILA PENTRU ÎNCĂRCARE – Zi, comparativa cu ziua C, în

Sistemul de forte repartizate în timp, în care unităţile şi nonunitatile de echipament şi forte pot sa înceapă, sa încarce aparatele de zbor sau navele. (înapoi la index)

DATA NECESARA PENTRU LIVRARE – Data, asemănătoare cu ziua-Z, în care o unitate trebuie sa sosească la destinaţie şi sa încheie descărcarea pentru a sprijini cât mai bine concepţia operaţiilor.

DATA PENTRU ÎNCĂRCARE IMEDIATA – Zi, asemănătoare cu ziua-Z din Sistemul de informaţii privind amplasarea forţelor pe etape, în care unitatea, echipamentul neîncadrat într-o anumită unitate şi forţele sunt pregătite de plecare cu mijloacele de transport din dotare ori sunt pregătite sa înceapă încărcarea cu mijloacele de transport asigurate de Comandamentul SUA pentru transporturi.

DATA PLANIFICATA DE SOSIRE – Data programata pentru sosirea necesarului în transport într-o anumită poziţie.

DATA SOLICITATA DE COMANDANTUL SUPREM – Ziua desemnata de către Comandantul suprem pentru sosirea la destinaţie a forţelor sau a încărcăturii.

DEBARCARE/DESCĂRCARE – Procesul de a (se) da jos, a cobori personalul, vehiculele şi echipamentul corespunzător din nave, trenuri şi aeronave.

DECIZIE – opţiunea comandantului privind executarea acţiunii militare, ce se materializează în concepţia acţiunii; ¨ Declaraţie clara şi concisa a

comandantului asupra cursului acţiunii cel mai favorabil de urmat al acţiunii pentru îndeplinirea cu succes a misiunii, rezultata şi adoptata în procesul evaluării unei situaţii; ¨ Soluţie adoptata de un sistem (persoana, grup, organizaţie, colectivitate) în vederea rezolvării unei probleme; ¨ Moment al acţiunii umane prin care, în fata unei probleme, a unei situaţii de rezolvat, din mai multe variante posibile se alege una, despre care se crede ca va sigura satisfacţia maximala a scopului propus. Urmând deliberării, decizia reprezintă o concluzie fie teoretica (in probleme de doctrina) fie practica (in activitatea concreta) economica, politica, cotidiana etc.

DECLANŞAREA (ÎNCEPEREA) OPERAŢIEI – Declanşarea (începerea) operaţiei se concretizează, în ofensiva, prin începerea deplasării forţelor luptătoare şi executarea atacului iar în apărare, prin focul executat în contrapregătire şi (sau) pentru lovirea inamicului pe timpul apropierii şi desfăşurării pentru ofensiva (in raioanele de concentrare).

DEFINIREA CLARA A OBIECTIVULUI (MISIUNII) – stabilirea acelei responsabilităţi care poate fi îndeplinită şi care este decisiva, necesara şi corespunde caracteristicilor şi puterii de lupta ale forţelor ce vor fi angajate în acţiune.

DELEGAREA DE COMANDA – metoda de conducere care consta în investirea de către cadrul de conducere (atribuirea temporara) a unuia dintre subordonaţii sai cu autoritatea de a îndeplini una din sarcinile sale de serviciu, însoţită de competenta şi responsabilitatea corespunzătoare.

DEMAGOGIE – Înşelarea, ademenirea maselor. Demagogia deţine un rol primordial în mişcările politice de extrema dreapta, de tip fascist în special în perioada campaniilor de alegeri. (înapoi la index)

DEMASIFICAREA FORŢELOR -proces de reducere treptata a efectivelor angajate într-un conflict armat, pe măsură pregătirii şi întrebuinţării unor structuri robuste, mobile şi viabile, formate din profesionişti şi înzestrate cu mijloace de lupta moderne şi performante.

DEMOCRAŢIE – Modalitate de conducere a unui sistem social caracterizata prin participare în diferite forme a membrilor respectivului sistem la procesul de conducere.

DEMONSTRAŢIE DE FORŢĂ -¨operaţiune menita sa demonstreze capacitatea militara a unei alianţe, a unui stat sau a unei grupări de trupe, dislocate într-o anumită zona, pentru descurajarea unui potenţial adversar şi detensionarea situaţiei de criza; ¨ Plasarea într-o regiune a unei forte armate capabile din punct de vedere militar, având reguli specifice de executare a focului, pentru a demonstra rezolvarea unui posibil conflict şi pentru a convinge un posibil adversar sa nu înceapă un curs de acţiune care sa nu fie în interesul SUA sau al aliaţilor ei.

DEONTOLOGIE POLITICA – Doctrina cuprinzând ansamblul principiilor, normelor şi obligaţiilor etice specifice activităţii politice.

DEPARTAMENTUL MILITAR – Unul dintre serviciile din cadrul Ministerului Apărării creat prin Actul de Securitate Naţională a S. U. A. din 1947 (Departamentul Forţelor Terestre, Forţelor Maritime sau Aeriene).

DEPLASARE COMBINATA – acţiunea prin care o structura militara se deplasează prin mars şi prin transport.

DEPLASAREA TRUPELOR – acţiune desfăşurată de trupe pentru mutarea dintr-un raion în altul, pentru intrarea în lupta sau pentru efectuarea unei manevre, cu păstrarea completa a capacităţii de lupta în vederea îndeplinirii unei misiuni.

DEPLASAREA – acţiunea prin care marile unităţi (unităţile, subunităţile) şi grupările de forte sunt dislocate dintr-un loc în altul.

DEPLASĂRI AERIENE – Transport aerian de unităţi, personal, provizii şi echipament cuprinzând lansări şi decolări aeriene.

DESANT AERIAN – Grupare de forte, făcând parte din dispozitivul de lupta (operativ sau strategic), transportata pe calea aerului (cu avioane, elicoptere, planoare) şi întrebuinţata, de regula, în raioane din adâncimea dispozitivului inamicului, prin debarcare sau paraşutare în scopul îndeplinirii unei misiuni de lupta pe timp limitat. Forţele utilizate pot fi trupe de paraşutişti, aeromobile sau trupe de orice arma, antrenate pentru ducerea unor astfel de acţiuni.

DESCURAJARE ACTIVA – concept operaţional ce presupune constituirea şi dezvoltarea permanenta a unor forte convenţionale, care sa reprezinte un factor descurajant potrivit pentru un potenţial adversar.

DESCURAJARE – concept al unor doctrine militare contemporane, potrivit căruia se urmăreşte determinarea adversarului de a renunţa la anumite scopuri, acţiuni, mijloace de teama ripostei şi a riscurilor pe care le-ar atrage folosirea acestora.

DESCURAJARE, PREVENIRE, INTIMIDARE, INHIBAREA ACŢIUNII ADVERSARULUIPRIN TEAMA DE CONSECINŢE – Descurajarea este o stare psihica indusa de existenta unei ameninţări credibile, având o reacţie nedorita/inacceptabila. (înapoi la index)

DESERVIRE COMUNA (a mai multor arme şi categorii de forte armate) – Acea funcţiune executata printr-o activitate în comun pentru sprijinul a doua sau mai multe Servicii Militare.

DESFĂŞURARE PREVENTIVA – Desfăşurarea forţelor militare în vederea descurajării violentei în zonele de conflict potenţial unde tensiunea dintre parti se intensifica. Forţele pot fi utilizate astfel, încât sa nu se deosebească de o forţă de menţinere a păcii în ceea ce priveşte echipamentul din dotare, dispunerea în teren şi activităţile pe care le desfăşoară.

DESFĂŞURAREA ACŢIUNILOR MILITARE – totalitatea activităţilor comandantului pentru desfăşurarea acţiunii militare în scopul conducerii acţiunilor declanşate potrivit planului, precum şi planificării acţiunilor viitoare.

DESFĂŞURAREA MODULARA A INSTRUCŢIEI – principiu care presupune concentrarea eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor principale ale instrucţiei, îndeosebi a celor care vizează instrucţia tactica şi de specialitate, pe parcursul unui modul de instrucţie, transmiţându-se cunoştinţele şi formându-se deprinderile necesare specifice şi celorlalte categorii de instrucţie care contribuie la formarea unui luptător performant.

DESTINAŢIE – Localizarea geografica finala din schema itinerarului (in exclusivitate pentru forte). Rezervele şi forţele de înlocuire sunt dirijate spre un port de susţinere. Prin destinaţie se identifica localizarea din zona obiectiv unde va fi amplasata unitatea pentru unele unităţi, destinaţia poate sa fie aceeaşi cu cea a porturilor lor de debarcare.

DETERMINISM SOCIALPresupozitie conform căreia realitatea sociala este guvernata, ca şi natura, de legi obiective, pe care ştiinţa urmează a le descoperi – utilizata în ştiinţele sociale.

DEVIANTA – Abatere de la normele de conduita stabilite sau instituţionalizate, care dirijează comportamentul indivizilor şi al colectivităţilor umane. Devianta poate avea grade de intensitate diferite începând cu nonconformismul individual caracterizat prin comportamente inofensive, opuse unor norme şi reguli ale unui mediu social dat şi terminând cu deviantele colective de contestare a ordinii sociale existente, incapabila sa rezolve problemele sociale care se pun pentru anumite grupuri sociale. Orice act, conduita sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui grup social particular.

DIFEREND – termen care desemnează o operaţiune, un dezacord intre doua sau mai multe state asupra unor pretenţii sau interese, care constituie un element de tulburare a relaţiilor dintre ele.

DIGITALIZARE – acţiunea de transformare a semnalelor analogice în semnale digitale. (înapoi la index)

DINAMISM – putere vitala, forţa de acţiune, de mişcare. DIPLOMAŢIE PREVENTIVA – Acţiunile diplomatice întreprinse înaintea

unei crize previzibile, pentru prevenirea şi limitarea violentelor. DIRECTIVA (ORDIN) DE ACŢIUNE – Directiva (ordin) emisa de un

comandant, către subordonaţi pentru executarea coordonata a unei operaţiuni.

DIRECTIVA STRATEGICA (operativa) – document de conducere, prin care un eşalon strategic (operativ) transmite eşaloanelor subordonate concepţia desfăşurării operaţiilor, misiunile ce le revin şi datele de baza pentru îndeplinirea deciziei comandantului.

DIRECTIVE DE SECURITATE NAŢIONALĂ – Serie de directive prin care se anunţă deciziile prezidenţiale de implementare a obiectivelor politicii naţionale în toate sferele securităţii naţionale. Toate directivele de securitate naţională din aceasta serie sunt identificate şi numerotate individual şi semnate de preşedinte.

DISPOZITIV DE LUPTAdispunerea în teren a elementelor structurii militare în vederea desfăşurării acţiunilor de lupta, prin care se materializează decizia comandantului privind modalitatea de întrebuinţare a forţelor şi mijloacelor pentru îndeplinirea misiunii.

DISPOZIŢIE – prevedere obligatorie cuprinsa într-o lege sau într-un regulament (grupaj de prevederi obligatorii), specifica unui domeniu de activitate.

DISPUNEREA AVANSATA A FORŢELOR – concept operaţional conform căruia se impune (in dimensiunea ei operativa şi tactica) desfăşurarea iniţială

unor forte pe direcţiile strategice, operative şi chiar tactice, care sa constituie un nucleu (cu o prezenta înaintată) mobil cu rolul de a prelua socul primelor acţiuni militare desfăşurate în forţă.

DOCTRINA MILITARA – Reprezintă concepţia unitara adoptata de un anumit stat în problemele fundamentale ale războiului şi armatei, principiile, formele şi procedeele pe care statul respectiv le aplica în pregătirea forţelor armate şi în ducerea războiului, în raport cu nevoile, interesele, scopurile şi specificul sau.

DOCTRINA OPERAŢIONALĂ A FORŢELOR TERESTRE – totalitatea principiilor cu caracter specific, opţiunilor, metodelor, obiectivelor şi direcţiilor de acţiune ale Forţelor Terestre ce privesc gradul de implicare, concepţia de structurare, instrucţie, modernizare, înzestrare, operaţionalizare şi întrebuinţare a acestei categorii de forte a armatei pe timp de pace, în situaţii de criza şi la război.

DOCTRINA A MAI MULTOR CATEGORII DE FORTE – Principii fundamentale care ghidează întrebuinţarea unor forte ale mai multor categorii de forte ale aceluiaşi naţiuni în acţiuni coordonate în vederea unui obiectiv comun. (înapoi la index)

DOCUMENT DE PLANIFICARE COMUNA – Fosta anexa a strategiei Naţionale Militare, acest document sprijină Strategia Naţională Militara prin furnizarea de informaţii privind priorităţi, cerinţe sau îndrumări Ministrului Apărării pentru a fi luate în considerare în timpul pregătirii conducerii planificării de apărare.

DOCUMENT DEMONSTRATIV – Termen general folosit pentru documentul publicat la sfârşitul fazei de elaborare a concepţiei din planificarea deliberata, care transmite concepţia comandantului privind operaţiunile, sprijinul şi alte informaţii de planificare către comitetul comun pentru planificare şi executare. Nu se specifica formatul în care trebuie elaborat, insa poate avea una din următoarele forme: plan general, scrisoare de instrucţie, plan-directiva sau proiect de plan de actine.

DOGMATISM – Orientare cognitiva caracterizata prin considerarea presupoziţiilor fundamentale pe care se bazează ca fiind mai presus de orice critica, fie pentru ca sunt luate ca adevărate în mod absolut, de la sine evidente, fi e pentru ca provin de la o autoritate superioara, mai presus de orice îndoială.

DREPT INTERNATIONAL UMANITAR – ramura a dreptului internațional public, care cuprinde un ansamblu de norme de drept internațional de sorginte cutumiara sau convenţională, destinate a reglementa, în mod special, problemele survenite în situaţii de conflict armat internațional sau intern.

DREPT – ansamblul normelor şi regulilor cu caracter obligatoriu, legiferate de puterea de stat, în virtutea cărora este impusa ordinea sociala şi asigurata legitimitatea relaţiilor şi acţiunilor umane.

DREPTUL RĂZBOIULUI – (Dreptul de la Haga) – ramura a dreptului internațional umanitar, care fixează drepturile şi îndatoririle părţilor

beligerante în desfăşurarea operaţiunilor militare şi limitează alegerea mijloacelor şi metodelor de vătămare a adversarului.

DREPTUL UMANITAR PROPRIU-ZIS (Dreptul de la Geneva) – ramura a dreptului internațional umanitar, care urmăreşte sa salvgardeze militarii scoşi din lupta (răniţi, bolnavi, naufragiaţi, prizonieri), precum şi persoanele care nu participa la ostilităţi şi bunurile cu caracter civil.

DREPTURILE OMULUI – Drepturi ce revin fiinţelor umane în virtutea singurului fapt ca sunt fiinţe umane.

DROG – ¨ Materie prima de origine vegetala, animala sau minerala care serveşte la prepararea anumitor medicamente; ¨ Narcotic, stupefiant, substanţa care inhiba centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie psihica şi fizica.

DURATA CICLULUI CONDUCERIItimpul necesar pentru exercitarea actului de comanda, din momentul modificării esenţiale a situaţiei, până când eşalonul condus este capabil sa desfăşoare acţiuni în concordanta cu decizia comandantului.

E. ECHILIBRU DE FORTE – Situaţie istorica în care un număr de 4-5 sau

mai multe puteri, forţa aproximativ egala, se echilibrează ca influenta şi dominaţie în lume şi tind sa împiedice pe una din ele sa dobândească o poziţie hegemonica. (înapoi la index)

ECHILIBRU SOCIAL – Termen împrumutat din mecanica şi folosit cu sensuri diferite în variate sisteme sociologice.

ECHILIBRUProprietate principala a sistemului politic care asigura stabilitatea definita deseori pe baza analogiei cu un model mecanic (balansoarul care revine mereu în poziţia iniţială după o perturbare) sau cu modelul fiziologic (homeostaza proceselor fizico-chimice care prin interacţiunea lor constanta asigura stabilitate organismului).

ECHILIBRUL TERORII – Teorie politica-militara contemporana potrivit căreia pacea ar fi asigurata nu printr-un echilibru de forte, ci prin teroarea exercitata de arsenalele nucleare ale marilor puteri şi prin consecinţele de anihilare reciproca pe care le-ar produce folosirea lor. Echilibrul terorii este utilizat de exponenţii politicii reacţionare ca argument principal împotriva dezarmării nucleare.

ECHIPAMENT şi REZERVE APARŢINÂND UNEI UNITĂŢI – Toate echipamentele şi rezervele repartizate unei anumite unităţi sau care sunt desemnate a fi rezerve de însoţire. Dimensiunile logistice ale acestor articole sunt cuprinse în fişierul standard de referinţă.

ECHIPA TERITORIALA A SUA – Organism superior de coordonare şi supraveghere, condus de Preşedintele Misiunii Diplomatice, de obicei un ambasador, alcătuit din membrii superiori ai fiecărui departament sau agenţie a SUA.

ECONOMIA DE FORŢĂ (DE FORTE şi MIJLOACE) – principiu al luptei armate care presupune stabilirea, distribuirea şi utilizarea judicioasa a posibilităţilor de lupta proprii, în raport cu necesităţile impuse de obiectivul

propus şi de obţinere de rezultate maxime cu eforturi, forte, mijloace şi pierderi minime.

