Informaţii utile autorului/editorului în tehnoredactarea manuscriselor ce vor fi tipărite la Editura GALATI UNIVERSITY

PRESS

CODUL ISBN

Codul ISBN reprezintă numărul internaţional standardizat al cărţii. Este format din 13 cifre grupate în 5 segmente de lungimi variabile, separate de cratimă:

• prefix 978 – indicativul pentru identificarea producţiei editoriale de carte la nivel internaţional;

• codul de ţară – indică grupul naţional, lingvistic sau geografic. Acest segment desemnează grupul lingvistic (limba) editorului şi nu limba în care este publicată cartea; codul 973 identifica editorii din România.

• codul de editură – identifică editorul documentului. Lungimea sa variază în funcţie de numărul lucrărilor publicate de editor;

• numărul de ordine – numerotează documentul printre publicaţiile editorului; • cifra de control – este ultima cifră a codului ISBN. Aceasta permite verificarea

validităţii codului ISBN. Algoritmul de calcul al cifrei de control aparţine Agenţiei Internaţionale ISBN de la Londra.

Avantajele folosirii codului ISBN sunt:• identificarea documentelor şi editurilor în baze de date bibliografice, evitând

confuzia între titluri asemănătoare; • facilitarea operaţiilor de gestiune a stocurilor de carte în biblioteci, edituri, librării,

agenţii de difuzare;• crearea bazelor de date pentru edituri şi lansarea comenzilor pe calculator;• participarea la programul CIP (Catalogarea Înaintea Publicării).

Categorii de documente care primesc cod ISBNPrimesc cod ISBN următoarele categorii de documente:• Publicaţii tipărite (Printed Books):• Cărţi şi broşuri tipărite; • Cărţi audio pe casete, CD sau DVD; • Atlase şi hărţi geografice cu text; • Partituri muzicale cu text; • Publicaţii cu foi volante, cu text (apariţie unică sub un titlu comun); • Publicaţii Braille; • Publicaţii microforme; • Publicaţii electronice sau online; • Copii digitizate ale publicaţiilor monografice tipărite; • Programe de calculator educaţionale sau didactice; • Publicaţii multimedia; Categorii de documente care nu primesc cod ISBNNu se acordă cod ISBN pentru următoarele categorii de documente:• documente care conţin exclusiv informaţii publicitare; • publicaţiile periodice; • tipăriturile fără pagină de titlu sau text însoţitor; • documentele personale (precum curriculum vitae şi profilurile personale); • felicitările; • înregistrările muzicale; • partiturile muzicale fără text; • programele de calculator care sunt utilizate în orice alt scop decât unul

educaţional sau didactic; • mesajele electronice şi orice alt tip de corespondenţă electronică; • jocurile. Reguli de acordare a codurilor ISBN

Centrul Naţional ISBN atribuie coduri ISBN atât pentru edituri, cât şi pentru autorii/instituţiile care realizează cărţi în regie proprie.

• Centrul Naţional ISBN atribuie editurilor coduri ISBN, în serii de câte 10. Pentru fiecare serie se percepe o taxă. Obţinerea unor noi coduri ISBN se face prin achitarea taxei aferente şi justificarea (obligatorie) a modului de utilizare a codurilor solicitate anterior, conform Listei codurilor ISBN utilizate (vezi materialele necesare la solicitarea de noi coduri ISBN).

Un editor care are mai multe case de editură şi care publică lucrări sub numele fiecăreia, trebuie să solicite serii de coduri ISBN diferite pentru fiecare editură.

În cazul schimbării adresei, denumirii sau a altor elemente de identificare a editurii, editorul trebuie să anunţe Centrul Naţional ISBN, pentru a actualiza înregistrarea din baza de date.

Codurile ISBN sunt transmise solicitantului, în scris, direct, prin fax sau e-mail.• Centrul Naţional ISBN atribuie coduri ISBN pentru lucrări ocazionale sau în regie

proprie în număr de maxim 2 coduri pe an calendaristic. Ele sunt solicitate în scris, printr-o cerere-tip, de către autor/instituţia responsabilă de apariţia lucrării. Solicitările se vor depune direct la sediul Bibliotecii Naţionale a României sau pot fi transmise prin fax sau e-mail.

Pe coperta lucrărilor apărute ocazional vor apărea, obligatoriu, urmatoarele informaţii: titlul, autorul, oraşul şi anul calendaristic. Orice alte informaţii despre tipografie, tehnoredactare, grafică etc. vor fi menţionate pe verso paginii de titlu.

Reguli de utilizare a codurilor ISBN Cărţi şi broşuri într-un volum:Regula: se acordă câte un cod ISBN pentru fiecare titlu.Codul ISBN se tipăreşte pe verso paginii de titlu, în structura Descrierii CIP a

Bibliotecii Naţionale a României, şi pe coperta a IV-a. Lucrarea în mai multe volume: Regula: se acordă un cod ISBN pentru partea generală (lucrarea în totalitatea sa) şi

câte un cod ISBN pentru fiecare volum în parte.Cele 2 coduri ISBN ale fiecărui volum se tipăresc pe verso paginii de titlu, în

structura Descrierii CIP a Bibliotecii Naţionale a României, şi pe coperta a IV-a.Retipărire (prelungire de tiraj):Regula: se păstrează codul ISBN original care se tipăreşte pe verso paginii de titlu,

în structura Descrierii CIP a Bibliotecii Naţionale a României, şi pe coperta a IV-a.Definiţie: retipărirea reprezintă un nou tiraj al unui document deja publicat.

Documentul retipărit nu suferă nici o modificare în ceea ce priveşte textul, titlul, anul calendaristic şi formatul de prezentare a documentului original.

Sunt admise unele modificări faţă de documentul original: schimbarea preţului, corectarea greşelilor de ortografie care nu afectează sensul textului, precum şi adăugarea sau suprimarea câtorva rânduri care nu afectează numărul de pagini sau sensul textului.

Ediţie nouă: Regula: se acordă un nou cod ISBN care se tipăreşte pe verso paginii de titlu, în

structura Descrierii CIP a Bibliotecii Naţionale a României, şi pe coperta a IV-a.Definiţie: ediţia nouă este documentul care, faţă de original, suferă modificări:

asupra textului, titlului, anului calendaristic, formatului, editurii sau conţine ilustraţii în interiorul documentului.

