dictionar ardelean[popular] - roman 2014-01-16

Dicţionar Ardelean - Român 1

Dicţionar Ardelean (Popular) - Român De la lume adunate ... si-napoi la lume date ...

actualizat la 2014-01-16 pentru ajustari / adaugari trimiteţi email la [email protected]

Surse: http://dexonline.ro/ http://silviutzzz.wordpress.com/dictionar-ardelean-roman/ http://dorinstef.blog.com/dictionar-de-regionalisme-si-arhaisme-din-maramures/ http://www.scribd.com/doc/12399252/Regionalisme-Si-Expresii-Din-Maramures http://luciansin.wordpress.com/2009/02/09/dictionar-de-regionalisme-din-ardeal/ http://mateicelmic.blogspot.ro/2009/12/dulce-grai-ardelenesc.html http://www.regionalisme.ro/ http://turutrei.wordpress.com/2010/10/22/dictionar/ http://www.123urban.ro/ Miron Blaga, Octavian Blaga - Câteva aspecte ale graiului din Remeţi (Bihor) ... si multe altele de prin viu grai

De ce? Pentru că trăim într-un timp al urbanizării rapide şi al globalizării grăbite. Pentru că începem să ne uităm încet-încet rădăcinile, să uităm cine suntem şi de unde venim. Copiii noştri vor folosi din ce în ce mai multe englezisme şi americanisme, dar vor uita ce înseamnă cuvintele cu care noi ne-am născut şi am crescut. ---- Există ált límbdj cúmu’i mnemţásca şi există límba nuoástî, dar límba nuoástî se vorbeşte pă

duomnjéşti cum auz la tilivizór şi pă bătrânjéşti, bătrânjáscî pe care unii o consideră strâcátî, dar alţii cred că aşé so vorovít djintătdja.úna numa dji˚amú să vorovéştji pă duomnjéştji.

(Miron Blaga, Octavian Blaga - Câteva aspecte ale graiului din Remeţi (Bihor)) ... No, amu vă poftesc să descuiaţi uşile minţii şi să aflaţi câte ceva din Ardeal... http://www.artefapte.ro/r-d-cini/scurt-c-l-torie-prin-graiul-ardelenesc Nu spun „timp”, ci „vreme” (interesant, de data asta termenul preferat- în detrimentul

„timpului” roman, este de origine rusească, intrat in limba noastră prin secolul al XVI-lea; nu spun „ore” ci „ceasuri” - din slavul „Časŭ”, de asemenea în defavoarea termenului cu

origini latine „oră”, dar mult mai des utilizat în vechime, nu spun „trei” ci „tri”- de data asta apropiindu-se vădit de forma latină a numeralului

cardinal feminin „tria”, spun „o ţâră”, nu „puţin” (termen luat mai degrabă ca un soi de interjecţie ce aminteşte de

arhaismul ţărână, praf luat între degete), nu spun „am terminat” ci „am gătat” (derivat din interjecţia cu valoare de adverb „gata”, cu

origini în albanezul „gat”), nu spun „mergem” , ci „merem” (amintind degrabă de „mes”- din meglenoromână sau de

forma aproape identic din istroromână), nu spun „repede” ci „iute” din slavul ljutŭ, preferat, şi acesta, înaintea termenului „repede”

provenit din latinescul „rapidus”, dar mult mai popular. Spun „drum” (derivat din sicilianul „drom” sau calabrezul „dromu”), „pită” (arhaism) în loc de „pâine”, „mâne”- foarte aproape de originalul latinesc „mane”, în loc de „mâine”. „Bătrâne” (din latinescul betranus (= veteranus) spun la vecin sau cunoscut, în semn de

respect, spun „se coperă” (din latinescul acco(o)perire) nu „se înveleşte” (cu pătură), „fain”- frumos, ales, admirabil, (cu origini în limba germană şi dialectul săsesc) în loc de

„frumos” (din latinescul „formosus”)...


În fine spun respectuos „servus”, ilustrând admirabil termenul latin care însemna „sunt servul tău, la dispoziţia ta”. Desfiinţând, cel puţin în arealul ardelenesc modernul „la revedere” (de origine italiană) sau banalul şi secul „bună” din Regat.

Ardelenii vorbesc rar, cumpătat, molcom şi numai dacă au cu adevărat ceva de spus. Nu bârfesc şi nu le e ruşine cu arhaismele şi meandrele graiului lor - medici, ofiţeri de

carieră, preoţi, profesori, bătrâni, sau mai tineri. Şi nu folosesc nici în treacăt apelativele de argou „bă” sau „mă” atât de stridente, acceptate

şi savurate în alte părţi. Ţi-i drag să-i asculţi şi să desluşeşti rostul tradiţiilor lor vorbite. Şi „musai” (cu funcţie predicativă; din maghiarul „muszáj”- neapărat, trebuie) să luaţi

aminte! ... Reputații noștri lingviști și dialectologi: Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Graur, Boris Cazacu, R.

Zafiu, Densușianu, Sextil Pușcariu, Liliana Ruxăndoiu, G. Vasiliu, Eugen Coșeriu etc, etc, au stabilit, în mare, cinci dialecte (li se mai zic și idiolecte) mari pentru teritoriul țării noastre, iar cel la care face referire Nosia este dialectul crișan - ce acooperă zona Bihorului, Aradului și Clujului (cam toată aria munților Apuseni), bașca Satu Mare și Baia Mare.

Dialectul crișan are niște caracteristici fonetice, morfologice și lexicale, care au stat la baza delimitării teritoriului idiolectal.

Cu alte cuvinte, acolo unde s-au găsit o majoritate din aceste caracteristici (prin studii de teren, anchete, inregistrări și chestionare) s-a considerat că intră în…dialectul respectiv.

Trebuie specificat ca regionalismele (si aici vorbim despre graiuri nu dialecte) nu provin “musai” din maghiara/germana sau greaca/slava/turca (adica din ad-strat, si nu neologisme cum ati spus), deseori ele sunt mostenite direct din latina, dar si-au restrans aria de folosire tocmai in fata cuvintelor din adstrat…

Cateva exemple la repezeala… nat=lume, om, individ, macra=curata, pura etc, etc… jucati-va cu dexul on line sa vedeti ce surprize puteti avea… Multe sunt si din salva veche de pe vremea vlaho-slavilor. Cuvinte care nu exista in aceeași

forma sau cu același sens in limbile slave. Ex: obgheala, in alta forma înseamnă legături in slava. Cucuruz l-am auzit in Grecia pe strada, îl vând la grătar. ... Foloseam de multe ori expresia „Apai noo...”. La care un baiat: „- Scuza-ma, dar ce inseamna la voi expresia asta?”. Am stat noi si ne-am gandit, apoi se trezeste unul mai destept sa raspunda: „Expresia aia e un fel de semn de punctuatie la noi; gandestete-te la ea ca la punctele de suspensie”.

A Abrac grăunțe de ovăz sau amestec de tărâțe cu făină de mălai, servind ca

nutreț animalelor; aliment cu mare valoare energetică și nutritivă. –Din magh. abrak

Abrictul masina de rindeluit Abros față de masă Abţiguit amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat; a da (cuiva) o bătaie

(ușoară) Acár, acăr (Ban., Criș., Trans. SV) deși, cu toate că, măcar că; fie, ori. Pînă iaste

vie și tînără, ea-și dă dracului trupul său, acar fată, acar nevastă. C 1692, 510v. Akar. Sive. Vel. AC, 327. Akar jest tu kraj fericat. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VCC, 114. Etimologie: magh.


akár Acareturi constructii auxiliare ce tin de o gospodarie Acăţ salcâm; [din magh. akác] (a) Adăstá (Înv. și reg.) a aștepta - Lat. ad-astare (a) Adătuí, adătuiésc a ademeni Ex.: muiérè ásta o tăt adătuít pă mâ ţi (a) Adipá, adíp a da apă la animale Ex.: adipátai váčilì Ai usturoi (a) Afla a găsi Ex. Aflatai ce cotai ? Afurisenie excomunicare, pedeapsă canonică prin care o persoană este

îndepărtată din obștea credincioșilor și oprită pentru un timp de a frecventa biserica; anatemă, blestem

Agheázmă (est) și Aĭazmă (vest), (În Banat) Iazmă

apă sfințită de preot; Fig. ironic: rachiu saŭ vin: bețivu cu agheazma de dimineață; Expr. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale

Aghezmuit stropit cu agheasmă; Fig. (Fam.) amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat, afumat Expr: tămâiat și aghesmuit de dimineață

Aist, aista, aiasta, aiesta Acest, aceasta, aceasta (a) Ajuná a nu mânca nimic într-o zi, dar mai ales în zi de post (a) Alchezi a conveni, a bate palma, a conveni asupra prețului (prin concesii

reciproce); a se târgui Aldămáş băutură de cinste în urma unei vânzări sau cumpărări. De obicei

aldămaşul îl dă cumpărătorul, “ca să aibă noroc la ce a dobândit”. - Din magh. áldomás “cinstire” (de la áldani “a binecuvânta”)

Aleán durere sufletească, necaz, întristare; dor, melancolie; duşmănie, ură, vrăjmăşie, pică: “Două fete fac alean / Pentr-un fir de măghiran” (Bârlea 1924, I: 261). 4. (adv.) Încet, agale. – Din magh. ellén “contra”

(a) Aldí, aldésc a slăvi (pe Dumnezeu): Zo tj aldjascî! (a) Alduí, alduiesc a binecuvânta; a lovi pe cineva, a plezni. - Din magh. áldani “a

binecuvânta” Aleán, -uri durere sufletească, necaz, întristare; dor, melancolie; duşmănie, ură,

vrăjmăşie, pică; Încet, agale. - Din magh. ellén “contra” Aleú acont Ex.: dát’am aleú jumatatj Alipuí a se aşeza, a se cuibări, a se pregăti de culcare. - Din magh. alapitni Altmíntrea, (amintrilea, altmintirea)

altfel, altcumva - Lat. alia menta; Lat. altera mente

(a) Altoi a bate (pe cineva) cu putere; a da unei plante caracteristicile alteia cu ajutorul unei ramuri mici

Amărăștean necăjit, amărât, sărac - Din amărât Amin adevarat! asa sa fie! (ca forma de incheiere la texte religioase).

credinciosul, la sfarsitul rugaciunii sale, mai atrage inca odata atentia cui s-a rugat sa tina minte ce i-a cerut (ad-mens > admen > ammen > amin)

Amnar Bucată de oțel cu care se lovește cremenea spre a scoate scântei în vederea aprinderii fitilului sau iascăi; (Reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești, pentru a sprijini acoperișul; (Reg.) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut; (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului.

Amú acum; Ex. Amu ni! - Chiar acum; Amu ni iaca! Anáfură bucățele mici de prescură (pâine sfințită) care se împart credincioșilor

ortodocși la sfârșitul liturghiei Ananghie stuație dificilă, grea, în care se află cineva, strîmtoare, necaz, nevoie


(bănească). - Din ngr. anánki „nevoie” Anatémă Excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie; afurisenie. —

Din ngr. anáthema Apăi aunci Apú adv.: 1. apoi 2. aşadar Arác (aráci) pr pentru susținerea viței de vie; Țăruș. - Var. harac, (h)arag; cf. tc.

herek, bg. harak Aracan sărăcan (a) Arăci a pune araci (a) Ardicá arădicá: a ridica Aroc sanţ Arşeu, Harşeu hârleţ (a) Asprí a întări Ex.: nu tj’aspréştj cu njiştj pălíncî? (a) Asuda a transpira Aşe aşa Ex. aşe ş-aşe : şi aşa, şi aşa Așíjderea, așíjderi tot așa, la fel; asemenea; absolut, aidoma, aievea, asemenea, chiar,

deopotrivă, exact, identic, întocmai B Ba nu Bace apelativ folosit pentru fraţii mai mari Badog doză (de suc, bere etc), butoi Bai belea, necaz; deranj Ex.: poftíţ lúntru, niciun bai nu’i Balmoş mămăligă cu smântână; mâncare ciobănească făcută din caș dulce de

oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puțin mălai; amestec de jintiță, caș, făină și unt prăjit în tigaie [din magh. bálmos]

(a) Bamolí a se distra la chef Baraboi, barabule cartofi Barem măcar, cel putin Bat beat Bátăr măcar, chiar, cu toate că, cel puţin; barem (a) Bate (despre ploaie, grindină, brumă) A cădea (lovind) peste semănături,

livezi etc. Ex. Bate piatra - Cade grindina; (Reg.; despre câini) A lătra; (Înv.) A bombarda; (Despre organe sau părți ale corpului omenesc) A avea pulsații ritmice; a palpita, a zvâcni. Îi bate inima de frică. Îmi bat tâmplele; (La războiul de țesut) A presa cu spata firele din băteală; A freca, a apăsa producând bășici, răni sau bătături. Mă bate un pantof; A freca învârtind și lovind de pereții unui vas. Batem albușurile până se fac spumă. Bate untul în putinei; A fi bătut în cap = a fi îndobitocit de loviturile primite în cap. Bătut în cap = prost, nebun, țicnit

(a) Bâiguí a aiuri, a vorbi fără înţeles Básama pesemne, se pare, probabil Bazacónie (-íi) (Înv.) nedreptate, strîmbătate; Extravaganță, lucru bizar, aiureală, de

mirare, de necrezut; minunăție; năzbâtie; poznă; boroboață; șotie. Sl. bezakonije „nedreptate”

Băbălău, băbălăi bătrân ramolit, hodorog; bărbat înalt și molâu; bărbat afemeiat Băgău tutun mestecat [din magh. bágó] (a (se)) Bălăcărí Fig. (Fam.) a (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și)

cuvinte injurioase, pop. (despre persoane) a face schimb de vorbe de ocară (unul cu altul), a se gâlcevi; a se sfădi.; (Rar) a (se) bălăci

(a) Bălmăjí a vorbi incoerent, încet și nedeslușit; a bodogăni; a mormăi; a bombăni; a boscorodi


Bănát mâhnire, ciudă, bănuială, reproș, stare de durere sufletească, de jale, de tristețe, de părere de rău; supărare, necaz. Expr. A nu-i fi cuiva cu bănat = (ca formulă de politețe) a nu lua în nume de rău rugămintea sau întrebarea cuiva; învinuire, reproș, imputare. — Din magh. bánat

Băncădit, băncădită amărât, abătut Ex. De ce eşti băncădit, fecior ? (a) Băndălí (pe cineva) a prăda (a jefui in lipsa victimei), spre deosebire de a tâlhări (a jefui

in prezența victimei) - Derivat din (a) vandali(za) (a) Băní (de cineva), bănjésc

a-i fi milă (de cineva)

(a) Bănuí, bănuiesc a se supăra, a se întrista, a se necăji; a regreta, a se căi. Îmi bănuiesc = îmi pare rău (Țiplea 1906): „Crede și ți-i bănui / Ce copilă eu mi-oi si” (Viman 1989: 269); A duce dorul. - Din magh. banni

Bărbânţă vas de lemn în care se ţine lapte sau brânzeturi [din magh. berbence] Băsamă (înv.) pesemne, se pare a (se) Băsădí a (se) vorbi, a sta de vorbă; a sta la taifas Din sl. beseda, magh.

beszéd Bășínă, bășíni (Pop.) gaz intestinal eliminat prin anus; pârț, flatulație (a) Bășcăli, bășcălesc a lua in derâdere, a glumi, expr. a lua în băşcălie, a face băşcălie (a

glumi) Bătătúră teren bătătorit (în fața casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele

țărănești); Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare; Firele care se introduc cu suveica prin rostul urzelii pentru a obține țesătura; băteală - Lat. battitura

(a) Băuná a urla (a) Bâiguí a vorbi incoerent și confuz, , încurcat; a spune prostii Ex. „Ie-o iagă,

două de vin / Vine-acasă bâiguind” - cf. magh. bolyongni „a rătăci” Bâlci târg mare ținut la anumite epoci ale anului, la sărbătorile importante și

însoțit de spectacole și de petreceri populare; iarmaroc; Fig. (Fam.) Gălăgie, hărmălaie, zăpăceală, tărăboi, tevatură - Din magh. bolcsu

Beléngher (-re) (argou) membru viril. Țig. pelo „testicul”, prin intermediul țig. pelenghero „cartof”; Expr.: a beli belengheru’: a o încurca, a avea probleme Exemple: „ai belit belengheru, Nelule dacă te aude nevastă-ta că vii la ora asta, matol şi fără biştari”; a nu face nimic; a freca menta Exemple: „iar beleşti belengheru’mă? te-aşteaptă raboteza, şomează, plânge după tine”

(a) Belí, belésc a jupui pielea; a suprataxa (finanţe) Ex.: m˚o belít dji banj Bendéu stomac, burtă. - Din magh. böndö Beteág bolnav - Din magh. beteg “bolnav” Beteşig (pronunţat si “bechieşig”): face referire la o problema, o boala Berc păşune Bertiţă un fel de panglică cusută cu mărgele colorate ce se pune pe cap la

mireasă Beşíca rezultată de la porcii, boii şi vacile sacrificate; se umfla, se punea la

uscat agăţată în cui; în ea se păstra brânza, la răcoare

(a se) Beşíca a se irita (si ca stare de spirit) (a) Beștelí (Fam.) a face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu

insulte; admonesta, certa, dăscăli, dojeni, moraliza, mustra; a trata cu vorbe ofensatoare; a batjocori; a dezonora

(a) Bibili a acorda o foarte mare atenţie unui lucru; a rezolva o treabă, a îngriji de ceva/cineva cu mare atenţie la detalii

Bibol, bdjíbol bivol


Bicáș cremene; piatră albă de râu; cŭarț; nisip alb pentru fabricarea sticleĭ; bulgăre (petricică) de cŭarț - Din magh. békasó „sarea-broaștei”

Bică taur Bidivíu (bidivíi) armăsar, cal arab, cal arâpesc, mic și sprinten la fugă: un bidiviu cu

sânge de argint; (argou) băiat, flăcău; (Fig.) om impetuos: ia oprește-te, bidiviule!, opus la mârțoagă, gloabă

Bineţe (Pop.; în expr.) a(-si) da bineţe = a (se) saluta Birău primar, conducator al satului Birăie primarie Bírt crâşmă (de ţară); cârciumă, bar Birtáş crâşmar, barman Bistoş cu siguranţă Bitang copil din flori; copil nelegitim; bastard Bitangăú, bitangăí vagabond (a) Bleoşti a clipi Expr. abia mai poate bleoşti - abia mai poate clipi Blid veselă (vasul, nu persoana) Blóder/blóidăr, blóidăre cuptor cu lemne, care se află lângă sobă şi în care se gătesc de obicei

prăjiturile Boactăr servitor la primărie, paznic; controlorul de bilete de pe tren Boaște testicole, labii Bobîrnác (bobîrnáce) lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului

arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare; Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva; Mustrare - a primi bobîrnace

Bódi uliu, erete Ex. ni, că l-o fo’ luat bodiu! a (se) Boí a (se) machia strident Boc un fel de inchizatoare la pivnita; o bucata de lemn pe care se bate

coasa Bojoci plămâni Bold/Bolt magazin Bolúnd, Bolấnd (Reg.) nebun, smintit, nerod, prost. - Din magh. bolond Bombalăú prost Borhaz casa vinului, magazie de vinificatie (unde se tin ustensilele pentru

prepararea vinului) - din magh. bor - vin ; haz - casa Borhot ceea ce rămâne din amestecul fermentat de fructe sau de cereale, după

ce a fost folosit la fabricarea țuicii, a berii etc (a) Borî a deborda, a vărsa, a voma, a vomita, a da afară pe gură alimentele

din stomac Bortă gaură (a) Boscorodí a vorbi încet și nedeslușit (ca pentru sine); a bodogăni; a bolborosi; a

bombăni; a bălmăji; tranz. (persoane) a deranja mereu, reproșând diferite lucruri; a cicăli; a morocăni

Bóşc, bóșcă, bóște pivniță mică; butoiaș, butoi Boşcă, boşte pălăria de la floarea soarelui Botă, bote bâtă, băţ; Ex. a fi botă - a nu şti nimic Boţi sarmale (a) Boţi a mototoli, a impatura Box crema de ghete (a) Boxăli a da pantofii, cizmele cu cremă Bozgoane vraji, descantece; reg. de pe Valea Somesului Brámbura fără rost, fără căpătâi, fără noimă; de-a valma, în dezordine, aiurea,

alandala, anapoda - Et. nec. Brăcinar curea sau altceva sa tina pantalonii Brấncă mână - Lat. branca “labă”


(a) Brấncăli a-si da mana, a se saluta (a) Brấzgấia a picura, a stropi usor (despre ploaie) Brebință roabă Bríşcă briceag, cuţit ce se închide în plăsele de lemn, de fier, de os, purtat

mai ales de bărbaţi şi folosit îndeosebi pentru a mânca Ex. Djin brişcî: clísî cu pítî / malaí cu čápî

Broboánă, borboánă boabă, bobiță, grăuncĭor: acest geam nu e neted ci are broboane; bubuliță, picătură, bobiță: broboane de sudoare pe frunte. Trans. Agrișă

Broza bicarbonat de sodiu (a) Boscorodí (désc, -ít) a face farmece; a vorbi încet și nedeslușit (ca pentru sine); a

bodogăni; a bolborosi; a bombăni; a bălmăji; a deranja mereu, reproșând diferite lucruri; a cicăli; a morocăni - din Mag. boszorkányos „a face farmece”, ucr. božkorodity

(a sta) Buburez (a se) lăsa pe vine Búche, (búchi) (înv.) caiet, carte; a doua literă a alfabetului chirilic; literă în general;

pic, strop, nimic.; Derivat: bucher: (elev începător; novice; elev care învață mult pe dinafară); bucheri, vb. (a silabisi; a citi); (a) Buchisi (var. buchisa): a silabisi; a învăța

Buchiseală lucrare școlară, învățătură Bucinắ, bucine Instrument de suflat la romani, asemănător cornului de vânătoare de

astăzi. - lat. bucina (a) Bucina a ţipa, a plange tare, a face zgomot mare Búdă closet, căcătoare - germ. bude „baracă“ Bugắt destul, suficient, de ajuns, prea mult Bughi sau Budigăi chiloţi (cu manecute) Buh a-i merge buhul: a fi foarte cunoscut Búhă bufniţă, in expresia: Nu fute buha (ca iese pruncu cu pene) = a lenevi,

a trândăvi Buhái (buhai) instrument muzical popular folosit de colindători în ajunul anului nou,

format dintr-o putinică cu fund de piele, prin care trece un smoc de păr de cal care se trage producând un sunet asemănător cu mugetul unui taur.

(a se) Buhăí (despre persoane) a se umfla la față (de boală, de somn, de băutură etc.); a deveni puhav la față

Buiác zburdalnic, nebunatic, sglobiu; nechibzuit, exaltat, nebun, aiurit; (despre plante) care crește foarte repede și mare; (despre ființe) care este foarte vesel și energic; neastâmpărat

Buimac amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc; buimăcit, buimatic; (pop.) bâiguit, capiu, uluit, (reg.) buimatic, hăbăuc, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehui. (S-a sculat ~.) – Et. nec.

