FACTORII DEZVOLTARII UMANE

Factorii externi şi factorii interni

Factorii externi - totalitatea acţiunilor şi influenţelor ce se exercită din exterior asupra dezvoltării şi formării personalitătii umane. Aceştia sunt mediul şi educaţia.

Factorii interni sunt constituiţi din totalitatea condiţiilor care mijlocesc şi favorizează dezvoltarea psihică - patrimoniul nativ, transmis prin mecanismul genetic, efectele maturizării biologice, precum şi totalitatea achiziţiilor realizate de-a lungul ,,istoriei” individuale, sedimentate prin intermediul mecanismului dezvoltării psihice (aptitudini, interese, trăsături caracteriale, sentimente, opinii, aspiraţii, idealuri etc.).

EREDITATEAEreditatea este proprietatea fiinţelor vii de a transmite urmaşilor caracterele dobândite de-a lungul filogenezei.

Specia umană are cca 40.000 de gene organizate în 46 cromozomi care formează 23 de perechi. La fiecare fiinţă umană materialul genetic vine e la părinţi: 23 cromozomi de la mamă şi 23 cromozomi de la tată. Genele sunt organizate într-un mod propriu la fiecare şi astfel formează un genom unic care, în interacţiune cu mediul, formează fenotipul.Zestrea ereditară se manifestă la om pe două planuri: determină trăsăturile generale ale speciei - structura anatomofiziologică a organismului, poziţia bipedă, tipul de metabolismdetermină unele particularităţi individuale, cum ar fi: caracteristicile anatomomorfologice (culoarea pielii, a ochilor, a părului etc.), amprentele digitale, grupa sanguină etc.

Toate fenomenele psihice, de la cele simple la cele complexe sunt rezultatul interferenţei factorilor ereditari cu influenţele de mediu, ponderea celor două categorii de factori cunoscând o dinamică variabilă. Aceşti factori ereditari, consideraţi ca premise ale dezvoltării psihice, sunt incluşi în categoria „predispoziţiilor naturale”.Se transmit ereditar:

particularităţi de statură şi greutate;

caracteristici structurale şi funcţionale ale diverselor organe;

specificul structural şi funcţional al sistemului nervos şi al organelor de simţ;

particularităţi ale biochimismului sanguin;

aspecte fizionomice caracteristice: forma feţei, calitatea tenului, culoarea ochilor şi a părului ş.a.

TEMĂ: Identifică în propria familie asemănări între părinţi şi copii.

MEDIULCuprinde totalitatea elementelor cu care individul interacţionează, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării sale.

Mediul fizic - totalitatea condiţiilor bioclimatice în care trăieşte omul. Este răspunzător de modificări organice cum ar fi maturizarea biologică, statura corpului, culoarea pielii, precum şi de adoptarea unui regim de viaţă (alimentaţia, îmbrăcămintea, îndeletnicirile etc.).

Mediul social - totalitatea condiţiilor economice, politice şi culturale cum sunt factorii materiali, diviziunea muncii, structura natională şi socială, organizarea politică, cultura spirituală, conştiinta socială etc., care îşi pun amprenta asupra dezvoltării psihice.

Omul influenţează şi transformă mediu, este un subiect activ care, transformând mediul, se transformă pe sine însuşi.Subiectul suferă din partea mediului influenţe:

socio-economice, privind condiţiile materiale de existenţă;

b. socioprofesionale, reprezentate de statutele şi rolurile profesionale ale celor din jur;

c. socioculturale, referitoare la mijloacele de instruire, la accesul la cultură şi la nivelul de şcolarizare şi pregătire a celor din preajmă;

d. socioafective, referitoare la frecvenţa şi calitatea legăturilor cu ceilalţi şi la climatul afectiv ce generează procese şi stări afective diferite şi contribuie la formarea de atitudini şi însuşiri de personalitate.

EDUCATIAMediul social exercită influenţa cea mai puternică pe calea educaţiei.

Educaţia reprezintă actiunea conştientă, organizată, desfăşurată în cadrul unor instituţii speciale, în scopul formării şi informării viitorului (sau actualului) adult.

Educaţia poate stimula şi accelera aportul celorlalţi factori în procesul dezvoltării. Prin cerinţele pe care le adresează şi le impune, educaţia se află întotdeauna înaintea dezvoltării, aceasta apărând ca un efect al ei. În această ipostază, dezvoltarea ne apare ca premisă a educaţiei.

Deoarece educaţia nu acţionează în mod izolat, ci întotdeauna în corelaţie cu ceilalti factori, dezvoltarea este o rezultantă a acţiunii directe şi indirecte a lor, a interacţiunii dintre ei.

TEMA: Stabileşte diferenţele dintre educaţia desfăşurată în şcoală şi cea în mediul familial şi relevă consecinţele asupra dezvoltării psihice a copiilor

Este important, din punct de vedere pedagogic, de a cunoaşte dacă limitele în dezvoltarea psihică a unui copil sunt impuse predominant de factori ereditari sau de factori externi, pentru ca, în funcţie de acest fapt, să organizăm actiunea educaţională.