Coediţie: Regula: fiecare editor acordă lucrării respective câte un cod ISBN din propria serie

de coduri. Codurile ISBN, însoţite de numele editurii, vor fi tipărite în structura Descrierii CIP a Bibliotecii Naţionale a României şi pe coperta a IV-a.

Definiţie: coediţia este lucrarea realizată de 2 sau mai mulţi editori, menţionaţi şi pe pagina de titlu.

Documente electronice: Regula: se acordă cod ISBN după aceleaşi reguli ca şi pentru formatul tipărit.

Codul ISBN trebuie imprimat, în funcţie de suportul documentului, pe CD-ROM, pe coperta acestuia şi/sau pe ecranul de prezentare.

CODUL ISSN

Codul ISSN permite identificarea unică, la nivel internaţional, a titlului unei publicaţii în serie.

Este un cod numeric standardizat, format din două grupe de câte 4 cifre, separate prin cratimă, precedate de acronimul ISSN. Cel de-al optulea caracter este cifra de control a codului. Poate fi o cifră sau X.

Codul ISSN nu are semnificaţie decât prin el însuşi şi nu conţine informaţii referitoare la originea sau conţinutul publicaţiei.

Codul ISSN nu are valoare juridică şi nu asigură exclusivitate asupra titlului căruia i-a fost acordat.

Care sunt publicaţiile care pot primi cod ISSN?Codul ISSN este destinat publicaţiilor seriale şi seriilor (colecţiilor) de monografii.Publicaţiile seriale sunt documente ce apar în părţi succesive, pe orice tip de suport,

având de obicei o ordine numerică sau cronologică şi care nu au un sfârşit prestabilit.Această definiţie exclude lucrările ce urmează a fi publicate într-un număr finit de

părţi.Publicaţiile seriale pentru care se acordă cod ISSN sunt de tipul: ziare, reviste,

anuare, anale, buletine şi lucrări ştiinţifice, dări de seamă şi rapoarte.Nu primesc cod ISSN următoarele tipuri de publicaţii: cărţile, albumele, calendarele,

cataloagele (ghiduri, liste, preţuri, oferte) şi de produse/servicii, publicaţiile de mare şi mică publicitate, integramele şi cuvintele încrucişate, programele TV.

Din categoria publicaţiilor seriale pe suport electronic, nu primesc cod ISSN paginile web personale sau de firmă, web-siturile comerciale, site-urile care conţin numai legături spre alte adrese, canalele de ştiri şi media, weblog-urile.

Pentru codurile ISSN solicitate în faza de prepublicare (înainte de apariţia primului număr) tematica publicaţiei se va considera cea declarată de solicitant pe proprie raspundere.

Reguli de utilizare a codului ISSNCodul ISSN şi titlul publicaţiei seriale, înregistrat în mod unic sub forma „titlului-

cheie”, formează o entitate unică la nivel internaţional. De-a lungul apariţiei sale, publicaţia îşi poate schimba editorul, localitatea sau ţara

în care apare, periodicitatea, poate fi citată în diverse feluri. Codul ISSN va rămâne neschimbat şi va identifica fără echivoc publicaţia respectivă.

Codul ISSN este valabil numai pentru titlul căruia i-a fost acordat. Orice modificare asupra titlului va atrage după sine acordarea unui nou cod ISSN.

Codul ISSN nu este transmisibil.Se acordă coduri ISSN diferite pentru suplimente, ediţii în alte limbi, serii şi subserii

ale unei publicaţii periodice.Aceeaşi publicaţie în serie care apare pe suporturi diferite: tipărit, electronic, CD-

ROM etc. va avea coduri ISSN diferite pentru fiecare ediţie în parte, chiar dacă are acelaşi titlu.

Modificările privind numele editorului, periodicitatea, locul de apariţie nu impun acordarea unui alt cod ISSN, dar semnalarea lor la Centrul Naţional ISSN este obligatorie.

Tipărirea codului ISSNCodul ISSN este comunicat solicitantului în scris. El va fi tipărit la fiecare apariţie, pe

fiecare exemplar, sub forma ISSN XXXX-XXXX.– Pentru publicaţiile seriale tipărite, locul preferat pentru ISSN este caseta

redacţională. Poate fi tipărit şi în orice alt loc vizibil, uşor de reperat.

– Pentru publicaţiile seriale pe suport CD-ROM, codul ISSN va fi tipărit pe coperta discului, va fi inscripţionat pe disc şi pe ecranul de prezentare, alături de titlu.

– Pentru publicaţiile seriale online, codul ISSN va fi înscris pe ecranul de prezentare, alături de titlu, elementele de numerotare, editor.

Materiale necesare acordării codului ISSNAcordarea codului ISSN pentru publicaţiile seriale se face astfel:– pentru publicaţiile care şi-au încetat apariţia, fără formalităţi;– pentru publicaţiile curente sau cele în curs de apariţie pe baza Formularului-cerere

completat de editor sau de instituţia care poartă responsabilitatea publicaţiei.Solicitantul poartă răspunderea pentru corectitudinea şi conformitatea datelor

înscrise în Formularul-cerere.Materialele necesare pentru acordarea codului ISSN pentru publicaţiile tipărite:– Formularul-cerere completat;– copia A4 după copertă pentru publicaţiile tipărite, respectiv după ecranul de

prezentare, pentru publicaţiile electronice;NOTĂ: Înainte de demararea formalităţlor de obţinere a codului ISSN este

obligatorie verificarea, telefonică sau prin e-mail, a titlului publicaţiei în baza de date ISSN. Pentru publicaţiile electronice trebuie comunicată adresa electronică a site-ului. Cu această ocazie veţi primi acordul de principiu pentru continuarea formalităţilor.

NORME DE TEHNOREDACTAREINSTRUCŢIUNI PENTRU AUTORI

INTRODUCERE

Acest capitol vă prezintă o serie de norme şi instrucţiuni de care trebuie să ţineţi cont pe parcursul pregătirii manuscrisului dvs în calitate de autor ce va publica la Editura GUP. Scopul nostru este acela de a vă pune la dispoziţie informaţiile necesare pentru ca manuscrisul pe care îl veţi preda editurii să poată parcurge cu succes diversele faze de pregătire editorială.

