despre berserkeri si alte mituri vikinge

7/25/2019 Despre Berserkeri Si Alte Mituri Vikinge

http://slidepdf.com/reader/full/despre-berserkeri-si-alte-mituri-vikinge 1/3

Despre berserkeri si alte mituri vikinge

Nicicand in istorie nu au existat razboinici mai fiorosi si mai temuti decat berserkerii scandinavi. Intr-o societate in care cultul luptatorului nordic era adanc inradacinat in constiinta oamenilor si in carepana si poemele de dragoste contineau liste ale dusmanilor ucisi pe campul de lupta, o clasarazboinica fara egal avea sa se ridice, socand prin violenta pana si pe cei mai incercati dintre vikingi.

Se spune despre berserkeri ca ar fi fost posedati, ca se aruncau in lupta ignorand orice pericol,goi sau acoperiti de blanuri, urland asemeni animalelor salbatice, muscandu-si armele si atacandtot ceea ce la statea in cale. De multe ori, in frenezia luptei, se intampla ca unii dintre ei sa senapusteasca asupra unui copac sau asupra unei stanci pe care o confundau cu dusmanul, sausa ucida fara discriminare pe adversarii sau aliatii din jurul lor. Teroarea nascuta din furia lor incontrolabila (numita berserkergang) avea sa devina legendara si chiar sa fie asociata, in mod

gresit, tuturor razboinicilor vikingi.

Despre berserkeri

rimele mentiuni despre temutii razboinici nordici apar in creatiile medievale scandinave, asanumitele saga, opere eroice sau istorice aparute, cu precadere, la sfarsitul primului mileniu siinceputul celui de al doilea.oate cel mai vechi document cunoscut, in care sunt pomeniti berserkerii, este Haraldskvaedi (Hrafnsmal), poem istoric viking din secolul !", scris de catre poetul Thorbiorn #ornklofi in cinsteaprimului rege al $orvegiei, #arald %airhair. &ici este mentionat grupul luptatorilor de elita al lui#arald, 'lfheonars cei acoperiti de blanuri de lup -, denumire din care se pare ca a derivat sicea de berserker, insemnand cel care poarta blanuri de urs*. De altfel, se pare ca legaturatotemica dintre razboinicii nordici si cele doua salbaticiuni era una e+trem de puternica, atata

vreme cat, pe campul de lupta, berserkerii imprumutau ferocitatea si comportamentul acestora,pana acolo incat erau confundati cu animalele salbatice.

'n astfel de comportament este descris pe larg si in Ynglinga saga, opera din secolul al "!!!-lea,apartinand poetului Snorri Sturluson, o veritabila enciclopedie a vechilor regi nordici. Desi creatiaa aparut in , se pare ca aceasta ar avea radacini mult mai vechi, fiind asociata cupoemul Ynglingatal , aparut cu /00 de ani mai devreme si care este, de asemenea, o insiruire aregilor nordici din prima dinastie, cea de 1ngling. &ici, berserkerii sunt asociati zeului suprem dinmitologia scandinava, 2din, si sunt descrisi asemenea unor fiinte cu puteri supranaturale3 „Iata

http://www.descopera.ro/galerie/2349285-despre-berserkeri-si-alte-mituri-vikinge



barbatii lui Odin, inaintand fara armura, muscandu-si scuturile asemenea cainilor turbati saulupilor. Sunt puternici ca ursii sau taurii salbatici, pot omori oameni doar cu suflarea si nici fierul,nici focul nu ii poate atinge.

'na dintre cele mai interesante poeme, este cel dedicat razboinicului-poet, 4gil Skallagrimsson.Scris in primii ani ai secolului al "!!!-lea, probabil tot de catre Snorri Sturluson, poemul ofera oimagine e+trem de elaborata asupra unui personaj care se autointituleaza ultimul berserker*. Defapt, 4gil este prezentat ca fiind nepotul lui 5veldulf, unul dintre cei mai temuti ulfheoini sauberserkeri din istoria Scandinaviei, despre care legendele spun ca avea capacitatea de a setransforma in lup sau urs, asemenea varcolacilor. &tat 4gil cat si tatal sau, Skalla-6rimm, apar indescrieri ca niste personaje irascibile si violente, ale caror accese de furie incontrolabila iiaruncau adeseori in lupta, unul asupra celuilalt.

7omportamentul violent al berserkerilor s-a dovedit prea mult chiar si pentru societatea vikinga,cea care ii va repudia si ii va sili sa traiasca in afara comunitatilor. Temutii razboinici nu mai erauinvocati decat cu prilejul razboaielor, acolo unde erau folositi in grupuri de cate , ca trupe desoc care sa creeze brese in randurile inamicilor sau care sa sustina trupele aliate care dadeausemne de slabiciune. 2rdinul avea sa fie interzis in 0 de catre regele 4rikr #akonarson, desiaveau sa treaca inca 00 de ani pana cand grupurile organizate de berserkeri sa dispara pentrutotdeauna.

8istere

$u s-au pastrat informatii despre modalitatile in care temutii luptatori nordici puteau atinge stareade berserkergang, furia nestavilita care ii mana in orice lupta, indiferent de pericole. Se stiu, inschimb, simptomele pe care le manifestau acestia inainte de batalie si dupa aceasta. 9echilete+te nordice ii descriu ca pe niste hibrizi om-lup sau om-urs care, in accese de frenezie, isimuscau armele si scuturile inaintea luptei, se inroseau puternic la fata, urlau asemeneasalbaticiunilor si nu simteau durere, fiind capabili sa lupte chiar si dupa ce primisera loviturimortale. 2data incheiata batalia, berserkerii iesiti din transa sufereau de slabiciune, dureriputernice de cap si amnezii partiale. Se intampla chiar ca unii dintre ei sa nu supravietuiasca unor asemenea stari,

$ici astazi nu e+ista o e+plicatie clara asupra acestor fenomene desi au fost lansate numeroaseteorii cu privire la cauzele care puteau determina un asemenea comportament.

