despre tine cu alte cuvinte furt psihicjoi, 22 aprilie 2010Am invatat cate ceva. Am invatat ca nu poti invata o persoana sa te iubeasca.Tot ce poti face e sa fii o persoana iubita.Restul depinde de ceilalti.Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese.Am invatat ca dureaza ani sa castigi o incredere si ca poti sa o pierzi in cateva secunde.Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ce pot altii mai bine sa faca ci cu ceea ce poti tu sa faci.Am invatat ca nu conteaza ce probleme au oamenii ci conteaza cat de mult poti tu sa ii ajuti in rezolvarea lor.Am invatat ca oricum ai taia, un lucru are cel putin 2 fete.Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde pentru ca s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.Am invatat ca poti continua multa vreme dupa ce ai zis ca nu mai poti.Am invatat ca nu e totdeauna de ajuns sa fii iertat de ceilalti, cate o data trebuie sa te ierti singur.Am invatat ca oricat de mult suferi, lumea nu se opreste in loc pentru durerea ta.Am invatat ca trecutul si circumstantele iti pot influenta personalitatea dar esti responsabil pentru ceea ce devii.Am invatat ca daca doi oameni se cearta nu inseamna ca nu se iubesc nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc ...si nu faptele sale.Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.Am invatat ca indiferent de consecinte cei care sunt cinstiti cu ei insusi,ajung mai departe in viata.Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva clipe de oameni care nici macar nu te cunosc.Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten gasesti puterea de a-l ajuta.Am invatat ca vorbitul si scrisul pot linisti durerile sufletesti.Am invatat ca este prea greu sa tragi linie intre a fi amabil, a nu-i rani pe altii si a-ti spune parerile.Am invatat sa iubesc ca sa pot fi iubita.Cate o data uitam sa fim noi insine , uitam sa ne deschidem sufletul sau ne este prea greu sa facem asta.Uneori avem nevoie de o incurajare sau de o mangaiere si sfarsim prin a oferi noi altora, sprijinul si incurajarea de are au nevoie.Oricui i se poate intampla sa ajunga ranit, singur si neinteles incat sa strige in gura mare ca sufera... sau atat de indragostit incat sa strige in gura mare ca iubeste.Dragostea si prietenia ne provoaca si rani si tristete dar nu trebuie sa uitam ca tot ele dau sens vietii noastre, ne dau aripi sa ne implinim visele,sa credem in noi mai mult decat oricand, sa fim tot ce putem fi.Da-i omuli dragoste pentru a mai trai o zi, arata-i iubire si va trai vesnic indragostit.

Uneori e mai bine sa fii diferit cine-i barza si cine-i norul??

Intre zapada si noroi Mana ta se misca lent asupra corpului tau incat fiecare mangaiere ti se transforma in oftat,te vad cum te sucesti prin ganduri umede si bolnavicoase,hai curaj...Fa-mi rau cat vrei.... dar stii ca ploaie eu voi fi ca sa iti potolesc setea,soare voi rasari ca sa te incalzesc si vant voi veni ca sa te alin dar daca tu vrei doar daca vrei zapada si noroi... intre zapada si noroi voi inebuni.Iti voi admira mereu modul de apropiere de anii astia schimbatori ai mei si acel sens al tau practic, puterea ta si ironia dar cerul negru dintre noi nu e decat din nori care delicat de dulce ii suflu din calea noastra si nimic nu ne mai face rau.Pana cand ploaie eu voi fi sa-ti potolesc setea si soare sa te incalzesc si vant ca sa te alin, voi inebuni intre zapada si noroi!Iti voi stinge setea de noroi si iti voi incalzi inima plina de zapada si iti voi alina toate ranile trecutului pana la sfarsit...pana la sfarsitul lumii.