Prin manuscris înţelegem forma în care autorul predă lucrarea ce urmează a fi editată. După tipul de suport, manuscrisele pot fi clasificate în manuscrise dactilografiate (pe suport de hîrtie) şi manuscrise electronice (CD-uri, fişiere trimise prin e-mail etc.).

Dacă urmează să predaţi manuscrisul sub formă de fişier electronic, vă rugăm să acordaţi maximum de atenţie indicaţiilor referitoare la culegerea textului pe calculator. Nerespectarea acestora va conduce la întârzieri şi erori dintre cele mai regretabile.

Majoritatea problemelor apar din cauza culegerii deficitare, greşelilor de copiere a fişierelor pe dischetă, omisiunilor (cuprins/tablă de materii, note, trimiteri bibliografice, referinţe, anexe, ilustraţii, tabele etc. incomplete), încălcării legii dreptului de autor.

Ne rezervăm dreptul de a înapoia autorilor manuscrisele care nu corespund normelor noastre; la fel, dacă numărul de pagini şi/sau structura specificate iniţial în oferta de editare nu corespund manuscrisului predat ca definitiv.

Un manuscris bine organizat şi complet contribuie în mod semnificativ la publicarea unei cărţi care să reflecte în mod pozitiv atît imaginea dvs., ca autor, cît şi pe cea a editurii.

REDACTAREA TEXTELOR

Pentru o scriere corectă recomandăm:- Dicţionarul explicativ (ediţia 1996, Edit. Univers Enciclopedic),- Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie (ediţia 1996, Edit. Univers

Enciclopedic), �

- aplicarea hotărârii Prezidiului Academiei Române privind revenirea la grafia cu “â” şi “sunt”.

Cuvintele străine inserate în text se vor culege italic.La redactarea textelor în limba franceză se recomandă respectarea normelor

Academiei Franceze.În cazul limbii engleze se recomandă Dicţionarul Enciclopedic Webster sau

dicţionarul limbii engleze editat de Oxford University Press, urmând ca Editura GALATI UNIVERSITY PRESS să adopte varianta cea mai apropiată de cea din limba română, cu excepţia cazului în care asupra unei anumite probleme există un consens în lumea anglofonă.

În ceea ce priveşte toponimele, în cazul textelor în limbi străine, propunem să se facă următoarea diferenţiere: toponimele consacrate vor fi scrise în varianta din limba respectivă (ex.: Bucharest, nu Bucureşti); celelalte vor fi scrise conform normelor din limba română cu diacriticele româneşti (ex.: Călăraşi, nu Calarasi).

Materialele auxiliare Indicarea în cuprins şi poziţionarea lor, precizarea autorului lor când este cazul

trebuie să semnaleze cititorului faptul că nu fac corp comun cu lucrarea, fiind tratate ca atare. Iată ordinea firească: cuvânt înainte/prefaţă/studiu introductiv/notă asupra ediţiei/TEXTUL PROPRIU-ZIS al cărţii/note/glosar/ bibliografie/index (addenda, anexe).

Prefeţele, notele, anexele bibliografice se vor verifica şi unifica din toate punctele de vedere în conformitate cu normele din prezentul material. Manuscrisul predat editurii trebuie să fie complet, adică să includă toate materialele auxiliare: note, referinţe bibliografice, prefeţe/postfeţe, studiu introductiv, anexe, addenda, notă asupra ediţiei, glosar, indice (listă de intrări), grafice, tabele, ilustraţii etc.

Materialul ilustrativÎn cazul diagramelor care reprezintă variaţii calitative, pe axele de coordonate (la

capete şi în afara desenului) se vor indica doar simbolurile mărimilor în cauză; în schimb, în cazul diagramelor cantitative axele de coordonate vor cuprinde valorile şi unităţile de măsură corespunzătoare mărimilor ce variază.

Figurile se numerotează în continuare pe capitole (analog formulelor).Trimiterea din text la o anumită figură sau mai multe figuri se va face astfel: fig. 5

sau fig. 4 şi 6sau fig. 5 - 9.Legenda şi numărul figurii se scriu cu corp mai mic cu 1-2 pt faţă de corpul de bază.

Materialul tabelarSe vor evita, pe cât posibil, tabelele mari, care depăşesc în lăţime formatul paginii

de text la care va fi tipărit.Tabelele dintr-o lucrare trebuie să aibă o prezentare unitară. Se recomandă ca

fiecare să fie numerotat şi să aibă un titlu. Trimiterile din text la tabele se vor face scriind drept cuvântul „tabelul” urmat de numărul lui.

Dacă există tabele care cuprind note, acestea se vor scrie imediat după tabel, nu la piciorul paginii şi nici în corpul tabelului.

Legenda explicativă a figurii se pune la locul figurii centrată orizontal, urmând după numerotarea figurii, în continuare. Ex.: Fig. 1- Legenda ....

Tabelele vor fi incluse în text, în apropierea locului în care sunt menţionate. Tabelele vor fi astfel proiectate încât să poată fi incluse în lăţimea paginii (setată “Portrait” sau “Landscape”).

Glosarul Conţine lista termenilor tehnici, noţiuni ori concepte-cheie care apar pe parcursul

lucrării, dar cu care cititorul nu este de obicei familiarizat.

Notele

Verificaţi: – existenţa tuturor indicilor; – corespondenţa dintre indice şi corpul notei (dacă acesta din urmă se află, în cazul

notelor de pagină, pe pagina unde apare indicele); – corespondenţa dintre indice şi conţinutul notei; – corectitudinea trimiterilor la alte pasaje din carte; – existenţa şi corectitudinea precizărilor; Referinţe în cadrul notelor: – toate detaliile bibliografice se vor preciza la prima citare în cadrul aceluiaşi

capitol; – prescurtările obişnuite (op. cit.; art. cit.; idem, ibidem) nu se vor folosi decât în

cadrul aceluiaşi capitol, altfel reidentificarea sursei riscă să devină dificilă; – dacă se citează din mai multe opere ale aceluiaşi autor, trimiterea la titlu se poate

face sub o formă abreviată, urmată de indicarea paginii/paginilor; – Idem se foloseşte, de regulă, pentru a indica faptul că este vorba despre acelaşi

