descoperiti minunile lumii [ssc] - opt mic.pdf

DESCOPERIŢI

READER'S DIGEST

DESCOPERIŢIMINUNILELUMII

READER'S DIGEST

Descoperiţi

Muntele Masă, Africa de Sud

COLECTIV DE AUTORIED IŢIA 2005

EDITORIALEDITORIAL DIRECTOR

Julian ESrowne

MANAGING EDITOR A lasta ir Holmes

PRE-PRESS ACCOUNTS M ANAGERPenelope Grase

PRODUCTION EDITOR Rachel Weaver

ART ART DIRECTOR

Nick Clark

ART EDITOR Julie Bennett

Artworker: Martin Bennett

EDIŢIA ORIGINALĂ

EDITORNoel Buchanan

ART EDITOR Joanna W alker

WRITERS Bernard Dumpleton

Anne Gatti Anna Grayson

Derek Hali Tim Healey

Tim O'Hagan Peter Leek John Man

Antony Mason Geoffrey Sherlock

Keith Spence Jill Steed

ILLUSTRATORS Geoffrey Appleton

Phil Bannister W ill Giles and Sandra Pond

Peter Goodfellow Gary Hincks Pavel Kostal

Janos Marffy Malcolm Porter

Polly Raynes Peter Sarson Gill Tomblin

Raymond Turvey Contents map:

Rod and Kira Josey

FEATURESPHOTOGRAPHY

Vernon Morgan Stylist: Penny Markham

Deşertul Foişoarelor, Australia

SPECIALIST Professor Andrew S. Goudie Tom Spencer, MA, PhDCONSULTANTS MA, PhD (Cantab), M A (Oxon) Department o f Geography

Robert John Allison, BA, PhD Department o f Geography Ccimbridge UniversityDepartment o f Geography Oxford University

University o f DurhamA.T. Grove, M A

Robert Talbot

Michael Bright, BSc David S.G. Thomas, BA, PhDManaging Editor Peter Minto, MA, BEd Department o f Geography

BBC Natural History Unit Biyth Riclley County High School Sheffield University

Sara Churchfield, BSc, PhD Peter Moore, BSc, PhD Prof Claudio Vita-Finzi, BA, PhD,Division o f Life Sciences Division o f Life Sciences DSc (Cantab)King's Col lege London King's College London Department o f Geologica! Sciences

University College LondonChris Clarke, BSc, PhD Bill Murphy, BSc, PhD

Department o f Geography Department o f Geology Tony W altham, BSc, PhDSheffield University University o f Portsmouth Civil Engineering Department

Nottingham Trent UniversityBarry Cox, MA, PhD, DSc Sarah O'Hara, BSc, MSc, DPhilDivision o f Life Sciences Department o f Geography Grace Yoxon, BAKing's College London Sheffield University Skye Environmental Centre

Professor Ian Douglas, BA, BLit, PhD Henry A. Osmaston, BA, MA,Department o f Geography University o f Manchester

DPhil, FICF

Dick PhillipsRolancl Emson, MSc, PhD Division o f Life Sciences

Specialist Icelandic Travel Service

King's College London John Pieton, BSc School o f Oriental and

African Studies University o f London

CUPRINSTitlul original:

DiscoveHng the Womlers o fo ur WorldThe Reader's Digest Association Limited,

11 Westferry Circus, Canary Wharf

London E14 4HE

Copyright © 1993 pentru prima ediţie

Ediţie revizuită 2005

Copyright © 2006 Editura Reader's Digest,

Bucureşti, pentru versiunea română

Traducere: Adriana Bădescu

Redactare: Daniela Ştefănescu

Corectură: Diana Simionescu

Paginare: Nitsch-Petioky Lorând

Producţie: Doina Nanu

Redactor-şef: Adriana Irimia

Director general: Bogdan Vasile

Pregătire pentru tipar: ASTRON Studio, CZ,

a.s., Praga

Tipar. Neografia, Slovacia

Descrierea CIPa Bibliotecii Naţionale a României DESCOPERIŢI MINUNILE LUMII Ghidul celor mai spectaculoase peisajeEd. a 2-a, rev.

Bucureşti: Reader's Digest, 2006

Index

ISBN (10) 973-87828-1-3

ISBN (13) 978-973-87828-1-5

913(100X084)

Reader's Digest şi logoul Pegas

sunt mărci înregistrate ale

The Reader's Digest Association, Inc., Pleasantville, New York, USA.

Foto coperta I :Cascada Victoria, Zambia, A frica

Foto coperta IV:White Scwds, New Mexico, America de Nord

Cele mai mari minuni naturale ale lumii

VULCANI ŞI DESERTURI, GHEŢARI ŞI CASCADE - PE TOATE CONTINENTELE LUMII EXISTĂ PRIVELIŞTI DE 0 EXTRAORDINARĂ MĂREŢIE

io Africa

86 Europa

142 Orientul Mijlociu si Asiar

208 Australia

256 Noua Zeelandă si Pacificulr

278 America de Nord

America de Sud

mo Antarctica

Cod concept: Ul< 0797/G

Forţele care modelează Pământul

PUTEREA COMBINATĂ A MIŞCĂRILOR TECTONICE, A SOARELUI SI A FORŢELOR GRAVITAŢIONALE A FĂCUT SĂ SE IVEASCĂ MUNŢII, ERODÂNDU-I APOI ÎN FORME CIUDATE

410 Forţele care modelează Pământul

De ce se deplasează continentele

Tinereţea violentă, activă a vulcanilor

Vulcanii la bătrâneţe

420 Locurile în care Pământul se despică

422 Roci mobile ce pot aduce distrugeri teribile

42 Naşterea violentă a munţilor

Soarele, gravitaţia şi eroziunea

432 Ţinuturile calcaroase: tărâmul peşterilor şi al văilor secate

Ţărmurile: acolo unde pământul şi marea luptă pentru supremaţie

Cum sculptează apele uscatul

440 Viaţa scurtă a lacurilor

442 Uluitoarea putere a gheţarilor de a sculpta peisajul

44' Deserturi: peisaje în schimbare, bătute de vânturi

44 Oceane de nisip mişcător

Repere

ŢINUTURILE SĂLBATICEAU EXERCITAT O ADEVĂRATĂFASCINAŢIE PENTRU AVENTURIERISI ARTIŞTI. ACESTE PĂMÂNTURIAU FOST ŞI LEAGĂNEALE UNOR STRĂVECHI CIVILIZAŢII

„Dincolo de porţile grădinii"

Mărturii ale muncii agrare

O provocare din partea naturii

224 Peisaje din perspectiva artiştilor

302 Decoruri pitoreşti pentru filme artistice

336 Uimitoare monumente ale unor imperii apuse

448 INDICE

456 SURSA ILUSTRAŢIILOR

Fiecare poziţie este loca liza tă pe h a rtă p rin tr-u n num ăr de re ferinţă .

-ggg-

Noua Zeelandă Şi

Pacificul

Pagina88929497

100102104106107110112116118122124

23 Grotele Cango24 Canionul Blyde25 Formaţiunile Tsingy

din Madagascar

EuropaRef. hartă26 Vatnajokull27 Geysir şi Strokkur28 Giant's Causeway29 Cliffs of Moher30 Benbulbin31 Wast Water32 Great Glen33 Old Man of Storr34 Lacul Inari35 Sognefjord36 PicodeTeide37 Ordesa38 Coto Donana39 Badland-u! spaniol40 Cheile Verdon

C ° * » o R d

41 Mer de Glace 12542 Eisriesenwelt 12743 Matterhorn 12844 Piramidele coafate

de la Ritten 13045 Valea Elbei 13246 Vulcanul Etna 13447 Dolomiţii 13848 Cheile Samariă 140

Orientul Mijlociu şi AsiaRef. hartă Pagina49 Conurile Cappadociei 14450 Marea Moartă 14751 Izvoarele de la Pamukkale 15152 Peninsula Kamceatka 15453 Tundra siberiană 15654 Lacul Baikal 160

AfricaRef. hartă

1 Tassili N'Ajjer2 Munţii Ahaggar3 Cheile Râului Dades4 Oaza Oulad Said5 Deşertul Tenere6 Lacul Assal7 ErtaAle8 Lacul Turkana9 Ruwenzori

10 01 Doinyo Lengai11 Lacurile de sodă

ale Africii de Est12 Fluviul Congo13 Craterul Ngorongoro14 Munţii Virunga15 Coasta Scheletelor16 Depresiunea Etosha17 Deşertul Kalahari18 Okavango19 Colinele Matopo20 Cascada Victoria21 Mont-aux-Sources22 Muntele Masă

Pagina12151720222429323437

40424650535760667172 75

55 Munţii Cerului 16256 Lacurile Band-e Amir 16457 Valea luduşului 16758 Kopet Dag 16859 Kali Gandaki 17060 Vârful Everest ‘ 17261 Muntele Fuji 17562 Cheile Yangtze 17863 Muntele Galben 18064 Dealurile Guilin 18465 Deşertul Takla-Makan 18766 Pădurea împietrită Lunan 19067 Cheile Taroko 19368 Dealurile de Ciocolată 19669 Grotele Mulu 19870 Golful Phangnga 20071 Krakatoa 201

A^q

AustraliaRef. hartă Pagina

73 Deşertul Foişoarelor 21074 Cheile Hamersley 21475 Lacul Hillier 21576 Munţii Bungle Bungle 21677 Gosse Bluff 21878 Uluru (Roca Ayers) 22279 KataTjuta 22680 Parcul Kakadu 23081 Deşertul Simpson 23582 Lacul Eyre 23883 Port Campbell 24284 Insula Fraser 24485 Marea Barieră de Corali 24786 Cuţitul de Pâine 25187 Cascada Wallaman 25388 Piramida lui Ball 254

ARCTIC

Noua Zeelandă şi PacificulRef. hartă Pagina89 Rotorua 25890 Milford Sound /

Piopiotalii 26091 Muntele Egmont

(Taranaki) 26492 Vulcanii Tongariro 26693 Craterul Haleakala 26994 Muntele Waialeale 27395 Bora-Bora 276

America de NordRef. hartă Pagina96 Insula Ellesmere 28097 Glacier Bay 28398 Munţii Brooks 28899 Muntele Katmai 290

Africa

121 Regiunea Bisti 354122 Copper Canyon 357123 Volcân Poâs 358

America de SudRef hartă Pagina124 Amazonul 362125 Cascada Angel 366126 Lumea dispărută

a Venezuelei 370127 Lacul Titicaca 375128 Cascada Iguagu 378129 Lacurile Sărate din Anzi 381130 Pantanal 386131 Deşertul Atacama 388132 Canionul Colea 391133 Los Glaciares 394134 Coarnele Paine 396135 Penitentes 399

Antarctica

- 3 3

° C l z A \ rU i

100101102103104105106107108109110 111 112113114115116

117118 119

Delta Mackenzie Râul Nahanni Western Brook Pond Ţinutul Lacurilor Banff Cascada Niagara Badian ds Yosemite Yellowstone DevilsTower ArcadeLacul Craterului Canionul Bryce Peştera Lechuguilla Marele Canion Craterul Meteoritului Canyon de Chelly Death Valley (Valea Morţii)White Sands Peştera Mammoth Everglades Lacul Mono

292295299300 304 306 309 313 318 320 322 326 329 332 338 340

343346348349 352

AntarcticaRef. hartă136 Insula Zavodovski137 Văile Uscate

ale Antarcticiik—^>,138 Muntele Erebus

Pagina402

404405

Africa

A F R I C A

Tassili N'AjjerÎN INIMA SAHAREI,PE UN TERITORIU APROAPE LIPSIT DE VIAŢĂ, POŢI ÎNTÂLNI PICTURI MISTERIOASE REPREZENTÂND ANIMALE ŞI VÂNĂTORI

Cei avuţi sosesc pe calea aerului. Cei mai strâm tarăţi sau cei mai aventuroşi

se apropie de M unţii Tassili d in Algeria în cam ioane cu tracţiune integrală, străbătând terenuri cu pietriş, stâncă

FOIŞO ARE FANTASTICE Apa a sculptat forme bizare în Tassili N ’Ajjer, pe când Sahara erao lume a lacurilor şi râurilor.

goală şi nisipuri mişcătoare, unde aerul pare că trem ură deasupra solului, la tem peraturi ce p o t atinge şi 70°C . D estinaţia lo r n u este u n masiv m untos în adevăratul înţeles al cuvântului, deşi se ridică până la 2 250 m deasupra nivelului

UN FOST PĂMÂNT FERTIL Sub Tassili, un arhipelag de stânci se întinde până departe în oceanul de nisip al Saharei.

mării, ci mai degrabă un platou de gresie lung de 640 km , îm părţit în masive separate, la rându-le fărâmiţate de num eroase râpe şi ravene — u n haos de stânci, creste şi colţuri de rocă pleşuvă. Este un loc deo stranie frum useţe, rareori egalată.

Cea m ai interesantă privelişte este, probabil, în zori, când crestele sunt învăluite în auriul de foc, roşul şi purpuriul soarelui, um bre vineţii brăzdând nisipul în ju r . In aceste m om ente, cu un strop de imaginaţie, stânca golaşă se transformă în zgârie-nori şi catedrale, tu rnu ri şi contraforturi. D eşi vântul încărcat cu particule de nisip este sculptorul care a m odelat rocile mai m oi în form e ce stârnesc imaginaţia, principalul arhitect a fost apa. T o ren te spum egânde au săpat ravene, au izolat p in ten i de stâncă, lespezi şi m onoliţi, au tăiat hăuri şi abisuri, au scobit caverne.

R egiunea, num ită astăzi Sahara, a avut odinioară un clim at mai um ed.

CUIB V EN TI LA T

Un locuitor ingenios al deşertului, pietrarul negru cu creastă albă

(Oenanthe leucopyga), îşi construieşte cuibul cu sistem de răcire. Dacă pasărea, de mărimea unei vrăbii, şi-ar face cuibul direct pe sol, ouăle sale s-ar prăji în căldura pârjolitoare. Ea clădeşte însă un morman de pietricele la umbra unui bolovan şi apoi, într-o adâncitură din vârf, îşi construieşte cuibul din rămurele.

Pietricelele oferă o bună izolaţie fată de căldura solului, iar vântul răcoros se poate strecura printre ele. Mai mult decât atât, gresia este poroasă şi absoarbe roua formată în nopţile reci ale deşertului. Ziua, roua se evaporă, răcorind cuibul.

LIBIA

Deşertul SaharaALGERLA

0 100 - - W m fle

0 100 200 k i lo m e tr i

( J r f ţ )

A F R I C A

VECHI PICTURI CE A M I N TE S C DE UN PĂ MÂ N T FERTIL

PICTURI MURALE

Populaţii necunoscute au folosit ocrul şi alţi pigmenţi pentru a decora stâncile, desenând animale uriaşe şi oameni surprinşi în activităţi obişnuite, precum acest vânător.

