Dezvoltarea embrionara

Echipa: Ene Maria Mihai Andreea Gheonea Alexandra Voicu Madalina

Clasa: I A AMG

Prof. coordonator: Vlaicu Ovidiu

Aprilie 2013

Embriologia este ramura a stiintelor medicale care studiaza fazele dezvoltarii organismului din momentul fecundarii oului pana cand acesta capata toate caracateristicile morfologice si functionale proprii subiectului adult.

Ovarul este organ pereche. Astfel, este organulproducător al ovulelor și în același timp, glanda endocrina care,prin hormonii produși (estrogenii) determină caracterele sexualesecundare.

1. Fecundatie, Segmentare, Migrare, Nidare

2. Diviziunea celulara

3. Prima saptamana-Migratia ovulului

5. Saptamana a 2-a

4. Primele stagii ale embriogenezei

7. Formarea Liniei Primitive si Notocordul

6. Embrionul la sfârşitul săptămânii a

2-a

9. Formarea sistemului cardio-

circulator

8. Gastrulaţia, neurulaţia şi evoluţia

mezodermului

11. Dezvoltarea embrionului în

săptămânile 4–8

10. Aspectul embrionului la sfârşitul lunii I

12. Săptămâna a 5-a si a 6-a

13. Săptămâna a 7-a si a 8-a

TSH si LH – hormonii secretati de adeno-hipofiza( de natura glico-proteica),induc cresterea accelerata a 6-12 foliculi primari in fiecare luna.Se mai numesc foliculi primordiali de stadiul 1,2,3 si lunar un singur folicul ovarian de stadiul 3 expuleaza un singur ovocit, prin procesul de ovulatie si anume ovulul. restul de 5-11 foliculi aflari in dezvoltare vor involua (proces numit atrezie).Cauzele care conduc la atrezie, nu sunt cunoscute. Procesul de atrezie este important, deoarece in mod normal permite ca in fiecare luna numai unul dintre foliculi sa creasca suficient de mult indit sa asigure ovulatia; acest mecanism impiedica dezvoltarea simultana a mai multor fetusi in timpul unei sarcini.

Fecundatia consta in contopirea celulelor sexuale Aceasta are loc in ampula tubara, in 12-24 ore de la ovulatie. Capul unui singur spermatozoid strabate corona radiata, celulele acesteia fiind disociate de proteazele acrozomale. Apoi capul patrunde in zona pellucida, ea devenind imediat impermeabila pentru alti spermatozoizi, membranele gametilor fuzioneaza si nucleul spermatozoidului patrunde in citoplasma ovulului. Nucleul spermatozoidului va creste si va forma in 24 ore pronucleul masculin, care contine 22 cromozomi somatici şi unul sexual (X sau Y). Ovocitul secundar isi completeaza a doua diviziune meiotica, expulzand al doilea globul polar si devenind ovul matur. Cei doi pronuclei vor fuziona, formand un ou diploid (zigotul). Imediat dupa fertilizare, in serul matern apare EPF (early pregnancy factor), cu rol imunosupresiv.

CARACTERISTICI ALE DIVIZIUNII CELUARE

CARACTERISTICI ALE DIVIZIUNII:

MITOTICE MEIOTICEReprezintă calea de multiplicare a celulelor somatice;

Reprezintă calea de formare agameţilor;

Unealtă a autoreînnoirii; Unealtă a autoreproducerii;

Conduce la formarea a două celule fiice;

Conduce la formarea a patru celule fiice;

Acestea vor avea acelaşi număr de cromozomi ca şi celula mamă;

Acestea vor avea jumătate dinnumărul de cromozomi al celulei mamă;

Cromozomii celulelor fiice vor fi identici, ca şi conţinut informaţional,cu cei ai celulei mamă, identitate care se observă şi de la celulă fiicăla celulă fiică.

Cromozomii celulelor fiice suntsimilari ca şi conţinut cu cei aicelulei mamă şi nu identici.

EVENIMENTELE MITOZEI

În profază (şi prometafază): Se dezorganizează nucleolul; Începe condensarea cromatinei; Se organizează fusul de diviziune;

Se dezorganizează membrana nucleară.

În metafază: Cromatina atinge gradul maxim de condensare; Cromozomii bicromatidici se aliniază cu centromerii în acelaşi plan, planul ecuatorial al celulei, formând placa metafazică

În anafază: Centromerul clivează, cele două cromatide se separă; Cromozomii monocromatidici astfel rezultaţi migrează spre polii celulei.

În telofază: Cromozomii monocromatidici ajung la poli; Se constituie membrane nucleare în jurul celor două seturi de cromozomi de la poli; Cromatina se decondensează; Celula îşi încheie diviziunea, rezultând două celule fiice.

