cuvinte simple

8/9/2019 Cuvinte simple

http://slidepdf.com/reader/full/cuvinte-simple 1/132

Din minunile Ortodoxiei

Două sate din Grecia, modeste şi aproape neştiute de cei mai mulţioameni, au devenit de câţiva ani, scena unor întâmplări neobişnuite.

Primul pas în povestea noastră îl constituie Sărbătoarea Bunei Vestiri,când oamenii, la fel ca în ţara noastră, aduc flori la biserică. Este anotimpulflorilor şi al luminii, iar numele Maicii Domnului însufleţeşte totul. Icoanele sunt împodobite cu crini, ca într-un imn de slavă adus Sfintei Treimi.

Deşi crinii se usucă după un timp, grecii sunt hotărâţi să-i păstreze cu grijăpână pe 15 august, data unei alte sărbători.

Crinii, complet uscaţi, vor îmboboci din senin, iar atunci de Sărbătoarea

Adormirii Maicii Domnului vor oferi mireasma lor tuturor creştinilor veniţi labiserică.Dacă aici florile se închină Fecioarei Maria, la câţiva kilometri de acest sat

din Grecia, o altă întâmplare are loc cu ocazia aceleiaşi sărbători de 15 august.O legendă a locului povesteşte cum o mânăstire de maici a fost cândva salvatăde atacul unor piraţi.

De atunci, zona a început să fie populată de o specie neobişnuită deşerpi, toţi purtând semnul crucii şi toţi fiind deosebit de blânzi şi inofensivi.

Pe 14 august, aceste vietăţi încep să apară din munţi, din crăpăturilestâncilor, de pe poteci neumblate. Şerpii cu cruce se deplasează încet, toţipărând să se îndrepte în aceeaşi direcţie.

Pentru a afla care este aceasta, un cameraman a avut răbdarea de a-iurmări.

Iată că este 15 august, oamenii merg la biserica, iar alături de ei şerpii par să facă acelaşi lucru.

Clopotele vestesc timpul rugăciunii, fiindcă numele Maicii Domnului estecinstit pretutindeni în lume, chiar şi în acest ţinut arid, plin de nisip şi stânci…

Oamenii şi vietăţile pământului sunt înfrăţiţi într-un mod curios.Credincioşii nu par să se teamă de şerpi, ba chiar îi iau pe mână sau îi aşază

în jurul gâtului. O tradiţie a locului spune că în aceasta zi de sărbătoare,atingerea şerpilor este aducătoare de mult folos.Şirul întâmplărilor neobişnuite nu se opreşte aici. Şerpii intră în Biserica

Maicii Domnului, urcă spre Icoana Mult Iubitei Maici şi după ce îi ating mâna însfânta icoană, rămân nemişcaţi până la sfârşitul slujbei…

După ce părintele dă binecuvântarea finală, oamenii şi vietăţilepământului îşi continua drumul lor tăcut, fiecare cu destinaţia lui. Timp de unan, şerpii cu cruce nu vor mai fi văzuţi. (Prof. Picioc Simona)

1

Radu IFTINOIU - www.popasduhovnicesc.ro



Demisie

Subsemnatul Dan Stresatu, vă aduc la cunoştinţăO intenţie mai veche, o teribilă dorinţă,De a-mi da, irevocabil, azi, demisia deplin

Din menirea şi din rangul de adult, ce îl deţin.

Funcţia pe care astăzi subsemnatul o ocupă,Mi se pare prea stresantă, vrednică de prima grupă;De când sunt adult, spun sincer, nu mai am în suflet tihnă,Nu mai am nici timp, nici pace, nici astâmpăr, nici odihnă.

După ce analizat-am cum mă aflu de o vreme,Situaţia stresantă, nesfârşitele probleme,

Ce mi le oferă zilnic împovărătorul rang,Hotărât sunt ca dintr-însul eu acum să mă retrag

Şi voiesc, cu insistenţă, să preiau, dar mintenaş, Atribuţiile simple ale unui copilaş,Ce le-ndeplineam odată cu atâta iscusinţăŞi la care renunţat-am cu prea multă uşurinţă.

Vreau să desenez cu creta colorată, iar, pe stradă,Sau să fac pe ulicioară un om mare de zăpadă;

Să nu-mi pese de adulţii care trec în mare grabăSpre serviciu, sau spre piaţă, sau spre altă nouă treabă.

Vreau să merg cu trotineta "tituind" pe trotuareŞi să nu mai stau în trafic enervat la semafoare;Să nu mă intereseze, pentru anul următor,Cât mai e asigurarea pentru vechiul meu motor;

Vreau să cred că,-n toată lumea, bombonelele Tic-tacSunt mai bune decât banii, care n-au pe dânşii mac;Vreau să cred, precum odată, că e totul gratuitSau că nu-i mai scump eclerul decât băţul de chibrit.

Vreau să stau întins la umbra unui arbore stufosCu-n pahar de suc în mână, stând pe spate tacticos;Să privesc la norii care nu voiesc să se opreascăŞi să-ntreb: De ce adulţii nu au timp să îi privească?

Vreau să mă întorc la vremea, când mă bucuram de viaţă

Şi-i sorbeam cu lăcomie minunata ei dulceaţă,Când a mamei voce caldă mă chema de pe maidaneSă vin repede la masă, fără să mă plâng de foame.

2




M-am maturizat cam iute, m-a trezit de-odată mare;Cred că e, cu siguranţă, un abuz şi-mi cer iertare! Am ajuns să aflu, iată, de războaie şi de drame,De justiţie coruptă, de copii murind de foame;

Am aflat de vrajbă, ură, prostituţie, avorturi,Şi de mame criminale, de partaje şi divorţuri,De ciudata şi parşiva educaţie atee,De căsătorii de probă şi de droguri în licee;

Am aflat că sunt biserici, ce au clerici cam ciudaţi,Unde se oficiază cununii între bărbaţi. Am aflat că sunt în lume oameni fără Dumnezeu,

Ce-şi pun coarne, şi pecete, şi se-nchină celui rău.

Vreau să mă întorc la vremea, când făceam cu grijă temaŞi la orice disciplină singur rezolvam problema;Când citeam cu sârguinţă, zilnic, lecţiile toateŞi nu aşteptam ca net-ul să îmi facă referate;

Vreau s-aud un cor de strană, să privesc trecând fanfare,Şi nu televiziunea cu emisiuni bizare.Nu mai vreau nici ştiri cu bombe, terorişti, scumpiri, reclame,Violenţă, desfrânare şi căderi de avioane.

Vreau să mă întorc la vremea, când, copiii, din tot satul,Nu ştiau ce este moda, nu ştiau ce e păcatul;Când mămicile, în taină, le citeau din Sfânta CarteŞi nu-şi adormeau copiii cu desene animate.

Vreau să cred din nou că omul e creat de Dumnezeu,Cum m-a învăţat mămica, nu profesorul ateu;

Vreau să cred din nou că Moşul îmi aduce jucării,Şi nu tata, cum aflat-am, mai târziu, de la copii.

Vă asigur că în cazul când voi fi, de-un oarecare, Întrebat: Ce te vei face, când vei fi, copile, mare?N-am să mă mai bâlbâi iară, încurcat, timid, umil,Ci voi spune cu tărie: Vreau să fiu mereu copil!

Aşadar, vă spun din suflet, că vreau să retrogradez!Şi-aţi aflat ce argumente am să demisionezDin copleşitoarea treaptă de adult, ce o ocupDe atâţia ani în care, zilnic, am strigat heirup.

3




Ştiu că nu e cu putinţă să retrogradez total,Să devin copil la suflet şi trupeşte, integral, Însă fără doar şi poate, vreau în orice chip şi stil,Ca de-acuma înainte să am suflet de copil.

Izvorul Tămăduirii

În Vinerea Săptămânii Luminate (prima după Paşti), Ortodoxiasărbătoreşte praznicul "Izvorul Tămăduirii". Această sărbătoare religioasărememorează vindecarea unui orb, ce şi-a recăpătat vederea după ce şi-a udatfaţa cu apa unui izvor situat într-o pădure din apropierea Constantinopolului. Aici a fost ridicată, din ordin împărătesc, o biserică cu hramul "IzvorulTămăduirii".

Sărbătoarea religioasă "Izvorul Tămăduirii" are o vechime de 1500 de ani,din perioada domniei împăratului bizantin Leon cel Mare. În ciuda vitregiilor istoriei "Izvorul tămăduirii" de la Constantinopol nu a secat niciodată, aducândcredincioşilor bucurie şi vindecare sufletească şi trupească. La aceastăsărbătoare religioasă, la toate bisericile şi mânăstirile se săvârşeşte o slujbă desfinţire a apei (aghiasmă), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.

În ţara noastră, în peisajul monastic dobrogean, la Mânăstirea Dervent,unde este un izvor tămăduitor, credincioşii se adună la miezul nopţii, aici avândloc şi o procesiune religioasă.

Sărbătoarea religioasă "Izvorul Tămăduirii" adună mii de credincioşi şi lao mânăstire aflată în apropierea municipiului Ploieşti (în com. Bărcăneşti) -Mânăstirea Ghighiu. Aici se află un "izvor întemniţat", care şi-a împuţinatdebitul "parcă pe măsura credinţei noastre", după cum spun localnicii. Aleeaspre izvor este parcursă în această sărbătoare religioasă în genunchi, în semnde recunoştinţă pentru ajungerea la acest izvor al tămăduirii, în MânăstireaGhighiu fiind şi o icoană a Maicii Domnului (icoana cunoscută sub numele deMadona Neagră), ea urmărind orice credincios cu ochii plânşi.

Sub semnul acestei sărbători a luminii şi bucuriei mai sunt înălţate bisericişi mânăstiri cu hramul "Izvorul Tămăduirii" la Bucureşti, Maglavit (în jud. Dolj),

la Salva (în jud. Bistriţa Năsăud) şi în munţii Neamţului, Mânăstirea Horăicioara(unde se află şi o Icoană Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului). În judeţulBacău, în apropierea municipiului Oneşti, în satul Bălăneasa, se afla o biserica în construcţie, cu hramul "Izvorul Tămăduirii" .

(Ion MORARU - Observator de Bacău)

O minune a Sfântului Gheorghe

În inima Levantului, în părţile Paflagoniei, este o vestită biserică închinatăSfântului Mare Mucenic Gheorghe şi numită Fratrinomul. Şi fiind aceastaodinioară aproape ruinată, iar locuitorii ţinutului aceluia puţini şi săraci, nu segăsea nimeni s-o dreagă şi s-o înnoiască. Iată însa că o ceată de copii luaseră

4




obiceiul să se joace în locul acela pustiu şi părăsit, iar printre aceştia se afla şiunul mai pirpiriu şi mai sfios din fire, pe care totdeauna ceilalţi îl biruiau şifăceau haz pe seama lui, necăjindu-l foarte. Iar bietul copil, sătul să fie mereu învins şi umilit de tovarăşii săi de joacă, întoarse într-o bună zi privirile înlăcrimate către acea biserică a Sfântului Gheorghe, rugându-se aşa: "SfinteGheorghe, bunule, ajută-mă să biruiesc şi eu măcar odată, şi-ţi voi aduce înbiserică o bunătate de plăcintă, cum ştie mama să facă". Şi deodată prinsecopilul a obţine biruinţă după biruinţă în jocurile cele copilăreşti, de nu le veneacelorlalţi să-şi creadă ochilor! Deci, plin de mare bucurie şi recunoştinţă, dădufuga acasă şi se rugă de mamă-sa să-i facă o plăcintă pentru a o dăruiSfântului Gheorghe, după cum îi făgăduise. Înduioşată de rugăminţile copilului,dar având şi mare evlavie la Sfântul Mucenic, femeia făcu o plăcintă de-ţi lasăgura apă, iar copilul se grăbi să ajungă cu ea caldă dinaintea altarului. Dar trecând pe acolo nişte negustori şi întrând să se închine în biserică, se îmbiară

să mănânce plăcinta cea bine mirositoare, sub cuvânt că Sfântul n-aretrebuinţă de bucate pământeşti. "S-o împărţim şi s-o mâncăm noi, iar în loculei să punem tămâie, ca să fie de cinstirea Sfântului!". Şi aşa făcură. Numai că,terminând de mâncat şi voind să iasă din biserică, nu mai dibuiau uşile, carese făceau mereu ca zidul dinaintea lor. Speriaţi, oamenii prinseră a se ruga şipuseră la altar câte un ban de argint, dar calea tot nu le fu deschisă. Apoipuseră câte un ban de aur, iar în cele din urmă câte-o pungă întreaga, şi numaiatunci putură să iasă, ducându-se într-ale lor. Şi cu bănetul acela s-a început,zice-se, înnoirea acelui sfânt lăcaş, mai frumos decât fusese vreodată, căciauzind de acea minune, mulţi dreptcredincioşi săriră într-ajutor, nu numai dinţinutul acela, ci şi din cele învecinate. Iar în acea biserică semne şi minuninenumărate s-au săvârşit de-a lungul vremii, arătând puterea şi cinstea întrucare Sfântul Gheorghe e ţinut de Dumnezeu şi reamintind veşnic că puritateacopilăriei e temei de sfinţenie şi cheie a Împărăţiei Cerurilor.

Vasul defect

O bătrână nevoiaşă dintr-un sat uitat, de munte,Care vieţuia în pace în căsuţa de sub punte,

Îşi căra, cu trudă, apa, ce-i era de trebuinţă,De departe, dintr-o vale, cu o biată cobiliţă.Ea avea pe bătătură două vase bătrâioare,Şi cu ele, bunicuţa, atârnându-le-n spinare, Aducea, pe potecuţă, apă, zilnic, fericită,Şi nu se plângea vreodată că e tare ostenită.Dintre cele două vase, unul nu era perfect,Căci avea o crăpătură, un vădit şi clar defect.Şi, umplut fiind cu apă, când venea pe potecuţă,Jumătate din aceasta, se scurgea prin poieniţă.Pentru-a sa meteahnă, dânsul, se simţea neînsemnatŞi era întotdeauna trist şi decepţionat,

5




Fiindcă treaba-ncredinţată, când era cărat în spate,De bătrâna lui stăpână, o-mplinea pe jumătate.Celălalt vas al bătrânei, nu era deloc defect,Nu avea nicio fisură, şi avea un bun aspect.Pentru asta vasul nostru era tare îngâmfat,Socotindu-se destoinic şi râdea de cel crăpat. Ani şi ani a dus bătrâna apă de izvor, în spate,Către casa ei din munte…, doar un vas şi jumătate. Într-o zi, fiind pe cale, vasul şubred şi crăpat,Obsedat de-a lui meteahnă, zise tare ruşinat:Să mă ierţi, te rog, stăpână că-ţi produc atât necaz,Iar tu maică, fiind bună, nu îmi baţi al meu obraz,Căci de ani, întotdeauna, apa ce-o aduci din vale,Eu am risipit-o, zilnic, prin al meu defect, pe cale.

Dumneata, stăpână bună, nu mi-ai zis că sunt netrebnic,Ci-mi acorzi aceeaşi cinste ca şi fratelui meu vrednic.M-aşteptam demult stăpână să m-arunci peste vâlcele,Să ajung hârb în gunoaie, să fiu oale şi ulcele.Zâmbitoare, bătrânica, zise vasului crăpat:Ia priveşte partea-n care, eu, pe tine te-am purtat!Nu observi că este plină de flori vii şi colorate?Ceea ce nu vezi pe cale, de priveşti cealaltă parte.Eu, ştiind a ta meteahnă, că eşti şubred şi crăpat,O grămadă de seminţe de garoafe-am semănat;Şi zambile, şi lalele, şi crini albi şi micşunele…Şi-mi împodobesc căsuţa cu aceste floricele!Ba mai mult, o altă parte din flori, eu, o vând la piaţăŞi cu preţul de pe ele mă hrănesc şi sunt în viaţă. Asta pentru că, pe cale, când ne-ntoarcem de la apă,Zilnic, tu le uzi pe ele, ca o mamă filantroapă.De n-aveai această hibă, dacă nu erai aşa,Nu ar mai fi fost atâta frumuseţe-n casa mea.

Nimeni nu e vas netrebnic, asta este o ispită!Totul e să-ţi faci lucrarea care-ţi este rânduită.Cine ştie, frăţioare, ce flori uzi tu pe cărare?Mai ales când crezi, dar sincer, că nu eşti vas de onoare.

Este foarte bine

Se spune despre un rege african că avea un prieten foarte bun dincopilărie. Acest prieten era creştin şi avea obiceiul ca, indiferent de situaţia încare se afla, bună sau rea, să spună cu seninătate şi fără să se mânie: "Estefoarte bine! Aşa e voia Lui Dumnezeu!"

Într-o zi, amândoi se aflau la vânătoare. Prietenul încărca şi pregătea

6




armele pentru rege. Dintr-o greşeală, o armă s-a descărcat şi i-a retezat regeluiburicul degetului mare. Prietenul regelui, nefiind deloc mişcat de întâmplare, azis ca de obicei: "Este foarte bine! Aşa e voia Lui Dumnezeu!"

Enervat, regele a răspuns: "Nu, nu e bine deloc!" şi a poruncit ca prietenullui să fie aruncat în închisoare.

Peste un an, regele, vânând într-un teritoriu străin, a fost capturat decanibali şi dus în satul lor. L-au legat de un proţap şi se pregăteau să-l"prepare". Pregătindu-se să aprindă focul, unul dintre canibali a observat căregele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstiţioşi, aveau ca regulă sănu mănânce pe nimeni care nu era întreg. Prin urmare, l-au eliberat pe rege.

La întoarcerea acasă, regele şi-a amintit de întâmplarea de la vânătoarecând îşi pierduse degetul şi, cuprins de remuşcări, ordonă să fie eliberatprietenul lui.

- Ai avut dreptate, i-a spus prietenului proaspăt eliberat. A fost foarte bine

că mi-ai retezat buricul degetului.Şi a început să-i povestească păţania cu canibalii.- Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât

din partea mea să fac acest lucru.- Nu, a replicat prietenul, este foarte bine! Aşa a fost voia Lui Dumnezeu!- Ce vrei să spui cu asta: Este foarte bine?!? Cum poate fi bine să-ţi trimiţi

prietenul la puşcărie un an?- Dacă n-aş fi fost în puşcărie, aş fi fost cu tine şi, eu neavând niciun cusur

trupesc, mă mâncau sigur canibalii, aşa că... este foarte bine! Aşa a fost voiaLui Dumnezeu!

ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS - 2009

Hristos a-nviat astăzi falnic din morţi,Cu moartea pe moarte călcând gloriosŞi celor ascunşi de-ale iadului porţi,Le dăruie viaţa şi cerul frumos.

El tuturor zice cu glas iubitor:Veniţi să vă dau a Mea pace copii!Veniţi să gustaţi din al dragostei dor!Veniţi către Mine, voi, suflete vii!

Veniţi de primiţi azi lumină din cer!Veniţi să păşiţi toţi în raiul deschis,Pe care cu dragoste iar vi-l ofer,Căci moartea şi iadul pe veci s-a închis!

Eu, pentru al jertfei şi-al crucii greu drum,

Atâta vă cer - un îndemn părintesc:Iubiţi-vă unii pe alţii, precumŞi Eu v-am iubit şi mult vă iubesc!

7




Vestiţi cu putere: "HRISTOS A-NVIAT!",Uniţi-vă-n fapte, în rugă şi-n gând,Doriţi ca doar Eu să vă fiu Împărat!V-aştept cu iubire, copii, pe curând!

Cu ocazia PRAZNICULUI INVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUSHRISTOS, urez tuturor cititorilor acestui blog, tuturor celor care mi-au trimismesaje de felicitare şi tuturor celor pentru care s-a jertfit Domnul nostru IisusHristos, multă pace, sănătate, fericire şi drum bun pe calea mântuirii!

Frăţiorii mei iubiţi,De Hristos blagosloviţi,Florile Ortodoxiei,

De pe tot cuprinsul gliei,

Azi e mare sărbătoare Azi e praznicul cel mare !Când Hristos a înviatŞi pe toţi ne-a liberatDin a iadului robie,Din cumplita lui sclavie.Deci acest moment fiindMai măreţ ca orişicând,Să petreacă orice omCum ne spune Hrisostom:

"Cine-i binecredinciosDomnului Iisus Hristos,Iubitor de Dumnezeu,Şi la bine şi la greu,Să se bucure vârtosDe-acest Praznic prea frumos,

Preamărit şi luminatCăci Hristos a înviat !Cine-i slugă înţeleaptăCu smerenie în faptă,Bucurându-se, să intrePentru dragoste-ai fierbinte, În divina bucurie,Căci scăpat-am de sclavie !De s-a ostenit, postind,Cineva, smerit fiind,Neposomorându-şi faţa,Să îşi ia acum răsplata !

8




Cine a lucrat de zor Chiar din primul ceas, cu spor,Să-şi primească dreapta plată,Căci e vrednic de răsplată !Cine a venit cumvaDupă ceasu-al treilea,Mulţumind să prăznuiascăŞi pe Domnul să-l slăvească.De-a venit altcinevaDupă ceasu-al şaselea,Să nu fie îndoit,Căci nu fi-va păgubit !Cine-a-ntârziat cumvaPână-n ceasu-al nouălea,

Să se-apropie oricum,Ne-ndoindu-se nicicum !Nici acela să nu plece,Ce-a ajuns la unsprezece;Să nu fie speriatPentru c-a întârziat,Căci Stăpânul, fiind darnic, Îl primeşte şi pe harnic,Cel din primul ceas sosit,Şi pe ultimul venit;

Şi aceluia plăteşte,Şi pe-acesta-l dăruieşte.Fiind mare veselia,Toţi intraţi în bucuriaDomnului Iisus HristosLa ăst Praznic luminos.Să ia plată tot creştinul,Şi al doilea şi primul.Din ospăţul delicios

Al credinţei în Hristos, Azi cu toţii să gustaţiŞi pe Domnul lăudaţi.Să vă-mpărtăşiţi cu toţiiDin prisosul bunătăţii,Iar de moarte n-aveţi teamă,Să uitaţi şi cum o cheamă.Boldul ei a fost înfrântDe Iisus, ce din mormânt Înviind, ne-a izbăvit;

Capul morţii l-a zdrobit,Pe tot omul l-a salvat.Da, HRISTOS A ÎNVIAT !"

9




Despre cele 5 răni ale lui Iisus(Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956))

Îmi scrii că ai auzit de la femeile bătrâne un "basm" despre cele cinci răniale lui Iisus, şi întrebi cum a luat naştere acest basm.

Vai, fiică, citeşte Noul Testament! Vai, sârbilor, nu vă faceţi de ruşine înaintea cerului şi pământului prin necunoaşterea credinţei voastre! Lăsaţideoparte toate celelalte învăţături şi lecturi până ce veţi învăţa mai întâi ceeace e mai important şi mai mântuitor. Mai întâi vine cunoaşterea credinţei, şidupă aceea toate celelalte învăţături. În Anglia toată lumea citeşte SfântaScriptură a lui Dumnezeu. Şi oamenii de stat şi politicienii şi cărturarii şimuncitorii obişnuiţi îşi dau osteneala ca întotdeauna să îşi săreze cuvintele,discursurile, articolele, cărţile prin cuvinte din Sfânta Scriptură, să dea tărie şipodoabă cuvintelor omeneşti prin cuvintele dumnezeieşti, cum s-ar împodobi

nişte coliere de sticlă cu diamante.Iar cele cinci răni ale lui Iisus nu sunt vorbe, ci o realitate înfricoşătoare.Ca atare, ele trebuie cunoscute chiar mai bine decât cuvintele. Două răni înmâini, două răni în picioare, una în coastă. Toate cinci rănile de la cuie negre,ca şi de la mai negrul încă păcat omenesc. Străpunse mâinile, cu carebinecuvânta. Străpunse picioarele, cu care umbla şi călăuzea pe singura caledreaptă. Străpuns pieptul, ce revărsa din sine focul iubirii cereşti în piepturileomeneşti răcite.

Fiul lui Dumnezeu a îngăduit să I se străpungă cu fier mâinile pentrupăcatul multelor mâini - al unei păduri de mâini - care au ucis, au furat, au dat

foc, au jefuit, au întins curse, au făcut silnicii; şi să I se străpungă picioarelepentru păcatul multor picioare - al unei păduri de picioare - care au umblat sprerău, au rătăcit nevinovăţia, au prigonit dreptatea, au pângărit sfinţenia, aucălcat bunătatea; şi să I se străpungă pieptul pentru multele inimi împietrite -un munte de inimi - în care s-a născut toată răutatea şi toată lipsa deDumnezeu, şi gândurile hulitoare, şi poftele dobitoceşti, şi în care de-a lungultuturor veacurilor au fost făurite planurile de iad ale fratelui împotriva fratelui,ale vecinului împotriva vecinului, ale oamenilor împotriva lui Dumnezeu.

Străpunse au fost mâinile lui Iisus - ca mâinile fiecăruia să se curăţească

de faptele păcătoase. Străpunse au fost picioarele lui Iisus - ca picioarelefiecăruia să se abată de la căile păcătoase. Străpuns a fost pieptul lui Iisus -ca inima fiecăruia să se cureţe de poftele şi de gândurile păcătoase.

Când cumplitul Cromwell, dictatorul Angliei, a început să ia mănăstirilor averea şi să le închidă, pe pământul Angliei a luat naştere o procesiunezgomotoasă, alcătuită din câteva sute de mii de fiinţe omeneşti, ca semn alnemulţumirii poporului. Înainte erau purtate steaguri cu înscrisul: Cele cinci răniale lui Iisus, şi se cântau cântece duhovniceşti şi se slujeau slujbeDumnezeieşti pe câmpuri. Cumplitul dictator s-a înspăimântat foarte şi s-atemut mai mult de acele steaguri decât de orice altceva, şi a murit în silnicia

sa.Cele cinci răni ale lui Iisus să te înveţe, fetiţă, să-ţi pironeşti cele cinci

10




simţuri de Dumnezeul Cel Viu.Cele cinci răni ale lui Iisus sunt cele cinci izvoare ale sângelui preacurat

prin care a fost spălat neamul omenesc, prin care a fost sfinţit pământul. Prinaceste cinci izvoare a curs tot sângele Dreptului, până la ultima picătură.Domnul Cel făcător de minuni, Care a ştiut a înmulţi pâinea şi a hrăni cu cincipâini 5000 de flămânzi, înmulţeşte neîncetat acest preacurat sânge al Său şiprin el hrăneşte şi adapă din mii de altare multe milioane de credincioşi. Aceasta este Sfânta Împărtăşanie, fiică a Iui Iisus.

În Vinerea Mare lipeşte-te cu sufletul de Preasfânta Născătoare deDumnezeu sub cruce, ca şi pe tine să te spele sângele de viaţă făcător din celecinci răni ale lui Iisus. Ca sufletele curăţite şi înviate să poată duminica,dimpreună cu Mironosiţele, striga cu veselie: Hristos a înviat!

Pătimirile Domnului

În lumea secularizată în care trăim, asistăm la un recul al religiei, fărăprecedent, căci societatea se păgânizează pe zi ce trece. Datorită fenomenuluimodernităţii, necredinţa se extinde din ce în ce mai mult. Mulţi oameni audevenit indiferenţi la chemarea Bisericii, ba mai mult, au ajuns să facă glume,să ironizeze chiar Patimile (Pătimirile) Domnului.

Se ştie că, în limba română, cuvântul "patimă" înseamnă suferinţă,martiraj, mucenicie, chin, dar mai are şi o altă semnificaţie, aceea de pasiune,pornire nestăpânită, dragoste trupească, viciu. Din această cauză unii, certaţicu Biserica, referindu-se la perioada îndoliată prin care trecem, vorbesc cudouă înţelesuri, spre a-i amuza pe cei din anturajul lor nesănătos. Sărmanii! Einu ştiu că Porunca a treia spune: "Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui".

Am auzit un teolog spunând că bine ar fi dacă am folosi în loc de expresia"Patimile Domnului", expresia "Pătimirile Domnului", căci cuvântul "pătimire"are mai mult sens de suferinţă decât de altceva. Subscriu la ceastă propunere,pentru că trebuie să fim foarte atenţi cum vorbim cu cei din jurul nostru, fiindcăspeculează orice cuvânt, orice neatenţie; le dăm "apă la moară" şi ne facem şinoi vinovaţi de păcatele lor. La fel şi cu expresia "dreaptă socoteală". Bine ar fi

dacă am zice "dreaptă socotinţă".Unii îşi urează în această perioadă "Paşte fericit", expresie care este, lafel, speculată de lumea necredincioasă, căci "paşte fericit" mai poate însemnaşi să paşti iarbă fericit. Vedeţi ce subtilitate, ce-i învaţă vrăjmaşul! Vedeţi cumrâde lumea de neatenţia şi superficialitatea noastră. De aceea, când trimitemo felicitare, trebuie să ne referim în mod expres la Învierea Domnului: "Cuocazia Praznicului Învierii Domnului nostru Iisus Hristos…". Să scriem Iisus cudoi de "i" şi să nu folosim texte preluate de pe nu ştiu ce site, care poate nu etocmai ortodox.

Când vorbim sau scriem despre lucruri sfinte (şi nu numai), să evităm, pecât e posibil, cacofoniile. Şi mai pot fi şi alte exemple.

Fiind cu luare-aminte la fel în care vorbim sau scriem, nu le dăm

11




oamenilor prilej să păcătuiască. Este, aşadar, din partea noastră un gest aldragostei.

Ouăle roşii

Se spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentrupăcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva uncoş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul nostru IisusHristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealulGolgota.

Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fostcuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-avindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte.

Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde

Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şipicioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi

a început să se roage plângând de durere:- Doamne Sfinte, Tu, care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la

moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eştirăstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă-ne pe noi,păcătoşii, şi lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.

Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de lasângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă,ci a rămas în oraşul Ierusalim. După trei zile de la răstignire, acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şiatunci s-au bucurat mult, spunând: Hristos a înviat!

Plină de bucurie, femeia spunea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei,care erau semnul suferinţelor Lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu, spunându-le: Hristos a înviat!

De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasă îşipregătea câte un coş cu ouă roşii în amintirea Răstignirii şi Învierii Domnului.

Le împărţea copiilor şi săracilor, povestindu-le despre suferinţele lui Iisuspentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească înamintirea Învierii Domnului, spunându-le: Hristos a înviat!, şi primindrăspunsul: Adevărat a înviat!

De la femeia aceea a rămas obiceiul să fie vopsite ouă roşii de Paşti şi săfie dăruite în amintirea Patimilor şi Învierii Domnului.

În privinţa ouălelor roşii mai sunt şi alte istorioare, însă despre ouălegalbene, sau verzi, sau albastre, n-ai să găseşti niciuna de luat în seamă,fiindcă n-au nicio legătură cu sângele vărsat de Mântuitorul pe cruce. Şi totuşicreştinii vopsesc ouăle şi în aceste culori, fără să cunoască semnificaţiaacestei tradiţii, fără să întrebe preotul. Poate veţi zice că sunt lucruri minore;

12




sunt altele mai grave. Aşa este, dar mi-e teamă să nu se ajungă la situaţia cândde Paşti toate ouăle roşii vor fi de fapt... galbene, pierzându-se fundamentulpentru care ar trebui să fie roşii.

O pildă de dragoste

Doi bărbaţi bolnavi, imobilizaţi la pat, împărţeau aceeaşi cameră de spital.Unuia dintre ei i se permitea să stea zilnic rezemat pe o pernă, câte o oră,pentru a ajuta drenarea fluidului din plămâni. Patul său era poziţionat în dreptulsingurei ferestre din cameră. Celălalt bărbat era imobilizat în poziţie culcată şi îi era inaccesibilă priveliştea pe care o putea oferi unica fereastră.

Cei doi nu aveau altceva de făcut decât să stea de vorbă. Şi vorbeautoată ziua: despre credinţă, despre soţiile lor, despre carierele lor, despreserviciul militar şi despre locurile în care îşi petreceau vacanţa. În fiecare după-

amiază, cel căruia i se permitea să stea rezemat, îi descria celuilalt ce vedeafară.Omul ce nu putea privi pe fereastră era tare fericit pentru ora aceea din zi

când i se descria, de către colegul său, amănunţit, ce se întâmplă în afaraspitalului. Nădejdea sa de însănătoşire creştea şi căpăta speranţă datorităacestei descrieri. Fereastra pare-se că dădea spre un parc cu un lac minunat.O mulţime de raţe sălbatice şi lebede îşi găsiseră cămin în acel lac iar copiii se jucau lansând pe apă bărcuţe în miniatură. Tineri şi bătrâni se plimbau voioşi,admirând florile în toate culorile curcubeului ce creşteau din belşug în parc.Copacii seculari mărgineau aleile iar pe cer se vedeau păsări în feeria zborului.

Omul de la fereastră povestea cu voce domoală şi cu detalii minuţioasetot ce vedea. Celălalt se lăsa purtat de povestire, închizând ochii şiimaginându-şi toate scenele. Într-o după-amiază călduţă, omul de la fereastrăpovesti despre parada care tocmai trecea prin parc. Deşi vecinul de cameră nuputea auzi muzica, reuşea să-şi imagineze costumele, carele alegorice şi caii împodobiţi. Altădată povesti de o procesiune religioasă ce o vedea pornind dela biserica din apropiere.

Zilele treceau, iar omul ce nu putea privi pe fereastră începu să fie invidiospe şansa celuilalt de a se bucura de priveliştea de afară. Aprecia efortul celui

de la fereastră de a-i descrie în detaliu ce se întâmpla afară, dar şi-ar fi doritsă fie el cel care putea admira priveliştea. Într-o dimineaţă, infirmiera ce îi avea în grijă constată că bolnavul de la

fereastră murise liniştit în somn. Cu tristeţe, chemă brancardierii să ia trupulneînsufleţit.

Curând după aceea, bolnavul ce tânjise după patul de lângă geam setransferă în locul care şi-l dorise atâta. Încet şi cu mare greutate bolnavulnostru reuşi să se proptească într-un cot şi să arunce o privire afară.

În locul parcului nu era decât un zid gol! Sună infirmiera şi o întrebă: Cumse face că omul acela, colegul meu de cameră, vedea un parc cu un lac şi îmidescria totul atât de fidel? Cum putea să-mi spună despre frumuseţe şidragoste când, de fapt, el nu putea vedea decât un zid vechi din cărămidă?

13




Sora îi răspunse surprinsă: Vai! Nu ştiaţi că vechiul dumneavoastră colegde cameră era orb? Nu putea să vadă nici măcar zidul, darămite altceva. Apoiadăugă: Poate că voia să vă încurajeze?

Ai auzit o poveste mai emoţionantă decât aceasta? Ai simţit vreodatăceva asemănător sentimentelor pe care această povestire le invocă?

Dacă trăieşti fiind preocupat obsesiv de ceea ce au alţii şi tu nu ai, cusiguranţă vei rata bucuria de a primi ceea ce alţii încearcă să îţi dăruiască.

Ai fost vreodată dezamăgit pentru ceva, care ai crezut că va fi minunat,dar care s-a dovedit ulterior a fi mult mai puţin de atât? Ai primit vreodată încurajări fără rezerve şi nu ai apreciat la acel moment importanţa lor? Ai simţitvreodată invidie cruntă faţă de o persoană căreia ai fi vrut să îi iei locul?

Sunt conştiinţa ta, răspunde-mi!

Nimic nu este întâmplător

Ce ne mai supărăm atunci când în viaţa noastră cotidiană îşi fac loc uneleneplăceri, cum ar fi: nu sună ceasul şi întârziem la serviciu (poate că l-aţi şitrântit de podea); nu porneşte maşina; vărsăm din greşeală cafeaua pe hainăetc. Dar, nimic nu este întâmplător. Orice se întâmplă în viaţa noastră este sprebinele nostru.

După evenimentele de la 11 septembrie 2001, o firmă a invitat membriirămaşi ai altor firme, care fuseseră afectate de atentate, să împartă spaţiul debirouri rămas disponibil.

La una din întâlnirile de dimineaţă, au fost povestite motivele pentru caresupravieţuitorii au rămas în viaţă; cum de n-au fost în birouri în momentulexploziilor. Motivele lor au fost toate lucruri "mărunte".

Aşa cum probabil aţi mai auzit, directorul firmei a supravieţuit în ziuaaceea fiindcă fiul lui începuse grădiniţa;

Un altul a rămas în viaţă fiindcă ieşise să cumpere gogoşi;O femeie a întârziat la serviciu fiindcă nu sunase ceasul deşteptător;Un altul a pierdut autobuzul;Un altul şi-a murdărit hainele cu mâncare la micul dejun şi a trebuit să se

schimbe; Altuia nu i-a pornit maşina;Unul s-a întors să răspundă la telefon;Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la şcoală; Altul nu a găsit un taxi.Exemplul care i-a uimit pe toţi a fost al unui om care se încălţase cu o

pereche de pantofi noi în dimineaţa aceea. Pe drum spre serviciu, l-au rospantofii şi s-a oprit la farmacie să cumpere leucoplast. De aceea este în viaţăastăzi.

Când ne blocăm în trafic, când pierdem un lift, când ne întoarcem dindrum să răspundem la telefon.... adică toate acele lucruri mărunte care neenervează, să ne gândim că... nimic nu e întâmplător. Când dimineaţa ta pare

14




că începe prost, când copiii se îmbracă prea încet, când nu găseşti cheilemaşinii, când prinzi toate semafoarele pe roşu, nu te mai supăra. Când toateacestea se întâmplă fără voia ta, gândeşte-te la ceea ce ai citit mai sus. Proniadivină, care se îngrijeşte de păsările cerului şi de crinii câmpului, cu mult maimult se va îngriji de cununa creaţia Sale - omul.

Vinovatul dovedit

Demult, trăia într-un sat un brutar renumit pentru pâinea sa. Dar, într-o zi,brutarului i se păru că sunt cam uşoare bucăţile de unt pe care tocmai lecumpărase de la un ţăran şi le aşeză pe cântar. Când colo, ce să vezi?! În locde 1 kg, cât trebuia să aibă o bucată, fiecare cântărea doar 800 de grame.Supărat foc, omul s-a dus degrabă la judecătorie, spunând că ţăranul înşalălumea şi cerând, bineînţeles, pedepsirea acestuia.

N-au trecut nici două ceasuri şi ţăranul a fost adus în faţa judecătorului,care l-a ameninţat:- Dacă este adevărat ce spune brutarul, că îi înşeli pe oameni la cântar,

te bag imediat la închisoare.- Să-mi fie iertat, zise ţăranul, dar sunt nevinovat.- Cum îndrăzneşti să minţi? sări brutarul. Chiar astăzi am cumpărat

aceste bucăţi de unt de la tine. Domnule judecător, trebuie să-l închideţi peacest şarlatan, care a încercat să mă păcălească!

- Aşa este, omule? spuse atunci judecătorul. Este untul acesta al tău?- Al meu este, însă, vedeţi dumneavoastă, eu nu am prea mulţi bani. Mi-

am cumpărat un cântar, dar nu am mai avut bani şi pentru greutăţi, aşa că pununt pe un braţ al cântarului, iar pe celălalt pun o pâine de-a brutarului, care,zice el, are 1 kg. Acum, dacă pâinea brutarului n-a avut 1 kg, eu ce vină am?

Auzind una ca asta, judecătorul a cântărit imediat o pâine şi, într-adevăr,aceasta nu avea decât 800 de g. În locul ţăranului, la închisoare a ajunsadevăratul vinovat, brutarul, care nu doar că înşela oamenii, dar mai dorea şisă fie aspru pedepsit cel care ar fi făcut exact ca el.

Cel ce vrea să înşele, singur se înşală. Chiar dacă nu vede nici un omgreşeala sa, Dumnezeu îi vede păcatul; iar atunci când îl mai descoperă şi

oamenii, ruşinea este cu atât mai mare. (Pilde şi istorioare duhovniceşti cu tâlc)

Glasul florilor

Închin această poezie tuturor creştinilor care poartă nume de flori, dar şi celor care sunt la suflet precum florile de primăvară.

Se vesteşte peste codri, că a iernii bold se curmă,Iar de astăzi, primăvara a ajuns din nou la cârmă.Razele fierbinţi de soare, auzind că-i primăvară,Se reped într-o năvală peste-a iernii plăpumioară.

15




Bucuriile zăpezii, fără să se-mpotrivească,Lasă-n voie primăvara, peste lume să domnească.Veselia învierii se revarsă-n tonuri viiPeste flori şi rămurele, peste codri şi câmpii.

Revenind din nou la viaţă, toate florile de-afară,Pregătesc pe-a lumii scenă, un concert de primăvară.La acest măreţ spectacol, floricele mii şi mii Îşi anunţă, iar, prezenţa, cu măiestre melodii.

Vin din vale ghioceii cu zăpadă pe trăsură,Ca să cânte, în tăcere, cei dintâi, o uvertură;Vin în urmă toporaşii hotărâţi să cânte iară,La slăvita înviere, în parfum de primăvară.

Vin în grabă liliecii, zambiluţele, salcâmii;Vin frumoasele narcise de pe-ntreg cuprinsul lumii.Toată floarea cea vestită a întregului pământ,Vrea s-aducă azi, pe scenă, Creatorului un cânt.

Rând pe rând pe scenă urcă mii de flori, frumos gătite,Inundând văzduhul straşnic, cu parfumuri diferite.Revărsând în jur mireasmă, unele din ele cântă,Iară altele, prin straie, ochiul dulce ţi-l încântă.

Ghioceii, într-un suflet, cântă oda bucuriei,Iar un cor de violete, simfonia modestiei;Sus, pe scenă, liliacul cântă despre tinereţe,Iar magnolia vorbeşte despre-a florilor nobleţe.

Trandafirii te încântă cu dragi versuri de iubire,Gălbenelele zic dulce despre dor şi fericire,Laurii vorbesc de faimă, crinii albi de puritate,

Iar trifoiul dă o pildă tandră de loialitate.

Albăstreaua te uimeşte cu a ei delicateţe,Iar ferigile zic stihuri parfumate cu francheţe;Bradul tuturor vorbeşte, cu mult dar, de veşnicie,Iar măslinul cântă vrednic imnul păcii, cu tărie.

Şi aşa, cu-a sa mireasmă, sau hăinuţă hărăzită,Fiecare floricică, vesel cântă sau recită, Aducându-şi fiecare mulţumirea şi obolulPentru Cel ce le-a dat viaţă, pentru Tatăl Creatorul.

16




Fără tobe, fără zbucium, glasul florilor răsunăŞi încing o horă mare, împletite-ntr-o cunună.Festivalul lor se-ntinde până-ntr-un târziu de toamnă,Iar a lor mesaj profetic strigă tare şi ne-ndeamnă:

Lume, lume trecătoare, fii ca noi în astă viaţă,Un buchet de floricele cu iubire şi speranţă,Căci precum noi înviat-am, din a iernii noapte grea,Tot aşa şi omenirea, negreşit va învia.......

Ce frumoasă este lumea florilor şi-a ei simţire,Care este pentru oameni pildă vie de trăire,Căci nu vezi la ele ură, nu vezi hulă, nu vezi ceartă,

Nici nu se invidiază, nici nu se mândresc vreodată.

Chiar de sunt, câteodată, năpădite de ciulini,Ele înfloresc voioase şi sub spini, sau mărăcini.Din a lor mireasmă, ele împrumută cu plăcereŞi acelor ce fac umbră, şi-s pricină de durere.

Numai tu om fără minte şi grozav căzut din har,Nu poţi suferi harisma fratelui primită-n dar,Sau de-o ai, altă durere, căci cu dânsa te mândreşti,Iar pe cei lipsiţi de daruri, repede îi osândeşti.

Nu ai vrea ca, tu, de astăzi să devii o scumpă floare?Căci şi tu ai nişte daruri, ce nu-s puse în valoare.Fii mireasmă pentru semeni, fii la fapte cu tupeuŞi fă haină luminoasă, haina sufletului tău!

Sfaturi pentru desăvârşire

A zis avva Evagrie Ponticul:Mintea care hoinăreşte o statorniceşte citirea, privegherea şi rugăciunea.Pofta aprinsă o stinge foamea, osteneala şi singurătatea.Mânia o domoleşte desăvârşit citirea de psalmi, îndelunga răbdare şi

mila. Căci cele fără măsură şi fără vreme sunt trecătoare şi mai mult stricădecât folosesc.

De-ale Postului

Un sihastru oarecare trăia în adâncul pustiului de treizeci de ani.Mâncarea lui era o buruiană oarecare, ce creştea în acea pustie.

Mai târziu a început a gândi şi a grăi în sine, zicând: în zadar mă necăjesc

17




de atâţia ani aici, în această pustie şi nu mănânc decât această buruiană şi nicio descoperire sau vedenie în vis sau aievea nu văd, sau nici o minune n-amfăcut, precum făceau alţi părinţi înainte de mine. Ci mai bine să las aceastăpustie fără de nici un folos şi să ies în lume, că şi acolo cel ce vrea să semântuiască, se mântuieşte. Aceasta gândind el şi vroind să plece din pustie înlume, i s-a arătat îngerul Domnului şi stându-i înainte, i-a zis: ce vrei să faci,bătrânule? Pentru ce primeşti în inima ta acele gânduri şi sfaturi vrăjmaşe? Adică, pentru că nu faci minuni, să ieşi în lume? Dar ce minune mai mare decâtaceasta doreşti, că de atâţia ani trăieşti, aici în această pustie şi Dumnezeu tehrăneşte, te întăreşte, te păzeşte şi nimic nu-ţi lipseşte ca şi unuia din lavră?Deci, pentru ce te supui sfatului vrăjmaşului? De acum să nu te mai supuigândurilor şi sfatului vrăjmaş şi şezi aici, în acest loc până la sfârşitul tău, şi teroagă lui Dumnezeu ca să-ţi dea smerenie şi răbdare! Iar el fiind întărit desfatul îngerului, a petrecut acolo toată vremea vieţii sale şi s-a mântuit.

*Un bătrân oarecare, pustnic, se înfrâna să nu bea apă patruzeci de zile,şi când era căldură mare, îşi spăla paharul cel de băut apă şi umplându-l cuapă îl punea înaintea sa. Odată l-au întrebat fraţii, zicând: de ce faci astapărinte, că de apă posteşti şi nu bei, iar paharul îl umpli cu apă şi-l pui înainteata? Bătrânul le-a răspuns: pentru ca văzând paharul plin cu apă înaintea meamai multă sete şi poftă să-mi fie, şi să mă silesc să pătimesc şi să rabd, ca maimultă plată să iau de la Dumnezeu.

*Zis-a un bătrân: unii oameni sunt din firea lor tăcuţi posomorâţi şi nu

grăiesc, nici vorbesc mult, ci tăcerea acelora nu câştigă dar. Alţii sunt tăcuţipentru lauda şi slava omenească, şi aceia nu se folosesc cu nimic din tăcerealor. Iar alţii sunt tăcuţi pentru Dumnezeu şi aceasta este cu adevărat faptă bunăşi dobândesc dar de la Dumnezeu.

*Zis-a un bătrân: fraţilor, îmbuibarea pântecelui este maica curviei iar

postul şi înfrânarea este bogăţia sufletului; deci aceasta să ne silim să ocâştigăm cu smerită înţelepciune, păzindu-ne de mândrie, plăcere şi de laudaoamenilor care este maica tuturor răutăţilor.

*Zis-a iarăşi: fiilor, bine este a-l sătura pe cel sărac şi flămând şi aşa săposteşti.