autor; ibidem („în acelaşi loc”) se foloseşte când trimiterea se face la aceeaşi lucrare; – prescurtările termenilor din altă limbă se dau în italic; Cele mai frecvente prescurtări în note sunt:cf. = confer, conform;v. = vezi; p. = pagina;pp. = paginile;t. = tomul;şi urm. = şi următorul/următorii/următoarele; (sg.)vol. = volumul;ed. = ediţia;ed. cit. = ediţia citată (neitalic!)loc. cit. = locul citat;op. cit. = opera citată (italic!);art. cit. = articolul citat;ms. = manuscrisul; mss. = manuscrisele; passim = în mai multe locuri; ş.a. = şi alţii; şi altele; et al. = şi alţii; şi altele; s.v. = sub voce (pentru trimiteri la articole de dicţionare, glosare etc., unde nu sunt

folosite indicaţiile de pagini); – precizările: „n.a.”, „n.t.”, „n.r.” se plasează la sfîrşitul notei, în paranteze, urmate

de punct.

Indexul Poate fi de nume proprii şi/sau tematic. Atenţie la ordonarea alfabetică a tuturor

intrărilor şi subintrărilor. Un index „stufos” nu ajută pe nimeni, dimpotrivă. Prin urmare, se precizează numai intrările semnificative, paginile care transmit o informaţie reală. Un index care trimite la simple menţionări enervează cititorul şi descalifică lucrarea.

Intrările care trimit la note se precizează.

Punctuaţia şi ortografia Se vor respecta normele oficiale, aşa cum au fost ele precizate în ultimele ediţii ale

lucrărilor normative de specialitate (DOOM, DEX, Dicţionarul de neologisme, Gramatica Academiei).

Normele de ortografie şi de punctuaţie nu formează un cod „personal”, al autorului, traducătorului, corectorului sau redactorului. Codul scris al limbii presupune folosirea unor mijloace grafice (semnele de punctuaţie) cu ajutorul cărora să fie subliniate, pe de o parte, raporturile sintactico-semantice dintre unităţile componente ale unui enunţ

şi, pe de altă parte, pauzele, intonaţia, întreruperea şirului comunicării. Corect aplicate, regulile de punctuaţie dau relief ideilor, ajută lectura şi înţelegerea mesajului unei cărţi, asigurând disciplina discursului şi exprimarea ordonată a gândirii.

Virgula Reguli imperative: – este obligatorie între părţi de propoziţie de acelaşi fel (juxtapunere); – când legătura se realizează prin conjuncţii se aplică alte reguli (joncţiune); – se foloseşte virgula pe lângă următoarele elemente joncţionale: [,] nici;

corelativele: nu numai ... [,] ci şi; atât ... [,] cât şi; [,] precum şi; [,] ca şi; adversativele: [,] ci; [,] dar; [,] iar; [,] însă ; fie ... [,] fie; sau [,] sau; ba [,] ba.

În coordonarea concluzivă se despart prin virgulă: aşadar, deci, prin urmare. În interiorul propoziţiei, deci şi totuşi nu se pun între virgule.

Reguli prohibitive: – nu se despart prin virgulă părţile de propoziţie coordonate prin următoarele

conjuncţii: – copulativă şi; – locuţiunea conjuncţională şi cu; – prepoziţia cu sau locuţiunea prepoziţională împreună cu. – virgula nu apare în faţa conjuncţiilor coordonatoare disjunctive ori, sau când nu

sunt folosite în construcţii corelative şi nu apar la primul termen al coordonării respective.

Linia de dialog (—) Indică dialogul. Este incorectă folosirea semnelor citării împreună cu linia de dialog.Linia de pauză (–) Nu se confundă cu cratima. Delimitează cuvintele sau construcţiile incidente,

opoziţiile explicative sau atributele izolate, lipsa predicatului sau a verbului copulativ (în acest caz se poate utiliza şi virgula, obligatorie fiind semnalarea grafică a construcţiei eliptice).

Cratima (-) Se foloseşte în repetiţii, în cuvinte compuse, între două numerale. Atragem atenţia

asupra faptului că formula: „între orele 9-22” este greşită, corect este: „între orele 9 şi 22”.

Apostroful (’) Marchează: – absenţa unor sunete, care nu au drept imediată consecinţă o joncţiune, o rostire

împreună, aşa cum se întâmplă în cazul căderilor de sunete marcate prin cratimă; – lipsa cifrelor care indică ani. Ghilimelele (semnele citării) Semnalează reproducerea unui enunţ spus sau scris de cineva. Deşi punctuaţia

românească foloseşte atât [„ ”], cât şi [« »], se vor folosi ca ghilimele de introducere a citatelor ghilimelele rotunde(„”).

Pentru citatele din interiorul unui alt citat se vor folosi ghilimelele unghiulare(« »). Parantezele În mod obişnuit se folosesc paranteze rotunde: (...). În interiorul acestora, dacă

apare necesitatea altor paranteze, se recurge la cele drepte: [...]. Dacă o frază este complet redată între paranteze, semnul de punctuaţie va fi pus înainte de închiderea parantezei.

Precizăm că parantezele drepte se utilizează pentru a marca pasajele omise dintr-un text, pasajele introduse sau lecţiunile nesigure. Indicaţiile bibliografice date în paranteză după un citat autonom nu sunt urmate de punct: „____________[.] [!] [?] [...]” (_________)

Altfel:text: „________” (_________).Abrevierile Se vor folosi următoarele abrevieri: – î.Hr.; d.Hr. = înainte, după Hristos;