Picturile si imaginile gravate pe stânci şi în peşteri spun în mod direct şi extrem

de sugestiv povestea vieţii şi morţii în Tassili N’Ajjer. Tuaregii nomazi din Sahara stiu dintotdeauna despre arta din Tassili, dar lumea occidentală cunoştea puţine despre ea până în anii '50, când exploratorul şi etnologul francez Henri Lhote, împreună cu asistenţii săi, şi-a petrecut doi ani în regiune, identificând şi fotografiind picturile rupestre.

Deşi majoritatea picturilor denotă aceeaşi vitalitate extremă, aceeaşi claritate a liniilor şi exuberantă a culorilor, stilurile şi subiectele abordate le clasifică în perioade distincte. Cele mai

vechi reprezentări, realizate probabil între 6000 şi 4000 Î.Hr., înfăţişează oameni cu aspect negroid vânând elefanţi, bivoli, hipopotami şi un fel de oi sălbatice cu coarne uriaşe - animale ale unei Sahare verzi şi fertile - ori persoane purtând veşminte ceremoniale pentru anumite rituri tribale. Printre ele se află şi fiinţe uriaşe de culoare albă, jumătate om, jumătate animal, reprezentând poate zei.

Cel de-al doilea grup, pictat, se pare, între 4000 şi 1500 Î.Hr., reprezintă păstori mânând turme mari de vite tărcate, cu coarne lungi, printre care mişună girafe şi struţi. Sunt, de asemenea, scene de banchet, de nuntă, copii dormind înveliţi

cu piei de animale, o femeie ce macină grâne pentru a face făină...

în a treia perioadă, în anii 1500-300 Î.Hr., Sahara a devenit terenul sterp de astăzi, locuit de noi populaţii. Picturile reprezintă soldaţi împlătoşaţi ce mână în galop care trase de câte doi sau trei cai, dar nu se ştie cu siguranţă dacă aceştia sunt invadatori, aliaţi sau vreo armată mediteraneană fugind de mânia faraonului. Treptat, în jurul anilor 200-100 Î.Hr., caii dispar, locul lor fiind luat de cămile, desenate parcă de o mână de copil.Dincolo de acest moment nu mai există nici un desen. A rămas doar o curiozitate aproape insuportabilă.

Ce s-a întâmplat cu oamenii care le-au realizat? Au migrat spre sud odată cu deşertificarea sau pur şi simplu au murit? Probabil că nu vom afla niciodată.

M ulte dintre râpele şi văile azi seci şi um plute cu nisip, aflate la lim ita sudică a deşertului, erau pe atunci râuri sau lacuri. C eea ce este astăzi deşert a fost odată păşune roditoare. Deşertificarea a fost un proces foarte lent; num ele Tassili N ’Ajjer înseam nă „podişul râurilor*1, deşi zona era deja uscată cu m ult înainte de începutul erei creştine.

Bizari supravieţuitori ai acelor tim puri mai um ede, câţiva chiparoşi strâmbi şi

noduroşi îşi în tind rădăcinile în terenul pietros, în căutarea apei. Se spune că au o vârstă de 3 000 de ani şi că sunt ultim ii reprezentanţi ai generaţiei lor fiindcă, deşi produc sem inţe viabile, solul este prea uscat pentru ca acestea să poată germina. U n alt supravieţuitor al trecutului fertil este oaia sălbatică de m unte , cu imense coarne curbate, care trăieşte alături de m icul şoarece de deşert şi de pietrarul negru, ce-şi construieşte

cuibul astfel încât să facă faţă climei deşertului.

O dinioară, fauna platoului era cu totul alta: girafe şi antilope, hipopotam i, lei şi elefanţi, iar oam enii creşteau vite şi capre. D ovezi în acest sens stau oasele anim alelor străvechi dezgropate din nisip, dar şi — m ult m ai direct şi de necontestat- picturile rupestre (vezi mai sus) descoperite prin tre pintenii şi form aţiunile stâncoase din Tassili N ’Ajjer.

14

Munţii AhaggarÎN ADÂNCUL SAHAREI EXISTĂ UN TINUT ALE CĂRUI PEISAJE, LEGENDE SI OAMENI AU INSPIRAT POATE POVEŞTILE CELOR O MIE $1 UNA DE NOPŢI

In Sahara, cel pu ţin atunci când soarele se află sus pe cer, nu există o linie a

o rizontulu i, ci num ai o ceaţă lăptoasă, ale cărei m argini ar putea fi la fel de bine aproape sau departe în zare. C ălătorind ‘pre sud însă, din oaza In Salah spre centrul m arelui deşert, devii treptat conştient de o vagă intensificare a opacităţii, o înnegurare ce se întinde până departe de ju r-îm preju r.

încetu l cu încetul, această opacizare e transform ă în înalta şi aproape

interm inabila masă de stâncă alcătuind ■ultimul bastion al masivului Ahaggar din Algeria. U im ito r chiar şi între num eroasele privelişti uim itoare ale Africii, Ahaggar este o insulă uriaşă, cam

PEISAJUL VEŞNICIEI Conurile vulcanice d in Atakor străjuiesc masivul Ahaggar, un platou arid şi întins, aproape de dimensiunile Franţei.

de m ărim ea Franţei, p ierdută în oceanul de nisip saharian. M ărginit pe trei laturi de stânci am eninţătoare, spre vest masivul se pierde treptat în Tanezrouft, T ărâm ul însetat, unde, odinioară, un călător care s-ar fi rătăcit de caravana sa nu s-ar mai fi pregătit decât să moară.

Deşi este considerat u n lanţ m untos, Ahaggar - n u m it şi H oggar - este un podiş granitic înalt. In inim a sa, în regiunea Atakor, râuri de lavă au acoperit granitul cu o pătură de 180 m de bazalt crăpat şi aspru ca o enorm ă bucată de zgură.

D in m ijlocul său se înalţă până la 3 000 m un fantastic ansamblu de turnuri, p in ten i şi lespezi form ate din fonolit, o altă rocă vulcanică. R ăcindu-se , aceasta s-a spart în form e lungi, prism atice, asemănătoare ţevilor unei orgi, deşi unele seamănă mai degrabă cu nişte im ense m ănunchiuri de

0

sparanghel, aşezate în picioare.In tr-o zonă de aproxim ativ 777 km 2 din A takor există peste 300 de astfel de m onoliţi ce conferă form e neaşteptate unui peisaj oricum bizar. Tuaregii, populaţie nom adă ce trăieşte în Ahaggar de cel pu ţin 2 000 de ani, au num it acest loc Assekrem,„capătul lum ii".

ALGERIA

D e ş e r t u l S o l ia r a • In Salah

y

A F R I C A

OAMENII DIN AHAGGAR Deşi mulţi tuaregi tineri din Ahaggar lucrează astăzi pe platformele petroliere, la festivalurile tradiţionale ei demonstrează că nu au pierdut nimic din îndemânarea strămoşilor lor războinici.

Intre m unţi, vegetaţia lipseşte complet, iar în în treg masivul Ahaggar flora este slab reprezentată. Ploile sunt sporadice şi scurte, dar ici şi colo, în canioane abrupte care întârzie evaporarea, apa se adună în oaze ce perm it existenţa câtorva plante şi oferă o iluzie de răcoare. Deşi foarte pu ţine , oazele au o im portanţă extrem ă p en tru tuaregi şi pen tru turm ele lor.

O AM EN II VĂLURILORTuaregii din Ahaggar sunt o populaţie fascinantă. înalţi, cu pielea deschisă la culoare, începând de la vârsta pubertăţii bărbaţii poartă văluri — după spusele unora, p en tru a îm piedica spiritele rele să le pătrundă în corp prin gură. Au săbii, pum nale lungi şi scuturi din piele albă de antilopă. D upă unele autorităţi în dom eniu , tuaregii sunt urmaşii m isterioşilor conducători de care, veniţi d in Libia în ju r a i anului 1000 î.H r., care apar în picturile rupestre din Tassili.

N um ele lor, tuareg, înseam nă în arabă „părăsit de D u m n ezeu ", fiindcă s-au convertit târziu la islamism şi încă m ai prezintă şi azi unele devieri de la litera religiei m usulm ane. Fem eile nu

poartă văluri şi au o influenţă puternică în treburile familiei, aceasta fiind de obicei m onogam ă.

Până la sfârşitul secolului al X lX -lea, tuaregii din Ahaggar, stabiliţi în oazele Tam anrasset şi In Salah, stăpâneau cea m ai m are parte a deşertului şi făceau nego ţ cu fildeş, aur şi sclavi, com pletându-şi veniturile din taxele p en tru p rotecţia caravanelor.

In 1881, tem ându-se că acest m o d de trai le va fi am eninţat de planurile francezilor de a construi o cale ferată transsahariană, tuaregii au masacrat aproape întreaga expediţie trimisă pen tru stabilirea traseului. Deşi expediţia franceză fusese prost organizată şi condusă, iar m em brii tribului dispuneau doar de arm e m edievale, furia atacului tuaregilor şi aspectul lo r sinistru le-au creat în ochii francezilor o reputaţie de invincibilitate.

Tuaregii i-au im presionat pu ternic pe francezi, care au pus pe seama lor o sum edenie de legende despre care tuaregii n u auziseră niciodată. Cea mai incitantă este cea relatată în rom anul Atlantida, scris de Pierre B eno ît în 1919.

PREOT ÎN DEŞERT

I~n cursul unei călătorii prin Sahara în 1883, un tânăr francez bogat, Charles

de Foucauld, a fost captivat de deşert şi de oamenii acestuia.

Renunţând la avere şi la slujbă, a devenit preot şi, în 1902, a întemeiat o misiune la Tamanrasset.

Acolo, trăind în lipsuri, şi-a consacrat viata tuaregilor ca prieten şi medic, oferindu-şi ajutorul în momente de restrişte. Singurătatea deşertului şi a munţilor i-a oferit seninătate sufletească, îndeosebi printre stâncile de la Assekrem, unde s-a şi retras în sihăstrie.

De Foucauld a fost ucis, probabil neintenţionat, în cursul unei revolte iniţiate de turci la Tamanrasset, în 1916. Chilia sa de la Assekrem există încă şi vizitatorii se caţără până la ea, în zori, pentru a vedea cum piscurile ciudate, contorsionate se colorează în purpuriu, violet şi roz pe măsură ce soarele urcă peste deşert.

PRIETEN LA NEVOIE

De Foucauld nu a convertit nici un tuareg, dar a rămas în amintirea acestora pentru bunătatea de care a dat dovadă.

C artea povesteşte despre A ntinea, o frum oasă regină a A tlantidei care trăieşte în tr-u n castel d in M unţii Ahaggar, unde îi seduce şi îi ucide pe tinerii ofiţeri ai arm atei franceze. In 1925, arheologii au anunţat că descoperiseră scheletul unei fem ei care fusese îngropată cu onoruri regale. Presa a identificat-o im ediat cu Antinea.

R ezu lta tu l a fost electrizant. Ofiţerii francezi au săpat m un ţii în căutarea altor dovezi şi chiar m arele explorator H enri Lhote s-a lăsat cuprins de frenezia stârnită de legendă.

C ând, în 1928, în tr-o grotă izolată, a descoperit o pictură rupestră ce reprezenta o fem eie cu sânii vopsiţi în alb, el a susţinut că este A ntinea, sirena legendarului Ahaggar.

16

%

C H E I L E R Â U L U I D A D 6 S

Cheile Râului DadesTORENTELE IERNII AU SĂPAT AMEŢITOAREA PAVENĂ CE DESPICĂ ATLASUL ÎNALT

A colo unde R âu l Dades îşi croieşte d rum prin tre piscurile am eninţătoare

ale Atlasului înalt, u n defileu îngust şerpuieşte în curbe strânse p rin tre pereţii de stâncă înalţi de 500 m. Pe măsură ce soarele urcă pe boltă şi razele sale p irru n d în chei, stânca îşi schimbă culoarea de la negru la verde, la roşu şi ip o i la un galben strălucitor, în funcţie d e anotim p şi de m o m entu l zilei.

C u aproxim ativ 200 de m ilioane de ani in urm ă, aceste stânci erau de fapt un recif coraligen pe fundul m ării, dar în ultim ele câteva m ilioane de ani, mişcările scoarţei terestre l-au ridicat trep tat şi l-au încreţit, form ând astfel M unţii Atlas înalt, a căror istorie geologică poate fi descifrată din straturile m ulticolore de gresie, calcar şi argilă, liz ib ile în pereţii defileului.

In m ii de ani, furtunile de iarnă au sapat cursul râului. D in noiem brie până în ianuarie sau chiar m artie, averse E Jrenţiale inundă Atlasul înalt, transform ând Dades d in tr-u n pârâiaş sau

DRUM DIFICIL La mare înălţime fa ţă de apele repezi ale Răului Dades, un om înaintează precaut pe o potecă săpată în stâncă. Deasupra lui, rocile multicolore se ridică până la 500 m.

o albie secată în tr-u n to ren t înspum at, care după num ai câteva ore îşi reduce d in n o u volum ul. In acest scurt răstimp, ploile p o t m ări debitul râului de douăzeci de ori. In lim ba arabă, aceste râuri efem ere sunt num ite wadi sau ued.

C ând apele R âu lu i Dades ating nivelul m axim , resturile transportate din m unte erodează roca m oale a albiei, adâncind-o perm anent. In tr-o zonă a văii, eroziunea a sculptat roca în form e plate, piram idale sau zim tate ori în siluete ce amintesc de

17

trupurile um ane, m o tiv p en tru care localnicii le num esc „D ealurile C o rpurilo r O m eneşti" .

DE LA Z Â P A D Â LA NISIPAtlasul înalt este de fapt un segm ent de 740 k m lungim e din lanţu l m untos Atlas, care îm parte M arocul în două. C heile Dades încep în m unţi, acolo unde cele m ai înalte piscuri sunt acoperite de zăpadă, şi se con tinuă spre sud-vest pe 350 km , până la R â u l Drâa, la Ouarzazate, oază şi fostă fortăreaţă franceză, în extrem itatea nordică a deşertului Sahara cel m ăturat de vânturi.

La cel m ai jo s n ivel al său, R âu l D ades curge prin tre pâlcuri de palm ieri, m igdali şi tufe de trandafiri, cultivaţi p en tru a prepara parfum ata apă de trandafiri. Vara, aici rodesc sm ochinii, iar toam na fructele lo r sunt lăsate la uscat pe acoperişurile plate ale caselor, pen tru a fi apoi vândute la souk (piaţă).

