DETENȚIE PENITENCIARĂ - REFERAT

Delincvenţa formează una din speciile fenomenului de

devianţă cu mari implicaţii pentru individ şi colectivitate.

Dreptul penal dă o definiţie clară actului delincvenţial

(infracţiuni) punând accent pe caracterul socialmente periculos

al faptei şi pe vinovăţie în săvârşirea ei. Infracţiunea este o

faptă care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi

încriminată de legea penală. Raportarea la norme reprezintă mai

mult un criteriu de „clasare”, întrucât nu explicitează cauzele

comportamentului deviant, ci doar îl discriminează de

comportamentul normal, socialmente acceptabil.

Din punct de vedere al psihologului, soluţia adoptată de un

delincvent, prin caracterul său dissocial sau antisocial,

reprezintă doar un epilog, pregătit de mult, fiind rezultatul

perturbării sau al răsturnării raporturilor obişnuite, socialmente

acceptabile, dintre individ şi colectivitatea în sânul căreia

trăieşte. Pentru a înţelege şi a explica un delict trebuie

determinata valoarea necunoscutelor ecuaţiei responsabile de

conduita individului în situaţia delictuală.

Sub aspect sociopsihologic, factorul comun al delincvenţilor

este că subiecţii din această categorie dau dovadă de

nonconformare la mediul social, au un comportament deviant

de la normele socio-morale, în sensul că îşi realizează unele

scopuri şi aspiraţii pe căi sociale neacceptabile. Punctul de

1

vedere juridic trebuie completat cu punctul de vedere

psihosocial, deoarece el permite nu numai o înţelegere mai

aprofundată a delincvenţei, ci permite o mai adecvată „tratare”

a delincvenţilor pentru a facilita reinserţia lor socială, precum şi

o acţiune mai sistematică, multi şi interdisciplinară, în direcţia

prevenirii recidivelor şi, în direcţia profilaxiei devianţei sociale.

A introduce punctul de vedere psihologic alături de cel

social, etic, pedagogic, juridic, medico-psihiatric înseamnă a

studia în toată complexitatea sa acest tip de comportament

deviant. Punctul de vedere psihologic are în vedere omul

concret, al cărui comportament este determinat de modul în

care el există şi acţionează în mediul ambiant fizic şi social, de

modul cum el „cugetă” asupra acestui mediu şi-l evaluează,

precum şi de mediul cum omul percepe şi se evaluează pe sine

în raport cu alţii şi cu mediul său.

In general ,incercarile de clasificare ale specialistilor se

refera mai ales la tipologia delincventilor aflati in libertate si

aproape de loc la detinuti.

C.Lombroso distinge criminalul innascut ,criminalul

epileptic ,criminalul prada unei pasiuni irezistibile,criminalul cu

spirit slab si delincventul ocazional.

2

E.Ferri (1897)vorbeste despre criminalul de ocazie si

criminalul din obisnuinta (cu spirit slab ,deviantul mintal si

criminalul invederat).

“Asociatia internationala a criminalistilor’(1897) propune

urmatoarea tipologie:

Criminalul ocazional

Criminalul cu capacitate redusa de adaptare la legile

sociale,dar care se poate redresa prin pedepse date de

tribunale

Criminalul a carui adaptare la societate nu este

scontata ,speranta de recuperare fiind pierduta .

Dupa Denis Szabo ,delincventii se clasifica in :

Periculosi ,prezinta inradacinare

criminala,disociabilitate,egocentrism exagerat.

Marginali,cu deficiente psihologice usor de remediat.

Imaturi,care s-au identificat cu scheme de comportament

deviant si criminal.

Cu structura nevrotica, acestia nu accepta rolurile sociale,

inegali in timp, explozivi.

La al saselea Congres al Organizatiei Natiunilor Unite

(Venezuela,1980) referitor la prevenirea crimelor si

tratamentul delincventei, care a avut ca tema “Tratamentul

in afara stabilimentului penitenciar si consecintele asupra

3

detinutului “,a fost formulata de catre secretariatul

congresului urmatoarea tipologie:

Delincventul invederat :comportament repetitiv

obisnuit,agresivitate persistenta,indiferenta absoluta in

privinta consecintelor,infractiuni deosebit de grave ,frecvent

diagnostic psihiatric sau psihologic de “anormal”;

Delincventul primejdios :criterii-infractiune grava,numarul

de infractiuni savarsite anterior,starea mintala,posibilitatea

ca delincventul sa continue sa fie o amenintare pentru

securitatea publica daca este pus in libertate:

a)”caracter primejdios”: manie fara delir, atavism, deficienta

endocrina,psihopatie,personalitate cronic

antisociala,mentalitate criminala;

b)”criminal primejdios”:impulsiv,incapabil de a simti

culpabilitatea-rusinea-anxietatea,fara ideal in viata,brutal

mai ales sub influenta alcoolului;

Delincventul dificil :produce greutati autoritatilor

corectionale din cauza personalitatii sale;este produsul

conceptiilor specifice vietii in inchisoare; refuza sa se

conformeze regulamentelor,are proaste relatii,nu se poate

avea incredere in el,poate inceta sa fie dificil odata ce este in

libertate;

Detinutul pe termen lung :problematica este determinata

de privarea de responsabilitate,de izolare si alienare;

4

Inadaptatul social :este cel care nu se conformeaza

exigentelor unei pedepse de alt tip decat inchisoarea,sufera

de o boala sau de o deficienta mintala,are probleme

speciale(sexuale,alcoolism,se drogheaza);social,el inspira

frica.