Buleándră haină veche, ponosită, zdreanţă (a (se)) Buli a (se) strica, a (se) deteriora Búli petrecere, chef Bulúc număr mare de oameni strânși la un loc; droaie, gloată; (adverbial) În

masă, în rânduri strânse, cu grămada; unul peste altul, înghesuindu-se; repede, iute; (În vechea organizare a armatei din țările românești) unitate militară tactică formată din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbășie

(a se) Bulucí (pop.) a se îmbulzi, a se îngrămădi, a (se) aduna grămadă, a (se) strânge la un loc - Din buluc

Bulz (pop.) cocoloș; cocoloș de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă [Termen ciobănesc de origină obscură]


Burduhan, burdihan, burduzan

burtă mare

Burzuluít mânios, supărat, enervat; (Înv.) revoltat, răsculat; (despre păr) zbârlit - Din magh. borzolni

Bumb, Bumbgi nasture, pastilă (ia-ţi bumbii = ia-ţi medicamentele, pastilele), buton (a (se)) Buşi a distruge, a sparge, a strica; a bate, a lovi Búte butoi din doage de lemn în care se ţine vinul C Cadă vas mare de lemn pentru strans strugurii Cafă cafea Caier gramadă de lană, in sau cânepă ce este pusă pe o furcă pentru a fi

toarsă manual Cancéu cană mare din ceramică sau sticlă pentru lichide - Din magh. kanczó

“carafă, cană” Candalău un fel de sobă mai mică Cantă cană mare de apă Capciu nebun Carte scrisoare Carfiol conopidă (a) Catadicsí a găsi de cuviință, a socoti de demnitatea sa (să facă ceva); a binevoi,

a se indura - Din ngr. katadéhome Cazánie (cazánii), predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie, îndemn;

(Fam.) Discurs lung și plicticos, poliloghie, vorbărie; Dojană, mustrare. - Sl. kazanije

Cáznă (cázne) tortură, chin, supliciu; suferință, durere, neliniște; trudă, muncă, strădanie. Sl. kaznĭ

Câcădări măcieșe Căldárè, caldárè vas pentru apă, dar şi pentru fiert (pălincă, mnjérè dj prunji, la

animale etc.) (a) Căpăci a bate, a invinge Căpăluit săpat, prășit, operaţie realizată de obicei de două ori pe an pentru a

săpa buruienile din culturile de cartofi sau porumb; reg. de pe Valea Somesului

(a) Căpăta a primi, a obține un lucru solicitat, a primi (în dar sau de pomană); De căpătat = primit de pomană, obținut prin cerșeală; A câștiga; a agonisi; a dobândi prin... ; a culege ; Expr. A o căpăta, a o păți, a da de dracu, a primi bătaie: astîmpără-te, c' aĭ s' o capețĭ! – Lat. pop. capitale

Căpătâi perină (bănăţean) a (se) Căpătui a(-și) face un rost, o situație; (Fam.) a (se) căsători, a (se) așeza, a da

la casa sa Ex. a căpătuit doi feciori și două fete; (pop.) a oploși. (a ~ pe cineva într-o slujbă.)

Căpătuială acțiunea de a se căpătui, procopseală, îmbogățire, parvenire, rost, stare, avere

Căpățấnă Cap de animal mort sau tăiat pentru consum; Cap de om mort desprins de trup; craniu; (Ironic) Cap (mare) de om; Parte bulbucată a unei plante, formată din tulpină sau din suprapunerea frunzelor Ex. Căpățână de varză; Nume dat unor obiecte de formă conică Ex. Căpățână de zahăr. - Lat. pop. capitina

Căput poartă Cărălabă gulie Cărpănos zgârcit, rău, egoist


Cătană soldat, militar [din magh. katona, tc. katana, pol. katan] Cătă către Cătănie serviciu militar Cătran hârtie bituminoasă [din scr. katran, magh. katrány, tc. katran] Cătrănit supărat, abătut (adica negru de suparare ca si catranul) Cătrenţ dulap vechi de bucătărie, vezi credenţ (a) Căpăci a bate, a invinge Căpeneág, (căpenegaş, chepeneag)

manta, pelerină Expr.: Căpeneág după ploaie - ceva nefolositor, tardiv

Căscanea basma a Cătá a căuta pe cineva; a investiga, a cerceta; a-si vedea de.. Cătánă (Înv.) Soldat, ostaș în Austro-Ungaria; p. gener. (reg.) soldat, ostaș;

Loc. adv. În (sau la) cătănie = în armată. – Din magh. katona. Căuáci fierar, potcovar, faur Căúşu un fel de lingură mare, de formă elipsoidală, cu coadă, utilizat

pentru măsurarea făinii sau grăunţelor, ori pentru scoaterea făinii din saci sau ladă.

(a se) Căzni (a se) trudi, chinui Ceacănău, ceacănăi (reg.) prostălău, terchea-berchea Ceampaș infirm la picioare, care când merge nu are labele picorului paralele (ca

Charlie Chaplin) Ceauónu pentru făcut mămăliga sau pentru fiert cartofi, lapte etc.; cu

funinginea de pe fundul ceaunului se lustruiau cizmele şi încălţările (vezi ţîpélìlì) sau se înnegreau mustăţile şi sprâncenele, fiind folosită şi la obţinerea cernelii pentru şcolari

Ceauónu cel márì În el se fierb hainele şi tortul, dar şi zărul de la caş pentru obţinerea urdei

Cept, chiept piept Cergă pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol,

velință, scoarță; velință țărănească de pat Expr: cât ți-e cerga, atât te întinde; Se gândé la măritat / Și n-are cergă pe pat ; Adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul; . - Din bg., scr. cerga. Cf. magh. cserge

Ceteră vioară Ceteráş cântăreţ din vioară (ceteră) Cheaún adormit, somnoros, beat, ameţit, obosit, zăpăcit Chéhe tusă; astmă, năduf. - Din magh. keh(e) (a) Chehelí a tuşi Chemător fecior care invită la nuntă Chemeşă cămaşă Cheneș cineva dificil Cherestul direct, de-a dreptul (se referă la direcţia de mers), vezi crestul Chetre, Chietre pietre Chetreţ adăpost pentru găini Cheţ șmecher Chiatră piatră Chibzuí a judeca cumpănind toate eventualitățile; a se gândi, a reflecta, a

medita, a presupune, a face supoziții; a dispune, a organiza, a plănui. Mag. képezni

Chichirez şmecherie, şiretlic Expr. care-i chichirezu’ ? - care-i şmecheria ?; a nu avea nici un chichirez - 1. a fi monoton / plicticos / searbăd. 2. a nu avea rost

Chiept piept


(a se) Chiereti a se intoarce (de undeva); Ex. te-ai chieretit? - te-ai intors ?, a chierti - a reveni, a veni inapoi

Chimeșe cămașă Chimniţă pivniţă Chină noroi Chindă coridor la intrarea intr-o casă ţărănească, tindă Chindeu prosop, șervet, ștergar Chindie (pop.) timp al zilei către apusul soarelui; loc de pe bolta cerească

unde se află soarele pe înserat; vecernie, (reg.) subamiază, sunimiez, (prin Transilv.) avecernie, (înv.) pomerează, pomeridă. (Pe la ~, adică pe la apusul soarelui.); numele unui dans popular asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans; serenadă sau concert nocturn dat de muzicanții palatului în timpul cinei domnitorului; la curțile domneștĭ și boĭereștĭ, turn de strajă de unde se vestea cu tobe și surle timpu chindiiĭ, cînd toțĭ oameniĭ se adunaŭ la cină, și porțile curțiĭ se închideaŭ - Din tc. ikindi. ngr. κεντί, alb. itšindi, sb. ikindija

a (se) Chinzuí, chinzuiésc a (se) chinui Chip poză Chiparcă piparca, boia, ardei iute (a (se)) Chiorî a deveni chĭor Ex. Să chĭorăsc (dacă mint), un jurămînt pop.; (Fam.) a

se uita foarte atent, cu curiozitate; a se holba Chircăí (reg.) a scoate sunete caracteristice (găina, cocorul, curca). Chirpíci material de construcție în formă de cărămidă, făcut dintr-un amestec

de lut, paie și băligar uscat la soare. Din el se fac părețiĭ caselor țărăneștĭ. - Din tc. kerpiç

(a) Chisa a pisa, a mărunţi Chisăliță zeamă de poame (cireșe, prune) fierte; Compot, hoșav, fertură de

fructe cu zahăr orĭ fără zahăr; (fig.) să mă facă chisăliță de bătaie. Ex: „Bună-i vara jântița / Și iarna chisălița”

Chíșcă (Reg.) un fel de caltaboș făcut din stomacul sau din intestinele porcului, umplute cu carne tocată și cu păsat; Colon, intestinul gros al animalelor; (Adverbial) Plin, îndesat până la refuz. – Din ucr. kyška

Chişchineu basma, năframă Chişchiţă intrument folosit la incondeierea ouălor cu ceară Chită pită, pâine Chitít, -ă chibzuit, socotit, serios: om chitit la minte; ochesc, țintesc, îndrept

lovitura: aĭ chitit bine!; (a) Chițcăì a scoate sunete prelungi și ascuțite, se zice de țipătul ascuțit și prelung

al greierilor, cățeilor, guzganĭlor, șoaricĭlor și șobolanilor Chiţibuş fapt, detaliu lipsit de importanţă; şmecherie, şiretlic (a (se)) Chivernisí a administra, a conduce în calitate de administrator; a dobândi prin

muncă și sârguință; a aduna, strânge, agonisi, acumula, administra, aduna, aproviziona, aranja, cârmui, conduce, dirigui, domni, economisi, face, guverna, orândui, rezolva, stăpâni, (avere, bunuri materiale); A face să se chivernisească. Din ngr. kyvérnisa

Ciledghi copil Cimilitúră ghicitoare, proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare; creație

populară, uneori în versuri, cu caracter alegoric și metaforic, care cere identificarea unui obiect sau a unei ființe;

(a) Cimilí a spune o cimilitură; a da de ghicit (o ghicitoare); a transpune într-o cimilitură

Cingateu clopoţel [din magh. csengettyû] Cingeu prosop; reg. de pe Valea Somesului


Cinoş frumos, arătos, aranjat, dichisit, drăguţ (În) Cinste gratis, gratuit; Ex. calul căpătat în cinste, la dinţi nu se c’otă Cioárici pantaloni groşi, pentru iarnă Cioci papuci împletiţi din lână [din magh. csucsa] Cioci radacini ramase dupa seceratul tuleielor Ciolovec copil Ciomag, ciomege băţ mare şi gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din

capete; bâtă; lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băţ. – Din tc. çomak.

(a) Ciondăní (-nésc, ít) a bombăni, a bodogăni; a certa, a dojeni, a se certa cu cineva pentru nimicuri fără a-și spune vorbe grele, a se împunge cu vorba; a se ciorovăi - Var. ciondrăni. creație expresivă ca dondăni, bombăni. După Cihac, II, 490, din mag. civódni; însă fonetismul este dificil. DAR propune săs. schäden „a certa”, care nu pare mai convingător (cf. Drăganu, Dacor., III, 1089). Der. cioandră (var. cioandă), s. f. (dispută, ceartă), pentru a cărui terminație cf. buleandră, fleandură; hoandră; ciondăneală, s. f. (ceartă); ciondănit, s. n. (ceartă).

(a) Ciorsăí (ciorsăiésc, ciorsăít)

a răzui, a curăța cu rașpelu, a tăia, a ciopîrți cu instrumente proaste. - Var. giorsăi. Sl. čirta, čersti „a tăia”, cf. rut. čersati „a rade” (Cihac, II, 56; DAR). - Der. ciors, interj. (zgomot făcut de secure tăind lemne); cioarsă, s. f. (instrument tăios uzat și nefolositor), var. gioarsă; ciorsăit, s. n. (tăiere făcută cu greu, cu instrumente nefolositoare), var. ciorsăială, ciorsăitură, s. f.; ciort, s. n. (la cai, rădăcina cozii; bot; cioc); certi, vb. (a curăța de coajă; a cizela); certat, adj. (despre boi, cu un corn rupt). Aceste ultime forme au provocat probabil o confuzie între certi și certa „a dojeni”; în felul aceste ne explicăm existența lui ciorti „a certa”, pe care DAR o pune în legătură cu rut. čort „diavol” (› ciort, s. m., diavol; țigan). Ciortan, s. n. (os cu carne) este o confuzie între ciort „obiect tăiat” și hartan. Cf. cirtă

Ciotornă, Cetârnă semijgheabul de sub streșina (streșina) prin care apa de pe acoperiș merge la burlan și se scurge la pamant

Ciosvîrtă (ciosvấrte) (Înv.) sfert, a patra parte; sfert dintr-un animal; băț care provine dintr-un lemn tăiat în patru părți; parte, bucată de carne, halcă. - Var. cesvîrtă, (înv.) cetvîrtă, cetvert. cf. bg. četvrŭtŭ, sb. četvrt. Cf. sfert. - Der. ciosvîrti, vb. (a face bucăți)

Cioveş derbedeu, șmecher de pe strada care se da mare Ciovéi (-íe) hîrb; se spune în general despre obiecte casnice vechi și fără valoare,

și mai cu seamă despre vasele de lemn. Origine incertă. Ar putea fi sl. čvanĭ „găleată de lemn,” de unde și ciuvai (var. Trans., cioban, Banat, ciuvan), s. n. (albie; găleată) și ciuvaie, s. f. (bute; oală); cf. ciobacă. După Mîndrescu și DAR, din germ. Schaff „vas de lemn”; Scriban se referă la sb. čivija „lemn”

Cipcă dantelă [din magh. csipke, scr. cipka] Cirighele minciunele pe limba din ardeal, csoroge, pe o alta limba din Ardeal,

scovergi cred ca prin moldova.. gogosi si probabil mai sunt si alte denumiri...

Ciripă, Ciripuri țiglă, țigle de pe casă Ciubăr vas din lemn de formă tronconică cu una sau două urechi si cu un

fund, spre deosebire de butoi care nu are urechi, are două funduri si formă de butoi

Ciucalău știulete de porumb Ciucuri pantaloni


Ciufut (om) zgârcit, avar; (om) cu toane, prost dispus Ciumăfáie (bot.; Datura stramonium) laur, (înv. și reg.) măslag, (reg.)

bolândariță, bolânzeală, borciu, cornută, faie, măselar, nebuneală, tătulă, turbare, boii-pruncilor, ciuma-fetei, măr-ghimpos, mărul-porcului. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur

(a) Ciumpăvì a scurta, taĭa, amputa, mutila: un brad cĭumpăvit; a șchĭopăta (a merge șchĭopătînd) de mult umblet saŭ de înțepeneala picĭoarelor, vorbind de vite; a se îmbolnăvi de picioare, a nu mai putea umbla

Ciumurluí, ciumurluiésc a-și strica stomacul; a i se apleca; a-i fi greață (de ceva); a fi secat (de muncă), a slăbi, a se anemia; din ung. csömörleni, a-țĭ fi greață, d. csömör, greață

Ciupalac, ciupalaci (glum.) ins, individ, tip; tovarăș Ciupă cada de baie (a (se)) Ciupăi a face baie (a) Ciupili (puiul) dupa ce se taie puiul, cu maruntaiele in el, se opareste si se ciupileste,

adica se smulg penele Ciurdă, ciurde turmă, cireadă; Ex. No ho mă, că nu eşti la ciurdă! Ciurdar, ciurdari văcar, păstorul turmei de vaci; Ex. Vorbeşti urât ca un ciurdar. Ciurigauă / Cirighele gogoașă / gogoși Ciúru un fel de sită mai mare şi cu găuri mai rare, pentru curăţat grâul sau

seminţele; cel pentru cocóş din grăunţe de mălai era făcut din tablă, putând avea şi o formă mai lunguiaţă, cu coadă

Ciuşcă ardei iute Ciútură vas din doage sau dintr-un trunchi scobit care serveşte la scos apa din

fântână Citov întreg, sănătos (la minte), nevătămat, zdravăn teafăr Clácă șezătoare, (reg.) furcărie, (Transilv.) habă, habără, (prin Munt.)

sideancă. (~ făcută la țară în serile de iarnă.); muncă colectivă benevolă prestată de țărani pentru a se ajuta unii pe alții și care adesea este însoțită ori urmată de o mică petrecere, de glume, povestiri etc. Expr. Vorbă de clacă = vorbă inutilă sau neserioasă; flecăreală. – Din bg. tlaka

Clăditură, clădituri căpiţe de fân de dimensiuni mari Claie, clăi căpiţe de fân de dimensiuni mai mici Clámpă clanţă, zăvor la uşă Clăpaci, colopaci ciocan (a) Clătări (a) clăti Clisă, clísî slănină Clop pălărie Cloţan şobolan Cloţă cloşcă Coarbă este o unealta (suport) in care se fixeaza burghiul ori sfredelul cu care

se gaureste.(masina de gaurit presupune daca nu motor, cel putin doua roti dintate de amplificare a rotatiei)

(a (se)) Cocârja a-și încovoia spatele (de bătrânețe, greutăți etc.); a se gârbovi; a se cocoșa; Un nas cocîrjat - nas coroiat. Din cârjă

Cócie trăsură; termen atestat doar în Maramureş, Sătmar; în Transilvania se foloseşte hinten; în Muntenia şi Moldova, trăsură

Cociorva heredia aia cu care scoti jaru’ din cuptoru de paine; unealtă casnică compusă dintr-o placă de metal sau de lemn în formă de triunghi sau de semicerc, fixată la capătul unei cozi lungi, cu care se scoate jarul


sau cenușa din cuptorul țărănesc de copt pâine. – Din rus. kocerga, ucr. kocerha

Cocirlău odaie cu scule de tot felul Cociuoanji, Cuociuoanji răcitură, piftie Coclauri locuri neumblate sau puțin umblate, pustii, îndepărtate; locuri

prăpăstioase; Ex. a umbla pe coclauri - a umbla fără rost; a vagabonda Cocolóș bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică;

bulgăre, boț1, ghemotoc; bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată

(a) Cocolóșí a (se) face cocoloș, a (se) mototoli; a trece cu vederea sau a ascunde lipsurile, greșelile, faptele reprobabile ale cuiva; a răsfăța, a răzgâia; a (se) înfofoli

Cocorada placinta cu branza si marar coapta in cuptor; Cocótă femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Din fr. cocotte (a (se)) Cocoțá a se urca pe un loc (mai) înalt; a avansa într-un post sau la o situație

fără a merita. Orig. nec. Codóș, codoáșă persoană care mijlocește și facilitează întâlnirile a doi amanți; (pop.)

persoană care înlesnește practicarea prostituției; proxenet, proxenetă Cogeac acadea Cohe bucătărie Colac cozonac Colb praf (a) Colcăí (despre oameni și animale) a umbla de colo până colo în număr mare,

a foi; a mișuna; a forfoti; a foșgăi; a furnica; a roi; a viermui; a foșni; (despre locuri, obiecte) a fi plin de oameni sau de animale care umblă de colo până colo; a clocoti; a vui. – formație onomatopeică

Coleşă mamaliga; reg. de pe Valea Somesului Colniță, cuólniţî încăpere lângă grajd şi şură; anexa de lemn de pe langă casă Colompire, colompiri cartofi Colonie, colonii grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau

într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare

Colopaci ciocan [din magh. kalapács] Comândare masă (pomană) la o inmormantare, praznic Combinezon furou [din fr. combinaison] Comlắu, comblắu (Trans. și Banat) drojdie de bere. Mag. komló „hamei”

(reg.) drojdii (de hamei) pentru aluat (de) Comédie de râsul lumii Concí cu strabism Conci coc [din magh. konty, scr. konča] Conie bucătărie [din magh. konyha] Conopei canapea [din magh. kanapé]; lada de zestre Contrăuş cîntaret la vioara care doar tine ritmul, are si mai putine corzi Cooperativă magazin alimentar/universal satesc Copârşeu sicriu Copíl lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod; cui de

lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al porții, cîrligu (țîțîna) în care se prinde ușa, cîrligu pe care cade ivăru [!] și ține ușa închisă

(a) Copilí a tăia lăstarii secundari, nepurtători de rod; a curăța de copili; (reg.) a pui (~ de lăstari o plantă de cultură) - Din copil

Coptil copil


Corastă primul lapte dat de vacă după fătare Corbaci bici Corfă coş mare Corhaz, corhazuri spital; Ex. o fo’ beteag şi l-o luat la corhaz. Corobeţe fructe uscate Cosoí cuţit mic făcut din fier de coasă Cosór, cosóru cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat în viticultură și în

pomicultură, dar şi pentru carne, verdeţuri etc Costréie (bot.) sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum

halepense); iarba ce crește prin lanurile de porumb: „Merge și îi dă costreie / Nici așa nu vrea să steie” (Bârlea 1924 II: 212) Cf. bg. koštrjava

Coș unealtă portativă de răchită sau de papură, în care se pun poame, proviziuni, rufe; coșul pieptului, numele popular al toracelui: fiind rupți în coș de foame și de sete; partea ce rămâne dintr’o vită tăiată căreia s’a luat ciosvârtele; împletitură de nuielușe în formă de coș de prins pește; conținutul unui coș: un coș de pere; Mold. împletitură de nuiele ce înlocuiește loitrele și codârlele; Munt. acoperământul mobil al unei trăsuri; copaie pătrată, largă și îngustă, de turnat grăunțele ce cad apoi între pietrele morii; canal prin care fumul sobei e condus în pod sau peste acoperișul casei

Coş ~uri bubă purulentă care se formează uneori pe față sau pe corp, ca urmare a inflamației glandei sebacee, acnee. - lat. cossus

Coşarcă coş împletit din nuiele , coş de cărat [din bg. košara, scr. kòšara] Coşcă, coşte pătrat, pătrăţel; Ex. caiet de matematică în coşte Coșcogeá / coșcogeámite care este foarte mare, enorm, grozav, colosal, fantastic Din tc.

koskoca. Cf. bg. koskodža Coşconar coteţ de găini Coştei locul unde se ţine porumbul (a) Coştoli a gusta - Din gustuli, gusta vezi si Cuştuli (a) Cóta (a) căuta Cotarcă locul unde se ţine porumbu Cotătore oglindă (de la a (se) cóta) Cotlon, cotloane loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziș; Scobitură în malul unui

râu, sub nivelul apei; Construcție de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face foc și pe care se așază cazanul la fiert; Firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești. Expr. A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi; Adâncitură făcută în zid; firidă, ocniță. - Din magh. katlan

Cotonóg (cotonoágă) șchiop; invalid din Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi „paralitic”

Cotonogeală, cotonogeli bătaie zdravănă. - Cotonogi + suf. -eală (a) Cotonogi, cotonogésc a bate zdravăn pe cineva, a-i rupe picioarele; A se îmbolnăvi de

picioare; a șchiopăta; (Despre animale) A ologi. - Din cotonog (a) Cotrobăi a căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a

scotoci; a hojbăi. - Et. nec. Coțcăríe (Fam.) Șarlatanie, pungășie; escrocherie, furat, furătură, furt, hoție,

impostură, înșelăciune, înșelătorie Covăsală iaurt folosit pentru fabricarea laptelui acru de casă Covârșitor care covârșește; copleșitor, foarte mare, dominant, extraordinar,

pătrunzător, sfâșietor (O impresie ~oare.) Cracoş crăcănat (a) Crâcní (mai ales în construcții negative) a protesta prin vorbe, fără prea


multă vehemență, a murmura cuvinte de protest, a se împotrivi cu vorba

Credenț dulap de bucatarie [din germ. Kredenz] (a se) Credinţa (a se) Logodi Creiţár emisiune monetară a împăraţilor Casei de Habsburg (1624-1716);

subdiviziune a talerului Crémene Varietate de rocă sedimentară silicioasă, alcătuită din calcedonie, opal

și cuarț, care are proprietatea să producă scântei atunci când este lovită cu obiecte de oțel; Bucățică de cremene folosită la scăpărat cu amnarul. Expr. Cât ai da în cremene = într-o clipă; Bucățică de cremene care înlocuia la armele vechi capsa de aprindere și care, lovită de cocoș, producea scântei și aprindea praful de pușcă. – Din bg. kremeni

Cremeş cremşmit (a) Crepá, crep a crăpa; a despica lemne; 3. (fig.) a fi invidios Crestúl de-a curmezişul - probabil din cresta (der. regr. din creastă) Cristélniță (În ritualul bisericesc ortodox) vas mare, de obicei de forma unei

cupe, umplut până la jumătate cu apă, în care preotul afundă copilul la botez, (înv. și reg.) scăldătură, (reg.) putină, scăldătoare, (înv.) colimvitră, colinvitră – Din sl. krŭstilĩnica

Croampe, Crompe cartofi (a) Cucăi (a) moțăi Cuculbău melc Cucurbătă dovleac Cucuruz porumb Cufăr valiză, geamantan (a (se)) Cufuri a avea diaree Cujmă, Cuşmă pălărie din blană de miel (a) Culdúşi, Culdúi a cerşi, a se milogi Culdúş cerşetor (a) Cumineca a împărtăşi (a) Cumpăni înv. (obiecte) a pune pe cumpănă, pentru a stabili greutatea; a cântări

cu cumpăna; (obiecte) a aprecia cantitativ și calitativ. ◊ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere; fig. a judeca, luând în considerație eventualele posibilități; a chibzui; a cântări; a-și ~ vorbele a chibzui înainte de a spune ceva; a face să se cumpănească; intranz. (despre persoane) a sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a ezita; a oscila; a pendula; a șovăi; a balansa. /Din cumpănă

Cumpătat calculat; astâmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpânit, temperat, potrivit, moderat, înfrânat de la plăceri (Om ~.); așezat, chibzuit, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.)