Învingătorul

În ograda lui Vasile, pe maidanul din grădină,Doi cocoşi, trufaşi şi chipeşi, se băteau pentru-o pricină. Însă nu loveau în glumă, ci era, cinstit, bătaie,Căci din crestele lor roşii, sângele curgea şiroaie.Găinuşele, pe margini, le făceau încurajareŞi aplaudau din aripi pe cel ce dădea mai tare.

18




Unul dintre ei, desigur, a învins, fiind puternicŞi l-a alungat de-acolo pe cel slab, pe cel nevolnic.După lupta asta cruntă, orătăniile toate,Din întreaga bătătură, laolaltă adunate, Îi aduseră-mpreună, celui falnic cu statura,Laude nenumărate şi strigau din inimi, ura!Dar cocoşul, fire mândră, nu se mulţumi s-audăNumai laude din curte, de la intima sa ciurdă,Ci, zburând pe magazie, pentru un mai larg răsunet,El bătu vioi din aripi şi strigă cu glas de tunet:Ia priviţi vecini la mine, l-am bătut pe cel mai tare;Celălalt cocoş din curte îmi stă astăzi la picioareŞi nu e cocoş pe lume să-mi stea mie împotrivă,Că-i mănânc într-o clipită, furios, a sa colivă!

Dar nu apucă prea bine să îşi termine strigarea,Căci pe loc, din înălţime, îi veni şi lui chemarea.Un înfometat de vultur, ce trecea atunci pe cale,Când văzu pe magazie creştetul domniei sale,Se coboară într-o clipă, îl înşfacă de spinare,Bucuros de-o fripturică, şi zbură cu el în gheare.

O, trufie, o, trufie, ce ne urci pe magazie,Neamul tău să nu mai fie, nici spurcata-ţi seminţie!Piei în veci cu-a ta urgie şi cu-a ta împărăţie!Piei din lumea noastră vie! Asta îţi dorim, noi, ţie!

Şoricelul

Şoricelul Mickey-Mouse, de curând venit pe lume,Un ştrengar de prima clasă, jucăuş şi pus pe glume,Care locuia la ţară, lângă leasă, într-o ladă, A ieşit, de dimineaţă, prima dată prin ogradă.După ce dădu târcoale, curios, pe bătătură,

Se întoarse iar la mama, după mica aventură.Şi-l întreab-a sa măicuţă pe voinic, zicând din gură:- Ce-ai văzut tu Mickey, mamă, cât ai fost pe bătătură?- Am văzut, măicuţă dragă, când dădui acum târcoale,La stăpân pe bătătură, două stranii animale:Unul fioros şi mare, altul blând la arătare.- Şi cum arătau aceste nemaiîntâlnite fiare?- Fiara mare, fioroasă, ce părea a fi de pradă,Se plimba de colo-colo, agitată prin ogradă.Ea avea picioare negre şi-nfricoşătoare gheare;Clonţul ei părea, măicuţă, când îl ridica spre soare,Un cârlig precum e coasa, care taie pe răzoare;

19




Ochii săi ca de cerneală, bulbucaţi, când se holbau,Scânteind de răutate, şi închişi mă-speriau,Iară moţul ei din creştet, roşu şi pătat de sânge,Cred că îl avea măicuţă, pentru a putea împunge.Când a ridicat piciorul, a răcnit aşa de tare,Că nu mai ştiam pe unde să găsesc ascunzătoare.- Ăsta e cocoşul, Mickey, îi grăi bătrâna mamă,El nu face rău la nimeni, tu de el să nu ai teamă!Dar ia spune-mi, tu, cealaltă fiară ce era în curte,Cum ţi s-a părut copile, arăta la fel de iute?- Nu! Cealaltă fiară, mamă, era blândă, şi smerită,Şi se încălzea la soare, stând pe-o parte tolănită.Părul ei pufos şi moale, cobora uşor spre coadăŞi, aşa, domol, de parcă singură era-n ogradă,

Îşi spăla, conştiincioasă, dând alene din bărbiţă,Cu limbuţa-i roşcovană, delicata ei blăniţă.Ea avea lăbuţe fine, ochi rotunzi, ascunşi de pleoapeŞi dădea uşor din codă, când vedea că sunt aproape.- O, prostuţule, acela e şiretul de motan;El e inamicul nostru, cel mai de temut duşman!Dacă vrei să nu-i cazi pradă, să faci totul cu-ntrebareŞi de-a ta bătrână mamă, să faci zilnic ascultare.

Nu întotdeauna, frate, cel ce pare fioros,Este în realitate şi un om periculos,Cum nici cel ce la vedere, ascunzând a sa trufie,Pare blând, smerit, cucernic, dar nu e ce-ar vrea să fie.

Aşadar, să fiţi cu teamă, şoricei şi şoricuţe,Căci cei blânzi pot fi prea lesne, motănei sau pisicuţe.

Cuvinte de folos - Părintele Porfirie din Grecia

"Ascultarea aduce smerenia; smerenia discernământul; discernământuladuce vederea cu duhul, iar aceasta din urma aduce înaintevederea".

"Când cânţi, să cânţi smerit, fără să faci grimase, fără să faci mişcăridezordonate şi fără să tot salţi psaltirea. Să priveşti mereu spre analog şi sănu discuţi cu cel de lângă tine. Să trăieşti ceea ce cânţi, fiindcă doar astfel celecântate se transmit celor adunaţi în biserică la slujbă."

"Când citeşti să încerci să citeşti limpede, astfel încât să se audă şi ultimaliteră a fiecărui cuvânt. La fel să procedezi şi când cânţi la biserică sau când terogi, fiindcă astfel te obişnuieşti să fii corect şi smerit în toate, în cuget, încuvinte şi în fapte."

20




"Când citeşti Sfânta Scriptură, căci trebuie să o citeşti necontenit spre ate lumina, Vieţile Sfinţilor sau alte cărţi bisericeşti, de găseşti o propoziţie sauun cuvânt ce te-a impresionat, zăboveşte mai mult în acel loc şi vei vedea cămult te vei folosi."

"Oricât ai fi de obosit să nu uiţi niciodată, seara înainte de culcare, să facirugăciunile de seară."

"Când se revarsă asupra noastră Harul cel dumnezeiesc, rugăciuneanoastră devine cu totul curată. Să te rogi neîncetat, zi şi noapte, chiar şi cânddormi în pat."

"Fii atent cum te nevoieşti. Nevoieşte-te cu smerenie şi nu aşa cum faci

tu, cu încrâncenare. Încet-încet fiule, şi cu smerenie. Altminteri păcătuieşti."

"Mânăstire poate fi şi casa ta, numai să vrei. Nu e cu nimic diferită de omânăstire. Este de-ajuns să faci ce-ţi spun. Nu locul face mânăstirea, ci felul în care vieţuieşti. Du-te acum, roagă-te şi fii răbdător în toate".

"Ca să fii iubit de ceilalţi, mai întâi trebuie să-i iubeşti tu."

Ziua bărbatului

Este 9 martie, o zi binecunoscută de toată lumea, nu pentru serbareaSfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, ci pentru cele 40 sau 44 de pahare, care,zice lumea, că trebuie băute.

Marian, îmbrăcat de sărbătoare şi cu o sacoşă în mână, nu pierde ocaziaşi, mai pe seară, îi face o vizită lui naşu', ca să serbeze evenimentul.

- Sărut mâna, naşule!- Să trăieşti, finule! Bine ai venit!- Vorbeau dimineaţă colegii la serviciu, că astăzi, 9 martie, e ziua

bărbatului. Ieri a fost a femeii, dar azi e a noastră, naşule, şi se beau 40 de

pahare în cinstea celor 40 de mucenici. Aşa e tradiţia, naşule. Toată lumea faceaşa şi m-am gândit…- Stai un pic, finule, să lămurim lucrurile! S-o luăm pe rând. Ieri, 8 martie,

nu a fost ziua internaţională a femeii. Ţi-am mai zis eu altă dată ce e cu 8martie. Ziua femeii, a femeii creştine, nu e pe 8 martie, ci pe 25 martie, deBunavestire sau în Duminica a treia după Sfintele Paşti - Duminica Femeilor Mironosiţe. Iar cu 40 sau 44 de pahare cum zice lumea, să ştii finule că e marepăcat să bei aşa de mult. Citeam undeva că primul pahar, e al Domnului, aldoilea, al omului, iar al treilea, să mă ierţi, e al porcului. Asta e învăţăturasănătoasă a Părinţilor.

- Cum, naşule, numai două…!? Păi, eu beau mai mult, dar n-am nimic.- S-o crezi tu, finule, că n-ai nimic.

21




- Naşule, beau, dar nu mă-mbăt! Ştiţi vorba aceea: "Nu e beţiv cine bea,ci cel ce se îmbată". Înţelepciunea poporului, naşule… Şi-apoi nu scrie laPsaltire că "vinul veseleşte inima omului"?

- Acolo este vorba despre altceva, finule. Vinul capătă valenţe simbolice,metaforice. Sfântul Isaac Sirul zice că: "Iubirea este vinul care veseleşte inimaomului". Noi pomenim cuvintele acestea de fiecare dată când spunem Psalmul103 şi zicem despre vin că: "veseleşte inima omului", că Dumnezeu a făcutpâinea care întăreşte inima omului, untdelemnul care-i luminează faţa şi vinulcare veseleşte inima omului. Şi ne gândim la vinul adevărat. Dar Sfântul IsaacSirul spune că vinul care veseleşte inima omului este dragostea lui Dumnezeuşi dragostea omului faţă de aproapele. Şi spune Sfântul Isaac Sirul că din vinulacesta care veseleşte inima omului, din dragostea aceasta, au băut desfrânaţiişi s-au ruşinat, au băut păcătoşii şi au uitat calea rătăcirii lor, au băut beţivii şi-au început să postească, au băut bogaţii, şi au dorit sărăcia, au băut săracii şi

s-au îmbogăţit de nădejde, au băut cei simpli, cei neînvăţaţi, şi au devenit înţelepţi.- Da, naşule, dar şi în Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel

scrie: "Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură..."- Aici, iar e vorba despre altceva, despre a nu judeca.Măi, finule, tu eşti un băiat sincer şi nu ai faţă de mine rezerve. Ia spune-

mi, dar sincer, cum te simţi, după ce bei trei-patru pahare?- Naşule, sincer, cum vă să spun…, mă simt mai DEŞTEPT. Simt că devin

un expert în orice subiect de discuţie. Simt nevoia să împart cunoştinţele mele,tuturor celor din jur şi doresc ca ei să mă asculte. Simt că întotdeauna amdreptate, iar prietenul de pahar, nu ştie nimic. Mă simt mai inteligent. Însădiscuţia cu cei din jur e mai interesantă, atunci când şi ei au băut tot la fel camine.

- Dar după ce bei cinci-şase pahare?- Simt că sunt cea mai ATRACTIVĂ persoană din întregul anturaj şi că toţi

mă admiră. Sunt convins că toţi ar vrea să discute cu mine, pentru că sunt celmai deştept, aşa încât pot discuta despre orice subiect.

- Dar dacă se întâmplă să bei şapte-opt pahare?- Acesta este stadiul când mă simt cel mai BOGAT om din întreg anturajul.

Cumpăr băutură pentru toţi, deoarece simt că buzunarul meu e plin de bani.Fac pariuri pe orice, fiindcă simt că voi câştiga oricum. Şi chiar dacă nu câştig,nu contează; îmi permit pentru cât mă simt de bogat.

- Dar după nouă-zece pahare?- După ce beau nouă-zece pahare, simt că mă pot lupta cu oricine,

oricând. Adică devin INVINCIBIL, imbatabil, de neînvins. În stadiul acesta potprovoca pe oricine. Nu mi-e teamă că pot pierde lupta deoarece sunt cel maiDEŞTEPT, cel mai BOGAT şi cel mai ATRACTIV în comparaţie cu ceilalţi.

- Ţi s-a întâmplat să bei mai mult de zece pahare?- S-a mai întâmplat, naşule.- Şi cum e?- Naşule, după ce beau mai mult de zece pahare, mă simt INVIZIBIL. Din

22




acest moment pot face orice. Pot să dansez pe masă, pentru că sunt sigur cănimeni nu mă observă; pot să jignesc pe toată lumea, că nimeni nu se va certacu mine. Mă simt invizibil.

- Şi zici că nu te îmbeţi?- Nu, naşule!- Uite ce e finule: cele mai multe certuri, bătăi, scandaluri, crime se

întâmplă la beţie, când omul îşi pierde controlul nervilor şi judecata. Atunci sedezlănţuie bestia din el. Când Noe a plantat prima vie de pe pământ, spune olegendă, s-a apropiat Satana şi a intrat în discuţie cu el.

- Ce faci, Noe?- Plantez o vie.- Dar la ce e bună?- Strugurii ei sunt dulci, iar vinul stors din ei înveseleşte inima omului.- Vreau să te ajut şi eu.

- Bine.Şi au ieşit în ţarină. Înainte de a se apuca de treabă, Satana a adus unsomn adânc asupra lui Noe. Şi în timp ce acesta dormea, Satana a adus treianimale: un leu, o maimuţă şi un porc. Le-a tăiat şi cu sângele lor a stropitogorul. Viţa plantată a sorbit sângele animalelor şi de aici cele trei păcate pecare le face omul la beţie, simbolizate prin cele trei animale: leul simbolizeazămânia; maimuţa simbolizează dansul, maimuţăreala; porcul… ce să maispun... omul beat se manifestă ca şi porcul, nu mai e nevoie de explicaţii.

- Apropo de beţie, naşule. Ce crezi că mă-ntrebă ăla micu' într-o seară,după ce băusem şi eu un şpriţ. Eram un pic relaxat şi năzdrăvanul vine la mineşi zice:

- Tăticule, ce înseamnă să fii beat?Şi eu îi răspund:- Vezi sticlele alea două de bere din bufet? Unul beat, vede patru…- Păi acolo, tăticule, nu e decât o singură sticlă.La vârsta lui, naşule, încă nu ştie să numere, dar vezi ce întrebări la el…!Ei, naşule, se face târziu. Cum facem cu tradiţia, cu cele 40 de pahare?

Am venit şi eu, vorba aia, ca la naşu', cu o damigeană. E de la mine de la ţară,de butuc.

- Încercăm, măi, finule, dar eu nu ştiu cum e cu 40 de pahare. N-ai vreasă încercăm cu 40 de "potire"? Noi folosim "potirul".- Da, naşule, dar aveţi potire!?- Avem, finule, câte vrei! Sunt lucrate la calculator!- Ce spui, naşule! Numai americanii proiectează totul pe calculator.- Ce zici, finule, încercăm 40 de "potire"? Ai să poţi să te ţii după mine?- Glumeşti, naşule! Eu sunt mai tânăr şi cred că o să te întrec!- Bine, finule! Dacă nu terminăm în noaptea asta, continuăm în zilele

următoare, până se fac 40 de "potire".- Gata, naşule, hai că mi s-a uscat gura de când vorbim.- Steluţaaa! strigă naşul pe naşa, adu Acatistul Maicii Domnului "Potirul

nesecat", izbăvitoarea de beţie! Vezi că e la mine pe raft!

23




Cuvânt al Sfântului Antioh despre beţie

Beţia este mai rea decât lăcomia şi este defăimată foarte de Sfintele Cărţi,că neprimit lucru este a se îndreptăţi cineva cu beţia, precum se şi laudă ceifără de minte, de vreme ce cu încetul se îmbolnăvesc şi sărăcesc. Deci, bunlucru este a bea puţin, pentru slăbiciunea trupească. Că precum pământul, lavreme fiind adăpat, creşte curată sămânţa cea semănată într-însul, chiar cudobândă, iar pământul cel plin cu multă grăsime creşte numai buruieni şi

scai, aşa şi multa băutură pe cei fără minte îi duce spre ocară, iar pe înţelepţi, spre plângere. Că a zis Scriptura lui Dumnezeu: "Noe a fost un bărbatdrept, dar, îmbătându-se, zăcea gol şi s-a batjocorit de Ham cel fără de minte,iar de fiii cei înţelepţi s-a acoperit".

Să fugim deci, fraţilor, de dracul beţiei, ca să nu fim batjocoriţi de el, camai vârtos să ne trezim şi să ne întărim, ca să fie întreg omul cel dinlăuntru,

precum şi la Pilde ne învaţă Scriptura, zicând: "Să nu fii băutor de vin, că totbeţivul sărac va fi". Şi iarăşi zice: "Pentru cine sunt suspinele, pentru cinevăicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fărăpricină, pentru cine ochii întristaţi? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin" (Pilde23, 29-30). Şi a mai zis: "La vin nu te îmbărbăta, că pe mulţi i-a pierdut beţia".Şi iarăşi: "Nu folosesc celui fără de minte mâncarea şi băutura, că nebunie şiocară este beţia. Şi tot cel ce se amestecă cu dânsa nu va fi înţelept". Iar Isaia,ocărând pe cei beţi, le zice: "Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă dupăbăutură îmbătătoare, vai de cei ce până seara târziu se înfierbântă cu vin!"(Isaia 5, 11). Iar Ioil le-a zis; "Deşteptaţi-vă, beţivilor, şi plângeţi. Şi voi,băutorilor de vin, tânguiţi-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură" (Ioil1, 5).

Cu adevărat, dar al necredincioşilor şi al oamenilor celor nebotezaţi leeste veselia din beţie, precum a zis şi Iov, rugându-se pentru oarecine: "Sărătăcească ca nişte beţivi. Iar cei ce voiesc a vieţui cu cinste şi cu curăţenie deaceasta, să se lase şi pe calea cea dreaptă, fără poticnire să meargă". Şi săascultaţi pe Apostolul care zice: "Nu vă îmbătaţi de vin întru care nu estemântuire". Şi iarăşi: "Beţivii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu". Şi încă amai zis: "Că toate vătămările cele cu chip de ruşine din beţie se fac". Pentru

aceasta, nu fiţi nebuni, ci cunoaşteţi care este voia lui Dumnezeu. Că ÎnsuşiDomnul nostru Iisus Hristos ne-a poruncit tuturor, zicând: "Luaţi seama la voi înşivă să nu se îngreuneze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi degrijile vieţii" (Luca 21, 34)

Un medic responsabil

Iată o povestire reală, relatată de Arhimandritul grec EpifanieTeodoropulos, în care se arată cum un medic a făcut pe cineva să înţeleagă căa avorta un copil este acelaşi lucru cu a ucide un copil deja născut : "Unoarecare ucenic de-al meu, lector la o facultate, poartă un nume rar şineobişnuit pentru un laic, ca de pildă Amfilohie (citez un nume fictiv, nu pe cel

24




adevărat). Cu câteva săptămâni mai înainte, fiind de faţă şi părinţii lui şi altepersoane, l-am întrebat din curiozitate cum de s-a întâmplat să se numeascăastfel. Tatăl lui, ţăran simplu şi cu puţină carte, s-a grăbit să-mi explice faptul,cu o minunată sinceritate. Transcriu aproape cuvânt cu cuvânt povestirea sa,fără nici un comentariu: "Atunci când femeia mea a rămas însărcinată cu Amfilohie, adică acum 55 de ani, începuse ca obiceiul avorturilor să setransmită şi la sate. Deoarece mai aveam şi alţi trei copii, ne-am gândit să nu-l mai ţinem pe acesta. Am mers în oraş şi am vizitat un medic ginecolog,cunoscut de-al nostru. I-am spus ce vroiam. El ne-a ascultat si după aceea mi-a spus:

- Dacă vrei să ai numai trei copii căci patru ţi se par mulţi, de ce nu facialtceva? Dacă îl omorâm pe acesta o băgăm în primejdie şi pe femeia ta. Nue oare mai bine să-l omorâm mai degrabă pe unul din cei trei copii pe care îiai şi să-l lăsăm pe acesta să se nască? Astfel vei avea tot numai trei copii, iar

femeia ta nu va trece prin nici o primejdie.Când am auzit aceasta m-am cutremurat. Credeam că mi-a căzut untrăsnet în cap. Atunci am realizat ce vroiam să fac.

- Bine, doctore, i-am spus. Ai dreptate. Îţi mulţumesc. Vom ţine copilul.- Şi-l voi boteza eu, a răspuns medicul.Ne-am dat mâinile, şi când s-a născut Amfilohie al nostru şi l-a botezat

medicul, i-a dat numele tatălui său, pe care îl chema Amfilohie. După asta, cumsă ne mai gândim la avort?! Astfel au venit pe lume încă alţi doi copii după Amfilohie. Si, fireşte, nu ne-a părut rău niciodată. Toţi copiii noştri au ajunsfoarte bine, toţi s-au aranjat în cel mai bun mod. Când au crescut şi au luatcalea lui Dumnezeu, ne-au ajutat şi pe noi să devenim creştini buni...""

(Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, "Presa Ortodoxă", 28.05.1986. Grecia)

Dar n-am material!

Când negrul val al nopţii, tainic, se-aşează peste munţi şi văi,Ieşind ades pe prispa casei, un tată blând, cu fiii săi,Privind la cerul plin de stele, vorbeau de-a zilelor dogoare

Şi plănuiau, cu grijă, lucrul şi truda zilei următoare.

Şi zise lor bătrânul tată, odată, seara, după cină: Aş face, dragii mei, în vale, pe malul apei, o grădină, În care aş sădi garoafe, dar şi legume, pomi şi vii…Frumoas-ar fi lucrarea asta, dar n-am material, copii!

Aş face, dragii mei, acolo, şi-o casă mare, spaţioasă, În care să-şi găsească pacea toţi cei lipsiţi aici de casă,Toţi cei lipsiţi de taţi şi mame, ce încă sunt în lume vii…Frumoas-ar fi lucrarea asta, dar n-am material, copii!

25




Aş face tot acolo,-n vale, şi-o şcoală cu ferestre mari,Cu temelia pe o piatră, cu ziduri falnice şi tari, În care să înveţe carte, cei mai sărmani ai lumii fii…Frumoas-ar fi lucrarea asta, dar n-am material, copii!

Şi tot acolo, dar pe apă, aş face o corăbioară;Să pescuim cu ea în noapte, toţi peştii, care, bunăoară,Sunt orbi sau ameţiţi de valuri, de mari şi groaznice furii…Frumoas-ar fi lucrarea asta, dar n-am material, copii!

Trecură anii peste lume, şi peste fii trecu 'nainte,Trecură, însă cu iuţeală şi peste-al lor iubit părinte.Din când în când, bătrânul tată, zicea în gând, nu către fii:"Frumoas-ar fi lucrarea asta, dar n-am material, copii!"

Şi a plecat bătrânul tată spre zările din paradisŞi au rămas ei, toţi, în minte, cu-al tatălui nostalgic vis.Dar mai târziu, privind în urmă, spre valea locului natal, Au înţeles că ei, copiii, erau acel material…

De ce aprindem candela?

Prima - deoarece credinţa noastră este lumină. Hristos spune "Eu suntlumina lumii " (Ioan 8,12). Lumina candelei ne reaminteşte de lumina cu careHristos luminează sufletele noastre.

A doua - pentru a ne reaminti de caracterul strălucitor al sfinţilor în faţaicoanelor cărora aprindem candelele, pentru că sfinţii sunt numiţi "fiii luminii" (Ioan 12,26, Luca 16,8).

A treia - pentru că este o întoarcere a noastră de la faptele noastre întunecate, de la gândurile noastre şi dorinţele diavoleşti şi pentru a ne întoarce pe calea Evangheliei şi pentru ca noi să fim mai insistenţi în împlinireaporuncilor Mântuitorului: "Şi lumina ta să lumineze în faţa oamenilor, ca ei săvadă faptele tale bune" (Matei 5,16).

A patra - pentru ca lumina candelei să fie micul nostru sacrificiu în faţa luiDumnezeu, Care S-a dat pe Sine Însuşi pe deplin ca jertfă pentru noi, şi ca unmic semn al marilor noastre mulţumiri şi al dragostei pentru El, de la Carecerem prin rugăciune viaţă, sănătate, mântuire şi tot ceea ce numai iubireacerească fără margini poate acorda.

A cincia - pentru ca frica să cuprindă puterile diavoleşti care uneori neasaltează chiar la vremea rugăciunii şi ne depărtează gândurile de la Cel carene-a creat. Puterile demonice iubesc întunericul şi tremură la cea mai micălumină, în special la cele care sunt ale lui Dumnezeu şi la cele care Îi suntbineplăcute lui Dumnezeu.

A şasea - pentru ca această lumină să ne trezească din egoism. Aşa cumuleiul şi fitilul ard în candelă, după voia noastră, să ne lăsăm sufletele să ardă

26




cu flacăra iubirii în toate suferinţele noastre, întotdeauna supuşi voii luiDumnezeu.

A şaptea - pentru ca să ne înveţe că fără mâna noastră candela nu poatesă fie aprinsă, şi la fel, inima noastră, candela sufletului nostru, nu poate fiaprinsă fără focul sfânt al Duhului lui Dumnezeu, chiar dacă inima este plinăde toate virtuţile. Toate aceste virtuţi ale noastre, [sunt doar] combustibilulmaterial, iar focul care le aprinde vine de la Dumnezeu.

A opta - pentru ca să ne reamintească faptul că înaintea la orice,Creatorul lumii a făcut lumina, şi după aceea pe toate celelalte în ordine: "ŞiDumnezeu a Zis, să fie lumină; şi a fost lumină" (Cartea Facerii 1,3). Şi la feltrebuie să fie şi cu viaţa noastră spirituală, adică înainte de orice, luminaadevărului lui Hristos trebuie să lumineze în interiorul nostru. De la aceastălumină a lui Hristos fiecare faptă bună răsare şi se dezvoltă în noi.

Fie ca Lumina Mântuitorului să strălucească şi în voi!

(Răspunsuri întocmite de Sfântul Nicolae Velimirovici)

La seceriş

Pentru că se anunţau în perioada următoare ploi abundente, careameninţau recolta de grâu, într-o vară, o fermă agricolă a dat anunţ căangajează de urgenţă muncitori zilieri, calificaţi şi necalificaţi, pentru seceriş.Dar cum multă forţă de muncă este plecată să lucreze în Spania şi Italia, doar câţiva oameni au venit la poarta fermei pentru lucru.

Într-o zi se prezentă un bărbat, hotărât să muncească.- Ştii să conduci tractorul? L-a întrebat şeful de fermă, care era şi stăpânul

holdei.- Ştiu! A răspuns bărbatul.- Bine! În curte este o secerătoare cu combină. Vorbeşti cu mecanicii.

Urcă-te pe tractor şi dă-i drumul la treabă, că timpul e întârziat, iar deseară îţifac plata.

După acest muncitor, se prezintă altul, dornic de a câştiga un ban.- Ştii să conduci tractorul? L-a întrebat şeful de fermă şi pe acesta.- Nu! răspunse omul.

După ce s-a gândit puţin, patronul îl întrebă:- Dar cu motocositoarea, ai mai lucrat?- Da, zise el.- Atunci te duci în curte şi ei în primire motocositoarea, de la mecanici. Te

duci pe tarla şi începi treaba, iar deseară îţi fac plata!După acesta, vine alt bărbat, un om modest, dornic şi el de a câştiga un

ban.- Ştii să conduci tractorul? L-a întrebat şeful de fermă şi pe acesta.- Nu, răspunse bărbatul.- Dar cu motocositoarea, ai mai lucrat?Nu, n-am mai lucrat. Eu sunt ţăran. Eu doar cu secera. Dar fac treabă

bună, sunt om cinstit.

27




Văzând şeful de fermă că secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini, l-a primit şi pe acesta cu secera şi la trimis în tarla, zicându-i:

- Fă treabă bună, iar deseară îţi fac plata.După aceştia, n-a mai venit nimeni să solicite de lucru.Cei trei s-au întâlnit în lanul de grâu şi au început treaba. Afară era arşiţă

mare, ca în luna lui cuptor.Cel cu tractorul şi combina avea mare spor la treabă, fiindcă utilajul lui era

de mare randament. Dar văzându-i pe ceilalţi că au secerat mai puţin decât el,a lăsat-o mai uşor, iar după ce a secerat o bună postaţă, s-a culcat, fiind sigur că n-o să-l întreacă ceilalţi doi.

Cel cu motocositoarea se uita şi în stânga, la cel cu tractorul, care aveamare spor, dar se uita şi în dreapta, la cel cu secera, şi-şi zicea: poate pânădeseară, cât doarme acesta cu tractorul, o să-l ajung, dar oricum sunt înainteaăstuia cu secera; n-am de ce să mă grăbesc aşa tare. Şi lucra alene.

Cel de-al treilea, ţăranul cu secera, văzându-i pe ceilalţi doi înaintea lui culucrarea, trăgea de zor în bătaia soarelui fierbinte, de curgeau apele de pe el.Doar la prânz a gustat ceva în fugă. Şi se tot bătea cu pumnii în piept,văzându-se ultimul, zicându-şi în sine: vai, nimic vrednic n-am lucrat! Ce voiface când va veni stăpânul holdei?

Seara, venind stăpânul lanului ca să facă plata lucrătorilor, i-a chemat lasine pe fiecare.

Vine primul lucrător, cel cu tractorul şi combina, pregătit să primeascăplata şi laude din partea stăpânului. Şi l-a întrebat şeful fermei:

- Ce suprafaţă ai secerat astăzi?- Două hectare, zise el cu mândrie. Am fost mai harnic decât ceilalţi!- Cum, numai atât!? Păi eu ţi-am dat utilaj de mare randament şi trebuia

să seceri cu el cel puţin zece hectare. Va să zică mai sabotat. Ai consumatmotorina degeaba. Nu numai că nu-ţi plătesc, dar te dau şi pe mânaautorităţilor pentru paguba pe care mi-ai făcut-o. De mâine se anunţă ploi şi voipierde recolta, fiindcă ai dormit. Pleacă din faţa mea!

Veni şi cel de-al doilea, nu prea îngrijorat. Îl întrebă şi pe el:- Ce suprafaţă ai secerat astăzi?- Un pogon, stăpâne! Nu ştiu dacă eşti mulţumit, dar oricum am secerat

mai mult decât cel cu secera.- Cum, numai atât!? Păi eu ţi-am dat utilaj cu randament mediu şi trebuiasă seceri cu el cel puţin patru pogoane. Va să zică şi tu mai sabotat. Aiconsumat motorina degeaba. Nu numai că nu-ţi plătesc, dar şi pe tine te daupe mâna autorităţilor pentru paguba pe care mi-ai făcut-o. Ai socotit că eşti maiharnic decât cel neînzestrat cu vreun utilaj. Pleacă din faţa mea!

Veni şi cel de-al treilea, cu frică mare, văzând ce s-a petrecut cu ceilalţidoi. Îl întrebă şi pe el:

- Ce suprafaţă ai secerat astăzi?- Să mă ierţi stăpâne pe mine ticălosul! Pentru că n-am învăţat carte, şi

nu ştiu să conduc utilajele agricole, n-am reuşit să secer decât o jumătate depogon de grâu. Mă las la mila ta stăpâne.

28




Şeful fermei îl privi cu admiraţie şi îi spuse:- Bună treabă ai făcut! Se vede că eşti un om harnic, modest şi cinstit. Te

voi ţine aproape de mine şi te voi plăti cu mai mult decât ai lucrat.

Tot aşa se întâmplă şi în viaţa creştinilor. Unii, care au daruri de laDumnezeu, nu lucrează după mărimea darului, ci se compară cu ceineputincioşi, fără daruri. De aceea, de multe ori cad în mândrie, văzându-se, în lucrare, deasupra celorlalţi, fără să se gândească la randament. Aşadar,RANDAMENTUL! Adică raportul dintre cât am făcut şi cât ni s-a dat.

Şi nu numai la fapte se aplică regula aceasta, dar şi la păcate, căci nudegeaba se spune: "Păcatul părintelui cu gândul este mai mare decât alucenicului cu fapta".

"Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul

secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi; iată, Eu vă trimitca pe nişte miei în mijlocul lupilor". (Lc. 10,2-3)

O mână de ajutor

În timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei căiferate distruse de bombardament. Câţiva soldaţi, deşi se străduiau, nu puteauclinti un stâlp greu, căzut peste şine. Alături, caporalul striga la ei, ocărându-ipentru neputinţa lor. Trecând pe acolo, un om l-a întrebat:

- De ce nu-i ajuţi şi dumneata?- Eu sunt caporal, eu supraveghez şi comand. Ei trebuie să muncească!Străinul nu a mai spus nimic, dar şi-a scos haina şi a început să tragă şi

el cot la cot cu soldaţii de un capăt al stâlpului. După scurt timp, au reuşit săelibereze şinele. Încântaţi de reuşită, soldaţii i-au mulţumit străinului care,luându-şi haina să plece, i-a mai spus caporalului:

- Dacă va mai fi nevoie, să mă chemaţi şi altădată!- Da?! zise în batjocură caporalul. Dar cine eşti dumneata?- Sunt generalul acestei divizii...

(Pilde si istorioare duhovnicesti cu talc)

Adevăratul împărat

La o margine de lume, într-un timp îndepărtat,Conducea o mândră ţară un celebru împărat.El avea câmpii mănoase în a sa împărăţie;Turme, codri, vii şi aur, şi nespusă bogăţie.Iar la curtea-mpărătească avea slugi nenumărate,Care îşi serveau stăpânul orişicând în zi şi noapte.Dintre slugi, ÎNŢELEPCIUNEA îi era în casă vornic,Iară POSTUL, de o vreme, îi era un vrednic stolnic.DRAGOSTEA era, se spune, logofăt cu nume mare,

29




Iar SMERENIA un comis fără de asemănare.LENEA îi era postelnic investit ca mare ştab,Iar pe DREAPTA SOCOTINŢĂ o avea ca pârcălab.Pe BEŢIE, el, în casă, o avea ca brav paharnic,Iară sluga LĂCOMIE îi era un sluger harnic.Pe MÂNIE, împăratul, o avea ca dârz spătar,Ea fiind o slugă iute şi un paznic de hotar.MILOSTENIA, se spune, că-i era un bun clucer,Iar IUBIREA DE ARGINT, un preanobil vistier.Jitnicer era CREDINŢA, iar pitarul, RUGĂCIUNEA,Care, zilnic, cu iubire, îi servea pe masă pâinea.Mai avea pentru slujire şi pe alţii la palat,Ce-l serveau, după menire, pe vestitul împărat. Însă dintre slugi, nu toate îl slujeau onest, cinstit;

Unele-i doreau chiar moartea, suveranului vestit. Între slugi era o gaşcă, un partid cu rele datini,Chipeşe, dar şi viclene - clica sadicelor patimi. Alte slugi erau oneste, şi-n slujire tare iuţi,Ce formau un soi aparte - cinul bravelor virtuţi.Doar virtuţile, aflat-am, îl iubeau cu-adevăratPe distinsul nostru nobil, pe faimosul împărat.Patimile, însă, zilnic, se zoreau să-l nimicească,Pentru ca să poată ele, libere, să-mpărăţească.Curse-i întindeau într-una, făr' ca el să aibă ştire,Fiindcă îşi doreau din inimi a monarhului pierire.Multă vreme, împăratul s-a lăsat înconjuratDe al patimilor tagmă, de al lor făţarnic sfat. Însă, când a prins de veste de complotul lor viclean,S-a gândit să îi convoace pe aleşii din divan.Sfetnic bun, şi devotat, îi era ÎNŢELEPCIUNEA, Însă nu îi asculta sfatul ei întotdeauna.Şi, chemând ÎNŢELEPCIUNEA, sfetnicul cel mai discret, A-ntrebat-o cum să scape de complotul cel şiret.

- Cum să fac, ÎNŢELEPCIUNE, ca să nu îmi pierd coroana? Ăstor patimi preaviclene, cum să le întind capcana?Dar aş vrea, îi zise dânsul, fără, însă, a se faceTulburare în imperiu, ci aş vrea cu multă pace.Zise-atunci ÎNŢELEPCIUNEA:

- Preamărite împărate,Patimile preaviclene trebuie urgent legate!Ca să le omori, stăpâne, nu cred c-ai să poţi vreodată,Căci se face tulburare în împărăţia toată. Ai la curte slugi fidele, care îţi doresc de bine; Apelează, deci, la ele, de vrei să m-asculţi pe mine!Dacă vrei să scapi cu viaţă, de vrei grabnic ajutor,

30




Pe aceste rele patimi dă-le, deci, pe mâna lor!POSTUL e, desigur, unul dintre cei mai bravi ostaşiCu acest cucernic stolnic, o să-i birui pe vrăjmaşi.Tot la fel şi RUGĂCIUNEA, care-i mare dregător,O să-ţi dea, prealuminate, mult doritul ajutor.Iar clucerul tău cel harnic, MILOSTENIA, adică,Multe lanţuri pentru patimi, de la târg o să-ţi aducă.Cu cei trei, întotdeauna, vei zdrobi orice complot,Căci a lor triadă poate, ce, ca ele, mii nu pot. Însă, lângă astea toate, dacă este cu putinţă,Să îl chemi la tine-dată şi pe sfetnicul VOINŢĂ.

După luni de nevoinţă, ajutat de bravi ostaşi, Împăratul, anevoie, a scăpat de-ai săi vrăjmaşi.

După ce se isprăviră lupta asta şi furtuna, Într-o zi de sărbătoare îi şopti ÎNŢELEPCIUNEA:- Vezi că slugile viclene, patimile, împărate,Nu sunt moarte, ţine seama, ci acum sunt doar legate.Şi, oricând, prealuminate, de rup lanţul, pot să plece.Şi de vor scăpa, fii sigur, te ucid cu sânge rece.De aceea, se cuvine ca să stai în priveghereŞi să-i ai pe cei trei sfetnici, zilnic în apropiere.Numai când domneşti deplin, sigur şi adevărat,Peste patimi şi virtuţi, doar atunci eşti împărat.

După toate cele spuse, care astăzi le-ai aflat,Nu ai vrea de azi, creştine, să devii un împărat?

La Praznicul Buneivestiri

"Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătare tainei celei din veac; Fiullui Dumnezeu, Fiul Fecioarei se face şi Gavriil harul bine-l vesteşte; pentruaceasta şi noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-I strigăm:

Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine".

Astăzi este începutul scumpei noastre mântuiri,când primim cu bucurie ale cerului vestiri;astăzi este arătarea tainei celei mari din veac,aşteptată cu dorire, pentru al căderii leac;Fiul Tatălui din ceruri, Fiu Fecioarei azi se face,iar Arhanghelul Vestirii, Gavriil, cu multă pace,harul bine îl vesteşte, Maicii Sfinte, pentru care,să strigăm şi noi, cu dânsul, către Sfânta Născătoare:Bucură-te, că eşti plină de al harului şuvoi;Domnul este-n veac cu tine, şi prin tine, şi cu noi!

31




Calul şi iapa

Era odată întru-n sat, în vale, lângă apă,Un brav şi harnic gospodar, ce-avea un cal şi-o iapă.Şi îi creştea pe amândoi cu grijă şi onoare,Căci nu era pe-atunci tractor şi nici semănătoare.

Căluţul, toată ziua-n câmp, ara ogoru-n grabăŞi numai noaptea, obosit, mânca puţină iarbă,Iar iapa-n fiecare zi mergea pe câmp să pască,Ba chiar şi noaptea, stând în grajd, dorea să se hrănească.

În vremea ceea, de demult, pe când luptai cu scaii,Precum auzi pe om vorbind, la fel vorbeau şi caii.

Şi zise iapa către cal, ca o superioară,Pe când erau din nou în grajd, la iesle, într-o seară:

- Măi frate cal, tu nu observi că ai ajuns o gloabă,De-atâta cât zoreşti la câmp, făcând atâta treabă?Păi tu nu vezi că tot arând, din zori şi până-n noapte,Eu pot să-ţi număr, prea uşor, şi ale tale coaste?

Eu dac-aş fi în locul tău, la câmp nu m-aş mai duce,Chiar dac-ar fi să încasez pe spate multe bice! Aş da şi eu, necontenit, în spate, din copiteŞi îl voi face pe stăpân, ca să mă ţină minte!

Smeritul nostru cal, atent, îşi asculta consoarta,Ce-l indemna, în chip vădit, de-acum, să-şi schimbe soarta. Aşa fiind povăţuit, convins de a lui Evă, A hotărât ca, mâine-n zori, la cinci, să intre-n grevă.

Precum a zis, a şi făcut, iar când veni stăpânul

Să-l scoată iarăşi la arat - mai mişcă-l pe nebunul!Căci sforăind sta nemişcat, cum zise-a sa muiere,Iar când se-apropia, lovea în spate cu putere.

Văzând stăpânul că nu chip din grajd ca să-l urnească, A renunţat, fiind grăbit la glie să sosească,Şi-atunci, în minte, i-a venit ideea salvatoare:Să-njuge… iapa de-azi la plug, că tot stă pe răzoare.

Aşa că dacă-ndemni la rău şi la neascultare,Se poate-ntoarce prea uşor asupra-ţi, frăţioare!

32




Un sfat al Sfântului Nectarie Taumaturgul

"Boala nu îngăduie celor care nu sunt desăvârşiţi să sporească. Ai nevoiede sănătate pentru lucrarea duhovnicească. Să ştiţi că dacă cei care nu suntdesăvârşiţi şi se pogoară în arenă să lupte nu au sănătate, vor fi biruiţi din lipsăde putere, căci le va lipsi puterea morală care îi întăreşte pe cei desăvârşiţi.Pentru cei care nu sunt desăvârşiţi, sănătatea este carul care îl poartă pe atletpână la sfârşitul luptei. De aceea îţi recomand să ai discernământ şi măsură întoate şi te sfătuiesc să eviţi excesele. Nevoinţele merg împreună cu măsuravirtuţii. Cel care nu are virtuţi morale înalte şi vrea să se întreacă cu ceidesăvârşiţi, să ducă o viaţă aspră, acela aleargă spre primejdia părerii de sineşi a căderii."

Efectul benefic al semnului crucii şi al rugăciunilor ortodoxe

Cercetătorii au dovedit experimental minunile înfăptuite de semnul cruciişi de rugăciuni. "Am demonstrat că vechiul obicei de a însemna cu Sf. Crucemâncarea şi băutura înainte de masă are o însemnătate mistică profundă. Această tradiţie are consecinţe practice: mâncarea este purificată în mod real,imediat. Aceasta este o mare minune, care se întâmplă zi de zi", afirmăfiziciana Angelina Malahovska, citată de cotidianul rus Jizn.

Malahovska studiază puterea semnului Sf. Cruci de aproape zece ani, cubinecuvântarea Bisericii Ortodoxe Ruse. Ea a efectuat un număr mare deexperienţe, care au fost verificate repetat înainte de a fi prezentate publicului.

Ea a descoperit, în special, proprietăţile bactericide ale apei după ce afost binecuvântată cu o rugăciune ortodoxă şi cu semnul Sf. Cruci. Ziarulinformează că studiul a arătat, de asemenea, o nouă proprietate, necunoscută în trecut, aceea a cuvântului lui Dumnezeu de a transforma structura apei,mărindu-i considerabil densitatea optică în domeniul spectral al undelor scurteultraviolete. Se ştie deja că apa sfinţită de către un preot ortodox nu maiprezintă mişcare browniană.

Cercetătorii au verificat efectul rugăciunii "Tatăl Nostru" şi al semnuluiortodox al Sf. Cruci făcute asupra bacteriilor patogene. Au fost prelevate probe

de apă din mai multe surse: fântâni, râuri şi lacuri. Toate probele conţineaustafilococul auriu, un bacil din colon. S-a dovedit că, dacă se rosteşterugăciunea "Tatăl Nostru" şi se face semnul Sf. Cruci peste probele de apă,numărul bacteriilor periculoase scade de şapte, zece, sute şi chiar mii de ori.Experimentele au fost astfel concepute încât să se excludă posibilitatea unor sugestii mentale. Rugăciunea a fost rostită atât de credincioşi, cât şi denecredincioşi.

Cercetătorii au dovedit şi efectul benefic al rugăciunii şi al semnului Sf.Cruci asupra persoanelor. Toţi participanţii la teste au avut presiunea arterialăstabilizată şi indicii sanguini îmbunătăţiţi. Impresionant este faptul că indiciisanguini s-au modificat înspre însănătoşire: persoanele hipotensive au înregistrat creşteri de tensiune, iar cele hipertensive au înregistrat scăderi de

33




tensiune.S-a mai observat, de asemenea, că dacă semnul Sf. Cruci este făcut

neglijent, de exemplu cu cele trei degete unite incorect sau duse în afaralocurilor corecte - mijlocul frunţii, centrul plexului solar şi cavităţile umerilor drept şi stâng - rezultatul pozitiv este mult mai redus sau chiar absent.

Sursa: www.evenimentul.ro

Vulturul şi cocoşul

Un vultur zbura în înălţimi, se desfăta de frumuseţea lumii şi gândea însinea lui: Trec în zbor peste depărtări întinse: peste văi şi munţi, mări şi râuri,câmpii şi răuri; văd mulţime de fiare şi păsări; văd oraşe şi sate şi cum trăiescoamenii. Dar cocoşul de la ţară nu cunoaşte nimic în afara ogrăzii în caretrăieşte şi nu vede decât câtiva oameni şi câteva dobitoace. Voi zbura la el şi-

i voi povesti despre viaţa lumii.Şi vulturul a venit să se aşeze pe acoperişul gospodăriei şi a văzut cât deţanţoş şi de vesel se plimba cocoşul în mijlocul găinilor lui şi s-a gândit: Înseamnă că e mulţumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele cecunosc.

Şi vulturul a început să-i vorbească cocoşului despre frumuseţea şibogăţia lumii. La început cocoşul l-a ascultat cu atenţie, dar nu înţelegea nimic.Văzând că nu înţelege nimic, vulturul s-a mâhnit şi i-a fost greu să maivorbească cu cocoşul. La rândul lui, cocoşul, neînţelegând ceea ce-i povesteavulturul, se plictisea şi-i era greu să-l asculte. Şi fiecare a rămas multumit desoarta lui.

Aşa se întâmplă atunci când un om învăţat vorbeşte cu unul neînvăţat şi, încă şi mai mult, atunci când un om duhovnicesc vorbeşte cu unulneduhovnicesc. Omul duhovnicesc este asemenea vulturului, dar celneduhovnicesc este asemenea cocoşului.

Mintea omului duhovnicesc cugetă ziua şi noaptea la legea Domnului[Ps.1,2] şi se înalţă prin rugăciune spre Dumnezeu, dar mintea celuineduhovnicesc e lipită de pământ sau e bântuită de gânduri.

Sufletul celui duhovnicesc se desfătează de pace, dar sufletul celui

neduhovnicesc stă gol şi împrăştiat.Omul duhovnicesc zboară ca vulturul spre înălţimi, simte cu sufletul peDumnezeu şi vede lumea întreagă, chiar dacă s-ar ruga în întunericul nopţii;dar omul neduhovnicesc se bucură sau de slava deşartă, sau de bogăţii, saucaută desfătările trupeşti. Şi atunci când un om duhovnicesc se întâlneşte cuunul neduhovnicesc, legătura amândurora e lucru plictisitor şi anevoios.