C heile D ades se află la 24 k m în aval de târgul B oum alne. Intre orăşel şi chei, albia râului este m ărginită de antice kasbah (citadele) şi ksour (sate fortificate), d incolo de care se în tin d câm puri cu sol roşu, roditor, um brite pe alocuri de nuci şi m igdali. „D ealurile C orpurilo r O m eneşti" se află la aproxim ativ 15 k m distanţă de B oum alne. Pe măsură ce cheile se îngustează, d rum ul continuă paralel cu nivelul apei, pereţii abrupţi de stâncă um brindu-1 şi ferindu-1 de razele fierbinţi ale soarelui.

D rum ul traversează u n p o d în satul Ai't O udinar, iar dincolo de acesta se în tinde cea m ai îngustă şi mai spectaculoasă parte a cheilor. O potecă de prundiş urcă până la orăşelul M sem rir; m ai departe, traseul devine to t m ai dificil, culm ile stâncoase ale M u n ţilo r Atlas părând că stau să se prăbuşească în apele râului.

CHEILE TODRALa nord -est de C heile Dades se află alte chei spectaculoase, T odra. D e la T inerh ir, d rum ul urcă spre acestea pe lângă cristalinele ape ale R âu lu i Todra. D e-a lungul traseului, curm ali înalţi aruncă um bre binefăcătoare asupra plantaţiilor de v iţă-de-vie, nuci, măslini şi rodii. A colo unde valea se îngustează înspre chei, pereţii stâncoşi se înalţă până la 300 m , iar în cel m ai îngust pu n c t al său, defileul abia dacă atinge lăţim ea de 9 m. Gălăgioşii lăstuni de m un te africani

A F R I C A

se agită în ju ru l cuiburilor construite în stâncă, iar deasupra lo r plutesc m aiestuoşi vulturii Bonelli.

In apropiere de chei curge un izvor lim pede, venerat de berberii din zonă, care îl consideră m iraculos; ei cred că dacă o fem eie stearpă îl traversează rostind num ele lui Allah, curând va deveni fertilă. D rum ul se sfârşeşte la C heile T odra, deşi cam ioanele şi m aşinile de teren îşi p o t continua înaintarea în in im a Atlasului.

D in satul T am tatouch te , la n o rd de chei, pe u n d rum abrup t de m un te se poate ajunge la M sem rir, deasupra C heilo r Dades, iar de acolo se poate

continua spre sud, spre B oum alne, în josu l Văii Dades, încheind astfel u n circuit p rin tr-u n u l d intre cele mai pitoreşti peisaje din nordu l Africii.

O AM EN II MUNTELUIB erberii erau u n p o p o r de păstori m igratori care trăiau în această regiune cu m ult înain te de sosirea arabilor. Se crede că ei sunt descendenţii invadatorilor ven iţi d in vestul Asiei şi răspândiţi apoi în no rdu l Africii. Aceştia au ajuns în M aroc după secolul al X -lea î.H r. şi s-au convertit la islamism la începutul secolului al V lII-lea d .H r. B erberii s-au retras în m unţi, unde şi-au

18

( / * y

C H E I L E R Â U L U I D A D E S

plătea tributul său de sânge." Totuşi, berberii aveau şi clipe de bucurie, la sărbători precum cele ale recoltei, cu cântece şi poveşti istorisite de trubaduri.

R ănile erau tratate in tr-u n m od neobişnuit. M arginile rănii erau prinse una de alta, iar deasupra se aşezao furnică roşie vie. O dată ce furnica îşi încleşta maxilarele pe cele două bucăţi de piele, i se reteza capul, maxilarele răm ânând pe loc ca un fel de capsă ce cădea la vindecarea rănii.

A tunci, ca şi acum , femeile berbere se bucurau de mai m ultă libertate decât sem enele lor arabe. Ele nu purtau văluri şi se puteau căsători din dragoste. Şi astăzi, fetele au prim ul cuvânt în căsnicie. Lângă oraşul Imilchil, la nord de T inerhir, se organizează în m od regulat moussems, târguri. Fete de 14 sau 15 ani, puternic fardate şi purtând bijuterii grele din argint, îşi abordează potenţialii soţi şi se târguiesc aprig pentru banii ce v o r reveni familiei lo r în urm a căsătoriei. Dacă se ajunge la un acord, părinţii pregătesc nunta.

ULTIMA OPRIRE Dincolo de satul A'it Ameur (stânga) din Atlasul înalt, drumul spre vale devine impracticabil.

RITUL ISLAMULUI Femeile din familie însoţesc un băiat berber (jos) spre vraciul care va practica circumcizia rituală: astfel, el devine adept al Profetului.

construit fortăreţe şi bastioane în care,: ricât de grele erau condiţiile, puteau trăi conform propriilor lor tradiţii, izolaţi de tentaţiile oraşelor.

Curajul în luptă constituia cea mai mare v irtute a lor. Bărbaţii suspectaţi de laşitate erau siliţi să poarte pe cap un craniu de animal şi nu li se perm itea să mănânce decât după ce femeile îşi term inau masa. Legile ospitalităţii erau sacre şi, odată ce doi berberi rupeau pâinea îm preună, aveau să-şi apere viaţa unul altuia pen tru totdeauna. In anii ’20, călătorul britanic W alter Harris descria astfel traiul în tr-u n sat berber: „O viaţă de luptă şi necazuri... fiecare familie îşi

19

%

A F R I C A

A pa este sângele deşertului, iar sutele de oaze risipite pe întinderea Saharei

par insule fertile în tr-o m are pustie şi dezolantă. C oncepţia com ună despre oază sugerează o im agine rom antică - palm ieri unduito ri pe m arginea unei oglinzi de apă cristalină, din care nom azii îşi refac proviziile de apă înainte de a p o m i mai departe p rin deşert. Im aginea este idilică, dar oarecum departe de realitate, fiindcă unele oaze, cum este şi O ulad Said din Algeria, sunt locuite perm anent de com unităţi de fermieri.

Graţie palm ierilor şi culturilor de legum e, O ulad Said constituie un loc

OazaOulad SaidCOPACII RODESC SI APA SUSURĂ PE UN PETIC DE PĂMÂNT RODITOR, PIERDUT ÎN IMENSITATEA PUSTIE A SAHAREI

V

O A Z A O U L A D S A I D

C I R C U I T U L A P E I ÎN D E Ş E RT

în deşert şi, drept urm are, este tratat cu respect şi dragoste, ca o rudă apropiată, în ju ru l său fiind create m ituri şi legende.

U na dintre acestea povesteşte că AUah a încropit curm alul din ţărâna care i-a rămas după ce l-a creat pe Adam. Altele susţin că, după ce l-a alungat pe Adam din rai, D um nezeu i-a cerut să-şi taie părul şi unghiile şi să le îngroape; din acestea ar fi crescut un copac cu fructe suculente.

COPACUL VIEŢIISe spune, de asemenea, că fiecare curmal dezvoltă relaţii strânse cu ceilalţi curmali. Dacă unu l m oare, „prietenul" său din apropiere îl jeleşte şi n u m ai rodeşte. U n copac-fem elă se stinge dacă „partenerul" său m oare. Fructul acestui copac preţios este un aliment de bază, ce poate fi mâncat proaspăt sau poate fi uscat şi păstrat în faină. N ici o parte a copacului nu este irosită: trunchiul este folosit pentru lem nul lui şi drept combustibil, scoarţa fibroasă este îm pletită în funii, din crengi se fac garduri şi acoperişuri, iar din frunze se confecţionează coşuri, m ături, sacoşe şi sandale. D in sucul unor specii de curmal se obţine un sirop dulce, iar cel al curmalilor tineri poate fi supus ferm entaţiei pen tru a se obţine un v in gustos, dar foarte tare. N ici sâmburii nu se aruncă; prăjiţi şi măcinaţi, d in ei se prepară „cafea" — o alternativă la ceaiul fierbinte sorbit în serile reci ale deşertului.

De secole, oamenii deşertului captează apele subterane săpând tuneluri numite

foggara, prin care apa este adusă în oaze. Tunelurile se pot întinde pe 16 km, având adâncimi de până la 30 m.

Toate au fost săpate de mase mari de oameni, în majoritate sclavi, cu unelte simple. Menţinerea lor constituie o problemă; canalele se blochează adesea ori trebuie extinse pentru a capta mai multă apă.

Apa iese din foggara chiar lângă pământul ce trebuie irigat, minimizându-se astfel pierderile prin evaporare. 0 „greblă" amplasată de-a latul albiei direcţionează apa spre diversele loturi de pământ.

pitoresc şi atrăgător, în care rochiile tem eilor adaugă o pată de culoare pe străzile m ărginite de case din argilă roşcată. Oaza contrastează puternic cu peisajul înconjurător al M arelui Erg O ccidental. Acolo, dune uriaşe se ridică isem enea u n o r valuri pe o mare unduitoare de nisip, soarele verii neînduplecat ridicând ziua tem peratura p in ă la 49°C sau chiar m ai m ult. U n călător rătăcit, fără apă şi fără posibilitatea de a se adăposti la um bră, ar m uri de iusolaţie şi deshidratare în 48 de ore. Locuitorii din O ulad Said sunt în mare parte vânzători de legum e; ei lucrează

petice de păm ânt irigat pe care cultivă legum e, viţă-de-vie, sm ochini, piersici, portocali şi, desigur, cea m ai de preţ cultură a deşertului, curmalii. Printre palm ieri, câţiva stâlpi marchează încă locul fostei p ieţe de sclavi, bieţi nefericiţi care au m uncit la construirea canalelor de irigaţii, num ite foggara, contribuind bunăstarea de azi a locuitorilor. Apa potabilă este adusă de sub păm ânt, d in tr-un vast „burete" nisipos, gros de 1 800 m pe alocuri (vezi jos).

Curm alului, se spune, îi place să stea cu capul în foc şi cu picioarele în apă.Ca şi cămila, el este esenţial pen tru viaţa

ZI ŞI NOAPTE Focul îndulceşte frigul nopţii, când temperatura poate scădea până la—iCPC. Arşiţa zilei pârjoleşte dunele (casetă) de la marginea oazei.

ÎMPĂRŢIRE DREAPTĂ

Fiecare lot primeşte apa captată din pământ prin foggara.

Distribuitor din piatră

Pământ irigat

Rocă buretoasă, cu apă

Foggara

Q w p

A F R I C A

Desertul Tenerei

ÎN INIMA DESERTULUI SAHARA SE ÎNTIND DUNELE STERPE DE NISIP ÎN MIJLOCUL CĂRORA „BĂRBAŢII ALBAŞTRI" CARE POARTĂ VĂLURI FAC COMERŢ CU SARE

1 200 km , d in N ig er până în Ciad. Jum ătatea sudică a ergului este form ată din dune-seif — uriaşe creste de nisip paralele, lungi de 160 k m şi late de1 km . Făgaşurile d intre dune, num ite gassis, sunt străbătute de caravanele de cămile.

T uaregii nom azi care trăiesc în acest m ediu neospitalier sunt cunoscuţi sub num ele de „O am en ii A lbaştri", din pricina culorii tenu lu i lor. Spre deosebire de ceilalţi m usulm ani, tuaregii îşi acoperă faţa — u n obicei născut poate din necesitatea de a-şi pro teja pielea de vântul şi soarele Saharei, în tim pul lung ilo r zile pe trecu te p e spinarea căm ilelor. Vopseaua albastră a pânzei care le înfăşoară capul se im pregnează în pielea feţei — şi de aici vine porecla lor.

SA R E A P Ă M Â N TU L U ISursa de sare a tuaregilor se află în

Bilm a, unde substanţa din depozitele naturale iese din păm ânt sub form ă de soluţie atunci când pu ţu rile special săpate sunt um plu te cu apă. La suprafaţa apei se form ează o crustă din cristale de sare. C rusta este strânsă în grăm ezi de form ă

Un terito riu atât de m o rt şi de pustiu încât a fost n u m it „deşertul din

deşert“ se în tinde în Sahara, departe de orice m are.

In D eşertu l T enere din N ig e r> un ocean vălurit de dune, din tre care unele ajung la 244 m înălţim e, se desfăşoară

spre o rizon t şi duce spre m ereu alte dune, parcă la nesfârşit.

D ar, ca în tregul ansam blu al Saharei, T enere înseam nă m ai m ult decât nisip. In tr-o regiune de m ărim ea statului California p o t fi în tâlnite platouri acoperite cu pietriş, bătu te de vânturile deşertului, dar şi fantastice form aţiuni stâncoase, asem uite odată de un călător cu nişte spiriduşi, căpcăuni sau dem oni.

La extrem itatea răsăriteană a deşertului, oaza şi satul B ilm a constituie punctu l de plecare al caravanelor de cămile ale tuaregilor, care străbat 560 km p rin pustiu , transportând sare p en tru a o v inde la Agadez. Satul şi-a îm prum utat num ele M arelui E rg B ilm a - o vastă arie de nisip ce se în tinde spre est pe

Y

D E Ş E R T U L T E N E R E

conică, cu o greutate de aproxim ativ 18 kg. Pen tru a traversa desertul, tuaregii încarcă uriaşele bucăţi de sare pe spatele cămilelor, fiecare animal transportând cam şase odată.

Şirul de cămile legate una de alta porneşte la d rum şi, înaintând în tr-u n ritm constant, călătoreşte p rin deşertul încins între 14 şi 18 ore zilnic, fară a se opri. Punctele de reper sunt rare, un soi de salcâm num it „copacul din T enere “ fiind unicul arbore pe care călătorii îl întâlneau tim p de zile întregi - până în 1973, când a fost distrus, în îm prejurări neelucidate. El îi îndrum a spre unul dintre puţinele p u ţu ri din drum , sursă preţioasă de apă pen tru urm ătoarea etapă a călătoriei.

Este nevoie de 15 zile sau mai m ult pen tru a ajunge la Agadez, centru comercial şi sediu al unei uriaşe pieţe de cămile în M unţii Air. D ar caravanele de cămile cu „vizitiii1* lo r albăstrii sunt o privelişte din ce în ce mai rară, fiindcă astăzi tuaregii apelează m ai degrabă la vehicule cu tracţiune integrală, care le perm it să străbată deşertul în num ai câteva zile.

In contrast cu deşertul pârjolit, M unţii Air, care m ărginesc latura de nord-vest a deşertului T enere, nu sunt câtuşi de pu ţin arizi. In zona M untelu i Bagzane există izvoare ce le perm it ferm ierilor să cultive curmali, măslini şi alte plante pe pantele terasate.

M unţii înalţi de până la1 950 m găzduiesc o faună sălbatică bogată, p rin tre care gazele, struţi, babuini şi antilope.Vechii locuitori ai regiunii şi-au lăsat am prenta asupra zonei prin picturile şi sculpturile rupestre, unele datând de acum 5 000 de ani. D esene reprezentând elefanţi, rinoceri şi girafe sugerează că prin Sahara centrală vechile caravane călcau în picioare odinioară nu nisip dogoritor, ci iarbă proaspătă.