Cuokérţi bibilici Cupéț (cupéți) comerciant, negustor; cegustor ambulant. Sl. kupĭcĭ, de la kupiti „a

cumpăra”, cf. bg. kupec și precupeț.; (a) Cupeți a face comerț Cupeție comerț; sînt cuvinte înv., în general înlocuite de precupeț Cupurseu sicriu, vezi copârşeu Cur anus, dos, fund, popou, șezut - Lat. culus; se refera la corp, gradina nu

are cur, are fund(ul) gradinii; Ex. a avea un băț în cur expr. (vulg.) a avea mersul țeapăn; a avea viermi / mâncărici în cur expr. (vulg.) a nu avea astâmpăr, a nu-și găsi locul; a-l durea în cot / în cur expr. (vulg.) a nu-i păsa, a-i fi indiferent; a linge în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a


linguși (pe cineva); a lua ceva tare în cur expr. (vulg., glum.) a lua loc, a se așeza; a pupa în cur (pe cineva) expr. (vulg.) a linguși (pe cineva); a manifesta o atitudine slugarnică (față de cineva); a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun; a se da cu curul de pământ expr. (adol., vulg.) a se supăra; a se enerva, a se înfuria; a-și pune curul la bătaie expr. (pop., vulg.) 1. (d. femei) a-și folosi farmecele pentru a obține un avantaj. 2. a-și asuma un risc; cu palma-n cur expr. (vulg.) cu mâna goală, fără cele necesare; femeie șnur, fără țâțe, fără cur expr. (vulg., glum.) femeie exagerat de slabă; gura bate curul prov. (vulg.) vorbele spuse în pripă atrag după sine regrete, repercusiuni; mută-ți curul! / fundul! / hoitul! expr. (vulg.) dă-te mai încolo!, pleacă de aici!

(a) Curá, Cur a curge Curătúră, curătúri teren defrişat Curechi varză (a) Curmá a înceta; a întrerupe; a opri; (fig.) a reteza, a stăvili. (nu poate ~

scandalul; i-a ~ vorba.) (fig.) a rupe. (a ~ tăcerea.) Curpapir (sul de) hârtie igienică. Din cur (rom) + papir (magh=hartie) Curpator platou pentru taiat alimente; unealta de introdus pita in cuptor (mai

rar in tast), care are o parte rotunda cu diametrul de 25-50 cm cu o coada lunga de 1-1,4m

Custúra un cuţit fără plăsele, făcut adesea din “gură de coasă”; avea, ca mâner, o cârpă înfăşurată şi legată cu aţă sau dropt (sârmă); era utilizată şi pentru bărbierit, în loc de brici.

Cusúr imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; p. ext. viciu; (Înv.) rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată); (Înv.) aluzie – Din tc. kusur

Cúşer (cuşăr, coşer) (ref. la alimente) curat, nespurcat; pregătit după ritual; (fig. şi fam.) aşa cum trebuie. Cuvântul a rămas în limbajul local cu sensul de “curat, drept, cinstit”, în expr. nu-i lucru cuşer. - Cf. ebr. kâscher “curat, ritual”

Cuştulí a gusta - Din gustuli, gusta (< lat. gustare) Cúte piatră de gresie cu care se ascut uneltele tăioase (în special coasa sau

briciul) - Lat. cutem Cutingam încet, fără grabă Cútră persoană prefăcută, fățarnică, intrigantă; lichea, secătură; femeie

bârfitoare și de nimica: cum de să fie el ocărit de o cutră de muiere – Din bg. kutra

Cutruli răvăşi, a întoarce pe dos Cuţât cuţit Cuvertură pătură; reg. de pe Valea Somesului D Dalb alb,, imaculat “Florile dalbe” (ref. în colinde). - Din alb (< lat. albus) Damblá apoplexie, paralizie; Acces de furie, năbădăi; Fig. (Fam.) Chef, poftă,

pasiune. – Din tc. dambla Damblagít paralizat; bolnav, cu o sănătate șubredă Dánie (Înv.) Faptul de a dărui (avere, bani etc.); (concr.) dar2, donație.

Hrisov (sau act) de danie = act prin care se întărește în scris o donație. Expr. A face danie (cuiva) = a dărui averea (cuiva); rar Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fără plată în semn de prietenie, de dragoste, de respect etc.; cadou; dar; atenție, pomană, ofrandă – Din sl. danije

Dară (adv.) exprimă o consecință sau concluziune (în interiorul unei


propozițiuni): pleacă dară! Dat soartă; boală atribuită vrăjilor. Expr. așa e datul (cuiva) = așa e soarta

(cuiva) Dátină obicei sau deprindere consfințită în timp și devenită tradițională

pentru o colectivitate de oameni; tradiție, uzanță; (Rar) regulă, tipic. – Din sl. dĕdina „moștenire”

Dăngălắu tăntălău, tont - Probabil din dang, danga “care imită sunetul unui clopot”

Dángăt sunet rar și prelung de clopot mare Dáră adv. exprimă o consecință sau concluziune (în interiorul unei

propozițiuni): pleacă dară! Dăráb bucată, porţie, felie - Din magh. darab “bucată” Dărălắu râşniţă, teasc, un fel de zdrobitor prevăzut cu lame folosit pentru

mărunţirea fructelor, se foloseşte mai ales când se face pălinca (a) Dărăli a mărunţi folosind dărălăul, a da la dărălău Dăsagi, Desăji un fel de traistă dubla facuta astfel incat sa poata fi dusa pe umeri

intr-o pozitie de echilibru; se fac din pânză de cânepă sau din lână; sunt dubli, cu gât lung, ca să poată fi purtaţi pe umăr sau pe şa; la gură se leagă cu baiere; sunt folosiţi la transport pe distanţe mai mari

Dâmb deal, colină - Din magh. domb “deal” Détilin separat, alaturi (a) Dejdioca, desghiocà a scoate samburii din fruct, a curăți de ghioacă, a desface de coaja

verde, de teci sau păstăi: clacă de desghiocat păpușoiu ; (fig.) a seca de puteri, a bate cumplit.

Dejghina, dezghina, deșghina

a separa, a despărți, a se desface in bucati, a dezuni, a învrăjbi - Origine necunoscută. Pare cuvînt tradițional (sec. XVIII), modificat modern prin analogie cu îmbina, combina

Desfăca a desface boabele de porumb de pe cocean; uneori la fel se numeste si procesul de indepartare a panusilor

Desluși (ființe, lucruri, sunete) A identifica după anumite semne caracteristice (de altele de același fel); a distinge; a discerne; a deosebi; a desprinde; a diferenția; (probleme, chestiuni, situații confuze) A face clar; a lămuri; a limpezi; a clarifica; a elucida; (texte scrise într-o limbă străină) A face înțeles; a descifra. Din bulg. doslušam, sl. slovă

Despuĭát dezbrăcat, în pielea goală; îmbrăcat foarte sumar sau decoltat; (despre copaci sau plante) Lipsit de frunze, de verdeață; jefuit, prădat

Deșertá (a (se)) a scoate întregul conținut dintr-un recipient. Expr. a deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.); a bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură; Refl. (despre locuri populate de oameni) a deveni gol, pustiu; (despre ființe) a evacua fecalele sau urina din organism; a se goli

Deşt deget Deţ unitate de măsură pentru lichide, echivalent cu 25 sau 50 g; uzual: un

pahar de horincă Dialuachie răzălite sortiment de paste fainoase pentru supe, realizate prin răzuirea

aluatului Dichisit (pop. și fam.) gătit frumos, aranjat cu gust; împodobit; orînduit,

ordonat, cu socoteală, chibzuit, echilibrat: om dichisit Dieje butoi de lemn pentru pus varza la murat (a) Digălí a gâdâla (a se ~) Dilí a lovi, a bate, a bătuci, a tasa (pămantul); Ex. „Soarele-l ardea, /

Ploaia îl dilea, / Grâu’ gazdii bine se cocea”; A năuci în bătaie; A înnebuni, a se țicni; A fura, a șterpeli


Dilíu nebun, năuc, zăpăcit (de) Dindărắt în partea din spate; din urmă; dinapoi; în spate; posterior (de) Dinjos în partea de jos, pe dedesubt Diri (urmat de nume) vis-à-vis; in fata lui… Dítamai (fam.) care este (foarte) mare; coșcogea, ditai Diug miros urât Diznotor evenimentul, procesul de tăiere a porcului Doáscă, doaşte (pop.) copertă la carte; scoarţă uscată; (reg.) coajă de dovleac Dobă, dóbe abdomen, burtă, pântece; tobă, un fel de cîrnaț foarte gros (8-10c.m.);

dubă, nume ce se dă instrumentelor populare românești cu două membrane întinse pe un cerc de lemn și al căror sunet se produce prin lovire cu bețe (tobe*)

(a) Dodí (Reg.) A găsi ceva din întâmplare; a pune mâna pe ceva, a înhăța; A o nimeri, a ghici fără să vrea; brodesc, nemeresc Ex: Vezĭ de maĭ dodește vre-o mătase

Dódii a vorbi sau a grăi (cam) în dodii = a vorbi fără șir; a aiura. A lăsa (pe cineva) în dodiile lui = a lăsa (pe cineva) să-și facă nestingherit toanele, capriciile. A umbla sau a merge (ca) în dodii = a umbla sau a merge în neștire, năuc; A vorvi în dodiĭ, a vorbi într’aiurea, a aĭura. - Et. nec.

Dodolóț, -oáță rotunjit(ă), grăsut(ă) Doftor doctor Dog suprafaţă din lemn folosită în bucătărie pentru tăiat Doga inel de metal care tine butoiul (a) Dohănii, Duhănii a fuma Doldora umplut, plin, îndesat peste măsură, până la refuz. - Din tc. doldur Dormeză un fel de pat Dosoi prosop de bucătărie Dricar plapumă de pene, dună; persoană care transportă mortul la groapă;

cioclu Dripălí a bătuci, a încâlci (cu picioarele), a bătători pământul Droáie în număr mare Drod, Drot, Drout sârmă, sârmă tare de balot Drojder, drojderi beţivan, alcoolic, băutor; Ex. nu mai sta acolo ca un drojder, hai la

joc! A drojdi a bea, a consuma băuturi alcoolice; Ex. hai ş-om mer’e la drojdit! Drug zăvor Druţ colţ de pâine Dubaş suspect, dubios, îndoielnic (a) Dubí a argăsi, a tăbăci, a strica prin lovire Dudán prost, prostalău, tolomac (a) Duhní a răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori Ex.:

duhnește a mahorcă, duhnește a muced Duleu drum intre parcele de teren Dumevoastă, Dumeta dumneavoastră, dumneata Dumineca duminica (a se) Dumiri a se lămuri (a) Dumnica (a) rupe felia de pâine în bucăţi care se înmoaie în mâncare Dumnicat (de pâine) fărâmitură (de pâine) Dúnă plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar (a) Durdui a tuna Durgălău instrumet pentru văruit pereţii in interior care dă anumite forme


(a) Duriga a rostogoli Dúşcă cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghiţitură - Din

srb. za dušak “fără să respire” (a) Dustuli, Dunstuli (a se) răci încet acoperit cu o cârpă (despre borcane cu gem, zacuscă

calde); E E! aproape la fel de popular ca No-ul... intraductibil... multi-semantic,

intr-un fel echivalat cu semnul de exclamare ! F Fain frumos, mişto Fáur (fáuri): fierar; varietate de gîndac, lunguieț și subțire, păros, de culoare

castanie (Elater segetum); (pop.) luna Februarie; a forja; a crea, a inventa; făurăreasă, făuriță - nevastă de fierar

Făcăléț băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. - [din magh. fakalán]

Făcătúră fermecătură, vrajă: “Se presupune că în trecut cuvântul «descântec» avea un sens mai restrâns, existând şi antonimul său «încântec» (făcătură, fermecătură, vrajă ş.a.)”

Făgădắu (Reg.) han; ospătărie, cârciumă, birt - Din magh. fogadó Fărcitură capiţă de fân (asta-i de prin zona Dejului) (o fârcitură îi de fapt făcută

din mai multe căpițe puse una peste alta pe un par) Fărină făină Fătul meu formulă cu care un bătrân se adresează cu afecțiune, bunăvoință etc.

unui tânăr Fârtát (pop.) prieten nedespărțit al cuiva, frate de cruce; prieteni legaţi prin

jurământ până la moarte; termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie; prieten, tovarăş, ortac

Fârtățíe amiciție, prietenie, tovărășie; calitatea de fîrtat; formă de înfrățire a două persoane sau două familii, între care nu există legătură de rudenie; frăție de cruce; înfrățire. ceremonialul presupunea un anumit ritual practical în biserică, unde cei doi care se înfrățiau jurau pe cruce. În Maramureș s-a practicat, până la mijlocul sec. XX, frăția între familii, în zona Chioar.

Fâșneáță, fâșnéțe (Fam.) (fată, femeie) iute, sprintenă, neastâmpărată, vioaie; copil orĭ persoană prea mică Expr: ce caută fîșnețele istea pe aicĭ? cine e fîșneața asta de om?

Fâtâcă şiretlic, șmecherie, schepsis, chichirez a (se) Fâţăí a (se) agita, a nu avea stare, astâmpăr Fârţâcuş corcodus; reg. de pe Valea Somesului Fedeu, fedjéu capac, din lut sau din tablă, pentru oale. vezi Fideu [din magh. fedõ] Fele unitate de măsură de ½ litri [din magh. fele] (a) Felelí (a) garanta Felcer asistent sau doctor ( unul care stie tot) Fercheş ingrijit, elegant Ferchezuit (despre oameni) Care are un aspect îngrijit; care se îmbracă cu grijă,

elegant; gătit, dichisit Ferie tigaie Fest mereu, tot timpul Feştánie slujbă de sfinţire, de binecuvântare a unui imobil, a unei construcţii

noi Feşteálă vopsea


(a) Feşti (a) vopsi [din magh. festeni] Fideu capac de oală Fiioc sertar Finjă, finje cană de diferite dimensiuni, din lut, zmălţuită, ulterior şi din sticlă sau

din tablă, cu coadă, pentru băut apă, lapte, dar şi vin etc. Ex. o finjă de apă

(a) Fircălí, -esc a mâzgăli (cu creionul, pe hârtie); a scrie urât. - Probabil de la fir Firez fierestrau Firhong, fironguri perdea; Ex. cu fironguri casa arată altfel Fișjlog cutie de lemn in care se duc purceii la piaţă Fiteu sobă cu plită pentru gătit Fizele şireturi Flaster beton Flit rât de porc Fleándură obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat, ponosit; boarfă; zdreanță,

buleandră (a (se)) Flendurá, flenduri a se plimba fără un scop; a-şi pierde timpul Flișcoáie (reg.) fluier făcut de copii din nuiele de salcie Floaşter trotuar a (se) Floşti a (se) strâmba ceva obiect, a (se) topi/uda/inmuia, a (se) transforma

din tare in moale Foale abdomen, burtă, pântece, stomac; suflătorul fierarului care dă la foale Focár, focáre foc mare (în care se ardeau osândiții); rug ; (fig.) nenorocire, amar

Expr: ei` focare! - „la naiba”; bat-o focarea! - „s-o ia naiba” Focăriţă chibrit Foită, foite, foaită fel, soi, tip Ex. un coptil de foită re’! Cum ţi-i foita ? Ştiu ce foită

porţi ! Foştioroagă claiţă de fân folosită mai ales in perioadele ploioase; după ce fanul s-a

uscat sunt sparte şi se fac clai mai mari Fotag furtuna cu trasnete Foitaş viscol Font jumătate de kilogram Foraibăr zăvor Fotoghin petrol Fotroş, fotroşă destrăbălat, dezordonat; Ex. un coptil fotroş Fúnar frânghier; cel care confecţionează frânghii, funii Fúndu pă´ntru mămălígî făcut din lemn, de formă rotundă sau lunguiaţă, pe el se răstoarnă

mămăliga din ceaon. Fundurélìlì din lemn, rotunde, utilizate pentru acoperit oalele Furdulaş parcelă de pământ (a se) Furduli (a) aluneca pe gheaţă Fus obiect din lemn folosit in procesul de tors, pe care se strange firul de

lana; a Fuşări/Fuşeri a face un lucru în grabă, de mântuială, superficial. - Din germ. Pfusch

“lucru făcut de mântuială” G Gaci pantaloni, fusta pantalon din costumul popular al barbatilor salajeni Gáliţă pasăre de curte, orătanie; găină Gázdă stăpânul casei. - Din magh. gazda “stăpân, bogat” Găzdoáie stăpâna casei; femeie harnică şi avută Găbănaș anexa in gospodarie; uneori cu sens de hambar/granar, alteori chiar


bucatarie de vara Găoază, găoaze anus; vagin; (peior.) fată; femeie; (pare să provină din lat. cavum =

gaură (cf. găoace) (a se) Găta, găti care a făcut toate pregătirile pentru ceva; pregătit; A (se) pregăti, a

(se) aranja, a (se) împodobi: “Să mă gat, să siu frumoasă / Ca să pot striga la masă” “Că-i vreme de să gătat, / Curțile de măturat, / Mesele de încărcat”; A termina, a isprăvi, a sfârși: “Corinduța de-o gătăm / Sus la gazde o-nchinăm” ; A omorî, a ucide, a nimici: “Legea lui că i-o gătat”. - Din gata

Găteje bucată de creangă subţire, vreasc, lemn Ex. du-te adă un braţ de găteje să punem pe foc

Găvan polonic Gerunzi genunchi Gîlceávă (gîlcévi) ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două

sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă Gârteni, Gârtene sortiment de paste fainoase pentru supe, de formă tubulară, cu striaţii Gâtlegău cravată Gheip masina. ex: de cusut Gherbevoş, gherbe instrument de metal indoit de miscat lemnele in foc Ghézeş garnitură de tren - Din magh. gõzõs “cu aburi” (din gõz “abur”) Ghícă vezi Vícă, măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de ocale,

în Trans. Mag. véka (a (se)) Ghiftuí (Fam. și peior.) a da să mănânce sau a mânca extrem de mult,

excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec. Ghină găină Ghioágă armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de

fier) cu capătul bombat și ghintuit. P. gener. ciomag, bâtă, măciucă; capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage - Et. nec

Ghioambe membre (mâini, picioare) sau degete Ghionoáĭe cĭocănitoarea, codobatura și cap-întórturu Ghionóĭ tîrnăcop (c´un singur cĭoc); varcolac Ghiufă, Diufă chibrit [din magh. gyufa] (a) Gini a observa, a vedea, a zări Gioale picioare; glezne; arșice Expr. a da la gioale = (în fotbal) a faulta, a

lovi picioarele adversarului Glajă sticlă Ex. Dati feciori cu glajile / Sa se spele relele / Si voi fete cu

paharu' / Sa se spele tot amaru! Glămujdi a protesta, a face galagie Gloată mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură;

norod, plebe, popor, prostime, vulg, (înv. și reg.) poporime; (depr.) adunătură, scursură, strânsură, șleahtă ; (În orânduirea feudală) unitate de infanterie alcătuită din țărani

Glod noroi; loc, teren, drum noroios Goangă insectă Godinaş purcelus Gogonele rosii verzi murate Goio bila, sfera a Goji (gojesc): a lenevi, a sta fara a face nimic...

Golond siret pentru pantofi Gomboți papanași Gorun stejar [din bg. gorun, scr. gorun]


Goz, -uri rest, gunoi, mizerie Gozeriţă făraş Grăítor (la nunta) prezentator, maestru de ceremonii, urator, strigator, vornic,

staroste Griţari bani mărunţi Grof, -i nobil maghiar, proprietar de terenuri, cu titlul de conte Groștior smântână Grumaz gât, beregată, gâtlej Gudă cătea Gugúţ a sta pe vine; ghemuit Gulaş mâncare de cartofi [din magh. gulyás] Gulea cireadă Guleș văcar Guriţă sărut H Halău adăpătoare pentru animale; plasă cu ochiuri mari, năvod (a) Halbării (a) tulbura Hanorac jachetă de vânt, în general cu glugă Hazná bazin subteran de dimensiuni relativ mici, folosit pentru colectarea și

decantarea apelor impurificate provenite dintr-un număr mic de gospodării; p. ext. latrină; (Înv.) clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur, o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț; p. gener. vistierie. - Din tc. hazine, hazne

Háznă folos, a avea haznă (plăcere) de….. Haios (Fam.) plin de haz, amuzant, simpatic, nostim Haioș haioșul este o prajitură ungurească, raspandită in Ardeal si in Banat.