EVENIMENTELE MEIOZEIMEIOZA I MEIOZA IIPROFAZA I- cromozomii omologi, bicromatidici, serecunosc, sinapsează şi realizează schimb deinformaţie genetică (crossing- over)

PROFAZA II- estesimilară profazei mitotice

METAFAZA I Cromozomii omologi bicromatidici,menţinuţi în perechi prin intermediulchiasmata terminale se dispun în placa metafazică, tot cu ajutorul chiasmata şinu al centromerului; Dispunerea cromozomului patern/matern deasupra sau dedesubtul planului ecuatorial se realizează aleator; Spre poli vor migra grupuri mixte de cromozomi (atât paterni cât şi materni)bicromatidici Se produce recombinareaintercromozomală.

METAFAZA II- similarămetafazei mitotice Cromozomii se dispun în placa ecuatorială prin intermediul centromerului.

ANAFAZA I Cromozomii bicromatidici migrează spre polii celulei;

ANAFAZA II- similară anafazei mitotice spre poli migrează cromozomi monocromatidici

TELOFAZA I Grupurile de cromozomi ajung la poli. La unele specii, celula nu se divide, încă.

TELOFAZA II- similară telofazei mitotice Grupurile de cromozomimonocromatidici ajung la poli; Celula se divide, rezultândpatru celule fiice.

Prima saptamana – Migrarea ovulului

SEGMENTAŢIA Fenomenele segmentaţiei survin imediat după fecundaţie şi

se derulează în timpul migrării oului prin trompă spre uter. Oul se divide în 2 celule egale apoi în 4 şi 8 blastomere. În primele 3 pânã la 4 zile dupã fertilizare, celulele care se divizeazã ale embrionului iau o formã sfericã, iar embrionul se numeşte morulã. În primele 4 pânã la 5 zile, se formeazã o cavitate în aceastã sferã de celule, iar embrionul se numeşte acum blastocist. 

MIGRATIA reprezinta transportul oului din locul fecundarii in cavitatea uterina prin miscarile peristaltice ale trompei, curentul de lichid tubar,miscarile cililor mucoasei tubare si tactismul endometrului pentru ou. Hrana sa este asigurata in aceasta perioada de secretia celulelor glandulare din trompe si apoi din uter.

Calatoria zigotului dureaza 4-5 zile. In acest timp el se divide,trecand prin stadiile de morula si blastocit. Odata ajuns in uter, se “odihneste” liber in cavitate 2-3 zile, emite presuopode(prelungiri) care maresc suprafata disponibila schimburilor materno-fetale,apoi patrunde in grosimea endometrului secretor in aproximativ a 22-a zi, a ciclului.

Dupa implantare,celulele de la periferia blastocitului creeaza o parte a unui structuri numita placenta, care serverste ca interfata intre sistemul circulator matern si cel embrionar.

Placenta furnizeaza de la oranismul matern oxigen, hrana, hormoni simedicatie carte organismul uman aflat in dezvoltare;indeparteaza toate rezidurile; si impiedica sangele matern sa se amestece cu sangele embrionului si al fatului.Placenta produce si ea hormoni si mentine temperatura

embrionului si a organismului fatului cu putin mai ridicata decat cea a mamei.

La sfarsitul primei săptămâni Blastocitul format din trofoblast şi butonul embrionar şi-a

început implantarea. Butonul embrionar are trei foiţe ectoblast, endoblast şi mezoblast.

Saptamana a douaButonul embrionar bistratificat - endoblastul profund, iar

superficial, în contact cu trofoblastul, ectoblastul. In partea opusă între trofoblast şi discul embrionar mezenchimul extraembrionar

Intramezenchimal se formează o cavitate - celomul extraembrionar ce înconjoară embrionul cu excepţia locului de ataşare - pedicolul embrionar.

Intre ectoblast şi trofoblast treptat apare o nouă cavitate - cavitatea amniotică. Ectoblastul în partea sa profundă se continuă cu un strat de celule mezoteliale – membrana Hensen - ansamblu formează o cavitate - cavitatea vitelina primitivă.

În dezvoltare,celulele endoblastice vor tapisa toată această cavitate dând naştere veziculei viteline secundare.

Embrionul la sfârşitul săptămânii a 2-aApre o ingrosare a endodermului numita placa precordala care

corespunde viitoare zone a embrionului.

Pânã la aproximativ 2 sãptãmâni şi 1/2, epiblastul a format 3 ţesuturi specializate sau straturi de germeni, numite ectoderm, endoderm, şi mezoderm. 

Ectodermul dã naştere la numeroase structuri, inclusiv creierului, mãduvei spinãrii, nervilor, pielii, unghiilor, şi pãrului.