– a.c. = anul curent; – a.m. = antemeridian; – bd. = bulevardul; – cca = circa (fără punct!); – cf. = conform; – dl = domnul (fără punct!); – D-lor = Domniile lor; – dlor = domnilor; – d-lor = dumnealor; – d-lui = dumnealui; – dna = doamna; – dnei = doamnei; – dra = domnişoarei; – D-sa = Domnia sa; – D-ta = Domnia ta; – d-ta = dumneata; – Dvs. = Domnia voastră; – dvs. = dumneavoastră; – ed. = ediţie; – ed. cit. = ediţia citată (nu în italice!) – ibid. = ibidem; – id. = idem; – loc. cit. = locul citat; – ms. = manuscris; – mss. = manuscrisele; – n. = nota; – n.a. = nota autorului; – n.t. = nota traducătorului; – N.B. = nota bene;– op. cit. = opera citată;– p. = pagina – pp. = paginile; – passim = în mai multe locuri; – p.m. = postmeridian; – r. = rândul; – Sf. = Sfântul, Sfânta; – s.v. = sub voce; – ş.a. = şi alţii – şi urm. = şi următoarele – v. = versul; – vol. = volumul;Prescurtările de genul cap. (capitolul); sec. (secolul) sunt indezirabile.Scrierea cu majuscule Numele proprii se scriu potrivit formei decise de purtătorul lor sau potrivit

ortografiei din limba de origine. Prenumele cu litere mici şi numele cu majuscule.Aveţi obligaţia de a verifica în lucrările consacrate (dicţionare, tratate, traduceri de

referinţă) corectitudinea transliterării numelor proprii.Denumirile de instituţii se scriu cu majuscule (de exemplu: Facultatea de Litere;

Centrul de Dezvoltare şi Pregătire Profesională; Biserica Catolică; Biserica Ortodoxă; Institutul de Cercetare şi Proiectare).

Atenţie! În cazul traducerilor, nu sunt acceptate abrevierile după original, de tipul: Uniunea Europeană (EU).

Mărimi şi unităţi de măsurăÎn cadrul aceleiaşi lucrări nu se admite ca o mărime să fie notată cu mai multe

simboluri şi, de asemenea, se va evita pe cât posibil ca mărimi diferite să fie notate cu acelaşi simbol.

Simbolurile mărimilor se scriu italic, când se folosesc litere latine, şi drept, în cazul folosirii literelor greceşti. Unităţile de măsură folosite trebuie să aparţină Sistemului Internaţional de Unităţi de Măsură şi, tot conform acestuia, se vor adopta şi simbolurile lor scrise drept, între paranteze drepte.

Notaţii folosite în formulele matematice, fizice şi chimiceValoarea numerică a unei mărimi fizice se scrie drept, iar simbolul ei literal se scrie

italic (când se foloseşte o literă a alfabetului latin) sau drept (când se folosesc litere greceşti).

Această regulă generală se aplică mărimilor fizice de natură scalară şi fazorilor din electrotehnică. Mărimile fizice de natură vectorială se scriu bold (aldin) italic, la fel tensorii şi matricele; acestea din urmă se pot da şi bold drept sau italic între paranteze drepte.

Simbolurile chimice se vor scrie drept, după caz, formulele de structură ale combinaţiilor organice se reprezintă notând şi valenţele cu legături simple, duble sau triple.

De regulă, formulele vor fi numerotate pe capitole, la fel ca şi figurile şi tabelele. Numărul curent al formulei se scrie între paranteze rotunde, plasat în dreapta, la marginea formatului textului. Între formule şi text se lasă o distanţă, atât deasupra, cât şi dedesubtul lor.

Explicaţiile notaţiilor din formule se recomandă a fi scrise în continuare, despărţite de punct şi virgulă.

Alte reguli:a) se vor scrie cu caracter italic:� - variabile x, y, z;� - funcţii oarecare f, g, f(x), v(t);� - indici inferiori sau superiori care reprezintă la rândul lor simbolul unei mărimi

fizice;� - coeficienţi şi indici literali din formule chimice nC6H12O6; (C6H10O5)x;� -prefixe ale denumirilor chimice o (orto); m (meta); terţ-butil; trans-butenă;� - simboluri pentru: numărul de masă A

şi numărul atomic Z;

� - concentraţia ionilor de hidrogen dintr-o soluţie (pH);b) se vor scrie drept:� - indicii numerici din formulele matematice şi chimice;� - simbolurile funcţiilor trigonometrice (sin, cos, arcsin, sh, cth);� - simbolurile logaritmilor (log, lg, ln);� - scările de temperatură (ºC, ºR, ºF, K);� - notaţia d pentru diferenţială (dv/dt)� - notaţia pentru derivata parţială (∂);� - numere caracteristice (invarianţi sau criterii) Re, Pr, Nu, Gr, Bi;� - operatori: rot, div, grad, exp;� - funcţii consacrate: Bessel, Lagrange, Hamilton;� - simboluri pentru limită (lim), constant (const.), integrală (∫), numărul imaginar (i

sau j), bazalogaritmilor naturali (e);� - indici (inferiori sau superiori) care provin din prescurtări de tipul: min, max, med,

int, ext.Ecuaţii şi formule Caracterele utilizate în formule vor fi următoarele:

Numerotarea formulelor: în paranteze rotunde, lipit de marginea dreaptăMărimi variabile şi constante universale: italic: x, y, z, c, hMărimi variabile sau constante greceşti: drept: Φ, Δ, Σ, Ω, π, ε, μ, σ, τ, α, β, η, ωIndici variabili: italic: i, j, k, p, q, m, nIndici constanţi: drept: 1, 2, ....Indici provenind din texte drept: ext, int

Indici variabili cu litere greceşti : dreptMărimi constante latine: italic: c, k,....drept: 0, 10, i= −1 , e, const.Mărimi constante greceşti drept: π, ε, μ, σ, τ, α, β, η, ωOperatori sau funcţii consacrate drept: rot, div, grad, curl, log, exp, sin, cos, Jn (x) Yn

(x) K(k) Funcţii nedefinite: italic: f(x), g(z)Vectori, matrici, tensori : italic + bold: u, F

italic sau drept + bold: A, A, [M], [M]italic sau drept + bold: [V], [V]

Diferenţiala: drept: dx, dVDerivata parţială: drept: ∂

Se recomandă editoarele de ecuaţii: Microsoft Equation 3.0.Nu se folosesc parantezele de pe tastatură. Se vor folosi simbolurile matematice,

litere, semne de operaţii etc. numai din bara de meniu a editorului de ecuaţii, fără alte artificii. Pentru împărţire se pot folosi semnele economice (a b) , dar când acestea pot crea confuzii se vor folosi paranteze: a/b ⋅ c = (a/b)c

La editarea oricărei ecuaţii şi pe orice PC pe care se lucrează, se recomandă următoarele setări ale editorului de ecuaţii, urmând ca să se asigure prin manevre locale concordanţa cu cerinţele de mai sus:

Format / Spacing Line spacing 150%Matrix row spacing 150%Matrix column spacing 50%Superscript height 35%Subscript height 25%Limit height 25%Limit depth 100%Numerator height 35%Denuminator depth 100%Spacing adjustment 150%Embelishment gap 1.5 pt

Style / Define Text Times New Roman/Book AntiquaFunction Times New Roman/Book AntiquaVariable Times New Roman - italicLC.Greek SymbolUC.Greek SymbolSymbol SymbolMatrix-Vector Times New Roman - boldNumber Times New Roman

Size / Define Full 11/10Sub+Superscript 7Sub-Sub+Superscript 5Symbol 18Sub-Symbol 12

Dimensiunea indicilor în text: 7 pt (în cazul editoarelor la care este necesară definirea dimensiunii indicilor). Editorul Word schimbă automat dimensiunea indicilor după dimensiunea simbolului anterior. Ecuaţiile se numerotează în paranteze rotunde, aliniate la dreapta.

Alte evidenţieri în text Un regim aparte din punctul de vedere al tehnoredactării şi redactării au cărţile

şcolare, cursurile universitare, în general, cele care transmit un set de informaţii circumscris unui anumit domeniu de cunoaştere. Pentru ca aspectul lucrării să fie cât

mai atrăgător, pentru ca potenţialul cititor să se simtă „ajutat” în reţinerea informaţiilor, se vor folosi metode mnemotehnice de tipul: bold, italic, simboluri, scheme recapitulative, chenare, tabele, rezumate.

Paginile calup de text, paragrafele sau frazele foarte lungi (care cuprind prea multe idei) sunt incomode la lectură.

Drepturi şi permisiuni privind reproducerea unor materiale Trebuie să aveţi dreptul de a reproduce următoarele tipuri de materiale: citate (care

depăşesc 400 de cuvinte); poezii; imagini (ilustraţii, fotografii, desene, caricaturi) – dacă acestea sunt protejate prin copyright. Legea copyright-ului permite autorilor, compozitorilor, fotografilor, pictorilor etc. să controleze modul de reproducere a operei lor. Perioada de protecţie a dreptului de autor prevăzută de legislaţia europeană este: durata vieţii autorului + 70 de ani de la moarte. Pentru detalii, vezi Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, în special capitolele II, „Subiectul dreptului de autor”; V, „Durata protecţiei drepturilor de autor”; VI, „Limitele exercitării dreptului de autor” (Monitorul Oficial, partea I, nr. 60).

Dacă lucrarea dvs. conţine astfel de materiale, odată cu predarea manuscrisului va trebui să prezentaţi editurii şi dovada că deţineţi drepturile respective.

RECOMANDĂRI PRIVIND REDACTAREA TEXTELOR ÎN LIMBILE ENGLEZĂ ŞI FRANCEZĂ

În vederea întocmirii prezentelor recomandări, au fost consultate toate sursele disponibile şi s-a constatat că există diferenţe semnificative între normele de punctuaţie din limbile engleză şi franceză şi cele din limba română.

Cuvintele, conceptele, expresiile care apar în lucrare transcrise conform limbii de origine, nefiind asimilate în limba română (nu există în DE sau DEX), se dau în italic.

Exemple: gate keeper; coup de foudre; a priori; a posteriori; de facto; de jure, Zeitgeist, Sein, Weltanschaung.

Nu se scriu în italic denumirile de instituţii (École Normale Supérieure, Centre National de Recherche Scientifique, Presses Universitaires de France, New Europe College).

În cazul traducerilor, pentru un cuvânt care în original apare în altă limbă, se face la subsol, în nota traducătorului, precizarea „În limba germană/franceză/engleză/rusă în original”.

În cazul limbii franceze, punctuaţia, asemenea tuturor problemelor de limbă, este reglementată de Academia Franceză, instituţie de mare prestigiu şi tradiţie, a cărei autoritate în ceea ce priveşte problemele limbii franceze este incontestabilă încă din secolul al XVII-lea. De aceea, redacţia de limbi străine recomandă ca la redactarea textelor în limba franceză să se respecte normele stabilite de Academia Franceză.

În cazul limbii engleze nu există o instituţie similară Academiei care să reglementeze problemele de limbă, acestea fiind rezolvate pe baza a două criterii: uzajul curent şi tradiţia. Există în schimb instituţii de prestigiu, universităţi, edituri şi personalităţi din lumea anglofonă ale căror recomandări au valoare de normă; şi cel puţin atunci când părerile acestora coincid, ne-anglofonii care studiază şi utilizează limba engleză trebuie să ţină cont de ele.

Drept urmare, recomandarea redacţiei este ca, atunci când practica editorială din lumea anglofonă oscilează, iar părerile sunt împărţite, să se adopte varianta care coincide cu cea valabilă pentru limba română. De exemplu, unii autori şi unele edituri (ex. Webster, University of Chicago Press etc.) cer să se pună punct după simbolul unităţilor de măsură, alţii nu, iar a treia categorie (ex. Oxford University Press) consideră ambele variante corecte. Într-o asemenea situaţie, se poate alege varianta mai apropiată de cea din limba română, fără punct (ex.: 1 m, nu 1 m.).

Pentru a permite totuşi să se orienteze în cazul textelor în limbi străine, prezentăm în continuare unele particularităţi ale punctuaţiei din limbile engleză şi franceză,

referitoare la problemele necontroversate, a căror soluţie este în ţările respective general valabilă pentru autori şi colaboratori.

Câteva particularităţi privind folosirea semnelor de punctuaţie în limbile franceză şi engleză

a) Punctul (.)În limba engleză se foloseşte pentru a despărţi zecimalele de partea întreagă dintr-

un număr.Ex.: 3.1416În limba engleză este obligatoriu după toate prescurtările (cu excepţia unităţilor de

măsură, unde opiniile sunt împărţite).Ex.: The case Johnson vs. Johnson �În limba franceză, acest lucru nu este întotdeauna valabil.Ex.: Le cas Johnson vs Johnson �Când o propoziţie se încheie cu o abreviere, care este urmată de punct, punctul

apare o singură dată.Ex.: The study was founded by Mulvehill & Co.b) Virgula (,)În limba engleză se foloseşte pentru a separa ordinele de mărime din numerele mai

mari de o mie şi este obligatorie cu numere având mai mult de 4 cifre (dar nu se foloseşte pentru a scrie data).