ECONOMIE DE PIAŢĂ – Redare prescurtata a sintagmei „economie de piaţa libera”. Conceptul de piaţa este fundamental pentru toate economiile epocii contemporane, ca şi pentru cele din întreaga perioada istorica de când a avut loc denaturalizarea consumului, procedându-se la o producţie destinata schimbului de mărfuri şi (nu numai) consumului direct şi imediat; desigur, pe alocuri, „tronsoane” de consum natural s-au mai menţinut şi persista.

EDIFICAREA PĂCII – Acţiune de identificare şi sprijinire a structurilor capabile sa asigure consolidarea aranjamentelor politice în scopul prevenirii reizbucnirii conflictelor militare.

EFICIENTA – principiu de construcţie şi întrebuinţare a forţelor armate conform căruia structura şi înzestrarea acestora trebuie sa le permită îndeplinirea scopurilor politico-militare în condiţiile unor consumuri materiale şi al unor pierderi umane minime.

EFORT DE APĂRARE – totalitatea eforturilor materiale, umane, culturale etc. pe care un stat le face pentru apărarea proprie sau a aliaţilor în cazul unei agresiuni.

ELABORAREA UNUI CURS DE ACŢIUNE – Etapa a sistemului de planificare şi executare operaţională în procesul de planificare a unei acţiuni pe timp de criza pentru elaborarea de răspunsuri militare, incluzând, în limitele permise de timp, următoarele: stabilirea forţei şi susţinerea necesarului cu ajutorul unităţilor actuale; posibilităţile reale de logistica şi transport; identificarea şi alocarea resurselor în situaţii de lipsa; evaluarea riscului, elaborarea cursului de acţiune. (înapoi la index)

ELEMENTE PRINCIPALE ALE INFORMAŢIEI PROPRII – Întrebări cheie puse de către oficialităţile inamice şi organismele de informaţii secrete în legătură cu propriile intenţii, posibilităţile şi activităţile proprii şi prin care sa se obţină răspunsuri decisive pentru eficacitatea operaţională.

ELIBERARE (naţională, politica, sociala) – Proces social revoluţionar care înlocuieşte: 1) relaţiile de dependenta, subordonare, asuprire şi exploatare existente intre naţiuni cu cele de libertate şi independenta naţională; 2) relaţiile de inegalitate în domeniul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti cu cele de egalitate în fata legii şi de libertăţi democratice, inclusiv dreptul de a participa personal sau prin reprezentanţi la conducerea statului; 3) relaţiile de exploatare economica şi asuprire social-politica şi culturala cu cele de egalitate, colaborare şi ajutor reciproc.

ELITA MILITARA (in sociologia militara) -Acea parte a grupului militarilor de profesie, aflata pe treptele cele mai înalte ale ierarhiei, care în condiţiile societăţii cu clase antagoniste, îndeplineşte sarcini cu un pronunţat caracter politic şi cu implicaţii extramilitare. Uneori într-o accepţiune mai larga, prin elita militara se înţelege corpul ofiţeresc în opoziţie cu restul armatei.

ELITA – Grup de persoane având o poziţie sociala deosebita, conducătoare; în formaţiunile social-economice antagoniste, vârfurile clasei dominante se considera elita societăţii. In sens larg.

— Se înţelege, prin elita totalitatea persoanelor remarcabile prin dotare, activitate şi realizări, dintr-un grup social dat, dintr-un grup socio-profesional sau dintr-un domeniu determinant de activitate sociala.

ELITISM – Doctrina care susţine ca, în orice societate, sarcina conducerii vieţii sociale ii revine în mod firesc unui grup restrâns de oameni superior dotaţi, constituind o elita.

EMANCIPARE – Acţiunea orientata spre câştigarea independentei, pentru eliberarea dintr-o stare de dependenta. Exista o emancipare ideologica şi politica a unei clase sociale, a unei naţiuni sau a unui popor. Emanciparea naţiunilor şi popoarelor urmăreşte asigurarea dreptului exclusiv al popoarelor de a hotărî în legătură cu organizarea lor social-politica şi de stat, de a-şi valorifica potenţialul uman şi bogăţiile naturale corespunzător nevoilor şi intereselor proprii, ea vizează dreptul popoarelor de a participa nestingherite la soluţionarea problemelor internaţionale şi la diviziunea şi schimbul internațional de valori materiale şi spirituale pe bata deplinei respectări a independentei, egalităţii, suveranităţii, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc.

ESTIMARE STRATEGICA – Estimarea factorilor strategici majori care influenţează stabilirea misiunilor, obiectivelor şi cursurilor acţiunii. Estimarea include conducerea strategica primita de la autoritatea naţională de comanda sau de la organele autorizate ale unei alianţe sau coaliţii. Estimarea strategica cuprinde concepţii strategice ce constituie baza strategiei pe câmpul de lupta.

ESTIMARE – activitate prin care un compartiment, în urma unui proces de analiza, emite concluzii şi propuneri (necesitate; posibilitate; mod de rezolvare; cerinţe operaţionale, materiale, financiare) cu privire la o situaţie, misiune sau ordin.

ESTIMAREA AMPLASĂRII – Timpul estimat cerut pentru ca toate numerele pentru încărcătură suplimentara, numerele pentru suplimentare personal din sistemul de date (informaţii) pentru amplasare a forţelor structurate în timp sa ajungă la posturile de debarcare formulate în zilele C de la data înştiinţării pentru amplasare. (înapoi la index)

ESTIMAREA SITUAŢIEI (FĂCUTĂ) DE CĂTRE COMANDANT – Proces logic de evaluare prin care un comandant constata circumstanţele ce afectează situaţia militara şi ia decizii în funcţie de cursul de acţiune propus pentru realizarea misiunii. O estimare a comandantului care presupune o situaţie militara îndepărtată în viitor şi care solicita aprecieri majore este denumita Estimare pe termen lung.

EŞALON OPERATIV DE COMANDAEsalon de comanda stabilit pentru o anumită operaţiune sau serie continua de operaţiuni.

EVACUAŢI NECOMBATANŢI – 1. Cetăţeni ai S. U. A. evacuaţi de autorităţi competente: a) Angajaţi civili ai tuturor agenţiilor Guvernului S. U. A. şi membrii familiilor lor, cu excepţia celor notaţi la punctul 2 a de mai jos; b) Personal militar al Forţelor Armate ale S. U. A. desemnat pentru evacuare ca necombatanţi; c) Membrii familiilor celor din Forţelor Armate ale S. U. A.; 2. Cetăţenii ai S. U. A. şi ai altor tari: a) Angajaţi civili ai agenţiilor

guvernamentale ale S. U. A. şi membrii familiilor lor care sunt rezidenţi în tara din proprie iniţiativă, dar care-şi exprima dorinţa de a fi evacuaţi; b) Cetăţeni particulari ai S. U. A. şi membrii familiilor lor; c) Personalul militar şi familiile membrilor forţelor armate ale S. U. A. de la punctul 1c, fara sa li se acorde evacuarea; d) Străini, inclusiv membrii familiilor lor, persoanele de la punctul 1a până la 1c.

EVALUARE LOGISTICA – Evaluare a următoarelor: ¨ Suportul logistic necesar pentru sprijinirea operaţiunilor militare specifice într-un anumit teatru al operaţiunilor de lupta, tara sau zona; ¨ Sprijinul logistic actual si/sau potenţial disponibil pentru conducerea operaţiunilor militare, fie în cadrul unui teatru al operaţiunilor militare, tara sau zona sau localizate în alta parte.

EVALUAREA INFORMAŢIILOR – Apreciere, exprimata în scris sau oral, a informaţiilor disponibile în legătură cu o situaţie sau o condiţie specifica în vederea determinării cursurilor acţiunii.

EVALUĂRI FĂCUTE DE CADRE – Evaluări ale cursurilor acţiunii făcute de diverşi membri ai unităţii şi care servesc ca baza pentru evaluarea făcută de comandant.

EVIDENTA A FORŢELOR – Descriere a unei unităţi din Sistemul de forte distribuite în timp şi informaţii de desfăşurare alcătuită din trei parti:

— Informaţii privind necesarul de forte sau informaţii privind prezentarea şi descrierea forţelor, cum ar fi numărul de forte necesare, codul tipului de unitate, codul nivelului unităţii, capacitatea unităţii, portul de deblocare, destinaţie, configuraţia încărcăturii, informaţii privind deplasarea, modul şi mijloacele de transport;

— Identificarea unităţii de forte incluzând codul de identificare a unităţii, numele unităţii, originea, data iniţială de încărcare, portul de îmbarcare, data disponibila pentru încărcare în portul de îmbarcare şi sistemul de transport preferat;

— Caracteristici ale mişcărilor de trupe, incluzând informaţii despre pasagerii şi încărcătura unui tip de unitate descrise în Fişierul cu caracteristici ale tipului de unitate pentru tipul de cod al unităţii. Este parte a numărului de linie al unităţii.

EVIDENTA – Serie de elemente informative ce tine de un subiect logic. De exemplu, în sistemul comun de planificare şi executare a operaţiilor, toate elementele informative întrebuinţate pentru a descrie necesarul de forte sunt înregistrate în „evidenta forţei”. In cazul reaprovizionării şi înlocuirii de personal, toate elementele informative sunt înregistrate în „evidenta încărcăturii” care nu aparţine unei unităţi sau în „evidenta personalului care nu aparţine unităţii”. (înapoi la index)

EVITAREA FRATRICIDULUI – ansamblul masurilor şi acţiunilor stabilite şi desfăşurate pentru evitarea uciderii sau ranirii personalului propriu şi a distrugerii materialelor şi tehnicii din dotarea acestuia de către forţele proprii.

EXECUTAREA DE LOVITURI PREVENTIVE – executarea de atacuri puternice asupra inamicului în scopul zdrobirii lui şi al capturării armamentului sau pentru preîntâmpinarea săvârşirii unei infracţiuni din partea acestuia.

EXERCIŢII U. E. O. DE GESTIONARE A CRIZELOR – reprezintă un tip aparte de exerciţii într-un punct de comanda, în care efortul se concentrează asupra planificării masurilor şi a procedurilor U. E. O. de gestionare a crizelor. Aceste exerciţii implica statele U. E. O., componentele militare ale acesteia (Comitetul Militar, Celula de planificare, Centrul de situaţie – SITCEN) şi toate organismele permanente, în conformitate cu obiectivele exerciţiului.

EXERCIŢIU DE COMANDAMENT CU TRANSMISIUNI IN TEREN – Tip de exerciţiu N. A. T. O./U. E. O. în care comandamentele şi unităţile lor subordonate, reprezentate de către statele majore ale acestor formaţiuni, se disloca în teren.

EXERCIŢIU DE PREGĂTIRE IN TEREN/APLICAŢIE IN TEREN CU TRUPE – Tip de exerciţiu N. A. T. O. /U. E. O. care implica forte reale.

EXERCIŢIU/APLICAŢIE ÎNTR-UN PUNCT DE COMANDA – Tip de exerciţiu N. A. T. O. /U. E. O. care implica, în general, statele majore de comandament.

F. FACTOR DE PROGRAMARE – Element de informare primara din

programul de apărare pentru anul următor şi care reprezintă: a) Misiunile Ministerului Apărării, sau b) unităţile şi resursele acestora.

FACTOR LIMITA – Factor sau condiţie care împiedică temporar sau permanent îndeplinirea misiunii. Câteva exemple ilustrative sunt deficientele de transport în reţea, lipsa aparaturii auxiliare, forte sau materiale dispuse eronat, condiţii climaterice extreme, distanta, situaţii politice etc.

FACTORI DE PLANIFICARE – Element folosit în planificare pentru a estima cantitatea şi tipul de efort implicat într-o operaţiune planificata. Factorii de planificare sunt exprimaţi de cele mai multe ori sub forma unor valori cantitative, ca raporturi sau durata în timp.

FACTOR SOCIAL – Orice eveniment, situaţie, fenomen sau realitate care, într-un fel sau altul exprima un aspect al vieţii sociale. Principalele sale caracteristici: este exterior conştiinţelor individuale; este relaţional şi exercita o anumită influenta (sau constângere) asupra conştiinţei individuale; reprezintă o medie tipica şi normativa pentru fiecare specie de relaţii sociale; prezintă o anumită interdependenta în raport cu manifestările sale individuale; este mai mult sau mai putin instituit şi integrat în structuri ierarhizate; este funcţional şi în acest sens contribuie la menţinerea unei configuraţii sociale determinate şi a unui sistem de relaţii structurate intre indivizi (înapoi la index)

FAZA DE DEZESCALADARE/REGRES – Perioada în care intensitatea crizei descreşte.

FAZA DE ESCALADARE – Perioada în care intensitatea crizei creste. FEDERALISM – Unirea mai mult sau mai putin stabila a unor organisme

sau entităţi politice diferite care îşi păstrează în cadrul uniunii individualitatea lor specifica.

FIŞIER DE INFORMAŢII AL UNITĂŢII TIP – Fişier care asigura informaţii de planificare standard şi date caracteristice pentru transportul forţelor, încărcăturii şi al rezervelor care le însoţesc. Fişierul de informaţii conţine greutatea şi volumul categoriilor de încărcătură selectate, caracteristicile

fizice ale încărcăturii şi numărul personalului care nu necesita transport organic.

FIŞIER PERMANENT – Termen întrebuinţat pentru a identifica datele înmagazinate pe discheta, care fac parte din resursele aflate în computer. Fişierele cu procesare automata a datelor din sistemul comun de planificare şi executare a operaţiunilor care sunt stocate în fişierul permanent includ dosarele cu aerodromurile şi bazele aeriene operative, dosarul cu caracteristicile aeroportului, dosarul cu localizările geografice specifice, dosarul cu caracteristicile tipului de unitate, dosarul cu mijloacele de transport şi dosarul cu caracteristicile mijloacelor de transport.

FIŞIER REZUMAT DE REFERINŢĂ – Fişier din sistemul comun de planificare şi executare a operaţiunilor, ce conţine informaţii necesare conţinute şi detaliate în sistemul de date privind amplasarea forţelor pe etape.

FIZIONOMIA RĂZBOI/CONFLICTULUI MILITAR – caracterul distinctiv al unui război/conflict militar desfăşurat intre state sau coaliţii de state, ori intre doua state şi aliaţii acestora, în care părţile beligerante îşi propun realizarea obiectivelor politice, sociale, economice şi psihologice, a unor obiective relativ limitate sau decisive, pe care le ating prin folosirea la scara mica a armamentului şi violentei, ori prin utilizarea, în principal, a mijloacelor convenţionale de lupta sau întrebuinţarea de tehnologii moderne şi a tuturor categoriilor de armament existente (formele şi procedeele de ducere a acţiunilor militare, forţele şi mijloacele angajate pentru îndeplinirea scopului, conducerea, logistica). (înapoi la index)

FLEXIBILITATEA CTIUNILOR MILITARE – o caracteristica a conducerii care se răsfrânge asupra elasticităţii şi supleţei execuţiei şi desemnează capacitatea comandamentelor de a prevedea evoluţiile ulterioare, precum şi de se adapta rapid, atât ele, cât şi trupele, la schimbările dese şi neaşteptate care au loc pe câmpul de lupta.

FLEXIBILITATEA INSTRUCŢIEI MILITARE – capacitatea sistemului de instrucţie de a permite extinderea/diminuarea unor activităţi, schimbarea/redimensionarea obiectivelor în funcţie de priorităţile impuse.

FLEXIBILITATEA MANAGEMENTULUI INSTRUCŢIEI – adoptarea formelor optime de organizare, în funcţie de schimbările survenite în sistemul militar, în strânsa concordanta cu influentele pe care le oferă resursele umane, materiale şi financiare avute la dispoziţie.

FLOTA PRINCIPALA – Mare Unitate principala permanenta de forte navale operaţionale cu sprijin de la ţărm. Exista în prezent doua astfel de flote: Flota din oceanul Atlantic şi Flota din Oceanul Pacific.

FOLOSIREA EFICIENTA A RESURSELOR – corelarea stricta a obiectivelor cu resursele avute la dispoziţie, astfel încât, pentru fiecare obiectiv de instrucţie sa se consume numai atât cât este necesar.

FORMA DE LUPTA ARMATA – atitudinea uneia dintre grupările de forte angajate în conflict, care se defineşte prin scop, dispozitiv şi modalitate de acţiune specifica.

FORŢA COMBINATA DE INTERVENŢIE INTERARME (C. J. T. F.) – concept NATO care semnifica constituirea unor grupări de forte multinaţionale, capabile sa duca operaţii militare, altele decât războiul, în afara teritoriului statelor membre NATO.

FORŢA COMUNA – Termen general aplicat unei forte compuse din subunităţi importante ale Forţelor Terestre, Navale si/sau Corpuri de Marina şi Forte Aeriene sau din doua sau mai multe dintre aceste servicii ce acţionează sub comanda unui singur comandant autorizat sa exercite comanda sau controlul operaţional asupra forţelor comune.

FORŢA DE COALIŢIE – forţa alcătuită din elemente militare ale unor naţiuni care formează o alianţă temporara pentru un anume scop.

FORTE ATAŞATE – (Forte de sprijin) – Unităţi sau personal într-o structura în care o astfel de amplasare este relativ temporara.