(Cuviosul Siluan Atonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei)

Împărăţia uriaşilor

Poate fiecare dintre noi şi-a pus întrebarea: Oare a existat cândva, o împărăţie a uriaşilor? La această întrebare, voi căuta, în cele ce urmează, să

34




găsim un răspuns.Dacă luăm seama la "Moliftele Sfântului Vasile cel Mare", care sunt

rugăciuni de izgonire a duhurilor necurate, pe care preotul le rosteşte în special în ziua de 1 ianuarie, mai precis la rugăciunea a doua, vom observa, că facereferire la existenţa unor oameni "uriaşi": "Te blestem pe tine cu Dumnezeu,care prin cuvânt toate le-a zidit; şi cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui celunul născut, care mai înainte de veci negrăit şi fără de patimă s-a născut dintr- Însul; cu cel ce a făcut făptura văzută şi nevăzută şi … a pierdut pe uriaşii ceinecucernici, şi turnul fărădelegilor l-a sfărâmat şi pământul Sodomei şi alGomorei cu foc şi cu pucioasă l-a ars şi spre mărturie fumega fum nestins…".

Mergând mai departe, vom deschide Sfânta Scriptură, la cartea Facerii,capitolul 6, unde spune: "Dar Domnul Dumnezeu a zis: Nu va rămâne DuhulMeu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci zilele lor sămai fie o sută douăzeci de ani!" În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai

cu seama de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şiacestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şică toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele, I-apărut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ. Şi a zis Domnul:"Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om pânăla dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi parerău că le-am făcut". (Facere 6, 3-7)

Părintele Ilie Cleopa, spune că "cel dintâi împărat al uriaşilor, despre carecitim la Facere a fost Azail. În vremea lui s-au descoperit aurul şi argintul pepământ. El este primul împărat din lume care a făcut bani cu chipul său pe ei. În timpul lui s-a găsit fierul şi s-a făcut cămaşă de zale din aramă şi sabia". Peacesta, Sfântul Ioan Gură de Aur îl mustră zicând: "O, răutatea ta, Azaile, cudouă morţi ai pierdut neamul omenesc: cu sabia, trupurile, şi cu iubirea debani, sufletele".

După Azail, a luat împărăţia uriaşilor împăratul Tevel, că 314 ani a ţinut împărăţia lor înainte de potop şi toţi erau din neamul lui Cain. În timpul lui s-a început modelarea fierului şi a aramei. Al treilea împărat al uriaşilor a fost Iova. În timpul lui s-au făcut şuierul şi alăuta, uneltele de cântat.

După ce a murit Iova, a împărăţit sora lui, împărăteasa Noemina, prima împărăteasă din lume care a ţesut pânză şi a închegat brânza! Până atunci nuse ştia că din laptele dobitoacelor se poate face brânză. O uriaşă bătrână,mergând pe munte, i-a arătat împărătesei Noemina: "Vezi aceste frunze? Dacăiei planta asta de aici şi o pui în lapte, se încheagă brânza". Tot în timpul ei s-a descoperit cânepa şi inul, care erau făcute de la zidirea lumii, dar nu se ştiacă se pot face cămăşi din acestea. Până atunci oamenii umblau în piei dedobitoace" ("Ne vorbeşte părintele Ilie Cleopa", Vol.3, pag. 58).

În continuare, părintele Ilie Cleopa, spune că, pe când era Adam de 700de ani şi fii săi se înmulţiseră, încât unii dintre ei erau foarte răi, se băteau, secertau şi chiar comiteau crime, s-a gândit el, zicând: "Oare ce-o să facăDumnezeu cu lumea aceasta? Căci fii s-au făcut mii, şi-s răi şi ştiu că

35




Dumnezeu urăşte păcatul şi numaidecât o să-i pedepsească. Pe mine, pentrucălcarea unei porunci, Dumnezeu m-a scos din Rai şi nu m-a iertat; şi am plânso sută de ani la poarta Raiului. Ne-a dat canon să rămânem pe pământulacesta". Atunci, Arhanghelul Uriil, fiind trimis de Dumnezeu, i-a zis că au săvină două potopuri, căci Dumnezeu va înmulţi două stihii: apa şi focul.

Şi i-a descoperit Sfântul Arhanghelul Uriil semnele când vor veni acestedouă potopuri zicându-i: "Mai sunt 1530 de ani până la potopul cu apă, căci seva naşte un om, Noe, din neamul lui Set şi cu 150 de ani înainte de potop,Dumnezeu, o să-i poruncească să facă o corabie şi va cruţa Dumnezeu numaipe Noe, soţia şi feciorii lor cu soţiile.

Fiii lui Noe au fost trei şi după potop, lui Sim i s-a dat Asia, lui Ham i s-adat Africa unde sunt negrii pentru că Ham a fost blestemat, iar lui Iafet i s-a datEuropa.

Dar înainte de potopul cu apă, o să se nască un popor uriaş, pentru că au

să se amestece fiii lui Set cu fiii lui Cain, şi o să fie răi înaintea lui Dumnezeu,cei mai spurcaţi, încât Dumnezeu, va zice "că i-a părut rău lui Dumnezeu că l-a făcut pe om". Dar înainte de potop or să bea oamenii multă apă, cu vreo 500de ani înainte de potop. Şi acesta va fi semn că vine pedeapsa omenirii prinapă". Iar ca semn de legătură veşnică între om şi Dumnezeu, că nu va mai fipotop cu apă, va fi curcubeul.

Referitor la potopul cu foc, Arhanghelul Uriil i-a zis lui Adam că acestava fi la sfârşitul lumii, când oamenii o să se depărteze de Dumnezeu. Atunci osă se ivească o buruiană, tutunul, care nu le va ţine nici de foame, nici de sete.

Această buruiană, adică tutunul, când o vor bea oamenii cu foc şi fum, vafi semn că vine focul şi fumul, care o să iasă dintr-înşii. Acesta va fi primulsemn al sfârşitului veacurilor, iar al doilea semn va fi răcirea credinţei înDumnezeu şi oamenii se vor înrăi foarte tare. Tutunul a fost adus în Franţa de împărăteasa Ecaterina din America şi se chema "iarba împărătesei Ecaterina",dar nu l-a adus pentru fumat, ci pentru băi.

Aşadar, din cele relatate, putem spune, că într-adevăr a existat o împărăţie a uriaşilor, înainte de potopul din vremea lui Noe.

Preot Cristian Lazăr

Naşa

Despre finu' Marian cred că aţi mai auzit, dar despre Doina, soţia lui, nucred să ştiţi prea multe. În unele privinţe seamănă cu soţul ei. Vorba ceea:"cine se aseamănă se adună" sau "şi-a găsit sacul peticul". De câte ori Marianavea vreo problemă mai dificilă de rezolvat, alerga la naşu' ca să-l povăţuiască.La fel făcea şi Doina. Când nu ştia ceva, alerga la naşa. Şi, fiind tânără, multelucruri nu le ştia. Însă avea un defect: era cam mândruliţă. După ce primea opovaţă, zicea: "Tot aşa ştiam şi eu!"

Odată, Marian o roagă să-i facă o supă de legume cu găluşte de post, aşacum îi făcea mama lui când era flăcău.

- Ştii să faci? o întrebă Marian, zâmbind.

36




- Cum să nu!După ce plecă Marian la serviciu, Doina se puse pe treabă, dar nu ştia

cum să înceapă. S-a gândit ea ce s-a gândit, s-a mai uitat şi pe o carte debucate, dar tot nu-i era clară reţeta. Aşa că, neavând încotro, a alergat la naşaşi, cu o oarecare reţinere, o întreabă:

- Naşa, cum se face supa de legume cu găluşte de post, că eu am uitat.Şi-i zise naşa: iei o ceapă, doi cartofi, o roşie, un morcov, un ardei gras, o

vânătă, un dovlecel, un pic de pătrunjel, o lingură de ulei. Căleşti ceapa… Şiia spus amănunţit toată reţeta.

După ce ascultat cu atenţie, fina zise:- Aaa! Tot aşa ştiam şi eu… Ajungând acasă, a făcut întocmai cum îi spusese naşa şi a ieşit o supă de

minune.Venind finu' de la serviciu, Doina cu multă delicateţe îi aşeză supa pe

masă, aşteptând laudele de rigoare. Şi au venit.- De unde ştii să faci o supă aşa de bună? O întrebă finu':- De la mine! Zise ea cu trufie. Altă dată finu' a rugat-o pe Doina să-i facă o prăjitură de post, cum

mâncase el când a fost în vizită pe la naşi.La fel, Doina neştiind cum se face, a alergat la naşa, care cu dragoste a

învăţat-o pe ea, înţelegându-i lipsa de experienţă.După ce i-a explicat naşa totul, fina din nou zise:- Aaa! Tot aşa ştiam şi eu…Văzând naşa că Doina persistă în mândria ei, s-a gândit s-o ajute, căci îi

era părinte spiritual şi datoria naşului este mai întâi de a-l povăţui pe fin cumsă meargă drept pe calea credinţei.

Într-o zi, Marian a rugat-o pe Doina să-i facă "sărmăluţe aromate în foialbe înfăşate". Auzise el pe la colegii lui, de aşa ceva. Şi a plecat la serviciu.

S-a frământat Doina cât s-a frământat, dar neavând încotro, a alergat dinnou la naşa şi a întrebat-o:

- Naşa, Marian are poftă de "sărmăluţe aromate în foi albe înfăşate" şi amcam uitat reţeta.

- Aaa! Nimic mai simplu fina! Din astea i-am făcut şi eu odată lui naşu'. Tot

aşa a avut şi el poftă. Amintiri, fina! Uite ce să faci: Te urci în pod şi cauţi însacul cu lenjerie veche, uzată, un cearceaf alb. Parcă ziceai "...în foi albe înfăşate".

- Da, naşa, albe!- Aşa. Tai cearceaful în peticuţe, cam cât o foaie de varză. Faci aluatul

pentru sarmale de post, cu arome, aşa cum te-am învăţat altă dată...- Da' îl ştiam şi eu, naşa…- Bun. Înfăşori aluatul în aceste foi albe şi să vezi ce "sărmăluţe aromate

în foi albe înfăşate" o să iasă, că ai să mă ţii minte… Ai înţeles cum se fac?- Aaa! Tot aşa ştiam şi eu, naşa!- Bine! Grăbeşte-te că vine finu' de la muncă şi trebuie să-l bucuri... ca de

obicei.

37




Vine finu' acasă obosit şi înfometat. Doina îi aşază masa, spunându-i cubucurie că i-a făcut "sărmăluţe aromate în foi albe înfăşate", aşa cum a doritel, aşteptând noi laude de la soţul ei. A încercat bietul om să mănânce măcar o sarma, dar n-a reuşit şi-i zice:

- De unde ai reţeta?- E reţeta mea! zise ea cu mândrie.- Cred că n-au fiert bine. Sunt puţin cam aţoase. Cum le-ai făcut? Ia gustă

şi tu!Şi i-a spus reţeta. Atunci a înţeles şi Doina, şi Marian că naşa le-a dat o lecţie.Ruşinată şi smerită, fina a mers la naşa şi cu sfială şi-a cerut iertare

pentru atitudinea ei mândră, i-a mulţumit pentru lecţie şi i-a promis că de-acum înainte se va schimba în bine. Şi adăugă:

- Naşa, cum de v-a venit ideea asta năstruşnică?

- Ei, fina, la fel am păţit şi eu, "tot aşa ştiam şi eu…" ca şi tine să facmâncare. "Reţeta" asta, fina, o ştiu şi eu de la naşa mea, care, la rândul ei, oştia de la naşa ei. Vorba ceea: orice naş îşi are naşul…

Naşul

Marian era de felul lui un creştin bun, dar, uneori, mai şi şchiopăta. Aveasoţie, avea copii, însă influenţa anturajului de la serviciu şi a societăţii în caretrăim, îi provocau câteodată derapaje de la calea cea dreaptă pe care trebuiesă păşească un adevărat creştin. Mai mergea şi la o bere cu prietenii, maipierdea şi timpul la televizor, mai mergea şi la câte un meci şi alte asemenea"mărunţişuri". Pe lângă aceste neputinţe ale sale, avea şi o calitate: îşi întrebanaşul cum să procedeze în situaţiile grele. Avea un respect deosebit pentrunaşul său şi tot ce-i spunea acesta, îndeplinea întocmai. Aşa a înţeles el de labiserică, atunci când s-a cununat cu Doina, soţia lui. Însă pe zi ce trece situaţiafinanciară a familiei se înrăutăţea. Iată-l pe Marian nevoit să alerge din nou lanaşu', care nu locuia departe de casa lui, pentru sfaturi.

După ce a bătut sfios în uşă, aude vocea naşului:- Intră!

- Sărut mâna, naşule! Bucuroşi de oaspeţi?- Bucuros, finule!După o scurtă conversaţie plină de amabilităţi, naşul îl întreabă:- Cum vă mai descurcaţi, finule?- Rău, naşule! Criza asta ne-a pus capăt. Nu ne mai ajung banii deloc.

Avem rate pe la bănci, întreţinerea, lumina, bani la şcoală, bani peste tot. Deaici începe şi cearta cu Doina, nevastă-mea, de la bani. Îmi vine să plec înSpania, la căpşuni. Nu ne mai ajungem! Nu ştiu ce să mai facem. Când o maiaud şi pe Doina zicând: economie, economie, îmi vine să-mi iau câmpii…

Naşul asculta cu atenţie plângerea finului şi, ca un om cu experienţă,"vulpoi bătrân", a priceput că nu criza este chiar de vină, şi-i zise:

- Ce-mi spui tu, măi finule… Mai întristat de tot. Nu ştiu cum aş putea să

38




te ajut. Cu banii nu stau nici eu prea bine…- Măcar nişte sfaturi, naşule…Naşul se gândi un pic, după care zise:- Uite ce idee mi-a venit! Vrei să-ţi fie mai bine?- Cum să nu vreau, naşule, zise finul bucuros. Doar ştii că mereu te-am

ascultat.- Uite ce zic eu: Dacă vrei să-ţi fie mai bine, adu-l să stea la voi pe

cumnatul tău, fratele Doiniţei. El e student şi stă la cămin, din câte ştiu. O săvă ajute la treabă, la cumpărături. Îl pui să spele maşina şi poate să rezolveatâtea treburi în casă… Să vezi ce bine o să vă fie!

- Gata naşule, chiar de azi îl aduc să stea la noi. Ştiu că întotdeauna maisfătuit la bine.

După o săptămână, vine iar finul în vizită la naş, dar cam abătut.- Cum e finule? Nu-i aşa că acum e mai bine?

Trist, Marian îi răspunse:- E şi mai rău acum, naşule. Mă ajută cumnatul meu la treabă în casă, dar l-am trecut la întreţinere, că m-au întrebat ăia de la asociaţie de el. Mai stă şi învaţă şi noaptea; consum de curent. La masă, trebuie să-l chemăm şi pe el…Cheltuielile acum sunt şi mai mari. Ca să facem faţă, am fost nevoit să scotcablul TV şi internetul. Voiam să punem şi noi gresie pe jos cum am văzut laalţi creştini… S-a terminat! De unde bani?

- Ce rău îmi pare, măi finule, că îţi merge tot rău! Dar tot eu te vindec.- Ia spuneţi naşule, ce idee mai aveţi?- Uite ce e: dacă vreţi să vă meargă bine, aduceţi-o la voi şi pe soacră-ta

de la ţară! Să vezi ce bine o să vă fie! Ea o să stea cu ăia mici, o să le spunăpoveşti, încât o să uite şi de foame şi nu o să fie nevoie să le mai cumperiatâtea jucării; costă şi alea! Ea este un mediator în casă, o să vă ajute şi labucătărie. Ce să mai zic, o să fiţi tare fericiţi!

Încântat de sfatul naşului, finul sări în picioare şi zise:- Gata naşule, până deseară o aduc. Şi plecă.După o săptămână, iarăşi vine finul în vizită la naş, dar de data asta şi mai

abătut.- Cum e finule? Nu-i aşa că acum e şi mai bine?

- Naşule, de când am adus-o şi pe soacră-mea, ne merge şi mai rău. Neajută ea la bucătărie, le spune poveşti copiilor, dar e o gură în plus la masă,la întreţinere, trebuie să-i mai iau şi medicamente… Ăla bătrânu', socrul meu,ne-a înnebunit cu telefoanele, şi ziua, şi noaptea, zice că nu se descurcă fărăsoacră-mea. E greu naşule! Ca să ne descurcăm, am renunţat de tot şi laţigări. Şi aşa nu-mi făceau bine şi nu-i creştineşte… Voia nevastă-mea să neluăm şi noi o mobilă de-asta nouă cum arătau ăia la televizor, dar aşa cum amrenunţat la televizor, aşa o să renunţăm şi la mobilă. Şi apoi… nu-i aşa că-i lux,naşule, şi nu prea e creştineşte…

- Ce spui, tu, măi finule… Iar mai întristat! Şi eu care credeam că de dataasta…, dar ştii ce? Mai am o idee. Cred că o să ieşi din necaz.

- Ziceţi naşule, că eu ştiţi că sunt ascultător…

39




- Măi, adu-l la voi şi pe socrul tău de la ţară. Să stea la voi. Mai scapi şitu de atâtea telefoane, atâta stres. Ştii tu, dacă nu ai un bătrân, să-l cumperi.Ce să-l mai cumperi; tot n-aveţi bani; e pe gratis şi o să vă fie de folos. Cu înţelepciunea sa, o să fie administrată familia şi mai bine…

- Gata naşule, până deseară îl aduc. Ce nu fac eu ca să-mi fie mai bine,că m-am săturat. Şi plecă.

După o altă săptămână, iarăşi vine finul în vizită la naş, slab, palid şi fărăglas.

- Bine ai venit, finule! Nu-i aşa că acum e mai bine?Cu o voce stinsă, finul zise:- Naşule, cred că l-am supărat cu ceva pe Dumnezeu, că toate-mi merg

rău în casă. De-abia supravieţuim. De când l-am adus şi pe socrul meu,mâncarea nu mai ajunge, dormim pe jos. Ca să nu murim prin inaniţie, amrenunţat şi la şpriţ, şi la meci. Sâmbăta mai mergeam şi eu pe stadion, aşa

pentru relaxare, când jucau ai noştri. Acum de unde bani, că au scumpit şi ăştiabiletele. Iar cu şpriţul… s-a terminat vremea ceea când în fiecare seară îmiluam şi eu un kil de vin, ştii de oboseală. Oricum, a doua zi, nu mă simţeamprea bine după el. Nu-mi pare rău că am renunţat. M-am obişnuit aşa, şi parcăşi la rugăciune e mintea mai limpede.

Voiam şi noi să ne schimbăm maşina, cum am văzut pe la alţi creştini…Dar… lasă naşule, că-i bună şi "Dacia". Când îi văd pe alţii că merg pe jos, saucu bicicleta… Păi eu sunt boier. Nu mă plouă, nu mă ninge, nu-mi vin nicigânduri de mândrie, că de, am maşină de lux…

Cu bucurie în suflet, dar afişând o figură gravă, compătimitoare, văzându-şi treaba terminată, naşul zise:

- Ce rău îmi pare măi finule că îţi merge din ce în mai rău! Dar eşti gatasă asculţi în continuare?

- Ascult, naşule, că... n-am încotro.- Uite ce să faci! Ca să-ţi fie mai uşor, du-l pe socrul tău acasă, că a venit

primăvara şi trebuie să taie via, şi după aia vii încoace şi-mi spui cum este.După o săptămână vine Marian cu o faţă mai luminată şi, fără să-l întrebe

ceva naşul, îi zise:- Naşule, să ştii că acum e mai bine. Suntem mai puţini la masă. Respir

şi eu mai uşurat. Cu banii suntem la limită, dar nu ne plângem.- Bine măi, finule, dar n-ai vrea să-ţi fie şi mai bine?- Aş vrea, dar e bine şi cum e acum. Ce trebuie să fac?- O duci şi pe soacră-ta acasă, că începe iar circul, iar telefoane ziua şi

noaptea, şi vii să-mi spui cum îţi merge!După o altă săptămână vine Marian fredonând "Cu noi este Dumnezeu…"

şi, sărutându-i mâna părintelui său spiritual, îi zise cu mare bucurie:- Naşule, aşa de bine ne simţim acum!... A fost bună ideea cu soacră-

mea… Acum dormim şi noi în pat, acum ne ajung banii. Ne-am cumpărat şi noiun DVD-player de la METRO, ca să mai vedem câte ceva duhovnicesc, că decând am scos cablul, stă televizorul acela degeaba. Acum îl folosim la DVD-player.

40




- Mă bucur, măi finule, că Dumnezeu vă poartă de grijă, dar n-ai vrea săvă fie şi mai bine?

- Mai bine ca aşa, naşule, nu cred că se poate. Dar cum ziceţidumneavoastră… eu aşa fac.

- Uite ce m-am mai gândit, ca să-ţi fie şi mai bine. Studenţii ăştia intră însesiune şi cumnatul tău n-are cum să înveţe la voi; fac ăia mici gălăgie. Du-l lacămin, la colegii lui, că şi-aşa e ultimul an.

- Nu, naşule, că avem cu ce să-l ţinem. E băiat bun, dar… fac ascultarenaşule, că şi el voia să plece.

După o altă săptămână vine Marian cu un buchet de flori în mână şi cu uncadou pentru naşu'. Cum intră îi sare de gât năşicului său şi îi spune:

- Naşule, ce bine este că am ascultat de dumneavoastră. Aşa bine e la noiacasă. Toate ne merg bine. Avem şi bani. Ne-am cumpărat multe CD-uri şiDVD-uri cu programe duhovniceşti, avem bani şi pentru fapte bune…

Zâmbind, îi zice naşul:- Mă bucur mult de această schimbare, dar cred că nu trebuie să ne oprimaici. N-ai vrea să-ţi fie şi mai bine? Ziceai acum câteva săptămâni în urmă, căte mai cerţi cu Doina, cu fina. Uite ce m-am gândit, ca să vă fie şi mai bine, casă nu vă mai certaţi s-o trimitem şi pe ea de acasă…

- Nu, naşule! sări ca ars Marian în genunchi. Nu-mi porunciţi una ca asta.Doina e cea mai bună soţie de pe lume. Promit că o să mă comport cu ea aşacum scrie în Apostolul de la cununie. Am să o ajut şi la bucătărie, şi cu ăiamici…

Aşa a ajuns Marian să se schimbe. Cu toate că nu i s-a mărit salariu,fiindcă a renunţat la unele lucruri nefolositoare, acum îi ajung banii, ba maimult, poate să mai facă şi câte o faptă bună, fără să mai plece în Spania. Deaceea, o, fraţilor, vă îndemn să vă căutaţi naşi creştini şi să-i ascultaţi.

Creionul

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreabă:- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste

despre mine?

Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:- E adevărat, scriu despre tine. Dar, mai important decât cuvintele estecreionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la acesta.- Dar, e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile.Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşeşti să le menţii, vei fi

totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.Prima calitate:- poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne

conduce paşii... Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conducetotdeauna conform dorinţei Lui.

41




A doua calitate:- din când în când trebuie să mă opresc din scris si să folosesc

ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţa pentru creion, dar până laurmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun...

A treia calitate:- creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit.

Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceeace este important e faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate:- la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de

grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.Şi, în sfârşit,….

A cincia calitate:

- creionul lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că ceea ce faci în viaţava lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.(Paulo Coelho)

Înfrânare

Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: iată, mă duc undeva cu fraţii şine pune nouă înainte să mâncăm şi poate fraţii, ori pentru înfrânare, ori dupămasă fiind, nu voiesc să mănânce, iar mie îmi este foame. Ce voi face? Şi i-arăspuns bătrânul: dacă ţie îţi este foame, ia aminte la cei ce şed câţi sunt!Socoteşte şi cele puse înainte şi partea ce socoteşti că ţi se cuvine ţie, aceastamănânc-o şi nu-ţi este ţie greşeală; trebuinţa ta ţi-ai împlinit. Iar de te vei biruişi vei mânca mai mult, aceasta îţi este ţie prihană.

Pustnicul Onufrie înţeleptul

A trăit, în Sfântul Munte Athos, Onufrie, un pustnic smerit şi cu multăcredinţă şi frică de Dumnezeu. Acest pustnic era recunoscut pentru înţelepciunea sa.

El îi învăţa pe oameni zicând:- Postul, trezvia şi rugăciunea; cel care face aceste lucruri va reuşi în oriceproblemă a vieţii.

Oamenii ar trebui să trăiască o viaţă simplă. Vedeţi, chilia mea este goală. În orice casă sau gospodărie, ar trebui să fie numai lucrurile necesare. Preamulte lucruri sunt oprelişte pentru viaţa duhovnicească.

Moaştele Sfântului Alexandru din Svir

Conform Sinaxarului, astăzi se face pomenirea Preacuviosului Părinteluinostru Benedict de Nursia.

Tot astăzi se face şi pomenirea preacuviosului părintelui nostru şi

42




mărturisitor Eushimon, episcopul Lampsacului, precum şi pomenirea SfântuluiMucenic Alexandru, cel din Pidna (Macedonia).

Pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru din Pidna mi-a amintit de un altsfânt, numit tot Alexandru, şi anume, Sfântul Alexandru din Svir, care a trăit înperioada 1448 - 1533. Vă recomand să vizionaţi filmul cu MOAŞTELESFÂNTULUI ALEXANDRU DIN SVIR. Merită văzut!

Sf. Alexandru din Svir, numit si Proorocul Sfintei Treimi, este unul din mariicuviosi, cinstit si vestit in intreaga Rusie pentru viata sa si minunile pe care le-a savarsit si le savarseste pana in zilele noastre. Pe locul unde InsusiDumnezeu i s-a aratat, pe malul lacului Roscinsk, in apropierea raului Svir, s-a ridicat mai tarziu Manastirea Sfanta Treime, care acum este cunoscuta caLavra Sfantului Alexandru Svirski. Cea mai mare minune sunt insa sfintele salemoaste, caci Dumnezeu a proslavit trupul lui si dupa trecerea din lumea

aceasta, spre indreptarea si folosul nostru.Trupul Cuviosului este intreg sineschimbat nici macar la culoare; desi Sfantul a plecat din viata aceasta acumaproape 500 de ani, el pare ca doarme! Faţa s-a pastrat foarte bine, iar partilecare putrezesc la omul obisnuit in primul rand tesuturile moi ale buzelor,nasului si urechilor sunt neatinse. La mana dreapta deschisa cu palma in susse vad clar si firesc, ca la orice om viu, liniile palmei; s-au conservat mainilemuncite greu, cu buricele degetelor batucite si unghii intregi! Piciorul intreg sinestafidit, de culoare galbui maronie. Moastele izvorasc mir din abundenta.Este singurul Sfant al Noului Testament caruia Sfanta Treime i S-a aratat inchipul celor trei Ingeri cu sceptru in mana, pe la anul 1506, poruncindu-i saconstruiasca o biserica in numele Sau. A trecut la cele vesnice la 30 august1533 la varsta de 85 ani.

Sursa: http://filmeortodoxe.blogspot.com/2009/03/sfalexandru-din-svir-saint-alexander-of.html

Cerul şi Pământul

După ce Adam şi Eva au fost scoşi din Paradis, Înşelaţi fiind de şarpe, Raiul iute s-a închis.Şi prăpastie grozavă, dup-acest deznodământ,

S-a creat de-atunci, îndată, între Ceruri şi Pământ.Pân-atunci era Pământul într-o mare bucurieŞi era unit cu Cerul într-o sfântă armonie,Dar de-atunci, de la cădere, Cerul tot s-a supărat,Fiindcă omul, pentru poftă, de Stăpân n-a ascultat.

Mii de ani a plâns Pământul, Cerului cerând iertareŞi voia în orice clipă să ajungă la-mpăcare.- Cerule, a zis Pământul, dă-mi-L iar pe Dumnezeu,Căci mă simt aşa de singur şi îmi e atât de greu! Amintirea dureroasă a Edenului pierdut,Nu-mi dă pace şi m-apasă, de când omul a căzut.

43




Toate-s parcă împotrivă, a mea faţă e aridăŞi pe mine creşte-ntr-una numai spini şi pălămidă.- Ce-mi dai tu, îi zise Cerul, cel ce zilnic ceri iertare,Să ţi-l dau din nou pe Domnul, să ajungem la-mpăcare ?- Îţi dau regi şi prooroci, înţelepţi, judecători... Însă nu l-a-nduplecat şi-i răspunse după nori:- Pentru darul tău amabil, îţi pot da, atât, o parteDin a îngerilor ceată, dar de ţel, suntem departe...- Cerule, grăi Pământul, dacă-ţi dau într-o clipităPe Avraam, Isac şi Iacov pe Susana cea cinstită, Îmi primeşti acum ofranda? Este vrednic darul meu?Este el pentru-mpăcare? Mi-l poţi da pe Dumnezeu?- Pentru ce-mi oferi acuma, din a Cerului oştire, Îţi mai dau câţiva arhangheli, însă, pentru păciuire,

Darul e micuţ, nevrednic, pentru visul tău cel mare.Doar cu-atât nu ai să afli sus, la Cer, răscumpărare.

Şi aşa-ncerca Pământul cu oferte grăitoareSă înduplece, nostalgic, Cerul, pentru împăcare.După ani şi ani de zile, zise iar plângând Pământul:- Cerule, îţi cerem iarăşi să ni-L dai din nou pe Sfântul!S-a născut la noi, în lume, o copilă preacinstităŞi nu s-a aflat vreodată de cât dânsa mai smerită.După mamă, Preacurata, e de neam arhieresc,Iar ca spiţă, după tată, e de neam împărătesc.Este tot ce-avem mai nobil şi nu cred s-avem vreodată Altă pruncă pământească decât dânsa mai curată.Fericită va fi veşnic de-ale lumii neamuri toate,Fiindcă harul o cuprinde pentru mare-i bunătate.Dânsa este pildă vie de smerită ascultareŞi nu va mai fi vreodată alta mai ascultătoare.Ea-i nădejdea omenirii, salvatoarea din blestem,Noi smeriţii, pământenii, altceva mai bun, n-avem.

Al ei nume e Maria, fiindcă e ca o crăiasăŞi e vrednică să fie peste lume-mpărăteasă.Noi îţi dăm pe-această Sfântă şi Preanobilă FecioarăŞi de crezi că-i cu putinţă, să-L cobori pe Domnul, iară!- Da, a zis cu bucurie Cerul Sfânt din înălţime,O asemenea făptură merită divine stime.După cum băgăm de seamă, e mai sus de heruvimi,E mai sus şi de arhangheli, şi de sfinţii serafimi.Ea e vrednică să fie şi în Cer împărăteasăŞi va fi, fără-ndoială, Tatălui Preasfânt, mireasă.Pentru-o astfel de fecioară, iată, Cerul s-a-nduratŞi al lumii vis de veacuri astfel s-a realizat.

44




Şi-a trimis în lume, Cerul, un arhanghel s-o vesteascăPe Maria, că pe Domnul, pe Mesia o să-L nască.

Prin Măicuţa Preacurată, fiindcă a voit şi Sfântul,S-a unit, pentru vecie, iarăşi Cerul cu Pământul.Cerul Sfânt, pentru-mpăcare, a dat lumii pe Mesia,Iar Pământul, pentru Ceruri, a născut-o pe Maria.Vrednică va fi de-a pururi Maica Sfântă Preacurată,Ca să fie preacinstită şi de neamuri lăudată.

O, Preasfântă Născătoare, miluieşte-ne pe noi,Ocroteşte lumea-ntreagă de-al ispitelor puhoi!Cere milă şi-ndurare de la Bunul DumnezeuŞi îl roagă să ne ierte, căci suntem din neamul Tău!

Stabiliţi-vă priorităţile!

Odată, la o mânăstire, la chilia unui bătrân îmbunătăţit s-au strâns maimulţi pelerini pentru a primi sfaturi duhovniceşti. De obicei bătrânul le vorbeaşi îi povăţuia cu mult folos, dar de data aceasta, spre mirarea musafirilor, aprocedat altfel. Fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare din plastic,transparent, şi a început să-l umple, cu atenţie, cu pietre mari, de mărimea unuiou de găină. Apoi i-a întrebat pe creştini dacă borcanul este plin. Toţi peleriniiau fost de acord că borcanul este plin, căci nu mai încăpea nici o piatră în el. Apoi, bătrânul a adus o traistă cu pietricele şi le-a turnat în borcan pestepietrele mari, scuturându-l uşor. Desigur, acestea s-au rostogolit printre pietrelemari şi au umplut spaţiile rămase libere. I-a întrebat din nou pe creştini dacăborcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin, şi s-au amuzat. Dupăaceasta, bătrânul a adus o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan,scuturându-l uşor. Desigur, nisipul s-a strecurat printre pietrele mici şi mari şi aumplut spaţiul rămas liber. Acum, spuse bătrânul arătând spre borcan, vreausă înţelegeţi şi să recunoaşteţi că aşa este şi viaţa frăţiilor voastre.

Pietrele mari sunt lucrurile importante: biserica, familia, soţul sau soţia,

copiii, sănătatea, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele aurămas, viaţa dumneavoastră tot ar fi completă. Pietricelele sunt celelalte lucruricare contează: serviciul, casa şi maşina. Nisipul reprezintă lucrurile mici, carecompletează restul. Dacă puneţi în borcan mai întâi nisipul, nu mai rămâne locpentru pietrele mari şi pentru pietricele.

La fel se întâmplă şi în viaţa dumneavoastră: dacă vă consumaţi timpul şienergia cu lucrurile mici, nu veţi avea niciodată timp pentru lucrurileimportante. Fiţi atenţi la lucrurile care sunt esenţiale, cu adevărat importantepentru fericirea frăţiilor voastre. Să mergeţi în duminici şi sărbători la biserică,să vă respectaţi şi să vă ajutaţi ca soţi, să vă jucaţi cu pruncii dumneavoastrăşi să-i învăţaţi rugăciuni şi lucruri utile. Îngrijiţi-vă sănătatea, faceţi-vă timppentru cele sufleteşti. Va rămâne mereu destul timp să mergeţi la serviciu, să

45




faceţi curat în casă, să duceţi gunoiul, să reparaţi maşina sau gardul. Aveţi grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevăr

contează, care atârnă greu. Stabiliţi-vă priorităţile! Restul... este doar nisip.După ce toată lumea a fost de acord că bătrânul umpluse borcanul şi le

dăduse o lecţie de viaţă, părea că nimic nu mai poate fi spus şi că nimic nu maiputea să încapă în borcan. Atunci bătrânul luă un vas cu apă de la izvor şi îlturnă în borcan, care deşi plin, absorbi întreaga cantitate de lichid, care sestrecură fără probleme printre pietre, pietricele şi nisip. Acum era într-adevăr plin. Şi spuse: apa reprezintă rugăciunea. Oricât de plină vă va fi viaţa, întotdeauna, dacă vreţi, va fi loc şi pentru rugăciune, fie că vă ocupaţi cu treburiimportante, fie că vă ocupaţi cu treburi mărunte! În orice loc vă aflaţi: fie laserviciu, fie acasă, fie pe stradă sau la volan, fie în pat, când vă relaxaţi, fienoaptea, când vă treziţi, şi în orice loc vă aflaţi, puteţi zice: "Doamne, IisuseHristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul/păcătoasa".

Puteţi să adăugaţi: "şi pe toată lumea Ta", căci lumea are multă nevoie derugăciune, dar are alte preocupări; "nisipul", cum vă spuneam.Şi au plecat fraţii spre casele lor folosiţi şi hotărâţi de a pune în practică

sfaturile bătrânului.

Simt aşa o bucurie...

Când văd cerul plin de stele, licărind în toiul serii,Când văd luna că răsare din cămările tăcerii,Când văd razele de soare cum se-alintă pe câmpie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă cheamă codrul vara cu-al său susur de izvoare,Când vad pomii primăvara îmbrăcaţi de sărbătoare,Când văd fulgii de zăpadă zbenguindu-se pe glie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când vorbesc cu liliacul sau cu crinul de la drum,Când regina nopţii, seara, mă îmbată de parfum,

Când mă-nvăluie mireasma de salcâm, de tei, de vie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când ascult privighetoarea în al serii freamăt blând,Ce-şi înalţă,-n priveghere, către ceruri al său cânt,Când aud, venind din boltă, mândru glas de ciocârlie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se joacă fără griji şi fără teamăŞi nu-i nimeni între dânşii fără tată, fără mamă,Când aud că nevoiaşii au scăpat de sărăcie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

46




Când de oameni, fără vină, sunt adesea crunt lovit,Mă gândesc degrab la Domnul, care-a fost şi răstignitŞi, atunci, o sfântă pace dăruindu-mi Domnul mie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când simt harul că se-ndură, şi coboară peste noi,Şi-şi revarsă peste lume al harismelor şuvoi,Când, mirat, privesc la pana, care scrie-o poezie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când privesc colindătorii înfruntând de zor nămeţii,Când privesc cu drag copii, savurând grandoarea vieţii,Când mă prind în taină zorii, cugetând la veşnicie,

Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când aud că-n miez de noapte mai sunt oameni ce se roagă,După ce-au trudit prin lanuri ori prin fabrici ziua-ntreagă,Când văd candela aprinsă în mireasmă de tămâie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când mă întâlnesc cu fraţii şi îmi dau îmbrăţişare,Când aud că este pace între oameni şi popoare,Când aud că sunt familii unde este armonie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când văd pruncii că se-nchină şi vorbesc cu Dumnezeu,Când văd tineri care cântă la biserică mereuŞi aduc Treimii Sfinte într-un glas doxologie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când Iisus Mântuitorul la Biserică ne cheamăSă luăm preascumpul sânge şi preasfântul trup, cu teamă,

Când primesc de la părinte Sfânta Euharistie,Simt aşa o bucurie... şi zic: Doamne, slavă Ţie!

Când rostesc: Iisuse, Doamne, miluieşte-mă pe mine,Şi ajută-i pe aceia ce Te laudă pe Tine,Când m-aşez la rugăciune, sau la Sfânta Liturghie,Când zic: Doamne, slavă Ţie, simt aşa o bucurie...!

1Să te rogi!

"Să nu te indignezi, nici măcar în tine, pentru nici o acuzaţie nedreaptăce ţi s-ar aduce. Este un lucru rău. Şi răul începe prin gânduri rele. Când te

47




amărăşti şi te indignezi, fie doar cu gândul, îţi strici atmosfera duhovnicească. Împiedici Sfântul Duh să lucreze şi îngădui diavolului să mărească răul. Tutrebuie să te rogi totdeauna, să iubeşti şi să ierţi, alungând de la tine orice gândrău".

"Nu trebuie să-ţi duci lupta creştinească cu predici şi contestaţii, ci cu oadevărată iubire ascunsă. Când contestăm, ceilalţi reacţionează. Când îi iubimsunt mişcaţi şi-i câştigăm. Când iubim, credem că noi le oferim ceva celorlalţipe când, în realitate, întâi ne oferim nouă înşine. Iubirea cere sacrificii. Săsacrificăm cu umilinţă ceva de-al nostru, care în realitate este al luiDumnezeu". (Părintele Porfirie din Grecia)

Postul şi boala

Zis-a un bătrân oarecare: fiilor şi fraţilor, să înţelegeţi şi să ştiţi toţi, că niciuna din faptele cele bune nu este aşa de iubită şi plăcută lui Dumnezeu, şi denici una nu se bucură Dumnezeu aşa de mult, ca atunci când se întâmplăomului să cadă în vreo scârbă oarecare, ori în ce chip ar fi, iar el cu mulţumirerabdă bucuros, până la sfârşit. La fel şi de la cel ce este bolnav cu trupul său,nu cere Dumnezeu, nici cearcă de la dânsul post, înfrânare la mâncare şibăutură, sau altă osteneală de nevoinţă a trupului, decât răbdare, mulţumită şirugăciune duhovnicească şi să-i fie mintea şi gândul pururea la Dumnezeu. Iar postul şi osteneala trupească le face omul pentru înfrânarea zburdărilor necuratelor pofte şi a patimilor trupului, căci boala trupului este mai presus şimai tare decât postul şi decât orice altă nevoinţă şi osteneală a trupului. Pentruaceasta de la bolnav nu se cere, nici se cearcă post, înfrânare şi alte osteneli,ci datoria lui este să mulţumească pururea, cu osârdie şi cu toată inima luiDumnezeu, rugându-se să-i dea răbdare.

Adevărul despre ziua de 8 martie

Toată lumea s-ar cădea să cunoască adevărata poveste a zilei de 8martie (demagogic numită "internaţională", căci n-au sărbătorit-o oficial, după

modelul Sovietelor, decât ţările din fostul "lagăr socialist", iar în restul lumiinumai anumite cercuri de stânga, marxiste sau marxizante).Propunerea instituirii unei Zile a Femeii a fost făcută şi aprobată în 1910,

la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima eisărbătorire în mediile respective având loc în anul următor. Autoarea propuneriia fost militanta revoluţionară Clara Zetkin (1857-1933), o evreică născută laWiederau (Saxonia) şi moartă la Arhanghelskoie, în fosta U.R.S.S. (unde şi-avăzut împlinit visul "tinereţii revoluţionare" şi a propăşit pe linia bolşevismuluistalinist).

De ce tocmai ziua de 8 martie? Unul dintre motive (şi cel mai invocat) estecă în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale"femeilor muncitoare", începând cu o grevă a ţesătoarelor new-yorkeze din

48




1857 (ce-i drept, sângeros reprimată de autorităţile "capitaliste" ale vremii).Câţi dintre români s-au gândit vreodată, dar mai ales în aceste vremuri de

aşa zisă libertate, că celebrează "creştineşte", în Postul Mare, cu jocuri,băutură, daruri, dezmăţ şi culpabilă bucurie, o sărbătoare străină, pătată cusânge din belşug? Fac acest lucru fără să conştientizeze nici unul din sensurilesărbătorii respective. Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici ne avertizează căaceastă slăvire a frumuseţii feminine, cum ne amăgim noi că facem la 8 martie,este o grea cădere: "Dintre toate ispitele cu care omul are a se măsura în sine însuşi, frumuseţea este, oricum, cea mai anevoie de biruit. […] Căcifrumuseţea este un gheţar de pe care se alunecă sigur în adâncul de foc" iar "concursurile moderne de Miss sunt […] în fapt, un comerţ abil disimulat cuprostituate". Că e frumuseţe revoluţionară, adică supradesfrânată, largmediatizată şi comercializată, că e manipulare sentimentală, camuflată sub"ziua mamei" (mamele creştine nu s-au identificat niciodată cu feministele, nici

sfintele muceniţe, nici cuvioasele care împodobesc calendarul creştin), că eprofund păgână, că e străină şi antihristică, această neghină amară şi neagră,numită 8 Martie, face mult rău credinţei noastre ortodoxe. Care sunt duşmaniicomuniştilor (deghizaţi în spirite postmoderne, în internaţionalişti democraţietc.), ai ateilor şi apostaţilor contemporani? Hristos şi Biserica Lui. Noi, creştiniiortodocşi, dacă astăzi nu suntem măcelăriţi cu săbiile, în mod sigur suntemucişi sufleteşte, lucru făptuit cu neegalată râvnă în comunism şi continuat înprezent cu mijloace sofisticate. Culmea prostiei noastre e şi culmea viclenieiduşmanilor noştri: ne-au format reflexe condiţionate, precum câinilor lui Pavlov,aşa încât, cum se apropie 8 Martie, dăm iama în magazine, florării şirestaurante, ni se dezlănţuiesc patimile trupeşti, facem foarte urât, precumpăgânii bestializaţi. Ne secătuim postul, curăţirea sufletească, veselindu-ne depropria înfrângere, de propria nimicire. 8 Martie e un ritual cumplit în care, jucând, ne călcăm în picioare propriile suflete, slăvim moartea pe care ne-oadministrează subtil vrăjmaşii noştri. Feminismul e un fel de magie a ielelor pătrunsă în mintea femeilor creştine, năucind, prin contaminare, şi minteabărbaţilor creştini, aşa de rău, încât toţi, de-a valma, îl uită pe Hristos, sedezbracă de viaţa veşnică şi se aruncă, robi, în braţele Satanei. Moşii noştri deacum un veac nu ar fi făcut aşa ceva nici dacă ar fi fost ameninţaţi cu moartea.

Noi, însă, de bunăvoie şi cu plăcere beteagă, ridicăm imne Satanei prindiscoteci, taverne şi birturi.Numai biciul lui Hristos ne mai poate trezi!

Sursa: www.credinta-ortodoxa.ro

Trei paşi

Tu m-ai chemat când nu eram,Şi nu ştiam ce har mă cheamă,Tu m-ai chemat când nu ştiamCe este dragostea de mamă.

49




Când ne-am văzut, m-ai strâns la pieptCu-n dor nebun, de pus în ramă,Şi mi-ai şoptit: de când te-aştept,Copilul meu, nemângâiat de mamă!

Regret c-am mers pe căi deşarte,Străin de bravi şi căuzaşi,C-am stat atâta timp departe,Deşi, eram la doar trei paşi…

Când am făcut, fricos, întâiul pas,Privindu-mi fraţii uriaşi,Mi-ai zis, cu bucurie-n glas,

Copilul meu, mai fă trei paşi!

Când am căzut şi m-am rănit, Împins fiind de cei pizmaşi,Tu iarăşi, dulce, mi-ai şoptit:Ridică-te şi fă trei paşi!

Văzându-ne în greu necaz, Înconjuraţi de mulţi vrăjmaşi,Din nou ne spune mama azi:Copiii mei, mai sunt trei paşi!

Vegheaţi copii, vegheaţi mereu,C-aveţi la ceruri bravi chezaşi,Iar lângă voi e Dumnezeu,La mai aproape de trei paşi!

Şi tot ce e proorocit,Se va-mplini, iubiţi ostaşi,

V-aşteptă cerul, pregătit,Mai faceţi încă vreo trei paşi!

Nu auziţi din cer cum cheamă Atâţia sfinţi şi îngeraşi:Să ascultaţi de-a voastră mamă!Mai sunt trei paşi, mai sunt trei paşi!

"Cine nu are Biserica de Mamă, nu poate avea pe Dumnezeu de Tată" -

Sfântul Ciprian

50




Sfânta smerenie

"Să fim smeriţi, dar să nu vorbim de smerenie. Vorbirea despre smerenieeste o capcană a diavolului, care aduce cu sine deznădejdea şi delăsarea, învreme cea adevărată smerenie aduce cu sine nădejdea şi lucrarea poruncilor lui Hristos.[...] Roagă-L pe Dumnezeu să-ţi trimită sfânta smerenie. Nu peaceea care spune "sunt cel din urmă, sunt nimic". Aceasta e smereniediavolească. Smerenia cea sfântă e dar de la Dumnezeu. Dar. Harismă. Nuprovine din strădaniile noastre. Pregăteşte-te şi cere-I lui Dumnezeu acest dar sfânt". (Părintele Porfirie din Grecia)

Păpuşarul

Într-o zi, Gigel voinicul, pretinzând că e flăcău,

Se plimba, mergând pe stradă, însoţit de tatăl său.Curios, cum sunt copiii, el privea în jur la toateŞi îşi asalta tăticul cu "de ce?"-uri repetate.Tot privind cu inocenţă peste tot, odrasla mică, Îşi ţintiră ochişorii înspre Teatrul Ţăndărică.Şi îl întrebă pe tata: Ce se-ascunde după uşi?Şi i-a spus: acolo, tată, este teatrul de păpuşi. Auzind de păpuşele, dragul nostru prichindel, Îl rugă atunci pe tatăl, să îl ducă şi pe el.După ce-au intrat în teatru, au văzut pe afişoareCă în scenă-i pusă piesa "Cele două surioare". Au pătruns tăcuţi în sală, precum alţi tătici şi fii,Şi s-au aşezat pe locuri lângă ceilalţi copii.După ce bătură gongul, sus pe scenă se prezintăDouă mândre păpuşele, ce devin privirii ţintă. Amândouă erau blonde, şi frumoase, si smerite,Şi îşi adresau sfioase numai vorbe potrivite.Petreceau ca două sfinte, cum nu s-a văzut sub soare; Într-un gând, şi într-un suflet, precum doua surioare.