Gheorghe Florian face distinctia intre detinutii care se

considera vinovati si cei care neaga orice

vinovatie.Interpretarea acestor detinuti asupra faptelor este

diferita si mai ales comportamentul in timpul detentiei.Cei

din urma au frecvente crize depresive cu toate consecintele

care decurg de aici

Diagnosticarea cat mai corecta a profilului

psihocomportamental al infractorilor,evidentierea cat mai

exacta a cauzelor care au determinat comportamentul lor

antisocial constituie cerinte esentiale pentru conturarea

programelor terapeutic-recuperative din cadrul institutiilor

corectionale si pregatirea reinsertiei sociale a acestora.

Dar cum se explica recidiva si chiar multirecidiva unor

detinuti?Esecul sau succesul tratamentului penitenciar poate

fi evaluat dupa numarul recidivistilor din inchisori?

Grupul destul de numeros al recidivistilor pune pentru

specialisti problema existentei fata de detinutii obisnuiti a

unor diferente in ce priveste modul de viata si atitudinile

lor.Un recidivist nu a fost nici intimidat,nici readaptat

5

printr-o pedeapsa precedenta.”Frica fata de sistemul

penitenciar”este slab reprezentata la toate categoriile de

detinuti,fapt explicabil prin calitatea pozitiei sociale avute

anterior venirii in penitenciar.

In lucrarea “Psihologie penitenciara” sunt mentionate

cateva domenii fundamentale de reducere a sanselor

criminalitatii.Primul este domeniul relatiilor

semnificative(familie,prieteni,colegi):calitatea acestor relatii

ii uneste pe participanti impiedicandu-i sa comita fapte

antisociale.Al doilea se gaseste in domeniul

social:investitiile afective in

familie,educatie,cariera,prestigiu,perspective de viitor,il

determina pe individ sa evalueze pierderile si profiturile pe

care i le-ar aduce conduita criminala.Daca individul va

considera ca pierderile potentiale sunt reduse in ce-l

priveste,trecerea la infractiune nu va intarzia.Ultimul

domeniu care ii poate face pe oameni sa evite activitatea

infractionala este reprezentat de convingerile lor morale.Dar

aceste convingeri sunt functii ale pozitiei persoanei in cadrul

relatiilor sociale,modificandu-se odata cu schimbarea

acesteia.

Sistemul penitenciar trebuie sa ofere ajutor detinutilor si

liberatilor propunandu-si ca scop final reeducarea si

reintegrarea lor sociala.De aceea trebuie ca functia de paza

6

si custodie sa nu predomine in detrimentul functiei de

reeducare si reinsertie sociala

Nevoile educationale ,psihologice,sociale si terapeutice

ale detinutilor sunt imense. Personalul educativ si specialistii

in probleme umane-psihologi,sociologi si asistenti sociali-

din penitenciare au de lucrat la ameliorarea cunostintelor

scolare,la optimizarea deprinderilor sociale,la cresterea

abilitatilor fizice,la descoperirea sau amplificarea unor

aptitudini.Gheorghe Florian considera ca cea mai importanta

constructie este” vointa morala-vointa de a fi un tata bun,un

sot bun,un cetatean bun,un fiu bun si chiar un detinut bun”

Programele oferite de administratia unui penitenciar pot

fi clasificate in programe de educatie,programe de formare

(profesionala) si programe de terapie.Finalitatea acestor

programe este comuna:sa-i ajute pe detinuti sa gandeasca si

sa se comporte intr-un mod acceptat social astfel incat sa nu

mai recidiveze.

Factorii care conditioneaza realizarea unor programe

eficace in penitenciare –conform lui Paul Gendreau si Claire

Goggin-sunt cele referitoare la:

a)evaluarea factorilor de risc pentru fiecare

detinut(exemplu varsta)si a celor dinamici(criminogeni)care

pot influenta evolutia tratamentului;cei doi cercetatori

7

propun programe diferentiate pentru delincventii cu risc inalt

de recidiva(programe intensive);

b)caracteristicile tratamentului,abordarea comportamentala

pe termen lung(3-4 luni)este cea mai indicata.Tratamentul

va fi personalizat si axat pe intarirea pozitiva a

comportamentelor prosociale;

c)factorii legati de contextul general:credibilitatea celui care

a conceput programul,pregatirea personalului si aptitudinile

de consiliere, supravegherea schimbarilor care apar la

detinuti in cursul programului si mai ales dupa program.Ca

regula generala,programele derulate in mediul natural al

delincventilor(modelul socio-ecologic)ofera rezultatele cele

mai convingatoare privind readaptarea.

Intregul ansamblu al activitatilor cultural-

educative,sportive si psihoterapeutice au ca scop

maturizarea spirituala a detinutilor si constructia unei

moralitati functionale dupa liberare.

Este nevoie de o justitie terapeutica,o justitie

restaurativa,care sa asigure o recuperare completa si

eficienta a persoanelor care au incalcat legea penala sau care

se afla in stare de detentie din cauza unor astfel de incalcari.

8

BIBLIOGRAFIE: Butoi,Tudorel-Tratat universitar de psihologie

judiciara,Editura Phobos,Bucuresti,2003 Florian,Gheorghe-Psihologie penitenciara,Editura Oscar

Print,Bucuresti 1996 Florian,Gheorghe-Fenomenologie penitenciara, Editura

Oscar Print,Bucuresti 2003 Abraham,Pavel Tomita,Mihaela-Justitia restaurativa si

medierea victima infractor,Editura Concordia Arad,2007 Radulescu,Sorin-Sociologia deviantei,Editura Victor,

1998

9