FORTE COMBINATE – Structura militara constituita din doua sau mai multe forte sau agenţii aparţinând mai multor aliaţi (Când nu sunt implicaţi toţi aliaţii sau toate serviciile, sunt identificate naţiunile şi serviciile participante, exemplu: Forte Navale combinate).

FORTE DE ACŢIUNE ZONALE (F. A. Z.) – mari unităţi (unităţi, subunităţi) mecanizate, de tancuri, artilerie, geniu, transmisiuni, paraşutişti, destinate intervenţiei în situaţii de criza, în funcţie de locul de dislocare a acestora (înapoi la index)

FORTE DE ANGAJARE IMEDIATA (F. A. I.) – element al grupării de angajare constituit din mari unităţi (unităţi) de arme întrunite, întărite cu mari unităţi (unităţi, subunităţi) de arma şi specialităţi, dispuse pe limita dinainte a apărării (bazei de plecare la ofensiva) şi destinate pentru îndeplinirea scopurilor operaţiei de apărare (ofensive).

FORTE DE ANGAJARE ULTERIOARA (F. A. U.) – element al grupării de angajare, constituit din mari unităţi (unităţi) de arme întrunite (care pot fi întărite cu mari unităţi, unităţi şi subunităţi de arma în momentul intrării în acţiune), dispuse în adâncimea dispozitivului propriu, cu rolul de a amplifica efortul forţelor de angajare imediata, pentru îndeplinirea scopurilor operaţiei (luptei).

FORTE DE ÎNTĂRIRE -Forte ce trebuie transferate comandamentului operaţional în timpul executării acţiunilor militare.

FORTE DE LUPTA – forte a căror misiune de baza este aceea de a lua parte la acţiuni de lupta.

FORTE DE REACŢIE IN SITUAŢII DE CRIZA (F. R. S. C.) – Forte Terestre operaţionale, constituite din mari unităţi şi unităţi de arme întrunite şi de arma, cu efective complete, instruite şi dotate astfel încât în situaţii de criza şi război sa fie în măsură sa treacă în subordinea comandamentelor operaţionale pentru a constitui gruparea de forte necesara ducerii acţiunilor militare, atât pe teritoriul național cât şi în afara acestuia, în cadrul structurilor de securitate internaţională.

FORTE DE REACŢIE RAPIDA (F. R. R.) – grupare de forte constituita din mari unităţi şi unităţi mecanizate, aeromobile, de tancuri, vânători de munte, paraşutişti şi mari unităţi (unităţi, subunităţi, formaţiuni) de arma şi logistice,

înzestrate cu armament uşor, destinate sa asigure prima riposta în situaţii de criza sau la război, sa participe la îndeplinirea obiectivelor apărării armate a tarii şi sa fie întrebuinţate în cadrul structurilor multinaţionale în operaţii militare altele decât războiul.

FORTE DE REZERVA ¨ Unităţi de forte de rezerva care însoţesc efectivele de lupta. ¨ grupare de forte, constituita din centre de instructie-mobilizare, centre de mobilizare şi birouri de trupe teritoriale, prevăzute la pace cu elemente strict necesare pentru funcţionarea acestora, precum şi nuclee de mobilizare, dimensionate în sistem modular, destinate pentru realizarea capacităţii de acţiune la război (înfiinţând la mobilizare mari unităţi şi unităţi mecanizate, de infanterie, artilerie terestra, respectiv unităţi de trupe teritoriale).

FORTE DE SPRIJIN (F. S.) – ¨Forţele care staţionează sau care urmează sa fie amplasate într-o zona de operaţiuni pentru a sprijini executarea ordinului de acţiune; ¨ mari unităţi (unităţi, subunităţi) de arma şi specialităţi, destinate sa susţină forţele angajate pentru îndeplinirea scopurilor operaţiei (luptei).

FORTE DE SUPRAVEGHERE şi AVERTIZARE TIMPURIE (F. S. A. T.)- grupare de forte, constituita din unităţi, subunităţi, formaţiuni de cercetare, război electronic şi cercetare radio, radiolocaţie, transmisiuni, acţiuni psihologice, destinate pentru descoperirea, identificarea, localizarea şi determinarea momentului de acţiune a factorilor de risc ce vizează apărarea naţională.

FORTE OPERAŢIONALE (forte de reacţie în situaţii de criza) – Totalitatea marilor unităţi şi unităţilor mecanizate (de tancuri, V. M. şi aeromobile), cu efective complete, instruite şi dotate, astfel încât, în situaţii de criza şi război, sa treacă în subordinea comandamentelor operaţionale pentru a constitui gruparea de forte necesara ducerii acţiunilor militare, atât pe teritoriul național, cât şi în afara acestuia, în cadrul structurilor de securitate internaţională.

FORTE PLASATE – Forte NATO care pe timp de pace staţionează în zona de lupta desemnata a Comandamentului NATO la care sunt subordonate; Forte aparţinând zonei de responsabilitate a Comandamentului suprem şi aflate sub comanda combatanta a acestuia. (înapoi la index)

FORTE PRINCIPALE (FORTE TERITORIALE) – parte componenta a forţelor terestre constituita din mari unităţi operative de tip corp de armata teritorial, având în structura mari unităţi tactice teritoriale (Mc., V. M.) şi mari unităţi (unităţi) de arma (Art., Art. şi R. AA, Ge., Po., Trs., Ap. N. B. C.) teritoriale, precum şi mari unităţi tactice (Mc., Tc., V. M.) şi mari unităţi şi unităţi de arma operative. F. P. sunt destinate pentru amplificarea capacităţii de reacţie a forţelor terestre în situaţii de criza sau război, prin asigurarea condiţiilor pentru executarea mobilizării şi constituirea forţelor terestre de rezerva.

FORTE PRINCIPALE – Grupare de forte militare cuprinzând subunităţi majore de lupta şi servicii de lupta asociate, servicii de sprijin de lupta. Forţele principale sunt capabile de operaţiuni militare susţinute ca răspuns la solicitările cerute.

FORTE REPARTIZATE – Forte armate subordonate operativ comandamentului N. A. T. O. Forte şi resurse plasate la comanda de lupta a comandanţilor supremi de către Ministrul Apărării în memorandum-ul (documentul) „Forte pentru comandamentele Unite”, forte ce sunt disponibile pentru operaţiuni pe timp de pace (Ghidul beneficiarului pentru Planificarea de operaţiuni comune).

FORTE TERESTRE (F. T.) – Componenta principala a armatei care cuprinde totalitatea comandamentelor, marilor unităţi (unităţilor, subunităţilor), formaţiunilor şi instituţiilor militare de învăţământ din structura acestei categorii de forte ale armatei, destinate sa pregătească şi sa desfăşoare acţiuni militare preponderent în mediul terestru.

FRUSTARE – Stare afectiva negativa generata de apariţia neaşteptată a unui obstacol real sau imaginar în calea satisfacerii unei trebuinţe, atingerii unui scop sau îndeplinirii unei dorinţe.

FUNCŢIA „APĂRARE SOL-AER” – funcţie operaţională a Forţelor Terestre, care vizează apărarea antiaeriana a acestora prin distrugerea sau neutralizarea mijloacelor aeriene adverse (avioane cu sau fara pilot, elicoptere, rachete), care ameninţa sau ataca trupele la sol.

FUNCŢIA „C4I2” – (comanda, control, comunicaţii, calculator, informaţii, interoperabilitate) – funcţie operaţională a forţelor terestre, care cuprinde ansamblul de masuri ce vizează achiziţia informaţiilor, evaluarea precisa a situaţiilor, alegerea procedeelor de acţiune şi de planificare, stocarea, pregătirea şi transmiterea ordinelor, stabilirea şi menţinerea legăturilor, informaţiile interne şi externe, precum şi protecţia şi siguranţă acestora.

FUNCŢIA „CERCETARE” – funcţia operaţională a forţelor terestre, care cuprinde ansamblul activităţilor de achiziţie voluntara de informaţii despre adversar şi mediu, în funcţie de nevoile definite, precum şi exploatarea metodica a acestora.

FUNCŢIA „LOGISTICA” – funcţie operaţională a Forţelor Terestre, care vizează modalităţile de aprovizionare cu carburanţi, lubrifianţi, muniţii şi alimente, de sprijin sanitar şi de menţinere în stare operaţională a materialelor, prin reparaţii, evacuări de materiale şi echipamente prioritare şi dotarea sau reîmprospătarea cu piese de schimb. (înapoi la index)

FUNCŢIA „LUPTA DE CONTACT” – funcţie operaţională a Forţelor Terestre, care presupune modul de întrebuinţare a forţelor în zona de acţiune, prin combinarea mişcării şi focului direct, cu sprijinul focului indirect, pentru a obţine avantajul asupra forţelor adversarului, în vederea îndeplinirii obiectivelor fixate.

FUNCŢIA„REZISTENTA” – funcţie operaţională a Forţelor Terestre, care defineşte capacitatea de autoprotecţie a acestora, precum şi capacitatea lor concreta de rezistenta fizica prelungita la eforturile impuse de mediul specific de lupta.

FUNCŢIA „SPRIJIN IN ADÂNCIME” – funcţie operaţională a Forţelor Terestre, care presupune întrebuinţarea coordonata a focului sol-sol indirect, a acţiunii altor mijloace de distrugere şi de neutralizare, inclusiv a unor

grupări de forte, împotriva obiectivelor terestre situate în adâncimea câmpului de lupta.

FUNCŢIA „SPRIJIN TEREN” – Funcţie operaţională a Forţelor Terestre care se aplica următoarelor domenii: sprijinul mobilităţii (favorizarea angajării şi manevrei forţelor şi mijloacelor); participarea la „contra-mobilitate” (anihilarea sau reducerea capacităţii de manevra a adversarului care acţionează în mediul terestru); ajutorul desfăşurării unităţilor de teren (întrebuinţarea infrastructurilor).

FUNCŢIE – ¨Activitate administrativa pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într-o instituţie, în schimbul unui salariu; serviciu, slujba, post; ¨ Grad pe care il deţine cineva într-o instituţie administrativa; ¨Sarcina, rol, destinaţie; ¨ Mărime valabila care depinde de una sau mai multe mărimi variabile independente.

FUNCŢIILE STRATEGICE OPERAŢIONALE ALE FORŢELOR TERESTRE – exprima gradul de utilitate, respectiv, capacitatea acestora de a îndeplini, în cooperare cu celelalte forte armate, principalele misiuni ce le revin.

FUNCŢIONAL – ¨Care tin de o funcţie, privitor la o funcţie; ¨ Util, practic; ¨ Care îndeplineşte condiţiile pentru a fi folosit.

FUNCŢIONALISM – Mod de abordare, cu vechi rădăcini istorice (analogia dintre viaţa sociala şi viaţa organica), care tinde sa releve consecinţă pe care un element sau o activitate parţială o are pentru activitatea totala sau realizarea finalităţilor sistemului din care fac parte.

FUNCŢIONALITATE – Calitatea de a fi funcţional. FUNCŢIONALITATEA STRUCTURII MILITARE – modul de comportare a

structurii în toate situaţiile apărute pe timpul existentei sale, mai ales în perioada exercitării funcţiilor care ii revin din îndeplinirea scopului pentru care a fost creata.

FUNDAMENTALISM – Credinţa ca Biblia sau Coranul sunt absolut infailibile, deoarece reprezintă cuvântul Domnului.

G. GENOCID- ¨ Distrugere a deliberata şi sistematica a unei întregi

comunităţi, ori a unui grup etnic, rasial s au cultural, dintr-un anumit teritoriu; ¨In justiţie reprezintă un atentat împotriva unei colectivităţi în scopul distrugerii acesteia; ¨ Exterminare sistematica, în întregime sau în parte, a unei colectivităţi, a unui grup etnic pe motive de rasa, naţionalitate, religie etc (înapoi la index)

GESTIONAREA UNEI CRIZE – ansamblul masurilor şi acţiunilor de izolare-blocare a conflictelor care alimentează criza (conflictul).

GESTIONAREA/MANAGEMENTUL SITUAŢIEI DE CRIZA – ¨ Proces care implica planificarea, organizarea şi adoptarea masurilor menite sa aducă situaţia de criza sub controlul celor care o gestionează şi sa permită acestora, prin acţiunile pe care le întreprind, sa oprească evoluţia ei viitoare. ¨ Totalitatea metodelor, tehnicilor şi procedurilor utilizate de către guvern (la nivel național) sau de manager (la nivelul unei firme) pentru a evita sau a aborda situaţiile de criza, cum ar fi greve, tulburări de strada ori alte acţiuni violente. Activităţi:

— Monitorizarea situaţiei care include obţinerea informaţiilor şi procesarea acestora; pe aceasta baza, se conturează o imagine generala a situaţiei, din care se pot desprinde concluzii privind evoluţia acesteia; activitatea de monitorizare se desfăşoară pe parcursul tuturor stărilor crizei;

— Identificarea crizei, care presupune utilizarea metodologiilor de examinare a rezultatelor supravegherii de rutina a situaţiei;

— Recapitularea, care implica stabilirea explicita a obiectivelor naţionale privind situaţia de criza, elaborarea opţiunilor alternative de răspuns, formularea şi punerea în execuţie a planurilor de implementare, evaluare a efectelor şi revizuirea/reajustarea obiectivelor;

— Dezangajarea, care defineşte situaţia stabila post criza care urmează sa se creeze prin negocieri şi în conformitate cu obiectivele propuse;

— Restabilirea păcii – include programul de sprijinire a situaţiei postcriza.

GHID DE PLANIFICARE PENTRU APĂRARE – Act emis de Ministerul Apărării ce conţine directive ferme sub forma de obiective, scopuri, priorităţi. Include constrângeri de natura fiscala pentru dezvoltarea Programelor de obiective de către departamentele militare şi agenţiile de apărare.

GRUP PENTRU EXAMINAREA PROGRAMELOR – Grup de lucru subordonat Consiliului pentru Resurse şi Planificare de Apărare, alcătuit din membri ai Ministerului Apărării, care pregăteşte acte şi dosare pentru dezbaterile Consiliului pentru Resurse şi Planificare de Apărare.

GRUPARE INTERARME – un sistem de forte, diverse ca natura şi valoare, constituit temporar sau permanent în cadrul unei categorii distincte de forte ale armatei în vederea îndeplinirii unei misiuni comune.

GRUPARE INTERCATEGORII DE FORTE ALE ARMATEI – un sistem de forte, de natura şi valoare diverse, constituit temporar sau permanent prin participarea a cel putin doua categorii de forte ale armatei, în vederea îndeplinirii unei misiuni.

GRUPAREA OPERATIVA RESPONSABILA CU OPERAŢIUNI SPECIALE COMUNE – Mare unitate operativa reunita, alcătuită din unităţi operative speciale ale mai multor Servicii, formata sa îndeplinească operaţiuni speciale specifice sau sa execute operaţiuni speciale în sprijinul unei campanii duse în teatrul acţiunilor de lupta sau al altor operaţiuni. Marea unitate operativa responsabila cu operaţiuni speciale comune poate deţine unităţi care efectuează operaţiuni convenţionale nonspeciale repartizate în sprijinul conducerii unor misiuni specifice. (înapoi la index)

GRUPAREA OPERAŢIONALĂ – grupare de forte şi mijloace, precum şi posibilităţile de foc şi mişcare ale acesteia, destinata îndeplinirii unei anumite misiuni, la un moment dat, în strânsa corelare cu situaţia creata.

GRUPAREA DE CONTRALOVITURA (CONTRAATAC) – se constituie din mari unităţi de arme întrunite din forţele de angajare ulterioara, mari unităţi regrupate de pe direcţiile unde agresorul nu acţionează cu forte puternice si, în situaţii deosebite din rezerva. Valoarea forţelor pentru contralovitura trebuie sa asigure superioritatea pe direcţia ripostei ofensive şi succesul acesteia.

GRUPĂRI DE MODULE DE FORTE – Module de forte cu orientare funcţională specifica (exemplu: superioritate aeriana, sprijin nemijlocit de aviaţie, recunoaştere, apărare terestra) ce includ forte de lupta, forte asociate de sprijin de lupta, unităţi/subunităţi şi formaţiuni de logistica pentru deservirea unităţilor de lupta. In plus, grupările de module de forte vor cuprinde susţinerile logistice prevăzute în Planul comun pentru folosirea instalaţiilor strategice ale forţelor armate.

GUVERN – Organ de stat care exercita puterea executiva; cabinet, consiliu de miniştri.

H. HEGEMONIEPozitie dominanta, supremaţia şi rolul conducător al unui

stat fata de alte state sau al unei clase sociale fata de alte clase sociale, fata de alte paturi sociale.

HOLISM – Supoziţie teoreti co-metodologica conform căreia sistemul are preeminenta absoluta asupra părţilor.

I. IDENTIFICAREA şi EVALUAREA PERICOLULUI – Funcţiune a sistemului

comun de planificare şi executare a operaţiunilor care asigura prevenirea la timp a posibilelor ameninţări la adresa intereselor naţionale ale SUA, necesarul de informaţii, efectele factorilor fizici, psihici, culturali şi de mediu asupra operaţiunilor proprii sau ale inamicului şi diminuarea stării militare a inamicului şi a posibilelor intenţii ale acestuia. (înapoi la index)

IDEOLOGIE MILITARA – Totalitatea ideilor, concepţiilor şi teoriilor care circula într-o societate data cu privire la principiile, formele şi procedeele ce trebuie aplicate în pregătirea forţelor armate şi în ducerea războiului.