Fiecare, celeilalte îi dădea întâietateŞi nu le vedeai pe ele niciodată supărate.Copilaşii toţi din sală, adunaţi să le privească,Le aplaudau adesea pentru viaţa îngerească. Însă nu ştiu cum se face şi din ce pricină, ele Începură, dintr-o dată, să-şi rostească vorbe grele.Ba mai mult cu duşmănie au trecut la păruială, Întristând pe toţi copiii, consternând întreaga sală.De aceea, copilaşii, având suflete curate, Începură mulţi a plânge pentru cele întâmplate.Cum i-o fi plăcut lui Gigi "Cele două surioare"?Căci şi el avea obrajii umeziţi de lăcrimioare.

51




După ce se terminară piesa asta bulversantă,Cele două păpuşele au ieşit din nou la rampă,Salutând întreaga sală, vesele, nu supărate,Şi, luându-se în braţe, au rămas îmbrăţişate.

Îndreptându-se spre casă, gânditor şi abătut,Voinicelul nostru, Gigi, meditând, mergea tăcut. Însă, după cinci minute, iar începe ăsta micu',Cu "de ce?"-uri repetate, să-l atace pe tăticu.Şi i-a zis: ia spune-mi tată, şi păpuşile se ceartă?Şi-ntre ele este ură? Tot ca oamenii se poartă?Căci păpuşile blondine ale surioarei meleSunt aşa de delicate, sunt aşa de cuminţele…!Eu nu le-am văzut pe ele să se certe, să se bată,

Nici să-şi zică vorbe grele, nu le-am auzit vreodată!Numai cele de la teatru zic, cu ură, vorbe grele?Sau în orice loc din lume păpuşelele sunt rele?Zâmbitor, dar responsabil, spre a-şi lămuri feciorul,Tatăl îi grăi lui dulce şi îi spuse adevărul:Dragul tatii, orice teatru de păpuşi din astă lume Are un artist destoinic, păpuşar, cum se mai spune,Marionetist cu şcoală, pregătit a ţine trenă,Care face să se mişte păpuşelele pe scenă,Când el trage, din culise, sforile cu dibăcie,Că ajungi să crezi, Gigele, că păpuşa aia-i vie.N-ai văzut, dar păpuşarul, el le mânuia pe eleŞi pe una şi pe alta, el le conducea, Gigele.Şi tot el rostea cuvinte de ocară, sau de şagă,Vorbe goale, sau deşarte, el rostea, Gigele dragă.El a fost tot timpu-n spate, el le-a dirijat de zor,El le arunca în luptă, el grăia în locul lor.N-ai văzut, după spectacol, el nemaifiind în spate,Cele două surioare, au rămas îmbrăţişate!

Tot aşa e şi la oameni, când fac gesturi cam ciudate;Să fii sigur, măi creştine, că un "păpuşar" e-n spate.

La masă

Era un bătrân mare şi văzător cu mintea şi s-a întâmplat ca el odată săşadă cu mai mulţi fraţi la masă şi când mâncau ei, lua aminte bătrânul cu duhulşi vedea că unii mănâncă miere, alţii pâine, iar alţii baligă. Şi se minuna şi seruga lui Dumnezeu, zicând: Doamne, descopere-mi taina aceasta, că aceleaşibucate fiind puse pe masă înaintea tuturor, când mănâncă se văd aşaschimbate. Şi i-a venit lui glas de sus, zicând: cei ce mănâncă miere, sunt cei

52




ce cu frică, cu cutremur şi cu bucurie duhovnicească şed la masă şi neîncetatse roagă şi rugăciunea lor ca tămâia se suie la Dumnezeu. Cei ce mănâncăpâine, sunt cei ce mulţumesc pentru împărtăşirea celor dăruite de laDumnezeu, iar cei ce mănâncă baligă sunt cei ce cârtesc şi zic: aceasta estebună, aceasta este putredă. Deci nu trebuie să zicem acestea sau aşa săsocotim, ci mai vârtos să proslăvim pe Dumnezeu şi laude să-i înălţăm Lui, casă se plinească cuvântul cel zis de Apostol: ori de mâncaţi, ori de beţi, orialtceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.

(Patericul Egiptean)

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul

Dintre toate cântările şi rugăciunile din timpul Postului, o singură scurtărugăciune poate fi considerată rugăciunea specifică a acestuia. Tradiţia o

atribuie unui mare învăţător al vieţii duhovniceşti - Sfântul Efrem Sirul, praznuitpe 28 ianuarie:

"Doamne şi Stăpânul vieţii mele,duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în

deşert nu mi-l da mie.Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-

l mie, slugii Tale. Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu

osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin".

Această rugăciune este citită de două ori la sfârşitul fiecărei slujbe dintimpul Postului Mare, de Luni până Vineri (nu şi Sâmbetele şi Duminicile), căci,după cum vom vedea mai târziu, slujbele acestor zile nu urmează celor săvârşite de obicei în timpul Postului Mare.

La prima citire o metanie urmează fiecărei cereri. Apoi facem cu toţiidouăsprezece închinăciuni, spunând: "Dumnezeule, curăţeşte-mă pe minepăcătosul!" întreaga rugăciune este repetată cu o singură metanie la sfârşit. Dece ocupă un loc aşa de important această scurtă şi simplă rugăciune în slujbele

de Post? Pentru că recapitulează într-un mod unic toate elementele pozitive şinegative ale pocăinţei şi constituie, să spunem aşa, o "verificare" pentruostenelile noastre personale de-a lungul Postului. Acestea au ca scop mai întâieliberarea noastră de câteva boli duhovniceşti fundamentale, ce ne modeleazăviaţa şi fac practic imposibilă chiar încercarea de a ne întoarce noi înşine cătreDumnezeu.

Boala fundamentală este duhul trândăviei. Este acea lenevire şi pasivitatea întregii noastre fiinţe, care întotdeauna ne împinge mai degrabă "în jos" decât"în sus" - care încearcă mereu să ne convingă că nici o schimbare nu esteposibilă şi, deci, nu este nici de dorit. De fapt, este vorba de un cinism înrădăcinat, care la orice schimbare duhovnicească răspunde "pentru ce?" şiface din viaţa noastră o teribilă risipire sufletească. Este cauza tuturor

53




păcatelor pentru că otrăveşte energia duhovnicească de la însuşi izvorul său.Rodul trândăviei este grija de multe. Este acea stare de deznădejde pe

care toţi Sfinţii Părinţi au considerat-o cea mai mare primejdie pentru suflet.Deznădejdea este imposibilitatea pentru om de a vedea ceva bun sau pozitiv;este reducerea la negativism şi pesimism a tot ceea ce există. Aceasta este,cu adevărat, o forţă demonică în noi, pentru că fundamental Satana este un înşelător. El îl înşeală pe om asupra lui Dumnezeu şi a lumii; el ne umple viaţacu întuneric şi nihilism. Deznădejdea este sinuciderea sufletului, pentru căatunci când omul este cuprins de ea devine incapabil să vadă lumina şi să odorească.

Iubirea de stăpânire! Deşi pare bizar, trândăvia şi deznădejdea sunttocmai cele ce ne umplu viaţa cu iubirea de stăpânire. Pângărind întreaganoastră atitudine către viaţă, lipsind-o de sens şi plinătate, ele ne silesc săcăutăm compensaţie într-o atitudine total greşită faţă de alte persoane. Dacă

viaţa mea nu este îndreptată către Dumnezeu, nu aspiră la valorile eterne,inevitabil va deveni egoistă şi egocentrică, iar aceasta înseamnă că toţi cei din jurul meu vor deveni mijloacele propriei mele satisfaceri de sine. DacăDumnezeu nu este Domnul şi Stăpânul vieţii mele, atunci eu voi deveni propriulmeu domn şi stăpân, centrul absolut al propriei mele vieţi, şi încep să evalueztotul ţinând cont de nevoile mele, de ideile mele, de dorinţele mele şi de judecăţile mele. Iubirea de stăpânire este astfel o degenerare fundamentală arelaţiei mele cu ceilalţi, o încercare de subordonare a lor faţă de mine. Aceastăpornire nu se exprimă neapărat prin a comanda sau a domina pe "alţii". Sepoate exprima la fel de bine prin indiferenţă, dispreţ, lipsă de interes, deconsideraţie, de respect. Este, într-adevăr, lenevire şi deznădejde îndreptate,de această dată, către ceilalţi; sinuciderea duhovnicească se completeazăastfel cu crima duhovnicească.

Şi, în final, grăirea în deşert. Dintre toate fiinţele create de Dumnezeu,omul singur a fost înzestrat cu darul vorbirii. Toţi Sfinţii Părinţi văd în aceastaadevărata "pecete" a Chipului Divin în om, pentru că Dumnezeu însuşi sedescoperă ca şi Cuvânt (Ioan 1, 1). Dar, fiind darul suprem, este prin acelaşisimbolism supremul pericol. Fiind adevărata expresie a omului, mijloculrealizării de sine este din acest punct de vedere şi cauză a căderii sale şi a

distrugerii de sine, a trădării şi a păcatului. Cuvântul mântuie şi cuvântul ucide;cuvântul inspiră şi cuvântul otrăveşte. Cuvântul este modul de exprimare al Adevărului, dar şi al înşelării demonice. Având o putere pozitivă fundamentală,el are astfel, totuşi, şi o imensă putere negativă. Cu adevărat el zideşte pozitivsau negativ. Atunci când este deviat de la originea şi scopul său dumnezeiesc,cuvântul devine deşertăciune. El împinge spre trândăvie, deznădejde şi iubireade stăpânire şi transformă viaţa în iad. El devine adevărata putere a păcatului.

Acestea patru sunt astfel "obiectivele" negative ale pocăinţei. Eleconstituie obstacolele ce trebuie îndepărtate. Dar Dumnezeu singur le poate îndepărta. Iată deci prima parte a rugăciunii Sfântului Efrem Sirul - aceastăplângere din adâncul neputinţei omeneşti. Apoi rugăciunea se îndreaptă cătreţelurile pozitive ale pocăinţei care, de asemenea, sunt patru.

54




Curăţia! Dacă nu se reduce sensul acestui termen, aşa cum adesea şieronat se face, numai la conotaţiile sale sexuale, este înţeles ca omologulpozitiv al trândăviei. Traducerea precisă şi totală a termenului grecesc sofrosinişi a termenului rusesc tselomudryie trebuie să fie plinătatea înţelepciunii,dreapta socotinţă. Trândăvia este, întâi de toate, risipire, distrugerea vederii şienergiei noastre, incapacitatea de a vedea întregul. Atunci opusul său estetocmai plinătatea. Dacă de obicei înţelegem prin curăţie virtutea opusădepravării sexuale, aceasta se întâmplă datorită caracterului decăzut alexistenţei noastre, care nu se manifestă niciunde mai bine decât în plăcereasexuală - îndepărtarea trupului de la viaţa adevărată şi de la stăpânirea duhuluiasupra sa. Hristos a refăcut plinătatea în noi. Şi aceasta a realizat-o prinrefacerea adevăratei scări de valori, prin călăuzirea noastră înapoi cătreDumnezeu.

Primul şi minunatul rod al acestei plinătăţi sau curaţii este smerenia (…).

Ea este mai presus de toate biruinţa adevărului în noi, îndepărtarea tuturor minciunilor în care de obicei trăim. Numai smerenia poate fi capabilă deadevăr, de a vedea şi de a primi lucrurile aşa cum sunt şi, astfel, de a vedeamăreţia, bunătatea şi iubirea lui Dumnezeu în orice. De aceea se spune căDumnezeu revarsă harul Său peste cei smeriţi, iar celor mândri le stă împotrivă.

Curăţia şi smerenia sunt firesc urmate de răbdare. Omul "natural" sau"căzut" este nerăbdător, pentru că nevăzându-se pe sine se grăbeşte să judece şi să condamne pe ceilalţi. Având, aşadar, o cunoaştere eronată,incompletă şi pervertită a tot ceea ce îl înconjoară, măsoară toate acestea prinprisma gusturilor şi concepţiilor sale. Fiind indiferent cu oricine în afară de sine,doreşte ca viaţa să fie încununată cu succes aici şi acum. Răbdarea, totuşi,este cu adevărat o virtute divină. Dumnezeu este răbdător nu pentru că este"iertător" ci pentru că El sesizează adâncimea celor ce există, pentru cărealitatea intimă a lucrurilor, pe care noi în orbirea noastră nu o mai vedem,este deschisă către El. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu câtdevenim mai răbdători, cu atât reflectăm mai mult acel infinit respect faţă detoate fiinţele care reprezintă însuşirea specifică a lui Dumnezeu.

În cele din urmă, cununa şi rodul tuturor virtuţilor, ale tuturor creşterilor şi

ostenelilor duhovniceşti este dragostea - acea dragoste care, aşa cum am maispus, poate fi dăruită numai de Dumnezeu -, darul ce este finalitatea tuturor pregătirilor şi ostenelilor duhovniceşti

Toate acestea sunt rezumate şi adunate laolaltă în ultima cerere arugăciunii Sfântului Efrem Sirul, în care cerem: "dăruieşte-mi ca să-mi vădgreşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu". Dar, în final, mai este oprimejdie: mândria. Mândria este izvorul răului şi toată răutatea este mândrie.Iată că nu-mi este suficient să-mi văd propriile mele greşeli, întrucât chiar şiaceastă virtute aparentă se poate transforma în mândrie. Scrierile sfinteabundă în sfaturi împotriva subtilelor forme ale pseudo-pietăţii care, înrealitate, sub vălul smereniei şi al autocriticii pot conduce către o mândrie cuadevărat demonică. Dar atunci când "vedem greşalele noastre" şi când "nu

55




osândim pe fraţii noştri", când, altfel spus, curăţia, smerenia, răbdarea şidragostea sunt doar una în noi, atunci şi numai atunci ultimul duşman -mândria - va fi nimicit în noi.

După fiecare cerere a rugăciunii facem o metanie. Metaniile nu suntlimitate la rugăciunea Sfântului Efrem Sirul dar constituie una dincaracteristicile distinctive ale întregului cult din timpul Postului. Totuşi, aici,semnificaţia lor este revelată mai bine ca niciodată. în lungul şi dificilul efort al însănătoşirii duhovniceşti, Biserica nu a pus bariere între suflet şi trup. Omul, în întreaga sa fiinţă, s-a îndepărtat de Dumnezeu; omul, în întreaga sa fiinţă,trebuie restaurat, trebuie să se întoarcă (la Dumnezeu - n.trad.). Catastrofacreată de păcat constă, cu siguranţă, tocmai în biruinţa cărnii - animalul,iraţionalul, plăcerea din noi - asupra duhovnicescului şi dumnezeiescului. Dar trupul este slăvit, trupul este sfânt, aşa de sfânt încât Dumnezeu însuşi "a luattrup". Atunci, mântuirea şi pocăinţa nu dispreţuiesc trupul, nu îl neglijează, ci

au în iconomia lor restaurarea trupului, readucerea lui la funcţiile sale reale, caexpresie a vieţii duhovniceşti, ca templu al nepreţuitului suflet omenesc. Ascetismul creştin este o luptă nu împotriva, ci pentru trup. Din acest motiv, întreaga fiinţă umană - suflet şi trup - face pocăinţă. Trupul participă larugăciunea sufletului întocmai cum sufletul se roagă prin şi în trup. Metaniile,semne "psiho-somatice" ale pocăinţei şi ale smereniei, ale adorării şi aleascultării, reprezintă astfel prin excelenţă ritualul de Post.

(din lucrarea Postul cel Mare - Pr. Prof. Alexander Schmemann)

Duminica iertării

"Deci voi aşa să vă rugaţi:Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia

Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea sprefiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noiiertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Celceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va

ierta greşealele voastre.Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să searate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.

Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns,

şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie".(Evanghelia după Matei)

"Domnul Hristos, în Evanghelia de astăzi, chiar de la începutul ei ne puneo condiţie foarte importantă: ,,Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor şi Tatălvostru va ierta greşalele voastre. Dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, niciTatăl vostru nu va ierta greşalele voastre?.

56




Să nu ne înşelăm, pentru că orice faptă bună am face, nu primimiertare dacă nu iertăm pe cei ce ne-au greşit. Suntem datori să cerem iertarela cei cărora le-am greşit, sau ne-au greşit; făcând noi gestul acesta frumos,smerit şi plăcut înaintea lui Dumnezeu şi a aproapelui, chiar dacă el nu vrea săne ierte, să-l iertăm noi din toată inima şi atunci vom primi iertare de laDumnezeu. Acesta este lucrul cel mai principal din Evanghelia de astăzi careva da valoare la toate celelalte fapte pe care le vom face".

(Ierodiacon VISARION IUGULESCU - Predică la Duminica izgonirii lui Adam din Rai)

Despre lepădare

După cum ştiţi, s-a făcut atâta vâlvă pe seama cipurilor biometrice. Unii s-au temut mai mult, alţii au fost mai indiferenţi, unii au declarat public părerilelor, iar alţii au fost mai reţinuţi în declaraţii.

Însă problema aceasta, pe noi, cei mici şi neînsemnaţi, într-o oarecaremăsură, ne depăşeşte pentru că nu ştim prea multe amănunte despreconţinutul acelor cip-uri şi făcând nişte afirmaţii despre conţinutul lor, fără săavem toate probele şi informaţiile necesare, devenim ridicoli şi motiv să nenumească lumea, habotnici, iar altă dată să nu ne mai ia nimeni în seamă.Trebuie totuşi să fim circumspecţi, căci am fost înzestraţi de Dumnezeu curaţiune şi în cazul acesta e vorba de o atenţionare apocaliptică. E vorba demântuirea sufletelor noastre. Şi eu sunt împotriva acestei acţiunii de "cip-uire"" şi, din câte ştiu, multă lume. Cei mai mulţi sunt împotrivă, nu atât dinraţiuni religioase, cât din raţiuni lumeşti. Oamenii nu vor să fie controlaţi în viaţalor intimă, care de multe ori e o viaţă păcătoasă, şi nu de frica cifrei apocaliptice666 sau de frica lepădării de Dumnezeu.

Să nu cădem în capcană! Adică, să fugim de cip, dar, în schimb, săducem o viaţă păcătoasă, prin care să ne lepădăm de Hristos. Trebuie să fimatenţi la nişte aspecte, care ţin de lepădare, de adevărata lepădare, şi pe care,din neştiinţă sau din alte motive, le ignorăm.

Lepădare înseamnă să spui tu, cu gura ta, că te lepezi de Hristos şi de totce ţine de Biserică, sau să comiţi anumite fapte prin care este renegat Hristos.Şi aceasta se poate înfăptui fie de bunăvoie, fie prin înşelare, fie prin

constrângere, fie prin intimidare (înfricoşare).Iată o pildă concretă de lepădare, un fapt care s-a petrecut aievea.Odată, la o biserică ortodoxă a venit o femeie străină, îmbrăcată

creştineşte, care se închina frumos şi arăta evlavie pentru lucrurile sfinte. Ea afost remarcată de celelalte femei din biserică şi mult s-au bucurat că printre elea apărut un suflet nou, dornic să-l slăvească pe Dumnezeu.

După slujbă, femeia străină s-a împrietenit cu o creştină de la strană. Austat puţin de vorbă, după care, voind să mai discute despre cele creştineşti,noua venită a invitat-o acasă la ea, pe creştina noastră, ca să-i arate icoaneleşi alte lucruri sfinte aduse de la Ierusalim. Şi s-au dus undeva, într-o zonă maipuţin cunoscută. Acasă, a invitat-o să ia loc, după care, femeia străină s-a dusla bucătărie. Uitându-se prin casă, spre surprinderea ei, creştina noastră nu a

57




văzut nici o icoană, ci numai obiecte hidoase. În câteva clipe, întorcându-se de la bucătărie, gazda apare cu un cuţit în

mână şi, ameninţând-o, i-a spus: Te lepezi de Hristosul vostru şi de Maria? Înprimele momente, creştina noastră a crezut că e o glumă, dar când a văzut căgluma se îngroaşă, a realizat că a căzut într-o capcană. Şi de frică… s-alepădat. Femeia străină nu era ortodoxă, ci făcea parte dintr-un cult periculos.

Iată cât de uşor ne putem lepăda de Hristos, dacă nu suntem atenţi, dacăsuntem prea creduli, dacă nu stăm în ascultare de Biserică, de duhovnic, de învăţăturile Sfinţilor Părinţilor noştri.

În privinţa cifrei apocaliptice 666, Părintele Cleopa Ilie spunea: "Aceşti treide şase simbolizează trei patimi cumplite care vor stăpâni lumea în vremea depe urmă, şi anume: Pofta fără de minte, adică desfrâu şi beţie cum n-a mai fostniciodată pe pământ; mânie fără judecată, adică ură între oameni, războaie,răzbunare, crime de tot felul, ceartă şi tulburare între creştini, între părinţi şi

copii, aşa cum scrie la Sfânta Evanghelie; şi al treilea şase înseamnă închipuire pripită sau imaginaţie pripită, care duce la secte, dezbinări de totfelul, boli sufleteşti, vrăjitorie, deznădejde şi sinucidere. Toate aceste patimi,care sunt simbolizate prin numărul 666, stăpânesc astăzi tot pământul, pânăcând va veni sfârşitul lumii şi Judecata de Apoi. Atunci fiecare va lua dupăfaptele sale".

Câţi creştini ortodocşi de astăzi, care frecventează biserica, nu sunt căzuţi în aceste patimi? Nu mai vorbim de ceilalţi. Câţi dintre ortodocşi se limitează laun pahar, două de băutură? Sunt creştini care stau ore în şir cu ochii întelevizor sau pe internet, unde văd toate deşertăciunile. Sunt creştini carefumează sau sunt împătimiţi de modă. Câţi creştini nu se ceartă între ei? Câţinu se urăsc, nu se răzbună? În puţine familii de creştini ai să găseşti armonie între copii şi părinţi. Câţi creştini se mai roagă?

Asta, da, grozavă lepădare de Hristos, de poruncile Lui!Subliniez: mă refer la cei care frecventează biserica, de la care ar trebui

să avem pretenţii.Toate frământările care au avut loc în ultimul timp în ţara noastră, eu le

consider o (pre)strigare în miez de noapte: "Iată, vine Mirele!" Oare cum stămcu "untdelemnul" ?

Dăruind, vei dobândi

Fraţilor, Domnul întoarce împrumutul pe care îl ia de la oameni însutit şi înmiit, atunci când oamenii îl împrumută pre Domnul prin săracii Lui.

A fost odinioară o femeie creştină măritată cu un bărbat păgân, care trăiacu bărbatul ei în iubire şi sărăcie. Muncind din greu, bărbatul a câştigatcincizeci de monede de argint, şi i-a zis soţiei lui aşa: să pună banii aceştia laschimbătorii de bani, ca să îi poată lua înapoi cu dobândă; altminteri, vor finevoiţi să îi cheltuiască ban cu ban, şi iar vor rămâne săraci. Dar înţeleaptăsoţie i-a zis: Dacă voieşti să dai banii în împrumut cu dobândă, împrumută-imai bine Dumnezeului creştin, şi mai mare dobândă vom lua. Şi unde este

58




Dumnezeul creştin?, a întrebat bărbatul. Soţia şi-a luat atunci bărbatul demână şi l-a dus la biserica creştină, i-a cerut să împartă banii la săracii cestăteau înaintea ei, şi apoi i-a zis: "Domnul va primi banii din mâna lor, căci toţiaceşti săraci ai Lui sunt".

După ce au împărţit săracilor toţi cei cincizeci de taleri de argint dobândiţidin sudoarea frunţii, bărbatul şi femeia au plecat la casa lor. După o altă vremeei iar au rămas fără pâine. Atunci femeia i-a cerut bărbatului ei să meargă labiserică, spunându-i că are să primească acolo împrumutul dat lui Dumnezeu.Bărbatul s-a supus, dar acolo nu a văzut iar decât săraci, şi a stat uimit întrusine, întrebându-se cum îi vor putea da aceia vreun ban. Întru nedumerire, ela înconjurat încet biserica privind abătut în pământ, când deodată a văzut unban de argint. El l-a luat şi a mers cu banul de argint la piaţă, de unde acumpărat de mâncare un peşte. Ducându-l acasă şi dându-l femeii lui să-lgătească, i-a povestit cu amărăciune că la biserică nimeni nu i-a dat nimic, ci

că din întâmplare numai a găsit un ban pierdut de argint cu care a pututcumpăra de abia acest peşte. Credincioasa lui soţie i-a zis: "DomnulDumnezeu nevăzut este, şi nevăzut de ochii oamenilor lucrează El".Spintecând femeia peştele, află în el o piatră strălucitoare, pe care o dăbărbatului ei să o ducă la bijutieri, să vadă ce preţ ar putea lua pe ea.Negustorul de nestemate cercetează piatra şi îi oferă omului cinci taleri deargint, dar omul începe să râdă, crezând că negustorul glumeşte. El nu credecă o piatră găsită astfel poate să preţuiască atât de mult. Dar negustorul,dimpotrivă, crede că omul râde din pricina preţului ridicol de mic pe care îloferă pentru nestemată; de aceea, urcă preţul, şi la râsul din ce în ce maineîncrezător al omului, îl sporeşte mereu, oferindu-i pe nepreţuitul juvaier zece, cincisprezece, apoi treizeci, cincizeci de taleri de argint. Atunci omul îşidă seama că fără de preţ este piatra lui, şi tace. De aceea negustorul creştepreţul lui până la trei sute de taleri de argint. Luând cei trei sute de taleri, omulmerge acasă la a lui soţie mut de bucurie. "Acum vezi ce fel de Dumnezeu esteDumnezeul creştinilor?" - i-a zis credincioasa femeie. Bărbatul, rămas întruuimire, a primit Sfântul Botez îndată şi împreună cu soţia lui iubită L-apreaslăvit pururea pe Dumnezeu.

(Din Proloagele de la Ohrida, Cugetare, 7 decembrie, Sfântul Nicolae Velimirovici)

Harnicul şi leneşul

Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:- Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă

feresc eu de ispite?- Ei, nepoate, ia spune-mi tu mie, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre

şi ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stândpe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?

- Bineînţeles, bunicule că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea cestă pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decâtpe cea care trece ca săgeata prin aer.

59




- Păi, vezi, băiatul meu...! Tot aşa sunt şi oamenii, asemenea păsărilor.Când eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şimai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu ispitele sale. Dar pe omulleneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.

Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă,fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.

(Leon Magdan - Pilde Ortodoxe şi Povestiri cu Tâlc)

Oile şi caprele

În poiana de sub munte, în concert de păsărele,Paşte-o turmă iarba grasă cu miros de floricele.Oi şi capre, laolaltă, se înfruptă din frunzişuri;

Oile din iarba verde, caprele din lăstărişuri.Nu departe, stând păstorul, rezemat într-un toiag,Le admiră şi le cântă din caval ades cu drag.Lângă oi, un câine negru, stând pe labe, urmăreşteCa să vadă când vreuna dintre ele rătăceşte.Şi când vede că vreo oaie se abate de la şatră,De-i îngăduie stăpânul, o-ncolţeşte şi o latrăPe aceea rătăcită, ce-a rămas de cârd în urmă,Până când se cuminţeşte şi revine iar în turmă.Le-ar mai trage el de blană, şi aşa nevinovate,Dar i-e frică de stăpânul, că i-ar trage-o rău pe spate…

După ce-au păscut în pace, fiind bine săturate,La amiază, oi şi capre, stând la umbră adunate,Se porniră să discute ce mai este nou prin lume,Despre vreme, despre soartă, despre mode şi costume.Mai întâi o capră zveltă, galeşă, dar cam râioasă,Ia cuvântul şi vorbeşte despre vremea călduroasă:"Vai ce cald e azi afară! Mă întreb nedumerită,

Cum puteţi voi, oi neroade, în asemenea ţinută,Să petreceţi zi şi noapte, tot în lână-nvăluite,Tot smerite şi plecate, liniştite şi tăcute?Când vă văd îmbrobodite ca pe nişte maici sau ţaţe,Mă gândesc: cum pot berbecii să vă sufere ca soaţe?Voi nu ştiţi că astăzi lumea s-a emancipat în toateŞi de nu ţii pasul lumii eşti în ex-societate?Nu vedeţi ce rău arată lâna voastră - ca un ciuf -Că sunteţi, cum zice lumea, "ca o oaie pe zăduf"?De ce nu priviţi în lături la familia căprească,Care e nu doar modernă, dar şi demnă să uimească?Nu vedeţi ce siluete şi ce bine arătăm,

60




Când, cu coada ridicată, tot mai sus ne căţărăm?Nu vedeţi ce mândre coarne şi ce ugere avem,Cât suntem de elegante şi ce sprintene suntem?Nu vedeţi ce admirate suntem noi de ţăpişoriCare, dându-ne târcoale, ne seduc adeseoriCu purtarea lor atentă, cu parfumul lor specific?Cât de eleganţi sunt dânşii şi ce mers vioi, mirific,Ce superbă ţăcălie şi ce coarne ondulate! Aşadar, a noastre gesturi sunt cu totul inspirate.Chiar şi unii dintre oameni ne adoptă moda noastră.De aici puteţi pricepe că-i distinsă şi măiastră.Căţărându-se pe tocuri, imitând a noastră artă,Şi femeile din lume ca şi caprele se poartă.Şi bărbaţii îi imită pe ai noştri ţăpişori

Nu atât prin ţăcălie, cât prin gesturi şi purtări. Însă voi tot ameţite, cu concepţii retrograde,Cu smerenie şi teamă, staţi închise-n calapoade!Nu consideraţi că-i vremea să trăiţi a voastră viaţă,Să gustaţi din vraja vieţii, să gustaţi a ei dulceaţă"?Şi, aşa, râioasa capră, pe oi le-a povăţuitCu parşivele ei sfaturi, până când a obosit.

Încântată de îndemnuri şi de cele auzite,Behăind, o oaie neagră se ridică să cuvinte:"Cred că voi aveţi dreptate, trebuie pogorăminte!Suntem prea arhaizate, prea avem purtări de sfinte! Astăzi când dobitocimea vrea să fie toat-o turmă,Nu putem noi, oi profane, să rămânem tot în urmă!De aceea, se impune ca şi noi să aderămLa perceptele globale şi să le asimilăm.Se impune o schimbare în trăire, cu mult fler,Chiar de forurile-nalte deocamdată nu ne cer.De aceea mult distinsă şi prea nobilă căprime,

Vei avea de azi în toate, primul aliat, pe mine".

Mult a fost aplaudată oaia neagră democratăŞi a fost felicitată de căprimea adunată.De atunci, oiţa neagră, ca s-arate ca o capră, A-nceput o viaţă nouă, neputând în ea să-ncapă.Şi-a vopsit în grabă lâna, după ce s-a tuns căpreşte,Şi pe cap, din ziua-ceea, două coarne-ncep a-i creşte.Coada proaspăt ajustată şi-o ţinea pe spinăruşeŞi mergea păşind agale, doar în două picioruşe.

Zilele trecură-n grabă peste lume, peste turmă.

61




Toate anunţau, convinse, vremea zilelor din urmă. Ale iernii semne sumbre se-arătau cu-nverşunare,De aceea, păstoraşul le-a adus spre numărare,Jos, în valea cunoscută, aducându-le aproape.Şi le-a despărţit pe ele, într-o zi, în oi şi capre. A pus caprele la stânga, iar oiţele de-a dreapta,Fiecare dintre ele singure găsindu-şi ceata.Numai oaia, travestită în familia căprească,Nu ştia, şezând în poartă, în ce parte să păşească. Întrebându-şi conştiinţa şi privindu-l pe păstor,Şi-a dat seama că e capră, şi-a trecut în ţarcul lor.

Tot aşa va fi odată, la temuta Judecată:Fiecare, cum se poartă, fiecare-n a sa ceată.

Dragostea călugărului

Pe un drum, un câine a sărit la un om şi a început să-l latre. Omul, însă,a pus imediat mâna pe o piatră şi a aruncat după animal. Câinele s-a ferit şi,ce să vezi?! A sărit mai tare la om, gata-gata să-l muşte. Speriat rău, omul amai apucat doar să intre într-o curte şi să trântească poarta. Acum stăteaacolo, în timp ce câinele urla de mama focului dincolo de gard.

Chiar în acel timp, a trecut pe stradă şi un călugăr. Văzându-l, câinele asărit la părinte, lătrând şi arătându-şi colţii. Liniştit, călugărul a scos o bucatăde pâine din traistă şi i-a întins-o căţelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat uşor-uşor şi, dându-şi seama de bunătatea omului, a luat bucăţicade pâine chiar din mâna acestuia şi a început să o mănânce de zor. Apoi s-aaşezat lângă călugăr, dând din coadă.

- Vezi, omule, i-a spus părintele celui din spatele gardului, bunătateanaşte totdeauna bunătate. Dacă tu ai fost rău cu câinele, cum ai fi vrut să fieel cu tine. Hai, vino şi mângâie-l!

Să nu mai faci niciodată un rău, acolo unde poţi face bine. Şi crede-mă,oriunde şi oricând poţi face numai bine. De tine depinde!

(Leon Magdan - Pilde Ortodoxe şi Povestiri cu Tâlc)

Ispita şi Legile materiei

Dumnezeu le-a făcut pe toate bune foarte şi a întocmit legi pentru creaţiaSa. Fără legi ar fi un haos general şi viaţa nu ar fi posibilă. Despre aceste legiale materiei am auzit la şcoală: Legea lui Ohm, Legea lui Arhimede, Legea luiJoule, Legile lui Newton ş.a.m.d. Desigur, ele sunt legile lui Dumnezeu, dar senumesc aşa, după numele celui care le-a descoperit sau le-a studiat maiamănunţit.

Să ne oprim puţin asupra legii gravitaţiei. Dacă legea gravitaţiei nu ar funcţiona, obiectele n-ar mai fi atrase de pământ. Dacă am deschide robinetul,

62




apa nu ar mai curge în pahar, ci jetul de apă ar lua o direcţie necunoscută saun-ar curge deloc. Dacă am lovi o minge, aceasta ar călători prin Univers pânăla primul obstacol. Ar fi ceva de neînchipuit ca legea să nu funcţioneze. În cazul în care legea funcţionează, situaţia se schimbă: jetul de apă curge sprepământ şi se opreşte la primul obstacol, care poate fi un pahar. Mingea dupăce am lovit-o, chiar dacă se ridică puţin, totuşi revine pe pământ.

Un alt exemplu: dacă dăm drumul la o piatră deasupra piciorului, saudeasupra capului cuiva, în virtutea legii gravitaţiei, piatra, fiind atrasă depământ, întâlnind piciorul, care e pe direcţia ei, ne va lovi, sau va lovi pealtcineva, care e pe traiectorie. Aceasta nu înseamnă că legea pe care a făcut-o Dumnezeu nu e bună. Neatenţia noastră e de vină. Dar creştinul ce spune?Zice că a fost o ispită (!!!). Dă vina pe diavol. La fel şi în alte situaţii, undefuncţionează alte legi ale materiei; când se împiedică de ceva, când îşi dă cuciocanul peste degete, când se înţeapă cu acul, când alunecă pe gheaţă, când

se curentează etc., zice că ispita e de vină şi nu neatenţia lui. Aceasta se trage,desigur, de la mândrie. Şi în alte situaţii îi auzi pe creştini zicând că ispita saualtcineva e de vină, cum ar fi: când spune o vorbă necugetată, zice că i-a luat-o gura pe dinainte; când bea un pahar în plus sau mănâncă prea mult, dă vinatot pe ispită, nu zice că lăcomia lui; când merge să facă o faptă bună şi i sestrică maşina pe drum, zice că ispita, nu zice că a uitat să-i pună ulei, saubenzină, sau altceva; când şeful lui de la serviciu îl ceartă sau îl sancţionează,nu recunoaşte că a fost neglijent, ci dă vina pe ispită şi mai spune şi altora cădin cauză că e creştin şi că merge la biserică, de-aia i s-a întâmplat aşa. Şimulte alte cazuri.

Nu negăm influenţa ispitei, dar nu în toate cazurile diavolul e de vină.Uneori, să ne fie cu iertare, el se inspiră chiar de la noi.

Vorba (expresia) aceasta "am avut o ispită", o întâlneşti destul de des launii creştini, care vor să arunce vina pe altcineva, atunci când greşesc, aşacum s-a întâmplat şi cu primii oameni, Adam şi Eva: Adam a dat vina pe Eva,Eva pe şarpe, şi s-au osândit cu toţii.

Părintele Paisie Aghioritul spune că noi îi dăm putere şi drepturiispititorului.

Când într-adevăr ispita lucrează, Sfântului Apostol Pavel spune în

Epistola întâia către Corinteni că "Nu v-a cuprins ispită care să fi fost pesteputerea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiţiispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, casă puteţi răbda".

Îndemnurile ieroschimonahului Anatolie de la Optina

Fără iarnă nu ar exista primăvară, fără primăvară nu ar exista vară. Aşaeste şi în viaţa duhovnicească: puţină mângâiere, iar apoi puţină durere şi,astfel, puţin câte puţin, se formează calea mântuirii.

Domnul ne poate mângâia tot timpul. Însă mângâierea neîncetată ne face

63




rău, aşa cum, dacă soarele va dogori neîncetat, totul se va usca sau se vaculca la pământ. Dar, când fenomenele alternează este bine.

Cine a izbutit să-şi aprindă candela sa, acela va triumfa împreună cuPreadulcele şi Preadoritul său Mire în răsunetul cel mare al celor ceprăznuiesc. Iar candela aceasta este rugăciunea. Inima este fitilul, rugăciuneaeste focul, iar bucuria cea negrăită în inima rugătoare este lucrarea DuhuluiSfânt sau desfătarea în logodna cu Mirele Ceresc. De aceea vă şi îndemn şivă rog: nu moţăiţi, nu pierdeţi timpul cu râsete şi glume, căci timpul nu se mai întoarce; toate aceste mângâieri vremelnice se vor preface în cărbuni aprinşi, în duhoare şi miros urât, în întuneric de nepătruns şi nu ai unde să fugi. Deaceea le-a spus Domnul celor iubiţi ai Săi: Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nucădeţi în ispită (Matei 26: 41).

Rugăciune

Izbăveşte-mă, Doamne, de ademenirea mârşavului şi vicleanului antihrist,timpul căruia se apropie, şi mă adăposteşte de mrejele lui în pustia tainică amântuirii Tale. Dă-mi tărie şi bărbăţie neclintită să mărturisesc numele Tău celSfânt, să nu dau îndărăt de frica diavolească, să nu mă lepăd de Tine,Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, de Sfânta Ta Biserică!

Doamne, dă-mi, rogu-Te, ziua şi noaptea, plângere şi lacrimi pentrupăcatele mele şi fii milostiv în ceasul Straşnicei Tale Judecăţi! Amin.

(Alcătuire a ieroschimonahului Anatolie de la Optina)

Moşii de iarnă - parastas

Pe cine ajută şi pe cine nu ajută parastasele?

Parastasele ajută:- Atunci când se săvârşesc cu credinţă şi evlavie.- Atunci când cei morţi sunt vrednici de mila dumnezeiască.- Atunci când plinătatea rugăciunilor nu se împotriveşte dreptăţii şi

bunătăţii dumnezeieşti.

Parastasele nu ajută:- Atunci când omul a respins harul dumnezeiesc şi s-a făcut rob diavolilor,

nevrând să se pocăiască.- Celui care a plecat cu desăvârşire nepocăit. Căci acestuia nu îi aduc

prea mult folos parastasele, ci doar o oarecare uşurare sufletească, lucrumărturisit de Părinţii Bisericii.

- Sinucigaşilor, desigur nu celor care au fost bolnavi psihic, nu le putemface parastase.

- De asemenea nici ereticilor, deoarece ei sunt despărţiţi de Biserică.

64




Cei care au trăit aici creştineşte, dar nu s-au putut desăvârşi, primesc multfolos din parastase. Dar cât folos, nu cunoaştem. "Nu te îndoi că vor rodi cevafolositor (sufletului)", întăreşte Sfântul Ioan Gură de Aur.

Dar din parastase avem şi alte foloase pe care le primesc şi cei carerămân în această viaţă.

- Se înmulţeşte dragostea dintre cei vii şi cei morţi.- Folosul se leagă nemijlocit de virtutea creştinească.- Se întăreşte credinţa în viaţa de dincolo de mormânt.- Se întăreşte nădejdea în mila lui Dumnezeu.- Se propovăduieşte prezenţa necurmată a lui Hristos în lume.- Învaţă că omul este cetăţean al cerului. Se mută din Biserica luptătoare

de pe pământ în cea biruitoare din cer.- Hristos ascultă rugăciunile tuturor şi este înduplecat de mijlocirile sfinţilor

şi ale Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu.- Nădejdea de mântuire a creştinilor nu se pierde nici după moarte.- Dăruiesc iertare păcatelor celor pentru care se săvârşesc parastasele,

căci Iubitorul de oameni Dumnezeu ascultă întotdeauna rugăciunile BisericiiLui.

- Hotărârea definitivă a lui Dumnezeu pentru răsplata sau pedeapsaviitoare nu s-a rostit încă. Aceasta este păstrată pentru a Doua şi înfricoşataVenire. Până atunci Biserica poate înălţa rugăciuni şi cereri pentru mădulareleei.

- Precum în Biserica luptătoare cei care se află sub pedeapsă canonicăpentru păcatele săvârşite sunt lipsiţi de dumnezeieştile Taine, tot astfel şi înBiserica biruitoare cei care au murit în păcate sunt departe de sfinţi şi drepţi.

- Se înmulţeşte dragostea frăţească.- Se mângâie cei vii şi întristaţi pentru moartea persoanei iubite, căci

moartea este amară, pricinuieşte mâhnire nesuferită şi îi desparte brusc de ceiiubiţi. Rugăciunea şi parastasul este singurul mod de comuniune cu ei, căci nuexistă un alt mod de comuniune cu persoanele dragi nouă.

- Pricinuieşte aducerea aminte de moarte, de deşertăciunea lumii şi alucrurilor ei.

- Îndeamnă la dobândirea virtuţii şi la petrecerea plăcută lui Dumnezeu.- Încurajează la faceri de bine şi la nevoinţa proprie.

Sfântul Ioan Damaschin accentuează faptul că: "Dumnezeu vrea ca toţisă facem bine unii altora, atât în viaţa aceasta cât şi după moarte", de vremece Îl aducem pe Hristos "junghiat pentru păcatele noastre înduplecând astfelpentru ei şi pentru noi pe iubitorul de oameni Dumnezeu", precum spune şiSfântul Chiril al leusalimului.

Dar în loc să aşteptăm după moarte rugăciunile şi parastasele altorapentru noi, nu ar fi mai bine să ne îngrijim încă de pe acum de sufletul nostrucel nemuritor, având la îndemâna noastră toate mijloacele mântuitoare aleSfintei noastre Biserici?

65




Aşadar, pentru că ziua morţii noastre este atât de nesigură, să fim întotdeauna pregătiţi ca nu cumva astăzi "să fim în viaţă, iar mâine înmormânt".

Extras din lucrarea PARASTASELE ŞI FOLOSUL LOR de Ieromonah Benedict Aghioritul

Lucruri stranii cu... strane

Strana este acea zonă din biserică unde este plasat corul şi se referă atâtla zona unde stau împreună cei care cântă la slujbă, cât şi la suportul de lemn(pupitru) pe care sunt aşezate cărţile din care se citeşte, sau se cântă în timpulslujbei.

De-a lungul istoriei, în catedrale, mănăstiri şi aşezăminte mai mari, au fostamenajate strane pe ambele laturi ale bisericii. Ca urmare, au apărut douăcoruri care cântă antifonic (alternativ). Această practică era folosită în

Catedrala bizantină Sfânta Sofia din Constantinopol, a cărei practică liturgicăa devenit model pentru toate bisericile de rit bizantin. Aranjamentul amintit, presupune existenţa a două coruri (câte unul de

fiecare parte), cât şi a doi cântăreţi bine instruiţi în conducerea slujbelor. Dinpăcate, cântăreţi bine instruiţi sunt foarte rari în zilele noastre, iar majoritateabisericilor au o singură strană, adesea în dreapta bisericii. Totuşi, la unelecatedrale patriarhale, comunităţi monahale mari, seminarii şi biserici cu unnumăr mai mare de tineri, de creştini practicanţi, se cântă şi în zilele noastre ladouă strane.

Termenul de strană mai semnifică şi ansamblul scaunelor plasate de-alungul pereţilor într-o biserică, care sunt destinate clerului neslujitor,cântăreţilor şi, îndeosebi, bătrânilor neputincioşi şi creştinilor bolnavi, cudeficienţe fizice. Însă, din păcate, lucrurile nu sunt peste tot în regulă, căci, înunele biserici, unde s-a schimbat mobilierul, a apărut o practică nouă, străinăde duhul ortodox: cumpărarea (donarea) stranelor sau "concesionarea" lor.Unele consilii parohiale au hotărât, din dorinţa de a procura bani pentruanumite lucrări, ca enoriaşii să doneze bisericii câte o strană, achitândcontravaloarea acesteia şi pe care fiecare să-şi scrie numele, chiar dacă

parohul nu a fost de acord. Şi n-au stat mult pe gânduri. Imediat au trecut latreabă. Cunosc un asemenea caz. (Bine că n-au organizat licitaţie!!!). În scurttimp puteai să vezi pe fiecare strană câte o plăcuţă frumos gravată cu numeleproprietarului. Cine au fost proprietarii? De regulă, familiile cele mai înstăritedin parohie, cu firme, cu afaceri, cu nume sonore. Săracii, neavând suma, aumai aşteptat să se mai mărească pensiile…

Au fost şi situaţii când creştini neputincioşi şi săraci au îndrăznit să seaşeze pe locurile cumpărate, însă, când au sosit proprietarii la biserică, s-auvăzut nevoiţi să cedeze locurile ocupate "abuziv".

O femeie infirmă, care până atunci venea în fiecare duminică la biserică,târându-şi anevoie piciorul bolnav, mult s-a întristat, căci n-a avut bani suficienţica să-şi cumpere un loc în biserică potrivit neputinţei sale, iar de când noii

66




proprietari şi-au luat în primire domeniul, n-am mai văzut-o. Probabil că a mersla o biserică de săraci, unde enoriaşii nu s-au gândit să-şi cumpere stranele.

Toate acestea s-au derulat în pace. N-a vociferat nimeni, căci adevăratulcreştin le primeşte pe toate ca din mâna lui Dumnezeu.

Ce bine era dacă persoanele cu posibilităţi materiale plăteau în tainăstranele, fără să-i ştie nimeni şi fără să-şi scrie numele pe ele. De altfel, amvăzut şi pe alte obiecte de cult (icoane, perdele etc.) dăruite bisericii, numeledonatorului.

Ne luăm plata de la oameni. Probabil, din neştiinţă, unii chiar aceastadoresc: vor să fie lăudaţi şi în biserică, nu le ajung laudele de care sunt înconjuraţii în societatea din care fac parte.

Scriu acestea, nu spre a judeca pe cineva, ci spre a nu se mai ostenioamenii degeaba, crezând că "jertfa" lor le este primită, învăluită în atâtealaude.