SOARE PÂRJ0LIT0R Coline aride se ridică din marea vălurită a dunelor Tenere. Temperatura scade substanţial la căderea întunericului, între valorile diurne şi cele nocturne diferenţa fiind uneori de 33°C.

Dromaderii tuaregilor - cămilele cu o cocoaşă din Africa de Nord şi Orientul

Mijlociu - transportă prin Deşertul Tenere blocuri de sare învelite în rogojini de paie. Cămila este bine adaptată la viaţa în deşert, ea putând bea până la 1361 de apăo dată - apă pe care corpul său o conservă; excrementele ei sunt uscate, urina este în cantitate mică, iar glandele sudoripare funcţionează numai atunci când temperatura corporală depăşeşte

Lacul AssalCEA MAI SĂRATĂ ÎNTINDERE DE APĂ DE PE GLOB SE AFLĂ ÎNTR-0 ZONĂ CE RISCĂ SĂ SE DESPICE, ÎMPĂRŢIND AFRICA IN DOUĂ

Addi'sf'Aljeba|;:

:l

ggsş» *Âden

W ^OUTlGolful

, . . . AclenLacul Abbe /

sDire Dawa

; ETIOPLA 100^ ^ 200 mile

<? / f l $ S w k u o n

In tr-o vrem e, vechii rom ani s-au simţit atât de sătui de abundenţa

m inunăţiilo r con tinen tu lu i african, încât la vestea unei no i m inuni descoperite de u n călător au replicat: „Ei, în Africa totdeauna găseşti ceva nou!“ A devărul este, desigur, că rom anii nu gustaseră decât foarte p u ţin din ceea ce avea de oferit con tinen tu l negru; nici m ăcar astăzi, n im eni d intre cei care îl cunosc n u s-ar hazarda să spună că splendorile sale au fost toate descoperite.

Iar Lacul Assal dem onstrează perfect acest lucru. D eşi vizitat de occidentali începând cu anii ’20, explorat şi înţeles pe deplin abia m ulţi ani m ai târziu, lacul a stabilit deja no i jaloane ale cunoaşterii um ane. Se ştie astăzi că Assal este pun c tu l de pe con tinen t aflat la cea mai m ică altitudine — 155 m sub nivelul

TRAFIC DE BAZĂ O caravană de cămile ce transportă sare spre Etiopia aruncă umbre lungi pe întinderea uscată şi strălucitoare a ţărmurilor Lacului Assal.

24

f > Ai 1 ; ; - p v ' 1 ■■ V ■

K t * ,■ ^ *" . '

L * s - Ş * r

m ' X v r -

■,- k - / ' .

> . >

' \'>

- . ■ •

u i m \ "S Ir A

V

--ţ:.

•< '« r

V

v, *«w

'V . tV

T

r f , ' 1

^ ■ x •" Y - ( i - K ' v‘ • W ' u r ^ - v , | A » .: , / \ ■' . » , . t j -K > > \ t

i k

V ' U ' V ! !A k1 . s t" f

ţ - t e . " \ V • .

« 1 • X

\

■ î ■■ . '■V • ) " K « T > '

V .

. s

\, î

' i n i ^ r' • 3. ;> X

l >

J T V S ; ^

> ) "VO ; : \ J : ' v -

5 ' i. A

t* ■ V _, ; v. .1 v m

x . / > ) a

' v C V - * \\ - K ■• J A v

* < • Y - LV

t

/-"■v

K k s ; *

* î

m A « v . »: £

S -W V \> S 1

. ■ - n i HV *■ Lv *

( w p

A F R I C A

m ării - iar vara tem peratura de 57°C îi conferă şi titlul de unul dintre cele mai fierbinţi. Aceşti doi factori contribuie la stabilirea u nu i alt record: Lacul Assal este to todată cea m ai sărată în tindere de apă de pe Păm ânt, de zece ori m ai sărată decât oceanul şi m u lt m ai sărată chiar decât M area M oartă. Lăsând la o parte statisticile, Assal este una din tre zonele cele m ai neospitaliere de pe glob. încon ju rat de dealuri negre de lavă uscată, pârjolit de soare, în preajm a lui vegetaţia lipseşte aproape cu desăvârşire, excepţie făcând câţiva ciulipi. N ic i o pasăre nu cântă; nim ic, nici m ăcar o şopârlă, nu mişcă la mal. Este u n peisaj al m orţii.

0 P A L ET Ă DE CULORIFrum useţea sa însă este parcă nepăm ânteană. In im ediata sa apropiere se află paturi de sare de un alb strălucitor, iar apa joasă şi lim pede sclipeşte în tr-u n albastru-azuriu, cu nuanţe de turcoaz. Form e delicate din sare răzbat la suprafaţa apei, colorate de diversele m inerale în cele m ai variate culori, de la verde-pal la vio let şi m aroniu-roşcat. Ţ ărm ul este m ărginit de bizare sculpturi create de lac - form e groteşti, ca nişte verze uriaşe, din sarea depusă de apă.

C iudăţeniile Lacului Assal sunt explicabile p rin poziţia sa. Situat în D jibouti, un m ic stat în Golful A den, la gurile M ării R oşii, lacul se află în tr-u n u l din tre colţurile T riunghiu lu i Afar, una din tre cele m ai haotice zone ale Terrei, din punct de vedere geologic. Aici se întâlnesc trei m ari falii ale plăcilor tectonice - M arele R ift Est-African, M area R oşie şi Golful A den - zona fiind predispusă la cutrem ure.

E rupţiile vulcanice în in terio ru l triunghiului sunt şi ele curente, de m ilioane de ani roca topită urcând la suprafaţă pe măsură ce „piesele de puzzle“ ale suprafeţei Păm ântului se deplasează. Astfel de fenom ene se petrec de obicei în oceane — în A tlantic, de pildă, pe fundul căruia solul este con tinuu re înno it de-a lungul faliei ce îl străbate. T riunghiu l Afar ar fi şi el acoperit de ape dacă bariera M unţilo r D anakil nu ar opri înaintarea M ării R oşii. In schimb, zona oferă deosebitul spectacol al tipulu i de scoarţă terestră form ată de obicei pe fundul oceanelor.

M O D E L A R E A A F R I C I I DE ES T

Placaafricană

ValeaMareluiRift

Placaarabă

- -v..

..TriunghiulAfar

OceanulIndian

Solul dintre fisurile paralele s-a prăbuşit, formând o falie - Marele Rift. în multe locuri lava a acoperit fundul văii.

în Africa de Est, plăcile care alcătuiesc scoarţa Pământului se depărtează una de alta (stânga). Forţa acestei mişcări a crăpat solul şi între fisurile paralele s-au format rifturi.

Valea Riftului

Dacă în partea superioară a unui lemn uscat este înfiptă o daltă, pe toată

lungimea bucăţii se induc tensiuni ce determină apariţia unor crăpături în diverse locuri ale fibrei, unele departe de locul iniţial de impact. în termeni simpli, aşa poate fi descris şi efectul evenimentelor geologice din Triunghiul Afar asupra peisajului din estul Africii.

Acest loc ne oferă cea mai dramatică şi mai evidentă confirmare a teoriei plăcilor tectonice care susţine că scoarţa Pământului, litosfera, este formată din şase plăci separate ce plutesc pe astenosfera internă, constituită din materie topită şi numită manta. Pe aceste plăci stă fundaţia de granit a continentelor, înconjurată de fundul de bazalt în continuă înnoire al oceanelor.

în anumite puncte de pe glob, plăcile alunecă una pe sub alta, iar în altele se depărtează între ele. Aşa s-a întâmplat la graniţa dintre placa arabă şi cea africană, care, cu 20 de milioane de ani în urmă, au început să se depărteze una de cealaltă, creând astfel Marea Roşie şi Golful Aden.0 privire asupra hărţii e concludentă în

privinţa acestui lucru: dacă ar fi să le apropiem din nou, cele două ţărmuri s-ar îmbuca perfect.

într-un singur punct există o nepotrivire: la Djibouti, în dreptul Triunghiului Afar.Forţa care împinge plăcile în direcţii opuse este forţa ascensională a rocilor topite din manta, ce împinge în sus şi spre exterior, umplând despicătura din centru şi regenerând mereu fundul oceanic.Odinioară, triunghiul făcea parte din Marea Roşie, dar odată cu ridicarea lanţului muntos Danakil, el s-a desprins şi s-a aridizat în mod treptat.

Chiar şi astăzi este supus aceloraşi forţe ascensionale care modelează fundul mării. Lava continuă să iasă prin crăpături şi prin conurile vulcanice, într-o amplă şi inexorabilă curgere care, timp de milioane de ani, a împins laturile Triunghiului Afar tot mai departe una de cealaltă.

Aceleaşi procese au creat sistemul Marelui Rift Est-African şi Arab. întinsă pe 6 400 km, de la Marea Moartă până în Mozambic, această falie acoperă o şeptime din circumferinţa Pământului, fiind caracterizată pe toată lungimea sa de

26

CONTINENT RUPT Pe coasta statului Djibouti se conturează un peisaj mohorât de fisuri şi conuri vulcanice, pe măsură ce rocile topite urcă spre suprafaţă din inima planetei. Aici Africa se despică în două, sub forţa derivei plăcilor continentale.

vulcani şi de cutremure. Poate că datorită ei s-au născut în memoria populară legende precum cea a închiderii Mării Roşii şi a distrugerii oraşelor Sodoma si Gomora.

în Etiopia şi Kenya, ascensiunea materiei topite a ridicat şi a subţiat scoarţa continentală, ducând la formarea unor mari platouri muntoase; aici, Marele Rift îşi etalează cele mai spectaculoase privelişti. Incapabil să mai suporte tensiunile, pământul s-a despicat de-a lungul liniilor sensibile în abisuri de 40-56 km lăţime, în interiorul cărora terenul s-a surpat. Adâncimea nu este perfect vizibilă pe alocuri, deoarece crăpăturile s-au reumplut cu un strat gros de lavă; chiar şi aşa însă, înălţimea pereţilor este câteodată ameţitoare.

Dintr-un motiv încă neelucidat, sistemul Marelui Rift a adoptat în Africa două cursuri diferite de evoluţie.

Din cauza perturbării vechilor albii de râuri, ramura occidentală, care străbate Uganda, Tanzania şi Zambia, este marcată de lacuri întinse, ca Albert, Tanganika şi Malawi; ramura orientală, ce înaintează prin Etiopia, Kenya şi estul Tanzaniei, are forme de relief joase, precum Lacul Natron, alcalin, şi vulcani înalţi precum Kenya şi Kilimanjaro.

Aici se află şi rezervaţia naturală a craterului Ngorongoro, în vreme ce în unele zone vulcanice din văi - Olduvai, de pildă - au fost descoperite cele mai vechi rămăşiţe umane cunoscute până în prezent, datând probabil de două milioane şi jumătate de ani.

Dar poate cel mai fascinant lucru privind Marele Rift nu este trecutul său, ci viitorul. Dacă zona se dovedeşte a fi locul de separare a două plăci tectonice în curs de formare, Cornul Africii s-ar putea desprinde la un moment dat, pentru a pluti apoi pe apele Oceanului Indian. Unii geologi sunt însă de altă părere. Pe măsură ce Atlanticul se extinde, Africa se va apropia iarăşi de Arabia, iar Marea Roşie s-ar putea închide din nou - susţin ei.

27

SIMBOLUL BĂRBĂŢIEI Cel mai de preţ obiect al unui bărbat din tribul afar este pumnalul curbat (dreapta), care îi este oferit în adolescenţă, semnificând bărbăţia. Pumnalul este unul dintre bunurile celor care adună sare. Pulberea din Lacul Assal este împachetată în saci (dreapta mijloc) cusuţi cu fibre de palmier.

Totuşi, în ciuda barierei m ontane, cea m ai m are parte a apei din Lacul Assal p rovine din m are, infiltrându-se prin rocă şi adunându-se pe fundul adânc al lacului, la aceasta adăugându-se apa care se scurge pe pantele dealurilor în tim pul scurtelor ploi de iarnă. Sarea din apa de m are şi m ineralele spălate de pe coastele dealurilor se depun peste cele existente acolo de m ii de ani.

D ar regiunea n u a fost în to tdeauna la fel de aridă ca acum . C u vreo 10 000 de ani în urm ă, clima era m ult mai um edă, iar suprafaţa lacului se afla la 80 m deasupra nivelului său actual, aşa cum o arată urm ele cochiliilor de m oluşte de apă dulce, vizibile pe pantele dealurilor din zonă. Fostul fund al lacului a devenit

astăzi un câm p de un alb orbitor, unde singurul sem n de viaţă este adus poate de un m em bru al unu i trib afar, venit cu cămilele sale p en tru a aduna sare, aşa cum taceau altădată strămoşii săi, spre a o vinde în Etiopia.

BIJUTERIILE LACULUI Mare parte a apei din Lacul Assal provine din Marea Roşie. Soarele o evaporă, lăsând în urmă contururi delicate de sare.

E R T A A L E

Erta AleUN LANT CURBAT DE VULCANI ACTIVI SE ÎNALTĂ ÎN DEPRESIUNEA DANAKIL - „UN PEISAJ AL TERORII, AL DIFICULTĂŢILOR ŞI AL MORŢII"

Exploratorul britanic Ludovico M . N esb itt scria în 1934: „Poate că

nepoţii noştri v o r învăţa cum să ajungă ’j stele şi atunci vo r zâm bi amuzaţi de eîorturile noastre, ale celor care am străbătut cu greu locuri neum blate ale Păm ântului." Ca şi alţi călători îm pătim iţi ai generaţiei sale, N esbitt era convins că ultim ele regiuni neexplorate ale T errei nu trebuie cucerite decât pe fondul celor mai înalte realizări ale om enirii.

CRATERE ÎN NOAPTE Râtiri şi izvoare de rocă topită lucesc roşiatic în întuneric, pe lacul de lavă fierbinte de la Erta Ale, unul dintre cei cinci „munţi care fumegă".

M aşinile şi avioanele, considera el, sunt prea închise pen tru a putea fi cu adevărat parte din m ediul înconjurător. N esbitt era fericit să poată apela la „vechile şi lentele m etode de explorare, p rin care gustul şi m iresm ele unor teritorii prim itive îndepărtate p o t fi sim ţite din plin, deşi cu eforturi m ari şi dureroase, de călătorul însuşi".

Acestea au fost m etodele utilizate de expediţia sa în 1928, când el şi cei doiitalieni care-1 însoţeau au fost prim ii europeni ce au zărit ansamblul de vulcani n um it Erta Ale.