IDEOLOGIE POLITICA – Totalitate (relativ) sistematizata, (relativ) structurata a ideilor care din punct de vedere genetic (al originii lor) şi din punct de vedere funcţional (al rolului lor social) se leagă de interesele, năzuinţele şi scopurile politice ale unui grup social (unei clase, fracţiuni de clasa, paturi sociale), idei care reflecta realitatea social-politica, raportarea oamenilor la aceasta realitate pe baza experientei social-istorice a grupului respectiv şi din care decurg totodată anumite norme de comportare politica, directive de acţiune politica.

IEŞIREA DIN ÎNCERCUIRE – procedeu ofensiv pentru realizarea scoaterii din lupta a forţelor încercuite de sub loviturile inamicului.

IMPUNEREA PĂCII ¨ansamblul masurilor, cu caracter militar, întreprinse în vederea revenirii la starea de pace în zone de conflict militar; ¨ Folosirea forţei militare sau a ameninţării cu forţa, de obicei pe baza unei autorizări internaţionale, pentru a impune respectarea rezoluţiilor ori a sancţiunilor destinate sa menţină sau sa restabilească pacea şi ordinea.

IMPUNEREA UNOR SANCŢIUNI – Operaţii de interceptare maritima, care utilizează masuri coercitive pentru a interzice deplasarea anumitor categorii de produse către şi dinspre o naţiune sau anumită zona.

INCERTITUDINE – Risc, situaţie imprevizibila; o situaţia de urgenta, cu implicarea forţelor armate, constând în dezastre naturale, terorism, activităţi subversive sau survenite în timpul operaţiunilor militare datorita

incertitudinii; aceasta necesita o planificare şi o reacţie/intervenţie rapida, precum şi unele proceduri speciale pentru a asigura integritatea şi securitatea personalului, a tehnicii şi a materialelor.

INCURSIUNE – O operaţiune, de obicei de mica amploare, constând într-o pătrundere rapida în teritoriul ostil pentru obţinerea unor informaţii, pentru derutarea inamicului sau pentru distrugerea unor instalaţii, care se încheie după îndeplinirea misiunii cu o retragere planificata.

INDEPENDENTA – ¨Situaţie a unui stat sau unui popor care se bucura de suveranitate naţională; ¨ Stare de neatârnare şi drept de a rezolva liber (cu responsabilitatea drepturilor altor state şi a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne şi externe, fara amestec din afara. (înapoi la index)

INDICARE NEPLANIFICATAIndicare a unei situaţii neprevăzute pentru care nu s-a publicat nici un plan de acţiune.

INDIVIDUALIZAREA (specificitatea instrucţiei pe categorii şi genuri de forte) -Principiu care asigura organizarea şi desfăşurarea instrucţiei specifice, în funcţie de misiunile fiecărei arme şi categorii de forte.

INEGALITATE SOCIALANotiune ce evidenţiază deosebirile dintre poziţiile ocupate de indivizi sau grupuri sociale pe o scara ierarhica, corespunzătoare unei caracteristici (variabile) sociale.

INFORMAŢII PENTRU AMPLASAREA FORŢELOR PE ETAPE – Secţiune a bazei de date din sistemul comun de planificare şi executare a operaţiilor din planul de operaţiune; conţine informaţii despre forţele amplasate pe etape, informaţii privind încărcătura şi personalul care nu aparţin unei unităţi şi informaţii legate de deplasare pentru planul de acţiune, incluzând următoarele: a) unităţi aflate pe poziţii; b) unităţi ce urmează a fi amplasate pentru a sprijini planul de operaţiune având drept scop indicarea succesiunii dorite la sosirea în portul de debarcare; c) ruta forţelor ce urmează a fi amplasate; d) informaţii de deplasare; e) evaluări privind transportul personalului şi încărcăturii care nu aparţin unei unităţi, şi care urmează a fi condus în acelaşi timp cu amplasarea forţelor; f) estimări privind necesarul de mijloace de transport ce trebuie asigurat prin resursele comune.

INFORMAŢIE – Elementul de conţinut şi de esenţă al oricărei comunicări, al tuturor legăturilor ce se realizează prin transfer de semne şi semnale.

INFORMAŢII – rezultatul prelucrării datelor referitoare la alte state, forte sau elemente ostile ori potenţial ostile, zone de operaţii actuale sau potenţiale. Termenul se aplica şi la activitatea de obţinere a acestui rezultat, precum şi la organele angajate în asemenea activităţi.

INIŢIATIVA – principiu operaţional care presupune schimbarea condiţiilor luptei prin acţiune şi inducerea unui spirit ofensiv în desfăşurarea tuturor operaţiilor, un efort constant pentru a obliga adversarul sa se conformeze scopurilor şi ritmului cerute de comandanţi, păstrându-se libertatea proprie de acţiune prin eliminarea opţiunilor adversarului, precum şi anticiparea evenimentelor pe câmpul de lupta pentru a asigura primatul reacţiei.

INSECURITATE – Stare emoţională resimţită la nivel individual, de grup sau social, ce se traduce prin conştientizarea unei ameninţări potenţiale sau

reale şi ruperea echilibrului afectiv ce caracterizează tonusul vieţii relaţiilor sociale. (înapoi la index)

INSTAURAREA PACIIProcesul de mediere şi de negociere în general, de soluţionare pe cale pasnica a unei dispute, prin rezolvarea problemelor pe care au generat-o.

INSTITUŢIE – ¨Organ sau organizaţie (de stat) care desfăşoară activităţi cu caracter social, cultural, administrativ; ¨ Forma de organizare a raporturilor sociale, potrivit normelor juridice stabilite pe domenii de activitate.

INSTITUTIONALIZAA face sa dobândească un caracter instituţional, oficial; a oficializa.

INSTITUŢIONALIZARE – Acţiunea de a instituţionaliza. INSTITUŢIONALIZAT – Care a primit caracter instituţional, oficial. INSTRUCTOR – cadru militar/militar angajat pe baza de contract/gradat,

competent pentru a instrui un individ sau grup de indivizi din structurile Forţelor Terestre. (înapoi la index)

INSTRUCŢIA COLECTIVA – forma de instrucţie care se executa, începând cu subunitatea de cel mai mic nivel, respectiv grupa, echipa/similare, terminând cu unitatea şi care are drept scop însuşirea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor necesare acţiunii întrunite a acestora, având doua componente: una comuna tuturor armelor şi una specifica fiecărei arme şi specialităţi. I. C. este condusa de către comandantul nemijlocit al eşalonului care se instruieşte şi se executa numai în perioada instrucţiei subunităţilor şi unităţilor şi numai de către acele structuri militare încadrate cu efective complete.

INSTRUCŢIA FORŢELOR TERESTRE – totalitatea activităţilor de pregătire a resursei umane şi a structurilor militare pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin pe timp de pace, în situaţii de criza şi la război.

INSTRUCŢIA INDIVIDUALA – Forma de instrucţie care se executa în scopul însuşirii cunoştinţelor şi formarii deprinderilor generale de militar, de luptător şi specialist în arma. Este condusa direct de către comandantul nemijlocit, prin aplicarea metodelor de instruire specifice tehnicilor rapide de pregătire profesionalizata a trupelor.

INSTRUCŢIA INTEGRATA – forma de instrucţie care asigura pregătirea subunităţilor/unităţilor în vederea misiunilor de lupta, împreună cu forte şi mijloace aparţinând celorlalte structuri militare, arme sau categorii de forte ale armatei pe care le primeşte ca întărire, în sprijin sau cu care cooperează, în scopul realizării unităţii de conducere şi acţiune.

INSTRUCŢIA OPERAŢIONALĂ – forma de instrucţie care vizează pregătirea subunităţilor/unităţilor/formaţiunilor, pentru îndeplinirea unor misiuni specifice pe teritoriul național sau în afara acestuia şi se executa din momentul nominalizării acestora până la data stabilita prin ordin sa fie operaţionale.

INSTRUCŢIA PENTRU LUPTA A FORŢELOR TERESTRE (PARTE COMPONENTA A FORŢELOR TERESTRE) – procesul organizat şi integrat, de educaţie şi instruire, prin care se realizează formarea, specializarea şi

perfecţionarea luptătorului, precum şi coeziunea pentru lupta a subunităţilor, unităţilor, marilor unităţi şi comandamentelor, în concordanta cu standardele militare operaţionale.

INSTRUCŢIA PENTRU OPERAŢII INTEGRATE MULTINATIOANLE – forma de instrucţie care vizează pregătirea în comun a subunităţilor/unităţilor cu structuri similare aparţinând armatelor statelor partenere, pentru îndeplinirea unor misiuni specifice de impunere a păcii, cautare-salvare, umanitare.

INSTRUCŢIA SPECIFICA ARMEI – forma de instrucţie care vizează pregătirea subunităţilor şi unităţilor în vederea îndeplinirii misiunilor de lupta proprii fiecărei arme.

INSTRUCŢIUNE – un act normativ specific, care cuprinde reglementari ale activităţii militare, precizări suplimentare (detalii) şi anumite norme, necuprinse în legile şi regulamentele în vigoare, care nu contravin acestora ori se refera la sectoare (domenii, activităţi, acţiuni) pentru care nu se emit regulamente.

INSTRUCŢIUNI DE COORDONARE A COMANDAMENTULUI SUA (pentru transporturi)- Instrucţiuni prin care se stabilesc informaţiile care lipsesc pentru ca membrii aleşi ai Comitetului pentru planificare şi executare comuna sa actualizeze baza de date a Planului de Acţiune. Prin aceste instrucţiuni se va asigura ca datele privind obiectivele de realizat vor fi validate şi disponibile în momentul programării (înapoi la index)

INSTRUITUL/LUPTATORULU – persoana dotata fizic, intelectual, moral şi psihic care, prin instruire şi autoinstruire specifica, poate duce acţiuni de lupta, individual sau în cadrul unui colectiv (structura militara), la standardele stabilite.

INTEGRITATE (a instrucţiei) – concertarea instrucţiei în scopul obţinerii luptătorului performant, abil mânuitor al mijloacelor de lupta, cu mentalitate de învingător, eficient în situaţii limita, capabil de autocontrol, adept al spiritului de echipa, cooperant şi excelent camarad.

INTEGRARE MILITARAtotalitatea acţiunilor de cooperare şi parteneriat, concepute în scopul apropierii structurilor militare şi a conceptelor acţionale proprii de cele similare ale armatelor statelor membre ale structurilor de securitate internaţională.

INTENSITATEA CRIZEIReprezinta „nivelul de violenta”, care poate varia de la nonviolenta, trecând prin ciocniri armate până la război. Aceasta noţiune este diferita de cea de „severitate”, din combinaţia celor doua rezultând complexitatea crizei.

INTENŢIE STRATEGICAExprimarea scopurilor şi a rezultatului dorit al unei strategii.

INTERESE DE SECURITATE NAŢIONALĂ – Baza pentru elaborarea obiectivelor naţionale valide care definesc scopurile sau obiectivele S. U. A. Printre interesele de securitate naţională sunt impuse: păstrarea identităţii, a cadrului şi a instituţiilor politice ale S. U. A.; dezvoltarea priorităţii economice, întărirea ordinii internaţionale pentru sprijinirea intereselor vitale ale S. U. A. şi ale aliaţilor ei.

INTERESE NAŢIONALE – ansamblul valorilor definitorii şi vitale pentru existenta unui stat care vizează asigurarea condiţiilor de dezvoltare libera a naţiunii, potrivit opţiunilor şi potentelor sale creatoare.

INTEROPERABILITATE ¨ Capacitatea sistemelor, unităţilor sau forţelor de a asigura servicii şi de a primi servicii către/de la alte sisteme, unităţi sau forte şi de a folosi serviciile sau a acţiona împreună; ¨ Situaţie ivita atunci când informaţiile sau serviciile pot fi schimbate direct şi în mod satisfăcător intre ele si/sau utilizatori. Gradul de interoperabilitate trebuie definit când se face referire la cazuri specifice; ¨ un nivel al standardizării ce consta în capacitatea sistemelor sau forţelor de a furniza şi accepta servicii către şi de la alte sisteme sau forte care cooperează în mod eficient, în cadrul unor misiuni comune.

INTERSCHIMBABILITATEA – obligativitatea ca doua sau mai multe parti sa posede caracteristici comparabile, mijloace cu performante similare, astfel încât, sa poată fi înlocuite unele cu altele, fara modificări structurale şi funcţionale.

INTERVENŢIE ARMATAactul exercitat de către un statl prin folosirea forţei armate, în scopul de a face sa prevaleze voinţa sa asupra unui alt stat.

ÎMBARCARE/INCARCAREProcesul de punere (aşezare) a personalului si/sau a vehiculelor împreună cu rezervele şi echipamentul asociat în nave si/sau avioane.

ÎNCĂRCĂTURA BREAKBULK – Orice material pentru aprovizionare care datorita greutăţii, dimensiunilor sau incompatibilităţii cu alte mărfuri trebuie expediat în alt mod decât MILVAN sau SEAVAN.

ÎNCĂRCĂTURĂ CARE NU APARTINEI UNEI UNITATIToate echipamentele şi rezervele, altele decât cele identificate ca echipamentele sau rezervele de însoţire pentru o anumită unitate dintr-o zona a acţiunilor de lupta (ex. Reaprovizionare, sprijin militar pentru aliaţi şi sprijin pentru programe non-miliatre).

ÎNCĂRCĂTURA DE BAZA (elementara) – Cantitatea de necesare ceruta şi care poate fi transportata de o unitate. Se stabileşte în funcţie de modul de organizare pe timp de război a unităţii şi este menţinută la nivelele prevăzute. (înapoi la index)

ÎNCĂRCĂTURĂ IN VRAC – Material expediat în general en gros cum ar fi lichide, minereu sau grâne. De asemenea, Sistemul de Planificare şi Executare Operaţională desemnează o încărcătură potrivita pentru platforma tip L643.

ÎNCĂRCĂTURA – mărfuri şi rezerve în tranzit. ÎNCHEIEREA TRANSPORTULUIData reala de sosire a unor mijloace

specificate de transport la un port de debarcare. ÎNCHIDERE (BLOCARE) DE FORTE – Data când un comandant care

beneficiază de sprijin stabileşte ca deţine personal şi rezerve de echipament suficiente în zona de operaţiune în care are misiuni de îndeplinit.

ÎNCHIDERE IN OPERAŢIUNI DE TRANSPORT – Procesul de sosire a unei unităţi la o destinaţie specifica. Începe când prima subunitate soseşte la destinaţia prevăzută, exemplu: port de intrare/port de plecare, opriri

intermediare sau la destinaţia finala şi se încheie când ultima subunitate urmează aceeaşi procedura. In scopuri statistice, o unitate este considerata închisă după ce 95% din necesarul în mijloace de transport pentru personal şi echipament sunt încheiate.

ÎNDEPLINIRE (aplicare) – Proceduri ce guvernează mobilizarea de forte şi desfăşurarea, angajarea şi susţinerea operaţiunilor militare ca răspuns la ordinele de execuţie emise de către Autoritatea Naţională de Comanda.

ÎNDOCTRINARE – Proces de dirijare şi continuare a asimilării principiilor fundamentale ale unei ideologii.

ÎNLOCUIRE – acţiune prin care o structura militara preia integral sau parţial misiunea altei structuri.

ÎNTOARCEREA – forma de manevra specifica ofensivei, care consta în angajarea şi fixarea inamicului de front cu o parte de forte, în timp ce gruparea principala de forte acţionează în flancul şi spatele dispozitivului acestuia, interceptându-i comunicaţiile, silindu-l sa duca acţiuni de lupta cu frontul răsturnat. Intre gruparea care acţionează de front şi cea care executa întoarcerea nu exista, uneori, legătura de foc pe toată durata acţiunii, ci numai legătura de cooperare.

ÎNTREBUINŢARE (serviciu, implicare) – Folosirea strategica, operaţională sau tactica a forţelor şi a materialelor în zona teatrului de acţiuni militare.

ÎNTREGIRE (completare) – Criterii de analizare a Planului de acţiune. Stabilirea faptului ca fiecare curs de acţiune trebuie sa fie complet şi sa răspundă la întrebările: cine, ce, când, unde şi cum.

ÎNTREŢINERE TEHNICA COMUNA – Funcţiune îndeplinită de un Serviciu pentru susţinerea altui serviciu pentru care nu se solicita rambursarea (despăgubirea) de la Serviciul care primeşte sprijinul.

ÎNVĂLUIREA (DUBLA ÎNVĂLUIRE) – forma de manevra specifica ofensivei, care consta într-o acţiune frontala executata asupra forţelor principale ale inamicului, concomitent cu acţiunea unei (unor) grupări de manevra care executa o lovitura asupra unuia sau ambelor flancuri (in cazul învăluirii duble) ale dispozitivului adversarului.

ÎNVĂŢĂMÂNTUL MILITAR DIN FORŢELE TERESTRE (PARTE COMPONENTA A INSTRUCŢIEI FORŢELOR TERESTRE) – procesul organizat şi integrat de educaţie şi instruire prin care se realizează formarea, specializarea şi perfecţionarea cadrelor militare în activitate şi în rezerva, în concordanta cu modelele prefigurate şi standardele aprobate.