Ambitia merge dincolo de limite. Din povesti ni se naste imaginatia in copilarie si tot din povesti ne luam zborul spre culmile maturitatii.Mai rau e cand omul se pierde in propria imaginatie si devine o stafie a eu-lui care se bantuie singur.Durerea nu isi are locul in suflet decat daca e primita...si el o primeste cu bratele dreschise pana cand aceasta se spulbera din cauza fericirii.Si pentru el tot nu e destula fericirea prefera durerea care daca nu i-o mai pricinuieste nimic incepe sa si-o imagineze.Ca un impuls al mintii,ca un viciu drag, el si-o insuseste si se inveleste cu ea pana cand nu i se mai vade nici nasul din plapuma aia de stare morbida de ipohondrie.Cand sufletul se incatuseaza cu aceasta neliniste continua se instaleaza teama si preocuparea obsesiva de starea sanatatii proprii.Ce panza de bomfaier ar fi buna oare, ca sa tai toata incatusarea asta care il sugruma?? 21

exact 21 de zile mai sunt pan la incheierea anului.

regrete pentru azi:1. situatia oamenilor fara interes pt propria persoana.2. nervii provocati de necunoscutul acela cu ochelari.3. frica de intuneric.4. dezgustul pentru oamenii care nu stiu sa isi ceara scuze sau iertare.5. anomalia care il impiedica sa fie fericit.

bucurii pe ziua de azi:1. vocea lui cand se trezeste din somn.2. copilul care radea din orice.3. cadoul pentru Raluca.4. jumatatea de ecler ramasa de ieri.5. mesajul de la un vechi prieten.6. declaratia de dragoste.7. tzeava care am reparat-o.8. ochelarii mei de soare.9. pisica de culoare gri-mustar pe care am sa i-o dau Irinei daca o vrea.10. din nou declaratiile lui de dragoste.11. melodia asta care se muleaza pe dorul meu http://www.youtube.com/watch?v=9UxnHhWnZEA

si cam atat pe ziua de azi. Slalom

Stau si ma gandesc toata viata alergam dupa lucruri pe placul inimii.exact pe placul inimii... si facem tot ce sta in puterea mintii sa le obtinem deci mintea se subordoneaza inimii?.Hmmm... si totusi ratiunea e mai puternica decat inima in cele mai multe cazuri si atunci de ce se ajunge in situatii in care desi faci lucruri rationale te doare inima?Pentru ca avem constiinta si aici trebuie sa ii multumim sarpelui pentru marul cunoasterii.Dar ce se intampla cand nu mai avem constiinta si facem doar lucruri rationale, logice si care nu sunt pe placul inimii???Ne balansam pe linia dintre lucruri bune si rele.Cum se face ca lucrurile bune pentru inima sunt rele pentru minte si lucrurile bune pt minte sunt rele pt inima?Pentru ca inima si mintea nu sunt in concordanta.Si cum faci ca sa le aduci pe aceeasi lungime de unda?Ce cedeaza inima in favoarea mintii sau mintea in favoare inimii?In orice caz de cedare orgoliu e ranit.Daca accepti ce zice inima, mintea iti spune ca esti fara minte,daca accepti ce zice mintea, inima iti spune ca esti fara inima.Care ar fi solutia salvatoare?Cand mintea sufera, inima da trairi irationale.Dar cand inima sufera,mintea poate sa aduca omul pe drumul cel bun,cu greu ce-i drept, si numai pentru faptul ca mintea se subordoneaza inimii...da se subordoneaza pt ca inima la final e mai egoista si mintea... vorba aia desteptul cedeaza primul.Se poate sa avem inima fara minte?Da.. sunt destui nebuni in viata.Se poate sa avem minte fara inima?Da.. sunt destui nesimtiti pe pamant.Se poate sa le avem pe amandoua?Da cu riscul ca inima mereu v-a da dureri de cap si mintea mereu dureri de inima.Deci ce alegem?Oricare situatie pe care o alegem ne duce ,cu timpul, intr-un singur punct, la moarte.Si cand ajungem acolo inima si mintea isi dau mana si pleaca pe drumuri nestiute.Important e ca pana la moarte sa facem slalom printre cele trei variante de mai sus.Asa e corect(imi zice mintea) si bine(imi zice inima).