Scopul călătoriei era acela de a parcurge cei aproape 640 k m care traversează de la n o rd la sud D epresiunea

Danakil, parte a M arelui R ift ce străbate Africa de Est. Perspectivele n u erau încurajatoare. T erenul era în m are parte u n deşert alcalin, situat m u lt sub nivelul mării, unde căldura dogorea asemenea unui cuptor. Apa era aproape inexistentă, iar triburile din zonă, afarii, erau renum ite ca fiind crude şi sângeroase. C ele câteva expediţii europene care se aventuraseră în regiune în deceniile anterioare pieriseră, probabil măcelărite.

'■■fmJTREA ■

Depresiunea Danakil

'n a Ale--y

LACUL SÂRAT Lacul Karum se află în cel mai jos punct al Depresiunii Danakil.După o ploaie, se umple pentru scurt timp cu apă bogată în minerale, care se evaporă rapid.

D e la punctu l de plecare din oaza Aussa, pe râul Awash, N esb itt s-a afundat adânc în deşert. Z i după zi soarele devenea to t m ai arzător, iar cei trei oam eni au ho tărât să-şi continue drum ul num ai noaptea şi în zori. La răsărit, cerul şi deşertul deveneau una, fără orizont, fără form e distincte, fără distanţe.

R azele soarelui dogoreau ca u n cuptor; dar dacă deşertul era fierbinte, nici nu se puteacom para cu ravenele din D epresiunea Danakil. A colo, însuşi solul părea că a luat foc, arzându-le picioarele p rin tălpile bocancilor. Apa devenea din ce în ce m ai rară şi chiar cămilele începuseră

să m oară. In arşiţa soarelui, tem peratura urca până la 75°C , iar sub pânza cortului abia dacă scădea cu câteva grade.O am en i şi anim ale se ascundeau în dosul

stâncilor ca insectele, pen tru a se feri de căldură. Indiferent cât de aspre erau însă condiţiile, la orizon t se zăreau to tdeauna siluetele înalte, învăluite toate în alb,

ale războinicilor afar, im placabili ca şi deşertul însuşi.

P en tru ei, expediţia, şi m ai cu seamă arm ele, constituia o pradă deosebit de preţioasă.

In tr-o seară, pe când pâcla se risipea, N esb itt şi tovarăşii săi au văzut d in tr-o dată o privelişte im presionantă. In faţa lor, pe un arc de cerc de 80 km lungim e, se înşirau cinci vulcani, conurile lo r ridicându-se abrup t pe în tinderea plată a deşertului. Călăuza le-a rostit num ele în şoaptă: Erta Ale,„m unţii care fum egă“ .

C el m ai aproape era U m m una, cu un no r plat de fum pe culm e. U rm a Erta Ale însuşi, de o sim etrie aproape perfectă, cu o cuşmă ceţoasă ridicându-se spre cer. D easupra tu tu ro r se în tindeao pătură de fum care, la căderea în tunericu lu i, era lum inată pe dedesubt de o strălucire roşiatică ce licărea.

SE ASCUNDEAU ÎN DOSUL STÂNCILOR

PENTRU A SE FERI DE CĂLDURĂ

30

*

E R T A A L E

A doua zi dim ineaţă, exploratorii •:-au con tinuat drum ul. D ar departe dei n plat, aşa cum părea de la distanţă, terenul din ju ru l vulcanilor era o masă accidentată de lavă, ca o m are întunecată îm pietrită, cu crestele ascuţite p recum nişte lame tăioase.

Crăpăturile erau p line cu zgură ce scrâşnea ca sticla sub tălpi, sfâşiind şi bocancii, şi picioarele. R esem naţi, oblojindu-şi rănile, cei trei au pornit <pre vest, trecând pe lângă culmile M untelu i Alu, şi au urcat pe o ridicătură. In faţa lor se în tindea o câm pie sclipitoare de sare.

C u focurile veşnice ale vulcanilor în spate şi câm pul arid în faţă, exploratorilor li s-a păru t că se află pe un tărâm nem ilos, unic şi înspăim ântător. N esbitt l-a n u m it „u n peisaj al terorii". D ar cum apa era pe sfârşite, nu aveau de iles decât să m eargă înainte, sperând că prom isiunea călăuzei de a găsi un p u ţ nu se va dovedi deşartă. La capătul puterilor, au zărit în sfârşit sursa de apă, dar drum ul către ea le era barat de un grup m are de localnici. D in fericire, nu erau războinici, ci m ineri de sare, care i-au întâm pinat şi i-au ajutat să ajungă la apă. C âteva zile m ai târziu, expediţia a p o rn it în ultim a etapă a traseului, spre n o rd şi spre M area R oşie . întreaga călătorie în tr-una dintre cele mai neospitaliere regiuni ale lum ii a durat trei luni şi jum ătate.

UN PUMN DE SARED epresiunea Danakil, în care se înalţă conurile vulcanice Erta Ale, este una dintre cele mai necruţătoare zone de pe Păm ânt. In cea m ai m are parte a anului este o câm pie pârjolită, acoperită cu sare, situată sub nivelul mării; de fapt, iniţial făcea parte din M area R oşie, până când ridicarea Podişului Danakil, la nord , a despărţit-o de aceasta. Apa rămasă aici s-a evaporat, lăsând în urm ă u n strat de sare gros de 3 km pe fostul fund de mare.

Ploile rare spală sarea din zonele mai înalte şi o aduc spre cel m ai jo s punct, Lacul K arum . Această în tindere de apă p u ţin adâncă, bogată în m inerale, se află la 120 m sub nivelul mării. Pen tru scurt tim p, în fiecare an, se umflă, ajungând la 72 km lăţim e, iar în ju r ţâşnesc izvoare fierbinţi, pe măsură ce apa infiltrată în sol întâlneşte roca incandescentă din m ăruntaiele Păm ântului.

R Ă T Ă C I T O R I IN IAD

SEARA ÎN DANAKIL Pe fondul depozitelor uriaşe de minerale, un păstor afar îşi păzeşte turma - unica sursă de existenţă a familiei sale.

n ciuda condiţiilor aspre, DepresiuneaDanakil „găzduieşte" câteva triburi

nomade: afarii sau, cum îi mai numesc alte populaţii din zonă, danakilii. în arşiţa ucigătoare, în peisajul deşertic, ei trăiesc în principal din două activităţi: creşterea nomadă a animalelor şi colectarea sării.

De secole, sarea din Lacul Karum constituie sursa de trai a afarilor; folosind prăjini lungi, ei desprind blocuri din stratul gros de sare şi le modelează sub forma unor cărămizi, pe care le transportă apoi spre diverse zone din nordul şi estul Africii.

Mulţi afari urmează încă tradiţiile strămoşeşti, deplasându-se dintr-un loc în altul împreună cu turmele lor de capre, oi şi cămile.

Afarii sunt oameni arătoşi, înalţi, zvelţi şi viguroşi. Femeile sunt frumoase şi îşi poartă cu graţie rochiile lungi, maronii. Bărbaţii poartă o fâşie de pânză albă în jurul şalelor şi pe deasupra o togă, fiind înarmaţi cu câte un pumnal lung, cu lama

LA DRUM Cu toate bunurile încărcate pe două cămile, o familie de afari pleacă în căutarea unui nou loc de păşunat în deşertul neospitalier.

lată, şi cu o suliţă sau o carabină. Femeile şi copiii mână turmele în deplasarea comună de la un loc de păscut la altul. Afarii trăiesc aproape numai cu lapte şi carne, astfel încât o secetă îndelungată riscă să aducă moartea prin înfometare printre oameni şi animale.

31

C S g Ş )A F R I C A

Lacul TurkanaUN RÂU CARE CURGE PE OGLINDA UNUI LAC DIN NORDUL KENYEI SI-A CREAT PROPRIA SA „ŞOSEA" DE ALUVIUNI

Pe suprafaţa vastă şi netedă a Lacului T urkana, „şoseaua" u nu i râu îşi cro

ieşte d rum şerpuit p rin tre bancuri de aluviuni atât de regulate, încât par create de mâna omului. La peste 5 km de m alul lacului, râul se sfârşeşte în tr-o spectaculoasă şi largă deltă, de form a ghearei unei păsări uriaşe.

A ici e capătul u n u i d rum de 640 k m p en tru R â u l O n io , care izvorăşte în Etiopia. Apele sale curg spre sud p rin chei şi cascade pitoreşti, p en tru a şerpui apoi p rin tre crânguri şi tufărişuri şi a se vărsa în cele din u rm ă - încărcate de sedim ente m aronii- roşcate — în oglinda verde luxuriantă a lacului T urkana, în no rdu l Kenyei.

Deşi îngreunate de aluviunile şi resturile adunate pe parcursul drum ului, apele râului sunt m ai uşoare decât cele ale lacului, dense ca urm are a depunerilo r vulcanice dizolvate în ele. Aşa se face că apa râului curge pe suprafaţa lacului, încetin indu-şi treptat

înaintarea, pe m ăsură ce-şi depune sedim entele. Astfel îşi creează propriile sale m aluri. C u ultim ele forţe, râul se revarsă dând naştere u nei delte şi, în sfârşit, devine una cu lacul.

L ung de 312 km , Lacul T urkana este alim entat de m ai m ulte râuri, dar el nu are nici u n debuşeu. C u m ult tim p în urm ă, când debitu l râurilor era m ai m are, lacul era probabil cu 180 m m ai adânc decât este azi; pe atunci se

scurgea în N il, p rin tr-u n defileu de la extrem itatea nord-vestică, dar schimbările drastice ale clim ei au redus nivelul apei, defileul fiind astăzi com plet uscat.

In decursul secolelor, cantităţile m ari de cenuşă şi lavă aruncate de vulcanii din ju r s-au scurs în apă, form ând depuneri groase de săruri m inerale, p rin tre care şi carbonat de sodiu, cunoscut îndeobşte ca sodă de rufe.

0 50100k i lo m e tr i

RÂUL ÎŞI CREEAZĂ SINGUR MALURILE între malurile aluvionare formate treptat de propriile sale ape, râul Omo şerpuieşte spre suprafaţa Lacului Turkana. Contele Samuel Teleki von Szek (stânga) a vizitat lacul în 1897.

SUDa s \

UGANDA

m ile

32

L A C U L T U R l( A N A

Situat în nord-vestul Kenyei, la graniţa cu Etiopia, Lacul T urkana este atât de îndepărtat, încât num ai călătorii cei mai energici şi antropologii pasionaţi se aventurează până la el, împărtăşind experienţele pu ţinelor triburi care trăiesc în apropierea lui.

Eforturile lor sunt însă răsplătite din plin, fiindcă lacul găzduieşte o u im itor de bogată faună, form ată din crocodili, h ipopotam i şi păsări de apă.

A proxim ativ 12 000 de crocodili trăiesc în apele şi în ju ra i Lacului Turkana. Deşi sunt prin tre cei mai mari din lum e - ajung până la 5,5 m lungim e— aceştia n u constituie o am eninţare pen tru oam eni şi pen tru animalele lor, deoarece se hrănesc cu bibanii uriaşi de N il care proliferează în apele lacului. In tr-o noapte liniştită, vizitatorul aflat pe mal poate auzi clăm pănitul maxilarelor uriaşe ale crocodililor, care „lucrează" în echipă, m ânând peştii spre ţărm şi înfulecându-i „din m ers".

Principalul lor teren de îm perechere şi creştere a pu ilo r este Insula Centrală, un mic m ănunchi de cratere vulcanice în apropierea m alului vestic; aici crocodilii se înm ulţesc şi trăiesc aproape neschim bat de 130 de m ilioane de ani. Anim alul creşte în lungim e odată cu vârsta, şi aparenta lui docilitate se datorează probabil inexistenţei prădătorilor şi abundenţei prăzii. Poate din cauza conţinutu lu i de sodă al apei, crocodilii de aici prezintă nişte noduli com oşi pe pântece, astfel că pielea lor nu poate fi folosită la confecţionarea articolelor de m arochinărie, fapt care i-a salvat de „atenţia" oamenilor.

MUNCA ÎN ECHIPĂ... LA PELICANIAtrase de populaţia de peşti a lacului, în zonă trăiesc num eroase specii de păsări - egrete, lopătari, bâtlani, ibişi, corm orani, raţe şi gâşte, alături de m arele pelican alb. Pelicanii par a fi copiat tehnica de pescuit a crocodililor. M em brii stolului se înşiră de-a latul apei, înoată în acelaşi ritm şi deodată, ca la un semnal, îşi reped to ţi pliscurile în apă şi „culeg" peştii astfel strânşi laolaltă.

Până la începutul anilor ’70, Lacul T urkana se num ea R udolf. Prim ul european care a ajuns pe m alul său a fost contele Samuel T eleki v o n Szek, în 1897, care l-a num it astfel în cinstea prinţului Austriei. C ontele T eleki era un

ungur bogat, geograf şi aventurier, însoţit de o caravană de 450 de hamali şi 6 călăuze, bine echipată, T eleki şi-a croit d ram prin regiune îm puşcând to t ce-i ieşea în cale, de la prepeliţe la elefanţi, h ipopotam i şi leoparzi.

Lacul a constituit piesa finală în tr-u n uriaş puzzle alcătuit de E dw ard Suess, un geolog din Viena.Acesta a rem arcat structura ordonată form ată de lacurile şi râurile dintre Lacul Nyasa, în sudul Africii, şi R âu l Iordan din O rien tu l M ijlociu, identificând to todată falia existentă în scoarţa terestră, cea num ită astăzi M arele R ift. Lacul T urkana trezeşte o fascinaţie aparte, fiindcă aici, după decenii de m uncă a u n o r antropologi ca M ary şi Louis Leakey, alături de fiul lor,R ichard , au fost descoperite unele dintre

cele m ai vechi urm e fosilizate ale strămoşilor om ului m odern.

Acestea sugerează că regiunea era locuită acum două m ilioane de ani de fiinţe um ane ce se deplasau în poziţie verticală; acolo au fost descoperite urm e de tălpi în stratul de lavă vulcanică. T o t acolo au fost găsite num eroase topoare

din piatră folosite de prim ii oam eni pentru vânătoare.

C u m se explică existenţa unei asemenea abundenţe de fosile? M ii de generaţii s-au stins în zonă, iar

oasele lo r au fost îngropate şi fosilizate în straturi succesive de sedim ente şi lavă. Mişcările tectonice ulterioare le-au scos la iveală, creând astfel u n veritabil laborator pentru studierea prim ilor ani de viaţă ai speciei um ane, pe ţărm urile u nu i lac de culoarea jadului.