J. JOC (Teoria jocurilor) – Teorie matematica a situaţiilor conflictuale în

care exista doua sau mai multe parti cu scopuri contrare, ceea ce o face aplicabila în strategia politica şi militara. (înapoi la index)

JURISDICŢIE – In politologie, ca şi în ştiinţa dreptului, termenul este folosit pentru a indica mai multe noţiuni: a) puterea pe care o are, în baza legii, un organ de stat de a pronunţa ceea ce este drept, adică de a judeca; b) întinderea puterii judecătorului sau organului judecătoresc, adică competenta organului judecătoresc, care este de doua feluri: competenta teritoriala

cuprinzând un anumit spatiu geografic şi competenta materiala care cuprinde o categorie de cazuri pe care este în drept sa le judece.

L. LA CERERENecesar de forte sau material, programat din timp, fara date

privind destinaţia şi amplasarea pe etape. (înapoi la index) LANSAREA DESANTULUI IN CONDIŢIILE ABSENTEI INAMICULUI –

Aterizare în absenta inamicului implicând debarcarea din vehicule care au fost încărcate administrativ, ex.: folosirea unui sistem de încărcare care oferă consideraţii primare pentru realizarea maximului de întrebuinţare a trupelor şi a spaţiului pentru încărcătură fara a implica angajarea tactica. Echipamentul şi rezervele trebuie sa fie descărcate şi selectate înainte de folosire.

LEGALITATE – Categorie creata de burghezia ajunsa la putere, prin intermediul căreia urmarea ca întreaga viaţa sociala sa se desfăşoare în conformitate cu legea, aceasta exprimând voinţa şi interesele sale. Conformitatea cu legea a fost impusa de burghezie atât aparatului de stat moştenit de la feudalism şi clasei feudale răsturnate de la putere, cât şi maselor populare care au sprijinit burghezia în lupta ei împotriva feudalismului şi care doreau ca lozincile burgheze despre libertate şi legalitate sa fie aplicate în practica de toată lumea.

LEGEA CONCORDANTEI DINTRE SCOPURI, FORTE şi MIJLOACE – expresia raporturilor esenţiale, generale, repetabile şi relativ stabile ce se instituie intre elementele existenţiale ale acţiunii militare: scop, forte mijloace. Exigentele legii implica o analiza temeinica şi multilaterala a situaţiei, a cantităţii si, mai ales a calităţii forţelor şi mijloacelor de care se dispune pentru stabilirea, pe baze realiste, a grupărilor de forte şi mijloace necesare nimicirii inamicului.

LEGEA DEPENDENTEI FORMELOR şi PROCEDEELOR ACŢIUNILOR MILITARE DE NIVELUL DEZVOLTĂRII ARMAMENTULUI şi TEHNICII DE LUPTA – Expresia necesităţii adoptării unor noi procedee şi chiar forme de lupta, care sa corespunda caracteristicilor tehnico-tactice ale armamentului nou introdus în înzestrarea armatei şi schimbărilor calitative ce apar în domeniul tehnicii de lupta.

LEGEA RAPORTULUI DE FORTE – expresia relaţiei cantitative şi calitative dintre doua forte (valori) care se confrunta în cadrul luptei armate şi condiţionează obţinerea succesului în lupta de realizarea unei superiorităţi în forte şi mijloace, fata de adversar, în raioanele şi pe direcţiile cele mai importante.

LEGEA UNITĂŢII ACŢIUNILOR – expresia conexiunilor luptei armate din toate mediile în care se desfăşoară.

LEGILE LUPTEI ARMATE – raporturi esenţiale, obligatorii, generale, caracterizate prin repetabilitate relativa, intre componentele interne ale fenomenului militar, precum şi intre acestea şi alte domenii sociale, care determina pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor militare.

LEGISLAŢIE DE AUTORIZARE – legislaţie a Congresului S. U. A. ce stabileşte sau continua operaţiuni legale ale unui program sau agenţii federale (adaptat din glosarul Biroului de Evidenta Generala)

LEGITIMITATE – ¨Caracter de conformitate a puterii (a sursei, naturii şi organizării sale) cu ceea ce se crede preferabil sau corespunzător unor norme juridice, morale sau unor tradiţii consacrate; ¨ Principiu de întemeiere şi justificare a unui sistem de guvernământ care presupune, pe de o parte, conştiinţa guvernanţilor ca au dreptul de a guverna si, pe de alta parte, o anumită recunoaştere a acestui drept de către cei guvernaţi; ¨principiu al acţiunilor militare altele decât războiul care presupune susţinerea şi acceptarea voluntara a acţiunilor juste şi legale.

LIBERALISM – 1) Atitudine generala de respect şi toleranta a independentei celuilalt; 2) Doctrina care a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea în Franţa şi Anglia în climatul general al „filosofiei luminilor”. (înapoi la index)

LIBERTATE (politica) – ¨Componenta esenţială a democraţiei care se refera atât la totalitatea drepturilor de care se bucura cetăţenii unui stat cât şi la posibilităţile efective de a participa la viaţa politica, la conducerea treburilor statului; ¨ Posibilitate a unui sistem (persoane, grup, organizaţii, colectivităţi) de a realiza finalităţile propuse.

LIBERTATEA DE ACŢIUNE – lege specifica luptei armate, care exprima voinţa de a întreprinde o acţiune sau de a te abţine de la executarea ei care, prin aplicare, asigura condiţiile de autonomie în decizie, planificare şi desfăşurare a acţiunilor proprii, precum şi de limitare, până la anihilare, a posibilităţilor de opţiune şi acţiune ale inamicului.

LIDER – Persoana care exercita puterea sau o mare influenta în cadrul unor grupuri sociale de diverse mărimi (societăţi, naţiuni, comunităţi, organizaţii, grupuri mici etc.).

LIMITA DINAINTE A FORŢELOR PROPRII – Aliniamentul care indica cea mai avansata poziţie a forţelor proprii, în orice forma a operaţiei şi în orice moment al acesteia; ea indica, de regula, aliniamentul înaintat al forţelor de acoperire, dar nu numai; poate coincide cu aliniamentul de contact, sau nu; de asemenea poate coincide, poate fi dincolo sau dincoace de limita dinainte a apărării.

LINII DE COMUNICAŢII – Toate rutele terestre, navale şi aeriene ce fac legătura dintre o forţă militara operativa şi o baza operaţională pe care se deplasează forţele militare şi rezervele.

LIPSURI – Lipsa de forte, echipament sau material, reflectata ca diferenţa dintre resursele identificate ca fiind necesare şi cele distribuite unui comandant suprem în vederea planificării şi care altfel ar afecta capacitatea comandantului de a îndeplini misiunea.

LISTA A FORŢEI PRINCIPALE – Dosar ce conţine statutul curent al fiecărui articol necesar pentru o forţă structurata în timp. Aceasta lista este disponibila pentru transferul prin Serviciul de transfer către alte Sisteme de Comanda şi Control Militar Internațional.

LISTA CU FORŢELE AMPLASATE PE ETAPE – Anexa 1 la anexa A a planului de operaţiune. Prin aceasta se identifica tipul si/sau unităţile reale necesare pentru a sprijini planul de operaţie şi se indica punctul de plecare şi punctul de debarcare sau spaţiul maritim. Poate fi obţinută şi din sistemul de informaţii pentru amplasarea forţelor pe etape.

LISTA CU MATERIALE DE APROVIZIONARE DEFICITERE – Lista de priorităţi, compusa din listele cu materiale de aprovizionare deficitare, identificând articole şi sisteme de armament ce sprijină Serviciile şi Agenţia de Logistica Apărării pentru alegerea sistemelor de lupta.

LISTA DE FORTE – Lista totala de forte cerute de un Plan de acţiune, ce include forţele desemnate, forţele de întărire şi alte forte ce trebuie cuprinse pentru susţinerea planului. (înapoi la index)

LISTA DE PRIORITĂŢI INTEGRATE – Lista cuprinzând solicitările prioritare ale Comandantului suprem adresate serviciilor şi liniilor funcţionale, definind lipsurile din programele cheie în opinia Comandantului suprem, care afectează în mod nefavorabil capacitatea propriilor forte de a realiza misiunea încredinţată. Lista globala de priorităţi oferă recomandările Comandantului suprem pentru fondurile de Planificare, Programare şi Buget.

LISTA PENTRU DESEMNAREA UNITĂŢILOR – Lista a unităţilor reale, indicate prin codul de identificare a unităţilor sa îndeplinească cerinţele unei forte.

LOCALIZARE INTERMEDIARA – Punct de oprire intermediar în itinerarul unei unităţi, folosit în amplasarea temporara a forţelor, în mod normal mai mult de o zi. Se foloseşte adesea pentru a aduna la un loc personalul şi încărcătura. Acest punct poate sa fie intre punctul iniţial şi postul de îmbarcare, intre portul de îmbarcare şi destinaţie.

LOGISTICA FORŢELOR TERESTREcomplex de masuri şi activităţi organizate, planificate şi desfăşurate pentru aprovizionarea forţelor destinate ducerii acţiunilor militare, transportului, mentenanţei pentru asigurarea medicala, asigurarea sanitar-veterinara, asigurarea financiara, asigurarea cailor de comunicaţie, încartiruirea trupelor şi adăpostirea animalelor, în scopul îndeplinirii misiunilor care ii revin acestei categorii de forte ale armatei pe timp de pace, în situaţii de criza şi la război.

LOGISTICA INSTRUCŢIEI – totalitatea activităţilor desfăşurate de organele de specialitate şi abilitate, pentru asigurarea bazei materiale şi tehnice necesare desfăşurării instrucţiei, conform normelor de echipare, cazare, hrănire şi dotare cu tehnica a structurilor militare, în strânsa concordanta cu posibilităţile bugetare ale Forţelor Terestre.

LOGISTICA IN TIMPUL OPERAŢIUNILOR LA ŢĂRM – Încărcarea şi descărcarea vaselor fara ajutorul tehnicii de lupta, într-un teritoriu amic sau nedefinit si, pe timp de război în timpul fazelor de desfăşurare în care nu exista opoziţie din partea adversarului.

LOGISTICA COMUNA – Arta şi ştiinţa planificării şi îndeplinirii de către comandantul forţelor întrunite şi personal a operaţiunilor logistice pentru a sprijini protecţia, mişcarea, manevrarea, tragerea şi susţinerea forţelor a doua sau mai multe servicii ale aceleiaşi naţiuni.

LOGISTICA INTERNAŢIONALĂ – Negocierea, planificarea şi asigurarea sprijinului logistic intre naţiuni, forţele şi unităţile lor. Include furnizarea sprijinului logistic (articole majore de aprovizionare, material si/sau servicii sau primirea sprijinului logistic de la unul sau mai multe guverne străine aliate, organizaţii internaţionale sau forte militare cu sau fara rambursare). De asemenea include planificarea şi acţiunile legate de o anumită subunitate, activitate sau componente importante ale sistemelor logistice militare sau acorduri cu unul sau mai multe guverne străine, organizaţii internaţionale sau forte militare. Cuprinde planificarea şi acţiunile legate de folosirea politicii, sistemelor si/sau procedurilor logistice ale S. U. A. de către organizaţii sau forte internaţionale.

LOGISTICA STRATEGICA – In general, arta şi ştiinţă de a exploata resursele economice şi sociale ale unei naţiuni în scopul apărării naţionale. In sens specific, logistica strategica este procesul de planificare, coordonare şi alocare a tehnicii de lupta, a materialului, a infrastructurii şi serviciilor necesare războiului şi pentru sectorul civil. Aceasta necesita o coordonare intre ramura executiva şi cea legislativa, intre guvernul şi industria statului. Generarea şi mobilizarea de forte sunt componente inclusive ale logisticii strategice. (înapoi la index)

LOGISTICA – Ştiinţa planificării şi îndeplinirii deplasării şi menţinerii forţelor. In sensul cel mai cuprinzător, aspectele operaţiunilor militare ce privesc proiectarea şi elaborarea, achiziţionarea, depozitarea, deplasarea, distribuirea, menţinerea, evacuarea şi dispunerea tehnicii de lupta, deplasarea, evacuarea, spitalizarea personalului, achiziţionarea sau construirea, menţinerea, punerea în aplicare şi dispunerea tehnicii de lupta şi achiziţionarea sau furnizarea de servicii.

LOVITURA (ca tip de acţiune militara alta decât războiul) – Operaţia ofensiva desfăşurată în scopul distrugerii sau capturării unui obiectiv din motive politice.

LOVITURA PREEMTIVA – tip de acţiune ce decurge din conceptul operaţional „primatul” loviturii, care presupune executarea prin surprindere, la nivel operativ şi tactic, a unor lovituri, în scopul avertizării inamicului şi al prevenirii acţiunilor ofensive ale acestuia.

LOVITURAUn atac întreprins cu intenţia de a provoca pagube, de a captura sau de a distruge un obiectiv.

LUPTA ARMATA – confruntarea militara violenta intre doua sau mai multe forte (grupări) adverse care urmăresc, fiecare în parte, îndeplinirea scopurilor propuse, cu instrumente specifice.

LUPTA DE ÎNTÂLNIRE – procedeul prin care doua grupări de forte adverse, în mişcare din sensuri opuse, angajează lupta urmărind realizarea scopurilor propuse prin acţiuni ofensive.

LUPTA – confruntarea armata sau un sir de confruntări într-un mediu specific, prin care se urmăreşte îndeplinirea unor scopuri de importanta tactica. Lupta se duce de către subunităţi, unităţi sau mari unităţi ori grupări de forte cu rol tactic, care, folosindu-şi elementele puterii de lupta resping, capturează sau nimicesc grupările de forte inamice angajate, îndeplinind

astfel misiunile primite prin care se realizează o etapa (parte) a operaţiei/bătăliei.

O. OBEDIENTA – Modificare a comportamentului prin care un individ

raspunde prin supunere la un ordin venit de la o autoritate legitima. (înapoi la index)

OBIECTIV MILITAR – Gama de reacţii ce pot fi proiectate pentru îndeplinirea misiunilor. Operaţiunile pot include: combinaţii de acţiuni pentru sprijinirea organelor puterii locale şi populaţiei, asistenta personalului, probleme civile, alte activităţi militare prin care sa se dezvolte raportul de colaborare cu alte state; masuri de consolidare a încrederii pentru reducerea tensiunilor militare; acţiuni prin care sa se transmită ameninţări adversarilor; mijloace militare de inducere a inamicului în eroare şi operaţiuni psihologice; carantine, blocade şi operaţiuni de hartuire; raiduri; intervenţii şi campanii; conflicte armate cuprinzând campanii şi operaţiuni aeriene, terestre, maritime şi strategice; sprijin acordat autorităţilor pentru respectarea legii şi pentru contracararea acţiunilor criminale internaţionale (terorism, trafic de droguri, sclavie şi piraterie) şi pentru suprimarea revoltelor interne, a insurgentei, contrainsurgentei şi a războiului civil în tarile străine.

OBIECTIVE DE FINALIZAREObiective specifice care definesc maniera propusa de soluţionare a conflictului şi mijloacele militare şi diplomatice necesare pentru aceasta.

OBIECTIVE NAŢIONALE – Telurile şi interesele naţionale spre care e dirijata o politica sau o strategie naţională.

OBIECTIVELE INSTRUCŢIEI – Finalităţile (ceea ce urmează sa fie realizat), către care este orientata întreaga activitate de instrucţie.

OBIECTIVE – Ideal al cunoaşterii ştiinţifice de a realiza descrierea şi explicaţia fenomenelor independent de opţiunile valorice şi de particularităţile subiectului cunoscător.

OBLIGAŢII TOTALE – ¨ Suma bugetelor conferite pentru un anumit an fiscal; ¨ Suma din anii anteriori care a rămas disponibila; ¨ Suma autorizata pentru a fi creditata pentru anumite fonduri pe parcursul unui anumit an.

OBLIGAŢII – Totalitatea ordinelor, caracterelor, serviciilor şi a tranzacţiilor similare care trebuie onorate pe parcursul unei anumite perioade.

OFENSIVA COMBINATA – procedeul prin care se realizează atacarea inamicului, aflat în apărare, cu o parte a forţelor din mişcare, iar cu alta din contact.

OFENSIVA DIN CONTACT – Procedeul prin care se realizează atacarea inamicului, aflat în apărare, plecând la ofensiva din poziţiile deţinute în fata acestuia.

OFENSIVA DIN MIŞCARE – Procedeul prin care se realizează atacarea inamicului, aflat în apărare, după un mars pe o distanta variabila.

OFENSIVA – forma principala de lupta armata, prin care se urmăreşte capturarea, izgonirea sau nimicirea agresorului, în scopul realizării autorităţii

proprii asupra spaţiului (terestru, aerian, maritim, fluvial) sau obiectivului deţinut de inamic.

OLIGARHIE – Conducerea unei organizaţii, a unei comunităţi sau a societăţii ca întreg de către un grup mic de persoane.

OPERATIV – Care lucrează repede, expeditiv; termenul se asociază direct sau indirect unei acţiuni care este de dorit sa se desfăşoare cât mai repede, cu o eficienta cât mai apropiata de scopul propus, deci cu rezultate finale favorabile. (înapoi la index)

OPERATIVITATE – Calitatea de a fi operativ; calitate a conducerii trupelor, concretizata în rapiditate şi eficienta în culegerea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor (ordinelor, rapoartelor, sintezelor, dispoziţiilor) necesare conducerii acţiunilor de lupta.