Desigur, nu trebuie să generalizăm. Aceste situaţii sunt izolate. Totuşi, toţisuntem datori să semnalăm, să luăm poziţie, cu smerenie şi cu tact, faţă deanumite nereguli care se întâmplă în cadrul Bisericii, căci indiferenţa estepăcat mare şi ajungem să cădem în ispita în care au căzut alţii, care autransformat sfântul lăcaş într-o instituţie de reculegere, într-o sală deconferinţe, sau un loc unde oamenii au prilejul să se mai întâlnească (pentruafaceri).

Avva Antonie şi filozofii

Au venit la avva Antonie mai mulţi filosofi, gândindu-se că-l iau în râs, cănu învăţase carte.

Avva Antonie a zis către ei:- Ce credeţi, ce a fost mai întâi, mintea sau cartea? Şi care dintre ele este

pricina celeilalte, mintea pentru carte sau cartea pentru minte? Atunci filosofii au răspuns:- Întâi este mintea, deoarece mintea a născocit cartea. Atunci avva Antonie a zis:- Deci cel cu mintea sănătoasă n-are nevoie de carte.

Dezminţire

Am citit zilele acestea, cu stupoare, un articol apărut pe internet înpaginile site-ului www.noulierusalim.ro intitulat "Cuvântul lui Dumnezeu cătrepărintele Visarion Iugulescu" şi datat: 06-05-1991 ( !!! ).

Pe Părintele Visarion l-am cunoscut acum un sfert de veac, dar eu n-amauzit de aşa ceva. I-am întrebat şi pe alţi ucenici ai Sfinţiei Sale, mai apropiaţiPărintelui, dar şi aceştia mi-au spus că nu au cunoştinţă de vreo legătură aPărintelui cu mişcarea religioasă "Noul Ierusalim". Desigur, v-aţi dat seama căeste un atac la puritatea lucrării săvârşite de acest harismatic părinte. Este unfals grosolan pe care vă rugăm să-l trataţi ca atare. Aşadar, este o diversiune.

67




De aceea, cerem cu insistenţă administratorului site-ului www.noulierusalim.rosă şteargă de pe server acest articol, ce nu aparţine Părintelui nostru .

Dacă acest cuvânt ar fi aparţinut Părintelui nostru, cu siguranţă îl găseampostat pe site-ul www.ierodiaconvisarion.ro şi nu pe site-ul altora.

Vă invităm să citiţi predicile Părintelui de pe site-ul amintit, ca să văconvingeţi.

Tot pe această cale vrem să vă mai punem în gardă cu un alt aspect.Numele Părintelui nostru Visarion, nu trebuie confundat cu numele altor

părinţi sau pseudopărinţi, care se numesc tot Visarion şi care au manifestărineortodoxe.

Aici aş aminti de un oarecare Visarion, supranumit şi "fiul locotenentuluiŞmidt", pe numele său adevărat Nikolai Anatolievici Torop, fost miliţian şi tatăa trei copii, care îşi face "lucrarea" îndeosebi prin Republica Moldova, şi care

se dă drept "mesia".

Trebuie să facem nişte precizări.Lucrarea duhovnicească pe care a făcut-o în lume Părintele Visarion, a

fost aceea de a "pescui" sufletele rătăcite şi, apoi, de a le canaliza către SfântaBiserică Ortodoxă, către duhovnici. Şi aşa s-a şi întâmplat. Însă toţi cei "înviaţi"de părinte la o viaţă întru Hristos, i-au rămas recunoscători şi l-au iubit toatăviaţa pentru marea bucurie de a-şi regăsi "mama" - Sfânta Biserică Ortodoxă.Părintele nu a întemeiat o altă biserică, căci Biserică avem de 2000 de ani, cia "născut" fii pentru Biserică.

Chiar dacă Părintele a plecat cu trupul dintre noi, nu ne simţim singuri,căci Sfinţia Sa în permanenţă ne-a sfătuit să rămânem în Biserică (BisericaOrtodoxă), iar aici suntem la adăpost, căci capul Bisericii este Hristos.

Şi îndemnul Prea Sfinţitului Părinte Galaction, prezent la slujba înmormântării Părintelui Visarion, într-un sobor de cca 100 de preoţi, precumşi la slujba parastasului de 40 de zile, a fost la fel: să rămânem în ascultare deSfânta Biserică, pentru că în afară de Biserică nu este mântuire.

Oriunde veţi găsi creştini aduşi în Biserică de Părintele nostru (ucenici)veţi observa că ei sunt serioşi şi în ascultare de preoţii bisericii şi ajută biserica.

Aşadar, adevăraţii ucenici ai Părintelui Visarion aceştia sunt: creştini ortodocşiascultători, activi, lucrători, misionari, gata de jertfă.Cel care declară că este ucenic, dar nu se comportă după învăţătura

Părintelui Visarion Iugulescu, pe care o puteţi găsi în predicile Sfinţiei Sale,care este desprinsă din învăţătura Sfinţilor Părinţi, nu este un ucenic alpărintelui nostru, ci un diversionist. Fiii întotdeauna seamănă cu mama, iar celce nu seamănă… să ne fie cu iertare, are altă mamă.

Din câte ştiu, i s-a sugerat Părintelui de a-şi strânge ucenicii sub cupolaunei asociaţii creştine, cum au făcut alţii, dar Părintele n-a fost de acord, ci aconsiderat că este suficient că suntem sub marea cupolă a Bisericii Ortodoxe.

Se cade ca în aceste vremuri tulburi să nu plecăm urechea la cei care vor să semene zâzanie în rândurile Ortodoxiei, ci să fim cât mai uniţi şi să facem

68




un cerc viu în jurul Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, lucrând faptele bune,postul, rugăciunea, virtuţile creştineşti, căci în joc este mântuirea sufletelor noastre.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Exemplul tău

A întrebat o femeie credincioasă pe avva Moise Înţeleptul:- Avva, ce să fac pentru mântuirea sufletului? Atunci avva Moise i-a răspuns:- Să fii ca o flacără vie în credinţa ta. Omul credincios trebuie să fie un

model de urmat pentru ceilalţi oameni. E bine în viaţă să zideşti o biserică, săfaci o casă, să scrii o carte, să înalţi rugăciuni pentru cei bolnavi şi necăjiţi, saudacă nu poţi face măcar o parte din acestea, atunci să fii blând şi bun cu

Dumnezeu şi cu toţi oamenii.

Peştică Bibănescu

Peştică Bibănescu, un peşte dolofan,Născut în Marea Neagră abia acum un an,Distins şi venerabil, cu nobile purtări, Având înalte studii făcute-n alte mări,Pe unde studiase cu zel filozofiaŞi alte noi ştiinţe, precum psihologia,Simţindu-se celebru şi ager orator,Vorbea ades cu patos prostuţului popor.Erau acolo crapul, şalăul şi rechinul,Plătica şi scrumbia, nisetrul şi morunul,Carasul şi balena, chefalul şi păstruga, Avatul, somnul, linul, obletul, caracuda;Şi de-alde pierde vară, şi de-alde cască gură,Veniră toţi să afle o nouă-nvăţătură. În astă conferinţă, solemn, domnia sa,

Mişcând vioi din coadă, grăi, zicând aşa:Pioasă adunare de peşti neînvăţaţi,Ce n-aţi ieşit în lume ca să vă luminaţi,Ce stăruiţi în teze şi-n dogme învechitePe care lumea nouă le vede ruginite.Voi neavând cultură, vă pierdeţi în tradiţiiŞi credeţi în religii, şi-n rele superstiţii.Voi credeţi că mai este deasupra altă lume,Dar spun cercetătorii că astea sunt doar glume.Nici mintea mea isteaţă nu poate să conceapăO lume diferită, o lume fără apă.Eu nu pot să-mi închipui alura altei firi

69




În care, fără apă, se poate să respiri?Cum poţi s-alergi prin mare, cum ai putea să-noţi,De n-ar fi numai apă, iubiţi compatrioţi?Şi multe ca acestea, să ştiţi că am a aflatLa şcolile prin care cu zel am studiat. Aşa că eu, pe-acolo, aflat-am adevărulŞi nu e cum s-aude, cum crede prost poporulCă e şi-o altă viaţă, şi-o lume neştiută,Necunoscută nouă, de oameni locuită.Vedeţi-vă de treabă, căci nu există om,Nu e nici judecată, nu este nici pogrom.Nici undiţă nu este, şi nici măcar năvod,Cum auzeam aseară vorbind pe un nerod.Nu este nici jăratic, nu e nici iad fierbinte,

De care voi vă temeţi ca nişte fără minte. Aicea este Raiul şi Iadul, dragă frate!Tu eşti stăpânitorul şi dumnezeu a toate!Şi nu vă mai încredeţi în basme, şi poveşti,Şi-n alte bazaconii, şi scornituri popeşti.De vreţi să fie viaţa uşoară-n astă lume,Să facem cu grăbire o mare uniune, În care toată marea să fie-n armonieŞi să trăiască-n pace o-ntreagă veşnicie.De vrem să fie bine şi să scăpăm de rău,De noi depinde totul, tu eşti stăpânul tău.Şi tot spunând la lume pe unde-a mai umblat,Cuprins de oboseală, spre casă a plecat.Gândindu-se cu fală la marea-i isteţime, Înainta prin apă la mare înălţime,Şi cugetând că-n mare, ca el un altul nu-iŞi că la înălţime e, sigur, locul lui.Bazându-se pe sine, bibanul îngâmfat,De-odată, fără veste, în plasă a picat.

La aşteptat la pândă pescarul cel flămând,Ce, mulţumit de pradă, voios şi surâzând, Aprinse-n grabă focul, să-l pună pe jăraticPe înţeleptul mării, pe marele zănatic.

Abia acum Peştică văzu că-i altă lume,Şi tot ce-au spus părinţii e drept, şi n-au fost glume. Acum îşi dete seama că a căzut în susŞi falsa lui ştiinţă pe jaruri l-a adus.

Aşa e şi cu omul, cel ce la cap se-mpute:Ca peştele sfârşeşte, în focul cel mai iute.

70




Taina avvei Aminna

Avva Aminna era mereu în cugetare la cele duhovniceşti. Avea o tainăascunsă în sufletul său, taină care îi aduce atâta linişte şi pace.

Unul din ucenicii săi a îndrăznit odată să-l întrebe:- Avva Aminna, care este această taină a sufletului tău ?- Taina cea mare a sufletului meu este tăcerea, a spus avva Aminna.Nimic nu aduce mai multă pace sufletului ca tăcerea. În tăcere şi singurătate, omul se întâlneşte cu Dumnezeu, cu Maica

Domnului şi cu toţi sfinţii, îşi limpezeşte sufletul şi îşi hrăneşte mintea cu celeduhovniceşti.

Glasul conştiinţei

Sub cochilia ovală şi roşcat-a unui ou,Sta un pui de găinuşă încuiat ca-ntr-un cavou,Care, zilnic, într-o vreme, cât a stat el la clocit,Se uita sfios în lături, curios şi uluit.Cugetând la existenţă şi la viaţa lui de pui,El, adesea, cu mirare, îşi zicea în mintea lui:O, ce mică este lumea, ce-ntuneric e în jur;Toate sunt nedesluşite şi lipsite de contur.Cum de-am apărut aicea, eu nu pot să înţeleg;Cred că-i vorba de-o-ntâmplare, cred că-i vorba de Big Bang.Totuşi, simt că o căldură mă învăluie firescŞi m-ajută, cu iubire, ca încet-încet să cresc.Nu se poate, zise puiul, ca să fiu întâmplător.Cred că lumea asta are, negreşit, un Creator. Am nădejde, zise iară, că-ntr-o zi, necunoscută,O să aflu mult mai multe despre lumea neştiută.

Şi, odată, într-o vineri, să vedeţi ce s-a-ntâmplat: În a douăzeci şi una zi de prizonierat,

După ce-a-nghiţit găluşca, puiul nostru gălbior, A ieşit din carapacea, ce-l ţinea ca-ntr-un cuptor.După câteva minute, după ce-a ieşit din ouŞi-a-nceput ca să păşească pe tărâmul ăsta nou,Puişorul nostru galben, viitorul cocoşel, A văzut că lumea nu e cum şi-a-nchipuit-o el.Şi mirat de lumea nouă, tot privind sfios natura, A văzut-o-ntâi pe mama, care-i dăruia căldura,Care i-a purtat de grijă cât a fost în ouşor,Ca s-ajungă el acuma "dragul mamei puişor". A văzut că are aripi, şi că e-mbrăcat în puf,Şi că-n lumea asta nu e, cum era în ou, zăduf.

71




A văzut că în grădină este iarbă, şi e soare,Şi că poate să alerge, fiindcă are şi picioare.

Însă când privi cuibarul unde-a stat trei săptămâni,Timp în care mama-cloşcă a clocit jos, sub salcâmi, A văzut pe fraţii leneşi, morţi în oul de găină,Care n-au avut dorinţa ca să iasă la lumină.

Tot aşa e şi cu omul, ce nu crede-n Dumnezeu,Care crede în Big Bang-uri, declarându-se ateu;După "ce-a-nghiţit găluşca", vede cât s-a înşelat,Fiindcă glasul conştiinţei, el mereu l-a ignorat.

Zău

Astăzi vom vorbi despre un cuvânt care, în vorbirea multora dintre Dvs.,a devenit un adevărat tic verbal, adică îl folosiţi foarte des, mai mult sau maipuţin motivat; doar din obişnuinţă. Mă refer la cuvântul "Zău". Cuvântul este întâlnit des şi în cele mai diferite împrejurări. Puţini, însă, dintre cei care-lfolosesc îi mai cunosc semnificaţia. A sosit vremea ca să-i scoatem vălul şi,cunoscându-i adevărata semnificaţie, să-l folosim după cuviinţă.

Termenul este o prescurtare de la "Dumnezeu", este o prescurtare de laun jurământ ferm: "Jur pe Dumnezeu!" sau "Martor mi-e Dumnezeu!". Omul,având conştiinţa existenţei şi atotştiinţei lui Dumnezeu, Îl cheamă să-I deamărturie pentru cele afirmate. Cuvântul lui depăşeşte limita unui simplu mijlocde comunicare: face legătura dintre material şi spiritual, dintre om şi divinitate.Jurând pe numele lui Dumnezeu sau luându-L pe Dumnezeu martor pentrucele spuse, nu-ţi permiţi să minţi, să înşeli, să te dedublezi între ceea cegândeşti şi ceea ce spui. Dacă interlocutorul tău poate fi înşelat, Dumnezeu nupoate, iar dacă semenul nu poate întotdeauna să-ţi verifice exactitateaspuselor, Dumnezeu, în atotştiinţa Sa, nu poate fi păcălit. Chemându-L peDumnezeu drept chezăşie pentru cele spuse, implicit îl chemi şi judecător. Ofaci voluntar, convins fiind că nimic nu trece neobservat din faptele, vorbele,

gândurile noastre. O faci, fiind convins că binele, adevărul, dreptatea,frumuseţea morală vor fi răsplătite, în timp ce minciuna, păcatul, viciul,pervertirea spirituală vor fi pedepsite. A folosi această expresie în moduşuratic, indiferent de împrejurări, este o impietate, o lipsă de respect faţă deDumnezeu, înseamnă a-I lua numele în deşert, ceea ce este aspru pedepsit încă din vechime (Ieş., XX, 7). "Pe unde iese vorba, iese şi sufletul!" spuneaubătrânii noştri şi nu greşeau. Greşim, în schimb, noi, cei care vulgarizămcuvintele, pierdem sensurile originare, violăm limbajul, ne înstrăinăm de fiinţaşi gândirea românească autentică, adevărată.

Sursa: Pr.Alexandru Stanciulescu-Barda - http://malovat.wordpress.com

72




Despre dreapta socotinţă

Sfantul Ioan Sinaitul

"Când avem înaintea noastră două rele, şi oricum trebuie să alegem una,s-o alegem pe cea mai uşoară. De pildă: în timp ce ne rugăm ne vin vizitatori.Ce vom face? Vom opri rugăciunea, sau îi vom întrista pe fraţi, lăsându-i săaştepte? În situaţia aceasta, o vom prefera pe prima, pentru că iubirea este mai înalta decât rugăciunea. Rugăciunea este o virtute în parte, în timp ce iubireacuprinde înlăuntrul ei toate virtuţile".

"Când eram tânăr, m-am aşezat la o masă. M-au atacat atunci două feluride gânduri: al îmbuibării (sa mănânc mult şi să mă desfăt) şi al slavei deşarte(să par înaintea celorlalţi nevoitor si postitor). Am preferat să fiu biruitor de

slavă deşartă, şi aceasta pentru că tânăr cum eram, m-am înfricoşat deurmările îmbuibării (adică de curvie)".

Luptele fratricide

Cunoaştem din istorie situaţii când, în timpul războiului, fraţii s-au luptat între ei. Unul din tabăra inamică, îmbrăcat în uniforma celorlalţi şi pătrunzând în tabăra lor, a strigat că sunt atacaţi. Fiind noapte, fiecare îl considera pe celde lângă el un posibil duşman şi lovea fără să ştie în cine loveşte. Când s-aluminat de ziuă, istoviţi, cei puţini care au mai rămas în viaţă, şi-au dat seamacă a fost o diversiune, că adevăratul duşman a provocat lupta dintre ei.

Această tactică este folosită şi de vrăjmaşul sufletelor noastre, care sestrecoară în tabăra creştină, ia chip creştinesc şi provoacă lupta. Şi "noapte"fiind, cei mai mulţi dintre "ostaşi" se înşeală crezând că fraţii sunt adevăraţiiduşmani. Dar când se va face "ziuă", când va veni Ziua cea Mare, când luminalui Hristos va scoate totul la iveală, când se vor deschide cărţile conştiinţei,mulţi vor regreta, văzând că s-au înşelat, că au luptat contra fraţilor şi nu avrăjmaşilor.

Se pune întrebarea, de ce îngăduie Dumnezeu luptele fratricide?

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că "păcatul înarmează fraţii împotrivafraţilor. Dacă ai fraţi care caută să se certe cu tine, decât să-i acuzi prinplângerile tale, cercetează-ţi propria conştiinţă şi caută să vezi care estepăcatul care ţi-a câştigat duşmănia lor".

Aşadar…, tot păcatul, care este rădăcina tuturor relelor.

Soneria telefonului mobil

Spune-mi ce melodie ai ca sonerie pentru telefonul mobil, ca să-ţi spuncine eşti!

Trăim într-o lume în care telefonul mobil aproape face parte din fiinţaoricărui individ.

73




Pe stradă, în birouri, în casă, la oraş, la ţară şi chiar pe câmp, la praşilă,telefoanele mobile îşi fac auzită prezenţa prin coloritul specific al soneriilor.Febra personalizării telefoanelor cu diverse coloane sonore i-a cuprins pe mulţioameni.

Unii au ales pentru mobilele lor melodii care mai de care mai sofisticate,iar alţii, dimpotrivă, tonuri de apel mai puţin stridente. Melodia telefonuluitrădează firea fiecăruia.

Iată părerea psihologilor: Cel care ţine telefonul pe silenţios, trădează opersonalitate discretă, stresată şi nesigură pe sine; cel al cărui telefon sunăfoarte tare sau pe acordurile fanfarei militare, denotă, potrivit psihologilor, o firedominatoare, activă, dar şi rigidă; cel care nu a schimbat melodiile standard alemobilului, e o fire conservatoare; cel care ţine foarte mult la linişte şi preferă să îl atenţioneze doar un "beep", se încadrează în categoria persoanelor retrase;cel ce şi-a personalizat mobilul cu o melodie populară, cu influenţe de manea,

pare să iubească banii; cel care răspunde la telefon pe o simfonie de-a luiJohann Sebastian Bach, este un meloman şi ascunde un caracter flegmatic,care simte, din când în când, nevoia de evadare. Asta spun psihologii. Dar cespun duhovnicii? Cred că din perspectiva unui duhovnic fenomenul se vedealtfel. Cel care ţine foarte mult la linişte, preferă să îl atenţioneze doar un"beep"; cel care ţine telefonul pe silenţios, sau cel care nu a schimbat melodiilestandard ale mobilului, trădează o fire smerită, care nu vrea să deranjeze, dar poate fi şi indiferentă sau chiar leneşă; cel al cărui telefon sună foarte tare saupe acorduri stridente, denotă o fire trufaşă, mândră; cel ce şi-a personalizatmobilul cu o melodie populară, cu influenţe de manea, pare să fie iubitor dearginţi şi de plăceri trupeşti.

Foarte, foarte rar auzi telefoane mobile care să sune pe o cântarebisericească. Această stare de lucruri, desigur, spune ceva.

Tu, frate, ce melodie ai ca sonerie pentru telefonul mobil?

Sănătatea copiilor

Două echipe de cercetători de la University of California, Los Angeles(UCLA), din California, şi Universitatea daneză Aarhus au stabilit că mamele

care au utilizat telefonul mobil în perioada de graviditate au fost cu 54% maiexpuse riscului de a naşte copii cu probleme de comportament şi cu risc deexpunere la radiaţii. Studiul, efectuat pe 13.000 de copii, a fost foarte amplu şia stabilit că folosirea celularului de către femeia însărcinată, chiar şi de doar 2-3 ori pe zi, a fost suficientă pentru a creşte riscul de a naşte copii cuhiperactivitate şi dificultăţi de a-şi controla emoţiile, la vârsta şcolară. În plus,notează The Independent, copiii expuşi radiaţiilor în utero au dificultăţi de astabili relaţii cu părinţii şi colegii de şcoală.

Situaţia devine mai serioasă în cazul în care copilul foloseşte chiar eltelefonul mobil, înainte de vârsta de 7 ani. În aceste cazuri, riscul unor probleme comportamentale creşte până la 80%.

O serie de experţi ruşi de la Comitetul de Supraveghere împotriva

74




radiaţiilor a stabilit deja că riscul pe care îl presupune folosirea telefonului mobil în timpul gravidităţii este "nu cu mult mai redus decât riscul pe care îl prezintăpentru copil tutunul sau alcoolul consumat de mamă".

Concluzia, în cazul copiilor care utilizează telefonul mobil, a fost că potsuferi de "pierderi de memorie, lipsă de atenţie, diminuarea capacităţii de învăţare şi a abilităţilor cognitive, şi creşterea iritabilităţii" pe termen scurt, iar pe termen lung pot dezvolta chiar "sindrom depresiv" şi "degenerarea structuriinervoase a creierului".

Descoperirea făcută de cercetătorii americani şi danezi i-a luat prinsurprindere pe specialişti, care încearcă să stabilească şi o altă cauză pentruhiperactivitatea copiilor. Ei cred că o posibilă explicaţie ar fi şi aceea cămamele când folosesc telefonul mobil acordă o mai mică atenţie propriilor copii. Este însa o ipoteză, care necesită noi studii şi interpretări mai atente,scrie The Independent.

Sursa: www.sarcina-nasterea.ro

Când tăcerea e un păcat

Se spune că tăcerea este de aur. Dar nu totdeauna. În anumite împrejurări, tăcerea este păcat; iată câteva exemple, când tăcerea devinepăcat:

Când taci la spovedanie şi nu spui păcatele, e păcat.Când îţi auzi copiii minţind, blestemând, înjurând, grăind de rău, etc. şi

taci şi nu-I mustri, este păcat.Când copiii tăi fac fapte rele şi tu taci, e păcat.Când semenul tău păcătuieşte şi tu îl vezi sau îi ştii păcatele şi nu-l

sfătuieşti de bine şi taci, e păcat.Când nu-ţi înveţi copiii să meargă la Biserică, să se spovedească, să se

împărtăşească, să facă fapte bune, să fie respectuoşi, să se roage luiDumnezeu, tăcerea este un păcat.

Când nu te rogi lui Dumnezeu pentru părinţii sau copiii tăi, tăcerea esteun păcat.

Când asculţi pe cel ce vorbeşte de rău şi nu-l opreşti, ci taci, este un

păcat.Nu uita că ai datoria de a vorbi despre oameni cu Dumnezeu - adică a teruga pentru ei - cât şi datoria de a vorbi despre Dumnezeu cu oamenii - adicăa-i învăţa Credinţa Ortodoxă.

Să nu rămâi în nici o zi dator lui Dumnezeu cu Rugăciunea şi nici omuluicu cuvântul folositor.

Bolovanul

A fost odată un împărat, care, vrând să dea o lecţie supuşilor lui, a pus unbolovan mare în mijlocul drumului, iar după aceea s-a ascuns pentru a vedeacine va da bolovanul la o parte.

75




Au trecut pe acolo mulţi oameni: în trăsuri, în căruţe, pe jos sau călare.Toţi, ajungând la bolovan, îl ocoleau. Preferau să treacă prin şanţ, decât să deabolovanul la o parte, mai ales cei bogaţi şi negustorii. Li se părea o înjosire sămişte bolovanul. Ziceau că nu-i treaba lor. Ba mai mult, ocărau şi pe dregătoriilocului şi chiar pe împărat, că nu-şi fac datoria, că nu curăţă drumurile...

După aceea a trecut pe acolo şi un ţăran cu un coş de verdeţuri. Apropiindu-se de bolovan, şi-a aşezat povara, şi a încercat să dea bolovanulla o parte din drum, gândindu-se să nu se răstoarne cumva vreun car dincauza lui. Nu i-a fost uşor, dar a reuşit. Întorcându-se la coşul său, ţăranul aobservat o pungă aşezată exact în locul în care fusese bolovanul, iar pungaconţinea mult aur şi o scrisoare de la împărat, în care scria că aurul va aparţinecelui ce va da bolovanul la o parte. Vestea s-a dus în toată împărăţia. De atuncitoate drumurile au fost curate. Nu mai găseai niciun bolovan pe cale.

La fel se întâmplă şi în zilele noastre. Câţi nu trec indiferenţi pe lângă un

robinet uitat deschis, sau bec care arde ziua în amiaza-mare, sau un obiectcăzut pe trotuar, de care toată lumea se împiedică, dar nimeni nu-l dă la oparte.

Călătorul

Într-o bună zi, un pelerin a trecut pe la un pustnic cu nume mare.Invitat fiind în chilie, a rămas uimit văzând că părintele nu avea altceva

decât o candelă, câteva icoane şi câteva cărţi, iar ca mobilă doar o masă şi unscaun.

- Dar, părinte, unde-ţi este mobila? întrebă călătorul nostru.- Dar a ta unde este? întrebă la rându-i părintele.- A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse călătorul.- Şi eu la fel, zise părintele. Toţi suntem în trecere pe-aici.

Un pahar cu lapte

Într-o zi, Howard Kelly, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuriumblând prin sate, bătând din poartă în poartă, ca să-şi plătească studiile la

universitate, găsi în buzunar doar câţiva bănuţi, şi-i era foame. Banii nu-iajungeau nici măcar pentru o pâine. Se hotărî să ceară ceva de mâncare laurmătoarea casă. Bătând într-o poartă, o tânără deschise uşa şi îl întrebă cedoreşte. Vizibil jenat, studentul nostru, în loc să ceară ceva de mâncare, ceruun pahar cu apă.

Ea, privindu-l cum arată, văzându-l cu rucsacul în spate, şi-a dat seamacă tânărul este înfometat, aşa că îi aduse un pahar mare cu lapte.

El îl bau încet şi după aceea întrebă:- Cât vă datorez?- Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. Mama mea ne-a învăţat că trebuie

să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi…- Vă mulţumesc din suflet...! spuse el.

76




Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai că se simţea maiuşurat, dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni deveni mai puternică.Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei. Totuşi le-aterminat şi a ajuns un bun medic într-o clinică din oraş.

După câţiva ani femeia, care îi dăduse un pahar cu lapte, se îmbolnăvigrav.

Familia şi medicul din satul ei erau foarte îngrijoraţi. După puţin timp autrimis-o în oraş. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultaţie. Când elauzi numele satului din care provenea pacienta, tresări. Şi-a amintit cu plăcerede ziua când o tânără din acel sat, îi dăduse un pahar cu lapte.

Imediat Dr. Kelly urcă din holul spitalului în camera pacientei. Îmbrăcat înhalatul lui, doctorul intră să o vadă. Era chiar ea, o recunoscu imediat. Oconsultă şi se întoarse la cabinetul său hotărât să facă tot posibilul ca să-i

salveze viaţa. Din ziua aceea urmărea cazul femeii cu cea mai mare atenţie.Ea fu operată pe cord deschis şi se recupera încet, încet…După o lungă luptă, boala a fost învinsă..! Era în sfârşit sănătoasă..!După mai multe zile de spitalizare, pacienta fiind în afara oricărui pericol,

Dr. Kelly intenţiona să o externeze. Ceru biroului administrativ să-i trimităfactura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. A verificat-o şi a semnat-o. Maimult, a scris ceva pe marginea facturii şi a trimis-o în camera pacientei.

Factura a ajuns în camera pacientei, dar femeii îi era teamă să odeschidă. Ştia că ar fi trebuit să lucreze tot restul zilelor sale ca să achite costulunei intervenţii atât de complicate...

În sfârşit o deschise şi ceva îi atrase imediat atenţia: pe marginile facturiiciti aceste cuvinte...

"Plătită integral acum mulţi ani, cu un pahar de lapte"(Semnat) Dr. Howard Kelly

Atenţie la oglinzi!

Rătăcind pe ici, pe colo, un câine dolofan ajunse într-o odaie care avea

pe toţi pereţii oglinzi imense. Astfel se văzu dintr-odată înconjurat de mulţi câini. Se înfurie, începu săscrâşnească din dinţi şi să mârâie. Fireşte, şi câinii din oglindă făcură la fel,descoperindu-şi colţii fioroşi. Câinele nostru începu să se învârtă nervos într-oparte şi în alta pentru a se apăra de atacatori, după care - lătrând cu furie - searuncă asupra unuia dintre presupuşii săi adversari.

În urma puternicei izbituri în oglindă, căzu la pământ fără suflare şi plin desânge.

Dacă ar fi dat din coadă prieteneşte o singură dată, toţi câinii din oglindăar fi răspuns în acelaşi fel. Şi întâlnirea lor ar fi fost o sărbătoare!!

77




Auzi ce-ţi place

Un fermier american, care locuia la ţară, şi prietenul lui, mergeau odatăprin centrul oraşului New York. Era în timpul prânzului şi străzile erau pline deoameni. Maşinile claxonau, frânele taxiurilor scârţâiau pe la colţuri, sirenelezornăiau, sunetele oraşului erau asurzitoare. Deodată, fermierul spune:

- Aud un greiere!Prietenul său, surprins, îi răspunde:- Ce? Eşti nebun? Cum poţi să auzi un greiere în gălăgia asta!- Ba da, sunt sigur! a spus el. Am auzit un greiere!.- E o nebunie, i-a răspuns prietenul.Fermierul se opri puţin, ascultând cu atenţie dincotro vine sunetul, după

care se îndreaptă, traversând strada, spre un ghiveci de ciment, în carecreşteau nişte plante. S-a uitat printre ele şi, pe sub crengile lor, a descoperit

un greiere. Amicul său a fost pur şi simplu uimit.- E incredibil! Cred că ai urechi supraomeneşti!- Nu, a spus fermierul. Urechile mele nu sunt cu nimic diferite de ale tale.

Depinde ce vrei să asculţi.- Dar nu se poate! a spus prietenul. N-aş putea auzi un greier, într-o aşa

gălăgie.- Da, într-adevăr, a venit replica. Depinde ce este cu adevărat important

pentru tine, aceea auzi. Hai să-ţi demonstrez! A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede, pe care, în mod

discret, le-a scăpat pe trotuar. Atunci, în ciuda zgomotului şoselei aglomerate, care le asurzea urechile,

au putut observa pe o rază de 6-7 metri , multe capete întorcându-se să vadădaca nu cumva banii căzuţi erau ai lor.

- Ai înţeles ce vreau să spun? a întrebat fermierul american. Totul depindede ce este mai important pentru tine.

Apropo, vi s-a întâmplat să auziţi vreun greieraş, trecând pe stradă? Dar zgomotul făcut de o modedă căzută pe trotuar? Dar vreun zgomot, fiind la

rugăciune?

Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan

În zilele împăratului Alexie Comnen care a luat sceptrul împărăţiei în anul1081, s-a iscat mare neînţelegere între creştinii cei mai îmbunătăţiţi. Uniicinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, zicând că este înalt la cuvânt, iar alţii înălţau pe Ioan Gură de Aur, zicând că este mai omenească învăţătura lui şi că îndreaptă pe toţi, şi-i înduplecă spre pocăinţă prin dulceaţa graiului său. Alţii înclinau spre dumnezeiescul Grigorie, zicând că i-a întrecut pe toţi prin înălţimea, frumuseţea şi cuviinţa cuvântărilor şi scrierilor lui. Deci, se ajunseseacolo că lumea se împărţise: unii se numeau ioanieni, alţii vasilieni şi alţii

78




grigorieni, şi pricire în cuvinte era pe numele acestor sfinţi.Mai târziu, după câţiva ani, sfinţii aceştia se arătară, unul câte unul, după

aceea câte trei împreună, aievea, iar nu în vis, arhiereului care păstorea atuncicetatea Evhaitenilor, şi care se numea Ioan, fiind bărbat înţelept în toate,cunoscător al învăţăturii elineşti, cum se vede din scrierile lui şi care ajunsesepe culmea virtuţilor.

Atunci, sfinţii grăiră într-un glas către dânsul: noi, precum vezi, laDumnezeu una suntem şi nici o împotrivire sau vrajbă nu este între noi. Cifiecare la timpul său, îndemnaţi fiind de Duhul Sfânt, am scris învăţături pentrumântuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi, unul întâi şi altul al doilea, şi de vei chema pe unul, vin şi ceilalţi doi.Drept aceea, scoală-te de porunceşte celor ce se pricesc să nu se mai certepentru noi. Că nevoinţa noastră a fost aceasta, şi cât am fost vii şi după ce amrăposat, ca să împăcăm şi să aducem lumea la unire. Împreunează-ne într-o

singură zi şi ne prăznuieşte cu bună-cuviinţă. Înştiinţează şi pe urmaşi, că noiuna suntem la Dumnezeu şi încredinţează-i că şi noi vom ajuta la mântuireaacelora ce fac pomenirea; căci nouă ni se pare că avem oarecare îndrăznire laDumnezeu. Acestea zicându-le, s-a părut că ei se suie iarăşi la ceruri, îmbrăcaţi în lumina nespusă şi chemându-se unul pe altul, pe nume.

Iar minunatul om care a fost Ioan Evhaitul, după ce se sculă, a făcut aşacum îi porunciseră sfinţii, potolind mulţimea şi pe cei ce se certau, căci acestaera om vestit pentru viaţa lui îmbunătăţită. El a dat Bisericii sărbătoareaaceasta spre a fi prăznuită. (După Sinaxar)

Şi în zilele noastre am avut (şi avem) părinţi duhovniceşti cu viaţă sfântă, în jurul cărora s-au grupat creştinii. Aceşti părinţi s-au făcut iubiţi de creştinipentru viaţa lor curată, pentru jertfelnicia lor în "ogorul" Domnului. Ca exempleputem da pe Părintele Cleopa Ilie, Părintele Arsenie Boca, Părintele CalciuDumitreasa, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Iustin Pârvu, PărinteleVisarion Iugulescu, Părintele Ioan Iovan, Părintele Nicodim Măndiţă, PărinteleIosif Trifa şi pe mulţi alţii.

Fiecare creştin, care-şi doreşte mântuirea, a înţeles credinţa mai bine, dela unul sau de la altul dintre aceşti părinţi. Acela a reuşit să-l "cucerească"

pentru Domnul.Din păcate, ca şi pe timpul Sfinţilor Trei Ierarhi, când creştinii se porecleau între ei zicându-şi "ioanieni", "vasilieni", "grigorieni", şi astăzi îi auzi pe uniicreştini zicând despre alţii că sunt "nicodimişti", sau "calcişti", sau "visarionişti",sau "trifişti". Aceste etichete sunt date în chip defăimător şi iresponsabil de ceicare se consideră "pur ortodocşi", vrând să arate lumii că unii părinţiduhovniceşti cu ucenicii lor sunt mai slabi în credinţă sau chiar rătăciţi, judecând ei înainte de a judeca Hristos. De ce aşa? Oare judecăţile luiDumnezeu se potrivesc cu ale oamenilor ? Câtă neînţelepciune! Ce mai râdevrăjmaşul de noi!

Aţi auzit cumva ca autoritatea noastră bisericească, Sfântul Sinod, să firidicat în slăvi sau să fi caterisit, sau afurisit, sau anatematizat pe vreunul dintre

79




aceşti părinţi, ori pe ucenicii lor? Eu n-am auzit. Aşadar, atâta timp cât SfântulSinod nu s-a pronunţat în vreun fel sau altul cu privire la aceşti părinţi ai noştri,haideţi să procedăm la fel ca şi în cazul Sfinţilor Trei Ierarhi, şi să-i cinstimdeopotrivă pe toţi părinţii duhovniceşti ai Bisericii noastre, care au făcut roadeşi să defăimăm pe defăimătorul sufletelor noaste, cel care vrea să ne învrăjbească. Amin!

Fereastra sufletului

O familie a primit moştenire o casă într-un cartier foarte liniştit. Înainte dea se muta, mama, tatăl şi fiica lor mergeau câteva ore în fiecare zi pentru ascoate din casă lucrurile vechi, pentru a face curăţenie şi a pregăti cât mai binenoua locuinţă.

În prima dimineaţă, când au ajuns în casă, fiica a observat, privind pe

fereastră, o femeie în vârsta care îşi întindea hainele abia spălate, la soare.- Mamă, zise fiica, priveşte ce haine murdare întinde vecina noastră lasoare! Eu ştiu să spăl mult mai bine decât ea! Nu o fi ştiind să spele sau poaten-a auzit de săpun şi detergenţi… Îmi vine să mă duc să-i spun, s-o învăţ săspele...

Mama a privit la femeia în vârstă care îşi întindea rufele, a privit apoi lafiica ei şi n-a spus nici un cuvânt.

Şi aşa, la fiecare două sau trei zile fiica repeta observaţiile şi se amuzapentru aceasta, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.

După vreo lună, fiica a rămas surprinsă văzând că vecina sa întindea pesârmă cearceafuri mult mai curate, aşa ca i-a spus mamei sale:

- Priveşte, mamă, vecina a învăţat să spele rufele, cu toate că n-am avuttimp să trec pe la ea ca s-o învăţ să spele!

Mama s-a uitat zâmbind la ea şi i-a răspuns:- Nu, draga mea, astăzi am reuşit să vin ceva mai devreme decât tine şi

am spălat geamurile casei noastre! De aceea se văd rufele vecinei noastremult mai curate…

Şi în viaţă se întâmplă de multe ori la fel… Totul depinde de cât de curată

este fereastra sufletului nostru, cea prin care observăm faptele celorlalţi. Înainte de a critica, bine ar fi să ne uităm la noi înşine şi să ne curăţămsufletul pentru a putea vedea clar ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Atuncivom reuşi să vedem şi curăţenia sufletească a celorlalţi, chiar daca ei nu suntniciodată perfecţi…

Milostenia sufletească

Duhovnicul meu, Părintele Arsenie Papacioc, îmi spunea adesea căsărăcia nu e o virtute şi nici bogăţia nu este un păcat. Şi tot dânsul îmi ziceacă, la Sfârşit, criteriul de judecată a lui Hristos va fi mila, argumentând cu citatedin Evanghelia după Matei (25, 42-43) unde se spune:"…flămând am fost şi nu

80




Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şinu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţicercetat".

Aşadar, să facem milă. Aici voiam să ajung. Să facem milă, dar nu oricumşi oricând, căci sunt situaţii în care putem să greşim, făcând milă. Dacă ştimpe cineva că foloseşte banul pe care i-l dăm ca să cumpere băutură, ţigări saualte lucruri nefolositoare, greşim; încurajăm beţia şi fumatul. Dacă ştim pecineva că cerşeşte pentru că e certat cu munca, iar greşim; încurajăm lenea.De aceea, pe adevăraţii săraci trebuie să-i căutăm cu atenţie, ostenindu-nepuţin. Să nu credem că, dacă am dat doi bănuţi la primul cerşetor întâlnit încale, am făcut mare milă. Să-i cutăm prin sate izolate, prin locuri greuaccesibile. Să ne unim mai mulţi creştini ca să putem face aceasta, căci deunul singur e mai greu.

Sunt unii cerşetori, care profită de mila şi bunătatea creştinilor şi vin

duminica chiar în biserică, în timpul slujbei, ca să cerşească. Aici iar putemgreşi, dacă nu suntem vigilenţi, pentru că se tulbură slujba. Îi vezi pe uniicreştini căutându-se prin buzunare, foindu-se, în loc să fie atenţi la cântare şirugăciune, căci aceşti cerşetori sunt foarte insistenţi, dacă nu le dai. Aicitrebuie să luăm poziţie noi, cei din biserică, căci preotul nu poate să iasă dinSfântul Altar să se ia cu ei la harţă. Dându-le acestor cerşetori (sau falşicerşetori), îi determinăm să mai vină şi duminica viitoare ca să fac dezordine.Iată cum putem să greşim!

Mila cea mai mare pe care trebuie să o facem noi, astăzi, ne spuneavrednicul de pomenire Părintele nostru Visarion Iugulescu, este milasufletească. Şi pe aceasta o putem face, cu mai mult spor, la fel, unindu-ne maimulţi creştini.

Cum putem săvârşi milostenia sufletească

Trebuie să avem în vedere ce hrană dăm, cui dăm, cum dăm, unde dămşi când dăm.

Ce dăm. Dăm o cărticică de rugăciune, un îndreptar de spovedanie, o

revistă cu predici şi învăţături creştine, o iconiţă, o căndeluţă, o casetă audiosau un CD cu program duhovnicesc, un sfat, un îndemn, dar mai ales căldurăsufletească. Să-i mângâiem pe cei necăjiţi, oropsiţi, lipsiţi, părăsiţi. Să-i ajutămsă capete încredere în Bunul Dumnezeu. Să le spunem că Dumnezeu nu îngăduie ispita, răul, necazul, dacă nu iese ceva bun. Să ne ridicăm sau să necoborâm la nivelul fiecăruia. Să ne punem în situaţia lor şi atunci vom şti ce săle dăm, altfel ne pierdem timpul.

Când dăm. Dăm când sufletul omului este dispus să primească un dar duhovnicesc, un îndemn. Momentul cel mai bun este când omul este însuferinţă, în boală, în necaz, în primejdie, în sărăcie. Atunci se mai gândeştela Dumnezeu şi la ajutorul Lui, atunci primeşte. Atunci să-i venim în

81




întâmpinare.

Unde dăm. Dăm la spitale, azile, familii nevoiaşe, instituţiile prin carelucrăm şi oriunde sunt fraţi de-ai noştri.

Pentru necazurile prin care trec, de obicei, oamenii dau vina pe dregători.Noi să nu facem politică, să nu dăm vina pe alţii. Trebuie să-i facem să înţeleagă că din cauza depărtării noaste de Dumnezeu şi a păcatelor se abatpeste noi necazuri şi lipsuri, şi nu din cauza altora.

Cui dăm. Dăm, desigur, la săraci. Cei mai săraci (sufleteşte) în ziua deastăzi sunt bogaţii vremii, care au de toate (din cele materiale) şi nu mai aunevoie de Dumnezeu.

Dăm celor de care nu s-a îngrijit nimeni până în momentul de faţă. Dacănu le vom da noi fraţilor noştri, le vor da alţii, care se vor prezenta drept păstori

şi apostoli, dar care sunt de fapt "lupi îmbrăcaţi în piei de oaie", ce au în traistăotravă.

Cum dăm. Dăm cu dragoste, cu smerenie şi nu pentru răsplată sau pentrucă ne-a poruncit cineva. Dăm cu binecuvântarea duhovnicului nostru. În cazulcă dăm la un spital, cu binecuvântarea preotului spitalului şi cu aprobareaconducerii spitalului.

Să mergem, de exemplu, cu un casetofon sau un DVD-player la un azilde bătrâni şi, cu aprobările de care vorbeam, să le punem o casetă cu învăţături sfinte, un film cu o viaţă de sfânt, cu minunea de la Ierusalim sauIordan, scenete duhovniceşti şi orice material ziditor de suflet, dar - atenţie!!! -să fie ortodox, nu cu scene erotice sau alte manifestări străine de duhulortodoxiei.

Ce s-ar bucura acei bătrâni (sau tineri) din azil, părăsiţi de ai lor! Printreei o să-l găsiţi şi pe Hristos, părăsit de ai Lui.

Aceasta am învăţat de la Părintele nostru Visarion.

"Secerişul e mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi, deci, pe Domnul

secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său" (Matei 9,37-38).

PACE, DRAGOSTE şi BUNĂSTARE

O femeie, ieşind din casă, vede trei bătrâni cu barbă albă stând pe obăncuţă la poartă.

Nu-i cunoştea, dar văzându-i străini şi abătuţi, îi invită în casă să mănânceceva.

- Soţul tău este acasă? - întrebară ei.- Nu, este la câmp.- Atunci nu putem intra, replică ei.Seara, când soţul se întoarse acasă, ea îi povesteşte despre cei trei

82




bătrâni...- Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înăuntru!Femeia se duce şi îi invită în casă.- Nu putem intra toţi în casă, replică ei.- Cum aşa? întreabă ea.Unul dintre bătrăni îi explică:- Eu sunt BUNĂSTARE , el este PACE iar celălalt este DRAGOSTE.

Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău: pe care dintre noi ne-a invitat în casă ?Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care nu stătu mult pe gânduri şi

cu bucurie, zise:- Ce bine! Cum suntem noi nevoiaşi, ar fi bine să-l inviţi în casă pe

BUNĂSTARE, să ne umple casa cu bunăstare, să nu mai alerg atâta, toatăziua!

Soţia nu a fost de acord:

- De ce să nu-l invităm pe PACE? Câte griji pe capul meu, câte datorii...,nu mai am PACE şi linişte.Nora, care îi asculta dintr-un colţ al casei, zise:- N-ar fi mai bine să-l invităm pe DRAGOSTE? Casa noastră ar fi atunci

plină de dragoste! - a sugerat nora, care, probabil, se gândea şi la relaţia ei cusoacră-sa.

- Hai, măi femeie, să ne luăm după sfatul norei, îi zice soţul femeii sale.Du-te afară şi invită-l pe DRAGOSTE să ne fie oaspete.

Femeia iese afară şi întreabă:- Care dintre voi este DRAGOSTE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete.DRAGOSTE porneşte înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui şi

ceilalţi doi. Surprinsă femeia întreabă:- L-am invitat doar pe DRAGOSTE. Cum de veniţi şi voi cu el?Cei trei bătrâni îi replicară: Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe

PACE, ceilalţi ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe DRAGOSTE,unde merge el mergem şi noi.

Unde este DRAGOSTE, este şi BUNĂSTARE, şi PACE!

Povestea unei lumânări

E ora rugăciunii. M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la mine... Parcă aţi vreasă vă spun ceva. Ce să vă spun ? Simţiţi bucurie în suflet ?

În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunttristă, chiar dacă arzând devin mai mică. De fapt eu am doar două posibilităţi:

Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să rămân rece, să nu fiuaprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă jertfesc,să mă dăruiesc chiar pe mine însumi... Asta e mult mai frumos decât sa rămânrece şi fără rost.

Si voi oamenii sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi

83




lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumina şicăldura, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să vă jertfiţi, să daţi ceva:dragostea, adevărul, bucuria, încrederea şi toate sentimentele nobile pe carele purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici... Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca olumânare aprinsă.

Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mult mai puternice.

Şi la voi oamenii e tot aşa, împreună luminaţi mai mult...