VIZITATORII POT AUZI CLĂMPĂNITUL

URIAŞELOR MAXILARE

R E C O L T A DE PE L AC

intre toate triburile care trăiesc în regiunea lacului, numai două, turkana şi

el molo, exploatează bogăţia de peşte din apele sale. Pescuitul nocturn împreună cu membrii tribului turkana este o experienţă de neuitat. Stând în apa joasă de la mal, pescarul flutură un mănunchi aprins de trestie uscată, a cărui lumină atrage peştii la suprafaţă. Apoi, cu ajutorul unui coş din nuiele ţinut în cealaltă mână, omul prinde cu îndemânare peştii caîntr-o capcană. Tribul, care trăieşte pe malul vestic al lacului, pescuieşte şi cu ajutorul unor undite cu o piatră la capăt drept contragreutate,

cu care prinde uriaşii bibani de Nil, ce pot cântări şi 90 kg.

Numele tribului el molo înseamnă „oamenii care trăiesc prinzând peşte”. Avându-şi teritoriul la extremitatea sudică a lacului, ei sunt pescari iscusiţi ce străbat apele lacului pe plute din trunchiuri de palmier şi folosesc suliţe sau plase pentru a prinde peşti şi chiar crocodili.

COŞURI DE PESCUIT Prinzând peştii cu ajutorul unor coşuri din nuiele, membrii tribului turkana folosesc o tehnică testată şi perfecţionată timp de secole.

y

A F R I C A

RuwenzoriACESTE VÂRFURI ÎNZĂPEZITE DE LA ECUATOR SUNT CONSIDERATE A FI „MUNŢII LUNII" DESPRE CARE VORBEAU VECHII GRECI

asivul R u w en zo ri din Africa, n um it şi M u n ţii Lunii, îşi ascunde

splendoarea culm ilor în spatele u nu i văl aproape perm an en t de nori; frum useţea sălbatică a vârfurilor acoperite de zăpadă se revelează num ai atunci când vânturile aprige destram ă perdeaua de ceaţă ce le învăluie.

Exploratoru l H en ry M o rto n Stanley- cel care l-a găsit p e dr. L ivingstone - a ajuns la acest m asiv m untos, an terior necunoscu t europenilor, în 1888. El a no ta t că 300 de zile pe an crestele au fost acoperite de un n o r în tunecat, dar când acesta s-a risipit, priveliştea a fost grandioasă. „C reastă după creastă se ivea

CASCADE ZBUCIUMATE Ruwenzori este străbătut de numeroase cascade. Geograful grec Ptolemeu credea că din acest masiv izvorăşte Nilul. Izvoarele N ilului se află în altă parte, dar Ruwenzori este situat exact acolo unde îl arată harta lui Ptolemeu.

din spatele norilo r negri ca noaptea“ , scria el, „până ce, în sfârşit, în tregul lanţ de piscuri, im ens şi splendid... a atras toate privirile asupra sa.“

R u w e n z o ri înseam nă „cel care aduce ploaia", Stanley fiind cel care a dat acest num e, d in lim ba triburilo r bantu, m u n ţilo r înzăpeziţi, aflaţi la num ai 48 km de Ecuator. M asivul se în tinde pe aproxim ativ 96 km de-a lungul graniţei d in tre U ganda şi R epub lica D em ocrată C ongo . Vârfurile sem eţe, acoperite de gheţari ce coboară len t pe văi, par că ating cerul în inim a m asivului. M argherita, unu l d in tre piscurile M unte lu i Stanley, se ridică la 5 110 m înălţim e.

D ucele italian de A brazzi, Luigi di Savoia, a fost p rim ul care a escaladat, a fotografiat şi a cartografiat M unţii R u w en zo ri, în 1906, dar despre existenţa lo r se ştia cu m ult înainte. A cum m ai b ine de 2 000 de ani, geografii

greci m en ţionau nişte m u n ţi m isterioşi ale căror to ren ţi şi zăpezi de p e culm i alim entau izvoarele N ilu lu i. Aristotel am intea, în secolul al IV -lea î.H r., despre u n „m unte de argint" în centru l Africii, iar P to lem eu îi num ea „M unţii L unii". Astăzi sunt cunoscuţi sub num ele de R u w en zo ri.

PIATRA CE SCLIPEŞTEC ând ceaţa se ridică, piscurile pa r a străluci cu o lum inozitate stranie, ce n u se datorează în în tregim e zăpezii. Piatra însăşi sclipeşte, fiindcă roca granitică este acoperită cu u n strat de m ică - m aterial lucios, stratificat, asupra căruia tem peratura şi presiunile exercitate de m işcările tecton ice ale planetei şi-au lăsat am prenta. M asivul R u w e n z o ri n u a fost m odelat, ca M unţii K enya şi K ilim an- jaro , de activitatea vulcanică; u n imens bloc de păm ânt a fost ridicat spre cer şi înclinat, în tr-o dram ă care a avu t loc acum aproape 10 m ilioane de ani - nu de m ult, în term en i geologici. Iar această tinereţe relativă conferă m asivului vigoarea evidentă a crestelor sale.

C el m ai spectaculos elem ent al zonei este, probabil, vegetaţia bizară, care desenează p e pantele m un te lu i u n peisaj fantastic, de neînchipuit.

ZĂPEZI AFRICANE Vegetaţia rezistă la înălţimi mari pe versantul nord-estic al Muntelui Stanley (dreapta), în jurul Lacurilor Irene, însă din cauza zăpezii rozetele uriaşelor cruciuliţe nu se mai închid.

. ' Lacul Lacul Kyoga ■& A the rt .

r t m . UGANDA\

Kampala

teorge £ci/0f o r

' Lacul Victoria

100 k i lo m e t r i 'B03ZAN IA

34

%

A F R I C A

UN REFUGIU Apele ploilor şi ale gheţarilor din R im ’enzori au dat naştere multor lacuri înconjurate de păduri tropicale dese.Bananierii sălbatici cresc aici printre ferigi uriaşe şi liane.

C lim a joacă şi ea un ro l im portan t în crearea decorului. N orii ce învăluie piscurile şi coboară până la 2 700 m în tre ţin u n clim at ex trem de um ed, iar în cea m ai ploioasă lună, noiem brie, precipitaţiile însum ează 510 m m .

Ceaţa perm anentă creează o atm osferă de saună, favorizând apariţia unei vegetaţii luxuriante. Plantele ating dim ensiuni nefireşti, înconjurate de e ternu l p icur al

apei şi de m irosul specific al m uşchiului um ed şi al ciupercilor. Lobeliile sunt aici u luitoare. Specii p recu m Lohelia wollastonii şi Lohelia bequaertii, înrudite cu lobeliile obişnuite, de grădină, au de trei ori înălţim ea u nu i om , iar m ugurii lor sunt aidom a u n o r yucca. C ruciuliţele (.Senetio) ating înălţim ea stâlpilor de telegraf, iar unele specii de iarbă-neagră cresc până la 12 m.

T oate aceste plante depăşesc coroanele copacilor; de fapt, lipsa concuren ţe i din partea u n o r arbori adevăraţi le-a perm is să atingă asem enea dim ensiuni. U n alt factor este solul acid, bogat în hum us, în care trăiesc râm e lungi cât

braţu l unu i om . C u asemenea bizarerii, nu e de m irare că acest tărâm a dat naştere u nu i m are num ăr de superstiţii. Populaţia banande, din zonă, crede că în R u w en zo ri sălăşluiesc spirite ce aruncă stânci spre to ţi cei care îndrăznesc să le calce dom eniul. N u cu m ult tim p în urm ă, u n naturalist care tăiase vlăstarul unei lobelii uriaşe a constatat că nici unu l d in tre hamalii săi nu accepta cu nici un chip să-l transporte sau m ăcar să-l atingă, tem ându-se de m oarte. Băştinaşii refuză şi să atingă cam eleonii (Chameleo johnstoni), un ii d intre cei m ai vechi locu ito ri ai pădurii d in regiune.C u cele trei coam e ale ei, reptila este considerată o fiinţă malefică, prevestitoare de rău.

In zonă există însă şi alţi reprezentanţi ai regnulu i animal. Pasărea-soarelui îşi foloseşte ciocul curbat p en tru a sorbi nectaru l uriaşelor lobelii. M aim uţele colobus cu blană albă cu negru trăiesc în frunzişul înalt al copacilor, aventurân- du-se arareori pe sol, iar agerii leoparzi dau târcoale aproape de lim ita zăpezilor veşnice. C ea m ai interesantă creatură a m un te lu i este hiraxul, care seamănă cu u n iepure şi chiţăie ca u n cobai, dar nu este în ru d it cu nici unul. Anim alul nu are gheare, ci unghii asem ănătoare u n o r copite, cea m ai apropiată rudă a sa fiind elefantul. Acesta este şi el frecvent în tâ ln it în R u w en zo ri, dar num ai în regiunile joase. T urm ele de elefanţi patrulează dem n p rin crângurile de trestie şi papirus, ca nişte santinele la graniţa acestui ciudat regat m ontan.

DELICATESĂ Pasărea -soarelui, cu penajul verde-malahit, de mărimea unei mierle,(şi foloseşte ciocul lung şi curbat pentru a sorbi nectarul uriaşelor lobelii.

36

Q w pO L D O I N Y O L E N G A I

01 Doinyo LengaiPENTRU TRIBURILE MASAI, UN VULCAN ACTIV DIN VALEA MARELUI RIFT AFRICAN ESTE „MUNTELE LUI DUMNEZEU"

Pe întinsul şi prăfosul Platou al C rateru lu i din nordu l Tanzaniei,

în tr-o regiune presărată cu izvoare tierbinţi şi gheizere sulfuroase, se înalţă a n m unte cenuşiu n u m it O l D oinyo Lengai. In lim ba tribului masai, aceasta înseamnă „m untele lui D um nezeu".

Ariditatea peisajului înconjurător este itenuată de câţiva spini um beliform i şi baobabi piperniciţi. R o tocoale de mărăciniş sunt purtate de vânt pe solul fisurat, iar puţina iarbă care creşte aici este rapid uscată şi îngălbenită de clima secetoasă. O l D oinyo Lengai, un vulcan ictiv de num ai 2 856 m înălţim e, nu oferă câtuşi de pu ţin o privelişte pitorească; la urm a urm ei, nu departe se află m u n ţi maiestuoşi p recum

IN CRATER In lumina lunii, craterul Si Doinyo Lengai capătă o strălucire bizară,

petice de cenuşă gri-albe detaşându-se pe fondul păturii negre de lavă proaspătă.

Kilimanjaro. D ar în loc să scuipe foc şi fum ca to ţi ceilalţi vulcani, acesta aruncă în aer sodă! Extraordinarele sale erupţii sunt form ate din cenuşă şi carbonatit, substanţă care, în contact cu aerul um ed, se transform ă în carbonat de sodiu, adică sodă de rufe. O l D oinyo Lengai este unicul vulcan carbonatitic activ din lum e şi ceea ce pare a fi zăpadă pe creştetul lu i este de fapt cenuşa alburie pe care o azvârle în aer.

D ar roca topită din m ăruntaiele sale are culoarea neagră şi, cu toate că fierbe am eninţător în adâncul craterului, la suprafaţă ajunge doar pe jum ătate atât de fierbinte cât lava obişnuită, licărind palid când se scurge din focar. O dată ce ia contact cu aerul, lava îşi schimbă culoarea şi se transform ă chim ic în sodă - ca aceea folosită la spălat, dar destul de tare p en tru a arde pielea sau vegetaţia.

O l D oinyo Lengai a erupt în august 1966, iar un an m ai târziu s-a înregistrat

o nouă explozie. In prezent, din m ăruntaiele sale se aud încă zgom ote neliniştitoare. O ascensiune până în vârf durează şase ore, iar odată ajunşi la crater, larg de 300 n i, vizitatorii p o t privi în jos, în pu ţu l unde lava bolboroseşte asemenea unui cazan cu smoală topită.In 1990, profesorul am erican C urt Stager scria: „La câteva secunde odată, păm ântul se zgâlţâie; o arteziană de lavă izbucneşte p rin p u ţ şi se îm prăştie pe pereţii lui. C ând m -am apropiat, m i-am

, O l 1 J o i n y o L e n g a i

■v-; \ 4f\ f : Kerimassi

X . ' Platoul “■\ f

Crt/tc/vl a ; , . Ngomngbrsţ*:} * \l i 20, <• v

0 10 20 kiiĂ i^i

4}e'i i

Amsha

37

ILUZIE Petele albicioase din jurul craterului O l Doinyo Lengai nu sunt zăpadă, ci cenuşă, fiindcă ntlcarn/l ..scuipa" sodă şi cenuşă.

38

O L D O I N Y O L E N G A I

H v m u o acest crater este de fapt o Jjjaiuiinî «n crusta solidificata. Sub picioarele ■ r i t se rbea un lac de lavă.“ Profesorul Ş i» » «estea mai departe cum unul dintre

săi a lovit crusta subţire cu picio- ■iiit; „ In tr-u n no r de fum , a spart-o... m u m ii le de la pantofi i-au dispărut, fe m n u io n u l e carbonizat. C ând ne în toar- iUBml. zâmbesc în sinea mea: «M untele lui ■ ta ia ie z e u » este un justiţiar."

IUL STELE SACRUILm West de O l D oinyo Lengai se întinde

. Câm pie Serengeti. întreaga zonă WMr acoperită cu straturi de cenuşă jpkuubnă aruncată de Kerimassi, un vulcan H n e d n a t , azi stins. Solul alcalin şi lungul B lW tinp secetos, din iunie până în oc-

brie, nu sunt propice creşterii copa- Totuşi, dar ierburile înfloresc aici

1 vin ploile, în noiem brie, atrăgând «■ntedenie de animale erbivore — gazele,

S E M N A L E DE FUM

Iori învălătuciţi de fum anunţă iminenta erupţie a vulcanului activ

01 Doinyo Lengai, în valea Marelui Rift din Africa.

Pe 9 august 1966, după zece zile de ameninţătoare bolboroseli, însoţite de cutremure şi vuiete înfundate, vulcanul a erupt, aruncând cenuşă neagră la 10 000 m înălţime în aer şi pe câmpia din jur. în 48 de ore, întreaga zonă avea o nuanţă alb-murdară, cenuşa schimbându-şi culoarea pe măsură ce se răcea. Erupţia s-a potolit abia după trei săptămâni.

zebre şi antilope - dar şi pe vânătorii acestora: lei şi câini sălbatici îndeosebi.

D incolo de versantul nordic al lui O l D oinyo Lengai se află Lacul N atron , ale cărui ape joase, bogate în sodă, acoperă un strat de năm ol negru. Puţin i peşti trăiesc aici, plantele lipsesc cu desăvârşire, însă algele verzi-albastre (minuscule reprezentante ale vegetaţiei acvatice) abundă în această „supă" alcalină, alături de num eroase creaturi la fel de m ici, care se hrănesc în m âlul rău m irositor. Există şi o pasăre extraordinară, care prosperă în acest m ediu: flamingo. Stoluri uriaşe sclip ind în nuanţe de roz, num ărând uneori peste un m ilion de exem plare, acoperă adesea suprafaţa lacului, în căutarea algelor sau a microorganismelor cu care se hrănesc.