Ex.: 23, 505, 685 dar April 1998În limba engleză este obligatorie înaintea oricăror conjuncţii care leagă între ele

propoziţiile dintr-o frază (inclusiv a conjuncţiei and =”şi”).Ex.: Harris presented the proposal to the governor, and the governor made an appointment

with the president.Nu se pune însă virgulă înaintea conjuncţiei care leagă între ele părţile unui predicat

compus (două sau mai multe verbe având acelaşi subiect), chiar dacă aceasta este conjuncţia but (=dar).

Ex.: On Thursday morning Kelleher tried to see the mayor but was told the mayor was out of town.

Se desparte prin virgulă apoziţia descriptivă (descriptive appositive), dar nu şi cea restrictivă(restrictive appositive).

Ex.: My son, Michael, was the first one to reply. - apoziţie descriptivă (am un singur fiu şi numele lui e Michael).

My son Michael was the first one to reply. - apoziţie restrictivă (am mai mulţi fii, iar cel despre care e vorba aici e Michael).

Nu se despart prin virgulă elementele dintr-o enumerare atunci când sunt simple şi sunt despărţite prin conjuncţii.

Ex.: I cannot remember whether the poem was written by Snodgrass or Shapiro or Brooks.Virgula este obligatorie ori de câte ori este necesară pentru a evita confuziile.Ex.: She recognized the man who entered the room, and gasped.To Anthony, Blake remained an enigma.În limba engleză, virgula este obligatorie înainte de etc.Ex.: The firm manufactured nuts, bolts, nails, metal wire, etc., in its plant on the Passaic

River.Atunci când în context este nevoie să se pună la sfârşitul unui material cuprins între

ghilimele, paranteze rotunde sau paranteze drepte, virgula se plasează înainte de a închide ghilimelele, dar după ce se închide paranteza rotundă sau dreaptă.

Ex.: See Brighton �s comments on �political expedience, � which may be found elsewhere in this volume.

c) Două puncte (:)De obicei, în limba engleză, după două puncte urmează literă mare.Ex.: The rule may be stated thus: Always �d) Punctele de suspensie (…)În limba engleză se lasă pauză între acestea, precum şi între ele şi cuvântul care le

precede sau le urmează.Ex.: in April, 1967e) Ghilimelele

În limba engleză, ghilimelele au forma “”; în limba franceză, « ».Ghilimelele sunt precedate fie de două puncte (:), fie de virgulă; primul caz este mai

frecvent în franceză, al doilea în engleză.Atât în limba engleză, cât şi în limba franceză, atunci când se citează o propoziţie

completă, semnul de punctuaţie care o încheie face parte din citat şi se trece înainte de a închide ghilimelele; de asemenea, atunci când citatul începe cu primul cuvânt din fraza citată, se va scrie cu caracter verzal, ca în original.

Ex.: As Franklin advised, �Plough deep while sluggards sleep. �Il se tourna vers moi: «Avez �vous quelque chose à dire?»În limba engleză, virgula sau punctul se trec înainte de a închide ghilimelele.Ex.: See Brighton’s comments on”� political expedience”, which may be found elsewhere in

this volume.”� I am afraid”, said Krofy, “that I can offer no explanation”. �Adesea, citatul introdus de ghilimele este precedat de : (două puncte). Uneori, însă,

acest semn de punctuaţie urmează după citat. În ambele cazuri, semnul se pune în afara ghilimelelor. Tot în afara acestora se pune şi semnul ; (punct şi virgulă).

Ex.: Kego had three objections to “Filmore’s Summer”: it was contrieved; the characters were flat; the dialog was unrealistic.

Cirtis assumed that everyone in the room had read “Mr. Prokharchin”; he alluded to it several times during the discussion.

În limba engleză, pentru a scoate în evidenţă un cuvânt sau o expresie, sau pentru a semnala ironia, se recomandă folosirea ghilimelelor simple (‘’). Acestea se folosesc exact ca ghilimelele din limba română în situaţii similare.

f) Parantezele rotundeAtât în engleză, cât şi în franceză semnele de punctuaţie terminale, atunci când

sunt cerute de fraza parantetică, se trec înainte de închiderea parantezei; orice alte semne de punctuaţie se trec după ce se închide paranteza.

Ex.: Tu lui a dit de venir? (Interrogation directe.)(For ellipsis points, see par. 5.10.)Mais qu’est-ce que c’est que ça? (c’était son expression favorite), le répétait-il sans cesse.The final sample we collected (under extremely difficult circumstances) contained an

unexpected impurity.g) Parantezele drepteSunt folosite pentru trimiteri, comentarii, explicaţii, interpolări.De obicei, se consideră că nu fac parte din fraza pe care o comentează, explică,

completează etc., mai ales când sunt plasate la sfârşit, deci vor avea punctuaţie separată; semnul de punctuaţie de încheiere se va trece înainte de a închide paranteza. Trimiterile bibliografice introduse în astfel de paranteze vor fi trecute după încheierea frazei, fără nici un semn de punctuaţie, decât cel mult punct în interiorul parantezei.

Ex.: [To be continued.]15. Ibid. [the same page as the preceding note.]“… is our conclusion”. � [18]…remains to be determined.[Miller et al., 1967.]Când sunt inserate în frază, nu sunt urmate sau precedate de nici un semn de

punctuaţie.Ex.: “These [the free-silver Democrats] asserted that …”��h) CitareaÎn cazul unui citat independent (block quotation � care nu este inclus într-o frază),

trimiterea la sursă se inserează în paranteze drepte, după încheierea citatului, adică după ce se trece semnul de punctuaţie care încheie ultima propoziţie din fragmentul citat. După o astfel de trimitere la sursă nu este necesar să se pună punct; dacă totuşi se doreşte acest lucru, atunci punctul va fi plasat în interiorul parantezelor drepte, întrucât trimiterea nu face parte din citat, ci este separată.