Un haioș reusit este, probabil, cel mai fin foietaj pe care l-a gustat cineva vreodată. Prajiturii ii este specifică osanza de porc cu care se fac impachetările aluatului - denumită la bănăteni “untura mare” sau, in satele unguresti, “hai” - de unde si numele de haioș.

Hardughíe clădire, încăpere etc. mare, de obicei veche și dărăpănată; șandrama; clădire mare, goală, neproporționată; șandrama; (înv.) ruină, dărâmătură; (înv. fig.; despre oameni) căzătură, prăpădit

Hăbăuc buimac, zăpăcit, aiurit (a) Hăcuí A tăia în bucăți (mici); a toca mărunt; a mărunți, a sfârteca, a sfâșia, a

ciopârți. – Origine incertă. Pare a fi germ. hacken; trebuie să fi intrat însă în rom. pe o filieră sl., care nu este cunoscută

Hăizaș, Heizaj acoperis Hălădí, hălăduí a trăi undeva în voie, în linişte; a avansa (a) Hăhăí a râde tare, zgomotos Hămesit foarte flămând, mort de foame; lihnit; lacom, nesățios, nesăturat Hămnisit infometat Hămoacă pămant fin nisipos galben-auriu, folosit la decorare, antiderapant, in

var, etc. Hăndrălău om destrăbălat (a) Hărăzí a da, a destina, a hotărî, a meni, a orândui, a predestina, a rândui, a

sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?); predestina; destina; consacra

Hărăzít stabilit, hotărât dinainte, destinat; (Înv.) Devotat, credincios, fidel Hău prăpastie adâncă; abis, genune, adânc. Expr. (Pop.) Cât (e) hăul =

niciodată; cu nici un preț. - Et. nec.


Hăuli (despre persoane) a emite un sunet puternic, ascuțit și prelung (în semn de bucurie sau de chemare); a produce chiote; a chiui; (despre câini) a urla, a auli

Hâd urât [din ucr. hyd] (a) Hâhâí (despre porumbei) a gugui, a grunguni, a (în)gurlui; (despre oameni) a

râde pe-nfundate Hârdăú un ciubăr mijlociu, folosit pentru aducerea apei de la distanţă pentru

spălatul hainelor, depozitarea mâncării pentru porci etc. (a) Hârjoní a nu-i da pace cuiva, a necăji, a tachina, a bâzâi (pe cineva); (refl.) a

se juca, a se zbengui, a se drăgosti; a se lua la harță. Hârleț cazma Hârşeu, arşeu cazma Hâtru glumeț, vesel Heghi, hegy, hédi vie, viţă-de-vie Ex. unde-i hediu de lângă casă? Heába (hiaba) in zadar, zadarnic, degeaba Hecelă darac; unealta de pieptanat lana Hepa! interjecţie de genul „pârtie!”, se foloseşte oricând şi oriunde vrei să se

tragă cineva din calea ta (a) Herbe a fierbe Heredie scandal sau masinarie necunoscuta (ex.: vazut-ai heredia ceie la

televizori?) Heti deal (a) Hi, hie (a) fi, fie Hibă cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, problemă Hidede vioară Hidedele cu tolcer vioara cu goarnă; (hidede - vioara, tolcer - pâlnie; magh. tölcsér) este

o dezvoltare a ”viorii Stroh”, inventie patentata la Londra în 1899 de un inginer electrician englez. Daca violinofonul lui Augustus Stroh îsi dovedea utilitatea prin amplificarea sunetului slab al viorii în studiourile în care se înregistrau placile de gramofon (înainde de inventarea microfonului electric), vioara cu goarna a bihorenilor a avut succes la nunti si petreceri, reusind sa razbeasca peste rapaitul dobelor, sunetul taragotului si chiuiturile nuntasilor.

Hin fin (grad de rudenie) Hintă leagăn Hintéu trăsură, caleașcă (închisă). – Din magh. hintó ; (la pl.) uneltele

țăranului (plug, tânjală, cârceie etc.) Hipocauţ beci, pivniţă Hir, -e fir, tulpină: „P-on hiruț de iarbă mare”; - din lat. filum Hir, -i veste, știre, noutate: „Ce hir i la mamă-mea?” - din magh. hir „veste„ Hiretic, hiretică nervos, agitat; Ex. ce ai azi de eşti aşa hiretic! Hrib, hribi ciupercă comestibilă cu pălăria de culoare brună Hirispor rumeguş a (se) Hlizí a râde de nimicuri, a chicoti Hoancă, hoance gură. Ex. a da din hoancă; ţine-ţi hoanca cee! Hoáșcă, hoáște denumire injurioasă dată unei femei bătrâne și rele; - Din ucr. haška

„viperă” Hodină odihnă (a) Hoinărí a vagabonda, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.)

a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.); a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.); a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda


(a se) Holba Tranz. a face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaimă etc.); Refl. a se uita la cineva sau la ceva cu ochii măriți de curiozitate, de spaimă etc.; a se zgâi. - Din lat. volvere

Holtei bărbat necăsătorit; burlac, becher, celibatar; Tânăr bun de însurat; flăcău

Hong voce (tare) [din magh. hang] Honioş murdar Horáiță, horaițe, horăiți drum format în mod natural, prin circulație, între casele unei localități

rurale; coclaurĭ - Et. nec. Horincă ţuică sau palincă Horliţ, horliţă murdar sau acoperit cu noroi. Ex. tătă te-ai făcut horliţă Horompfogău clește (la) Hotar în câmp [din magh. határ] Hover prieten Hrăpăréț care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere,

avid de câștig; rapace (a) Hrăpí (Înv. și pop.) a răpi Hudă gaură, spărtură (în zid, în gard etc.). - Cf. sl. hadŭ „cale, potecuță” Huidúmă persoană înaltă şi solidă Huioş haină de lână Hulugi tulpini de porumb Hurdău un vas din lemn în formă de con în care se pun fructele date prin

dărălău, butoi (a (se)) Hurducá a se mișca încoace și încolo cu putere, a (se) clătina, a (se) scutura, a

(se) zgâlțâi, a (se) zdruncina ; (despre vehicule sau persoane în mișcare) a se scutura tare (făcând zgomot mare)

I Ia’mu’ni acum, imediat - de la: Iaca, amu’ nită Iagă recipient din sticlă pentru lichide; glaje, sticlă Ibóvnic(ă) pop. Persoană care întreține relații de dragoste nelegitime cu altă

persoană de sex opus; amant, concubin, iubit, drăguț, prieten – Din sl. ljubovĩnikŭ

Icsoş cu picioarele în x, rahitic Idá aşa-i ? - în sens de confirmare de către interlocutor a celor spuse... Ie! Da! Iertaş poiana Ilắŭ, ileŭ, ileĭe nicovală Ilest drojdie Ilish scaunul de la caruta Imaş pasune Inghie ? unde ? Io Eu Io(a)i! Aoleu! Vai! Ióc (Pop. și fam.) Nu; nimic; defel; câtuși de puțin. – Din tc. yok Ioság proprietate, moşie; avere, avuţie; animalele din batatura Ipen, Ipene sănătos, normal, întreg (la cap); Ex. coptile, tu nu eşti ipene! Irhă şubă (a (se)) Irosí a (se) consuma făcând risipă, a (se) cheltui în mod ușuratic, a (se)

împrăștia în exces; a (se) pierde, a (se) risipi; (despre oameni) a depune eforturi (mari și) inutile într-o anumită direcție

Iugăr unitate de măsură pentru suprafeţe agrare egală cu 0,5775 de hectare


Iute repede Din sl. ljutŭ Iștalău grajd pentru cai Î (a) Îmbucá a gusta din mâncare, a înfuleca (a o) Îmbulina a se încurca, a o încurca; a avea de înfruntat un necaz a (se) Îmbumbá a încheia nasturii la haină (a se) Îmburda (a se) dărâma/ răstuna Înaintaşi ochelari (a) Încelui (a) prosti, (a) păcăli pe cineva în paguba sa, (a) fura pe cineva, (a)

înşela Îndeobste de obicei, în mod obișnuit, în general (a) Îngăduí a da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva

permisiunea, a-l lăsa să... (pop.) a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie; (pop.) a avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui. (reg.) a întârzia, a zăbovi.– Din magh. engedni

(a (se)) Îngloda, înglodí a se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli (Fig) a face multe datorii - din (înv.) În + glod

a (se) Înhîi a (se) Îmburda pe-o parte, a sta să cadă (a) Înjgheba a alcătui, a face ceva (la repezeală, improvizând din materiale puține,

întâmplătoare și disparate); a înfiripa; (generic) a construi, a întemeia; a face rost de...; a încropi; (averi) a aduna cu greu, puțin câte puțin; a forma treptat. ~ o gospodărie. ~ un colectiv; a unei la capete, a încheia: înjgheba bine bucățile uneĭ mese

Înlontru înăuntru (a) Înmiresmá a parfuma, a îmbălsăma, a miresma, a aroma, (rar) a tămâia, (spații) a

umple cu miros plăcut a (se) Înstruţá a (se) împodobi (cu struţ de flori); a se înfrumuseţa Întinguş sosul de la tocană (a (se)) Întremá a-și recăpăta sănătatea sau puterile; a se înzdrăveni, a (se) tămădui, a

(se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, (pop. și fam.) a (se) drege, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi - Et. nec.

Întreținútă Persoană căreia o altă persoană (de sex opus, cu care trăiește în concubinaj) îi asigură mijloacele de existență

(a (se)) Înturná a (se) întoarce - Lat. tornare Înzătonit intepenit (a (se)) Înzdrăvení a se însănătoși (după o boală), a deveni (iarăși) puternic, zdravăn; a se

întrema, a se întări, a se învoinici - În + zdravăn Îs sunt J (a) Jăli (a) jeli [din sl. žaliti] Jaşcău un fel de borsetă purtată fie la gît, fie legată în talie Jandar, jendar jandarm, soldat însărcinat cu siguranța publică; Fig. Iron. Femeĭe prea

înaltă și robustă Jântiţă, jîntiţa (jintiţa): zerul de la brânză; se obtine prin fierberea laptelui de vacă uşor acrit

şi rezultă o brânzică mai dulce şi mult zer. Cred că ni s-a întamplat la toţi, mai ales vara cand se acreşte mai repede (nu vreau sa spun altereaza, pentru că este impropriu, laptele acrit nu este lapte alterat, este doar faza intermediară spre iaurt) sa fierbem lapte şi să se “adune”. Aceea este jintiţa

Jântuială, jîntuiala zer gras ce ramane dupa ce se framanta si se stoarce urda; este folosit


(jintuiala) de obicei la balmos; Eee, cu asta este o întreaga poveste. La stâna, după ce se mulge laptele, se strecoară, se pune tot într-un ceaun si se pune cheag. După ce se încheagă, se adună caşul în tifon sau pînză si se pune la presat. Ceea ce a rămas in urma strecurării, se numeste zer ) Prin fierbere, zerul se adună si rezulta urda. În zona Ilvei i se spune “zare”. Dacă îl ţii mai mult, se acreste atît de tare încât poate înlocui cu succes oţetul. Am rămas la săculeţii de tifon umpluţi cu caş proaspăt. Aceştia se presează, fie cu o piatră aşezată peste o scândură, fie în prese, la stânile care se respectă. In urma presării, iese tot un fel de zer, dar de altă consistenţă, mult mai gras. Aceea este jintuiala adevarata. Are un gust specific, nu se acreşte atat de tare ca şi zerul, poate fi păstrată mult timp în frigider. Se foloseşte la dres ciorbele, în loc de smântână, dar si la balmoş. Eu zic ca balmoşul făcut cu jintuială este mult mai gustos decât cel cu smântână şi unt din zona Apusenilor. Pentru că am vrut ca documentarea sa fie completă, am gasit si fotografii, pe un site, de care tare m-am bucurat ca l-am gasit: http://lastana.ecosapiens.ro [...] sursa: http://digodana.info/2011/04/11/jintita-jintuiala-jitalari/

Jeb buzunar Jebcăndắu, (japcandău, jebchendeu)

batistă; năfrămucă, pânzăturică, şărincuţă. - Din magh. zsebkendő “batistă”

Jeg, -uri murdărie, mizerie Jenunţ, Jerunzi genunchi Jilav umed Jilắu, -auă unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn prin

aşchiere; rindea Jin vin Jinars rachiu, tuica Jină vină Jintalắu, -auă, (jântalău) instrument confecţionat din lemn, sub forma unui băţ prevăzut la

partea inferioară cu palete, utilizat pentru amestecarea laptelui şi obţinerea jintiţei sau a untului.

Jiritor băţ cu care se împrăştie jarul în cuptorul de pâine; Jiţă: viţea, jiţăl viţel; viţă (de neam ...) Jiţălarii sunt mormolocii de broască, aceia mici catre seamănă cu peştişorii si

care se pot vedea în toate ochiurile cu apă, primăvara tîrziu. Nu ştiu de ce in zona Mureşului li se spune aşa, nu ştiu care este etimologia cuvântului, pur şi simplu aşa li se spune (vezi foto )

Jivină Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, ființă. - Din bg. živina

Jândar jandarm, polițist Joágăr, -e fierăstrău cu pânză lungă, prevăzut cu două mânere, numit şi

“ferăstrău de doi”; folosit la tăierea transversală a butucilor sau a lemnelor mai groase

Joardă, Jordă băţ, nuia (a) Joí, joiésc a ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi (Sfânta) Joi zână binevoitoare din mitologia românească Joia Mare (joimare, joimar)

ultima joi din postul Paștelui (păresimi) când se celebrează amintirea Cinei de taină; Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; Din Joĭ în Paște, foarte rar

Joile grele (sau păzite, cele joi) = cele din urmă două joi din cele noua ale Cincizecimii


Joĭa întîĭa după Paște; Joĭele după Paște

cele noŭă saŭ treĭ Joĭ după Paște, cînd femeile din popor nu coase de frică să nu cadă grindină saŭ să nu le meargă răŭ vitelor

Joia mânioasă a noua joi după Paști, sărbătoare care se ține pentru ca grindina să nu strice holdele

Joia verde joia din săptămâna Rusaliilor, când are loc o sărbătoare populară Jordie băț, nuia (a) Jugăni (a) castra Junincă vițea, se numește așa până la prima fătare Juniri ginere Jupấn titlu dat în evul mediu, în țările române, celor mai de seamă boieri și

dregători; persoană care avea acest titlu; titlu de politețe dat unei persoane, echivalând cu „domn”, „cucon”; Patron, stăpân (considerat în raport cu angajații săi). – Et. nec.

L Laboș cratiţă, oala mare Lacreu sacou Laibăr vestă Láiţă, laviță bancă din scânduri (fără spătar) aşezată în lungul pereţilor în casele

tradiţionale şi care servesc şi drept paturi, sau asezate pe uliţă, lângă poartă; Scândura pe care se aşază mortul.

Langalău/ligalău,langalăie un fel anume de pâine sau plăcintă din făină de mălai Laoláltă împreună Laşcă, laşte un tip de tăieţei mai groşi [din maghiară lasca] Lăcrămáţie plângere, cerere (a) Lăcrui a aseza una peste alta, a stivui Lăicer, lăicere, lăvicér covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se

împodobesc la țară lavițele și pereții, Lăieţi specie rară de ţigani - blonzi cu ochi albaştri; Persoană cu o înfăţisare

neîngrijită, cu părul lung si nepieptănat Expr. Vai copile, aranjeaza-te si tu nitel, arati ca un lăiet

Lămpaş felinar Lășcar, lăscar strecurător Lăturean venit în vizită din satul vecin Leac, -uri medicament, remediu Leát, leaturi an, dată; contingent; camarad Lebăr vezi Maoiş Legheleu deal; maidan, toloacă Ex. joacă fotbal ca pe legheleu. Legvar dulceaţă Ex. ptită cu legvar Lehámite oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva); (În

expr.) a-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehámete s. f. - Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.

Léle termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea; leică; (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră; Femeie rea sau imorală. ◊ Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos. A umbla frunza (sau în dorul) lelii = a umbla fără rost, degeaba. Fost-ai lele cât ai fost, dar te-ai dus pe pulă’n jos expr. (obs.) timpul trece în mod implacabil. - Din bg. lelj

(a (se)) Lepădá a lăsa ceva din mână; a arunca; a arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunțând la el. Expr. a nu fi de lepădat = a fi vrednic de luat


în seamă; a avea preț, valoare; (despre femei și despre femelele animalelor) a naște înainte de termen un făt mort; a avorta; a lăsa ceva sau pe cineva undeva; a îndepărta, a alunga; a părăsi ceva (pentru totdeauna și de bună voie), a renunța la...; a nu recunoaște ceva; a tăgădui Probabil din lat. lapidare „a arunca cu pietre”

Lepedeu, lipideu cearşaf, cearceaf Lér cuptorul în care se găteşte Lésne ușor, fără multă greutate; (Banat, Trans.) ieftin Lespide tabla pentru copt placinte pe feteu Leţ, -uri șipcă, stinghie de lemn. - Din magh. léc Leuca, leoca piesa la car si/sau caruta in (numar de 4 care sustine) loitra Léveşe supă cu carne de pui; “zamă limpede cu răstăuţe”. - Din magh. leves Lichie clătită Lighioánă (lighioáne) bestie, animal, dihanie, jigodie, jiganie, jivină Lihnít foarte flămând, chinuit de foame; hămesit - Orig. nec. Lihod lihnit, flămând Lindic clitoris Linghişpir roata (ansamblu ce se invarte) in parcurile de distractii, rezultat din

transformarea germanului ringspiel (joc in cerc) şi care semnifică micile carusele împinse manual de copii sau parinţi in locurile de joacă

Língura se făcea din lemn de răchită, plop, tei, paltin, tisă etc.; existau şi linguri din metal; ele, împreună cu furchíţilì, se ţin în lingurár, care este aninat într-un cui pe perete;

Linguróiu „polonic” din lemn sau din tablă, până la o jumătate de litru, era folosit la punerea ză´mii în blide, dar şi a jintiţei

Lítăr litru - Germ. Liter Lobdă minge Lom, -uri crengi uscate şi rupte; bagaje, lucruri nefolositoare de care te poti

dispensa, şi care de obicei doar ocupă loc inutil; (reg.) boarfe Lompaş felinar Longhioş despre temperatura, nici cald, nici rece, dezmortit Lopáta din tablă şi din lemn de fag sau paltin, având coadă lungă sau foarte

lungă, după utilizare; cu ea se bagă şi se scoate din cuptor mălaiul, pâinea, colacii etc.; este folosită şi la curăţat zăpadă, în grajd, la învârtit grânele în pod etc

Lopoş lăţit Lótru hoţ, bandit, tâlhar Loptă minge Lopitău fund de lemn, planşetă mare pe care se frământă aluatul [din magh.

lapító] Lubeniţă/Lebeniţă pepene verde Lucicoș, luşcoş supă de varză Lud, ludă, luzi, lude (Înv. și reg.) simplu, naiv, fără experiență; p. ext. prost, nătâng,

nătărău, bleg, nătăfleț, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău - Din sl. ludŭ

Ludaie, ludău dovleac M Macră curată, pură Maglaváis, -uri amestec Mahăr om care se tine maret Mai, Maiuri unealtă din lemn (uneori în formă de ciocan) utilizată pentru bătut,


îndesat sau nivelat); lemnul cu care se bat rufele când se spală Mai, Maiuri ficat. - Din magh. maj “ficat”. Maoiş Pe la noi, prin zona asta i se spune mai mult maioş, decat lebăr, dar în

general este cunoscut ca şi lebăr. Adica musai să conţină FICAT. Aceasta este variantă făcută în casă, o reţetă de la mama ei, aşa cum se face în zona Aradului. Maioşul sau Lebărul este un preparat mult mai cunoscut şi mai comercializat decât caltaboşul. De asemenea, nici de aceasta dată nu am să vă ofer o reţetă exactă. Si asta pentru că nu o facem niciodată după cantităţi matematice, ci dupa gust. Ingrediente: ficat de porc fiert, sare, piper, usturoi, sorici fierţi, puţin din zeama în care au fiert, maghiran (optional), ienibahar (optional). Ficatul se fierbe, dar nu până la capat. Este bine să rămână puţin în sange. Altfel se va intări şi va fi sec. Se macină impreună cu celelalte ingrediente, se amestecă, se condimentează dupa gust. Se introduce în memebrană şi se dă la rece. Se poate afuma. Se păstrează la frigider şi se consumă în următoarele zile. Nu se poate păstra timp îndelungat.

Májă, Măji unitate de măsură pentru greutăţi echivalentă cu 100 kg; “chintal” - Din magh. mázsa

(a) Măjălí, Măjălesc (a) cântări Mandúlă, -e amigdale. - Din magh. mandula Manoş limba ceasului Marhă vită, vacă [din maghiară marha „vită”]; acest cuvânt a evoluat în

marfă pentru că vitele constituiau principalul obiect de tranzacţie la popoarele pastorale

Mas, masu faptul de a mânca; popas (peste noapte); Ex.: masu ne va fi la han Mădular (pop.; mai ales la pl.) Fiecare dintre membrele unei ființe; p. gener.

fiecare dintre părțile sau organele din care este alcătuită o ființă. 2. S. m. (înv.) Membru al unei societăți, al unei asociații etc.; element al unui grup; (Înv.) Organ genital, penis – Lat. medullaris

Măgan mântuială; ex. ai făcut o treabă de măgan Mălai porumb Mălín (bot.) Arbust decorativ cu flori albe sau liliachii, mirositoare; liliac Măngălắŭ, máglă, mîglă o bucată de lemn crestat orĭ de tablă de zinc undulată de care se freacă

rufele la spălat; Un aparat compus din doŭă sulurĭ de lemn care, sub apăsarea unei greutățĭ, netezește rufele puse pe o masă (înlocuit azĭ cu fieru de călcat)

Mătura utilizată pentru curăţenie în casă; se făcea şi din pelin bătrân; Măturoiul mătură făcută din târşi sau din nuiele şi se utiliza la făcut curat în

curte (a) Mâna a conduce Mâniat enervat (a) Mé a merge Megiáș (vest) și Megiéș (est)

învecinat, limitrof, mărginaș; care stă, se află alături sau în apropiere de cineva sau de ceva; vecin; (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Țăran liber, stăpân de pământ

Mejdă, mejde hotar, delimitare între două terenuri vecine, limita unui teren Melegár, -uri loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd) în care se

pun răsadurile primăvara; răsadniţă. Termen atestat în Trans., Banat, Crişana şi Maram. - Din magh. melegágy.