Endodermul produce cãile sistemului respirator şi tractul digestiv şi genereazã porţiuni ale organelor principale cum ar fi ficatul şi pancreasul.

Mezodermul formeazã inima, rinichii, oasele, cartilagiile, muşchii, celulele sanguine şi alte structuri.

Formarea Liniei Primitive si Notocordul( Neurulatia)

La nivelul epiblastului care are un pol caudat si unul cranial, apare prin migrare cel spre polul caudal, linia primitiva.

Linia primitiva care pe masura ce migrarea progreseaza spre polul cefalic se adanceste si devine in ziua a 16-a sant primitiv. Extremitatea anterioara a liniei poarta numele de fosa primitiva si ea va fi limitata de o proeminenta circulara ce poarta numele de nodul primitv Hensen. Linia primitiva defineste axul longitudinal si simetria viitorului organism.

Neurulatia determina formarea tubului neuronal din care va lua nastere coloana vertebrala si sistemul nervos. Formarea placii neurale.

Placa neurala apare in ziua a 18-a, in ectodermul axului medio-sagital cranial de fosa primitiva. Celulele placii neurale se formeaza

prin inductia mezodermului axial subiacent, se aglomereaza si formeaza placa neurala propriu-zisa. Placa are o evolutie cranio-caudala si din ea se vor forma structurile viitorului sistem nervos central. La polul cranial al placii neurale se va diferentia creierul, iar la polul caudal, maduva spinarii.

GASTRULATIAGastrulatia primul eveniment major al S4, zilele 15-30 si are drept

finalitate formarea ectodermului sau ectoblastului, mezodermului (mezoblastului), endodermului(endoblastului) – cele trei foite primitive fundamentale a embrionului.Din aceste foite se vor dezvolta toate organele, sistemele, tesuturile viitorului fat.

Din ectoderm ia nastere mezodermul. In timpul dezvoltarii embrionare,din mezoderm se diferentiaza somitele, al caror numar, pentru o anumita perioada de viata embrionara,indica varsta embrionului. Somitele sunt structuri tranzitorii care realizeaza organizarea, segmentarea embrionului, care contribuie la restructurarea acestuia si prefigureaza procesul de metamerie. Din somite, in functie de evolutia lor, se realizeaza diviziunea segmentara, respectiv metameria coloanei vertebrale, a tubului nerual, a peretilor trunchiului si a plastonului condrosternal. Primele 4 somite evolueaza in regiunea occipitala si participa la dezvoltarea osului occipital, a oaselor care formeaza cavitatea nazala, orbita, urechea interna, a muschilor extrinseci ai globilor oculari si ai limbi;

Urmatoarele 8 somite vor forma viitoarea regiune cervicala respectiv termina osul occipital, formeaza vertebrele cervicale si musculatura adiacenta si edifica o portiune din dermul cervical.

Urmatoarele 12 perechi de somite formeaza viitoarea regiune toracala, adica, vertebrele toracale, muschii si oasele peretelui toracic, o parte din dermul toracic, si o parte din peretele abdominal. Celule ale somitelor cervicale si toracale invadeaza mugurii membrelor superioare si edifica musculatura acestora.

Urmatoarele 5 somite formeaza prezumtiva regiune lombara: vertebrele lombare, muschii abdominali, dermul peretilor abdominali. Celulele somitelor lombare invadeaza mugurii membrelor inferioare si formeaza musculatura acestora.

Urmatoarele 5 somite : regiunea sacrala: sacrumul, musculatura asociata si dermul.

Formarea sistemului cardio-circulator

Spre sfarsitul celei de-a treia saptamani se formeaza si primele vase sangvine, initial in mezodermul extraembrionar, iar apoi si in cel embrionar, dezvoltandu-se un sistem cardiovascular primitiv si un inceput de circulatie sangvina.

Primul mugure al inimii aeste alcatuit din 2 tuburi endoteliale care se dezvolta in mezodermul din fata membranei buco-faringiene primitive, la marginea discului embrionar.

Cele doua tuburi cardiace sunt legate de vasele embrionului si de vasele membranelor extraembrionare.

Luna a doua

Se diferentiaza mugurii tuturor organelor si ale tuturor partilor noului organism care capata din ce in ce mai mult caracteristici omenesti. Aceasta perioada este caracterizata printr-o considerabila crestere a embrionului, care atinge o lungime de 28-30mm.

Între 4 şi 5 sãptãmâni, creierul îşi continuã dezvoltarea rapidã şi se împarte în 5 secţiuni distincte. Capul reprezintã aproximativ 1/3 din dimensiunea totalã a embrionului. Apar emisferele cerebrale, devenind, pe rând, cele mai mari pãrţi ale creierului.