Populaţiile nom ade masai din Kenya şi Tanzania cred că zeul lor, Engai, tună de pe culm ea craterului. U na dintre figurile centrale ale religiei lor este N aiteru-K op, u n fel de Evă locală; ea a fost cea dintâi m am ă şi a trăit în paradis cu o m ulţim e de copii, dar lipsită de un partener. Adesea privea ferm ecată spre Lună şi, în tr-o zi, Engai i-a cerut să aleagă în tre supravieţuirea Lunii şi viaţa unuia dintre copiii ei. Şi fiindcă mai pu tea avea alţi copii, N aiteru-K op a ales să păstreze Luna. Astfel, prim a m am ă a adus m ortalitatea prin tre oameni.

T riburile masai măsoară în m od tradiţional averea şi statutul social după m ărim ea cirezilor deţinute. Masaii se hrănesc cu cam e, dar rareori cu cea a propriilor lor animale, excepţie făcând ocaziile rituale. Masivele antilope gnu sunt crescute pen tru lapte şi sânge - extras cu ajutorul unei tulpini subţiri de trestie din vena jugulară a unui animal viu şi bău t cald, ca atare, sau amestecat cu lapte păstrat în tigve. Masaii cred că această alim entaţie le conferă forţă; războinicii lo r dom inau odinioară toate păşunile din zona M arelui R ift. U nele triburi duc încă o viaţă nom adă, condu- cându-şi turm ele spre cele m ai bune locuri de păscut, în funcţie de anotim p. D ar progresele m edicinei m odem e au dus la creşterea considerabilă a populaţiei, aşa încât m ulţi masai s-au m utat la oraşe.

In vrem uri de secetă, ei obişnuiau să străbată terenul cenuşiu, arid, până la poalele m asivului O l D oinyo Lengay, unde se rugau pen tru ploaie. „Eng kare! Eng kare!“ este eterna lor invocaţie, către Engai, ca apa să redea verdeaţa şi bogăţia păşunilor pen tru turm ele lo r flămânde.

RITUALURI RĂZBOINICE

Bărbaţii şi femeile masai care îşi păstrează încă tradiţiile se

împodobesc cu cercei grei, coliere de mărgele colorate şi brăţări din aramă, femeile purtând în plus glezniere. Războinicii îşi vopsesc trupurile zvelte cu ocru şi le ung cu grăsime, purtând o bucată de pânză portocalie înnodată pe umăr. Bărbaţii şi fetele nemăritate îşi strâng părul vopsit cu ocru şi îl prind în vârful capului, pe când femeile şi-l rad şi îşi lustruiesc ţeasta cu argilă roşie.

Fiecare stadiu al vieţii este marcat de ritualuri specifice; există ritualuri pentru sugari şi ceremonii de circumcizie pentru băieţii şi fetele mai mari. 0 dată la fiecare 15 ani, pe lună plină, are loc ceremonialul de iniţiere a războinicilor, „E unoto", cel mai important fiind cel ce se desfăşoară la Mukulat, în Tanzania.

Războinicii, unii purtând coame de leu, pene de struţ şi piei de leopard, se adună pentru sărbătoarea ce durează patru zile şi include dansuri tradiţionale, sacrificări de tauri şi raderea rituală a părului de pe cap. Băieţii nu se pot căsători înainte de a deveni războinici.

ZBURĂTORI Aceşti dansatori masai sar cât mai sus, în acompaniamentul muzicii ritmate.

39

cy S 'A F R I C A

Lacurile de sodăUN SIR DE LACURI PUŢIN ADÂNCI, CU APĂ SATURATĂ ÎN SODĂ, SE ÎNTINDE DE-A LUNGUL EXTREMITĂTII SUDICE A MARELUI RIFT

De u n verde-crud , roz sau alb-orbitor, Lacurile de sodă ale Africii de Est se

înşiruie de-a lungul M arelui R if t ca o brăţară ruptă. U n e le sclipesc în soarele ecuatorial, cu soda coaptă şi transform ată în tr-o crustă tare la m arginea apei.Altele, p recum Lacul B ogoria, bolborosesc şi pufăie p rin izvoarele fierbinţi ce le m ărginesc.

Plantele şi anim alele m icroscopice din apă sunt cele care conferă lacurilor de sodă culoarea verde sau roz, nuanţele schim bându-se în funcţie de densitatea acestora sau de condiţiile de m ediu.Sunt m iliarde de alge, iar animalele m inuscule sunt atât de num eroase, încât apa saturată în sodă sfârâie de la atâtea bu le de aer.

A lbul lacurilor prov ine de la soda uscată şi întărită în urm a evaporării apei. Form ată în principal din carbonat de sodiu, aceasta prov ine din solul alcalin şi din cenuşa azvârlită de vulcanii din regiune. C antitatea de sodă din apă variază de la u n lac la altul. Lacurile M agadi şi N a tron , d in neospitalierul capăt sudic al M arelu i R ift, sunt cele mai adânci şi m ai fierbinţi, având to todată cea m ai m are concentraţie de sodă, dat fiind că sun t com plet închise.

Lacul M agadi se află în tr-o zonă semideşertică, în care tem peratura ajunge ziua până la38°C , şi este vâscos din cauza con ţin u tu lu i m are de sodă. Lacul N atron , care bate uneori în roz, are la m argini o concentra ţie mai m ică de sodă, dar este m ai întins - 64km lungim e şi 16 k m lăţim e. D in pricina căldurii, d in lacuri se evaporă m ai m ultă apă decât aduc precipitaţiile (aproxim ativ 400 m m pe an). D epozite uscate de sodă m ărginesc lacul, iar în arşiţa amiezii suprafaţa lo r atinge chiar şi 65°C.

Alte lacuri de sodă, ca Bogoria, N akuru şi E lm enteita, sunt m ai ospitaliere pen tru

MILIOANE DE ANIMALE MINUSCULE

FAC CA APA SĂ SFÂRÂIE DE LA

ATÂTEA BULE DE AER

viaţa sălbatică, în principal datorită gurilor de râu care înnoiesc m ereu apa, d im inuând con ţinu tu l de sodă. Aceste lacuri se restrâng însă din cauza evaporării; d in anii ’50, E lm enteita şi N akuru aproape că au dispărut, lăsând aerul încărcat cu u n p ra f iritan t pen tru căile respiratorii.

Specialiştii cred că, străbătând straturile de sodă d in valea M arelui R ift,

apele izvoarelor subterane măresc în co n tin u u con ţinu tu l în sodă al lacurilor. La M agadi, soda se extrage în scopuri com erciale, de la începutu l secolului X X , fară ca rezervele să se dim inueze.

Izvoarele fierbinţi şi gheizerele cu aburi sunt în tre ţinu te de rocile vulcanice. La B ogoria, apa fiartă se revarsă pe iarbă, constitu ind un pericol p en tru vizitatori. In lacurile N a tro n şi M agadi, izvoarele fierbinţi constituie unica sursă de apă dulce şi adăpostesc o specie pitică de tilapia - u n peşte care s-a adaptat la viaţa

în apă fierbinte. D upă o ploaie, când soda este diluată, peştii se înm ulţesc rapid; m ilioane de exem plare se adună în apele pu ţin adânci care par a spum ega de agitaţie.

In anii ’50, Leslie B row n, naturalist britanic şi responsabil agricol pen tru K enya, s-a deplasat la Lacul N a tro n şi a constatat că flam ingii pe care îi văzuse din aer se pu teau înm ulţi acolo. Pen tru a observa păsările de aproape, B ro w n a fost nevo it să m eargă pe jo s 11 k m sau m ai m ult. P o rn ind în zori, a ajuns la m arginea lacului şi a începu t să traverseze crusta de sodă. T o tu l părea să m eargă bine, dar după o v rem e crusta a începu t să i se sfărâme sub paşi, picioarele în fundându-i-se în năm olul m oale şi u râ t m irositor. înaintarea devenea din ce în ce mai grea, fiecare pas cerea u n efort istovitor, iar curând apa sa de b ău t din b u rd u f s-a u m p lu t cu p ra f de sodă.

40

w

* 1

V I A Ţ A DE F A M I L I E

In ciuda rezistenţei fizice şi a experienţei sale ca naturalist în Scoţia, înaintarea era atât de dificilă, încât B row n a fost nevoit să se întoarcă. Arşiţa, deshidratarea şi oboseala puteau să-i fie fatale. îndată ce a ajuns pe teren solid, şi-a scos ghetele pline de cristale de sodă, iar picioarele lui rănite s-au innegrit la contactul cu aerul. D upă lungul d rum până la tabără, B row n a leşinat şi a zăcut sem iconştient tim p de trei zile în spital. A u fost necesare şase săptăm âni şi câteva grefe de piele pen tru ca picioarele să i se refacă.

STOLURI DE PĂSĂ RI FLAMINGODeşi ostile om ului şi m u lto r animale, lacurile găzduiesc aproxim ativ3 m ilioane de păsări flam ingo m ici şi 50 000 de exem plare mari, care se hrănesc cu flora şi fauna apelor; p igm enţii din hrană sunt cei care le conferă culoarea roşiatică a penelor.

LEGIUNI DE PĂSĂRI FLAMINGO M ii deflamingi mici se adună pe Lacul Bogoria, care are un conţinut redus de sodă. Păsările vin aici pentru a-şi spăla soda de pe pene în apele izvoarelor fierbinţi.

Păsările m ănâncă to t ce găsesc din abundenţă, „dieta" lo r variind în tim p. îşi cresc de obicei puii pe lacurile izolate, p recum N atron , malurile acoperite cu sodă ţinând la distanţă prădătorii, cum ar fi şacalii. Păsările se hrănesc cu alge şi larve de insecte, aplecându-şi capul şi filtrând apa şi năm olul p rin ciocurile ţinu te în apă cu susul în jos, ca nişte polonice. Ele m ănâncă îndeosebi noaptea, când vântul încetează. Z iua, briza încreţeşte suprafaţa apei şi face ca ciocurile să li se um ple de noroi, dar uneori păsările se strâng unele în altele, astfel încât în m ijlocul lo r se form ează u n petic de apă liniştită, în care se po t hrăni pe îndelete.

Păsările flamingo se împerechează tot timpul anului, dar mai cu seamă după

ploaie. Ele îşi continuă săptămâni întregi dansul de curtare, construind apoi împreună colonii imense de cuiburi în nămol. Din ouăle depuse, unul sau două de fiecare cuplu, o lună mai târziu ies puii. După o săptămână petrecută în cuib, puii cenuşii, pufoşi se adună în „creşe" uriaşe, în care părinţii vin pentru a-i hrăni cu „laptele" roşiatic din guşă. Până când încep să zboare, pe la vârsta de11 săptămâni, puii sunt ameninţaţi de prădători precum vulturii-pescar.

Fluviul CongoIMPUNĂTORUL FLUVIU CONGO, NUMIT ÎNAINTE ZAIR, STRĂBATE CENTRUL AFRICII, PÂNĂ LA ATLANTIC

Boyoma

BrazzavilteKinshas '

500 k i lo m e tr iZAM BÎÂ

REPUBLICA CEN'I RAFRICANĂ

7 ^ 1 . ■ ţKrUWf/}7/ A u l ( '°%-0 Kisangâfit

" jscada.

■' - ŞL Cascada Livingstone 'icnhnnln . % \ r b p . a m C O N C O l<0ng0l°

Luanda; Y ^ ' Ş Lacul■ A K G O IA ; Ş , v ■£:' Kisale

, % C -

APROAPE DE GURILE FLUVIULUI Păduri de mangrove mărginesc malurile cursului inferior al Fluviului Congo, descoperit de marinarii portughezi la sfârşitul secolului al XV-lea.

Nenum ăraţi afluenţi alim entează apele Fluviului C ongo de-a lungul arcului

de cerc pe care-1 parcurge de la izvoarele sale, la graniţa d in tre Zam bia şi R epublica D em ocrată C ongo, până la vărsarea în Atlantic — o în tindere de pădure tropicală şi savană aproape de m ărim ea Indiei. în drum ul său de4 700 km , fluviul şerpuieşte prin tre păduri de m angrove şi jung lă deasă, se prăvăleşte în to ren te şi cataracte, acum ulând atâta forţă, încât varsă în m are 41 700 de tone de apă p e secundă, debitul său fiind depăşit num ai de cel al A m azonului.

C ând a descoperit estuarul fluviului, în 1482, exploratorul portughez D iogo C âo n u a p u tu t străbate cataractele din am onte de gura de vărsare, num ite astăzi Cascada Livingstone, aşa încât fluviul a rămas neexplorat tim p de aproape 400 de ani. Pen tru europenii secolului al X lX -lea, această zonă era „Africa cea

m ai în tunecată". în 1899 ,Joseph C onrad scria în rom anul Heart o f Darkness că acesta era „un terito riu al o rorilor de coşm ar". N u m it iniţial Zair, fluviul a fost rebotezat de exploratorii europeni din secolul al X V II-lea după populaţia kongo . în 1971, fostul C ongo Belgian a prim it num ele Zair, urm at fiind şi de fluviu. D in 1997 însă, atât tara, cât şi fluviul au reven it la num ele C ongo.

M isionarul şi exploratorul scoţian din secolul al X lX -lea D avid Livingstone credea că din C ongo ia naştere N ilu l sau N igerul. D ar relatările înspăim ântătoare

despre canibalii care ar fi trăit în adâncim ile jung lei l-au îm piedicat până şi pe bravul L ivingstone să-şi verifice teoriile. Abia în 1876-1877, exploratorul am erican de origine galeză H enry M o rto n Stanley s-a aventurat pe cursul fluviului şi i-a stabilit adevărata identitate.

C ursul superior al Fluviului C ongo, cunoscut sub num ele de R âu l Lualaba, este doar parţial navigabil. Iniţial, acesta curge spre no rd p rin tr-u n defileu abrupt şi stâncos, apoi şerpuieşte p rin mlaştini acoperite de trestie şi se varsă în Lacul Kisale, un paradis al egretelor şi al

42

pescăruşilor, dar şi al pescarilor din zonă. La K ongolo, fluviul îşi lăţeşte deja albia de şase ori, măsurând acum 500 m, iar podul ce-1 traversează este unicul pe o distanţă de 2 800 km . D incolo de acesta se deschide un defileu abrupt, cu cascade şi vârtejuri ameţitoare: Porţile Iadului.

în continuare, porţiunile navigabile alternează cu praguri şi vâltori înainte de Nyangwe, unde fluviul pătrunde în jungla întunecată care l-a înspăimântat pe Livingstone în 1871, împiedicându-1 să înainteze spre nord. D e aici şi-a început Stanley călătoria în aval, în octom brie 1876, după un drum de doi ani de pe coasta estică a Africii. De la Nyangwe, exploratorului i-au fost necesare nouă luni pentru a ajunge la

gurile de vărsare, căci pe drum echipa sa a fost nevoită să se lupte de câteva ori cu triburile de pe malurile fluviului.