OPERAŢIA DE APĂRARE – Ansamblul acţiunilor desfăşurate de forte cu rol strategic (operativ), într-un spatiu prin care se asigura îndeplinirea unor scopuri parţiale ale apărării armate a tarii (ale unei operaţii de nivel strategic).

OPERAŢIA ÎNTRUNITĂ – Totalitatea acţiunilor duse de o grupare de forte cu rol strategic sau operativ, constituita din trupe aparţinând mai multor categorii de forte ale armatei sau din arme şi specialităţi aparţinând aceleiaşi categorii de forte ale armatei, sub o comanda unica, în mediul corespunzător fiecăreia (in mediul specific), dar cu un scop unitar. O. I. produce efecte mai mari decât suma rezultatelor individuale ale părţilor incluse în grupare.

OPERAŢIA MILITARA – Ansamblul de acţiuni militare complexe, desfăşurate unitar, în mediul specific, prin care se urmăreşte îndeplinirea unor scopuri de importanta operativa sau strategica. O. M. se desfăşoară de către o mare unitate (grupare) cu rol operativ sau strategic care, folosind manevra şi efectele armamentului şi tehnicii de lupta din dotare, precum şi lupta eşaloanelor tactice din subordine, respinge, capturează sau nimiceşte grupări importante de forte inamice şi îndeplineşte misiunile stabilite prin care se realizează o etapa (parte) a campaniei sau războiului.

OPERAŢIA OFENSIVA – ansamblul acţiunilor desfăşurate de forte cu rol strategic (operativ), într-un spatiu geografic (zona, fâşie) ce include cel putin o direcţie sau un obiectiv, prin cucerirea cărora se realizează unul sau mai multe scopuri parţiale ale apărării armate a tarii (operaţiei de nivel strategic).

OPERAŢIA TERESTRA – Acţiunea dusa de o grupare de forte terestre cu rol operativ sau strategic, independent sau în cooperare cu grupări de forte din celelalte categorii de forte ale armatei, după un plan unic, cu scopul de a apară sau cuceri obiective terestre de importanta operativa sau strategica.

OPERAŢIA MILITARA – Ansamblul activităţilor, acţiunilor şi masurilor pregătite şi desfăşurate de către Forţele Terestre pentru îndeplinirea obiectivelor (misiunilor) încredinţate, incluzând acţiunea propriu-zisă (deplasarea, transportul, aprovizionarea, atacul, apărarea, manevrele necesare, etc.) sau executarea unei misiuni strategice, operative, tactice, de instruire sau administrative.

OPERATIEActiune militara sau de îndeplinire a unei misiuni militare strategice, operative, de deservire, de pregătire sau administrativa; procesul

de ducere a luptei, include deplasarea, aprovizionarea, atacul, apărarea şi manevrele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor oricărei batalii sau campanii.

OPERAŢII COMBINATE (MULTINAŢIONALE) – Totalitatea acţiunilor duse de o grupare de forte cu rol strategic sau operativ, constituita din trupe aparţinând mai multor tari, în cadrul unor alianţe sau coaliţii, sub o comanda unica şi cu scop unitar.

OPERAŢII DE CAUTARE-SALVARE-EVACUARE (recuperare) – acţiuni desfăşurate pentru căutarea, localizarea, identificarea, salvarea şi recuperarea personalului, a echipamentului sau materialelor importante pentru securitatea naţională.

OPERAŢII DE EVACUARE A NECOMBATANŢILOR – acţiuni desfăşurate pentru a evacua noncombatantii aflaţi sub ameninţare dintr-o tara străină. Aceste operaţii implica în mod normal cetăţeni ai României sau ai unei naţiuni aliate, a căror viaţa este în pericol şi pot implica, totodată, evacuarea selectiva a cetăţenilor naţiunii gazda, precum şi cetăţenii altor tari. (înapoi la index)

OPERAŢII DE IMPUNERE A PACIIOperatii de folosire a forţei militare sau de ameninţare cu aceasta, desfăşurate în conformitate cu rezoluţiile şi sancţiunile destinate menţinerii sau restabilirii păcii şi ordinii.

OPERAŢII DE MENŢINERE A PĂCII – Operaţii militare desfăşurate, cu acordul tuturor părţilor implicate, în scopul monitorizării şi implementării unui acord, urmărindu-se instaurarea unei stabilităţii politice de perspectiva.

OPERAŢII DE PACE – Totalitatea operaţiilor de menţinere a păcii şi a operaţiilor de impunere a păcii.

OPERAŢII DE RECUPERARE – Operaţiile desfăşurate în vederea căutării, a localizării, identificării, salvării şi a recuperării personalului sau a rămăşiţelor umane, a echipamentului special, ori a altor materiale vitale pentru securitatea naţională.

OPERAŢII DEMONSTRATIVE DE FORŢĂ – Acţiuni destinate sa demonstreze hotărârea unei tari, implicând o activitate crescuta a forţelor sale dislocate într-o zona, pentru a dezamorsa o situaţie critica.

OPERAŢII IN ADÂNCIME – Acţiunile şi misiunile desfăşurate spaţial, dincolo de zona de responsabilitate a unităţilor subordonate nemijlocit, până la limita îndepărtată a zonei de responsabilitate proprii. Scopul principal al acestor operaţii este crearea condiţiilor favorabile desfăşurării operaţiilor contact dar, frecvent ele sunt utilizate pentru îndeplinirea unor scopuri generale (parţiale) ale operaţiei.

OPERAŢII IN CONTACT – Acţiunile şi misiunile desfăşurate în imediata apropie a forţelor aflate în contact nemijlocit cu inamicul. In cazul operaţiilor liniare putem aprecia, cu un oarecare grad de relativitate, ca operaţiile în contact ale unei unităţi se extind de ambele parti ale aliniamentului de contact cu inamicul, intre limitele zonelor de responsabilitate ale unităţilor subordonate nemijlocit. In operaţiile neliniare delimitarea teoretica a spaţiului de desfăşurare a operaţiilor este mai dificila, dar elementele principale de referinţă rămân, şi în acest caz, aliniamentul de contact şi zona de

responsabilitate, iar când aceasta din urma nu este precis delimitata, distanta fata de aliniamentul de contact.

OPERAŢII IN SPATE – Acţiunile şi misiunile desfăşurate înapoia zonei de responsabilitate a unităţilor subordonate nemijlocit, până la limita dinapoi a zonei de responsabilitate proprii, în scopul asigurării libertăţii de acţiune, prin protecţie, susţinerea operaţiilor contact şi în adâncime şi asigurarea libertăţii de manevra a forţelor neangajate. Ele nu se confunda cu logistica forţelor ci au o arie de cuprindere mult mai larga.

OPERAŢII IN SPRIJINUL PĂCII – Acţiuni şi activităţi din domeniile prevenirii conflictelor, restabilirii păcii, menţinerii păcii, impunerii şi edificării păcii.

OPERAŢII MILITARE ALTELE DECÂT RĂZBOIUL – Activităţi în care instrumentul militar al puterii naţionale este folosit pentru alte scopuri decât varietatea operaţiilor însumate/asociate războiului, care urmăresc descurajarea războiului, rezolvarea conflictului, promovarea păcii şi sprijinul autorităţilor civile în vederea soluţionării crizelor interne.

OPERAŢII NECOMBATANTE DE EVACUARE – Operaţiile desfăşurate în vederea evacuării dintr-o tara străină a populaţiei necombatante ameninţate. Aceste operaţii implica localnici, conaţionali şi cetăţeni străini, a căror siguranţă este ameninţată. (înapoi la index)

OPERAŢIONAL – Capacitatea optima a structurilor militare de a putea fi angajate în operaţie (lupta).

OPERAŢIONALIZARE – Întreprinderea unui summum de operaţii (totalizarea, cuantificarea şi evaluarea lor alături de nişte parametri la care trebuie sa se ajungă), pentru ca sistemele de conducere subordonate sa devina operaţionale.

OPERAŢIONALIZAREA STRUCTURILOR – ansamblul masurilor întreprinse, de către factorii de decizie politico-militara, astfel încât, într-un interval de timp stabilit, sistemul militar (structura militara) sa fie apt pentru îndeplinirea misiunilor specifice.

OPERAŢIUNE COMUNA – Acţiune militara sau îndeplinire de misiuni strategice, operative, tactice, de instrucţie sau administrative de către doua sau mai multe departamente militare; de asemenea, conducerea luptei, inclusiv deplasarea, rezervele, atacul, apărarea şi tehnicile de manevra de către doua sau mai multe departamente militare.

OPERAŢIUNI DE DESCURAJARE – Variante de acţiune sau de tipuri de opţiuni de răspuns militar elaborate pe baza considerentelor economice, diplomatice, politice şi militare, destinate sa determine adversarul real sau potenţial sa nu înceapă operaţiunile ostile preconizate ori sa le întrerupă pe cele în curs de desfăşurare.

OPERAŢIUNI DE EVACUARE A NECOMBATANŢILOR – Operaţiuni conduse de Ministerul de Externe, Ministerul Apărării sau alte organisme abilitate prin care se evacuează necombatanţii din zonele periculoase.

OPERAŢIUNI NORMALE – Funcţii generale pe care le îndeplineşte un comandant al unei unităţi de lupta când i se repartizează responsabilităţi pentru o anumită zona geografica sau funcţională. Cu excepţia celor

denumite astfel, printre „operaţiunile normale” ale unui comandant combatant se include: planificarea şi executarea operaţiunilor în situaţii neprevăzute, de război limitat şi război general; planificarea şi acordarea asistentei militare; menţinerea relaţiilor şi exercitarea sau coordonarea autorităţii prevăzute în Joint Pubs 0-2 şi 4-01 şi în Joint Admin Pubs 1.1.

OPERAŢIUNI PENTRU ANGAJARE DE FORTE – Totalitatea personalului militar, a sistemelor de arme, a vehiculelor şi a rezervelor necesare sau combinaţii ale acestora, încărcate în scopul obţinerii accesului pentru operaţiuni terestre, aeriene sau cu amfibii. Angajarea de forte într-o zona/obiectiv poate fi cu sau fara opoziţie.

OPERAŢIUNI SPECIALE – Operaţiuni conduse de forte militare şi paramilitare special instruite, echipate şi organizate pentru atingerea unor obiective militare, politice, economice sau psihologice prin mijloace armate neconvenţionale în zone ostile, interzise sau sensibile din punct de vedere politic.

OPERAŢIUNI SUCCESIVE – Operaţiuni conduse secvenţial sau pe etape care sa corespunda cu priorităţile de execuţie stabilite sau pentru a compensa lipsa de resurse. (înapoi la index)

OPINIA PUBLICA – fenomen de natura psihosociala, cu caracter colectiv, care se constituie ca reflectare a existentei sociale a oamenilor, ca manifestare a conştiinţei sociale şi care consta dintr-o apreciere şi atitudine comuna, relativ generalizata, într-o problema de interes general şi care, este împărtăşită de mai multi membri ai unui grup sau ai unei clase sociale, ai unei naţiuni, ori ai unei societăţi la un moment dat.

OPINIE – Enunţ care da expresie opţiunii cognitive şi afective a unei persoane, grup social sau colectivitate pentru un anumit punct de vedere cu privire la un fapt sau eveniment, o relaţie sau interacţiune sociala etc.

OPTIMIZARE – Tendinţa de ridicare a nivelului performantei în conducerea unui sistem. Optimizarea este o cerinţă care se formulează în raport cu o activitate desfăşurată în toate domeniile vieţii economice, sociale şi politice, vizând utilizarea intensiva a mijloacelor materiale disponibile a condiţiilor conjuncturale precum şi a factorilor umani şi spirituali capabili sa contribuie la obţinerea celor mai bune rezultate în funcţie de o situaţie data.

ORDIN DE ACŢIUNE SPECIAL- ¨. Ordin emis către o unitate inferioara ce cuprinde îndeplinirea misiunii totale transferat statului major superior; ¨ Ordin emis către o unitate pentru îndeplinirea unei misiuni fara a se specifica modul în care trebuie îndeplinit.

ORDIN DE ALERTA – Directiva de acţiune şi intervenţie într-o situaţie de criza de la Ministrul Apărării Naţionale emisa de Preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore ce include îndrumări esenţiale pentru a planifica şi conduce iniţierea planului de execuţie pentru cursul de acţiune (modul de execuţie) ales şi autorizat de Ministrul Apărării Naţionale. Directiva de planificare ce include îndrumări de planificare şi pentru a conduce iniţierea planului de execuţie după ce autoritatea conducătoare aproba un curs de acţiune militara. Un ordin de alerta nu autorizează execuţia cursului de acţiune aprobat.

ORDIN DE AMPLASAREInstructiune de planificare din partea ministrului apărării emis de către Preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, ce autorizează şi conduce transferul de forte intre unităţile de lupta prin redistribuire sau detaşare. In mod normal un ordin de amplasare specifica autoritatea pe care comandantul unităţii de lupta o va exercita asupra forţelor transferate.

ORDIN DE AVERTIZARE ¨ Înştiinţare preliminara a unui ordin sau unei acţiuni care urmează sa aibă loc. ¨ (Preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore) – Directive de planificare a unei acţiuni în situaţie de criza, emisa de Preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, prin care se iniţiază elaborarea şi evaluarea unor cursuri de acţiune de către un comandant asigurat şi care este supusa Evaluării Comandamentului.

ORDIN DE EXECUŢIE – Ordin emis de către Preşedintele Comitetului întrunit al şefilor de state majore, cu autoritatea şi îndrumarea Ministrului Apărării pentru a îndeplini o decizie a Autorităţii de Comanda Naţională pentru a iniţia operaţiuni militare.

ORDIN DE PLANIFICARE (Preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore) – Ordin emis de Preşedintele Comitetului Întrunit ale Şefilor de State Majore pentru a iniţia planificarea execuţiei. Ordinul de planificare va urma în mod normal după evaluarea comandantului şi va lua locul Ordinului de Alerta al Preşedintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de State Major. Nu este necesara aprobarea unui curs de acţiune ales, de către Autoritatea Naţională de Comanda înainte de emiterea unui Ordin de Planificare al Preşedintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore. (înapoi la index)

ORDIN DE PREGĂTIRE A AMPLASĂRII – Ordin emis de autoritatea competenta pentru a deplasa forte sau pentru a pregăti forte pentru deplasare (exemplu: creşterea poziţiei de amplasare a unităţilor).

ORDIN FRAGMENTAR – Forma prescurtata a unui ordin de lupta de obicei la NATO emisa zilnic, ce elimina nevoia de reformulare a informaţiilor cuprinse într-un Ordin de lupta de baza. Poate fi emis pe secţiuni.

ORDINE CONSTITUŢIONALĂ – Starea în care se găseşte ordinea publica într-un stat la un moment dat, modul de desfăşurare a tuturor activităţilor şi acţiunilor politice, sociale, economice şi militare, având la baza Constituţia şi legile tarii, respectiv modul în care sunt aparate drepturile omului şi sunt executate îndatoririle cetăţeneşti, în vederea asigurării viabilităţii statului de drept.

ORDINE DE DREPT – Stare a relaţiilor sociale, care se caracterizează prin desfăşurarea raporturilor juridice în stricta conformitate cu prescripţiile dreptului.

ORDINUL – O prevedere obligatorie, scrisa sau verbala, data de o autoritate (persoana oficiala) pentru a fi executata întocmai.

ORGAN (Autoritate) – Comandant sau persoana individuala responsabil (a) cu probleme de coordonare a unor funcţiuni sau activităţi specifice, implicând forţele a doua sau mai multe servicii sau a doua sau mai multe forte ale aceluiaşi serviciu. Comandantul sau persoana individuala are

autoritatea sa solicite consfătuirea intre agenţiile implicate, dar nu are autoritatea sa oblige realizarea vreunui acord.

ORGANIC – Atribuital unei parti esenţiale şi care formează o parte esenţială a unei organizaţii militare. Părţile organice ale unei unităţi sunt cele listate în tabelul ei de organizare în cazul Forţelor Terestre, Forţelor Aeriene, şi Forţelor Navale ale S. U. A iar în cazul Forţelor Navale sunt atribuite organizării administrative a forţelor operative.

ORGANIZAREA – Atribut al conducerii care presupune determinarea activităţilor şi acţiunilor tuturor componentelor structurale, iar în cadrul acestora, pe funcţii (posturi), pentru utilizarea cu maximum de eficienta a resurselor de orice natura pe care le are la dispoziţie o unitate sau o mare unitate, în vederea îndeplinirii unei misiuni sau obiectiv.