Melendoaică cârpă, prosop in unele cazuri Melesteú, meleşteú „mămăligătorul”, un băţ mai lung (50-70 cm), bine rotunjit, cu care se

amestecă mămăliga (a) Melițá a zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase,


pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță; Fig. a bate strașnic pe cineva; Fig. a trăncăni, a flecări. – Din meliță

Méliță unealtă primitivă de lemn, folosită în industria casnică pentru melițare; zdrobitor; mașină de melițat, prevăzută cu cuțite sau cu aripi de lemn dispuse circular pe un cilindru; Fig. (Fam. și depr.) gură (considerată ca organ al vorbirii). Expr. A da cu melița (sau din meliță) = a trăncăni, a flecări. – Din bg. melica

Méndre capricii toane, pofte (Fam.; în expr.) A-și face mendrele (cu cineva) = a-și face toate gusturile, a-și satisface capriciile; a-și face de cap; a-și bate joc de cineva; a necinsti, a batjocori o femeie. – Et. nec.

Méré merge Mergătoare încălțăminte Merínde hrană (rece) pe care o ia cineva când pleacă la drum sau la lucru;

ojină, prînz intermediar între amează și seară; p. gener. alimente, hrană, mâncare. - Lat. merenda

Meselău bidinea cu coada lunga Meteáhnă (Pop.) defect, cusur, lipsă, imperfecțiune; pasiune, patimă, slăbiciune;

boală, infirmitate, beteșug Metrésă femeie în raport cu bărbatul cu care întreține legături intime în afara

căsătoriei; ibovnică; amantă - Din fr. maîtresse Miere zahăr (a) Mieza a lua masa de amiază (prânzul) Mihei banc de lucru [din magh. mûhely] Mileu dantelă Miraz Ne faci de miraz!: Ne faci de ruşine! Mintenaş, Minten imediat, indată, repede, acuş [din maghiară menten] Mir (înv.) lume; ulei sfințit; faĭmă, veste: nu te face de miru lumiĭ (a (se)) Mirá (Trans.) a vedea de, a avea grijă; (Înv.) a considera, a se îndoi, a

crede, a socoti ; a fi uimit, a se minuna Mireán (persoană) care nu aparține clerului, laic, lumesc; creștin care nu face

parte din tagma bisericească - Din sl. mirjaninŭ. Misarăş măcelar [din magh. mészáros] (a) Mistuí a transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct

asimilabile de organism; a digera; a distruge, a nimici; a înceta să mai existe; a dispărea, a pieri; (Fig.) a (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul)

Míţă, -e lâna tunsă prima oară de pe miei; leapşa Mitra uter Mizilíc (Fam.) gustare, aperitiv, mâncare frugală; (Fig.) Fleac, bagatelă.- Din

tc. mezelik Mnica nimica Mnieriu albastru, albăstriu, albăstrui ‘Mniezăii Dumnezăii.... Moáre, moré apă sărată în care se acreşte varza; saramură; zeamă de varză acră Mocronţoş abătut, fără nici un chef, trist Módru mod, chip, fel; mijloc, putinţă, posibilitate, rânduială Móimă, -e maimuţă; poreclă frecventă dată oamenilor caraghioşi, care se

strâmbă ca o maimuţă sau care sunt mici de statură. - Din magh. majom “maimuţă”.

Molcom liniştit, lin, domol, potolit [din bg. mŭlkom] Morar mărar Morho vită Moroci morcovi


Morói, (muroi) (mit.) strigoi, vârcolac, pricolici (a) Moşcolí, moşcolesc a murdări, a întina, a ocărî Moșcoș murdar Moş, moşi (folosit și ca termen de adresare) bărbat ajuns la o vârstă înaintată;

moșneag ; ~ Martin urs; (rar) bărbat privit în raport cu nepoții săi; bunic; (pop.) frate (sau văr) al unuia dintre părinți, privit în raport cu copiii acestora; unchi; persoană care aparține generațiilor precedente; din (sau de la) moși-strămoși a) din vremuri foarte îndepărtate; b) (transmis) din generație în generație; la pl. (în credințele religioase) Ziua din ajunul sărbătorii pogorârii duhului sfânt; Sâmbăta ~ilor sâmbăta dinaintea Duminicii Mari.

Moşini chibrite a Mozolí, -esc a mesteca îndelung; a molfăi; a framanta Muiére (Muiéri) femeie măritată; femeie, soție, nevastă (a se) Murui, Murlui (a se) murdări, (a se) mâzgăli, (a se) uda putin Musai neapărat, morţiş, trebuie - Din Magh. muszáj N Nánă termen de respect cu care se adresează la țară cineva unei surori mai

mari sau unei femei mai în vârstă ori cu care vorbește despre acestea; lele

Napci cartofi; reg. de pe Valea Somesului Nat lume, om, individ Năcădău bărbat prostănac, bleg, nătărău, prostovan; aluat care nu s-a copt bine,

clisos (a se) Năclăí (-ăésc, năclăít)

a se unge, a se păta cu grăsime, a se mînji; a se umple de ceva cleĭos (cleĭ, sirop, noroĭ); a se acoperi cu o substanță cleioasă sau cu murdărie, îmbibându-se; (despre sânge) a trece din stare lichidă în stare solidă; a se face vârtos; a se închega; a se coagula. - Din bg. nakleja

(a se) Nădăi a spera, a bănui ceva Nădéjde (nădéjdi) speranță; (Înv.) așteptare; Încredere sau convingere că ceea ce faci ori

dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor; De nădejde = în care poți avea toată încrederea; De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic; A trage nădejde = a spera, a nădăjdui; În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur; Ceea ce dă încredere, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. - Din sl. nadežda

Nădragi pantaloni (a) Nădușí a transpira, a asuda, asfixia, gâtui, înăbuși, îneca, strangula, sufoca,

sugruma - Din sl. neduh, ucr. naduha, bulg. naduša Năduşeală transpiraţie Năframă batic Năfrămuţă batista Năglag argila, pamant galben Nămí, Nămesc, Năimi a se tocmi, a se angaja cu plata pentru o anumită perioadă Nănaș naș Năpastă nenorocire grea, care se abate asupra cuiva, urgie, pacoste, calamitate;

Ia ~! ia nevoie; acuzație lipsită de orice temei; învinuire nedreaptă;


(ist.) bir suplimentar pe care îl plăteau țăranii în locul consătenilor fugiți sau amendă plătită de un țăran pe pământul căruia s-a săvârșit un omor în împrejurări rămase necunoscute (În Evul Mediu, în Țara Românească)

Năpust dracul, aghiuţă, satana etc. Năráv (nărávuri) obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie; Expr. A (se)

învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său; (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare.

Năród tont, prost (a) Născocí a face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a

inventa; a scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți; (Rar) a se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla, – Et. nec.

Năuc prostuţ (a) Năzuí, năzuiesc, nizuĭesc

a tinde cu străduință către ceva; a aspira, a râvni; a se strădui, a se trudi; a încerca; a se îndrepta spre cineva sau undeva după ajutor, a recurge, a apela la sprijinul, bunăvoința, îndurarea cuiva; a se îndrepta, a se duce spre..., a ținti să ajungă la...

Nealcoş / Nialcoş mandru, ingamfat Neaóș (despre locuitori, limbă, obiceiuri, floră, faună etc.) Care s-a născut, s-

a format și s-a dezvoltat pe teritoriul pe care trăiește și în prezent; autohton, indigen, băștinaș; Care nu trezește îndoieli; care este în corespundere cu adevărul; veritabi; autentic, curat, neamestecat, de pur sînge Ex: Român neaoș. Fig. Cuvînt neaoș (curat românesc ș.a.). Adv. A vorbi neaoș românește. /Orig. nec.

Nechezol (în anii dictaturii ceaușiste) cafea în amestec cu înlocuitori, surogat de cafea.

Neica nimeni expr. (peior.) individ insignifiant. Netrebnicíe (înv.) lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate;

inutilitate; (înv.) umilință, smerenie; incapacitate, neputință; (pop.) ticăloșenie, nemernicie; faptă ticăloasă, mârșavă; (înv.) nebunie; (reg.) cusur, viciu.

Ni uite, iată Niálcoș, niálcoși aranjat, arătos, chipeș, cochet, dichisit, elegant, fercheș, ferchezuit,

frumos, gătit, îngrijit, spilcuit Nicăria niciunde Nieniuţă bunic Nimaş păşune Níme, nímea nimenea Nimuríc, -i, (nemuric) (oameni) mic, scund, pipernicit, schilod - Din magh. nyomorék Ninerát, -ă alintat, răsfățat, râzgâiat; afectat, fandosit, sclifosit Nintă mentă Niscai ceva, cateva, cativa Nită! Uite!, Iată! No Intraductibil, deoarece e folosit la aproape orice, ca sarea-n bucate...

Indiciu de la dictionar: Ei! Ha!, interj. Banc: Pe o vijelie, revine de la câmp Ion și méré cătă casa soacrei... trăznește la 100m de el. Zice Ion: - No! mai méré el ce méré, și iar trăznește la 50m de el: Zice Ion: - No, no! când intra în ocol, fulgeru cade pă casa soacrei. Zice Ion: - No, așe!

Noadă (anat.; pop.) coccis; p. ext. regiune situată în jurul coccisului; (la animale) (regiunea de la) rădăcina cozii; (la păsări) târtiță. - Lat. *noda


Noian, noiane, noianuri cantitate, volum mare din ceva; belșug; mulțime, număr mare de ființe, de lucruri, de fenomene; Întindere mare de apă; nemărginire, imensitate; genune, abis, hău. - Et. nec

Nóimă (pop.) menire, țel, scop, rost; motiv, cauză, temei; Înțeles adânc, ascuns; tâlc

Nopsám plata unei zile de lucru; simbrie - Din magh. napszám Nopsámoş, -i muncitor cu ziua; zilier. - Din magh. napszámos Noród (noroáde) (pop.) popor, națiune, neam; persoană sau grup de oameni care face

parte dintr-un anumit popor, dintr-o anumită națiune. ♦ (Înv. și pop.) totalitatea credincioșilor care aparțin unui cult creștin, unei eparhii etc.; număr mare, mulțime, masă de oameni; grosul populației; spec. țărănimea. - Din sl. narodŭ

(făină) Nulaş făină de calitate superioară, pentru prăjituri Nutlii aluat din cartofi, făină albă, ulei şi sare. Acest aluat se întinde în fâşii

cilindrice, se taie în bucăţi mici (3-4cm) care se pun la fiert până se ridică la suprafaţă şi la final se tăvălesc în pesmet cu zahăr

O Oarece, Oarice cam, ceva, întrucâtva, nițel, oarecum, oareșicum, puțin; Un lucru

oarecare, neidentificat sau neprecizat mai îndeaproape; ceva, oareceva; oareșice; (Adverbial) puțin, câtva

Obârșie punct de plecare, început, origine; Locul unde s-a născut cineva; familia, neamul din care se trage cineva; origine (socială); Locul de unde începe să se formeze albia unui râu; izvor; Culme, muchie, vârf. - Din sl. obrŭšije

Óbcină, ópcină (termen de hotărnicie) culme ce continuă lanțul munților de la un pisc la altul, culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; Înălțime împădurită; Culme, creastă de deal orĭ de munte (de unde se varsă apele în doŭă părțĭ)

Obidă, obide Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie; (Înv.) nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire

Obgheală, Obială / Obiele pânze de purtat in cizme iarna, din material textil (canepa, in, bumbac) de forma dreptunghiulara, care se foloseau la protejarea picioarelor de frig mai ales cand se purtau opinci (strămoșii ciorapilor)

Obídă (pop.) Întristare adâncă, durere sufletească; mâhnire, amărăciune, jale; necaz; ciudă, mânie; (Înv.) Nedreptate, asuprire; jignire, insultă, umilire; Amărăciune provocată de o nedreptate; Faptă nedreaptă, reprobabilă; nedreptate - Din sl. obida

(a) Obidí Refl. (Înv. și pop.) a se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui; Tranz. (Înv.) a deplânge, a jeli; Tranz. (Înv.) a asupri, a împila, a oprima. - Din obidă

Obloc fereastră, geam Obloji a trata (o rană, un organ bolnav sau un om bolnav), a purta cuiva de

grijă; a îngriji, a (se) înveli, a (se) acoperi; a (se) înfofoli, a (se) încotoșmăna

Oblu drept, direct Ocáră (pop.) vorbă sau faptă care mustră, ceartă, rușinează pe cineva;

ocărâre; umilire, înfruntare; defăimare, jignire, insultă; situație rușinoasă, dezonorantă în care se află cineva; rușine, dezonoare. ◊ Loc. adj. De ocară = compromițător, jignitor, rușinos. ◊ Expr. A


ajunge sau a (se) face, a fi, a (se) lăsa, a rămâne de râs și de ocară = a ajunge (sau a se face, a fi etc.) demn de dispreț, de batjocură; a (se) compromite. (Rar) A da de ocară cu... = a (se) face de râs cu... - Din ocărî (derivat regresiv)

(a) Ocărî, Ocărăsc a insulta, a înjura, a ponegri, a blestema Ocheri ochelari Ocna dop la butoi, bagi ocna la boşc Ocol curte Ocoş deştept, inteligent (peiorativ) Odór, odoare, odoară lucru de preţ, zestrea fetelor, compusă, de obicei, din haine şi

pânzături, copil Ogăşii urme de maşină pe drumul de ţară Ogârcău castravete [din magh. uborka] (a (se)) Ogoí, Ogoiesc a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) calma, a (se) stâmpăra Ográdă, Ogrăzi gradina şi livada din spatele casei Ogrinji tulpina porumbului ramasa dupa ce animalele au mancat frunzele,

resturile de mancare ce raman dupa animale, folosite de obicei pentru asternut

Oleácă, olecuţă puţin, un strop, un pic Oloi ulei Om vom (a) Omini (a) omeni, (a) servi Osấndă (pop.) condamnare, pedeapsă la care este supus cineva (de către

organele judiciare); Expr. A-și face osânda = a executa pedeapsa la care este condamnat. (Reg.) A-și face osânda cu cineva = a se purta rău, fără milă; a chinui, a tortura pe cineva; Fig. Blestem; pacoste, năpastă, nenorocire, urgie. - Din osândi (derivat regresiv)

(a) Osấndi (pop.) a condamna, a pedepsi (printr-o sentință judecătorească); a pronunța o sentință de condamnare (împotriva cuiva); a dezaproba, a înfiera, a critica, a judeca; a sili, a obliga; a forța, a constrânge. - Din sl. osonditi.

Osấnză grăsime crudă de porc din regiunea abdominală; grăsime depusă pe diverse părți ale corpului omenesc; Fig. bunăstare, avere, bogăție. - Din lat. absungia

Osấrdie, -i zel, râvnă, stăruinţă, silință, sârguință, strădanie Osteneálă, osteneli oboseală, istovire Ostoí, (ostui): a alina, (a se, a-şi) astâmpăra; a petrece, a se desfăta

Otavă fîn de la primul cosit Ótova uniform; neted, egal, drept; (despre oameni) care nu are talia marcată;

fără formă; (Fig.) monoton, uniform. Ex. Neted: drumu e otova; Ex. Tot una: acest porc e așa de gras, în cît capu e otova cu trupu; Ex. Monoton, plictisitor: muncă otova; Ex. Drept înainte, fără accidente: a merge otova - Et. nec.

Oticău măsură de 2L cu care se ia uiumul la moară [din scr. otik] P Pácoste ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferințe; situație în

care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă; Ființă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferințe. - sl. pakostĩ

Palincă țuică (de prune) Pancovă gogoaşă Paporniţă coș împletit din papură; obiect din sticlă învelit cu împletitură din


papură Papricaş tocană cu carne, condimentată cu boia de ardei (a (se)) Paradí a (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado Parapleu umbrelă Parpalác pardesiu; balonzaid Păcurar cioban Pălant rasad; padure sau vie tanara; gard, imprejmuire Pălant, pălanc gard de lemn [din magh. palánk] (a) Păli a lovi Pălălaie (~ăi) foc mare (cu văpăi); vâlvătaie Părădică, părădaie roşie Părăzor umbrelă Păretar panza tesuta cu motive traditionale pusa in scop decorativ pe pereti;

reg. de pe Valea Somesului Păs necaz, off.... Ex. a-si spune pasul: a-si spune necazul, off-ul Păsat seminte de mei pisate; boabe be porumb sau chiar alte cereale pisate,

macinate mai mare Păst’olaltă una peste alta, suprapuse Păsulă fasole Pășúș, pașúș (Înv. și reg.) pașaport; ordin (scris); bilet de identitate și de liberă

circulațiune în țară - Din magh. passzus Pătrár bucata mare de slanina de pe spatele porcului Pătúl, -e, -uluri suport din lemn pe care se clădeşte claia sau stogul, pentru a le feri de

umezeală; coșar, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.); hambar; porumbar, porumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiac, porumbariță, porumbăriște, porumbelniță, porumbiște, porumbiță, (Ban.) golâmbar. (~ pentru porumbei.);(pop.) cotineață, (reg.) pătuiac, poiată. (~ pentru păsările de curte.); (reg.) alaș, pătuiac. (~ pentru pază, la o vie.); pătuiac. (~ pentru clădit claia de nutreț.); răsadniță.

Pâclă (Înv.) mlaștină, băltoacă; zăpușeală, zăduf; ceață, negură. Sl. pĭklŭ „ceață, întunecime; iad”

Pântecárie, -ii diaree (a (se)) Pârguí (despre fructe, legume și cereale) a începe să se coacă, a da în copt Pârguít, pârgav faptul de a se pârgui; timpul când se pârguiesc fructele sau cerealele Pârloágă teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea

fertilității lui; prilóg, ogor, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rât, toloacă, bălărie, paragină, curătură

Pecéte obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care sunt gravate în relief embleme și inscripții și care se aplică pe documente (spre a le autentifica); ștampilă; semn imprimat cu un astfel de obiect; Închis (sau ferecat) cu șapte ~ți imposibil de aflat; de nepătruns; (fig.) Trăsătură specifică, particulară; semn distinctiv; amprentă; marcă.

Pecetluit astupat, fixat, imobilizat, închis, înfierat, înfundat, înțepenit, prins, stigmatizat, ferecat, sigilat, ștampilat

Pécie (Înv. și reg.) muschiul de pe spatele porcului; carne macră de vită, de oaie sau de porc (mai ales de pe lângă șira spinării), bună pentru friptură – Din magh. pecsenye

Pendeléu, pendelée (reg.) fustă din pânză albă, purtată de țărănci pe dedesubt; poală; cămașă de noapte

Pédig dar, deși, însă, numai Pepe goangă, insectă


Pepini castraveți Pere cartofi; reg. din zona Clujului Perje prune Pernieu, pernéu negreală de la sobe, funingine, cenușă rezultată din arderea paielor.... Pérț secundă; Expr. In pérțu aista - chiar acuma Petea panglica de care sunt prinse margele, folosita ca podoaba in par Petrecánie (Înv.) Moarte. (astăzi fam.; în loc. vb.) a(-i) face de petrecanie = a) a

lua (cuiva) viața; a omorî, a ucide, a răpune (pe cineva); b) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a cheltui (tot); a da gata (ceva). a i se face (cuiva) de petrecanie = a-i veni (cuiva) pofta să se bage singur în primejdie (de moarte); a (-și) căuta moartea (cu lumânarea). a-și face de petrecanie = a se sinucide. 2. (Înv. și reg.) Întâmplare, eveniment; pățanie. 3. (Înv. și reg.) petrecere (3), chef

Petrenjel pătrunjel (a) Pica (a) cădea Picioci/picioici cartofi Ex. Anu’ acesta nu s-or tare făcut picocii Piglais (piclăzău) călcător, vezi Ticlăzău, tiglazắu Pihă, pihe scame; fulgi (de pasăre) [din magh. pihe] (a) Pingeli a repara, a petici, a reface [de la pingea „a pune, a reface sau a dubla

talpa uzată la o încălţăminte”, din turcă pençe Piparcă ardei iute Pirón, piroáne cui (de oțel) lung și gros, curbat (în unghi drept) la unul din capete și

folosit la îmbinarea pieselor unei construcții de lemn, la fixarea unui obiect greu pe perete etc.; p. gener. cui mare

Piroște sarmale Pisat, Păsat făină de porumb măcinată mare; porumb macinat Piscoş murdar, pătat [din magh. piszkos] Pişcar un soi de ţipar (peşte) de dimensiuni mici Pișichér om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan, viclean, escroc, hoț,

impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan, potlogărie, escrocherie Pită pâine Piţiene pănuşi de porumb Piţulă monedă austro-ungară de zece creiţari care a circulat până în 1918 în

Transilvania şi Bucovina Pizmă (Pop.) ciudă, necaz, nemulțumire; p. ext. ură, dușmănie; (sens curent)

invidie; Din sl. pizma Pleavă Rămășițe de spice sau de păstăi rezultate din treieratul cerealelor sau

al leguminoaselor; (Fig.) Ceea ce este lipsit de valoare, de importanță; lucru de nimic; (Fig.) Om de nimic; lepădătură, drojdia societății.- Din sl. plĕva

Pled pătură Pleu tablă Pleuar tinichigiu Ploatăn sobă Poame prune, uneori cu sens mai larg, de fructe (nu) Poci (nu) pot, a putea, a fi în stare (a) Póci (reg.; despre teren) a împrejmui, a închide cu pocii (crengi înfipte în

pământ); (despre vița de vie) a arăci (a pune araci); A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi; Tranz. (În credințele populare) A desfigura, a sluți; spec. a deochea; Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi

Pocíc risipă, a strica lucruri bune Pocinog Întâmplare rea, neplăcută; bucluc, belea; boroboață


Pocrúț, pocrúțuri, pocrúțe, pocrouţ

covor țărănesc; scoarță; pătură groasă; pocroviță, pocrov; așternutul de sub șaua calului; legătură, boccea.

Poderei movila, deal, fanate; reg. de pe Valea Somesului Podişor dulap pentru vase şi diferite ingrediente; el este încastrat în perete. Pogace turta obtinuta prin presarea cojilor de floarea soarelui dupa ce s-a

extras uleiul Pogán, -ă mare, voinic, vânjos Pogon, pogoane unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, a cărei mărime

variază, după epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar; Bucată de pământ (agricol) de un pogon (1); teren cultivat, plantație de această mărime; cantitate de produse obținute de pe un pogon (2). - Din bg. pogon

Pogorîre scoborîre (Rar); Pogorîrea sfîntuluĭ duh, o sărbătoare creștinească la 50 de zile după Paște (Rusaliĭ)

Poiátă grajd pentru vite mari, de obicei o cladire care este impartita in doua: o parte pentru depozitarea furajelor + pod si una pentru adapostul animalelor

Póliţa este un fel de raft simplu, dintr-o scândură jiluítî, sprijinită pe două cuie de lemn, pe care se aşază diferite vase

Polog iarba cosita ce urmeaza sa fie uscata si stransa; reg. de pe Valea Somesului

Pomádă, pomézi preparat farmaceutic sau cosmetic moale, obținut din substanțe grase și din componente medicamentoase, întrebuințat pentru îngrijirea (sau tratarea) pielii și a părului.