Desenele animate mai violente decât ştirile

Canalele pentru copii difuzeaza mai multa violenta decat posturilegeneraliste

Potrivit unui studiu al Consiliului National al Audiovizualului (CNA),posturile de desene animate difuzeaza, in medie, 20 de acte de violenta pe orade emisie, iar cele informative si generaliste doar 14, arata realizatorii studiului.Cea mai difuzata violenta este cea de tip fizic.

Dupa frecventa actelor de violenta, cel mai agresiv canal de deseneanimate este Cartoon Network, care difuzeaza, in medie, 27 de acte deviolenta pe ora, adica aproximativ unul la doua minute, urmat de Jetix siMinimax. Chiar si clipurile promo contin violente, acelasi post Cartoon Networkocupand primul loc.

Violenta la ea Acasa

In clasamentul similar pentru posturile de televiziune generaliste siinformative, lider este Acasa, cu 23,5 acte de violenta pe ora, urmat de PrimaTV (20), OTV (18,2) si Pro TV (14,6). In ceea ce priveste ponderea durateiviolentei din o ora de emisiune, Cartoon Network este de cel putin doua ori maiviolent decat restul canalelor de desene animate incluse in studiu, difuzand inmedie, fara a lua in considerare publicitatea, 22,6 minute de violenta pe ora, in

timp ce Jetix - 11, iar Minimax - aproape sapte minute.Pentru celelalte posturi de televiziune, studiul a masurat durata actelor deviolenta, exprimata ca pondere pe ora, fara publicitate. Lider din acest punctde vedere este Pro TV, cu 21,2%, urmat de Prima TV (20,6%) si Acasa (20,3).

I-am ajuns pe americani

In privinta posturilor de desene animate, cea mai difuzata forma deviolenta este cea de tip fizic. La posturile de televiziune generaliste si de stiri,predomina actele de violenta verbala (46,7%), urmate de violenta fizica(30,5%). "Numai pentru naivi, televiziunea e o aratare a realitatii, de fapt eaeste un spectacol al realitatii si multi teleasti mint, spunand: noi nu avem nicio

84




vina, noi doar aratam ce se intampla in lume.", a remarcat prof. Ioan Dragan,coordonatorul studiului. La noi, pe micul ecran, violenta verbala a trecutinaintea celei fizice, iar tipurile de emisiuni care prezinta cel mai mare numar de asemenea acte sunt cele de reality-show (20,7 pe ora), de divertisment(15,5) si dezbaterile (8,3). La postul Acasa, telenovelele romanesti abunda inspecial in violente verbale". De altfel, la acest capitol ii concuram pe americani,cei despre care se spune ca "omoara", la Hollywoood, cam 1000 de persoanepe zi. Daca la ei 53% din filme contin violenta, in filmele noastre se ajunge la41%. "Pe fondul unei concurente din ce in ce mai acerbe, ne asteptam caviolenta pe micul ecran sa creasca pana la extrem", a declarat presedinteleCNA, Rasvan Popescu. In 2008, CNA a dat posturilor TV care au promovatacte de violenta 38 de somatii, 19 amenzi si trei sanctiuni cu intrerupereaemisiunii.

Amenzi degeaba

Studiul a fost realizat de Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii deComunicare (CSMNTC), in perioada 13-19 octombrie 2008. Au fostmonitorizate peste 370 de ore de programe la 13 canale TV de tip generalistsau specializat (informative si canale pentru copii). In 2008, CNA a datposturilor TV care au promovat acte de violenta 38 de somatii, 19 amenzi si treisanctiuni cu intreruperea emisiunii.

(Adrian-Nicolae POPESCU- Ziarul ZIUA)

Şi când mă gândesc câţi creştini nu îşi lasă copilaşii în faţa televizoarelor,la desene animate, ca ei (părinţii) să poată să îşi rezolve mai uşor treburilecasnice...

Ce semeni, aceea răsare...

Revoltă în junglă

O ageră maimuţă din jungla africană,Urcându-se pe-o creangă de arbore, în goană,

Vădit nemulţumită şi tare revoltată, A explodat: sunt tristă şi foarte ofensată,De ceea ce se spune în jungla omenească, Având ca scop şi ţintă, pe noi să ne jignească. A apărut în lume o teză mincinoasă;Că omul ar descinde din buna noastră rasă. Aflat-am că tăticul acestei teorii,E un britanic - Darwin, ce-a scris doar inepţii.E un savant ridicol, un simplu maimuţoi ,Ce crede că se trage, neîndoios, din noi.Eu protestez sălbatic, căci asta-i o prostieŞi vă îndemn: nu credeţi aşa gogomănie!

85




Pe mine, Dumnezeu maimuţă m-a făcut,Şi sper să nu ajung, ca Omul, decăzut...Sunt tare mulţumită de viaţa mea umilă,De viaţa mea curată, de viaţa de gorilă.Vă-ntreb pe fiecare, iubiţi şi sinceri fraţi,Ce locuiţi cu mine de ani nenumăraţi, Aţi auzit vreodată la noi să fie ură?Că pe la noi se minte, se junghie şi fură?Nu veţi vedea vreodată cât o să fie luna,O minte de maimuţă dospind în ea minciuna! Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?Copii lăsaţi pe drumuri sau planuri de război?Nu veţi vedea vreodată, cât timp purta-vom coadă,Gorile divorţate sau prunci lăsaţi pe stradă!

Văzut-aţi voi în hoardă, la noi, bolnavi mintali,Drogaţi, ori lesbiene, ori homosexuali?La noi văzut-aţi droguri sau vreo tutungerie? În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!... Aţi întâlnit pe creangă vreun cimpanzeu beţiv?Gibon care să-njure sau pavian parşiv?N-avem orfelinate, nici penitenciareŞi nu privim la porno, căci nu avem ziare...Noi nu ascundem droguri, nu traficăm muniţii.N-avem televizoare, ce spurcă ochii minţii,Nici internet, ce-arată atâtea stricăciuni,Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,Nici cerşetori în hoardă, nici chefuri dezmăţate,Şi nici bordeluri scumpe cu dame desfrânate. În neam la noi văzut-aţi, vânduţi necumpătării,Prizonieri pe viaţă ai sticlei şi ţigării?La noi nu sunt nici garduri, nici pui murind de foame,Sau omorâţi în taină de cele ce-şi zic "mame"!La noi nu-s sindicate, nici libertăţi în lanţuri,

Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri!N-avem nici prim-miniştri pe care să-i înjuri,Nici bani depuşi la bancă, nici alte mari strânsuri.Nici senatori să doarmă cuminţi în parlament,Când alţii îşi prezintă un scurt amendament.La noi nu ai să afli, nicicând, pe cineva,Precum îi vezi pe oameni, mergând la DNA.N-o să-ntâlniţi în hoardă vreun cimpanzeu corupt,Şi nici mişcări rapide, mişcări pe "dedesubt".Şi dacă facem salturi, nu trecem peste legi,Cum fac creştinii astăzi în posturi şi câşlegi.Şi iată încă una din lumea lor de jos,

86




La noi nu se întâmplă război religios!Nici ordini mondiale, nici naţionalism,Şi nici vreo îndoială ce duce-n ateism...N-avem atâtea secte, ce-s gata să lovească În dogma noastră veche, în dogma strămoşească.Şi nici mişcări viclene, rebeli şi antihrişti,Şi nici apostazie, şi nici ecumenişti.Noi n-am pus cod de bare cu şase, şase, şase,Nicicând, pe nuci, pe fructe sau pe rădăcinoase.Noi nu avem nici carduri, cum are lumea "bună",Nici cipuri implantate pe frunte sau pe mână.Tot ce-am văzut la oameni mai crud şi mai pervers,E conştiinţa-n lanţuri şi dogma pusă-n vers.Religia iubirii ce-o afli în Scriptură,

În timp ei au redus-o la datini şi cultură, Încât ajuns-a lumea să-l pună, cu tupeu, Acum, pe om în centru şi nu pe Dumnezeu.

De veţi vedea vreodată c-am coborât din pom,Stricându-mă la minte, având purtări de "om",Umblând cu baliverne, sau cu găinării,Ori cu purtări nedemne, sau alte viclenii,Să mă opriţi la vreme, să nu evoluez,Şi ajungând ca omul, să nu ştiu ce să crez...

E-adevărat că omul a coborât, ca soi.Dar nu, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi!

(Prelucrare din “folclorul blogosferic”)

Valoarea femeii

Un tată vorbea cu fiul său. Probabil că acest tată era şi un bun contabil,căci la orice lucru el folosea creionul şi hârtia. Fiul, fiind la vârsta căsătoriei, îi

povestea tatălui despre viitoarea lui soţie, despre alegerea făcută:- Tată, mi-am găsit aleasa inimii şi vreau să mă căsătoresc cu ea. Tatăl îl întreabă:

- Cum este aleasa inimii tale?Fiul răspunde:- Este frumoasă.Tatăl, vrând să "calculeze" valoarea fetei, îi spune:- Ia un creion şi scrie un zero! Şi cum mai este?Fiul răspunde:- Este bogată.Tatăl îi spune din nou:- Mai scrie un zero lângă celălalt! Şi cum mai este?

87




Fiul:- Este harnică. Tatăl:- Mai scrie un zero! Şi cum mai este?Fiul:- Este sănătoasă.Tatăl:- Mai scrie un zero! Şi cum mai este?Fiul:- Cu nume bun.Tatăl:- Mai scrie un zero! Şi cum mai este?Fiul:- Cu multă ştiinţă de carte.Tatăl:

- Mai scrie un zero! Până acum totul este zero. Şi cum mai este?Fiul, nemulţumit de nemulţumirea tatălui său, îi spune accentuând fiecareliteră:

- Tată, aleasa inimii mele este foarte evlavioasă şi credincioasă!Tatăl îi spune răspicat, accentuând şi el fiecare literă:- Fiul meu, în faţa tuturor zerourilor scrie un unu şi vei vedea cât valorează

aleasa inimii tale! Dacă este credincioasă, atunci este de milioane. Te felicit!

Orbire sufletească

A fost odată o fată oarbă care se ura pe sine pentru că era oarbă. Ura petoată lumea, în afară de prietenul ei. Într-o zi, fata a spus că dacă ar puteavedea lumea, atunci ea s-ar mărita cu prietenul ei.

Dar, într-o zi fericită, cineva i-a donat o pereche de ochi. După operaţie,când bandajele au fost date jos, ea a văzut totul şi pe prietenul ei. Acesta a întrebat-o: "Acum, că poţi vedea, te măriţi cu mine?"

Fata a rămas şocată când a văzut că prietenul ei este orb şi i-a spus: "Îmipare rău, dar nu mă pot mărita cu tine pentru că... eşti orb". Gândul că trebuiasă se uite la ochii lui închişi toată viaţa ei, a făcut-o să-l refuze.

Profund îndurerat, înainte de a pleca, prietenul ei i-a spus: "Te rog să aigrijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte de a fi ai tăi, au fost ai mei…"

Tot aşa procedăm şi noi, când starea noastră se schimbă din rău în bine.Ne mai aducem aminte, oare, cum a fost viaţa noastră mai înainte şi cine a fostalături de noi în cele mai grele clipe?

În cursa vieţii

Cu câţiva ani în urmă, în America, la Seattle, în cadrul Jocurilor OlimpiceSpeciale, la linia de start s-au aliniat nouă persoane cu handicap fizic şi mental, în cărucioare, pentru cursa de 100 de metri.

88




Când focul de armă a dat startul, cu toţii au început să învârtă dinrăsputeri roţile cărucioarelor spre linia de sosire. Cu toţii, în afară de un băiat,al cărui cărucior s-a opintit în bordura de margine şi s-a răsturnat. Băiatul acăzut şi a început să plângă. Ceilalţi opt i-au auzit plânsul. Au încetinit cursa şis-au oprit. Apoi s-au întors şi au luat-o înapoi, cu toţii.

O fată cu un grav handicap mental s-a aplecat spre el şi l-a sărutatspunându-i: "Aşa că e mai bine acum?". L-au ridicat. Apoi ţinându-se de mâini,fiind în cărucioare, au pornit cu toţii spre linia de sosire. Stadionul întreg era înpicioare şi aplauzele şi uralele au continuat peste 10 minute.

Este oare neapărat nevoie să fim privaţi de sănătate pentru a ne daseama că oamenii sunt mai importanţi ca realizările noastre? Probabil că celmai grav handicap de care suferim este subaprecierea fiinţei umane, egoismulcu care ne zbatem fiecare sa fim învingători, să fim înaintea altora în cursavieţii.

Racul, broasca şi o ştiucă(Al Donici)

Racul, broasca şi o ştiucă Într-o zi s-au apucat,De pe mal în iaz s-aducăUn sac cu grâu încărcat.Şi la el toţi se înhamă:Trag, întind, dar ieu de samăCă sacu' stă neclintit,Căci se trăgea neunit.Racul înapoi se da,Broasca tot în sus sălta,Ştiuca foarte se izbeaŞi nimic nu isprăvea.Nu ştiu cine-i vinovat, Însă , pe cât am aflat,Sacul în iaz nu s-a tras,Ci tot pe loc a rămas.

Aşa-i şi la omenire,Când în obştii nu-i unire.

Cele trei "site" ale lui Socrate

Odată, a venit un om în grabă la Socrate, zicându-i:- Ascultă, Socrate, trebuie să-ţi spun că prietenul tău...- Stai, l-a întrerupt înţeleptul. Ai trecut prin cele trei site ceea ce vrei

să-mi spui?- Trei site? a întrebat celălalt plin de uimire.- Da, dragul meu, trei site! Să vedem dacă ceea ce vrei să-mi istoriseşti

89




poate să treacă prin cele trei site. Prima este sita adevărului. Ai verificat dacătot ceea ce vrei să-mi istoriseşti este adevărat?

- Nu, am auzit şi eu povestindu-se şi...- Aha! Precis însă că ai folosit-o pe cea de-a doua sită. Ceea ce vrei

să-mi relatezi, dacă nu este adevărat, măcar este un lucru bun?Celălalt răspunde ezitând:- Nu, dimpotrivă...- Atunci, l-a întrerupt din nou înţeleptul, hai să încercăm a treia sită. Ceea

ce vrei să-mi comunici este un lucru necesar?- Nu tocmai.- Atunci, zâmbi Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici

adevărat, nici bun şi nici necesar, las-o baltă şi nu mă mai împovăra şi pe mine.

Cea mai frumoasă inimă

Într-o zi, un tânăr s-a oprit în mijlocul unui oraş şi a început să le explicecelor din jur că are cea mai frumoasă inimă din lume. O mare mulţime deoameni s-a adunat şi toţi se minunau, văzându-i inima, căci era perfectă. Nuera în ea nici o pată şi nici o imperfecţiune. Da, toţi îi dădeau dreptate: era într-adevăr cea mai frumoasă inimă, care fusese văzută vreodată.

Deodată s-a apropiat un bătrânel de mulţime şi a zis:- Totuşi, inima ta nu este nici pe departe aşa de frumoasă ca a mea.Mulţimea de oameni şi tânărul priviră inima bătrânului care bătea cu

putere, dar care era plină de cicatrici. Inima avea locuri în care bucăţi din eafuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau întru totul. Şi mai erau unelelinii colţuroase, mai bine spus în unele locuri existau răni adânci, din carelipseau bucăţi întregi. Tânărul privi la inima bătrânelului, observă starea în carese afla şi râse.

- Cred că glumeşti, spuse el, asemănând inima ta cu a mea. A mea esteperfectă, în timp ce a dumitale este un amestec de cicatrici şi răni.

- Da, spuse bătrânul, a ta arată perfect, dar nu aş schimba-o niciodată cua mea. Fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-amdăruit dragostea mea. Rup o bucată din inima mea şi o dau celor de lângă

mine. Şi adesea ei îmi dau în schimb o parte din inima lor, care ia locul rămasgol din inima mea. Dar pentru că bucăţile nu se potrivesc chiar perfect, amrămas cu câteva margini colţuroase şi porţiuni pe care le preţuiesc foarte mult,căci ele îmi amintesc de iubirea, pe care am dăruit-o altora. Uneori am dăruitbucăţi din inima mea, fără ca să primesc nimic în schimb, nici măcar o bucăţicădin inima lor. Acestea sunt rănile deschise. A dărui iubire înseamnă uneori a-ţi asuma un mare risc. Chiar dacă aceste răni sunt dureroase, rămân deschiseşi îmi amintesc de iubirea pe care o am faţă de oameni şi sper că se vor întoarce într-o zi şi vor umple locurile goale. Îţi dai seama acum în ce constăadevărata frumuseţe a inimii?

Tânărul era pe punctul de a începe să plângă, se apropie de bătrân, îşistrânse inima tânără şi perfectă şi smulse o bucată din ea. Apoi i-o întinse

90




bătrânului cu mâinile tremurânde.Bătrânul i-a primit bucata şi a pus-o în inima lui. Apoi a rupt o bucată şi

din inima lui bătrână şi brăzdată de cicatrici şi umplu cu ea rana din inimatânărului. Se potrivea, dar nu perfect, căci marginile erau cam colţuroase.Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era maifrumoasă ca niciodată, căci simţea pulsând în ea dragostea din inimabătrânului. Se îmbrăţişară şi plecară împreună.

Oare câte astfel de răni şi cicatrici are inima noastră?(Ursula Schnidrig)

Cum ne rugăm?

Un bătrân a rămas într-o capişte (templu idolesc), unde se ruga lucrând.Şi au venit dracii, zicându-i lui: du-te de aici, din locul nostru! Iar bătrânul a zis:

nu-i locul vostru, voi nu aveţi loc. Şi au început dracii să-l tulbure, să-irisipească lucrul lui, smicelele lui de finic. Iar bătrânul se nevoia să le adune peele. Mai pe urma dracul apucându-l de mână, îl trăgea, voind să-l scoată afară.Dar ajungând bătrânul la uşa, văzând că nu-i glumă, cu cealaltă mână s-aapucat de uşă, strigând din adâncul sufletului: Iisuse, ajută-mi ! Şi îndată a fugitdracul. Şi bătrânul a început a plânge. Iar Domnul i s-a arătat lui şi i-a zis: dece plângi? Şi a răspuns bătrânul: fiindcă dracii îndrăznesc şi reuşesc să-ltulbure pe om şi să-l necăjească. Si i-a zis lui: asta pentru că te-ai lenevit; terugai cu mintea împrăştiată, căci când M-ai căutat cu adevărat, strigând dinsuflet, ai văzut cum M-am arătat ţie!

Acestea le zic, căci este trebuinţă de multă osteneală şi de nu se va ostenicineva, nu poate să aibă pe Dumnezeu cu sine, căci El pentru noi S-a răstignit.

(după Patericul Egiptean - Avva Ilie)

Pomul cu roade

Un om asuprit de cei invidioşi şi necredincioşi, s-a dus şi s-a jelit laduhovnicul său zicând: "Ce au cu mine, părinte, de nu mă lasă în pace?"

Părintele l-a luat cu sine în livadă şi i-a zis: "Iată, fiul meu, ai aici pilda

vieţii: crezi, tu, oare, că cineva aruncă cu pietre în pomii cei neroditori, care nuau decât frunze? Nu, fiule, oamenii aruncă cu pietre doar în cei roditori. Fiifericit că te asupresc oamenii, căci te asemeni pomului cu roade..."

De atunci, omul nostru nu s-a mai văitat de răutatea semenilor.

Nisipul şi piatra

Doi prieteni mergeau împreună prin deşert.La un moment dat s-au certat, şi unul dintre ei i-a spus vorbe grele

celuilalt şi l-a lovit. Acesta din urmă, îndurerat, fără cuvinte, a scris pe nisip:"Astăzi, cel mai bun prieten m-a jignit şi m-a lovit."

91




Au continuat să meargă şi au ajuns la o oază, în lacul căreia au decis săse răcorească. Cel care fusese pălmuit a fost cât pe ce să se înece, dar prietenul său l-a scos la mal. După ce şi-a revenit, cel salvat a scris pe o piatră:

"Astăzi, prietenul meu cel mai bun a fost lângă mine când am avut nevoiede el."

Celălalt l-a întrebat:- Când te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatră. De ce? Acesta i-a răspuns:- Când sunt rănit scriu pe nisip pentru ca vânturile să şteargă amintirea

suferinţei. Dar când cineva îmi face un bine sap această amintire în piatră,pentru ca ea sa dăinuie, neştearsă…

Când ne botezăm?

Astăzi fiind Odovania Praznicului Botezului Domnului, vreau să maizăbovim puţin asupra acestui eveniment, citându-l pe Părintele Cleopa Ilie:

"După mărturia Sfântului Ioan Damaschin, opt sunt botezurile.Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24). Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare şi prin nor, căci norul este

simbolul duhului, iar marea al apei (Ieşire 13, 22; I Corinteni 10, 2). Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit "tăierea împrejur".

(Facere 17, 10-14). Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinţei (Matei 3, 1-11).

Acest botez a fost introductiv şi conducea pe cei botezaţi la pocăinţă şi lacredinţă în Hristos.

Al cincilea botez este botezul creştin prin apă şi prin Duhul Sfânt, instituitde Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi:Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şial Sfântului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din celeamintite până acum. El se face prin afundare în apă în numele PreasfinteiTreimi şi este mântuitor pentru că iartă toate păcatele şi aduce în inimilenoastre harul Sfântului Duh. Noi toţi ne botezăm cu acest botez desăvârşit prin

apă şi prin Duh, fără de care nimeni nu se poate mântui. Al şaselea botez, care este de o măsură cu Botezul creştin, prin apă şiprin Duh, este botezul prin pocăinţă şi prin lacrimi, adică Sfânta Spovedanie,prin care ni se dezleagă toate păcatele.

Al şaptelea şi cel mai desăvârşit este botezul prin sânge şi muceniciepentru dreapta credinţă, cu care Însuşi Hristos S-a botezat pe Cruce în loculnostru.

Al optulea şi ultimul botez este focul cel veşnic de după judecataobştească. Acest botez nu este mântuitor, ci pe de o parte distruge răutatea şipăcatul, iar pe de altă parte pedepseşte necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252)".

Am expus cele de mai sus pentru că am auzit pe cineva întrebând pe un

92




preot ortodox:- Părinte, sunt unii care susţin că Domnul Hristos s-a botezat la 30 de ani

de aceea şi ei îşi botează copiii tot la 30 de ani. E adevărat? Răspunsulpărintelui a fost:

- DOMNUL IISUS HRISTOS S-A BOTEZAT LA 8 ZILE, când a fost tăiat împrejur. Acesta era botezul în vigoare în acel moment.

Fără cuvinte

Orgoliul, semn al mândriei, te face să pierzi de multe ori!Doi soţi, un bărbat şi o femeie, pentru nişte nimicuri, s-au certat. Se mai

întâmplă în familie, chiar şi în familiile creştine. Şi nu vorbeau. Fiecare o făceape supăratul, fiecare îl considera pe celălalt că e vinovat şi nu voia nici unul sărupă tăcerea; mai ales bărbatul, care se considera superior, fiind şi om de

afaceri.La un moment dat, bărbatul trebuia să plece într-o călătorie de afaceri şiavea avion a doua zi dimineaţă. De obicei, când trebuia să se scoale mai dedimineaţă, îl trezea soţia, dar acum, fiind hotărât să nu rupă el tăcerea primul,nu i-a zis soţiei să-l trezească. Totuşi avea nevoie se trezească mai dedimineaţă, de aceea, fiind mai "înţelept" (ca de obicei), a scris pe o bucată dehârtie "Te rog să mă trezeşti la ora 5" şi a lăsat biletul unde ştia că soţia o să-l găsească.

În dimineaţa următoare, bărbatul se trezeşte şi vede că este ora 9 şi că apierdut avionul. Furios, tocmai se pregătea să se certe iar cu soţia lui pentru cănu l-a trezit, când, lângă pat, ce credeţi că observă: lângă hârtia pe carescrisese el seara "Te rog să mă trezeşti la ora 5", era un bileţel pe care scria"Este ora 5. Trezeşte-te !". Fără… cuvinte.

Învaţă de la toate

Învaţă de la toate, să ai statornic drum, Învaţă de la flăcări, că toate-s numai scrum, Învaţă de la umbră, să taci şi să veghezi,

Învaţă de la stâncă, cum neclintit să crezi, Învaţă de la soare, cum neclintit s-apui, Învaţă de la piatră, cum trebuie să spui, Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci,Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.

Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat, Învaţă de la nufăr, să fii mereu curat, Învaţă de la flăcări, ce-avem de ars în noi, Învaţă de la ape, să nu dai înapoi. Învaţă de la umbră, să fii smerit ca ea. Învaţă de la stâncă, să-nduri furtuna grea.

93




Învaţă de la soare, ca vremea să-ţi cunoşti, Învaţă de la stele, că-n cer sunt multe oşti;

Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi. Învaţă de la lună, să nu te înspăimânţi; Învaţă de la vulturi, când umerii-ţi sunt grei.Şi du-te la furnică, să vezi povara ei… Învaţă de la floare, să fii gingaş ca ea, Învaţă de la soare, să ai blândeţea sa; Învaţă de la păsări, să fii mai mult în zbor, Învaţă de la toate, că totu-i trecător.

Învaţă de la toate, că toate sunt surori,Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.

Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci:Să-nveţi din tot ce piere, ca să trăieşti pe veci.(din lirica norvegiană)

Care-i mai mare?

Se spune că într-o vreme, undeva, într-un sat, oamenii trăiau în deplinăarmonie şi pace. Se ajutau între ei, erau cinstiţi şi foarte fericiţi. Între ei nuexistau certuri, neînţelegeri, furturi, tâlhării, din care cauză în sat nu aveau niciautorităţi: nici primar, nici jandarm, nici judecător.

Starea asta de lucruri însa nu i-a convenit vrăjmaşului şi de aceea s-agândit cum să facă el ca să-i învrăjbească. Şi ce credeţi c-a făcut? Într-o zi,luând chip de negustor, se duce în sat şi strigă ca să-l audă cât mai mulţi:

- Mă, care-i mai mare între voi? că vreau să stau de vorbă cu el! Am cevasă-i spun!

Atunci ei se uitau miraţi unul la altul, căci nu ştiau pe vreunul dintre ei a fimai mare, însă în mintea fiecăruia a început să încolţească gândul că el ar putea să fie mai mare, pentru anumite merite. Şi a început între ei cearta;fiecare dorea să fie mai mare.

De atunci s-a terminat cu pacea şi armonia în satul lor. Ce uşor i-a învrăjbit diavolul: "care-i mai mare?"

Aşa se întâmplă peste tot unde fiecare vrea să fie mai mare.Dar ce zice Hristos? "…care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor

al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă". (Mc. 10,43-44)

Oare pentru a ne fi slugi, vor unii ca să fie mai-marii noştri? Bine-ar fi!Oare se gândesc aceştia la răspunderea pe care vor să şi-o ia? căci vor răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru fiecare supus în parte, fie în planfamilial, fie în plan social, politic sau religios.

Tare mă tem că e aşa cum spune Sfântul Apostol Iacov : "De unde vin

94




războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastrecare se luptă în mădularele voastre?" (Iacov 4,1)

Şi care sunt poftele noastre? Acestea sunt: mândria, trufia, semeţia, slavadeşartă, orgoliul, iubirea de sine, lauda de sine, îndreptăţirea de sine,mulţumirea de sine, trâmbiţarea de sine, plăcerea de sine, părerea de sine, închipuirea de sine, simţirea de sine, îngâmfarea de sine, cinstea de sine, încrederea in sine, rezemarea pe sine, bizuirea pe sine…

Pildă

Un bătrân stătea împreună cu nepotul său şi-l învăţa:"În viaţa fiecărui om de pe pământul ăsta se dă o luptă crâncenă, o luptă

între doi lupi. Unul rău: el întruchipează frica, mânia, invidia, lăcomia,autocompătimirea, aroganţa, viclenia, lenea. Celălalt e unul bun: el aduce

bucuria, liniştea, smerenia, pacea, dragostea, încrederea, dărnicia, adevărul,blândeţea, mila."Copilul priveşte întrebător pe bunicul lui: "Şi care dintre ei va învinge?".Bătrânul îl priveşte în ochi, şi-i spune: "Cel pe care îl vei hrăni!"

Pernuţele

Când mă gândesc câte îngenuncheri a făcut Domnul nostru Iisus Hristospe drumul Golgotei, de dragul nostru, istovit, cu Crucea în spate şi cândprivesc mulţimea pernuţelor din biserici pe care se aşază în genunchi creştiniipentru câteva minute, la slujbe, ca să le fie mai comod, încerc un sentiment de jenă, de ruşine faţă de Mântuitorul nostru.

Când îmi aduc aminte câte ore în şir, timp de trei ani, s-a rugat îngenunchi, pe o piatră, Sfântul Serafim de Sarov, iarăşi mă ruşinez.

Când mă gândesc că Sfântul Simeon Stâlpnicul a stat 47 de ani înpicioare pe un stalp, iar bisericile sunt pline de scaune, iar mă jenez.

Nu, nu sunt pentru scoaterea pernuţelor sau a scaunelor din biserică,căci sunt şi oameni neputincioşi şi bolnavi, iar pentru cine e la o anumităvârstă, trebuie un pogorământ, mai ales pentru cei care vin dis-de-dimineaţă în

biserică, dar nu trebuie nici să cădem în extrema cealaltă, adică sătransformăm biserica în sală de teatru, de concert. În primele veacuri ale creştinismului slujbele se ţineau prin catacombe, pe

sub pământ, la lumina opaiţelor şi lumânărilor, iar mulţi din creştinii de atunci,pentru dragostea şi nevoinţa lor, au ajuns sfinţi. Acum ce vedem în biserici:lumină electrică, calorifere, aer condiţionat, covoare moi, staţie de amplificare,ferestre şi uşi de termopan. Toate condiţiile, tot confortul! Nu e rău, dar acestea, din păcate, nu conduc la viaţă creştinească mai intensă, ci maidegrabă la somn şi la lenevie. Să nu uităm scopul pentru care venim labiserică! Să facem şi noi un pic de jertfă, din respect pentru jerfa supremă a Împăratului nostru, Iisus Hristos. Măcar atât: să uităm câteva minute degenunchii noştri şi să ne amintim de rănile şi pătimirile Lui pentru noi. Amin!

95




Darul tău

…dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte căfratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şimergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.(Mt. 5,23-24)

Aţi văzut pe cineva să-şi lasă darul său la uşa altarului şi să alerge lavreun frate pentru a se împăca? Eu n-am văzut şi nici n-am auzit până acumde aşa ceva. Sau poate că nu mai există între creştini certuri, neînţelegeri. Baexistă, o să spuneţi. Dar atunci de ce nu vezi creştini care să lase darul la uşaaltarului şi să alerge la împăcare? Mai ales că fraţii sunt tot în biserică şi nutrebuie să alege mai mulţi kilometri. Răspunsul este cunoscut: mândria.Fiecare crede că nu el e vinovat sau că e de datoria celuilalt să ceară iertare.

Cum ne mai înşelăm! Dar nu de asta voiam să vorbesc acum, ci de o altăcomportare pe care o au unii creştini când aduc darul lor la altar.Unii, care n-au venit cu anii pe la biserică, nu ştiu că "se plăteşte

Liturghia" la uşa din miazănoapte a Sfântului Altar. De aceea, cu lumânarea înmână, parcă speriaţi, îi vezi horbocăind prin faţa Sfântului Altar. Alţii vor chiar să intre în altar. Bineînţeles că fraţii mai "vechi", cu mai multă experienţă, sereped la ei, dându-le indicaţiile de rigoare.

Alţi creştini, mai cunoscători ai ritualului ortodox, se duc întins culumânarea către ţintă: uşa diaconească de miazănoapte. Însă cum preotulzăboveşte şi nu deschide uşa imediat, îşi pierd răbdarea. Probabil au lăsatrând pe undeva, la piaţă, la dentist sau în altă parte şi, tot fiind în zonă, s-augândit că nu e rău să plătească şi o Liturghie. Şi cum preotul tot nu iese în întâmpinare, încep să se uite în stânga, în dreapta, înapoi, după care batdisperaţi în uşă şi în cele din urmă o deschid puţin ca să-l atenţioneze peslujitorul altarului că e cineva la uşă.

Toate acestea distrag atenţia celor din biserică, tulburând liniştea celor ceau venit mai de dimineaţă la slujbă.

Trebuie ştiut că preotul în altar nu doarme, ci are de îndeplinit un anumitritual, trebuie să zică nişte rugăciuni şi ştie dânsul când trebuie să iasă spre a

primi darurile credincioşilor. Este bine să mergem la slujbă mai de dimineaţă şisă scriem pe o hârtiuţă, citeţ, (bine ar fi de acasă) pe o coloană numele celor vii, iar pe altă coloană numele celor adormiţi, adică un pomelnic. E bine, deasemenea, să folosim lumânările oferite de biserică şi nu cumpărate din altăparte. E bine să avem o ţinută cuviincioasă, mai ales femeile, spre nu aproduce sminteală în sfântul locaş. E bine ca, în cazul celor căsătoriţi, liturghiasă o plătească bărbatul sau un copil.

Darurile la Sfântul Altar (pâine, vin, tămâie, lumânări, ulei pentru candele), însoţite de pomelnice, se aduc până la ieşirea cu cinstitele daruri, adică dupăcântarea Heruvicului. Să nu dăm în mâna preotului bani rupţi sau expiraţi. Şimai sunt şi alte norme de bună cuviinţă pe care le veţi afla frecventând mai desslujbele bisericii, căci de-acolo le-am aflat şi eu.

96




Sfântul Ioan Botezătorul

Mesajul Sfântul Ioan a fost: "Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia cerurilor"(Matei 3, 2…) şi "Faceţi roade vrednice de pocăinţă." (Luca 3, 8)

Dar ce este pocăinţa?Pocăinţa înseamnă schimbarea gândirii. Cuvântul din limba greacă tradus

în limba română "pocăinţă" este metanoie de la [meta ] - a schimba, şi [noie] -minte, gândire. Deci, pocăinţa este o schimbare a gândirii, a conceptuluidespre viaţă.

"Omul care vrea să se pocăiască de păcate trebuie să se opreascăhotărât, de a mai păcătui, în primul rând; în al doilea rând, să meargă labiserică şi să se spovedească de toate păcatele sale; al treilea să facă uncanon potrivit cu păcatele sale; al patrulea, să se căiască din inimă mereupentru ce a făcut şi să regrete toată viaţa, iar în al cincilea să se curăţească

prin lacrimile vărsate la rugăciune, căci numai aşa se poate apropia de Mielullui Dumnezeu ca să-L primească prin Taina Sfintei Împărtăşanii.Nu există iertarea păcatelor fără spovedanie la un preot duhovnic

iscusit şi fără împlinirea unui canon. Sfântul Ioan spune: "Faceţi fapte vrednicede pocăinţa voastră! Auziţi, fapte vrednice de pocăinţa voastră. Cuvântul"pocăinţă" era strigătul adresat trufiei din lume, era o chemare adresatăcărturarilor şi fariseilor vremii care îngropaseră legea lui Moise şi cuvinteleprofeţilor în nişte vorbe fără suflet şi în forme fără viaţă.

Pocăinţa după cum o predică Sfântul Ioan este o virtute şi o şcoală, caretrebuie practicată în toată viaţa omului, e virtutea naşterii şi şcoala smereniei;e lupta morală de a face totdeauna fapte după voia şi legea lui Dumnezeu; estetaina care-l renaşte pe om, înnoindu-i botezul cel dintâi, pe care l-a întunecatcu păcatele lui. În casa unde nu se face pocăinţă intră mânia lui Dumnezeu şisecurea stă la rădăcina pomilor. De aceea vedem necazuri care mai de caremai grele, fiindcă securea taie şi aruncă la focul suferinţelor pe oameni, pânăcând se pocăiesc. Taie şi aruncă la închisoare, taie şi aruncă la spitale, taie şiaruncă în mizerie, taie şi aruncă pe unii soţi, unii într-o parte şi altul în alta pânăse pocăiesc, până încetează a mai păcătui, până când se spovedesc şi facpocăinţă.

Cei care nu se pocăiesc nici în aceste suferinţe şi-i ajunge moartea în păcate vor merge şi dincolo în suferinţele iadului pe veci. Să fim cu luare-aminte că securea stă la rădăcina întregului pământ. E gata să taie Dumnezeutoată uscătura şi s-o arunce la foc, e gata să ia foc pământul, căci lumea nuvrea să se pocăiască, nu vrea să se întoarcă la Dumnezeu".

(Părintele Visarion Iugulescu)

În această zi de mare sărbătoare toţi creştinii, şi în special cei care-ipoartă numele: Ioan, Ion, Ioana, Ionela trebuie să-l prăznuiască creştineşte,prin participare la Sfânta Liturghie, împărtăşire şi apoi bucurie cumpătată în jurul mesei cu cei dragi.

97




Întoarcerea Iordanului

În luna ianuarie creştinii sărbătoresc Boboteaza, în amintireaevenimentului petrecut la râul Iordan, prin care Iisus Hristos a primit botezul dela Sf. Ioan. Acesta este numit Botezătorul deoarece şi până la apariţia

Mântuitorului pe malul râului, el îi boteza pe iudei şi îi îndemna să-şi schimbeviaţa printr-o curăţire sufletească. Mai mult, la Iordan, după botezul Domnului,taina de nepătruns pentru noi, oamenii, a Sfintei Treimi s-a dezvăluit într-omică măsură prin apariţia porumbelului alb (ca prezenţă lămurită a DuhuluiSfânt) şi ca glas al Tatălui Ceresc, glas care a fost auzit de toţi cei prezenţi -rămaşi înmărmuriţi.

De atunci - de aproape 2000 de ani - pe malul Iordanului are loc oprocesiune la care participă mulţime mare de oameni. Vis ? vis de malulisraelian, pe pământul Iordaniei, despărţiţi doar de râul (lat de vreo 10 m) careeste şi graniţă, alte sute de creştini prăznuiesc Boboteaza cu mare entuziasm.

Am fost martorul ocular al minunii "întoarcerii Iordanului", chiar deBobotează, moment în care se sfinţesc apele printr-o slujbă specială. De altfel,aghiazmă înseamnă chiar sfinţirea apei (din lb. greacă), iar apa sfinţită atunci,numită şi "aghiazmă mare", ţine vreme îndelungată. Toţi cei prezenţi la Iordanştiau aceste lucruri, şi manifestarea lor a fost una pe măsură. Imediat dupăslujbă, sub privirile Patriarhului şi delegaţiei sale, oamenii au sărit în apa deloccaldă (chiar dacă afară erau vreo 15 grade), să prindă crucea care a fostaruncată în mijlocul râului. În acelaşi timp, s-au eliberat porumbei albi, care au înconjurat fix de trei ori mulţimea, şi duşi au fost. Zarva crescuse pe malurilepline de trestie ale Iordanului, iar mulţimea pestriţă (rase, neamuri, porturi,obiceiuri etc.) se manifesta zgomotos. Cele câteva mii de suflete aşteptau înfrigurate minunea: "întoarcerea" râului înspre izvoare!

Unduirea umană se mai potolise niţel, unii începuseră chiar să plece, eu însumi strângeam aparatele foto, când un glas jugulat de emoţie ne-a făcut sătresărim: "Iordanul, priviţi Iordanul!". Într-adevăr, am rămas mut de uimire! Fiindla 2 metri de apă, am putut vedea perfect cum râul mâlos, care cursese pânăatunci imperturbabil de lin, a prins a fierbe. Dar cum? Exact între locul dinamonte, în care Patriarhul Ierusalimului aruncase crucea, şi locul din aval,unde eram noi - şi unde se şi termina mulţimea pelerinilor adunată pe mal.

Aşadar, râul îşi tulburase curgerea exact pe o distanţă de 100 de metri.Mai sus, era perfect lin; după noi, la vale - neted ca-n palmă... Privind acestfenomen inexplicabil, aveai senzaţia unui uriaş fierbător pus pe fundul apei,care-i agita suprafaţa, într-o "fierbere" nemaipomenită.

Vă imaginaţi ce vuiet, ce entuziasm a cuprins mulţimea! Oamenii s-auaruncat cu zecile în apă, alţii luau bidoane întregi, mulţi se rugau fierbinte, uniipriveau în gol, amuţiţi. Pentru toţi cei prezenţi, a fost o zi de neuitat. Şi acestlucru se întâmplă la fel, punctual, de aproape două milenii! Aşa uiţi de obosealazilei, de marşul prin deşert câţiva kilometri dus-întors (de unde se oprescautocarele), uiţi de sete sau foame. Pur şi simplu rememorezi fiecare imagine

tulburătoare şi nu conteneşti să te gândeşti că ai fost martorul unei minuni cares-a petrecut sub ochii tăi.(Răzvan Bucuroiu - Lumea Credinţei)

98




O poveste adevărată

În Scoţia trăia un ţăran sărac care se numea Fleming. Într-o zi, aflându-se la lucru pe câmp ca să-şi câştige pâinea, a auzit un strigăt de ajutor, aalergat în direcţia de unde venea şi a dat peste un copilandru care căzuse încursa unei mlaştini şi începuse să se scufunde. L-a tras afară, l-a spălat şi i-adat drumul.

A doua zi s-a pomenit la uşa casei cu un nobil englez.- Sunt tatăl copilului pe care l-ai salvat de la moarte şi am venit să te

recompensez.- Sire, eu nu am făcut-o pentru vreo răsplată şi nici nu am de gând s-o

accept. Dumnezeu a vrut ca fiul dumneavoastră să strige, iar eu să fiuaproape.

- Acesta e băiatul dumitale? a întrebat nobilul, cu ochii pe tinerelul care

tocmai îşi făcuse apariţia şi care era cam de aceeaşi vârstă cu copilul său.- Da, e fiul meu, a răspuns ţăranul.- În cazul acesta, îmi dai voie să-i ofer copilului dumitale nivelul de

educaţie pe care i l-aş da fiului meu?Ţăranul s-a învoit bucuros, tânărul a făcut studii strălucite, pe care şi le-a

desăvârşit la celebra Facultate de Medicină "Holy Cross Hospital" din Londraşi a devenit savantul Alexander Fleming, cel care a descoperit penicilina şi afost apoi încununat cu Premiul Nobel.

Între timp, fiul nobilului s-a îmbolnăvit de o gravă pneumonie şi a scăpatcu viaţă în urma unui tratament cu penicilină. Numele nobilului care l-a întreţinut la studii pe Fleming este Randolph Churchill, iar fiul său, salvat de lamoarte prin penicilina lui Fleming, a intrat în istoria glorioasă a Marii Britanii subnumele de Winston Churchill.

CONCLUZIA: O binefacere, cât de mică, se poate revărsa oricând asuprabinefăcătorului, chiar şi aici, pe pământ.

Maxime remarcabile

Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă.(N. Iorga)Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.(Tudor Muşatescu)Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce

nicăieri.(J.F.Kennedy)Dacă vrei să ştii cine este un om, dă-i o funcţie de conducere.(Robert Brasillach)Nimeni nu e de neînlocuit dar, uneori, este nevoie de mai multe persoane

pentru a înlocui una singură.(Claire Martin)

99




Violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei.(Isaac Asimov)Cel mai greu lucru de păstrat e echilibrul.(Jean Grenier)Oboseala şi lenea au aceleaşi simptome.(Bissane de Soleil)

Nemulţumirea

Am citit în copilărie o poveste care mi s-a părut plină de tâlc.Undeva, într-o pădure, trăiau în deplină armonie o gogoaşă, o vrăbiuţă şi

un şoricel. Fiecare dintre ei îşi îndeplinea cu bucurie rolul pe care îl avea înaceastă familie. Gogoaşa era gospodina casei: făcea ordine şi curăţenie încasă, făcea mâncare, aşeza masa şi toate treburile ce ţin de menaj.

Şoricelul avea alte îndeletniciri: mărunţea lemnele pentru foc, din porumbfăcea mălai, din grâu făină pentru pâine şi alte treburi în ogradă.Vrăbiuţa, fiind mai sprintenă, aducea acasă crenguţe pentru foc, boabe de

pe câmp, viermişori din copaci şi altele asemenea îndeltniciri legate deaprovizionare.

Şi au trăit ei mulţi ani aşa, mulţumiţi şi fericiţi, fără să cârtească, fără sădorească altceva. Însă, la un moment dat, fiecare a început să gândeascădespre sine că face prea mult pentru ceilalţi, că rolul lui în familie este preaobositor, că fără el, vine falimentul. De aceea, n-au mai rezistat şi într-o searăau convocat un consiliu de familie în care fiecare şi-a spus ceea ce avea peinimă. Mai întâi a luat cuvântul gogoaşa, care a spus:

- M-am săturat ca în fiecare zi să stau numai în casă, să fac mâncare! M-am îngălbenit de tot! Aş vrea să mai ies şi eu puţin la aer, să mai cunosc lumea!După gogoaşă ia cuvântul şi şoricelul:

- Şi eu m-am săturat să stau mereu pe afară, mai ales iarna. Mi-au îngheţat mustăţile şi lăbuţele. Aş vrea să mai stau şi eu în casă, la căldură, sămă mai relaxez! După cei doi, ridică glasul şi vrăbiuţa:

- Să ştiţi că şi eu m-am săturat să tot alerg toată ziua. Nu vedeţi ce slabăsunt! Aş vrea şi eu să fiu mai pe lângă casă. Nici în colivie, dar nici umblând

haihui!După ce şi-a spus fiecare oful, nemulţumirea şi doleanţele, au stabilit cafiecare să aibă o altă atribuţie, după cum şi-a dorit fiecare (rotirea cadrelor).

Acasă, pentru menaj, a rămas şoricelul, în ogradă, vrabia, iar laaprovizionare, gogoaşa. A doua zi fiecare şi-a preluat cu bucurie noua funcţie.

Aşadar, şoricelul trebuia să facă mâncare, să deretice şi toate celelalte. Apus oala cu apă pe foc, ca să facă o ciorbiţă. Neavând el experienţă în artaculinară, a pus în apa fierbinte câteva zarzavaturi, dar gustul nu îi era de locpe plac şi nu ştia ce să mai facă. Într-un târziu şi-a adus aminte că gogoaşa,fosta bucătăreasă, pentru a da gust mâncării, intra în oală şi, fiind ea grasă şiuleioasă, ciorba căpăta un gust minunat. Bucuros de idee, a ţâşnit în oala cuciorbă, dar… s-a opărit tot şi cu greu a ieşit de acolo, ascunzându-se într-un

100




loc răcoros, unde zăcea.Vrabia, şi ea bucuroasă pentru noua funcţie, ieşind în curte, s-a căznit

toată ziua să spargă boabele de porumb şi grâu, dar puţin a reuşit. Ba maimult, vrând să taie lemne, şi-a rupt ciocul într-un nod.

Şi bucuria gogoaşei s-a transformat în necaz, căci umblând prin păduredupă aprovizionare, fiind ea grasă şi frumoasă, a văzut-o o vulpe şi toată ziuaa alergat-o ca s-o mănânce. Cu greu a scăpat şi, zgâriată şi istovită, fără nimic în traistă, s-a întors acasă unde i-a întâlnit pe ceilalţi doi membri de familie, lafel de supăraţi şi bolnavi. Atunci şi-au dat seama că gândul de a-şi schimbaatribuţiile şi nemulţumirea lor i-a făcut acum să sufere.

La fel se întâmplă şi cu oamenii: câţi nu vor, nemulţumiţi de starea lor, să-şi schimbe atribuţiile, serviciul, ascultarea, crucea, dar îşi dau seama mai târziucă gândul acesta a fost de la vrăjmaşul sau de la trufia lor.