ORGANIZAŢIA – Complex de acţiuni şi interacţiuni sociale, caracterizata prin următoarele trăsături:1) este o structura de acţiuni diferite (de munca, de comunicaţie, etc) în cadrul căreia una deţine un loc central. 2) în cursul existentei sale acţiunile se leagă intre ele sub un raport temporar fiind succesive, coexistentiale, repetabile, înscrise într-un orar (de câţiva ani, anual, lunar, etc). 3) împreună cu acţiunile formează o structura ecologica distincta în care ele exista unele alături de altele, se interferează. 4) factorul uman constituent se prezintă într-o varietate de conţinuturi şi forme în funcţie de diviziunea muncii, de locul sau în ierarhia funcţională şi comunicaţionala şi de relaţiile dintre indivizii şi grupurile în care el se structurează. 5) ceea ce da unitate tuturor faptelor sociale care se petrec în cadrul ei este elementul teleologic, reţeaua de scopuri sau teluri. 6) în ansamblul ei, operaţiunea este doar o componenta a societăţii cu care se afla în relaţii permanente şi variate. 7) exista o mare diversitate de organizaţii (politice, juridice, economice, ştiinţifice, de învăţământ, etc.), fiecare dintre ele având specificul lor intrinsec şi care se manifesta diferit în funcţie de societatea în care funcţionează, de factorul de timp şi mediul socio-natural imediat.

R. RAIDUL – Operaţia limitata în timp şi spatiu, ce implica o pătrundere

rapida, în teritoriul ostil, pentru obţinerea de informaţii, dezorientarea adversarului sau distrugerea unor obiective şi care se încheie cu o retragere planificata. (înapoi la index)

RAPIDITATEA – Principiul operaţional conform căruia forţele proprii vor reacţiona, devansând inamicul prin acţiuni, în special asupra părţilor sale vulnerabile, prin concentrări prompte, succesive şi atacuri neaşteptate, care ii fragmentează şi dezorganizează (dezarticulează) sistemul operaţional.

RAPORT NEAPARŢINÂND UNEI ANUMITE UNITĂŢI – Fisa de intrare pentru personal şi încărcătura, neaparţinând unei anumite unităţi; printre caracteristici se includ: tipul de deplasare, informaţii privind ruta, tipul de încărcătură, greutate, volum, suprafaţa necesara, numărul de personal necesar pentru transport.

RĂNIŢII/BOLNAVII EVACUAŢI – Persoane rănite, cu leziuni şi traume sau bolnave şi care trebuie transportate la serviciile medicale.

RĂZBOI AUTOMATIZAT – Tip de război în care principalele mijloace de lupta folosite sunt utilajele automate, fie în totalitatea lor, fie în anumite proporţii, iar actul de conducere este realizat cu mijloace moderne de calcul.

RĂZBOI CIVIL – Gen de confruntare armata în care se întrepătrund acţiunile militare cu cele nemilitare, care au loc în interiorul unui stat, intre grupări de forte şi mijloace de natura etnico-religioasa sau structurate după criterii politice, economice ori ideologice.

RĂZBOI CLASIC (convenţional) – Tip de război în care nu se folosesc armele de nimicire în masa, ci numai mijloacele de lupta clasice. Lupta se duce numai cu forte armate regulate, deosebindu-se, în acest fel, de războaiele duse cu forte armate neregulate (miliţii, gherile, partizani etc.).

RĂZBOI DE COALIŢIE – Război bazat pe o alianţă militara şi politica temporara a unui grup de state, încheiată în scopul unei acţiuni comune.

RĂZBOI ELECTRONIC ¨Ansamblul acţiunilor militare executate de forţele proprii, într-o concepţie unitara, care implica utilizarea energiei electromagnetice pentru determinarea (precizarea) exploatarea, contracararea, reducerea sau prevenirea folosirii ostile de către adversar a spectrului electromagnetic, precum şi masurile care asigura exploatarea, în siguranţă, a mijloacelor electronice proprii sau aliate, pentru îndeplinirea misiunilor stabilite; ¨ Orice acţiune militara ce implica folosirea energiei electromagnetice pentru a avea controlul asupra spectrului electromagnetic sau pentru a ataca inamicul. Cele trei subdiviziuni majore ale războiului electronic sunt atacul electronic, protecţia electronica şi sprijinul războiului electronic.

RĂZBOI IN CONCEPŢIA S. U. A. — Stare de acţiune ostila, declarata sau nedeclarata, caracterizata prin

folosirea susţinută a Forţelor Armate, intre doua sau mai multe naţiuni sau grupuri organizate în interiorul unei naţiuni şi care implica forte convenţionale sau neconvenţionale într-o serie de operaţiuni sau campanii militare conexe în scopul îndeplinirii unor obiective de importanta naţională.

RĂZBOI LOCAL (regional) – Tip de război spaţial, limitat geografic (tara, tari, regiune, zona), în care se folosesc, de regula, mijloacele de lupta armata clasice, care reprezintă o sursa permanenta de încordare a situaţiei internaţionale şi un focar periculos pentru pacea mondiala.

RĂZBOI PSIHOLOGIC – Tip de război iniţiat şi desfăşurat de un purtător (grup social, stat), împotriva unui sistem-tinta (alt grup social sau stat), fara mijloace militare, în scopul subminării puterii şi prestigiului adversarului. R.p. constituie un element al strategiei generale şi un instrument al politicii cercurilor conducătoare agresive din unele tari şi vizează dezinformarea, ademenirea sau convertirea convingerilor sistemului tinta, abaterea atenţiei şi vigilentei, inducerea unei înalte credibilităţi în raport cu conţinutul celor transmise de purtător, exploatarea, atât a sprijinului, cât şi a opoziţiei celor care sunt deja adepţii ori duşmanii cauzei războiului psihologic. (înapoi la index)

RĂZBOI SPECIAL (NECONVENŢIONAL) – Forma de ducere a luptei politice, cu mijloace nepolitice dar şi nemilitare. R.s. reprezintă transpunerea

în practica, în mod planificat şi coordonat, a masurilor politice, economice, psihologice, propagandistice, militare etc. Împotriva unui stat pentru destabilizarea sa, înlocuirea puterii politice şi aducerea acestuia în stare de dependenta şi subordonare.

RĂZBOI – ¨ Fenomen politico-militar care reprezintă forma cea mai violenta de manifestare a relaţiilor conflictuale existente, la un moment dat, intre grupări mari de oameni (popoare, naţiuni, state, coaliţii de state, comunităţi sociale, etnice, religioase) organizate din punct de vedere militar, care folosesc lupta armata pentru atingerea scopurilor urmărite, ceea ce conferă acestui fenomen un puternic caracter distructiv; ¨ Fenomen social complex, în cursul căruia se manifesta în modul cel mai ascuţit, prin intermediul forţei al violentei armate, relaţiile conflictuale dintre grupuri mari de oameni (clase, popoare, naţiuni, state, grupări de state), organizate din punct de vedere politic şi militar, care urmăresc atingerea anumitor scopuri politice, economice, ideologice, incompatibile; instrument şi prelungire a politicii externe a statelor şi – în ultima analiza instrument şi prelungire a politicii lor interne. Datorita mijloacelor de lupta utilizate de părţile angrenate în conflict, războiul are un puternic caracter distructiv; ¨ Tip de interacţiune sociala intre doua sau mai multe comunităţi, desfăşurat în forma unui conflict violent, de regula armat, şi în baza unor norme strict determinate; ¨ Reprezintă situaţia conflictuala de maxima încordare ce se manifesta sub forma luptei armate, sângeroase şi distrugătoare, intre doua grupări mari de oameni (naţiuni, popoare, state sau civilizaţii de state), care folosesc violenta armata organizata (forte armate, mijloace tehnice şi tehnologice – metode şi procedee – de nimicire şi distrugere), fiecare urmărind să-şi impună voinţa asupra inamicului, pentru a-şi realiza scopurile economice, politice, sociale, ideologice şi religioase.

RĂZBOIUL DE APĂRARE A TARII ¨Angajarea efectiva şi la potenţialul maxim a tuturor resurselor apărării naţionale, pe care statul român le poate utiliza în vederea apărării suveranităţii, independentei naţionale, unităţii şi integrităţi teritoriale, a democraţiei constituţionale a României; ¨ Reprezintă riposta hotărâtă de natura politica, diplomatica, economica, psihologica, militara etc. Data oricărui agresor care atentează la suveranitatea, independenta şi integritatea teritoriala a României, a ordinii de drept constituţionale, care va angaja, într-un efort militar, toate resursele umane, materiale şi spirituale ale tarii până la victoria totala asupra agresorului.

REACŢIUNEA POLITICA – Atitudine şi acţiune politica contrarie mersului general al societăţii, sensului istoriei; poziţie retrograda, reacţionară, ce urmăreşte restaurarea unor stări de lucruri perimate istoriceşte, a unei orânduiri vechi, a puterii claselor răsturnate de la conducerea statului de mersul obiectiv ascendent al istoriei societăţii omeneşti.

REAMPLASARE – Transferul unei unităţi sau a unor rezerve dintr-o zona în alta, în alt loc din zona respectiva sau într-o zona din interior, în scopul unei angajări ulterioare în lupta.

REAPROVIZIONARE PLANIFICATA – Expedierea rezervelor într-un flux constant prezentat în programul planificat existent care include de cele mai multe ori unele forme de aprovizionare prestabilite. (înapoi la index)

REDIMENSIONAREA FORŢELOR TERESTRE – Trecerea succesiva a marilor unităţi şi unităţilor, aparţinând acestei categorii de forte, de la starea de pace, la starea de război, în funcţie de necesităţile impuse de situaţiile create. In vederea desfăşurării acţiunilor militare, la ordinul eşalonului superior, marile unităţi cu rol operativ din compunerea forţelor terestre se pot redimensiona, prin luarea în subordine sau punerea la dispoziţie de mari unităţi (unităţi) aparţinând celorlalte categorii de forte ale armatei şi altor structuri ale forţelor armate, precum şi de mari unităţi (unităţi) de arma şi specialitate, în funcţie de existentul şi necesarul în forte şi mijloace, rolul în acţiune, misiunile primite, precum şi de situaţia concreta din zona de operaţii (de acţiune).

REGENERARECapacitatea de a genera forte militare adiţionale pentru a contracara o concentrare rapida a forţelor inamice. Acţiunile includ activarea tuturor componentelor de rezerva cu o capacitate sporita de instrucţie pentru lupta şi cu un nivel crescut de instruire (până la o mobilizare completa), precum şi accelerarea bazei de producţie industriala.

REGENERAREA FORŢELOR TERESTRE – Capacitatea sistemului logistic de a forma şi completa, total sau parţial, în timp oportun, structurile şi infrastructurile acestei categorii de forte ale armatei.

REGIM POLITIC – Modul concret în care funcţionează un sistem politic considerat, adică structurarea în acţiunea politica propriu-zisă a relaţiilor dintre guvernanţi şi guvernaţi; implica forma de guvernare, statuarea rolurilor actorilor politici şi tipul de răspuns al masei de guvernanţi.

REGRUPARE – Acţiunea prin care se realizează o noua grupare a forţelor şi mijloacelor, în scopul îndeplinirii aceleiaşi misiuni sau uneia noi.

REGULAMENT DE EMITERI – Colecţia de emiteri importante rezultând din trecerea în revista a Memorandum-umului Programe-Obiective de către personalul Cabinetului Ministrului Apărării.

REGULAMENT – Act normativ specific, care normează acţiunea militara, stipulează principii şi reguli ale vieţii ostăşeşti pe timp de pace, în situaţii de criza şi la război, de pregătire şi ducere a acţiunilor militare, ale activităţilor de conducere şi asigurare a forţelor.

REGULI DE INSTRUCŢIE – Normele după care se organizează şi se desfăşoară instrucţia.

REPARTIZARE – A plasa unităţi sau personal într-o organizaţie în care o astfel de amplasare este relativ constanta si/sau unde o astfel de organizaţie controlează şi administrează unităţile sau personalul.

RESTABILIREA PĂCII ¨Acţiunile postconflictuale – predominant diplomatice şi economice, care consolidează şi reorganizează infrastructura şi instituţiile guvernamentale în scopul evitării relansării conflictului; ¨ Ansamblu de acţiuni desfăşurate după declanşarea unui conflict, în scopul convenirii asupra unui aranjament de pace. Restabilirea păcii se realizează

prin: bune oficii, mediere, conciliere, izolare diplomatica şi impunere de sancţiuni.

RESTRICŢIA (principiu al acţiunilor militare altele decât războiul) – Aplicarea, cu prudenta, a capabilităţilor militare.

RESURSA FINANCIARA (A INSTRUCŢIEI) – Suma (in bani) alocata Forţelor Terestre pentru instrucţie, cu implicaţii determinante în planificarea obiectivelor şi scopurilor ce trebuie îndeplinite într-o unitate de timp. (înapoi la index)

RESURSA MATERIALA (A INSTRUCŢIEI) – Totalitatea materialelor pentru instrucţie, a echipamentelor, utilajelor şi thenicii din dotare, precum şi a infrastructurii necesare instrucţiei (poligoane, piste, servicii etc.), care, planificate şi folosite în mod judicios, contribuie la instrucţia trupelor, conform programului stabilit.

RESURSA UMANA (a procesului de instrucţie) – Personalul de decizie şi execuţie din sistemul de instrucţie, care asigura realizarea documentelor care stau la baza instrucţiei Forţelor Terestre şi punerea în practica a prevederilor acestora, concomitent cu planificarea şi gestionarea resurselor materiale şi financiare.

RESUSRE – Forte, materiale, mijloace de transport şi alte materiale repartizate sau alocate comandantului unui comandament unificat sau specificat.

RESURSELE INSTRUCŢIEI – Totalitatea posibilităţilor pe care le are societatea, la un moment dat, de a pune la dispoziţia Forţelor Terestre efectivele, baza materiala şi financiara necesare instrucţiei, în conformitate cu obiectivele stabilite.

RETRAGERE A ÎNCĂRCĂTURII – Evacuarea încărcăturii din raionul acţiunilor de lupta.

RETRAGEREA PERSONALULUI – Evacuarea personalului din teatrul acţiunilor de lupta – poate include răniţi, personal necombatant şi civil.

RETRAGEREA – Procedeu defensiv prin care forţele angajate în lupta întârzie acţiunile inamicului şi se sustrag loviturilor puternice ale acestuia, schimbându-şi poziţiile de lupta spre înapoi.

REŢINERE – Ordin folosit în contextul unei planificări deliberate, prin care Comandamentul va retine în forma neactiva Planul de acţiune, Planul de acţiune în format de concepţie sau orice sisteme comune de planificare a operaţiilor asociate sau orice sisteme de procesare automata a datelor. Planul şi fişierele asociate acestuia nu vor fi menţinute decât daca se repeta ordinul.

REUNIT – Termen ce denumeşte activităţi, operaţiuni, organizaţii etc., la care participa subunităţi ale mai multor departamente militare ale aceleiaşi naţiuni. (Când nu sunt implicate toate departamentele militare, sunt identificate Serviciile participante, exemplu: Forţele terestre şi navale reunite).

REVOLUŢIE – Orice schimbare spectaculoasa de structura a unei sfere importante a vieţii sociale. (înapoi la index)

REZERVA DE MATERIALE EXISTENTA IN RAIONELE PROBABILE ALE ACŢIUNILOR DE LUPTA – Bunurile destinate sa satisfacă necesarul de rezerve de mobilizare existente în raioanele probabile ale acţiunilor de lupta.

REZERVA FLOTEI AERIENE CIVILE – Program în care Ministerul Apărării foloseşte aparate de zbor aflate în posesia cetăţenilor statului. Aparatele de zbor sunt alocate de Ministerul Apărării. Aceste aparate de zbor sunt distribuite la solicitarea Ministerului Apărării, în funcţie de posibilităţile lor, unor segmente cum ar fi:

Long-Range-Internațional (mărfuri de pasageri) – cursa lunga. Short-Range-Intrnațional – Cursa scurta. Domestic. Alaskan. Aeromedial şi a altor segmente. Rezerva flotei aeriene poate fi activata de Ministerul Apărării în 3 stadii

(etape) ca răspuns la situaţiile de apărare – orientata cuprinzând o situaţie de urgenta pentru a îndeplini solicitările legate de deplasarea aeriana a Ministerului Apărării.

Aparatele de zbor ale rezervei flotei aeriene civile, atunci când sunt activate se afla sub controlul Ministerului Apărării, iar resursele civile se afla sub controlul operaţional din responsabilitatea statului.

A) Rezerva flotei ariene civile – Etapa I. Acest stadiu implica folosirea rezervei aeriene civile pe care transportoarele aeriene le vor furniza Ministerului Apărării pentru a susţine solicitările legate de transporturi aeriene militare pe timp de pace. Comandantul Transporturilor aeriene poate autoriza activarea acestui stadiu şi are misiunea de a controla efectivul de necesităţi angajate în aceasta etapa.

B) Rezerva flotei aeriene civile. Etapa a II-a Acest stadiu implica folosirea rezervei aeriene civile pe care transportoarele aeriene o va furniza Ministerului Apărării în situaţii de urgenta în apărare aeriana. Ministrul Apărării sau locţiitorul acestuia pot autoriza activarea acestui stadiu permiţând Comandantului de Transporturi aeriene să-şi asume misiunea de a controla efectivul de necesităţi angajate în aceasta etapa.

C) Rezerva flotei aeriene civile – Etapa a III-a. Acest stadiu implica folosirea rezervei aeriene civile aflata în posesia statului pe care transportoarele aeriene o va furniza Ministerului Apărării în stare de urgenta sau pe timp de război sau oricând este necesar pentru apărarea naţională. Aparatele de zbor în acest stadiu sunt alocate de către Ministerul Transporturilor către Ministerul Apărării. Ministerul Apărării poate autoriza activarea acestei etape permiţând Comandantului de Transporturi aeriene sa îşi asume misiunea de a controla efectivul de necesităţi angajate în etapa a III-a.