Ex.: From Joseph Addison in The Spectator:I shalll endeavor to enliven morality with wit, and to temper wit with morality �. The mind that

lies fallow but a single day sprouts up in follies that are only to be killed by a constant and assidous culture.[No. 10, 12 March 1710/11]

După un citat inclus în frază (in the running text), care trebuie pus între ghilimele, trimiterea la sursă este inclusă în paranteze rotunde; în acest caz, opiniile sunt împărţite, deci se poate proceda ca în limba română.

Ex.: And finally, in the frenzy of grief that kills him, Lear rails, “Why should a dog, a horse, a rat have life, / And thou no breath at all?” (act 5, scene 3).

Când un citat inclus într-o frază nu o încheie, ci se află la începutul sau în interiorul acesteia, punctuaţia citatului este cea originală.

Ex.: “Why should a dog, a horse, a rat have life, / And thou no breath at all?” (act 5, scene 3) cries Lear in the frenzy of guilt that kills him.

Când mai multe semne de punctuaţie sunt cerute în acelaşi loc în propoziţie, se păstrează numai cel mai puternic.

Ex.: Who shouted, ”Up the establishment!” �Who has not heard Shakespeare’s famous, “Frailty, thy name is woman”?Toate indicaţiile de mai sus au fost traduse liber din Manual of Style, University of

Chicago Press, “Manual of Style’, supliment la Webster’s Unabridged Dictionary of the English Language, New York şi Le Nouveau Becherelle, 3. La grammaire pour tous, Librairie Hatier, Paris.

CUM PREGĂTIM TEXTUL PENTRU REALIZAREA MANUSCRISELOR ELECTRONICE

1. Pentru culegerea materialului utilizaţi de preferinţă editorul de texte Microsoft Word, versiunea MSWord 2000, 2003.

2. Manuscrisul trebuie să cuprindă tabla de materii extinsă, care să precizeze structura lucrării. Evidenţiaţi clar titlurile, subtitlurile, notele, dacă există, şi poziţia acestora în text.

3. Culegeţi textul în mod obligatoriu cu diacritice. Utilizaţi un format A4, folosind, de preferinţă, fontul Times New Roman , Book Antiqua sau Arial de dimensiune 11, cu rîndurile spaţiate la un rând. La culegere utilizaţi tastatura „Romanian” sau pe cea implicită, „English”. Pentru a identifica tastele pe care sunt dispuse literele diacritice, folosiţi utilitarul „Character Map”, inclus în sistemul de operare Windows, indiferent de versiune.

4. Folosiţi aceiaşi parametri pentru text şi paragraf (font, dimensiune, spaţiere) în tot textul. Nu lăsaţi rânduri albe între paragrafe decât dacă doriţi în mod expres evidenţierea unei anumite secţiuni.

5. Evitaţi folosirea opţiunii „Insert Symbol” pe care v-o pune la dispoziţie MSWord pentru a introduce caractere cu diacritice sau caractere speciale (α, β, γ ). Pentru caracterele speciale folosiţi, de preferinţă, fontul SYMBOL (care se regăseşte, de asemenea, în toate versiunile Windows; dispunerea semnelor pe tastatură o aflaţi folosind „Character Map”) şi anunţaţi editura cu privire la utilizarea unor asemenea caractere.

6. Dacă sunt necesare ecuaţii, fracţii, sume, integrale sau alte formule matematice complexe folosiţi editorul de ecuaţii al MSWord. Nu desenaţi formulele!

7. Dacă lucrarea are note (de subsol sau de final), acestea vor fi introduse numai cu INSERT → FOOTNOTE → AUTO NUMBER. Folosiţi întotdeauna opţiunea AUTO NUMBER deoarece este singura care permite numerotarea automată şi transferul corect al acesteia în programele specializate de paginare, generând în text numărul notei la SUPERSCRIPT. La fiecare inceput de capitol, footnote-ul trebuie sa înceapă cu numărul 1.

8. Nu numerotaţi notele manual, folosind opţiunea RISED din meniul FORMAT → FONT. La preluarea textului, numărul notei nu va mai fi evidenţiat în nici un fel.

9. Dacă lucrarea are în componenţă tabele, acestea trebuie create folosind exclusiv opţiunea TABLE → INSERT TABLE.

10. Este complet interzis să spaţiaţi coloanele folosind tasta TAB (sau SPACE) sau să desenaţi liniile verticale şi orizontale utilizând opţiunea DRAWING. Produsul muncii dvs. va fi complet inutilizabil.

11. Când inseraţi un tabel, gândiţi-vă la dimensiunile finite ale cărţii. Nu introduceţi mai multe coloane decât încap pe pagină, deoarece va fi necesară micşorarea exagerată a caracterului.

12. Dacă sunt necesare ilustraţii, se recomandă să marcaţi locul acestora în text (de exemplu Figura nr. X) sub ilustraţie. În momentul inserării imaginii în fişier, trebuie dezactivată opţiunea FLOAT OVER TEXT, pentru a se putea identifica în mod corect poziţia acesteia faţă de text. Pentru mai mare siguranţă, dacă ilustraţiile nu sunt însoţite de legende, este utilă inserarea unei indicaţii în text de tipul Figura nr. X, reprezentând... (la paginare, aceasta va fi ştearsă).

13. Dacă este absolut necesară evidenţierea în text a unor anumite alinieri, realizaţi-le folosind opţiunea BULLETS sau, în cel mai rău caz, folosind tasta TAB. În nici un caz nu aliniaţi textul folosind un număr variabil de spaţii.

14. În vederea structurării clare a materialului, pentru diversele niveluri de titluri utilizaţi, de preferinţă, stilurile HEADINGS predefinite existente în MSWord.

15. Nivelurile de subtitlu pot fi numerotate (de exemplu 1., 1.1., 1.1.1.). Evitaţi totuşi un număr prea mare de subniveluri deoarece devine greu de urmărit.

Documentul electronic prezentat spre tipărire va avea în tot cuprinsul lui un format unitar, adică paginile vor avea aceeaşi dimensiune şi orientare. Numerotarea paginilor începe de la prima pagină de gardă (întotdeauna impară, pe partea dreaptă sau centrat). Precizăm că toate paginile se includ în numerotare, dar aceasta nu trebuie să apară pe paginile de gardă (primele 2 sau 4 pagini) şi pe paginile ce nu conţin text sau imagini. De asemenea, antetul (headerul) nu trebuie să apară pe pagina de început de capitol sau pe paginile fără text sau imagini.