(a (se)) Pomădá a (se) unge, a (se) da cu pomadă; a flata, a linguși, a măguli Pomélnic, (vechĭ) poménic

Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul în timpul efectuării unor slujbe religioase sau în unele rugăciuni; (Fam. sau ironic) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĩnikŭ

Pomină veste, faimă, amintire, pomenire, renume De pomină = a) vestit, renumit, neuitat; b) strașnic, grozav, extraordinar; Expr. A (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina = a se răspândi vestea în lume, a se afla sau a se vorbi despre cineva sau ceva ca despre ceva extraordinar. A se face (sau a ajunge) de pomină = a se face de râs, a se compromite. - Din pomeni (derivat regresiv)

Pomnişori specie de fasole cultivata mai ales pentru pastai Pomniteriu dud Ponihos leneş Ponós (Pop.) Consecință neplăcută; necaz, neajuns; nemulțumire, supărare.

A trage ponoasele. Expr. (Reg.) A-și face ponos cu cineva = a ajunge la neplăceri cu cineva, a-și pricinui supărare, necaz. A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiună, a-l dușmăni; (Pop.) Clevetire, defăimare; injurie, calomnie, insultă; Nume rău, poreclă (defăimătoare); (Înv. și reg.) Acuzare, învinuire; pâră, protest; (concr.) plângere, reclamație, jalbă; (Pop.) Cusur, vină; (Reg.) Glumă, șotie; poznă. – Din sl. ponosŭ

Ponosít Uzat, învechit: haĭne ponosite Pontoş punctual, exact Porodică roşie Pozdar tulpinile uscate de la canepa . O, ce activitate interesanta era

cultivarea si pregatirea ei pentru a fi utilizata (pe cand nu era declarata periculoasa !);


Postáva se făcea din lemn de tei, plop ori răchită; în ea se cernea făina şi se făcea aluatul pentru pâine, mălai, colaci, prescură etc.; tot în ea, iarna, de Crăciun, se punea clisa şi carnea de porc, cioantele etc. la saramură, înainte de a fi puse la afumat; de dimensiuni mai mari, era utilizată pentru îmbăiat blidele, făcut plămădeala etc.

Potică farmacie Poticarăș farmacist Potlogar pungaș, escroc, șarlatan; șmecher; (Reg.) persoană care pune potloage

la încălțăminte Potlogărie pungășie, hoție, înșelătorie, escrocherie Poţoc șobolan (mouse ) Pováță, povéțe (Înv.) călăuzitor, persoană care conduce; (Înv.) acțiunea de a îndruma;

sfat, îndemn, orientare; Învățătură menită să călăuzească pe cineva în diverse situații; îndrumare. ~ părintească; De ~ ca îndrumare; - Cf. pol. powodca „conducător”

Pránic (reg.) obiect de lemn (în formă de ciocan sau lopățică) cu care se bate ceva (mai ales rufele, când se spală); Mai de bătut rufele

Prapor steag bisericesc cu imagini religioase, care se scoate la inmormantari Prascila scândură subțire de brad folosită la acoperișul clădirilor de tot felul Práznic (vechĭ rar și prazdnic)

masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare; petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet; sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează; (Înv.) aniversare a zilei de naștere a cuiva, sărbătoare cu acest prilej; Expr. La dracuń praznic, (Mold.) foarte departe: a locui la dracuń praznic (în Munt. la dracu cu cărțĭ). Prov. Obraznicu mănîncă praznicu, cu obrăznicia reușeștĭ maĭ bine de cît [!] cu sfiala - Din sl. prazdĩnikŭ

Precista Preacurata Fecioară (PreaCinstita) Preş covor țărănesc Priceásnă, pricesne cântare executată la slujba liturghiei ortodoxe în timpul împărtășirii

preotului - Din sl. prĕčĩstĩna Prícină cauză: ná putut pleca din pricina ploiĭ, din pricina ta. motiv, pretext:

a căuta pricină de ceartă; ceartă, pretext de ceartă: a căuta pricină cu lumînarea. (vechĭ) Proces cauză: a apăra pricina cuĭva. A da pricina pe cineva (vechĭ), a da vina pe el, a-l acuza. A fi de pricină, a fi cauza unuĭ răŭ. Cel cu pricina, cel în chestiune, cel de care e vorba: ĭacătă casa cu pricina ! A te pune de pricină.

(a) Prididí (de obicei în construcții negative) a fi în stare să ducă ceva cu bine la capăt, să îndeplinească un lucru; a dovedi, a răzbi, (reg.) a joi, (Transilv. și Bucov.) a puclui, (grecism înv.) a proftaxi. (Abia mai ~ cu lucrul.) Ex. de abea am prididit atîta muncă

(a) Prií (-iésc, priít): a-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere; . (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi (Nu-i ~ mâncarea)) ; a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) ; (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pământ.) 4. v. tihni. - Din sl. prijati

Prinós, prinósuri ofrandă, pomană, praznic, dar oferit divinității, (înv.) primeală; Fig. omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; (Înv., reg.) ceea ce se dăruiește în amintirea morților; pomană; spec. colac (mare) oferit preotului (sau credincioșilor) la înmormântare, la parastase sau la anumite sărbători religioase; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ

Prinsoare pariu


Pripón, pripoáne ţăruş; funie sau odgon cu care se leagă vitele la păscut; țăruș înfipt în pământ de care se prinde această funie sau acest odgon; Funie care servește la legarea de mal sau la tragerea la mal a unei ambarcații; țăruș de care se leagă o ambarcație la țărm, cu care se fixează un cort etc.; bucată de lemn de la baza stâlpilor (la porțile de lemn maramureșene); streajă, cățel; șir de cârlige cu nadă pentru pescuit [din scr. pripon]

(a) Pritocí A turna vinul dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a-l limpezi (prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund); a turna un lichid dintr-un vas în altul; a scoate și a turna la loc, de mai multe ori la rând, zeamă dintr-un vas cu murături, cu varză acră, pentru a dizolva sarea depusă la fund; (fig.) a muta dintr-un loc în altul. – Din bg. pretoča, scr. pretočiti

Procouț pătură Pogadie cimitir Prónie (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. - Din ngr. prónia Proțáp prăjină groasă de lemn, bifurcată la un capăt, care se fixează la dricul

carului și de care se prinde jugul; rudă; prăjină cu vârful despicat, în care se înfigea în trecut o reclamație prezentată domnitorului, pe deasupra capetelor mulțimii; Expr. a umbla cu jalba în proțap = a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva; prăjină despicată la un capăt, cu care se culeg fructele, cu care se prind racii etc.; fiecare dintre cele două bețe, despicate în formă de furcă și înfipte în pământ, lângă jar, între care se fixează peștele întreg pentru a se frige; Pârghie la moara de vânt sau la fântână; Țăpușă, frigare - Din sl. procĕpŭ, bg. procep

(a (se)) Proțăpí a (se) sprijini, a (se) propti, a (se) ține cu putere; a (se) înțepeni, a (se) fixa; a ocupa o poziție verticală fixă, stând ca un proțap; (fam.) a se opri (provocator, cu îndrăzneală, ostentativ etc.) în fața cuiva

(un) Ptic un pic Puhav (despre oameni și despre părți ale corpului lor) cu carnea moale,

flască (și umflată); umflat, buhăit; afânat, moale; poros, spongios. - Din scr. buhav

Pui sertar [latină pulleus], nume dat unor obiecte foarte mici sau unor cantităţi minuscule - pui de fasole - bob de fasole

Puic sertar Puiag camara/debara mai mare Pumnuşei partea terminală a mânecii cămăşii Púpti buline, pete; Ex. Are o rochie albă cu pupti. (a) Purcéde a pleca, a porni la drum; (Despre lucruri și despre fenomene văzute în

mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui; A întreprinde, a începe o acțiune; A proceda, a acționa (într-un anumit fel); (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. - Lat. procedere

Pusta campie (a (se)) Puțuli a se aranja, dichisi, da cu parfum Puțuluit dat cu parfum si alte cosmetice Puturos leneş R Raclă, racle Sicriu, coșciug, secriŭ de sfînt; Ladă de lemn (de dimensiuni mari și

ornamentată); Cutie de lemn cu capac, în care se păstrează anumite


alimente; Despărțitură într-un hambar, unde se păstrează fânul, cerealele etc.; Pânză urzită cu două feluri de bumbac. [Var.: lácră s. f.] - Din bg. rakla.

Ráclìlì, răclíţilì cutii pentru păstrat diferite alimente şi ustensile Rais orez; reg. de pe Valea Somesului Ramazán stomac; Expr.: A-l tăia (pe cineva) la ramazan = a-i fi (cuiva) foame Rancote vechituri, lucruri nefolositoare Ratotă papară de ouă, omletă Razalăi nişte tăiţei facuti din ou şi făină dar nu tăiaţi din pătură ci daţi pe

răzătoare Răcituri piftie Răfongauă cleşti (se referă la unelte); Ex. du-te de cere răfongaua să scoatem

cuiul ista. Răgice ridiche Rărunţi / Rărunchi rinichi Rămăşag pariu Răntaș, Rântaş combinaţie (aproape letală) de ceapă prăjită, făina şi ulei sau unsoare

de porc pentru asezonatul supelor sau tocăniţelor, sosuri sau ca adaos la alte mancaruri (ciorbe, ...); îngroşală

(a) Rîcîí (rấcâi, râcâít): (despre păsări sau animale) a scormoni, a scurma cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgâria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument.; (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli, dând la o parte straturile de deasupra; Expr. A(-l) râcâi (pe cineva) la inimă = a-l chinui pe cineva gândul că trebuie să facă un lucru și nu l-a făcut sau că știe un lucru care interesează pe altul și nu-l spune. ♦ A îndepărta prin zgâriere un înveliș, un strat; (înv.) 1. a răcni, a urla. 2. a se opinti.

(a) Râni (a) curăţa grajdul [din bg. rina] Rấnză, -e pipotă, stomac; ciudă Rânzos ciudos Răscălit răzuit Răspăr: în răspăr împotriva direcției firești în care crește părul pe capul și pe corpul

ființelor; împotriva direcției unui curs de apă sau a unui agent fizic în mișcare; potrivnic, ostil; echivoc. În răspărul... = în ciuda..., în pofida... A lua (pe cineva sau ceva) în răspăr = a) a-și bate joc (de cineva sau ceva), a lua în râs; b) a dojeni aspru, a brusca. (Rar) A-i merge în răspăr = a-i merge cuiva rău, a întâmpina greutăți; (Rar) Răfuială

(a (se)) Rășchirá a (se) întinde în lături, îndepărta; a (se) răsfira, a (se) împrăștia; (mai ales picioarele) a desface larg; a răscrăcăna

Rătez incuietoare, zavor, uneori cu sens de ochi, veriga sau lant a (se) Răzbuna Expr. După ploaie, norii s-au răzbunat = s-au imprastiat, risipit (a) Răzlețí a se despărți, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se

răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.); a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.); a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprinji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.)

Răzor, răzoare fâșie îngustă de pământ nelucrat, servind drept hotar și potecă între două ogoare; hat; Loc arat; ogor; Strat de flori sau de legume în grădini; brazdă; Cărăruie (într-o grădină). - Din bg. razor. Rînă: rinichĭ, șale, coastă, (lat. *rena); fiecare dintre cele două laturi ale corpului omenes Ex. Numaĭ în într´o rînă, pe o coastă: ședea


culcat într´o rînă. (în legătură cu obiecte) înclinat într-o parte, strâmb Rînduĭálă Acțiunea de a rîndui, de a pune în ordine: a rîndui lucrurile.

Orînduĭală, ordine, șart: în casă era mare rînduĭală.; întocmire; ordine, organizare, rost. (~ lumii nu se schimbă ușor.); disciplină; ordine, regulă, rost, socoteală, (pop.) seamă, (înv. și reg.) soroc. (Știe ~ lucrurilor.); datină; uzanță; rost, (pop.) seamă, (prin Transilv.) agod. (Știe ~ nunții.); ceremonial; normă, precept, principiu, regulă, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viață.)

Rîlă: vezi Rînă Rîvnă Ardoare, zel, hărnicie, osîrdie: a munci cu mare rîvnă. - Vechĭ și pop.

rîhnă și rîmnă Râză cârpă de sters; uneori cu sens de haina veche Rişcaş orez [din magh. rizs] Roling bluză pe gât Rondioş stricat, uzat, prost făcut, neingrijit Roştei, roşteie portiţă mică de trecere între casă şi grădină; gratie, zăbrea; grătar de

la sobă prin care cade cenuşa [din maghiară rostély]; Ex. închide roşteiu !

Rotoféĭ (despre ființe) Care are forme rotunjite; cu forme rotunde; durduliu; dolofan; fam. (despre lucruri) Care are forme circulare; de formă circulară.

Rozosin roz, trandafiriu [din magh. rózsaszín] Rug Salcam Rugucí, rugucésc a se văita; a lovi cu piciorul; a necinsti, a viola o femeie Rumenele farduri [din sl. rumĕnŭ] S Salecale, salițil bicarbonat de sodiu Salveită un fel de mileu, dantela Sarcă, ţarcă coţofană; epitet depreciativ dat unei persoane guralive; de-a sarca -

numele unui joc de copii [din maghiară szarka] Ex. tăt baţi din gură ca o sarcă

Saț (pop.) senzația celui sătul; saturare, îndestulare; Fără saț = lacom, nesățios; fig. nepotolit, neistovit; A ține (sau a-i ține, a-i fi cuiva) (de) saț = a potoli cuiva foamea pentru mai mult timp; A-și ține sațul = a se sătura pentru mult timp; A nu avea saț = a fi lacom, nesățios. (fig.) Dezgust, silă, lehamite; Belșug, abundență; îmbuibare. – Lat. satium.

Sălășlui a-și avea sălașul, locuința într-un anumit loc; A da cuiva adăpost; a găzdui; A se așeza, a se stabili într-un loc. - Din magh. szállásolni

Sắliște (vest), síliște (est), séliște (vechĭ)

loc unde a fost un sat, sat părasit

Sămădaș, Samodaș a calcula, a obtine totalul unor cheltuieli Sămătişă brânză de vacă Sấmbră (înv. și reg.) Asociație, tovărășie; Spec. întovărășire în vederea

aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor; Întovărășire în vederea realizării unor lucrări comune (mai ales agricole); timpul cât durează o întovărășire (o sâmbră); (reg.) sărbătoarea oilor (începutul mulsului oilor la munte) - Cf. magh. cimbora

Sângerete preparat alimentar sub formă de cârnat umplut şi cu sânge de porc Sânt, sấntă, sânți, sấnte (înv. și pop.) sfânt, mucenic, martir; Dumnezeu; bisericesc, religios;

care impune un respect deosebit, venerație; intangibil, inviolabil, sacru, sacrosant; nevinovat, curat, pur

Sârguínță Strădanie, străduință, silință; hărnicie, râvnă, zel; perseverență,


ardoare, râvnă, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie

Scaldă baie Scăfârlíe, Scofârlíe Ţeastă, craniu (a) Scăpărá A produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; p. gener. (despre

pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire; (despre fulgere) A se ivi, a izbucni; (despre idei) A-i scăpăra (cuiva) prin minte (sau prin cap etc.) = a i se ivi (cuiva) brusc în minte, a-i trece (cuiva) repede prin minte - Et. nec.

(a) Scăpătá A aluneca lin în jos, a cădea, a se cufunda; (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii); înv. fig. A se afla în declin; a decădea; a regresa

Scăpătát (Pop.) apusul soarelui, asfințit, amurg, apus, asfințire, asfințit, înserare, miazănoapte, nord, seară, vest; Care a sărăcit, sărac; Care a decăzut din punct de vedere moral sau fizic;

Schépsis (Înv.) Analiză, investigare; Sens, semnificație; (Fam.) Minte,

pricepere, judecată; perspicacitate, noimă; cu șic, cu haz Expr. Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită). – Din ngr. sképsis

Sclépţ, -i Ţânţar, slabanog Scoacă brânză de vaci (a) Scociorî a scurma, a căuta Scocorată narcisă Scofâlcí a slăbi foarte mult, a avea obrajii descărnați, a ajunge să i se vadă

oasele; a îmbătrâni sau a părea bătrân; A se strâmba, a se deforma, a se încovoia, a se turti; a se coșcovi, a se scoroji

Scorbaci bici (a) Scotoci a cauta, a cotrobai Scovardă, scoverzi clătită mai groasă; clătite cu branză dulce Scrấnciob, scrâncioburi leagăn de lemn (sau construcție cu mai multe leagăne fixate pe același

schelet) care se balansează sau se învârtește în cerc, servind ca mijloc de distracție; dulap; Scândură sprijinită la mijloc pe un suport (gros), pe ale cărei capete se așează două persoane, pentru a se legăna. (înv. și reg.) scârcium, (reg.) huiț, (Transilv.) vârtej, (Ban.) vârtiloi, (prin Transilv.) zdrâncă [Pl. și: scrâncioabe] - Et. nec

Scribalău, -ai, (scribălău) funcţionar, conţopist Scunchie liliac (floare) Seminţie neam, naționalitate, popor; gen (uman); Totalitatea urmașilor care au

același străbun; familie, trib; descendență – Sămânță + suf. -ie Sérvus, (serbus, serus) formulă de salut (specifică în Trans. şi Maram.) utilizată şi în Austria

(servus), Ungaria (szervusz), Slovacia (serbus), Cehia (servus), părţile sudice ale Germaniei, Croaţia (serbus), Polonia (serwus), estul Sloveniei şi vestul Ucrainei. Sensul iniţial: “Sunt sclavul tău”, “Sunt la dispoziţia ta”. - Din lat. servus “servitor, sclav”

Sfadă ceartă, conflict, controversă, dezacord, dezbinare, diferend, discordie Sfánț, șfánț Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi

lei, care a circulat și în Țările Române la începutul sec. XIX; monedă măruntă, ban, para. Expr. A nu avea niciun sfanț = a nu avea bani

Sfeter jerseu Siac (coşăr) construcție cu pereții din nuiele împletite sau din scânduri bătute rar,

pentru păstrarea porumbului în știuleți) din ăla din nuiele încă se mai foloseşte prin nordul Moldovei


Şicator stradă îngustă, uliţă [din magh. sikátor] Sictír (pop., vulg.) folosită ca ofensă, pentru a exprima în mod brutal un

dezacord, o nemulțumire, un refuz; Ex. a trata cu sictir (pe cineva) a trata în mod disprețuitor (pe cineva); a ignora în mod deliberat (pe cineva); Hai sictir! = pleacă! marș de aici! șterge-o!;

Silvoiț, silvoiz, silvoizuri : Gem de prune; magiun (de obicei cu o consistenţă groasă făcut din prune), marmeladă [din maghiară szilvaiz]

Simbríe (Pop.) Răsplată în bani (sau în natură) care se dădea unei persoane angajate pentru un timp în serviciul cuiva; salariu, leafă; (Înv. și reg.) Arendă; chirie; plată dată pentru arendă sau chirie

Slană slănină (nu-i) Slobod (să) (nu-i) voie (să) [din bg. sloboden, magh. szabad] Slóbod (-dă) a elibera, a pune în libertate; a dezlega, a lăsa; a autoriza, a permite; a

ierta, a absolvi; a descărca o armă de foc; refl., a se elibera; refl., a da drumul, a lăsa să cadă; refl., a se pripi, a se năpusti; refl., a ejacula), cf. sl. svoboditi, sb. sloboditi; slobozenie, s. f. (libertate; autorizație, licență, permis; iertare); slobozie, s. f. (libertate; permis; scutire de taxe, sistem fiscal stabilit în Munt. și Mold. pentru a încuraja formarea unor sate de coloniști, cu ajutorul scutirii de taxe pe un anumit număr de ani; sat, cătun, comună înființată pe baza scutirii de taxe); slobozean (var. slobozian), s. m. (locuitor al unu sat scutit de bir); slobozitor, adj. (eliberator; frînă sau piedică la războiul de țesut).

(a) Slobozi, slobod (pop.) a defeca, a urina, a ejacula; A pune în libertate: a elibera; A elibera dintr-o strânsoare, dintr-o legătură care imobilizează; Refl. (Despre obiectul care leagă) A se slăbi, a se desface; A lăsa un animal în libertate; A permite cuiva să plece, a da voie să se depărteze; A nu-l slobozi (pe cineva) inima să... = a nu se îndura să facă un lucru; (Rar) A concedia; (Reg.) A elibera după terminarea serviciului militar; a lăsa la vatră; A da drumul, a lăsa să cadă; A descărca o armă de foc; a arunca săgeți dintr-un arc; A răspândi, a emana, a degaja; A emite un sunet, un strigăt, un cuvânt. Expr. - a fi slobod la gură expr. a vorbi prea mult și fără jenă, depășind limitele bunei cuviințe

(a) Smicura a curata coceanul de porumb de boabe Smírna Drepți în poziție de drepți, drept ca lumânarea, (stând) nemișcat,

țeapăn (de frică, de respect): a sta smirna înaintea cuiva - din Rus. smirno

Smotocí, smotocésc a da, a trage cuiva o bătaie bună; a chelfăni, a părui, a scărmăna; (în forma: smotroci) a amesteca; (despre puii de animal) a suge lovind tare cu capul în uger, trăgând cu putere; (despre oameni) care are părul ciufulit

Socac uliță, stradă Socăciţă bucătăreasă la nunti si evenimente Socoteálă calcul, (înv. și reg.) socoată, socotință, (Transilv. și Maram.) sămădaș,

(înv.) schepsis, seamă, (înv., în Transilv.) comput. (Face o ~ elementară.); calcul, calculare, socotire. (~ anilor calendaristici.); (MAT.) calcul, operație. (Cele patru ~eli.); cont, seamă. (Câte nu i se puneau în ~!) ; seamă. (Vei da ~ de cele făcute.); chibzuială, cumințenie, cumpăt, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, tact. (Demonstrează multă ~.); rațiune, rost. (Are și aceasta o ~.) ; rost. (Toate au ~ lor.) ; ordine, regulă, rânduială. (Știe ~ lucrurilor.) ; rost, seamă. (Nu mai știa ~ averii lui.) ; chestiune, lucru,


poveste, pricină, problemă, treabă. (S-a lămurit ~ aceea?) ; calcul, gând, idee, intenție, plan, proiect. (Nu și-a putut realiza ~.)