REZERVA – Element component al dispozitivului de lupta, întrebuinţat pentru rezolvarea unor situaţii critice neprevăzute care pot sa apară pe timpul desfăşurării operaţiei. R. se constituie din mari unităţi (unităţi) de arme întrunite, din arme şi specialităţi, în funcţie de existentul acestora,

complexitatea situaţiei şi caracteristicile geoclimatice ale zonei. (înapoi la index)

REZERVA DE SUSŢINERE – Material pentru sprijinirea unei unităţi după sosirea în raionul acţiunilor de lupta, din momentul în care sunt anticipate rezervele de însoţire şi stocul de materiale de rezerva până la următoarea reaprovizionare.

REZERVE COMUNE – Rezerve comune pentru doua sau mai multe Servicii.

REZUMAT AL PLANIFICĂRII – Elemente necesare ale unui plan de operaţiune care oferă o descriere pe scurt a misiunii, a situaţiei generale, a concepţiei operaţiunilor, a forţelor majore necesare, a aranjamentelor şi aprecierea comandantului privind posibilităţile logistice reale de realizare a planului de acţiune.

RIPOSTA ARMATA – Ansamblul de acţiuni spaţiale şi temporale, care include totalitatea atitudinilor ofensive şi defensive ale unei categorii de forte armate, ca răspuns la acţiunile adversarului.

RISC – Probabilitatea de producere a unui eveniment sau curs de acţiune, de regula nedorite pentru subiect.

RISCUL LA ADRESA SECURITĂŢII NETIONALE – Prezenta unor factori activi sau potenţiali care pot afecta securitatea unui stat.

RITM – Viteza cu care se realizează, într-o perioada data, anumite acţiuni de lupta sau alte activităţi militare.

RUPEREA APARARIIActiune de lupta dusa împotriva unui inamic aflat în apărare, incluzând executarea loviturii frontale şi crearea unei breşe în dispozitivul apărării inamice, pe o lărgime şi adâncime care sa permită dezvoltarea ulterioara a ofensivei în adâncime şi spre flancuri.

S. SCHIMBARE SOCIALAConsta în trecerea unui sistem social sau a unei

componente a acestuia de la o stare la o alta stare diferita calitativ si/sau cantitativ.

SCOPUL INTEROPERABILITĂŢII – Cerinţa (norma) privind perfecţionarea capacităţii operaţionale, tehnice şi administrative a marilor unităţi/unităţilor, nominalizate sa acţioneze în comun cu forte care aparţin structurilor de securitate internaţională, pentru pregătirea şi executarea operaţiilor multinaţionale de sprijinire a păcii.

SECURITATE SOCIALA – Sistem de legi, instituţii şi activităţi destinate asistării persoanelor afectate de anumite riscuri la care este expusa, în principiu, întreaga populaţie (şomaj, sărăcie, accidente de munca, boli profesionale sau de alta natura, invaliditate, maternitate, văduvie, bătrâneţe etc.).

SECURITATE – ¨Situaţie în care o persoana (sau un stat), în urma unor masuri specifice adoptate individual sau în înţelegere cu alte persoane (sau state), capăta certitudinea ca existenta, integritatea şi interesele sale fundamentale nu sunt primejduite; ¨Reprezintă starea în care trebuie sa se găsească statul român pentru a putea sa se dezvolte liber şi sa acţioneze neîngrădit pentru promovarea intereselor fundamentale ale României; ¨

Reprezintă starea ce trebuie realizata pentru ca o persoana, un grup de persoane, un stat sau un grup de state sa poată acţiona neîngrădit pentru promovarea intereselor proprii, în condiţiile respectării normelor şi intereselor generale adoptate şi recunoscute pe plan internațional.

SECURITATEA ACŢIUNILOR DE LUPTA – Proces de identificare a informaţiilor vitale şi analizarea ulterioara a acţiunilor proprii care iau parte la operaţiunile militare şi la alte activităţi pentru a îndeplinii următoarele: a) identificarea acţiunilor care pot fi observate de sistemele inamice de informaţii; b) determinarea indicatorilor pe care sistemele inamice de informaţii le-ar putea obţine şi care ar putea fi interpretate ca informaţii vitale utile adversarilor; c) alegerea şi îndeplinirea de masuri prin care sa se elimine sau sa se reducă până la un nivel acceptabil vulnerabilitatea acţiunilor proprii fata de cercetarea adversarilor.

SERVICIUL DE ASIGURARE A UNITĂŢILOR DE LUPTA – Funcţiuni, activităţi şi sarcini esenţiale necesare pentru a susţine toate elementele acţiunii militare la toate nivelele luptei. In interiorul sistemelor naţionale şi logistice este inclus suportul oferit de forte de serviciu pentru asigurarea rezervelor, menţinere, servicii de transport şi sănătate şi alte servicii cerute de forţele terestre şi cele de aviaţie pentru a permite acestor unităţi să-şi îndeplinească misiunile în lupta. Serviciul de asigurare a unităţilor de lupta cuprinde activităţi la toate nivelele luptei prin care se realizează susţinerea tuturor forţelor operaţionale de pe câmpul de lupta. Conducerea acţiunilor combatante aparţine comandantului unei unităţi de lupta pentru efectuarea funcţiunilor asupra forţelor repartizate şi implica organizarea şi angajarea unităţilor şi forţelor, îndeplinirea sarcinilor, precizarea obiectivelor şi a directivelor tuturor aspectelor unei operaţiuni militare, instruirea comuna, activităţile logistice necesare pentru îndeplinirea misiunilor. Conducerea acţiunilor combatante trebuie sa fie exercitata prin comandanţii subordonaţi. Conducerea acţiunilor combatante conferă autoritate deplina pentru a organiza şi pentru a angaja unităţi şi forte pe care Comandanţii structurilor militare de acţiune le considera necesare pentru realizarea misiunilor stabilite. (înapoi la index)

SERVICIUL MILITAR – Ramura a Forţelor armate a Statelor Unite, întemeiată printr-un Act al Congresului în care anumite persoane sunt numite, înrolate şi recrutate în serviciul militar şi care funcţionează şi este administrata în cadrul unui departament militar sau executiv. Serviciile militare sunt Forţele Terestre ale Statelor Unite, Forţelor Maritime ale Statelor Unite, Forţele Aeriene ale Statelor Unite, Infanteria Marina a Statelor Unite şi Garda de Coasta a Statelor Unite.

SERVICIUL PENTRU DIRIJAREA EVACUĂRII RĂNIŢILOR – Agenţie comuna a Armatei, Marinei şi Forţelor Aeriene condusa de Seful Statului Major al Forţelor Aeriane ale S. U. A. ca agent executiv al Preşedintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, care dirijează deplasarea pacienţilor autorizând transferul de echipament pentru tratamente medicale către Departamentul pentru Problemele Veteranilor şi echipamente pentru Sistemul Medical cu probleme de Catastrofe Naţionale.

SEVERITATEA/SERIOZITATEA CRIZEI – termen care se refera la percepţia gradului de importanta pe care părţile implicate il atribuie crizei şi care reprezintă gravitatea şi urgenta unei ameninţări la adresa valorilor, a obiectivelor sau a intereselor prioritare.

SIGURANŢA – Ansamblul masurilor şi acţiunilor de supraveghere, paza şi apărare nemijlocita şi generala, atât a întregului dispozitiv, cât şi a fiecărui element al acestuia în toate condiţiile şi în toate acţiunile militare, care se executa în scopul prevenirii forţelor proprii, zădărnicirii cercetării şi al altor acţiuni desfăşurate de către inamic.

SIMBOL – Obiect material, imagine, idee menite sa trezească în indivizii grupului care le adopta anumite sentimente politice, evocarea unei realităţi, convingeri, apartenente etc.

SIMPLITATEA PLANURILOR şi A ORDINELOR – Principiu de pregătire şi desfăşurare a acţiunilor militare, care presupune elaborarea unor planuri clare, necomplicate, precum şi a unor ordine concise pentru a asigura o înţelegere completa a misiunii.

SIMULARE CONSTRUCTIVA – Forma de pregătire, specifica pregătirii instrucţiei comandamentelor/comenzilor, de la nivel batalion, până la nivel strategic, ce se realizează prin antrenamente de stat major/aplicaţii de comandament asistate de calculator.

SIMULARE VIRTUALA – Forma de instrucţie care asigura instruirea militarilor şi echipajelor prin utilizarea machetelor electronice ale tehnicii de lupta.

SIMULAREA IN TEREN CU TRUPE – Forma de instrucţie cea mai complexa care asigura instruirea militarilor, subunităţilor, comenzilor şi comandamentelor prin exerciţii şi aplicaţii tactice în teren, în cele mai apropiate condiţii impuse de câmpul de lupta modern, fara utilizarea muniţiilor de război.

SINCRONIZAREA ACŢIUNILOR – Principiu operaţional care presupune integrarea activităţii de cercetare, de sprijin cu foc şi logistic, cu manevra în cadrul operaţiilor. Ea are în atenţie obţinerea puterii de lupta necesare, care, în context operaţional, este precedata de protecţia, pregătirea cercetării, logistica, generarea forţei (concentrarea forţelor) şi accesul la infrastructura în condiţiile, în care, trupele nu sunt inca desfăşurate în zona de acţiune.

SISTEM AL COMANDAMENTULUI MILITAR NATIONAL – BIBLIOGRAFIE * Constituţia României, Monitorul Oficial al Românei nr. 233, Bucureşti,

1991 * Legea privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului

Suprem de Apărare a tarii, nr. 39/1990 * Legea privind Siguranţa naţională a României, nr. 51, Monitorul Oficial

al României nr. 163, Bucureşti, 1991 * Legea apărării naţionale a României, nr. 45, Monitorul Oficial al

Românei, partea 1, nr. 172, Bucureşti 1994 * Legea privind pregătirea economiei naţionale şi a teritoriului pentru

apărare, nr. 73, Monitorul Oficial al României, nr. 145, Bucureşti, 1995

* Legea privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale, nr. 41, Monitorul Oficial al României nr. 147, Bucureşti, 1990

* Legea protecţiei Civile, nr. 106, Monitorul Oficial al României, nr. 241, Bucureşti, 1996

* Legea privind pregătirea populaţiei pentru apărare, nr. 46, Monitorul oficial al României, nr. 120, Bucureşti, 1996

* Hotărârea Consiliului Suprem de Apărarea a Tarii, nr. 103, 1995 * Hotărâre privind aprobarea Regulamentului de organizare şi

funcţionare a Comisiei Guvernamentale pentru Apărarea împotriva Dezastrelor, Monitorul Oficial al României, nr. 103, Bucureşti, 1997

* Hotărârea privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Centrale pentru Apărarea împotriva Inundaţiilor, Fenomenelor Meteorologice Periculoase şi Accidentelor la Construcţiile Hidrotehnice, Monitorul Oficial al României, nr., 103, Bucureşti, 1997

* Hotărâre privind Organizarea Ministerului Apărării Naţionale, Monitorul Oficial al României, nr. 227, Bucureşti, 1999

* Ordonanţa privind planificarea apărării naţionale a Românei, Monitorul Oficial al României, nr. 302, Bucureşti, 1998

* Ordonanţa de Urgenta a Guvernului României, nr. 30, 1996 * Ordonanţa de Urgenta privind regimul stării de asediu şi regimul stării

de urgenta * * * * A. N.-1, Regulamentul general al acţiunilor militare, 1996 * A. N.-2, Regulamentul activităţii de comandament în campanie, 1999 * Av. Ap A. A.-1, Regulamentul operaţiilor Aviaţiei şi Trupelor de Apărare

Antiaeriana, proiect * M.-1, Regulamentul operaţiilor Marinei Militare * M.-3, Regulamentul activităţii de comandament în Marina Militara la

campanie, proiect * T. U.1, Regulamentul acţiunilor Trupelor de Uscat în campanie,

Bucureşti, 1995 * * * * * * * Dicţionar explicativ al limbii române, Editura Univers

Enciclopedic, Bucureşti 1998, ediţia a II-a * * * * Doctrina operaţională a Forţelor Terestre, Bucureşti, 2000 * * * * Lexicon Militar, Editura Saka, Chişinău, 1994 * * * * Mica enciclopedie de politologie, Editura ştiinţifică şi

enciclopedica, Bucureşti, 1977 * CĂTĂLIN ZAMFIR, LAZĂR VLASCEANU, Dicţionar de sociologie, Editura

Babel, Bucureşti, 1998 * JACK C. PLANO, ROBERT E. RIGGIS, HELENAN S. ROBIN, Dicţionar de

analiza politica, Editura Ecce Homo, Bucureşti, 1993 * * *

* ARSENIE V., CEARAPIN T., VELICIU G. — Actualitatea strategiei. Studii de arta militara şi strategie a ordinii

publice, Editura Sitech, Craiova, 1998 * ATANASIU A. — Manevra strategica, Universul, Bucureşti, 1938 * BARRET, JOHN – Prevenirea şi gestionarea crizelor. Abordarea N. A. T.

O. * CERNAIANU I. — Concepţia, organizarea şi modul de acţiune a acoperirii, Bucureşti,

1935 * Col. dr. GROZEA T. — Tendinţe, orientări, controverse în strategiile militare contemporane,

Editura Militara, Bucureşti, 1987 * BONCU SIMION – Securitatea europeana. Provocări şi soluţii, Editura

America Press, Bucureşti, 1955 * BRUCAN SILVIU – Lumea după războiul rece. Locul României şi viitorul

ei, Editura România Libera, Bucureşti, 1996 * CARL von CLAUSEWITZ – Despre război, Editura Militara, Bucureşti,

1982 * Gl. C.a. CIOFLINA DUMITRU, Gl.bg. Prof. Dr. HABIAN, LIVIU – Arta

operativa. Trecut, prezent, viitor, Editura A. I. S. M., Bucureşti, 1999 * CONSTANTINESCU, EMIL – Alocuţiunea preşedintelui României la

reuniunea Consiliului N. A. T. O., Buxelles, 1997 * CULDA, LUCIAN – Particularităţi ale strategiilor de securitate naţională

în condiţiile sporirii posibilităţilor de manipulare informaţională, în „România în situaţii limita”, Editura Licorna, Bucureşti, 1995

* DAVID V. AUREL – Naţiunea intre „starea de securitate” şi „criza politico-militara”, Editura Licorna, Bucureşti, 2000

* DEGERATU, CONSTANTN – Securitatea în Europa Centrala, Cazul României, Strategii XXI, Nr. 2/1997

* FLORIN, RADU – Crizele Europei, Institutul de teorie sociala a Academiei Române, Bucureşti, 1992

* Col. dr. HABIAN LIVIU – Eseu despre strategie şi tactica militara, Editura A. I. S. M., Bucureşti, 1995

* ILIE, MARIN – Reflectarea legilor şi principiilor luptei armate în conducerea strategica a forţelor, Editura Militara, 1997

* Amiral LIBERIS, CHRISTOS – Strategia naţională şi gestionarea crizelor, Grecia, 1997

* LIDELL, HART – Strategia. Acţiunile indirecte, Editura Militara, Bucureşti, 1972

* Col. MÂNDRU, MIRCEA – Managementul crizelor politico-militare, Bucureşti, 1999

* Col. COSMA, MIRCEA – De la geopolitica la geostrategie, Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 1999

* Col. COSMA, MIRCEA – Gestionarea crizei, Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu, 2001

* TOFFLER, ALVIN şi HEIDI – Război anti-razboi. Supravieţuirea în secolul al XXI-lea, editura Antet, Bucureşti, 1995

* TOFFLER, ALVIN – Puterea în mişcare, Editura Antet, Bucureşti, 1995 * Col. ing. VASILESCU, DORU – Evoluţia şi gestionarea crizelor, Gândirea

Militara Româneasca, nr.4/1998 * Col. ing. VASILESCU, DORU, cpt. ARDELEANU, CRISTIAN – Terminologia

N. A. T. O./U. E. O. privind gestionarea crizelor, Gândirea Militara româneasca, nr. 4/1998

* Col. ing. VASILESCU DORU – Aspecte ale activităţii de informaţii în acţiuni umanitare a păcii, Gândirea Militara Româneasca, nr. 3/1997

* W. DAVIS, REES – Arta managementului, Editura Tehnica, Bucureşti, 1996

* WERNER, BAUWENS, LUC, REVCHLER – Arta prevenirii conflictelor, Bucureşti, 1996

— Strategia de securitate naţională a României — România. Opţiune strategica naţională – integrarea în N. A. T. O.,

Editura Militara, Bucureşti, 1997 — Teoria cunoaşterii ştiinţifice, Editura Academiei Române, Bucureşti,

1988 — Tipologia conflictelor armate contemporane, Editura Militara,

Bucureşti, 1988 — Manual N. A. T. O. Parteneriat şi cooperare, Editura Minerva,

Bucureşti, 1997 — România în situaţii limita, Editura Licorna, Bucureşti, 1995 — Interesul național în politica de securitate, Institutul Român de studii

Internaţionale, Bucureşti, 1995 * * * * Gândirea Militara Româneasca * Buletinul A. I. S. M. * Revista Trupelor de Uscat * Revista Forţelor Terestre * Strategii XXI * Revista româna de studii internaţionale * Défense naţionale, Franţa. Armées dc aujourdc hui, Franţa