Sfântul Serafim de Sarov

Rugăciunea, postul, privegherea şi toate celelalte practici creştine, nuconstituie scopul vieţii noastre creştine. Deşi este adevărat că ele slujesc camijloace indispensabile în atingerea acestui ţel, adevăratul scop al vieţiicreştine constă în dobândirea Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Cât desprerugăciune, post, priveghere, pomeni şi toate faptele bune săvârşite de dragullui Hristos, sunt doar mijloace spre a dobândi Duhul Sfânt. Ţineţi minte vorbelemele, numai faptele bune săvârşite din dragoste pentru Hristos ne aducroadele Duhului Sfânt. Tot ce nu este săvârşit din dragoste pentru Hristos,chiar dacă ar fi ceva bun, nu aduce nici răsplata în viaţa viitoare, nici harulDomnului în viaţa aceasta. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Cel cenu adună cu Mine risipeşte" (Luca 11:23). (Sfântul Serafim de Saraov)

Pentru Anul Nou

La mulţi ani cu sănătateŞi iertare de păcate!

Anul ce începe-acum,Să ne fie unul bun, Încărcat cu fapte buneŞi mai multă rugăciune!Să-L slăvim pe DumnezeuŞi la bine, şi la greu!S-avem pace, fericireŞi la capăt, mântuire!

"...vreau să vă spun că, începând de la Anul Nou, grija noastră cea maimare trebuie să fie alta. Cel mai mare lucru este să ne înnoim viata, să luămaminte, cu fiecare an nou să lăsăm câte un păcat care ne stăpâneste cine stie

101




de când si să punem în locul lui o virtute. Să iertăm greselile celor ce ne-ausupărat, să-i iertăm pe toti, să începem Anul Nou cu inima curată si cu credintă în Dumnezeu. Să nu începem la crâsmă cu betie, cu fluiere, cu câte si mai câtepetreceri. Că dacă începi bine din ziua întâi, fiindcă ziua bună se arată dedimineată, asa o să-ti meargă tot timpul!

Du-te prin sate acum, în noaptea aceasta. Este iadul pe fata pământului!Iată cum stiu oamenii să multumească lui Dumnezeu că le-a mai dat un an deviată. Dar vine moartea la om si-l strânge de gât, de nu mai poate spune nicipreotului ce a făcut, că i-a legat limba! Cât ar mai vrea el atunci să-i mai deaDumnezeu un ceas. Dar nu-i mai dă! Este rânduit: când ti-o veni ceasul, te iasi te duce. Ai vrea să te rogi: "Doamne, mai dă-mi un minut!" Dar nu-ti mai dă! Ai avut destule! Dumnezeu este prea drept! Ti-a dat vreme, dar n-ai vrut să te îndrepti, să te pocăiesti, să plângi, să te rogi! Ti-a dat atâtia ani de viată si n-aiavut nici o grijă. Si atunci vei vedea că nu mai este pocăintă în timpul mortii.

Deci, să ne gândim că, trecând un an de zile, foarte mult trebuie săplângem lui Dumnezeu, că n-am făcut nimic bun si să-I multumim că ne-aajutat cu mila si cu îndurarea Lui să trecem iarăsi 365 de zile si să ajungempână azi.

Toti trebuie să multumească. Toată zidirea lui Dumnezeu. Căci viata sifiintele si toate vremurile sunt în mâna lui Dumnezeu. Tocmai acum trebuie sămultumim lui Dumnezeu, ca să nu vină urgia Domnului peste noi!

Asteptăm mila lui Dumnezeu, dar odată n-ar să mai fie timp, căci vinemoartea pentru fiecare! Vine dreptatea lui Dumnezeu, de care nu poate scăpanimeni! Nu pot scăpa nici împăratii. Unde sunt împărătiile? Unde sunt faraoniiEgiptului? Unde sunt sultanii turcilor? Unde sunt craii Germaniei? Unde sunt împăratii de care se cutremura lumea? Unde sunt cetătile? Unde sunt orasele?Unde-i orasul Pompei si unde este Cartagina si orasele vechi care s-audărâmat de cutremur?

Unde sunt cetătile lumii? Unde sunt puternicii? Unde sunt cei învătati?Unde sunt filosofii? Unde sunt cei care au purtat sceptru si ale căror capetestrăluceau ca soarele? Unde sunt? Praf, pământ si pulbere s-au făcut. Asa-idreptatea lui Dumnezeu si vai de noi si de noi dacă cheltuim vremea în zadar.Marele Apostol Pavel spune: Răscumpărati vremea, că zilele rele sunt (Ef. 5,

16). Vom cere să mai trăim un minut si n-ar să ne mai dea Dumnezeu! Pentrucă trecem fără griji viata aceasta si ne încurcăm cu grijile veacului, de parcăam fi nemuritori. Fum suntem! În toată ziua Biserica ne spune: Omul ca iarba;zilele lui ca floarea câmpului, asa va înflori (Ps. 102, 15). I-a spus Dumnezeului Isaia, pentru toti: Tot trupul este iarbă si slava omului ca floarea ierbii;uscatu-s-a iarba si floarea ei a căzut. Si iarăsi zice Duhul Sfânt în psalmi: Zilelelui ca umbra trec; că s-au stins ca fumul zilele mele. Si iarăsi: Anii lor ca pânzaunui păianjen s-au socotit; si iarăsi: Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu caiarba m-am uscat.

Pentru cine vorbeste aici Duhul Sfânt? Pentru noi! Să avem urechi, să nufim surzi. Să nu ne astupăm urechile, că visuri suntem sub soare. Oricine ar fi,

102




praf si pulbere este! Nimic nu rămâne vesnic pe pământ. Unde sunt puterniciide care se cutremura lumea până ieri? Du-te si vezi-i în gheenă, cum îimuncesc dracii. Du-te si întreabă-i acolo: "Cu ce v-ati ales din viata aceasta?"Unde a rămas stăpânirea, unde stiinta, unde puterea popoarelor? I-a luatmoartea, după dreptate, si-i tine în legături până în ziua Judecătii de Apoi.

Împăratul Alexandru Macedon era mare filosof; învătase filosofia despresuflet si moarte de la acel mare filosof din antichitate, Aristotel, opt ani de zile.Si tot îl cinsteau ai lui, dar el avea cuvântul acela: "Dacă-i moarte, nu-i nimic!"

Dar odată, tot îl lăudau:- Măria ta, cât stăpânesti! Cât de mare esti!...- Măi, dacă credeti că am stăpânire, veniti cu mine la malul mării (si marea

era tulbure în ziua aceea. Vărsa valuri si se agita). Uite, ca să vedeti ce puteream: Mare, îti poruncesc să stai pe loc!

Dar marea zvârlea valuri peste el.

- Ati văzut? Ati zis că am putere! Ati spus că eu împărătesc. Un val de apă,tot acum mă îneacă. Nu a ascultat deloc de mine. Cum ziceti că am putere,dacă un val de apă nu ascultă de mine?

El era om care cunostea că omul nu poate nimic fără Dumnezeu!Când era să moară, l-au întrebat generalii lui:- Măria ta, din ce să-ti facem mormântul? Din marmură? Din aur? Din

pietre scumpe de iachint, de hrisolit, de onix, de ametist sau de rubin? Toatepietrele scumpe i le-au spus. Iar el le-a răspuns:

- Dacă-i moarte, nu-i nimic! Să nu-mi faceti mormântul meu din aur si dinalte pietre scumpe, ci să-mi faceti mormântul si sicriul de granit. Să nu cumvasă mă îmbrăcati în haine aurite, ci simplu, ca un simplu om. Si să lăsati la sicriudouă găuri: una în stânga si alta în dreapta.

- Dar de ce asta?- Pe acolo să-mi scoateti mâinile goale, ca să vadă toti că nimic n-am luat

cu mine după moarte.Să veghem cum petrecem timpul înaintea Domnului. Căci negresit vom

muri si ne va cere socoteală ce-am vorbit în fiecare clipă si ce-am gândit si ce-am lucrat.

Aceasta v-o spun pentru Anul Nou! Să multumim Preasfintei Treimi si

Preacuratei Maicii Domnului, care mijloceste pentru toată lumea, că ne-a învrednicit să mai trecem un an. Să ne hotărâm în inima noastră să punem început bun si să petrecem de aici înainte cu Dumnezeu, crestineste. Să ne împăcăm cu Dumnezeu mai înainte de a ne răpi moartea. Amin!"

(Părintele CLEOPA ILIE)

Lucruri irecuperabile

Există 7 lucruri care NU SE RECUPEREAZĂ:- o piatră, după ce ai aruncat-o în mare sau râu;- o vorbă, după ce ai spus-o;- o şansă, după ce ai ratat-o;

103




- fulgii pe care i-a luat vântul, după ce ai deschis o pernă;- iubirea, după ce ai pierdut-o;- timpul (anul), după ce a trecut;- sufletul nepocăit, după moarte.

Şampanie pentru copii

Ieri, întâmplător, am văzut la cineva pe masă o sticlă de şampanie pe carescria că e pentru copii. Imaginea aceasta, sincer, m-a şocat şi am dat căutarepe net să văd ce e cu şampania asta. Iată ce am găsit în Jurnalul Naţional:

"Eticheta frumos colorată ne sugerează că şampania este destinatăcopiilor. Ingredientele enumerate spun totuşi că părinţii ar trebui să evite să leservească acest produs celor mici. Lady Raspberry este, după spuseleproducătorului, o "băutură răcoritoare nealcoolică carbogazoasă cu suc de

zmeură". Aceasta are in compoziţie următoarele ingrediente: "Apă, zahăr, sucde zmeură 5%, dioxid de carbon, acidifiant: acid citric E 330, aromă identicnaturală de zmeură, conservant: dimetilpirocarbonat E 242".

Producătorul ne mai spune să servim acest produs rece şi să fim atenţi,pentru că are conţinutul sub presiune. Uită totuşi să specifice valorilenutriţionale, care sunt cerute de Regulamentul 1924 al Uniunii Europene şicare se aplică şi in România.

ANALIZĂ. Profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului deCercetări Alimentare, ne spune că este o băutură carbogazoasă nealcoolicăprofund dezechilibrată nutriţional cu un conţinut in macronutrienţi reprezentatin principal de glucidul zaharoză, ceea ce imprimă produsului o încărcăturăglicemică ridicată. De asemenea, băutura conţine acidifianţi, arome artificialeşi un conservant chimic-artificial încă neevaluat din punct de vederetoxicologic.

Acidul citric - E330 - este un component al celulelor corpului, fiind folositde organism fără efecte secundare. Au fost sesizate totuşi reacţiipseudoalergice (intoleranţe), dar acestea sunt foarte rare. Persoanele cuasemenea intoleranţe ar trebui să evite toate fructele moi şi produsele obţinutedin ele.

CONCLUZII. Din cauza conţinutului său, produsul nu este indicat copiilor,adolescenţilor, supraponderalilor, obezilor, femeilor însărcinate şi carealăptează, suferinzilor de maladii hepatice, cardiovasculare, renale, celor cuafecţiuni dermatologice. Diabeticii vor consuma produsul numai cu avizulmedicului curant, ţinând cont de cantitatea de glucide ingerate".

Iată ce a mai născocit vrăjmaşul şi oamenii lui: şampanie pentru copii!!!Durerea cea mai mare în privinţa acestei şampanii nu o reprezintă faptul

că e o otravă pentru trup, ci faptul că e otravă, mai întâi de toate, pentru suflet.Se doreşte obişnuirea copiilor cu băutura, de la vârste fragede, chiar dacăaceasta este nealcoolică. Trecerea de la băutura nealcoolică la cea alcoolicăse va face foarte repede. Probabil că în privinţa gustului nu sunt diferenţe preamari. Aşa îşi face debutul patima beţiei, iar mai târziu, părinţii vor culege

104




roadele. Probabil că în curând vor apare şi "bodegi pentru copii", "baruri pentrucopii". De, drepturile copilului !

Sfatul lui Moş Crăciun

Anul acesta Moş Crăciun a trecut şi pe la mine, căci tot copil am rămas.De fapt toţi suntem nişte copii, de multe ori ne manifestăm ca nişte copii.

Şi mi-a zis Moşul: "Dragii mei, am văzut că şi voi faceţi daruri altora desărbători, mai ales de Crăciun, copiilor săraci. Vă pregătiţi din timp, cumpăraţibomboane, ciocolată şi tot ce găsiţi mai ieftin prin magazine, le puneţi înpunguţe şi le dăruiţi săracilor. Însă tare m-aş bucura dacă în punguţele cudaruri aţi pune şi ceva pentru suflet, nu numai pentru trup. Adică o iconiţăfrumoasă, o căndeluţă, o cărticică deosebită, cu vieţi de sfinţi, cu pildeduhovniceşti; o felicitare sau un răvaş cu un îndemn duhovnicesc, care să

mişte sufletul celui care o primeşte şi altele asemenea. Întrebaţi-i dacă ştiupoezii şi rugăciuni. Întrebaţi-i dacă s-au spovedit şi împărtăşit. Îndemnaţi-i pepărinţi să-i ducă la biserică. Daţi-le sfaturi, cu răbdare. Dacă toate acestea ar fi însoţite şi de nişte colinde din alea de la biserică, bucuria săracilor ar fi şi maimare. Şi nu uitaţi să puneţi în punguţe şi multă, multă dragoste, căci deaceasta duc lipsă cei mai mulţi dintre copiii săraci. Însă, am observat - mi-a maizis Moşul - că voi faceţi totul mecanic, din obişnuinţă, pentru plata cea de sus.Uneori o faceţi cu nervozitate, la repezeală; câteodată şi cu mândrie. Ba maimult, vă mai şi pozaţi dând daruri săracilor, ca… amintire.

Să nu uitaţi, dragii mei, că şi copiii săraci sunt tot a lui Hristos şi trebuietrataţi la fel cum îi trataţi şi pe ai voştri. Nu faceţi precum gospodarul care dădin obişnuinţă un braţ de fân, vitelor şi doar atât. Copiii săraci au suflet şitrebuie ca darul vostru să se adreseze mai întâi sufletului. Şi să nu aşteptaţiCrăciunul următor ca să mai treceţi iar pe la ei. Cercetaţi-i mai des!

Spor la treabă, dragii Moşului !"

Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos

M-am născut pe paie,

Într-o iesle rece;Mi-a-ngheţat năsucul;Tremurul nu-Mi trece.

Am venit cu pace,Ca un fulguşor;N-am vrut să vă tulbur Somnul cel uşor.

Dacă e fierbinte

Inimioara ta,Mi-aş dori să intruŞi să stau în ea.

105




Căderea omului

Leonardo da Vinci, pictorul acesta mare a găsit de cuviinţă să pictezeCina cea de Taină, luând modele… Şi a fost foarte greu să găsească modelepentru apostoli. Pe Iisus l-a găsit foarte repede, adică tânărul (modelul) care săarate cu faţa blândă, stând la masă. Desigur, câteva luni, aproape un an adurat până ce a pictat chipul lui Iisus. Dar icoana nu se sfârşea. De ce? Pentrucă nu-l găsea pe omul după care să-l picteze pe Iuda. A umblat prin taverne,prin cârciumi, pe sub poduri, prin canale, doar-doar o găsi unul care să aratela faţă în felul acesta, care să exprime toată viclenia, toată nemernicia, toatăprostia, tot, tot.

În sfârşit, a găsit unul. Cu câţiva gologani sau o ţuică, ce i-o fi dat, aacceptat şi venea zilnic şi stătea pe scaun şi el îl tot picta în icoană. La unmoment dat, după câteva zile, a văzut că omul pe care-l căutase atâta timp

plângea. Şi s-a mirat: cum un nemernic, un beţiv (cine ştie câte rele făcuse),cum de plângea acesta? Şi l-a întrebat: "De ce plângi?". Şi n-a vrut să spună.Dar până la urmă i-a spus: "Pictore, acum doisprezece ani, tot eu am stat pescaunul acela când l-ai pictat pe Hristos". Auziţi, cum decăzuse el; tot el fusesemodel şi pentru Hristos şi acum era model şi pentru Iuda. Aşa ajunsese, înhalul acesta ajunsese; şi dându-şi seama, stând aşa pe scaun cum îl puneapictorul să stea, cu punga în mână şi gata să plece, cum e în icoană, i-a venitsă plângă.

Va să zică, distanţa dintre bine şi rău, dintre lumină şi întuneric e foartemare. Dar trecerea noastră în lumină sau în întuneric, urcuşul nostru către binesau coborâşul nostru către rău, este o distanţă foarte mică… Ne stă în puteresă alegem binele sau răul, să alegem Sfânta Liturghie sau somnul, să alegempostul sau îmbuibarea, să alegem rugăciunea sau discoteca, să alegem înjurătura sau Psaltirea… (Extras din cartea: Tinerii la răscruce, Pr. Nicolae Tănase)

Înţelepciune

"Când nu vă înţeleg soţii voştri vorbiţi mai puţin cu ei despre Dumnezeu,dar vorbiţi mai mult cu Dumnezeu despre soţii voştri". (Arsenie Boca)

Ghinda şi dovleacul

Într-o călduroasă zi de vară, un ţăran se întorcea de la câmp. Era marearşiţă şi omul se simţea tare obosit.

Văzând la marginea drumului un stejar mare şi umbros, se opri să seodihnească puţin. Se aşeză jos, la poalele copacului, cu spatele rezemat detrunchi. Îşi ridică privirea în sus şi văzu mulţimea de ghindă tânără care atârnade crengile lui.

- Vai, vai, ce de ghindă, îşi zise săteanul. Dar oare de ce un copac aşamare şi puternic, cum e stejarul, are un fruct aşa mic şi uşor ca ghinda?Crengile lui ar putea susţine chiar şi dovleci. Ei, da, un stejar plin de dovleci,

106




ce bogăţie!Şi tot gândind şi socotind, iată că îl luă somnul şi aţipi. Dormi un pic

şi...iată că, deodată se trezi! Ce se-ntâmplase? O ghindă se desprinsese dincopac şi căzuse drept pe nasul omului nostru. Acum, ţăranul se tot freca, căci,deşi mică, ghinda venind de sus, îl lovise cu putere şi îl durea un pic.

- Măi, îşi zise ţăranul. Vezi, toate lucrurile cu rostul şi tâlcul lor... Ei, na! Ces-ar fi ales de nasul şi de capul meu dacă din stejar ar fi căzut un dovleac şinu o ghindă?!

Omul îşi luă haina şi îşi văzu mai departe de drum. (după La Fontaine)

Sfântul Ignatie

Sfântul sfinţitul Mucenic Ignatie, urmaş al apostolilor, al doilea patriarh alBisericii Antiohiei după Evod, a fost împreună cu Policarp, episcopul Bisericii

Smirnei, ucenic al Sfântului Evanghelist Ioan. Când împăratul Traian a trecutprin Antiohia împotriva parţilor, Sfântul Ignatie a fost adus înaintea lui. Împăratul l-a cercetat îndelung şi a văzut că nu poate fi întors de la credinţa înHristos. De aceea a fost chinuit îndelung şi în felurite chipuri; dar arătându-semai tare decât chinurile, a fost trimis legat la Roma, păzit de zece ostaşi, ca săfie dat mâncare fiarelor sălbatice. În drum spre Roma, a întărit Bisericile dincetăţile prin care trecea şi se ruga să fie mâncat de fiare, "ca să ajung, spuneael, pâine curată lui Dumnezeu". În Roma a fost aruncat în stadion şi a fostsfâşiat de leii sloboziţi asupra lui, de i-au rămas numai oasele cele mari. Peacestea le-au adunat creştinii şi le-au dus în Antiohia.

Se spune că Sfântul Ignatie a fost Copilul pe care l-a apucat de mânăStăpânul Hristos şi l-a luat în braţe şi a zis: "De nu se va smeri cineva pe sineca pruncul acesta, nu va intra în împărăţia cerurilor"; şi: "Cel ce va primi pe unprunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte". De aceea a fost numitpurtător de Dumnezeu. Pe Sfântul Ignatie l-a cinstit cu un cuvânt de laudă şicel între sfinţi părintele nostru Ioan Gură de Aur.

(Sursa : http://www.calendar-rtodox.ro/luna/decembrie/decembrie20.htm)

Ştiind că astăzi prăznuim pe Sfântul Ignatie Teoforul, m-am uitat pe net,

din curiozitate, după câteva informaţii referitoare la viaţa Sfântului.Mai în toate publicaţiile am găsit că "astăzi Biserica Ortodoxă îl serbeazăpe Sfântul Ignatie, ziua în care se taie porcii…", după care se trece la"tranşarea" Ignatului.

Iată ce porcărie am găsit într-o publicaţie electronică :"Numele de Ignat vine de la sarbatoarea Sfantului Ignatie Teoforul,

cunoscut de toata lumea drept Sfantul Ignat, zi ce coincide in traditiaromaneasca cu ziua in care sunt taiati porcii. Dupa munca de la taiatul sitransatul animalului, urmeaza cel mai important moment al zilei, PomanaPorcului, la care participa toti cei care au asistat la muncile de pana atunci. Cu

toate ca este inca Postul Craciunului, cei mai multi dintre crestini renunta laexigentele impuse de Biserica si se infrupta cu cateva bucati de carne

107




aburinda, stropita cu vin din belsug, cinstind ca au avut un animal sanatos, dar si pentru sanatatea familiei, care se bucura de suncile si muschiuletiianimalului".

Iată cum se face, foarte subtil, îndemn la încălcarea postului şi publicitatepăcatului! Iată cum se pregătesc creştinii pentru Naşterea Domnului. PomanaPorcului este şi o blasfemie, căci se defăimează, se ia în derâdere un ritualortodox: parastasul sau pomana care se face pentru un suflet răposat. Ori,animalul nu are suflet; pentru ce se face pomană porcilor?

Asta e cu… Pomana Porcilor!

Aşa e tradiţia

În decursul anilor am participat la slujbe la mai multe biserici (ortodoxe).M-am dus pentru sufletul meu, nu m-am dus ca să observ ce se petrece în jurul

meu. Totuşi, vrei, nu vrei, în biserică observi unele lucruri, care nasc semne de întrebare. Ritualul liturgic, disciplina, ordinea şi toată rânduiala din biserică, nusunt peste tot la fel. Şi te întrebi: cum o fi bine? De ce unii fac într-un fel, iar alţii altfel?

Să exemplificăm cu nişte aspecte concrete:- În anumite momente ale Sfintei Liturghii, se îngenunchează. Majoritatea

creştinilor se aşază în genunchi, dar mai rămâne o parte care nu îngenuchează. Aceştia stau drepţi şi neclintiţi, privind miraţi, cu aroganţă, la ceidin jur, pentru gestul pe care îl fac.

- Pe cînd unii stau toată slujba în picioare, alţii stau cam toată slujba îngenunchi;

- Unele femei vin îmbrăcate în negru şi îmbrobodite de nu li se văd ochii,pe când altele vin… cum vin;

- Unii stau cu capul plecat, alţii privind deasupra catapetesmei, alţii privind în spate; unii cu mâinile împreunate la piept, alţii cu mâinile la spate, iar alţii cumetanii în mână (am văzut şi aşa ceva), zicând (probabil) rugăciunea inimii;

- La unele biserici cântă toată suflarea, la altele doar cântăreţul, iar laaltele numai corul din balcon;

- La unele biserici slujba începe mai de dimineaţă, iar la altele mai târziu;

- În unele biserici, la vohod, preotul atinge credincioşii cu Sfântul Potir, iar în altele nu;- Unii preoţi predică, alţii "pun" Cazania, iar alţii…- În unele biserici, după terminarea slujbei, la miruit, corul cântă, iar în

altele e o atmosferă de târg; multă vorbă;- În unele biserici ai să remarci la loc vizibil, cutia milei, iar în altele umblă

cineva cu o tavă ca să strângă "mila creştină";- În unele biserici, în timpul slujbei, e linişte şi pace, iar în altele… eşti ca

pe internet: mai afli ce mai e în lume...- Unele biserici au în dotare şi un ceas (cu cuc), care îşi fac din plin

datoria, altele n-au;- În unele biserici ai să vezi cruci pe pardoseală sau pe covoare, iar în

108




altele nu;- În unele biserici tot poporul zice Crezul, sau Psalmul 50, iar în altele doar

o singură persoană.Cât priveşte ceremonialul nunţii, al botezului, al înmormântării…, câte

bordeie, atâtea obiceie.Şi mai sunt şi alte diferenţe, alte contraste şi practici pe care nu-mi permit

a le spune.De ce aşa? De regulă se spune, că... Biserica nu obligă, că e tolerantă,

că aşa e tradiţia sau obiceiul în cutare loc sau cutare biserică... Să fie tradiţia,sau… lipsa catehizării, influenţa occidentală modernistă, indiferenţa şineorânduiala, care au pătruns în Biserica noastră?

Postul bucuriei

Postul Naşterii Domnului este un post de bucurie, este un post al darurilor,este un post mai blând, un post uşor de ţinut.

Este un post al darurilor pentru că Dumnezeu ne-a făcut un mare dar făcându-se om ca şi noi, născându-se din Fecioara Maria.

Este un post al darurilor pentru că magii care au venit la pruncul Iisus, i-au adus daruri scumpe şi frumoase. Şi noi trebuie să-i aducem daruri frumoaseDomnului Iisus ca şi magii, însă daruri care Îi plac lui Dumnezeu.

Este un post mai blând şi uşor de ţinut pentru trup, pentru că în anumitezile se face dezlegare la untdelemn, vin şi peşte. Regula e ştiută de majoritateacreştinilor postitori: sâmbăta şi duminica sau când pomenirea vreunui sfânt cuDoxologie cade într-o luni, marţi sau joi, atunci se face dezlegare la peşte,untdelemn şi vin. De asemenea, dacă miercuri sau vineri este pomenit un sfânt în cinstea căruia se face Priveghere, se dezleagă la peşte, untdelemn şi vin.Deşi până în ziua de 21 noiembrie mai sunt prăznuiţi sfinţi cu Doxologie, dinevlavie se obişnuieşte ca până la praznicul Intrării Maicii Domnului în Bisericăsă nu se mănânce peşte. Iar de la 20 până la 25 decembrie, indiferent dacă vafi prăznuit vreun sfânt cu Doxologie, nu se face dezlegare la peşte, nici măcar sâmbăta şi duminica.

De unde ştiu creştinii când e un sfânt cu Doxologie sau Priveghere?Simplu! În calendar aceşti sfinţi sunt însemnaţi cu cruce neagră.E bucurie mare pentru unii creştinii postitori când văd în calendar că luni,

marţi sau joi e vreun sfânt cu cruce neagră. Nu pentru Doxologie, nu pentruPriveghere, nu pentru viaţa sfântului, ci pentru că... se mănâncă peşte. Asta ebucuria! Unii nici nu ştiu ce sfânt este în ziua respectivă. Atâta ştiu, că semănâncă peşte.

Apropo, ştiaţi că astăzi se mănâncă peşte? Eram sigur că ştiaţi! Dar cesfinţi prăznuim astăzi, ştiţi?

109




Al patrulea mag

Există o poveste tare veche, care spune că, de fapt, au fost patru magicare doreau să se închine Mântuitorului, la naşterea Sa. Cel de-al patrulea şi-a vândut tot ce avea şi, cu banii obţinuţi, a luat trei pietre scumpe: un safir, unrubin şi o perlă, pe care să le ducă în dar Mântuitorului. Grăbindu-se să ajungă în Babilon, unde îl aşteptau cei trei magi, acesta a întâlnit pe drum un om rănit,pe care nimeni nu îl ajuta. L-a dus pe bietul om la un doctor căruia i-a datsafirul pentru a-l îngriji pe bolnav până ce se va însănătoşi complet. Toateacestea l-au întârziat. Când a ajuns la locul întâlnirii, magii plecaseră deja fărăel, însă nu s-a descurajat, ci şi-a continuat drumul singur, călăuzit de steauace-l ducea spre Bethleem. Ajuns aici, a aflat că magii L-au găsit deja pe prunc,că soldaţii lui Irod omoară toţi copiii nou-născuţi şi că Sfânta Familie a plecatspre Egipt, pentru a se feri de mânia regelui. Chiar în faţa sa, un soldat încerca

să-i smulgă unei tinere femei copilul pentru a-l omorî. Femeia îşi apăra cudisperare pruncul. Magul i-a arătat soldatului necruţător rubinul şi i-a spus:- Lasă copilul să trăiască şi îţi voi da această piatră scumpă. Nimeni nu

va afla de târgul nostru. Ademenit de nestemată, soldatul a luat piatra, îndepărtându-se grăbit.

Tânăra femeie i-a mulţumit străinului cu lacrimi de bucurie şi recunoştinţă. Acesta s-a hotărât să-L caute mai departe pe Mântuitorul. Acum, mai avea

un singur dar, perla. A plecat şi el spre Egipt, unde, ani de zile, L-a căutat peIisus, însă fără nici un rezultat. După 30 de ani, a aflat că undeva, în Palestina,Mântuitorul propovăduieşte Evanghelia. Bucuros că, în sfârşit, ştie unde îlpoate găsi, s-a grăbit spre ludea. Ajuns la Ierusalim, spre seară, a aflat că IisusHristos este răstignit pe Dealul Căpăţânii. S-a grăbit magul spre locul acela cudorinţa să-L vadă în viaţă pe Mântuitorul, să-I ducă darul său pe care îlpăstrase de atâta timp. însă, prin faţa lui au trecut doi soldaţi romani ce duceau în sclavie o tânără evreică. Oprindu-i, magul le-a spus:

- Dacă îi daţi drumul fetei, vă dăruiesc această perlă. O puteţi vinde şi împărţi banii. Veţi câştiga mult mai mult lăsând fata liberă.

Lacomi, soldaţii au luat perla, eliberând-o pe tânără, care, plângând defericire, nu ştia cum să-i mulţumească străinului. Dar magul, rugându-se

cerului să-L vadă măcar o clipă pe Mântuitorul, se grăbea spre Golgota. Acum,nu mai avea nimic. Îi era ruşine să se închine împăratului împăraţilor fără niciun dar. Însă, când a ajuns lângă Cruce, Mântuitorul S-a uitat drept spre el şi i-a spus:

- În sfârşit, ai venit. Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...- Bine, dar nu mai am nimic, ce Ţi-am adus eu? - a întrebat mirat magul.- Tot ce duceai cu tine ai dat celor neajutoraţi. Dându-le lor, Mie Mi-ai dat.

Darul tău a ajuns la Mine şi, îţi spun, că el este cel mai însemnat, căci, acelacare îl iubeşte pe Dumnezeu, îi iubeşte pe oameni.

Cine nu caută nevoile celorlalţi spre a fi de folos cu ce poate, nu va găsimulţumire şi bucurie, nu va afla adevărata viaţă. Cu cât te apropii mai mult deoameni, cu atât eşti mai aproape de Dumnezeu. (Leon Magdan - Pilde şi povestiri)

110




Ispitele începătorului

"Începători" se numesc aceia care pun început bun pe calea mântuirii, acredinţei ortodoxe, care, deşi au fost pecetluiţi cu Sfântul Botez, totuşi nu aurespectat mulţi ani făgăduinţele făcute de naş la Taina Botezului, iar acum,trezindu-se, vor să înveţe abc-ul credinţei adevărate.

De regulă trezirea unui om din somnul păcatelor se face prin alt om, printr-un creştin care s-a trezit mai demult, care şi el, la rândul lui, a fost trezit de alţii.

Această trezire a unui om la realitate, nu convine vrăjmaşului, de aceea îlşicanează pe creştin în toate felurile pentru a-l deruta, pentru a-l speria, pentrua-l face să se întoarcă din nou la mocirla în care a fost. Aşa s-a întâmplat şi cufratele Marian. Un caz real.

Acest frate, înainte de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, a avut o viaţăzbuciumată, cu multe neîmpliniri, ispite şi necazuri. Dar Dumnezeu, care nu

voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu, a făcut ca într-o zisă cunoască nişte creştini practicanţi, care au început să se ocupe de el, îndemnându-l să ia calea bisericii. I-au făcut şi o minimă catehizare, înainte dea-l da pe mâna preotului. Dar oamenii vrăjmaşului, prietenii lui de băutură, auintrat în alertă şi vine prima derută, prima ispită: Vezi, mă, că ăştia care te îndeamnă la biserică, sunt sectanţi, sunt pocăiţi, am auzit noi de la… ! Măi săfie! Cei care îl îndemnau la cârciumă şi la alte păcate, se declarau a fi ortodocşişi voiau să-l ferească de rătăcire, adică de aceia care îl îndemnau la biserică.Şi au mai fost şi alte încercări, totuşi a început să meargă la biserică. Aicicreştinii l-au întâmpinat cu dragoste şi fiecare a încercat să-l ajute cu ceva şi,mai ales, să-l pregătească pentru spovedanie şi eventual împărtăşanie atuncicând va hotărî duhovnicul. Şi fiecare a început să o facă pe profesorul. Unul i-a spus: vezi, în ziua în care te împărtăşeşti, n-ai voie să săruţi mâna preotuluisau icoanele, că-i păcat. Altul: vezi, să nu scuipi, să nu aprinzi focul, că-i păcat. Altul: vezi, în ziua aceea să nu faci metanii, că-i păcat. Şi fiecare l-a speriat înfelul lui cu învăţături pe care le auzise pe unde le auzise, spunându-i căi păcatcutare sau cutare lucru pe care îl faci după Sfânta Împărtăşanie.

Vine şi ziua împărtăşaniei pentru Marian. Foarte emoţionat, cu lumânareatremurând în mână, s-a apropiat de sfântul potir. După ce s-a împărtăşit, de

bucurie, dar şi vădit emoţionat, a sărutat mâna preotului şi toate icoanele pecare le-a întâlnit în cale. Dar în câteva clipe vine diavolul (în gând) şi-i spune:Ce-ai făcut? Ai sărutat mâna preotului şi icoanele; nu ţi-au spus fraţii că-ipăcat!? Prima ispită. Şi atunci să vezi ce mustrare de conştiinţă pe Marian. Îşizicea: vai, ce păcat am făcut! Dar nu s-a terminat totul aici. Tulburat de ceeace a făcut, la sfârşitul Liturghiei, a plecat spre casă. În drum spre casă, necăjitcum era, a mai intrat într-o bisericuţă, pe care a întâlnit-o în cale, ca să se uitede nişte iconiţe pe care nu le-a găsit în biserica unde se împărtăşise. Dar lapangar a văzut că aici preţul obiectelor de cult expuse era diferit de preţul celor de la biserica de unde venise. Lucrul acesta l-a tulburat. Şi ieşind, pe stradă, îşi zicea: Ia te uită la ăştia, fac bişniţă, dau mai scump! Ptiu! (A scuipat). A douaispită. Şi iarăşi vine diavolul şi-i spune: Ce-ai făcut păcătosule? Ai scuipat. Nu

111




ţi-au spus fraţii… Tulburarea a fost şi mai mare. A ajuns acasă şi, cu toate că nu-i ardea de mâncare, a zis să guste totuşi

ceva pentru că aşa ştia de la fraţi: duminica n-ai voie să ajunezi! A aprins aragazul ca să încălzească mâncarea, dar vine şi diavolul cu a

treia ispită: Ce faci? Nu ţi-au zis creştinii că n-ai voie să aprinzi focul? Atunci aaruncat chibritul, s-a fript şi la mână şi a căzut în deznădejde, zicându-şi: Vai,nu mă mai iartă Dumnezeu! Numai păcate am făcut de când m-am împărtăşit. A lăsat mâncarea şi s-a dus în sufragerie, la icoane, ca să-L roage peDumnezeu să-L ierte. Şi dăi metanii. A patra ispită. Vine diavolul şi-i spune: Cefaci? Nu ştiai că n-ai voie să faci metanii?

Poate că aţi zâmbit, citind aceste rânduri, dar sunt fapte reale şi fiecare atrecut prin astfel de ispite în perioada "tranziţiei". Când creştinul merge pe"calea cea largă", toate îi merg (aparent) bine. Şi îl ajută şi vrăjmaşul ca să-imeargă bine, ca nu cumva în necazuri, în ispite, în încercări, în boală, să ceară

ajutorul lui Dumnezeu.Să fim atenţi cu "începătorii", să nu-i intoxicăm cu mâncăruri grele. Pentruei cel mai bun e lăpticul de mamă.

Să lucrăm!

Când vrem să realizăm ceva, să construim o casă, să reparăm maşinasau coteţul animalelor, este imposibil ca lucrând să nu ne murdărim. Ba uneorine mai şi rănim, ne lovim peste degete, ne rupem cămaşa, ne mai împiedicămşi cădem. Toate acestea din neatenţia noastră sau a altora. Ştim dinainte că sevor întâmpla aceste incidente, dar totuşi purcedem la lucru, căci bucurialucrului realizat este mai mare decât aceste mici neplăceri. Şi ce bucuriesimţim când vedem că am construit o casă, care va fi un adăpost liniştit pentrunoi şi pentru urmaşii noştri; uităm de toate greutăţile şi de toată ostenealadepusă!

Tot aşa se întâmplă şi în plan duhovnicesc. Când vrem să realizăm ceva,ne mai murdărim, ne mai rănim, ne mai împiedicăm, din neatenţia noastră saua altora, dar bucuria (nu mândria!!!) lucrului împlinit este mai mare decât oriceincident. Să lucrăm, dar cu atenţie!

Să ascultăm de Stăpânitorul stăpânitorilor

Îmi povestea cineva că zilele trecute, mergând cu maşina spre serviciu,aproape de ieşirea din sat, la "prins" radarul. Avea 63 km/h prin localitate. Şipentru că era prima dată când i se întâmpla aşa ceva, a primit avertisment şidouă puncte penalizare. Dar nu era aşa supărat că a încălcat legea (pentrucare a fost sancţionat pe dreptate), ci era tare supărat pentru că a încălcatsfatul părintelui său duhovnicesc, care îl sfătuise să circule pe şosea cu vitezalegală.

Da, şi acesta e un aspect de care trebuie să ţină seama adevăratulcreştin: respectarea legilor ţării, căci aşa ne învaţă Biserica. Sfântul Apostol

112




Pavel spune: "Adu-le aminte să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, săasculte, să fie gata la orice lucru bun". Şi tot Sfântul Pavel spune: "Voieşti sănu-ţi fie frică de stăpânire? Fă bine, şi vei avea laudă de la dânsa… Iar dacăfaci rău, teme-te, că nu în zadar poartă sabia" (Rom. 13, 3-4). Bine, săascultăm de stăpânire, de legile ţării, veţi zice, dar dacă legile ţării sunt încontradicţie cu Legea Divină, ce vom face? Atunci vom face ceea ce ne învaţăLegea lui Dumnezeu. Pentru aceasta trebuie să cunoaştem cât mai bine LegeaDivină cuprinsă în Sfintele Scripturi, Sfintele Canoane, Cele zece porunci,Poruncile Bisericeşti, spre a-L asculta şi a-L cinsti pe Dumnezeu, carereprezintă Stăpânirea absolută. Amin!

Sfântul Ierarh Spiridon

Astăzi prăznuim pe Sf. Spiridon, care şi-a trăit mare parte din viaţă în

Cipru, unde s-a şi săvârşit în anul 348, fiind îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda.Când saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul sfântului

pentru a muta sfintele moaşte la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupulsfântului era întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţieivieţii sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453, sfintele moaşte au fostmutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Corfu, Georgios Kalohairetis,l-a adus în insula din Grecia, unde este şi acum înmormântat.

Până în ziua de azi, sfintele moaşte întregi ale Sf. Spiridon din altarul dinCorfu continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întrusfinţii Lui. El este cunoscut ca "sfântul călător" deoarece papucii de mătase depe tălpile sale se uzează în fiecare an şi sunt înlocuite de praznicul său. Sf.Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie. Minunea pe care afăcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată în 11august.

În prezent, sfintele moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-obiserică din insula Corfu aflată la 100 de metri de Mitropolie, unde se găsescmoaştele Sfintei Împărătese Teodora (prăznuită la 11 februarie):

Spre deosebire de celelalte sfinte moaşte, cele ale Sfântului Spiridon

dispar frecvent din raclă, venind la cei care îi cer ajutorul cu credinţă şi culacrimi, şi face nenumărate minuni. De aceea, multe spitale îi poartă numele şiau în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul Spiridon vinecu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul şi îi vindecă.

Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă arătăm următoarele:- clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte

trupul său din raclă;- când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit;- în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate

cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este alespatron al cizmarilor;

- în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă

113




stând în picioare;- în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii

cântă (Icosul al 6-lea): "Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător;Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţăminteletale slujesc drept dovadă".

Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit peSfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el.

Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire deaur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua ziveneţienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite.

La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-ozi, când preotul a intrat în Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pefereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas impregnat pe geamul

ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi.Sfântului Spiridon i se fac slujbe şi ceremonii, cu scoaterea sfintelor salemoaşte, în următoarele zile:

- în sâmbata lui Lazăr, zi în care i-a scapat de foamete pe locuitorii dinCorfu, prin aducerea de vapoare cu grâu;

- în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi;- în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească

oraşul;- în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de

boli grele.(Întâmplările sunt povestite de Părintele Cleopa Paraschiv de la Mănăstirea Rarău după

pelerinajul său în Grecia, în volumul: Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi,Editura Panaghia).

Împăratul şi soţiile

... Era odată, într-o ţară îndepărtată, un rege care avea patru neveste. Însă cel mai mult o iubea pe cea de-a patra, pe care o îmbrăca în straiele celemai scumpe şi o hrănea cu bucatele cele mai fine.

De asemenea, o iubea şi pe cea de-a treia soţie. Cu ea se mândrea celmai mult. Totuşi, regele trăia cu teama că această soţie îl va părăsi.

Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea îi era un sfetnic de nădejdeşi se arăta întotdeauna amabilă, înţelegătoare şi răbdătoare. De câte ori regeleavea o problemă, ea îi era alinarea.

Prima soţie a regelui era foarte loială, însă pe aceasta nu o iubea, nu ohrănea cum trebuie; abia de o lua în seamă. Pentru aceasta ea era slabă, tristăşi bolnavă.

Într-o zi, regele simţi că sfârşitul îi este aproape. Se gândi la întreaga saviaţă plină de desfătări şi îşi spuse: "Acum am patru soţii, dar când voi muri,

vor veni toate cu mine sau voi rămâne singur?".O întreabă pe cea de-a patra nevastă:- Te-am iubit cel mai mult, ţi-am dăruit cele mai frumoase haine şi ţi-am

114




purtat cea mai mare grijă. Acum am să mor, vrei să vii cu mine?- Nici vorbă! replică cea de-a patra soţie. Răspunsul ei străpunse inima

regelui.Regele o întrebă şi pe cea de-a treia soţie:- Te-am iubit toată viaţă. Acum, că mor, vrei să vii cu mine?- Nu! răspunse cea de-a treia soţie. Viaţa e frumoasă. Când vei muri mă

voi recăsători! Inima regelui se strânse de durere.O întrebă pe cea de-a doua soţie:- Întotdeauna am găsit la tine înţelegere şi ajutor în sufletul meu. Când voi

muri, vrei să vii cu mine?- Îmi pare rău! replică cea de-a doua soţie. Te pot doar înmormânta.Regele fu distrus şi de acest răspuns, dar auzi o voce:- Eu te voi urma! Regele se uită împrejur şi văzu că aceea care rostise

aceste cuvinte era prima soţie. Era atât de slabă pentru că suferise mult din

cauza foamei şi a neglijării. Adânc îndurerat, regele spuse:- Trebuia să-ţi ofer mai multă grijă! Acum îmi dau seama cât am greşit!Trebuia pe tine să te iubesc cel mai mult!

Tâlcuire

Împăratul suntem noi. Fiecare avem câte patru tovarăşi de viaţă, patrucompanii, patru "soţii".

Cea de-a patra este TRUPUL. Indiferent cât timp şi cât efort investim îna-l face să arate bine, el la moarte ne părăseşte.

Cea de-a treia soţie este AVEREA. Când murim, se duce la alţii.Cea de-a doua soţie este FAMILIA (prietenii). Indiferent cât de apropiaţi

ne-au fost, ei nu pot decât să vină până la mormânt.Prima soţie este SUFLETUL. Adesea neglijat, în goana noastră după

avere, bunăstare şi putere, totuşi, SUFLETUL este singurul care ne urmeazăoriunde. (Prelucrată după http://www.donne-rumene.net)

Produsele din soia

Se spune uneori că e greu să posteşti! Însă creştinul începutului demileniu III se pare că şi-a rezolvat această problemă, înlocuind carnea şibrânzeturile cu sortimente din soia asemănătoare ca prezentare şi gust. Altfelspus, ai pofta de carne în post? Iţi cumperi soia fulgi sau soia cubuleţe pentruciorbe sau tocăniţe sau soia şniţel pentru grătar sau şniţel, sau de ce nu pateuvegetal, salam, parizer sau cremwurşti din soia. Ai poftă de oarece brânzeturi?Poţi să-ţi cumperi tofu (brânză vegetală - din soia - simplă, cu ardei sau cuchimen) şi chiar... caşcaval. Ai bea un lapte dimineaţa? Nici o problemă...Tehnologia preparatelor a inventat laptele din soia (cu aromă de cicoare,scorţişoară sau vanilie). Un singur sortiment lipseşte ca, din perspectivagustativă, să nu fie nici o diferenţă între produsele de post şi cele de dulce. Nuavem încă oul de post. Nu s-a "inventat" nici în bucătăria europeana, nici in cea

115




veche orientală (de unde provine tofu).Consumând în exces produse de post care imită carnea şi brânzeturile,

imităm de fapt hrana perioadei de dulce. Cum să te bucuri atunci de roadelepostului dacă nu tai-împrejur "dulceaţa gâtlejului"?

Postul înseamnă în primul rând înfrânare, el fiind prin excelenţă unexerciţiu de asceză, o nevoinţă. Dacă privim la chipul în care Hristos a postitaflăm că postind... a flămânzit (cf. Matei 4, 2). În această perioadă creştinultrebuie să-şi sporească eforturile în vederea desăvârşirii. Dacă diferenţa dintreprodusele din carne sau brânzeturi şi echivalentele lor din soia e doar una deetichetă, înseamnă că postind astfel creştinul nostru înlătura nevoinţatrupească şi, implicit, pe cea sufletească, suprimă lupta cu nebunia stomacului,cum numeau Sfinţii Părinţi lăcomia pântecelui. Mai ales când pieţele agro-alimentare sunt pline de legume, se cuvine să avem discernământ şi să facemun efort binecuvântat întru aşteptarea praznicului care încheie postul de

durată. (http://www.laurentiudumitru.ro)

Postul învingătorilor

"Postul este mijloc al înfrânării, postul duce la evlavie; el este izvorul şitovarăşul nedespărţit al cumpătării şi a toată înfrânarea" - Sf.Vasile cel Mare

Postul este pentru învingători, nu pentru învinşi. Firea adevărată a omuluiconstă în cumpătare şi măsură în toate, dirijarea energiilor vitale trupeşti cuajutorul celor sufleteşti. Dacă cineva ajunge să fie condus de trup, adică depofte şi patimi iraţionale - acest om este pierdut (de exemplu, beţivii). Dar dacăsufletul este stăpânul trupului, acest om este pe calea desăvârşirii, cu condiţiaca el să-L aibă drept învăţător şi Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos.