Sopon săpun de casă pentru spălat rufele Sorgoş uşor; Ex. Nu ţ-a hi sorgoş - Nu ţi-a fi uşor Sotiorcă sacoşă femeiască Spénţer Veston scurt până la talie (a) Spetelí a duce in spinare Ex. măgarul care lo spetelit pe Chistos in Ierusalim Spiță Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care

leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei ; Stinghie, spetează; Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel; Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. - Spița neamului = arbore genealogic; Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica

Sporovăiálă flecăreală, trăncăneală; taifas, a vorbi mult și fără rost Sprăhoiet, sprăhoietă agitat, se foloseste cel mai des pentru a caracteriza un copil; Ex. un

coptil sprăhoiet Spúrcat murdar, urat Spúză Cenușă fierbinte (amestecată cu jeratic). Expr. A trage spuza pe turta

sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia). Fig. Număr foarte mare, mulțime, droaie, grămadă; spuzeală. – Lat. *spudia (= spodium).

Stámbă (Înv.) Teasc de tipografie. (ngr. stámba) tipărire, tipar, de unde „stampilă”, apoĭ de „pînză zugrăvită prin tipărire”ca și basma Expr. A da în stambă = a da la tipar, a publica; (Fam.) A se da în stambă = a-și arăta fără să vrea proasta creștere (sau cusururile); a se face de râs

Stániște Loc umbrit și răcoros unde se odihnesc vara animalele la amiază, zăcătoare, zăcătură, bătătură, bouriște, meriză, merizătoare, meriziș, meriziște, meriziștină, merizuș, toriște ; fig. Așezare omenească; localitate

Stăpâníre Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt; cârmuire, guvern, dominațiune: stăpînirea luĭ Mircea asupra Dobrogiĭ; Guvern: porunca stăpîniriĭ. Proprietate, posesiune: în (saŭ supt) stăpînirea mea, a lua în stăpînire

Stative razboi de tesut, ansamblu din lemn folosit pentru a tese diferite lucruri; reg. de pe Valea Somesului

Stălăjie corp din scanduri pentru tinut vesela (a) Stăruí (stăruiésc, stăruít)

(Înv.) A se baza, a consista; A persevera, a continua; A permanentiza, a dura, a dăinui în aceleași condiții; (Înv.) A-și îndrepta privirea, a avea în vedere; A insista, a persista, a se încăpățîna; A sprijini, a recomanda, a aprecia, a ocroti.

Stăruință permanență, persistență; insistență; perseverență; favoare, protecție; stăruitor, adj. (insistent).

Stírpe familie, naștere, neam, obârșie, origine, proveniență,viță. Stog, -uri, (stoh) Claie de paie, snopi de grâu, care se termină cu un vârf conic Stráșnic (-că) Adj. (Exprimă ideea de superlativ) Foarte bun, minunat; foarte mare;

foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit; Îngrozitor, înfiorător, înspăimântător; grozav, cumplit, teribil; Foarte sever, foarte aspru; (Foarte) tare, (tare) mult, teribil;

Stroh, ștroh florile si iarba foarte marunte din fanul uscat, ramasite de iarba uscata (fan) ce raman de obicei pe jos in locuri de depozitare; strat de paie care servește de culcuș pentru animale; (ironic) Așternut nestrîns,


trohot: strîngețĭ strohu, leneșule ! Stropşí, stropşesc a strivi, a prăpădi, a nimici (m-o) Strocşit (m-o) nenorocit, (m-o) terminat Strujác, -uri, -ace Saltea umplută cu paie, fân sau pănuși și acoperită cu pânză. – Din

germ. Strohsack = saltea de paie Sucală unealta cu care se fac tevi, folosite la suveica; reg. de pe Valea

Somesului; Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe țevi firul pentru războiul de țesut manual; adv. (Reg.) În sucală = în cercuri, în spirală; Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge ușor, repede

(a (se)) Suci rula; răsuci; frământa; contorsiona; încolăci; foi; a (se) întoarce, a (se) învârti, a (se) răsuci, a (se) roti; a suci vorba sau a o suci = a da alt curs sau alt înțeles convorbirii, pentru a-și ascunde gândurile, a ocoli adevărul – Din sl. sucon, sukati

Sucitor, sucituoárè un lemn cilindric (maxim 2,5 cm diametru), cu care se întinde aluatul pentru plăcinte sau foile pentru tăiţei; făcăleţ, ruda de lemn pentru intins aluatul [din sl. sucon]

Sudálmă, sudălmi Înjurătură, ofensă, ocară. - Din magh. szidalom Suduí, suduiesc a înjura, a mustra, a dojeni Sufláre tot ce suflă, respiră (fiind viu); ceea ce are viață; viețuitoare; vietate;

ființă Surechi culesul strugurilor [din magh. szüret] (a) Sureti a pisa, a zdrobi mai ales pentru struguri, dar şi a sureti pe cineva - a

bate pe cineva; Ex. bate cineva la uşa, api dacă îi el tăt tăt tăt îl suretesc.

Sureu strecurător Surucluít, surucluítă (reg.) constrâns, obligat (la ceva); (a) Surucluí a apela, cere, recurge, solicita Ş Șaică cratiţă Șale mijloc, spate Şandramá construcție primitivă de scânduri; p. ext. clădire veche, dărăpănată,

gata să se dărâme; (Reg.) Încăpere de scânduri, făcută de obicei în spatele casei și care servește pentru păstrarea uneltelor, pentru adăpostirea vitelor etc., șopron.

Șapot(ă) (adj.) care nu iese prin nimic in evidență, o figură ștearsă, comună Șarampău cale ferată Șaretă caruţă cu două roţi trasă de un cal Șcătúlă (reg.) cutie, casetă ; (în formă: șcătuie) solniță ; (în forma: ișcutuie)

lădiță pentru cenușă sub grătarul mașinii. (a pune în) Școală a pune in pepiniera, a planta puieti pana cresc mai mari urmand apoi a

fi mutati in locul final (a) Ședea a se afla așezat pe ceva; a sta jos; a avea locuința, domiciliul undeva;

a locui, a domicilia; (în expr.) a(-i) ședea (cuiva) bine (sau rău, frumos, mândru) = a (nu) i se potrivi; a (nu) fi așa cum se cuvine, cum trebuie, cum este indicat; șade toată ziua; a ședea cu mâinile în sân = a nu face nimic, a nu avea nicio ocupație; a ședea pe capul cuiva = a deranja cu insistențele, cu durata vizitei etc.; șezi blând! = (reg.) stai cuminte!, liniștește-te!

Șelatră, Șelată salată Şele zona lombară, șale Şezút partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină

corpul în tipul șederii; dos, fund, anus; (înv.) Locuință, domiciliu


Şin fin (grad de rudenie) Şiştar, şitar vasul in care se mulge vaca [din sl. šestarŭ] Şlag cântar; Ex. era aşe de grasă că ar fi îndoit şlagu Şliț prohab Şlog furtun sau cablu (de la germanul schlauch); (fam.) penis Ex. „ieşea

din perete un şlog din care picura nişte ulei sau motorină”; „ai văzut ce şlog o scos Şoni din budigăi, spaima fetelor”

Şmangli a fura, a ciordi, a da cu jula, a şuti ; Ex: I-am smanglit un pix lui fratemio!

Şmeac miros rău şi gust rău la vinul ţinut în vase neîngrijite - Germ. (Ge)schmack

Şpaiţ cămară Şoancă Șold de porc sărat, afumat și fiert (Șuncă) Şod, șoádă (șozi, șoáde): amuzant, distractiv, haios, caraghios Şogor, şogori cumnat, termen glumeţ prin care un bărbat se adresează altuia dacă au

relaţii intime cu aceeaşi femeie; şogoriţă, şogoriţe - femei care au relaţii cu acelaşi bărbat [din maghiară sógor]

Şohan veci, niciodată; niciodată [din maghiară soha n(em)] Şomoiog, șomoioage mănunchi de fân, de paie, de câlți cu care se spală, se freacă sau se

șterge un obiect, cu care se aprinde focul etc., șomoltoc, fumuiag.; Smoc (de păr sau de lână). - Cf. magh. csomó

Şopron construcţie in care se adăpostesc unelte. Şopru incăpere deasupra grajduului unde se ţine fânu Şorgoș harnic/ grabnic Şoríc piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului Şoroflu șurub Şpaţír, -uri plimbare - Din germ. Spazier(gang) “plimbare” Şpil, (şpir) Şmecherie, pont. - Din germ. Spiel “joc, partidă” Şpor sobă prevăzută cu plită, plită zidită [din maghiară spór ] Ştab şef Ştampăl, Ştompă o gurică de băutură, deț (de tărie, țuică, pălincă) inseamnă una mică,

adică un dejet, sau 50 gr. Expr. Un ştampăl de îndumnezeire Ştălog grajd Ştergar Prosop de bucatarie Ştergură, şterguri/ştergure ştergar de masă sau prosop [şterg + gură] Ştiuflecată scufundată Ştoácă, ștoci, (ștocă, știocă, știoacă)

Unealtă cu coadă scurtă, cu tăiș metalic, lat, de formă trapezoidală, de dimensiuni mai mici decât sapa și mai robustă; se folosește pentru săparea terenurilor pietroase sau rădăcinoase.

Ştonț, ștonțuri grămadă mare de lemne Ştompă o gurică de băutură Ştraf Căruță trasă de cai Ştraif caruta cu roti de cauciuc; a inlocuit practic carutele cu roti de lemn

datorita avantajelor oferite de pneurile umflate. Ştrec cale ferată Ştrímf, ştrímfi ciorapi [din germană strumpf] Ştruţ cozonac Şuguí, şuguiesc a glumi Şugubăț Glumeț, hazliu; poznaș Şumení a se îmbăta, a se pili Şúncă Munt. Șold de porc sărat, afumat și fiert [!] (maĭ rar copt) În Trans.

șoancă (ung. sonka), în Mold. jambon. Șurlău opritoare, piedică


Șurluít Spăl, frec, șterg - din magh. surolno; curățare prin frecare cu nisip (a vaselor, dușumelelor) sau cu o perie; (în forma șurui) a zgâria (cu unghiile sau cu un obiect ascuțit; prășire a doua oară a unui teren cultivat cu viță de vie; (despre un teren cultivat cu porumb; în forma șirăli) a prăși cu prășitoarea

Şuştar vasul in care se mulge vaca, vezi Şiştar, şitar Şuşter pantofar, cizmar Şuştuluc Mototol, ghemotoc Şuștulúca, șuștulúcat a mototoli, mototolit T Tăbácă tabac, tutun Tabuláţie, -i, (tăbulaţie, tablău)

carte funciară, cadastru

Taín porție de alimente sau de băutură care se dădea zilnic ienicerilor, ostașilor pământeni, subalternilor, de către domn sau boieri; p. gener. rație de alimente; Sumă de bani care se dădea zilnic servitorilor, echivalentă cu rația lor alimentară; Provizie; Porție de nutreț care se dă animalelor într-o anumită perioadă de timp; Parte care îi revine cuiva în urma unei repartizări, a unei împărțeli etc. — Din tc. tayin

Taljer, tálger farfurie din tablă sau din porțelan, din care se servește mâncarea; blid: „Farfuria e mai d’est’isă, talgerul e mai scufundos”, „Dulce caș / P-un talgeraș” - Et. nec.

Tálmeș-bálmeș (Fam.) amestec confuz, îngrămădire dezordonată din care nu se mai poate înțelege sau alege nimic; amestecătură, dezordine, încâlceală, încâlcire, încâlcitură, încurcătură, neorânduială, răvășeală, zăpăceală; Claĭe peste grămadă, în dezordine - Et. nec.

Taloş etajeră Tálpă, tălpi şatră, tindă (în expresia talpa casei): „L-o lăsat pă talpă-afară” - Din

magh. talp Tamán precis, tocmai, întocmai, chiar, exact Táre sau, ori: „Tare-i brad, tare-i bohaș” (Papahagi 1925); „Tare mai mulți,

tare unu, tot desag” (ALR 1971: 516). – Lat. talis. Tárniță (înv.) Șa de călărie, confecționată din lemn - Din ucr. tarnica „care de

poveri” Tarhet vezi Térhet Táșcă geantă de piele sau din pânză, în care se țin diferite obiecte, tutunul,

banii Tăgăduí a nega, a dezminţi Tălmăcire a traduce un text dintr-o limbă în alta; A interpreta, a tâlcui; A

explica, a lămuri; a dezlega, a desluși, a ghici o problemă, o întrebare; A-și da explicații, a se lămuri; a se sfătui, a se înțelege cu cineva; A exprima, a exterioriza

(a (se)) Tămăduí a vindeca, a lecui: „Rău mă tem că nu mi-a tré, / Dumăta mă tămădé” - Din magh. támadni „a sprijini, a ajuta”

Tămấie substanță rășinoasă obținută prin crestare din scoarța livanului (boswéllia) de prin Somalia, Abisinia, Arabia și alte țărĭ din sudul Asiei, solidificată sub forma unor boabe neregulate, de culoare roșiatică sau gălbuie, care, prin ardere, produce un fum cu miros aromat pătrunzător, folosită în ceremoniile religioase. E stimulantă, tonică și se întrebuința înainte și´n medicină Expr.: A fugi ca dracu de tămîĭe, a evita grozav o persoană sau un lucru - Probabil din lat. *thymanea


(a) Tăndălí a păcăli, a înșela - de la tânt, tont Tăpşie, tăpţie tava pentru cozonaci Tărăbói (-oíuri) zarvă, gălăgie, larmă Tărhană sortiment de paste pentru supe (uneori şi pentru prăjituri), realizate

prin răzuirea aluatului Tăríe, tăríi băutură spirtoasă Tărtăcúță cap de om (prost); Fig. (Glumeț) Cap Tăt, tătă tot, toată Tătăişă mătuşă Tătárcă (bot.) Mei tătăresc, din care se confecţionează măturile; mălai de

mături Tău apă stătătoare, lac, baltă [din magh. tó] Târboánţă, -e, (triboanţă, tarboanţă):

vehicul pentru transportul materialelor, alcătuit dintr-o ladă, o roată şi două mânere; roabă - Din magh. targonca “roabă”.

Tâlc, tâlcuri (Pop.) Înțeles, sens, rost, semnificație. ; Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală ; Interpretare, explicație; Glumă alegorică, fabulă, pildă. Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. - Din sl. tlŭkŭ

Tâlcuíre tălmăcire, traducere, transpunere, interpretare (a) Târhăní (reg.) a uza Târnáţ, -uri, -ă, (tărnaţ) pridvorul casei. Prispa din faţa casei închisă cu o balustradă de

scânduri Târș, târși copac pipernicit, nedezvoltat, uscat; p. ext. pădure cu astfel de copaci,

crescuți printre rădăcini și cioturi; Cracă pe care se clădesc căpițele de fân, din care se fac îngrădituri primitive; mătură.

Târșală: stare de lehamite; jenă; frică, teamă, temere ; loc în pădure unde s-au tăiat copacii; curătură, târșitură

Teasc, teascuri presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul; Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire; (Reg.) Capcană pentru anumite animale. - Din sl. tĕskŭ.

Techergheu derbedeu; Ex. coptilu acela a mneu umblă numa cu fel de fel de techerghei

Téglă, tegle cărămidă roșie din pământ ars - Din magh. tégla „cărămidă” Teglăríe fabrică de cărămizi Teleléu În expresia a umbla teleleu = a umbla fără nici un rost Teleaga un car ori caruta cu 2 roate solidare cu ruda carului ori oiste cu care se

transporta in general sarcini cu volum mic Teléchi, teléchiuri bucată de pământ cultivat; moșie; loc de casă; grădină Temeteu (timiteu): cimitirul din afara satului (spre diferenţă de ţintirim = cimitirul de la

biserică). În temeteu se îngroapă săracii, taxele fiind mai mici. - Din magh. temetõ “cimitir”.

Tenchi porumb Telér, telére (reg.) capac; tocător rotund Telșág, -uri cheltuială - Din magh. költség „cheltuială” Teltéu, -auă coș de nuiele, cu două mânere, pentru uz casnic: „Și pune-o într-un

telteu / Și o traje la părău” - Din magh. töldõ Tépşe se foloseşte ca termen de referinţă pentru tavă sau cratiţă [cel mai

probabil din turcă tepsi] Ex. Dă-o-în tepşe de treabă!

Térchea-berchea persoană fără valoare socială; om care nu este bun de nimic; se zice despre o persoană saŭ o lume comună, fără distincțiune: nu e boĭer, ci un terchea-berchea (la care se mai adaugă: treĭ leĭ părechea), eraŭ pe


acolo fel de fel de terchea-berchea. (ung. tarkabarka, pestriț, tarcat). Térhet, -i bagaj, sarcină, greutate Térti, -uri ogradă Tescovínă rămășiță din struguri după scurgerea mustului, rachiu de fructe;

produs secundar format din resturi de struguri după stoarcerea cu teascul; băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea acestui produs

Tevatúră (-ri) tulburare mare, însoțită de gălăgie și de scandal; hărmălaie, tărăboi, zarvă, bucluc, neplăcere; tulburare, încăierare, răscoală, răzmeriță. - Din tc. tevatür

(a (se)) Ticăí a lucra prea încet și cu multă migală, fără spor; a se mocăi; a se moșmoni; a se mocoși - Et. nec.

(a) Ticăzi a curăța (a se) Ticăzui a se aranja, imbraca frumos Ticăzuit aranjat Ticlăzău, tiglazắu (-áie) calcator / fierul de calcat, voşorlău (a) Ticluí: a scorni, a aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi; a pune la cale

(potrivind, inventând, născocind); Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr; a compune, a redacta (repede, ușor)

Tihnă, tícnă liniște deplină, pace, tihnire; viață liniștită, lipsită de griji; odihnă, răgaz, repaus; (înv.) Mulțumire, satisfacție.

Tină noroi Tindă (pronunţat pe aici “chindă”)

coridor la intrarea intr-o casă ţărănească. Încăpere mică (un fel de hol) situat la intrarea caselor ţărăneşti. Din tindă se intră în casă (cameră) şi în cămară. În timp, tinda s-a mărit şi a devenit un fel de bucătărie

Tindeu, chindeu, cingeu este un prosop mai special cusut cu flori si danteluta (cipcă, ciptă) care se pune pe perete, grindă, deasupra ferestilor in tindă, cindă, chindă de la care ii vine numele

Tinzuí, Tinzuiesc a (se) chinui; a tortura, a necăji Tip fotografie Ex. a trage-n tip - a fotografia Tipăruş ardeiul iute, verde sau uscat dar nemacinat Tioc un fel de toc din lemn sau tabla in care este pusa cutea (piatra de

ascutit coasa); de obicei este facut astfel incat sa poate fi purtat la curea, pentru a fi la indemana.;

Tirelem, turelem răbdare - din Magh. türelem Tîrtiță, tîrtițe coccix, noadă, partea terminală a coloanei vertebrale, de unde cresc

penele cozii. (la păsărî) - (bg. trŭtica, sîrb. trtica) Tístaş, -ă curat, clar, cristalin, îngrijit, limpede, neamestecat, pur, senin,

străveziu, transparent Titeu topor mai greu, pentru despicat lemnele mai ciotoase Tiubel mare, mic unitate de masura a suprafetelor terenurilor: 1 tiubel mare = 58 ari ; 1

tiubel mic = 42 ari Tiurcoi curcan Ex. Te-ai umflat ca un tiurcoi Tocaier chestia cu care amesteci in tocana (mamaliga), făcăléț (a) Tocmí, tomní a repara, a drege, a reface [din slavă tŭkŭmiti]; Ex. du-te la moş Văsîi

că numai el ştie tocmni di aiestea. (a (se)) Tocmí: a discuta pentru a conveni asupra prețului (prin concesii reciproce); a

se târgui; (despre persoane) A intra în slujbă (în schimbul unei plăți); a se năimi; a se angaja

Tog, tóguri (înv.) proprietate obținută prin comasarea unor terenuri; loc neted; luminiș în pădure; fânaț; adăpost în câmp

Tolcér, -e pâlnie. - Din magh. tölcsér “pâlnie”


(a) Tolouslí actiunea de adunare manuala de pe urma culegerii/recoltarii mecanizate

Tómna, (tumna) tocmai, chiar Toncalăú prost Toptán cu toptanul = (care este) în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada,

angro; p. ext. (care este) foarte mult, din belșug, cu ghĭotura, mult de odată. - Din tc. toptan

Trai pe vătrai (pop.) viață ușoară / lipsită de griji Tráĭnic, -ă

solid; durabil; indestructibil, rezistent, viabil. (O operă ~.); stabil, statornic, (înv.) stătător. (Sentimente ~.); persistent.

Tráistă obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării, desagă, (reg.) tăgârță, torbă, (Transilv., Ban. și Olt.) straiță. (Duce mâncarea în ~.) ; săculeț, (reg.) jacă. (În loc de poșetă purta o ~.) ; (BOT.) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) = (pop.) punguliță, (reg.) tășculiță, buruiană-de-friguri, iarbă-de-friguri, paștele-cailor, punga-popii, straița-ciobanului, straița-popii, tășcuța-ciobanului

Trampălău sanie mai mare pe care incap 4-5 prunci Trăbă, Trabă trebuie (a) Trebăluí, trebăluiesc a lucra, a face tot felul de treburi mărunte Trebuínță utilitate; necesitate, nevoie, (înv. și pop.) treabă, (înv. și reg.) lipsă;

cerință, exigență, imperativ, necesitate, nevoie, obligație, pretenție; Ceea ce este (absolut) necesar (pentru satisfacerea unor cerințe); necesitate; De (mare) ~ (foarte) util. Cele de ~ cele necesare. În caz de ~ dacă va fi nevoie. A avea ~ a-i trebui.; Folos real (adus la ceva); A nu mai fi de nici o ~ a nu mai folosi la nimic; (pop.) Chestiune personală care trebuie să fie pusă la punct; interes; A avea o ~ cu cineva a pune la cale ceva

Tréncheş, -ă uşor ameţit din cauza băuturii; pilit, cherchelit; şumăn Trínci Țuica de la urmă, după a doua distilare, „coada”; țuslă (a) Tripița a fremăta de nerăbdare, a bate din picioare de nerăbdare; a se agita Triticală grâu furajer Troácă, troci cutie; școtuie. Troacă de moșini = cutie de chibrituri; Recipient din

lemn sau tablă în care se dă mâncare la porci; albie; valău, halău Tróiță, troițe cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi,

inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment

Tronf atu (la cărțile de joc) Trúdă (-de) muncă grea, strădanie, efort.; Rod al muncii; agoniseală; câștig. Tucă curcan Túlaĭ interj. (Reg.) exclamație care exprimă spaimă, mânie etc.; valeu! vai!

ajutor! - Cf. magh. tolvaj „tâlhar”; În Trans. (după ung.) túlaĭ, túlvaĭ ! = „sărițĭ, hoțiĭ”!