Funcţiile controlate pânã la urmã de emisferele cerebrale includ gândirea, învãţarea, memoria, vorbirea, vãzul, auzul, mişcarea voluntarã şi rezolvarea problemelor ficatul masiv care umple cavitatea abdominalã, în apropierea inimii care bate.

Rinichii permanenţi apar până la 5 sãptãmâni. Sacul vitelin conţine celule reproductive timpurii numite celule de germeni. Pânã la 5 sãptãmâni aceste celule de germeni migreazã cãtre organele reproducãtoare situate în apropierea rinichilor. Pânã la 6 sãptãmâni, emisferele cerebrale se dezvoltã cu mult mai rapid decât alte secţiuni ale creierului.

Embrionul începe sã facã mişcãri spontane şi reflexe. Asemenea mişcãri sunt necesare pentru a contribui la dezvoltarea neuromuscularã normalã. O atingere în zona gurii provoacã embrionului retragerea în mod reflex a capului. Urechea externã începe sã prindã formã.

Pânã la 6 sãptãmâni, are loc formarea celulelor sanguine în ficat unde acum sunt prezente limfocitele. Acest tip de leucocite reprezintã o parte importantã a sistemului imunitar aflat în dezvoltare.

O porţiune din intestin comunicã acum temporar cu cordonul ombilical. Acest proces normal, numit hernie fiziologicã, face loc dezvoltãrii altor organe în abdomen.

La 6 sãptãmâni palmele mâinilor încep sã se aplatizeze La 6 săptămâni şi 2 zile se înregis- trează curenţii cerebrali primitivi Pânã la 6 sãptãmâni şi 1/2, coatele se disting, degetele mâinilor încep sã se separe, şi se poate observa mişcarea mâinii.

Mameloanele apar pe pãrţile laterale ale trunchiului cu puţin înainte de a ajunge la poziţia lor finalã, pe partea anterioarã a pieptului. Formarea oaselor, numitã osificare, începe cu clavicula, sau osul pieptului, şi cu oasele maxilarului superior şi inferior. S-au observat sughiţuri pânã la 7 sãptãmâni.

Acum se pot vedea mişcãrile picioarelor, simultan cu tresãriri. Inima cvadricamerala este aproape completã. În medie, acum inima bate de 167 de ori pe minut.

Activitatea electricã a inimii înregistratã la 7 1/2 sãptãmâni dezvãluie un model de undã similar cu acela al unui adult. În cazul embrionilor de sex feminin, ovarele se văd până la 7 sãptãmâni. Pânã la 7 1/2 sãptãmâni, retina pigmentatã a ochiului poate fi observatã cu uşurinţã, iar pleoapele încep o perioadã de creştere rapidã. Degetele mâinilor sunt separate, iar degetele picioarelor sunt unite numai la bazã. Palmele se pot acum apropia, ca şi labele picioarelor.

Articulaţiile genunchilor au apãrut. La 8 sãptãmâni, creierul este deosebit de complex şi constituie

aproape jumãtate din greutatea totalã a embrionului. Embrionul devine din ce în ce mai activ din punct de vedere fizic în aceastã perioadã.

Mişcãrile pot fi încete sau rapide, singulare sau repetitive, spontane sau reflexe.

Rotirea capului, întinderea gâtului şi contactul faţã-palmã au loc mai des. Atingerea embrionului provoacã priviri cu ochii întredeschişi, mişcãri ale maxilarului, mişcãri de apucare, şi întinderea degetelor de la picioare. Între 7 şi 8 sãptãmâni, pleoapele superioarã şi inferioarã cresc rapid peste ochi şi parţial se îmbinã. Cu toate cã nu existã aer în uter, embrionul prezintã mişcãri intermitente de respiraţie văd până la 8 sãptãmâni. Pânã atunci, rinichii produc urinã, care este eliminatã în lichidul amniotic.

În cazul embrionilor de sex masculin, testiculele aflate în dezvoltare încep sã producã şi sã elimine testosteron.

Oasele, articulaţiile, muşchii, nervii şi vasele sanguine ale membrelor sunt asemãnãtoare cu acelea ale adulţilor.

Pânã la 8 sãptãmâni, epiderma sau stratul exterior de piele devine o membranã compusã din mai multe straturi, pierzându-şi mult din transparenţã.

Sprâncenele apar, pe mãsurã ce în jurul gurii creşte pãr.Opt sãptãmâni înseamnã sfârşitul perioadei embrionare. În aceastã perioadã, embrionul uman s-a dezvoltat de la o singurã

celulã la aproape 1 miliard de celule care formeazã peste 4.000 de structuri anatomice distincte.

Acum, embrionul are mai mult de 90% din structurile pe care le au adulţii.