Suntem călători pe acest pământ (călătorie către Veşnicia fericită) şipentru ca această călătorie a noastră să fie încununată de succes, se cuvinesă respectăm regulile stabilite de Dumnezeu.

Postul nu este o constrângere, o forţare, ci un examen de conştiinţă şicomportament: eşti sau nu cu Hristos? Poţi sau nu să-L urmezi?! Căci şi El apostit 40 de zile şi 40 de nopţi nemâncând şi nebând nimic în pustiulCarantaniei, înainte de a începe lucrarea de mântuire. Au postit, conform

mărturiilor Sf.Scripturi, Moise, Ilie, Daniel, regele David şi mulţi, mulţi alţii. Apostolii au postit şi ei: "în osteneli, în privegheri, în posturi" (2Cor.6,6); la felprimii creştini: "slujeau Domnului şi posteau" (F.A.13,2). Biserica a stabilit princanonul 69 al Sinodului Apostolic (în anul 49 d.Hr.): "Cine nu posteşte Posturilede peste an, aşa cum este hotărât, în afară de copii şi bolnavi, preotul săpiardă darul său, iar creştinul să se afurisească", adică să fie şters din dipticeleşi comuniunea Bisericii; iar Sf.Atanasie adaugă: "Cine nu posteşte toatemiercurile şi vinerile de peste an, răstigneşte a doua oară pe Hristos".

Postul este condiţia obligatorie pentru cei ce vor să se mântuiască,cuprinsă şi în porunca a 2-a a Bisericii, dar postul cel adevărat este unirea celuitrupesc (abţinerea de la unele alimente) cu cel sufletesc (lupta cu păcatul).

Postul în Rai, adică porunca divină (Fac.2,17) de a nu mânca din pomul

116




oprit, a fost condiţia întăririi omului în bine, în sfinţenie, în voia lui Dumnezeu.Postul actual, după căderea în păcat şi izgonirea din Rai - pentru nepostire, acăpătat pecetea "războiului": negarea şi lupta împotriva patimilor, a păcatelor şi întărirea noastră în virtuţi, în fapte bune. Postul trupesc ne curăţeşteorganismul de toxine, îl uşurează, îl spiritualizează, iar postul sufletesc necurăţeşte inima de felurite vicii înrobitoare. Sf.Ioan Gură de Aur zice: "Băuturaşi lăcomia ne leagă de mâini şi ne dă ca pe nişte robi prinşi în laţ - pe mânatiraniei patimilor, iar postul, găsindu-ne legaţi şi robind, ne dezleagă cătuşele,ne scapă de legături şi ne dă înapoi liberi în comuniune cu Dumnezeu".

(http://www.timpul.mdl.net)

Taina Sfinei Spovedanii

Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui călugăr:

- Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la Biserică. Nu am maifost la slujbe sau la Spovedanie de mult timp şi nu cred că este neapărat sămergi. Este suficient să crezi în Dumnezeu şi atât.

- Fiule, îi spuse atunci călugărul, ai o cămaşă foarte frumoasă.Nedumerit, omul nu a mai ştiut ce să zică, însă călugărul a continuat:- Spune-mi, porţi toată ziua această cămaşă ?- Da, răspunse omul.- Dar două zile, o porţi ?- S-ar putea.- Dar o săptămână sau o lună, o porţi ?

- Nu, părinte, bineînţeles că nu.- De ce ? - îl mai întrebă călugărul ca şi când nu ar fi priceput.- Fiindcă se murdăreşte şi trebuie spălată. Abia după aceea o iau iarăşi

pe mine, când este curată şi frumoasă.- Păi, vezi, fiule! Aşa cum se murdăreşte cămaşa ta şi trebuie spălată

pentru a o purta iarăşi, la fel şi sufletul se "murdăreşte" de păcate şi răutate şicum l-ai putea curăţa dacă nu la spovedanie şi la slujbe, prin dragostea şi harulDomnului ?! (PILDE ORTODOXE ŞI POVESTIRI CU TÂLC)

La spovedit A trecut şi Praznicul Sfântului Ierarh Nicolae şi ne îndreptăm cu paşi

repezi către Marele Praznic al Naşterii Domnului.Unii dintre creştini deja s-au spovedit, s-au împărtăşit, alţii urmează să o

facă în zilele următoare. E bine să o facem mai devreme pentru că, aproapede Crăciun, preoţii duhovnici sunt mai aglomeraţi. Nu aşa cum fac unii: lerezolvă mai întâi pe cele trupeşti, iar cu o zi, două înainte de NaştereaDomnului se duc în grabă şi la duhovnic. Acolo fiind aglomerat, o parte dintreei nu mai apucă să se spovedească, pentru că şi duhovnicul e om, nu e maşină

automată de spovedit. Trebuie să asculte cu răbdare pe fiecare în parte şi nupoate impune creştinului să spună tot, ce are de spus, în două minute. De

117




aceea, dacă vrem să ne fie de folos spovedania, să o facem când preotul nue prea aglomerat.

Şi la spovedit, la uşa bisericii, ca peste tot în viaţa socială, întâlnimoameni şi oameni, creştini şi creştini, lucruri de neconceput pentru un creştinortodox autentic.

Unii, mai ales femeile, că ele sunt mai multe la spovedit, profită de faptulcă s-au adunat mai multe şi o dau pe discuţii care nu au nimic comun cu scopulpentru care au venit acolo. Discută vrute şi nevrute, bârfă în toată regula, lauşa bisericii, nu la uşa cortului.

Alţii nu vor să stea la rând, după cum au venit, ci caută să intre la spovedit înaintea celorlalţi, invocând diverse motive: unul, că trebuie să intre la serviciula ora cutare, altul, că a lăsat copiii singuri în casă, altul, că n-a venit pentruspovedit, ci vrea numai să-i spună ceva părintelui, altul se preface că a uitatdupă cine este şi se postează în uşă, provocând ceartă cu ceilalţi, altul cere

voie să intre în faţă pentru că termină repede, n-are multe de spus. Pilde denerăbdare.Unii când intră la spovedit uită să mai iasă. Îl monopolizează pe duhovnic,

provocând o stare de nervozitate în rândul celorlalţi de afară. Şi stau mult fiecă şi-au făcut o listă lungă de păcate extrase din nu ştiu câte îndreptare, fie căsub epitrahil deschid îndreptarul de spovedanie şi citesc aproape tot ce scrieacolo, obosindu-l, evident, pe duhovnic, fie că profită de ocazie şi doresc sărezolve cu părintele şi alte probleme, care nu au nimic de a face cuspovedania.

Pe alţii îi vezi ieşind zâmbind, veseli că au mai rezolvat o treabă.Pe alţii îi vezi pe la colţurile bisericii, mai în intimitate, cu pixul în mână, cu

ochii pe îndreptarul de spovedanie, făcând cercetarea conştiinţei, atunci îngrabă. Iar alţii intră la duhovnic total nepregătiţi. Aşteaptă ca duhovnicul să-i întrebe dacă au făcut păcatul cutare sau cutare. Şi dacă nu-i întreabă, ies afarăfericiţi şi zic: "dacă nu m-a-ntrebat…!". Şi seria neregulilor e lungă, iar toateacestea se întâmplă datorită nouă celor înaintaţi în cunoştinţă duhovnicească,pentru că suntem indiferenţi la tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ladegradarea vieţii duhovniceşti. Să nu uităm că noi suntem trupul Bisericii şiavem obligaţia, în smerenie, cu blândeţe şi cu dragoste, să îndreptăm lucrurile

atât cât ne este nouă îngăduit ca simpli mireni, în ascultare de ierarhia Bisericiinoastre Ortodoxe.

Credinţa unui copil

Aveam o cunoştinţă împreună cu care mergeam la Biserica SfântulNicolae, Făcătorul de minuni, de pe strada Ohta, o bătrână, care avea credinţaunui copil şi era o mare rugătoare. Deseori ne întorceam de la biserică pe josşi discutam. Unele din povestirile ei mi le-am notat. Iată una dintre ele:

"Mama a murit când eram mică. La scurt timp, tata şi-a luat o altă nevastă,care, pentru mine, s-a dovedit a fi o mamă vitregă în sensul cel mai adevăratal cuvântului. Tata era în deplină ascultare faţă de ea. Intr-o zi m-a luat cu el la

118




câmp. Cum am ajuns, tata a deshămat calul, a potrivit plugul şi mi-a spus:- Iar acum ară tu. Ai deja nouă ani. Eşti o fată mare şi nu trebuie să

mănânci pe degeaba! Şi a plecat. Eu am apucat plugul, am mers în urmacalului, dar, când am ajuns la capătul câmpului, nu am putut întoarce plugul. In jur - ţipenie de om. Nu aveam pe cine întreba şi, mai ales, nu avea cine să măajute. Am izbucnit în lacrimi: mi-era frică de mama vitregă, că mă va bate. Mi-am îndreptat privirea spre biserica ce se vedea în depărtare, am întins mâinilespre ea şi am strigat:

- Părinte Nicolae, ajută-mă! Mi-e frică de mama vitregă, o să mă bată!Deodată am văzut lângă mine un bătrân, care m-a întrebat:- De ce plângi? Nu te descurci cu plugul? Apucă de acest inel, îmi spunea

el, îndreptând plugul pe o altă brazdă, şi continuă tot aşa mai departe.Eu am apucat inelul, calul a început să meargă, iar acest lucru mi s-a

părut atât de uşor, încât am început să râd de bucurie.

- Vei reuşi? m-a întrebat bătrânul.- Da, da, am răspuns şi m-am întors ca să-i mulţumesc.Dar el nu mai era. Am înţeles că acest bătrân a fost Sfântul Nicolae. După

aceea, toată viaţa mi-a plăcut să mă rog, mai ales Sfântului Nicolae, Făcătorulde minuni". (Din cartea "Noi minuni ale Sfântului Nicolae") - L. N, oraşul Sankt-Petersburg

Jocurile pe calculator

Psihologii englezi atrag atenţia asupra pericolului la care sunt expuşi ceicare se joacă pe calculator la vârste fragede, scrie ziarul britanic Standard.

Creierul lor va suferi serios din cauza jocurilor video, spun aceştia, arătând catehnologia le încetineşte dezvoltarea creierului. Altfel spus, "le strică creierul".Bombardarea simţurilor cu jocuri spaţiale pe calculator le scurteazăcapacitatea de atenţie şi le afectează abilităţile de a învăţa. Mai mult, copiiidevin izolaţi de restul familiei şi de prieteni şi îşi construiesc lumea în faţa unuiecran de calculator.

Experţii se tem că şi consolele gen Nintendo Wii afectează dezvoltareamentală a copiilor. Ei au cercetat peste 300 de produse de acest fel, inclusiv jocuri pe computer, jucării, lumi virtuale pentru copii şi aşa numitele softurieducaţionale pentru pc-urile de acasă. Din toate acestea, doar două jocuri

video educaţionale s-au dovedit a fi bune pentru dezvoltarea capacităţilor de învăţare.

Toate acestea s-au spus la o reuniune ţinută la Las Vegas unde auparticipat importanţi psihologi, dupa cum arată cotidianul londonez.

"Dacă urmăriţi copii aflaţi în faţa calculatorului, veţi constata că marea lor majoritate lovesc tastele sau mişcă mouse-ul cât pot de repede. Asta îmiaminteşte de nişte soareci care aleargau într-un labirint", a punctat Jane Healy,expert în psigologia educaţională.

În ultima vreme a apărut o explozie de lumi virtuale create special pentrucopii. La ora actuală, un număr important de minori din Statele Unite şi MareaBritanie sunt membri ai unor site-uri de internet de genul "Club Penguin","Webkinz" sau "Barbie". (A.V. Ziua on line)

119




Mintea şi coşul de nuiele

De câte ori nu se întâmplă, când ne aflăm într-o biserică la slujbă saucând deschidem acasă cartea de rugăciuni, ca gândurile să ne zboare în altăparte?! Ele o iau pur şi simplu razna, încât ne trezim că slujba se apropie desfârşit sau că paginile cărţii s-au terminat, iar noi n-am reţinut mai nimic.

Aşa a păţit pe vremuri şi călugărul Ilarion, pomenindu-se că la un momentdat nu-i mai rămânea nimic în minte din toate predicile şi citirile din biserică.Gândindu-se că probabil trece printr-o perioadă de oboseală, i-a mărturisittoate acestea stareţului mănăstirii, rugându-l să-i îngăduie ca o vreme să numai participe la toate slujbele şi poate astfel îşi va odihni mintea şi va puteaiarăşi să se concentreze la rugăciune.

Stareţul l-a privit cu luare aminte şi i-a spus:- Părinte Ilarioane, du-te în grădină şi ai să găseşti acolo două coşuri de

nuiele. Sunt cam murdare, fiindcă s-a cărat cu ele bălegar de la grajduri. Alegeunul şi timp de trei zile să cari cu el apă de la izvor şi să uzi răsadurile de varză.Călugărul Ilarion şi-a privit nu fără mirare stareţul, dar fiindcă ascultarea e

una din îndatoririle de căpătâi ale monahului, n-a prididit să îndeplineascăporunca.

După trei zile, stareţul s-a dus în grădina mănăstirii şi l-a găsit pe Ilarionposomorât. În tot acest timp cărase apă, făcând drumul de la izvor şi până larăsadniţă, dar de fiecare dată ajungea cu coşul gol. Bine că plouase, altminterirăsadurile s-ar fi uscat de tot!...

- Ei, părinte Ilarioane, unde sunt cele două coşuri de nuiele? - l-a întrebatstareţul.

- Aici, preacuvioase - mormăi înciudat călugărul.- Şi nu vezi nici o diferenţă între ele? - l-a mai iscodit stareţul.- Ba da, a răspuns luminat călugărul: cel cu care am încercat să car apa

e curat, celălalt e murdar. Atunci stareţul l-a bătut uşor pe umăr şi a adăugat:- Aşa se întâmplă şi cu mintea, părinte Ilarioane. Ţi se pare că nu reţine,

dar auzind cuvintele din predică ori de la slujbă, ele te curăţă pe dinlăuntruchiar fără să bagi de seamă...

De atunci, când bătea toaca pentru slujbă, părintele Ilarion era cel dintâicare se îndrepta spre sfânta biserică. (Forum logos.md)

Am credinţa mea

Ca să faci parte dintr-o societate, organizaţie, asociaţie, uniune, partid,comunitate sau oricare altă grupare de persoane, care urmăreşte un scopcomun, trebuie să respecţi un statut, nişte reguli de funcţionare. Aşa trebuie săse întâmple şi în cazul unei confesiuni creştine, care este o comunitate decreştini; în cazul nostru Biserica Ortodoxă.

Şi noi creştinii ortodocşi, dacă vrem să fim membri, mădulare vii aleBisericii, trebuie să respectăm un statut, nişte reguli, cum ar fi: Sfintele

120




Canoane, Decalogul, Cele nouă porunci bisericeşti şi altele. De asemenea,trebuie să cunoaştem Crezul şi toată învăţătura de credinţă a Bisericii noastre.Dar ce auzi astăzi la unii creştini (după botez)? "Am credinţa mea". Dar cespune Apostolul Iacov: "Credinţa fără fapte este moartă". Ei stau acasă înDuminici şi sărbători, habar nu au de Crez; fără rugăciune, fără spovedanie,fără fapte bune şi totuşi cred că sunt creştini ortodocşi, pentru că au "credinţalor". Cum îi mai înşală vrăjmaşul! Care altă organizaţie ar accepta aşa ceva: sănu cunoşti şi să nu respecţi statutul, să nu ai activitate în cadrul organizaţieietc.? De aceea unii creştini îşi aduc aminte că sunt creştini doar pe patul demoarte. Atunci cheamă preotul pentru spovedanie, căci toată viaţa n-au avuttimp. Iar alţii nici atunci. Bineînţeles că la slujba de înmormântare li se cântă"Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletul adormitului robului Tău…". Auziţi ceironie, cu sfinţii! Acesta este numit, şi i se scrie şi pe cruce, "robul luiDumnezeu".

De curând am fost la o înmormântare şi rudele răposatului i-au atrasatenţia preotului că la slujbă n-a zis "nespovedit, neîmpărtăşit şi fărălumânare". Adică preotul să-L facă atent pe Dumnezeu în privinţa asta, ca şicum Dumnezeu n-ar fi ştiut…Şi acesta era un om cumsecade, blând, harnic,gospodar, dar… avea "credinţa lui" şi a murit în credinţa lui.

CELE 9 PORUNCI BISERICEŞTI

1. Să ascultăm (în biserică, nu la radio - n.n.) cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare Duminică şi sărbătoare.

2. Să ţinem toate posturile de peste an.3. Să cinstim feţele bisericeşti.4. Să ne spovedim şi să ne cuminecăm în fiecare din cele patru posturi

mari de peste an, ori, dacă în fiecare post nu putem, cel puţin o dată pe an, înPostul Paştilor.

5. Să ne rugăm pentru cei ce stau în fruntea ţării.6. Să ţinem posturile pe care le-ar orândui episcopul sau mitropolitul

locului în vreme de primejdii, de molime sau alte necazuri.7. Să nu citim cărţi eretice sau ale sectarilor.

8. Să nu înstrăinăm, nici să folosim, spre scopuri străine, lucrurilebisericeşti sau averea Bisericii.9. Să nu facem nunţi şi ospeţe, sau alte petreceri, în timpul posturilor.

Anormalitate

Se spune că într-o zi virtutea s-a pornit la drum, din ţinutul său îndepărtat,să se arate oamenilor dintr-un oraş, îmbrăcată într-o frumoasă manta de flori.Intrând în cetate, păcatele s-au coalizat şi au alungat-o dincolo de zidurilecetăţii. Peste noapte virtutea s-a aşezat sub un palmier şi a adormit. În timpulnopţii au venit fărădelegile din oraş şi au furat mantaua cea frumoasă a virtuţii.De atunci ispitele se îmbracă cu ea, spre a ne amăgi.

121




De aceea astăzi răul se îmbracă cu florile binelui. Păcatul se prezintă cavirtute, anormalul ca normalitate şi oamenii anormali ca oameni normali.

Proorocind despre vremurile din urmă, zis-a avva Antonie: "Va venivremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nueste asemenea lor".

Să fie oare vremurile din urmă, căci adevăraţii creştini aşa sunt astăzicatalogaţi: nebuni, habotnici, exageraţi, chiar de confraţii lor, care sunt doar cubotezul, ortodocşi. Ba unii afirmă chiar că ortodoxia e învechită şi ar trebuimodernizată, adaptată vremurilor. Adică să facem şi noi ca alţii: să hirotonimfemeile, să-i cununăm pe homosexuali, să scurtăm sfintele slujbe etc.

Păcatul este cosmetizat şi îmbrăcat într-o manta de flori, primind o nouădenumire: desfrânarea - "dragoste" sau "căsătorie de probă", sodomia -"orientare sexuală", desfrânatele - "femei de companie", homosexualii - "gay"

, uciderea pruncilor - "playning familial", concubinul - "prietenul meu", haosul -"democraţie", furtul şi minciuna - "criză financiară", neascultarea de părinţi -"drepturile copilului", libertatea de a păcătui - "drepturile omului".

Această stare anormală a societăţii o regăsim, la dimensiuni mai redusedecât acum, şi în cetăţile antice Sodoma şi Gomora, precum şi înainte dePotopul lui Noe. Atunci, pentru a se intra în normalitate, a fost nevoie deintervenţia lui Dumnezeu. Acum oare ce va fi?

Graba

Ori de câte ori vrem să lucrăm sau ne implicăm într-o acţiune de folossufletesc, vine şi vrăjmaşul ca să-şi ia partea lui. Şi dacă nu suntem atenţi, şi-o ia.

Cu mulţi ani în urmă, în Postul Adormirii Maicii Domnului, un grup depelerini aştepta la chilia unui părinte duhovnicesc. Unii aşteptau pentruspovedit, alţii pentru un cuvânt de folos, dar cei mai mulţi pentru amândouă. Însă Părintele zăbovea fiindcă avea musafiri: nişte oameni mari, veniţi dedeparte, care şi-au dorit mult să-l vadă, căci nu se mai văzuseră de mulţi ani,iar bucuria revederii era mare.

Fiind ora mesei, în grabă, o soră novice de la bucătărie, având o tavă cumâncare pentru musafiri, a intrat la Părintele. Pe tavă, care nu era prea bineacoperită, ochii iscoditori puteau să vadă că pe lângă mâncarea de post, eraşi mâncare de dulce. Pe chipurile unora a apărut mirarea: cum, acum în post,mâncare de dulce!? Cum, Părintele…!?

Iată un examen, iată că n-am pus gândul cel bun înainte, iată cum judecăm noi!

Despre ce era vorba: Părintele, după ce i-a ospătat sufleteşte pe musafiri,şi-a dorit, cu multă dragoste, să-i ospăteze şi trupeşte, însă unul dintre ei erasuferind. Avea un canon trupesc destul de greu, şi pentru el laptele eramedicament. Primise de la duhovnic dezlegare pentru lapte. Însă cei de faţă,care aşteptau la uşă, nu ştiau aceasta. (Desigur, sora de la bucătărie nu a

122




scăpat fără dojană).De aceea, în călătoria noastră pe valurile acestei vieţi, ne trebuie multă

atenţie, căci tare uşor ne mai smintim, sau smintim pe alţii mai neputincioşi!De fapt, spun Părinţii, că se smintesc doar cei care erau deja smintiţi.

Ţinuta creştină

Ţinuta creştinului în familie şi societate trebuie să fie impecabilă. Toţicreştinii sunt datori să fie lumini, pilde vii de trăire în spiritul Evangheliei.

"Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadăfaptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri".

(Matei 5,16)"Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca

pe nişte făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune,

să preamărească pe Dumnezeu, în ziua când îi va cerceta". (Petru I 2,12)"Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune,să închideţi gura oamenilor fără minte şi fără cunoştinţă". (Petru I 2,15)

Pe lângă faptele cele bune şi o ţinută morală demnă, creştinul trebuie săaibă şi o prezenţă fizică şi o ţinută vestimentară corespunzătoare. În aceastăprivinţă, pildă să ne fie Maica Domnului şi Sfinţii din icoane. Cei mai mulţi dintrecreştini se îmbracă decent, însă, din păcate, întâlneşti şi o "modă creştină" cufuste lungi, dar strimte şi despicate, sau bluze fără decolteu, dar străvezii. Şialte "invenţii".

Referindu-se la veşmintele monahiceşti, ava Pamvo spune: "Aşa hainătrebuie să poarte călugărul că dacă o lasă pe gard trei zile să n-o ia nimeni".Cred că nu numai călugării trebuie să se ghideze după această regulă, ci şinoi, mirenii, dar cu discenământ, cu sfatul duhovnicului.

Apropo, aţi încercat vreodată să vă lăsaţi haina pe gard timp de trei zile?Eu zic să nu încercaţi.

Noroc

Mergând odată în pelerinaj pe la mânăstirile din Moldova, am trecut, cum

era şi firesc, şi pe la Părintele Cleopa. Acolo, Părintele le vorbea pelerinilor, înstilul binecunoscut, despre idolul Noroc, zicând: Am văzut pe unele pomelnicepe care le aduceţi, că pomeniţi pe dracul Noroc: "pentru norocul fetei, pentrunorocul băiatului, pentru norocul familiei". Ce mi-ai pus pe dracul pe pomelnic? Voi ştiţi cine a fost Noroc ? Cel mai mare demon, care a secerat milioane desuflete. Şi voi, creştinilor, scrieţi noroc pe pomelnic. Vai de mine ! Marenebunie, mare rătăcire ! N-ai pe Dumnezeu ? Pui pe dracul Noroc ? …şi multealtele despre acest idol, îndemnând creştinii să nu mai pronunţe acest cuvânt.

După ce Părintele s-a retras la chilie, o creştină, impresionată de învăţătura Părintelui, zice: Ce noroc am avut că am ajuns aici, căci noi nu ştiamlucrurile astea…!

123




N-am timp

Consăteanul meu, nea Ionel, era un creştin nelipsit de la biserică, atât dela slujbe cât şi de la diverse lucrări de întreţinere şi reparaţii de care aveanevoie sfântul lăcaş. Ieşise de câţiva ani la pensie şi se gândea serios la ce vaurma după pensie.

În perioada aceea eram tânăr, la cca. 25 de ani. De câte ori mă întâlneampe cale cu dânsul, mă întreba, fără să mă certe, de ce nu vin duminica labiserică, la slujbă. Răspunsul era cel pe care îl auzi la marea majoritate acreştinilor care lipsesc de la biserică: "n-am timp". Şi încercam să-i demonstrezcât de ocupat sunt. Însă, odată, mi-a dat o replică pe care n-am uitat-o nici înziua de astăzi: "Bine, nu ai timp, dar dacă te îmbolnăveşti şi trebuie să stai înspital două luni, ai timp?".

Cât de adevărat este! Pentru suflet nu avem timp două ore ca să stăm la

slujbă, dar pentru trupul trecător avem timp două luni pentru a-l vindeca.După câţiva ani, nea Ionel n-a mai venit la biserică. S-a îmbolnăvit, a stat în spital vreo două luni, timp în care s-a pregătit creştineşte pentru întâlnireacu Domnul, după care a plecat liniştit la Cel pe care L-a iubit, Hristos Domnul,lăsând în urmă această replică înţeleaptă, de care eu m-am folosit.

Dacă aveţi timp să o mai spuneţi şi altora!

Ecoul vieţii

Aflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabanăde la marginea unei văi. Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus înspatele cabanei şi a strigat de ciudă: "Te urăsc !" Dar, imediat, un glas puternici-a răspuns: "Te urăsc, te urăsc, te urăsc ...!". Era ecoul.

Speriat, copilul a alergat în casă şi i-a povestit tatălui toată păţania,spunându-i că, afară, cineva strigă la el că-l urăşte. Au mers împreună la loculcu pricina, unde tatăl i-a spus fiului său:

- Aici erai când ai auzit că cineva te urăşte ?- Da!- Ia spune-i că-l iubeşti!

- Te iubesc ! - a strigat copilul şi, de îndată, văile i-au răspuns: "Te iubesc,te iubesc, te iubesc ! ..."- Ţine minte, i-a mai zis tatăl, aşa este şi în viaţă: dacă eşti om rău, numai

răutate vei întâlni, dar dacă eşti om bun şi te porţi frumos cu ceilalţi, atunci doar dragoste vei găsi, la tot pasul. Şi, chiar dacă nu vei fi iubit totdeauna de cătreoameni, în schimb dragostea Domnului va fi mereu cu tine. Să nu uiţi asta!

(PILDE ORTODOXE ŞI POVESTIRI CU TÂLC)

Frizerul

Un creştin a mers la o frizerie ca să-şi tundă părul şi să-şi taie barba. Întimp ce frizerul îşi servea clientul, între cei doi s-a pornit o conversaţie

124




interesantă. Au vorbit despre multe lucruri şi au abordat diverse subiecte. Încele din urmă au început să vorbească despre Dumnezeu. La acest subiectfrizerul a declarat:

- Eu cred că Dumnezeu nu exista.- De ce spuneţi asta? a întrebat clientul.- Trebuie doar să ieşiţi pe stradă şi veţi realiza că Dumnezeu nu există.

Spuneţi-mi, dacă Dumnezeu ar exista, ar mai fi atâţia oameni bolnavi? Ar maifi atâţia copii abandonaţi? Dacă Dumnezeu ar exista, nu ar fi nici suferinţă şinici durere. Nu-mi pot imagina un Dumnezeu iubitor care să îngăduie astfel delucruri.

Clientul s-a gândit un moment, dar nu i-a răspuns deoarece nu a vrut săstârnească o ceartă. Frizerul şi-a terminat treaba, iar clientul a părăsit frizeria.

Chiar când a ieşit din frizerie, creştinul nostru a văzut pe stradă un om cupărul mare, încâlcit şi murdar şi cu o barbă mare, neglijentă. Era murdar şi

neîngrijit. Clientul s-a întors la frizerie şi i-a spus frizerului:- Ştiţi ce? Frizerii nu există.- Cum puteţi spune asta? a întrebat frizerul surprins. Sunt aici, sunt frizer

şi tocmai te-am aranjat!- Nu! a exclamat clientul. Frizerii nu există, căci dacă ar exista atunci nu

ar mai fi oameni cu părul lung şi murdar şi cu barbă netăiata, cum e omul acelade afară.

- Ah, dar frizerii există! Însă asta se întâmplă când oamenii nu vin la mine.- Exact! a afirmat clientul. Asta e ideea! Şi Dumnezeu există! Însă

necazurile şi suferinţa se întâmplă atunci când oamenii nu vin la El şi nu-Lcaută pentru a-i ajuta. De aceea este atâta suferinţă şi durere în lume.

Telefonul mobil

Când venim la sfânta biserică, trebuie ca "toată grija cea lumească, să olepădăm", aşa cum cântăm la Heruvic. Să o lepădăm, ca să ne folosim dedarurile Sfintei Liturghii. Dar nu toţi creştini fac aşa. De aceea intră în bisericăavând telefoane mobile deschise. În caz că sună cineva, să fie pe fază. Poatee o problemă importantă, zic ei. Să fie mai importantă decât sufletul? În nici un

caz. Mai sunt şi alţii care, fiind mai grăbiţi, când intră în biserică, uită să-l închidă. Mi s-a întâmplat şi mie.

Problema este că atunci când sună un telefon mobil în timpul slujbei, seproduce rumoare, se distrage atenţia. Pe unii, e adevărat, îi mai trezeşte dincălătoria lor cu gândul, care umblă peste mări şi ţări…, dar pe creştinii evlavioşi îi deranjează. Şi deranjează nu numai melodia personalizată, ritmată sauextrasă din ultimul album de manele achiziţionat de la tarabe, ci şi faptul cămulţi dintre creştini întorc capul să vadă şi să audă de unde vine zgomotul. Baunii îl şi apostrofează pe fratele lor neglijent. Desigur, cei care n-au greşitniciodată.

Să mă iertaţi! N-a fost decât un "bip".

125




Respectul pentru părinţi

Copil fiind, mă lua tata de mânuţă şi mă ducea la biserica din sat. Acolo,la Sfânta Liturghie, după ce se cânta "Tatăl nostru", era obiceiul ca tinerii săsărute mâna bătrânilor. Frumos obicei, care, din păcate, astăzi nu se maipăstrează. Frumos şi creştineşte este, de asemenea, să sărutăm mânamamei, mâna tatălui, a naşilor şi, mai ales, mâna preotului.

De ce creştinii ortodocşi sărută mâna preoţilor şi a ierarhilor noştri?Se sărută mâna preoţilor şi a ierarhilor pentru că mâinile lor sunt slujitoare

ale sfinţeniilor lui Dumnezeu şi se umplu de harul Sfintelor Taine pe care leslujesc. Din mâna preotului primim Sfânta Împărtăşanie, vrednicie pe care nuo au nici îngerii.

Am văzut, întâmplător, că unii creştini, când îşi aduc darul la Sfântul Altar,nu sărută mâna preotului. Cred că din neştiinţă. Nu ştiu de ce binecuvântare

se lipsesc şi n-au auzit istorioara cu cneazul Miloş şi tânărul preot, care sunăaşa:Un preot tinerel slujea liturghia în Kraguievaţ, fiind de faţă cneazul Miloş.

Bătrânul cneaz era neobişnuit de evlavios. Slujba nu începea în biserică pânănu venea el.

În biserică stătea la locul său ca împietrit şi se ruga lui Dumnezeu cuinima înfrântă. După ce tânărul preot a terminat slujba, a întins către cneazcrucea şi anafura. Cneazul a sărutat crucea apoi a apucat şi mâna preotului cas-o sărute. Tânărul şi-a tras-o, ca şi cum s-ar fi ruşinat că bătrânul domn al ţării îi sărută mâna. Cneazul Miloş l-a privit şi a zis: "Dă-mi mâna s-o sărut! Nu sărutmâna ta, ci sărut cinul tău (vrednicia şi vechimea tagmei preoţeşti - n.n.), caree mai bătrân şi decât tine şi decât mine".

Sărutarea mâinii preotului nu este sărutare obişnuită, ci este, dupăcuvântul Apostolului Pavel, sărutare sfântă. (I Cor. 16,20)

Cu sinceritate şi fără nicio excepţie, vă sărut mâna, părinţi ortodocşi!

Calea de mijloc

Din când în când mă întâlnesc cu o cunoştinţă mai veche, un bărbat între

două vârste. Şi după ce schimbăm câteva cuvinte, îl întreb: la biserică te maiduci? Răspunsul vine prompt: Mă mai duc, dar nu sunt aşa exagerat, habotnic,cum sunt alţii. Ţin calea de mijloc. Nu-mi spuneai dumneata să ţin calea demijloc, pentru că e calea împărătească?

Iată cum a înţeles el, şi mulţi ca el, ca să ţină calea de mijloc. Dar dupăcât era de rotunjor, cred că nu ţinea deloc calea de mijloc la mâncare. Dupăcât era de bine îmbrăcat şi după maşina pe care o avea, cred că nu ţinea caleade mijloc, nici în ceea ce priveşte luxul. Pentru trup n-a găsit că este de folossă ţină calea de mijloc. El a înţeles să ţină calea mijloc în ceea ce priveştesufletul.

Cei mai mulţi aşa spun: că dacă mergi mai des la biserică, eşti exagerat,dacă te rogi mai mult, eşti exagerat, dacă te abţii de la păcate, eşti exagerat,

126




dacă asculţi de duhovnic, eşti exagerat, dacă doreşti să împlineşti ceea ce necere credinţa noastră, eşti exagerat. Măi, să fie! Dar sfinţii pe care îi avem princalendare, cum au fost? Tot exageraţi? Că şi-au dat viaţa pentru Hristos,pentru dreapta credinţă. Oare şi Domnul Iisus Hristos a fost exagerat, când şi-a ales să moară crucificat, biciuit şi scuipat de oameni?

Dacă doriţi să ştiţi când şi cum să ţineţi calea de mijloc, întrebaţi-văduhovnicul. Dacă nu aveţi duhovnic, căutaţi cât mai repede unul, dar care săţină… calea de mijloc, conform învăţăturii Bisericii noastre.

Închinarea la icoane

Când intrăm în biserică, obişnuim să ne închinăm în faţa Sfintelor Icoane.E un gest care face parte din cultul ortodox, cu precizarea că noi nu ne închinăm lemnului sau materiei din care sunt alcătuite Sfintele Icoane, ci lui

Dumnezeu, Maicii Domnului sau Sfinţilor reprezentaţi acolo. La fel ne închinăm, şi sărutăm şi Sfânta Evanghelie, aşezată pe tetrapod în mijloculbisericii. La fel şi Sfintele Moaşte.

E plăcut să vezi mulţimea de creştinii stând în ordine, la rând, pentru asăruta aceste odoare sfinte. Cei mai mulţi dintre creştini se închină mai repejor,spre a da posibilitatea şi celor din spate să se apropie şi să guste aceastăbucurie. Dar sunt unii care pur şi simplu confiscă icoana. Un gest egoist. Uităcă mai sunt şi alţii în spate. Desigur, au probleme, au şi dragoste. Nu contestănimeni evlavia lor, dar trebuie să ţinem cont şi de evlavia fraţilor care aşteaptă.

La fel se întâmplă şi la Sfintele Moaşte. Gesturi străine de cultul şi dedemnitatea de creştin ortodox. De neînchipuit: unii încearcă să treacă în faţacelorlalţi, folosind felurite şiretlicuri. Împletesc sfinţenia cu şiretlicul, lumina cu întunericul. "Ce părtăşie are lumina cu întunericul?" (2 Cor. 6, 14)

Mama mea e mai frumoasă

Copil fiind, mă jucam adesea cu vărul meu la poarta din grădină, unde se învecinau ogrăzile noastre. Şi ne jucam frumos. Dar când vorbeam despremămicile noastre, care, evident, erau surori, joaca noastră se transforma în

ceartă şi chiar în bătaie. Ne băteam cu nuielele ca doi spadasini. Motivul:fiecare susţinea că mama lui e mai frumoasă. Atunci nu puteam să înţelegemcă două mămici surori erau la fel de frumoase.

Din păcate lucrul acesta se întâmplă astăzi şi între creştini. Fiecaresusţine că părintele lui duhovnicesc (mama duhovnicească) e mai înţelept, şimai bun, şi mai duhovnicesc decât alţi părinţi. Şi din cauza aceasta se iau labătaie, se vorbesc de rău, se jignesc etc. Şi răul nu se termină aici, căci înaceastă ispită sunt antrenate şi "mamele" lor. Şi ce se mai bucură vrăjmaşul!

N-ar fi mai înţelept să ne respectăm reciproc "mamele" care ne-au născutduhovniceşte. Orice părinte, care a născut fii duhovniceşti este o floare îngrădina ortodoxiei, cu specificul ei, cu parfumul şi coloritul ei. Şi să fim bucuroşică ţara aceasta e plină de "flori". Am întâlnit "flori" şi la oraş, şi la ţară, şi unde

127




nu te aştepţi. Şi ierarhi, şi preoţi, şi diaconi, şi călugări, şi mireni. Suflete înmiresmate, care m-au hrănit cu darurile primite de la Dumnezeu. Unele "flori"le avem aici, pe pământ, cu noi. Altele au fost culese şi sunt acum în glastra Împăratului florilor.

Dacă privim bine în grădină o să observăm că florile nu vorbesc, nici nuse vorbesc, ci doar ne veselesc sufletele cu parfumul lor.

Judecată şi dojană

"Nu judecaţi, ca sa nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţifi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura" (Matei 7, 1-2)

Însă între a judeca şi a dojeni pe cineva, a-i atrage atenţia când greşeşte,este o mare diferenţă. Dacă dojana o facem cu dragoste, cu blândeţe, cugândul cel bun, pentru îndreptarea fratelui, este chiar o faptă bună. "De-ţi va

greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te vaasculta, ai câştigat pe fratele tău". (Matei 18, 15) . Dureros este că unii nu facaceastă diferenţă între a judeca şi a dojeni. Şi ori de câte ori vrei să ajuţi pevreun frate care greşeşte, spre a îndrepta lucrurile, te apostrofează imediat,citându-l pe Sf. Ap. Pavel: "Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia?". A cuislugă o fi el de nu primeşte dojana?

Mila creştină

Astăzi în biserici se citeşte Evanghelia Samarineanului milostiv în care nise vorbeşte despre milă. Şi mi-am adus aminte de cuvântul Părintelui meuduhovnic, Arsenie Papacioic, care îmi spunea adesea: "criteriul de judecată vafi mila", având ca temei Evanghelia după Matei, capitolul 25, unde scrie aşa:"Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouăde la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetatam fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit laMine". Şi tot Hristos a spus: "Milă voiesc, iar nu jertfă".

De aceea se cade să facem şi noi milă cu fraţii noştri căzuţi între tâlhari,

mai ales milă sufletească, fiindcă e mare nevoie în aceste vremuri, iar oamenigata pentru această mare faptă sunt puţini.

Postul Naşterii Domnului

Astăzi a început Postul Naşterii Domnului, prilej de bucurie pentruadevăraţii creştini.

Cei mai mulţi dintre oameni cred că post înseamnă abţinerea de la carne,lapte şi ouă. Nu este aşa. Necesar, dar nu suficient. Ce este postul o să aflaţidacă veţi merge la biserică mai des, căci de acolo mă hrănesc şi eu. Altceva, însă, vreau acum să punctez: postul de bucate în societate.

Ce facem, ce răspundem atunci când suntem întrebaţi de colegi dacă

128




postim, sau când suntem invitaţi la o masă unde se servesc bucate de frupt?Cei mai mulţi fraţi se eschivează spunând că ţin regim, sau că au mâncat unpic mai devreme, sau că se grăbesc să ajungă nu ştiu unde… Le este ruşinesă spună că postesc. Se ruşinează de nişte fraţi de-ai lor care sunt totortodocşi. Nu, fraţilor, nu aşa ! Le răspundem, dar cu smerenie sinceră, căBiserica ne îndeamnă în această perioadă să postim, pentru folos sufletesc şitrupesc. Iar noi, ca membri şi ca nişte mădulare vii ale Bisericii noastreOrtodoxe, trebuie să ascultăm de Biserică, aşa cum în alte planuri ascultăm decârmuitorii ţării, de şefii noştri de la serviciu etc. Spunând cu smerenie căpostim, facem o mărturisire de credinţă. Ba să-i îndemnaţi şi pe cei ce văispitesc să facă la fel. Astea sunt vremurile. Trebuie să schimbăm tactica. Bamai mult, să-i ruşinaţi, întrebându-i aşa: cum, dumneavoastră nu postiţi ? Orinu sunteţi ortodox ? Va fi o lecţie, chiar dacă nu vor recunoaşte. Conştiinţa nule va da pace.

Am găsit scris că atunci când mergem la cineva în vizită, mâncăm ce nise aşază pe masă. Aşa să facem ! Asta e valabil când mergem la fraţii noştri,care caută mântuirea. Însă când mergem în vizită la nişte prieteni care ştimsigur că nu postesc, e ca şi cum ne-am dezlega singuri postul. Ne dăm singuri în gura lupului. De aceea trebuie să evităm, pe cât e posibil, astfel de situaţii,dacă vrem să nu ne mustre conştiinţa. Să ne alegem prietenii cu atenţie, căci"prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu".

Indiferentismul

"Credinţa fără fapte este moartă", spune Sfântul Apostol Iacov. Şi asta oştiu mulţi creştini. De aceea, cei mai mulţi din adevăraţii creştini iau în seriosacest lucru şi caută să lucreze şi faptele credinţei. Dar sunt şi unii care dintr-ofalsă smerenie nu vor să se implice în acţiuni misionare cerute de Biserică.Dacă îi zici unuia dintre aceştia: spune-le şi tu acolo la serviciu despreDumnezeu, să meargă la biserică, dă-le un îndreptar de spovedanie..., o să-ţirăspundă că dumnealui nu este atât de pregătit în cele duhovniceşti şi nu facece trebuie nici pentru el, dar să mai ajute şi pe alţii. O, fraţilor, asta e falsăsmerenie, lene, nepăsare, indiferenţă. Ce, trebuie să ai studii superioare ca să

îndemni pe cineva să vină la biserică ? Sfinţii Apostoli oare aveau toţi carte ?Şi au încreştinat o lume întreagă. Alţii nu sunt indiferenţi dar se ruşinează să vorbească colegilor şi

oamenilor, în general, despre cele sfinte. Dar ce spune Hristos ? "…cel ce seva ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acesta şi Fiul Omului se va ruşina,când va veni întru slava Sa…".(Luca 9:26). Noi, ortodocşii, ne ruşinăm deMântuitorul nostru, pe când alţii, cu multă insistenţă, bat din poartă în poartă,propovăduind un Hristos străin de neamul nostru: fără cruce, fără Biserică, fărăSfintele Taine, fără Mamă… Să batem şi noi din poartă în poartă şi să-Lmărturisim pe Scumpul nostru Mântuitor - Iisus Hristos ! Amin !

129




Criza

Toată lumea îşi face probleme vis-a-vis de criza financiară mondială,pentru că oamenii se gândesc mai mult la cele materiale, la cele trupeşti,trecătoare. Se gândesc că vor avea mai puţini bani, mai puţină mâncare. Nuvor mai putea să-şi cumpere aşa uşor maşini moderne şi tot luxul. Însă pentrucriza morală prin care trece societatea nu intră nimeni în panică. Lumea nu-şiface probleme că tinerii trăiesc necununaţi (în căsătorii "de probă"), căbisericile sunt din ce în ce mai goale, că dumnezeul celor mai mulţi a ajunsbanul şi plăcerile trupeşti, că naşii de astăzi, care cunună sau botează, nu ştiunici Crezul, nici Tatăl nostru, pentru că Nunta şi Botezul au ajuns nişte afaceripentru unii. Câţi creştini mai fac astăzi rugăciunea de seară sau de dimineaţă?Mulţi au deveni dependenţi de calculator şi televizor. Şi sunt foarte multeexemple. Vai, ce criză! Mult mai gravă decât criza financiară. Să luăm aminte!

Păcăleală

Când se apropie moşii de vară, sau de iarnă, sau o altă zi când se facepomenirea morţilor, creştinii intră în alertă, se pregătesc din timp pentru acestezile de pomenire. Şi bine fac. Numai că mulţi pică într-o capcană. Pentrurăposaţi caută prin tot oraşul produse cât mai ieftine, unele poate şi expirate,pentru a le da de pomană. Ce păcăleală ! Însă când e vorba să-şi cumperecâte ceva pentru consumul lor personal, se schimbă treaba. Aleg ce-i mai bunşi mai proaspăt. Nu mai vorbim de faptul că, din comoditate (ca să nu zic altfel),pomana pentru răposaţi se împarte la rudele apropiate, la vecinii îmbuibaţi,care uneori o dau la animale. Nu se caută văduva, orfanii şi săracii care ar avea nevoie, care ar zice de o mie de ori bogdaproste. Aceasta se întâmplăpentru că mulţi creştini o fac din obişnuinţă şi nu din credinţă. Iată o faptă bunăfără suflet. Să luăm aminte !

Raiul şi iadul

Odată un creştin se ruga lui Dumnezeu ca să-i arate Raiul şi Iadul. După

ce s-a rugat el un timp, se pomeneşte într-o noapte cu un înger, care îi spune:Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi m-a trimis ca să-ţi arăt Raiul şi Iadul. L-a luat de mână şi l-a condus în faţa a două uşi. A deschis una dintre ele, iar creştinul nostru a privit înăuntru. În mijlocul încăperii era o masă mare şirotundă. În mijlocul mesei era un vas mare cu mâncare, care, după mirosul îmbietor, părea a fi deosebit de plăcută. Însă oamenii care stăteau în jurulmesei erau slabi ca nişte schelete, flămânzi, palizi si bolnăvicioşi. Fiecare avea în mână câte o lingură cu coadă foarte lungă. Ajungeau cu lingurile până lavasul cu mâncare, umpleau lingurile, însă când trebuia să introducă lingurile cumâncare în gură, nu reuşeau fiindcă lingurile aveau cozile foarte lungi. Sepărea că de mult timp se chinuiau aşa. Creştinul s-a cutremurat la vedereaacestei nenorociri şi suferinţe şi mare milă l-a cuprins. Îngerul i-a spus: ai văzut

130




Iadul. Hai să vezi şi Raiul. Au mers la a doua uşă şi au deschis-o. Era o încăpere exact ca prima.

Avea masă mare şi rotundă cu o oală mare cu mâncare, care împrăştia acelaşimiros plăcut. Cei care erau în jurul mesei aveau în mâini aceleaşi linguri cucozi lungi, cum aveau şi cei din camera alăturată. Nici ei nu puteau săintroducă singuri mâncarea în gură, însă, spre deosebire de ceilalţi din cameraalăturată, aceştia păreau hrăniţi, erau veseli şi cântau. Atunci creştinul i-a spus îngerului: nu înţeleg nimic. De ce aceştia se simt ca în Rai, iar ceilalţi sechinuiesc ca în Iad ? E simplu, i-a spus îngerul. Vezi tu, ei au învăţat să sehrănească unul pe celălalt, în timp ce egoiştii, lacomii, indiferenţii se gândescdoar la ei înşişi.

Frumoasă istorioară. Atâta timp cât îl vom hrăni pe aproapele, atâta timpcât îl vom folosi sufleteşte, pe noi înşine ne vom hrăni. De aceia vă îndemn,

fraţilor, să nu pregetaţi al folosi pe aproapele, căci este poruncă de la Hristos:să-l iubim pe aproapele ca ne noi înşine.

131


cuvinte simple

Documents