Tuleie cotor al penelor nedezvoltate de pasăre; puf care acoperă corpul puilor de pasăre; Fir de mustață sau de barbă care abia a crescut (la tineri), Ironic, primul fir de mustață orĭ de barbă – Cf. scr. tulaj, ucr. tulij

Tulipan lalea Túmna Tocmai, chiar. - Cf. tocmai (< sl. tokma) (a (se)) Tupí A se ascunde, a se piti Túpu În expr. de-a tupu = de-a ascunselea. Cel care se astupă la ochi. - Din

tupi


Tut, Tută prost, proastă, persoană care vorbește vrute și nevrute; prostănac, tont, om prost ori ignorant

Ţ Ţărnă praf, pamant marunt Ţâpá, ţâp, (ţipa) a arunca, a azvârli, a trânti, a da jos; Ex. te ţip pe jam! ţip-o jos să nu

te vadă! (o) Ţâr, Ţâră un pic Ţeruză creion Ţâţâni (mă scoţi din ţâţâni): nişte articulaţii care ne ţin legaţi de convenţii şi

bune maniere; balamale Ţâţer sutien Ţeástă (pop.) cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; carapace, inveliș tare

format din tegumente osoase, care protejează corpul; țest. — Lat. testa

Ţecheră coş mic de paie Ţeler, Zeler țelină Ţidulă comunicare scrisă pe o bucată de hârtie, Act oficial care atestă ceva,

Înscris Ţiflingher tânăr, neexperimentat Ţifraş pus la punct, frumos Ţiglă material de construcție în formă de plăci, fabricat din argilă arsă sau

din ciment, folosit pentru acoperit; oală; (Reg.) Vergea de lemn sau de metal ascuțită la un capăt, în care se înfige carnea pentru a o frige; frigare; (Reg.) sfecla roşie de consum

Ţiitor, țiitoáre (înv.) care ține mult timp; durabil Ţiitoáre pop. Femeie întreținută de un amant, concubină, amantă Ținere de minte memorie Ţingălấu clopoţel, zurgălău Ţintirím, -uri, (ţântirim, sintirim, sântirim)

cimitirul din apropierea bisericii

(a) Ţipuri a striga, a ţipa ascuţit [de la a ţipa ] Ex. eu dau s-o ţuc şi ie prinde a ţipuri

Ţipele, Ţîpélì incălţări Ţipuritúră, țipuritúri strigătură, chiuitură la joc Ţîțînă balama și maĭ ales cîrligu în care se prinde balamaŭa Ex: se întoarse

greoĭ ca o balama veche pe o țîțînă ruginită Ţiţoni: izmene groase Ţiţo nodrag greu de tradus... ceva gen iegăr din tricot, aveau toate fetele iarna pe

sub uniformă Ţitroame lămâi [din magh. citrommal] Ţoaglă bicicletă Ţocroş fundă [din magh. csokor] Ţol pătură de lână [din ngr. tsolí] Ţolai polițist Ţomb picior (a) Ţuca (a) săruta Ţucur, ţucăr zahăr [din germ. Zucker] Ţugu trenul Ţurlói, țurloaie (Pop.) fluierul piciorului; p. ext. partea piciorului de la genunchi în

jos; Fiecare dintre tuburile sonore ale cimpoiului; Jgheab, țeavă prin care curge apa (din izvor, din cișmea etc.); Țurțur de gheață. — Et. nec.


U Udeş deştept, inteligent Ujínă, -i mancare servita intre mese... in jur de ora 10, inainte de masa, poate fi

si intre masa de pranz si cina, între orele 16.00 - 17.00 (a se) Ujuli: a se implini la trup, a se rotunij, ingrasa Úliță drum îngust care străbate un sat (rar un oraș), mărginit de o parte și de

alta de case; Ulúc jgheab făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în

piatră, din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul; Canal de lemn sau tablă pus de-a lungul streșinii caselor, pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri; Canal, țeavă pentru captarea și scurgerea apei dintr-un izvor; Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară; lăptoc, scoc (1) ; Jgheab prin care curge (la moară) făina măcinată; Scobitură, șanț făcut de-a lungul unei piese de lemn, pentru a se putea îmbina cu altă piesă. - Din tc. oluk

Ulúcă scândură groasă din care se fac garduri; Îngrăditură, gard făcut(ă) din astfel de scânduri

Ungher, unghere porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite a doi pereți alăturați, colț.; Loc retras, ascuns; cotlon; Dulap triunghiular care se așază pe colț. - Lat. *anglarius, angularius

Urdă, urde derivat al laptelui (de oaie) care se obţine prin fierberea şi închegarea zerului rămas de la prepararea caşului sau de la alegerea untului: “Restul ce a rămas după ce a scos caşul se numeşte izvarniţă, pe care punând-o în căldare o fierbe şi, când fierbe, toarnă o cantitate oarecare de lapte dulce nefiert de oaie, amestecă cu un lemn crepat în mai multe bucăţi care se numeşte şterţ. Şi din amestecul acesta se iveşte la suprafaţă un fel de smântână, pe care o culege cu o lingură mare (găvan) şi o pune în strecurătoare; aceasta este urda, care e dulce şi foarte gustoasă, însă se primeşte în cantitate mai mică ca şi caşul”

Urgíe (Pop.) nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva, dezastru, flagel, prăpăd, calamitate; exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire ◊ Loc. adj. De urgie = aducător de nenorocire; Dezlănțuire violentă de forțe ale naturii; prăpăd ; Comportare, faptă, manifestare de om dușmănos, furios etc.; ură, furie. - Lat. orgia

Urní, Urnesc a (se) răsturna, a (se) prăbuşi, a (se) îmburda; a (se) urni din loc; a porni, a merge: “Când covata o tomnit / Cuptoriu i s-o urnit”

Uţuţ scînciob, leagăn; Ex. la bunici la ţară era un uţuţ vechi în care s-a dat şi tata când era coptil.

(a (se)) Uţuţa a (se) legăna V Vadră găleată Vailing vas de formă tronconică cu torți Valắu jgheab din lemn sau metal, de sub streşina casei, pentru colectarea

apelor pluviale; ciotărnă, ciurău, jd’ab; Covată (din lemn scobit, scândură sau piatră) din care se dă de mâncare la porci; troacă.

Văcălaş tencuiala; a văcălui- a tencui; reg. de pe Valea Somesului Văioagă caramidă care nu a fost arsă Văpáie (-ắi): flacără mare; pară; Arșiță, dogoare; (Fig.) Lumină strălucitoare - lat.

pop. *vapalĭa


(o, or) Văst (a, au) văzut Vătrai unealta de rascolit jarul in soba a (se) Vîji a (se) Potrivi Vâlvătáie flacără mare; pălălaie, vâltoare, vâlvă, bobotaie, pârjol, văpaie,

vâlvoare, vâlvăraie, (prin vestul Transilv.) Vântoase vârtej de vânt; nume dat Ielelor - Divinități feminine în credințele

populare, care stârnesc furtunile și vârtejurile de vânt și care locuiesc în peșteri, iezere, noroi, butoaie, urcioare și chiar fluierele ciobanilor (cari se învârtesc repede ca vântul): ți-e frică de strigoi, de vântoase; (fam.) bășíni

Vârtelniţă ansamblu cu brate care se invarte, folosit pentru a depana(face ghemuri) firele ce urmeaza a fi folosite la tesut; reg. de pe Valea Somesului

Vârtós puternic, voinic, viguros, robust; Tare, des, îndesat, solid, dur, dens, compact; (În expr.) Vârtos la cap = dârz, încăpățânat, îndărătnic; (Despre vinuri) Care are o concentrație mare de alcool; tare, cu putere, cu forță, cu tărie, zdravăn; (La comparativ) Mai ales, mai cu seamă, mai mult, cu atât mai mult. – Lat. virtuosus

Vedire, Videre, Vidără găleată, vas de lemn sau metal cu toartă folosit pentru transportul şi păstrarea unor lichide [probabil din slavă vidro- găleată] Ex. du-te la fântână şi adă două videre de apă proaspătă.

Velniţă instalatie pentru fabricarea distilatului din fructe, de obicei asezata la marginea unei ape curgatoare;; reg. de pe Valea Somesului

Venétic, -ă persoană considerată străină în locul unde s-a stabilit Ver vier - masculul scroafei Verevangau un fel de sapa pentru scos radacini si sapat in pamant tare Vícă, víci Măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de ocale, în Trans.

Mag. véka Vífor, vifore (Pop.) vânt puternic, furtună (însoțită de ninsoare); viforniță,

viforeală, viscol – Din sl. vihrŭ, bg. scr. vihor Vig, viguri (Pop.) val, sul, trâmbă (de pânză, de stofă etc.); Val de țesătură rulată

- Din magh. vég Vig in expr. La vigul vremii - La sfarsitul vremii, la final - Din magh.

vége Vigan vesel, voios, bine dispus Viganău haină lungă, parpalac Vinitură om ce aparţine unui neam prin alianţă; străin, venit din altă zonă,

venetic Virgonț (care se dă) puternic Vizitic cişmea, fântână, o sursa de apa amenajata Vlăjgan tânăr înalt, spătos, voinic, zdravăn, zdrahon - Cf. scr., sb. vlažan Vógani smecher, puternic (a) Vorovi (a) vorbi Vórnic şef de protocol la nunțile populare, flăcău însărcinat cu poftirea și

cinstirea oaspeților la nunțile țărănești , cu conducerea alaiului nunții , cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; (Înv.) Primar al unui sat sau al unui târg

Vorniciță, vorniceasă soția vornicului; Prietena cea mai apropiată a miresei , având diverse atribuții cu ocazia ceremonialului nunții

Voşpor praf cu care se dă plita ca să fie neagră Vosorlău fier de călcat pe carbuni Vrașniță, Vraniţă, vraniţe dar şi vrajniţă, vramniţă

poartă făcută din scânduri sau nuiele împletite [din sârbă vratnica] Ex. nu ştiu ce animal o fo’, dar mi-o strîcat vrajniţa: Portiță


Vreasc și (vechĭ) hreasc ramurĭ uscate, găteje de aprins focu; Vremélnic de scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer, momentan,

provizoriu; Z Zadie sorț Zamă supă Zápis document, înscris, dovadă scrisă, act scris, contract, hârtie, izvor Zăbădit stătut, vechi; zăbovit Expr. apa zăbădită = horinca… de pruna, de aia

tinuta in butoi de pomnitzar, galbena, clara, cu mirosu ala specific natural… cand o vezi iti lasa gura apa…

(a) Zăbovi a întârzia, a sta, (Să nu ~ mult acolo!), a poposi, a rămâne, a sta; a lucra prea încet, a nu se grăbi; a sta prea mult timp într-un loc; a face pe cineva să întârzie, reținându-l, oprindu-l, silindu-l să aștepte; a se ocupa, a-și pierde vremea (cu cineva)

Zăbunit zăpăcit, ameţit de cap Zăgaz, zăgazuri stăvilar, baraj. Expr. A se rupe (sau a se deschide, a se descuia)

zăgazurile cerului, se spune când sunt ploi mari, torențiale; Opreliște, îngrădire, piedică, obstacol; Lac sau iaz format de apa pe care barajul o împiedică să curgă; braț derivat dintr-o apă curgătoare; scoc; Întăritură de protecție făcută în țărmul unui râu pentru ca apa să nu facă str icăciuni; dig. - Cf. scr. zagata, zagatiti

(a) Zăhăí (persoane) A necăji întruna cu diferite pretenții sau reproșuri; a bate la cap; a moronci; a zădărî; a hărțui; (obiecte) A încurca printre altele, neștiind unde se află; a rătăci - din ucr. zahaity

Zălud (Pop.) smintit, țicnit, nebun, scrântit, zăpăcit, bezmetic, buimac, zăpăcit; Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit; Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel; Prost, nerod, năuc; stupid; netot; tont; nătărău; nătâng — Din bg. zaluden

(a) Zămislí a concepe fătul; a procrea, a face pui, a naște; A lua ființă, a se naște, a se întrupa; A (se) crea, a (se) produce; a (se) forma, a (se) înfiripa; A cugeta, a concepe cu mintea - Slav (v. sl. zamysliti)

Zăpode bucata de teren drept pe un deal; reg. de pe Valea Somesului (a (se)) Zbârcí (despre piele) a face zbârcituri; a căpăta riduri; a se rida; a se încreți; a

se cuta; (fig.) A manifesta nemulțumire printr-o grimasă; a se încreți; strâmba A zbârci din nas = a strâmba din nas; (Rar) A se închirci, a se crispa; A zbîrci la joc: a greși, a da o lovitură greșită, a o da in bară.

(a) Zburătăcí (păsări) a alunga aruncând cu un obiect; (pomi fructiferi) A bate aruncând cu un obiect pentru a face să cadă fructele; (zăpadă, frunze etc.) a roti în vârtej împrăștiind; (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. (Fig.) A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață; a spulbera; împrăștia, risipi, spulbera

Zdrávăn, sdravăn voinic, puternic, vânjos, viguros; Sănătos, teafăr, întreg, neatins, nevătămat (la trup sau la minte), fam. cu mintea întreagă: nu ești sdravăn ? ; Cu putere, tare, foarte: horăia sdravăn ; Mare, impunător

Zeler ţelină Zevzéc, zevzeci adj. (Adesea substantivat) bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob,

nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău, găgăuță, smintit. - Din tc. zevzek

Zgáibă, -e rană, zgârietură care a prins coajă. (a se) Zgâi (a se) strâmba; a deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu


insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari [din alb. zguië] a(-l) Zghihui a(-l) agita Zgoambe bile prinse cu elastic, folosite de fete pentru prinderea părului Zgrăbuță, zgrăbunțe bubuliță, coș; Grăuncioară de unt, de brânză, de gheață etc. (care

plutește într-un lichid) Zgubilitic slab, foarte firav, slabănog şi mic, insignifiant (sau mai frumos -

insignifiabil); tâmpiţel, dus cu sorcova (a) Zîni veni, a merge, a se deplasa [din latină venire] Ex. am zînit cu voie

bună să petrecem împreună. (a) Zmotocí vezi Smotocí Zogne ciorapi (vezi şi ştrímfi) Zoiós, -oasă mânjit, murdar, slinos Zongoră chitară [din magh. zongora] Zurgălắu, zurgalău (-ắi) clopoțel - din zurui, zornăi Conjgarea verbului a merge: eu măr tu méi el, ea mére noi méem voi méeţ ei, ele măr

eu mărsăi tu mărsăşi el, ea marsă, masă noi mărsărăm, marsărăm voi mărsărăţi ei, ele mărsără, marsără

Expresii: a avea oase în burtă: a se apleca anevoie a avea pitici pe creier: a fi nervos, nesatisfăcut, ofticat, a avea draci, a fi sărit de pe fix a baga cornul in perna: a dormi, a trage pe dreapta, Ex: Ma duc sa bag cornu'in perna juma'de ora. a băga la ramazan: a mânca, a hali a bate câmpii : a spune cu totul altceva decât ceea ce se discută, a divaga, a vorbi aiurea A bate palma cu cineva : a da mâna cu cineva; p. ext. a încheia cu cineva o tranzacție, dând mâna cu el în semn de învoială a belii fasolea: a rânji, a se hlizii, a râde ca prostu. Ex: nu mai belii fasolea la mine (fasolea fiind cei doi incisivi din față) a cădea pe spate: a fi uimit a da apă la şoareci: a plânge, a vărsa lacrimi a da colţu' : a muri a da la raţe: a vomita a dispărea ca măgarul în ceaţă: a disparea brusc dintr-un grup fără sa anunţi a face pe cineva cu ou si cu otet: a tine morala; a certa, a-l face in toate felurile a face (pânze de) păianjeni: se spune despre femeile care nu au făcut sex de mult timp a fi dus: nebun, ciudat, anormal a fi din os sfânt (sau din oase sfinte, din os domnesc sau de domn): (a fi) de viță nobilă a mere pe ospat: a fi invitat la cineva unde să stai si să mananci fără cheltuială, fiind plătit de gazdă a(-i) muia) cuiva oasele: a-l bate foarte tare pe cineva a-și lăsa (sau a-i rămâne, a-i putrezi) oasele pe undeva: a muri pe meleaguri străine a o face de oaie: a inta intr-o incuracatura , a da-o in bara, a da de blea a spăla putina: a dispărea, a fugi, a pleca de’ hoi nem! : (aprox.) da’ de unde! nită tu!: ia uite! no, amu: acuma


no, amu nită: uite-acuma no, iouvon?! : (aprox.) ne-am înțeles, e bine aşa?! mé şa şe!: merge şi aşa! - se spune că-s primele cuvinte învătate de nemţi dupa ce au sosit în ardeal :) (asta ca paralelă intre rigurozitatea germană şi spiritul de improvizaţie romanesc) pula calului: în Ardeal un sinonim pentru nimic, zero barat în patru, nix, nada, ciu-ciu ----- Legea lui Arhimede varianta academică: Un corp scufundat intr-un lichid in repaus este impins de jos in sus cu o forta verticala numeric egala cu greutatea lichidului dezlocuit de acel corp. varianta ardelenească: O chiatră știuflecată în apă chierde din terhetiul ei pont-terhetiul apei de subt chiatra știuflecată. traducere: O piatră scufundată în apă pierde din greutatea ei exact-greutatea apei de sub piatra scufundată. ----- Cum reacţionează sudiştii la auzul dulcelui grai ardelenesc - 15 Iulie 2011 sursa: http://www.tvdece.ro/cum-reactioneaza-sudistii-la-auzul-dulcelui-grai-ardelenesc/ Am un prieten, ardelean, desigur, care s-a mutat la capitală, că acolo-s câinii cu multinaţionalele şi salariile mari în coadă. Timp de două săptămâni, a stat mai low profile, ca orice coleg nou. Apoi, s-a întâmplat inevitabilul: “Ai auzit? Se căsătoreşte şeful!” “No (ardelenesc), fain!” “Ce-ai spus?” “No, fain!” “Hahaha, mai zi o dată!” “No, fain!” “Pfahahahahahaha!!! Bă, ia veniţi încoa’ să-l auziţi! Hahaha!!! Mai zi o dată!” “No, ce plm?” No, io nu înţeleg ce-i aşa special la “no”. ----- Graiul ţărănesc - limbajul preferat de mulţi ardeleni din diaspora - 27 Martie 2013 10:54 Sursa: http://www.agerpres.ro/media/index.php/cultura/item/184944-EXCLUSIV-Bihor-Graiul-taranesc-limbajul-preferat-de-multi-ardeleni-din-diaspora.html

Graiul ţărănesc, considerat multă vreme ca fiind un 'defect', revine în forţă şi se impune ca o 'bijuterie de suflet' mai cu seamă în rândul bihorenilor aflaţi în străinătate, care mărturisesc că atunci când se întâlnesc a vorbi în grai popular devine o evidenţă.

Dacă unii se simt fericiţi doar vorbindu-l, alţii îşi notează cu sfinţenie cuvintele vechi în vocabulare, iar cei mai devotaţi editează chiar cărţi de specialitate.

Profesoara de engleză-japoneză Rodica Hora, care a locuit foarte multă vreme în Japonia şi Austria, a relatat, pentru AGERPRES, că, împreună cu ardelenii aflaţi departe de casă, face un titlu de onoare din a vorbi în grai ţărănesc.

'Ne face mare plăcere să vorbim în grai crişan pentru că aceste cuvinte au o savoare deosebită. Eu am fost plecată zece ani în Bucureşti şi cu toţi ardelenii de pe acolo când ne întâlneam ne plăcea pur şi simplu să ne regăsim în limbajul nostru, în graiul de acasă,' a spus Rodica Hora.

Această tendinţă a utilizării graiului ţărănesc de către ardelenii aflaţi departe de casă a fost observată şi de antropologul franco-român Simona Iacob-Le Roy, stabilită de peste zece ani în Franţa. În opinia ei, tendinţa nu este rezultatul purei întâmplări sau al vreunui simplu efect de modă, ci are mai multe explicaţii.


'Vorbirea în grai nu este un simplu dialog, un simplu schimb de informaţii. Ea creează un cadru special, un spaţiu tranziţional care este deopotrivă în prezent şi în trecut, în străinătate şi acasă, în sat. El îţi permite de a 'planta' decorul, de 'a duce' masa discuţiilor în vatra satului şi de a aduna în jurul ei oameni de aici şi zâmbete din lumea de dincolo.'

Simona Iacob-Le Roy consideră că vorbitul în grai este şi rezultatul anumitor caracteristici ale cuvintelor populare: 'Fiecare cuvânt din grai are o poveste a lui, o anumită încărcătură simbolică, este un ciorchine de sensuri. Pe de o parte, ele ating anumite emoţii, sunt ferestre către imagini şi amintiri. Cuvintele din grai sunt cuvinte de la începutul lumii noastre ca indivizi, cuvintele cu care părinţii şi bunicii noştri au domesticit pentru noi lumea, au separat binele de rău. Pe de altă parte, la nivel inconştient, ne introduc într-o anumită viziune asupra lumii, un anumit mod de viaţă.'

Revitalizarea graiului crişan nu se rezumă doar la utilizarea lui tot mai frecventă de către ardelenii plecaţi de acasă. Unii dintre aceştia au început să scrie adevărate dicţionare ardeleneşti-româneşti. Rodica Hora ne-a destăinuit că are deja un caiet întreg 'zmotocit de atâta purtat prin gările Europei', în care a notat în fiecare zi cuvintele pe care şi le-a amintit.

Crearea acestui tip de dicţionar a fost ridicată la cote ştiinţifice de către filologii Miron Blaga şi Octavian Blaga. 'Câteva aspecte ale graiului din Remeţi (Bihor)', dicţionarul creat de ei, a văzut lumina tiparului în 2010. Cei doi autori nu s-au rezumat doar în a alcătui o culegere de cuvinte, ci au explicat şi contextele în care acestea erau folosite.

Editat în 400 de exemplare, dicţionarul realizat cu toată aparatura ştiinţifică necesară, cu trimiteri bibliografice, transcriere fonetică internaţională şi glosar de provincialisme, a fost difuzat în bibliotecile judeţului Bihor şi în Centrele pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale din ţară. El a avut mare căutare printre bihorenii din diaspora, câteva exemplare regăsindu-se şi în comunitatea românilor din Gyula, din Ungaria.

Profesorul Miron Blaga, unul dintre autori, susţine că este important un asemenea volum atât pentru dialectologie, pentru lexicul limbii române, cât şi pentru comunitatea locală, pentru ceea ce va fi ea în viitor, în momentul când graiurile încep să dispară sub influenţa limbii literare, a şcolii, mass-media etc.

'În contextul globalismului, în care pătrund tot mai mult neologismele, păstrarea sau readucerea aminte a unui limbaj dintr-o anume perioadă vorbeşte despre ceea ce am fost, despre identitatea noastră, despre influenţele manifestate într-o anume perioadă,' a subliniat profesorul.

El a explicat că această nouă tendinţă nu vine în contra limbii literare, ci, dimpotrivă, ca o completare şi o îmbogăţire a acesteia. 'Graiul popular este o comoară de care ar trebui să avem foarte mare grijă să nu o pierdem pentru că este legătura noastră cu strămoşii noştri, cu sufletul neamului nostru românesc,' a completat şi profesoara Rodica Hora.

------

dictionar ardelean[popular] - roman 2014-01-16

Documents