7ea mai cunoscuta ipoteza este cea a inducerii starii de nebunie prin intermediul drogurilor. Sestie ca nordicii cunosteau proprietatile ciupercilor halucinogene, asa cum sunt cele dinspecia !manita muscaria, fiind posibil ca acestea, consumate in amestecuri cu alcool, in cadrulunor ritualuri sacre, sa poata induce starea de frenezie din timpul luptelor. Testele efectuate inlaboratoarele de medicina au infirmat insa teoria, demonstrand ca asemenea practici ar fi dus,mai degraba, la o slabire a organismului si o pierdere semnificativa a capacitatilor de lupta alecelor implicati.

2 alta teorie cunoscuta este cea a autoinducerii starilor de furie e+trema prin practici rituale. De

altfel, se pare ca berserkerii traiau in clanuri separate in care nu puteau intra decat cei initiati.8ajoritatea celor care reuseau sa acceada in grupul razboincilor deveneau in mod automatadepti fanatici ai zeului 2din ale carui insusiri la capatau. robabil ca de aici a plecat si ideeatransformarii acestora in diferite salbaticiuni, caracteristica pe care numai 2din o avea din intregpanteonul germanic.

2 mare parte dintre berserkeri primeau dupa initiere cognomenul "#orn sau derivate ale acestuia,care insemnau urs*. !n $rettirs saga, un alt poem scandinav, este descris un proces de accederein clanul berserkerilor, proces in care tinerilor li se aruncau armele in vizuina unui urs. &cestia



erau obligati sa infrunte si sa ucida animalul din blana caruia urmau sa isi confectioneze hainelecaracteristice ordinului.

'n e+emplu in favoarea autoinducerii starii de nebunie prin practici rituale il constituie si carteaimparatului bizantin 7onstantin al 9!!-lea, %e &eremoniis aulae "'antinae (7artea ceremoniilorla 7urtea :izantina). &cesta pomeneste despre un ritual practicat de catre membrii garziivaringiene (garda imperiala bizantina formata e+clusiv din razboinici scandinavi), in care luptatoriie+ecutau dansuri misterioase, imbracati in piei de animale si purtand masti cu motive zoomorfe.

Disparitia berserkerilor

$u se stie e+act momentul in care au aparut berserkerii ca parte distincta a armatelor nordice. Separe ca o prima forma de manifestare a acestora au descris-o romanii. Tacitus mentioneaza ca inmomentul invadarii 6ermaniei de catre trupele imperiale, latinii au fost intampinati de razboiniciimpunatori care nu numai ca isi acoperea tot corpul in culori amenintatoare si blanuri de animale,dar uzau si de o ferocitate naturala, asa cum numai salbaticiunile pot avea. De altfel, ;oma arenuntat la ideea de a cuceri triburile germanice, dupa o serie de infrangeri rasunatoare.

!n schimb, este cunoscut momentul in care ordinul razboinicilor a fost trecut in ilegalitate< anul0. 8otivele pentru care acestia au fost interzisi sunt incerte, desi este posibil ca o mareinfluenta sa o fi avut duelurile clasice vikinge, holmgang, care au fost interzise in acelasi an.

Se pare ca astfel de infruntari intre razboinicii nordici erau des intalnite in acea perioada. :a maimult, erau guvernate de legi stricte astfel incat, orice barbat care refuza o provocare eraconsiderat nu numai un las, dar si un infractor. ;egulile erau destul de simple. 7ei doi luptatoriluptau in fata martorilor, pe o insula sau intr-un spatiu special amenajat. %iecare dintre ei aveadreptul sa foloseasca trei scuturi. =oviturile erau aplicate pe rand, una cate una de fiecare parte,pana cand unul dintre combatanti isi pierdea toate scuturile, moment in care era nevoit sarespinga loviturile adversarului cu propriile arme.

Daca initial duelurile se incheiau la prima varsare de sange, pentru a se evita pierderile inutile devieti, si aveau ca miza trei monede de argint, se pare ca la sfarsitul primului mileniu, acestea nuse opreau decat in momentul in care unul dintre combatanti era ucis, iar celalalt primea drepturi

depline asupra familiei si bunurilor acestuia.

& fost momentul in care berserkerii descoperisera cea mai la indemana metoda de imbogatire.7um foarte putini dintre razboinicii vikingi le puteau face fata, holmgang se transformase intr-oadevarata afacere pentru luptatorii de elita.

Duelurile si practicile berserkerilor aveau sa fie interzise oficial de catre regele 4irikr #akonarson,desi ele vor continua sa fie practicate in secret pana in secolul al "!!-lea.

2 alta lege care prevedea e+ilul pentru orice manifestare sau adunare a berserkerilor a fost7odul 7restin !slandez, cel care vedea in astfel de practici, ramasite ale ritualurilor pagane si alevrajitoriei. De altfel, multi dintre urmasii razboinicilor nordici aveau sa fie capturati, torturati si ucisiin urma refuzului lor de a renunta la vechiul cult al lui 2din in favoarea religiei crestine.

http://www.descopera.ro/cultura/2349285-despre-berserkeri-si-alte-mituri-vikinge/p2



despre berserkeri si alte mituri vikinge

Documents