U na dintre lupte era în plină desfăşurare, când Stanley a auzit zgom otul unei cascade. Aceasta s-a dovedit a fi prima dintre cele şapte prin care fluviul coboară 60 m pe o distanţă de num ai 90 km. O am enii săi au avut nevoie de aproape o lună pentru a le ocoli. Stanley a botezat cascadele cu num ele său, dar astăzi ele se numesc Boyoma. Aceste cascade au cel mai mare debit de apă din lume, aproximativ 166 850 de

UN DRUM LUNG

Henry Morton Stanley (1841-1904) a decis să exploreze Fluviul Congo atunci

când a aflat despre moartea lui Livingstone, în 1873. Stanley era un mare admirator al exploratorului scoţian încă de la celebra lor întâlnire din 1871, în Congo, când, în calitatea sa de corespondent al ziarului New York Herald, a fost trimis în căutarea acestuia.

Stanley a pornit de pe ţărmul estic ai Africii însoţit de 350 de oameni, în noiembrie 1874. Expediţia s-a îndreptat mai întâi spre Lacul Victoria, ducând cu ea o ambarcaţiune mică, dintr-un singur trunchi de copac, numită „Lady Alice". Cu ea, Stanley a străbătut Lacurile Victoria şi Tanganika, stabilind că nici unul dintre ele nu-şi varsă apele în Fluviul Congo.

Când au ajuns la Nyangwe, pe Congo, în octombrie 1876, Stanley l-a angajat pe negustorul de sclavi arab Tippu Tib şi a pornit spre nord, însoţit de 1000 de oameni. înaintarea a fost lentă şi dificilă, arabii părăsindu-l în decembrie, după ce străbătuseră 320 km.

Stanley a achiziţionat câteva canoe şi şi-a continuat drumul pe apă şi pe

uscat, luptându-se cu vârtejurile şi purtând vreo 30 de bătălii cu triburile băştinaşe. Numai 114 oameni din echipa iniţială au reuşit să ajungă la ocean, în august 1877.

A S U L E X P LO R A T O R IL O RSir Henry Morton

F L U V I U L C O N G O

APE LINIŞTITE Bazinul Malebo de lângă Kinshasa este lat de 24 km; pe suprafaţa sa, piroga ce-l străbate pare o coajă de nucă.

tone pe secundă. D incolo de ele se afla o aşezare pe care Stanley a n um it-o Stanleyville. Pescarii locului prindeau cantităţi m ari de peşte folosind prăjini şi coşuri conice de nuiele. Tradiţia se păstrează şi astăzi, Stanleyville devenind oraşul Kisangani, u n centru turistic, m anufacturier şi de pescuit, capăt de linie pen tru navele care transportă m ărfuri în am onte.

D e la Kisangani, unde albia coteşte spre vest, fluviul devine principala rută comercială spre Kinshasa, capitala statului, aflată la 1 600 k m în josul apei. In drum , C ongo se abate spre sud-vest, şerpuind prin pădurea tropicală densă, u rm at de gălăgia m aim uţelor şi ţipetele m iilor de păsări colorate. In această zonă fluviul prim eşte o serie de afluenţi, prin tre care Lom am i, A ruw im i,Tshuapa, O ubangui şi Sangha, toţi con tribu ind la debitul deja considerabil al cursului. La vest de Kisangani, în zona de vărsare a R âulu i A ruw im i, C ongo se lăţeşte şi se îndreaptă spre M bandaka, unde m ii de insule form ate din aluviuni îm part suprafaţa apei în tr-u n labirint de canale şi lagune, acoperite de nuferi şi vegheate de copaci între ale căror coroane se în tind uriaşe pânze de păianjen. In Heart ofDarkness, Joseph C onrad descrie astfel drum ul pe fluviu: „E ca şi când ai călători înapoi în tim p, către începuturile lum ii, când vegetaţia dom nea pe Păm ânt şi copacii uriaşi erau regi: un curs de apă pustiu, o tăcere atotstăpânitoare, o pădure im penetrabilă."

U na dintre cele mai ciudate maşinării din lum e străbate fluviul între Kisan- gani şi Kinshasa: un vas cu aburi num it „M arele Im pingător". Veritabil oraş

„CA SI CAND AI CĂLĂTORI ÎNAPOI

ÎN TIMP, CĂTRE ÎNCEPUTURILE

LUMII”Joseph Conrad

plu tito r al com ercianţilor, nava îm pingeo serie de barje, plute, pontoane şi canoe, legate între ele şi înţesate cu până la5 000 de pasageri, unii în cabine m inuscule, alţii înghesuiţi pe punţi şi coridoare.

„Im pingătorul" acostează doar în cele mai m ari portu ri comerciale. în rest, doar încetineşte şi, în m ijlocul apei, bărcile şi pirogile se îngrăm ădesc în ju ru l său ca un roi de insecte bizare. Abordarea din mers este anevoioasă şi schimburile comerciale trebuie să se desfăşoare rapid. In num ai câteva m inute, bărcile se um plu cu peşte uscat, fructe, carne afumată de antilopă şi de m aim uţă, iar oraşul p lu tito r îşi continuă înaintarea netulburat, până la apariţia urm ătoarei flotile. D upă M bandaka, la jum ătatea distanţei spre Kinshasa, pădurea se răreşte şi fluviul prinde viteză, pregătindu-se pen tru ultim a etapă înaintea vărsării în ocean; albia se în tinde pe 16 km, înconjurată până departe de mlaştini, înain te de Kinshasa, cursul devine atât de lat, încât Stanley a num it această zonă Bazinul Stanley, devenit azi Bazinul M alebo. Aflată pe m alul sudic, Kinshasa,

capitala R epublicii D em ocrate C ongo, este u n oraş întins. Apele liniştite ale bazinului nu constituie decât calmul dinaintea furtunii. La num ai câţiva kilom etri vest de Kinshasa, C ongo intră pe ultima etapă a traseului — cutrem u-

rătoarea Cascadă Livingstone — şi devine din n o u nenavigabil. Cascada, cu praguri şi cataracte năpustindu-se p rin tr-un defileu adânc în M unţii de Cristal, coboară 260 m pe o distanţă de 350 km şi se dom oleşte la num ai 145 km de ocean. Acesta a fost ultim ul obstacol în lungul drum al lui Stanley în aval, drum pe care el l-a num it „o coborâre în tr-u n infern de apă".

PENTRU SĂNĂTATE Această casetă a fost proiectată de Stanley pentru călătoria pe Congo. Medicamente precum chinina erau păstrate în fiole de sticlă.

%

A F R I C A

Craterul NgorongoroIZOLAT DE CÂMPIILE DE DEDESUBT, VASTUL CRATER VULCANIC ESTE UN PARADIS AL FLOREI SI FAUNEI, POPULAT DE VARIATE ANIMALE

r ' i !' Lengai

C4 ?/7e olduva/■N...

f } . C ra te ru lGmtsrul ^ ^ a g a iO lm a fr . . .

Lacu lM a g a di ( ..N S x? ,ig o x o Arusha^

0 10 20 n ii'Ie

0 10- • ^ k i l o m e t r iLaculM anyara

Învelite în tr-o m antie de vegetaţie deasă, pantele abrupte ale acestui

vulcan stins din no rdu l T anzaniei nu dezvăluie n im ic d in ceea ce se ascunde în craterul său. Liniştea aerului uşor rarefiat de la 1 800 m altitudine este tulburată num ai de foşnetul frunzelor în curentu l de aer cald ce se ridică de pe câm piile înconjurătoare spre cerul albastru decolorat al Africii.

O dată ajuns la buza craterului, priveliştea se schim bă dram atic. Solul se prăbuşeşte în tr-u n abis înceţoşat, înclinându-se p en tru a form a u n bo l uriaş, în nuan ţe pastelate.Iniţial, privirea se adaptează cu greu p en tru a sesiza im ensitatea u lu itoare a spaţiului. Singurele pun c te de „reazem " sunt firişoarele trem urânde de apă care, 600 m m ai jos, şerpuiesc, adunându-se în ochiuri lucitoare, plin de pete roz.

La baza craterului se zăresc sum edenie de pun c te în tunecate; abia când încep să se deplaseze, aidom a u n o r nori rapid

ACEASTA ARCA A LUI NOE NATURALĂ

ESTE UN ACCIDENT FERICIT

schim bători, îţi dai seama ce sun t cu adevărat: m ii de zebre şi an tilope gnu. Brusc, ceva agită ochiurile de apă şi petele roz se înalţă în aer, dau o tură şi apoi coboară din n ou . Sunt uriaşe stoluri de flam ingi care se adună în lacul de m ică adâncim e din crater.

Fundul craterului, în tins pe 260 k m 2, adăposteşte una din tre cele m ai m ari concentraţii de faună sălbatică d in Africa; se estim ează că aici trăiesc 30 000 de anim ale. E num erându-le , parcă treci în revistă u n atlas zoologic. Există aproxim ativ 50 de specii de m am ifere m ari, p rin tre care lei, elefanţi, rinoceri, h ipopotam i, girafe, diverse specii de antilope, ca gnu şi impala, cercopiteci, babuini şi hiene. La acestea se adaugă 200 de specii de păsări, inclusiv struţi, raţe şi bibilici. C rateru l este de fapt o replică în m iniatură a vieţii sălbatice din Africa de Est, înălţată spre cer, parcă în palm a unei zeităţi surâzătoare.

PLATOUL CRATERELORAceastă veritabilă Arcă a lui N o e

naturală este un fericit accident geologic. N g o ro n g o ro se află în partea estică a M arelu i R ift, o falie în scoarţa Păm ântului, ce străbate Africa din M ozam bic până în Siria. In decursul a m ilioane de ani, presiunile enorm e din m ăruntaiele T erre i au profitat de slăbiciunile faliei şi roca top ită a ţâşnit spre suprafaţă p rin seria de vulcani ce

form ează astăzi „P latoul C raterelor" est-african.

N g o ro n g o ro este unu l d in tre aceşti vulcani. O din ioară avea form a u n u i con şi era de două ori m ai înalt decât în

p rezen t, dar atunci când forţa ultim ei sale erupţii s-a stms, acum 2 m ilioane şi ju m ătate de ani, şi întreaga rocă topită din in te rio r a fost aruncată afară sub form ă de lavă, vârful conului s-a prăbuşit înăuntru . C e a rămas astăzi din el este

ZORISPECTACUL0ŞI Nori întunecaţi fierb deasupra craterului Ngorongoro, în vreme ce răsăritul învăluie lacul şi mlaştinile într-o lumină argintie. A pa existentă aici şi în anotimpul secetos atrage numeroase animale.

Dealul M esei R o tu n d e din sectorul nord-vestic al craterului.

C raterul vulcanic produs de o prăbuşire sau de o erupţie vulcanică se num eşte calderă. N g o ro n g o ro este cea de-a şasea calderă din lum e ca m ărim e — aproxim ativ 18 k m în d iam etru - şi are o form ă aproape circulară, fiind însă cea m ai m are în tre calderele cu m argini con tinue. N u m ele african al craterului nu ţine seama de asem enea subtilităţi statistice; N g o ro n g o ro înseam nă p u r şi

46

simplu „gaură m are“ . U n drum accidentat, construit în 1959, coboară până pe fundul craterului, cu o diferenţă de nivel de 600 m pe num ai 3,2 km. N um ai vehiculele cu tracţiune pe patra roti au voie să pătrundă în crater, ele iducând anual m ii de vizitatori, în tr-u n flux constant.

Spre deosebire de animalele de pe Câmpia Serengeti, spre vest, care m igrează anual în căutarea apei şi a ierbii proaspete, m ajoritatea celor din N gorongoro răm ân în crater pe to t parcursul anului, dat fiind că apa nu lipseşte. D ouă izvoare şi două râuri - M unge şi Lonyokie — alimentează o ierie de mlaştini şi lacul principal, cu apă ;odică de mică adâncim e, num it Magadi.

LA PĂSCUT In vasta arenă a craterului, dungatele zebre ies în evidenţă printre antilopele gnu. Dar când se deplasează sau pasc în aerul tremurând al amiezii, siluetele lor se confundă cu împrejurimile.

47

A R B O R E L E V I E Ţ I I

TESĂTORUL Masculul păsării-ţesător mascate tace un cuib din iarbă, folosind im spin de acacia pe post de cârlig.E l trebuie să atragă o femelă înainre ca iarba să se usuce, altfel va fi respins şi va trebui s-o ia de la capăt.

Arborii acacia şi diversele tipuri de crânguri domină savana est-africană. în

ciuda spinilor ascuţiţi, acestea constituie hrana multor animale - antilopele mici, precum dik-dik, şi gazelele Thomson mănâncă mlădiţele tinere, animalele mai mari, ca antilopele irnpala, se delectează cu tufărişuri, iar elefanţii şi girafele preferă copacii.

Pe lângă hrană, acaciile au nuilte alte întrebuinţări: stâlpi, rafturi, parasolare, umbrele şi... case. Leoparzii se ascund pe ramurile înalte pentru a-şi pândi prada, iar după o vânătoare reuşită îşi aşază „proviziile" la bifurcaţia unor crengi, pentru a le feri de hiene. Leii se odihnesc la umbra frunzişului, iar şerpii se strecoară printre crengi, căutând cuiburile păsării-ţesător şi puii acesteia. Coconii viermilor de mătase şi moliile Psychidae atârnă de ramuri. în timpul împerecherii, femela este închisă în

cocon, dar masculul rămâne afară, fiind expus atacurilor unor furnici care trăiesc în interiorul unor umflături la baza spinilor. Furnicile apără acacia împotriva insectelor ce se hrănesc cu frunze, dar nu pot opri alţi invadatori, precum cercopitecii, care rup tecile încovrigate si mănâncă seminţele dinăuntru.

Seminţele mature, înghiţite de animale precum elefanţii şi antilopele impala, sunt înmuiate de sucurile lor gastrice, care astfel sunt ajutate să germineze, iar gândacii de bălegar le îngroapă apoi în pământ. Astfel, un nou arbore acacia va veni pe lume.

M ARI M ÂNCĂI In pâcla din craterul Ngorongoro, un elefant se delectează cu un arbore acacia. Mâncând frunzele şi scoarţa, elefanţii distrug păduri întregi.

Fără vreo gură de vărsare, lacul are un c o n ţin u t ridicat de sare, datorat secolelor de evaporare, ceea ce îi conferă uneori o nuan ţă albastru-intens. N u m ai algele şi unele crustacee p recu m crevetele supravieţuiesc în apa lui, dar acestea sunt suficiente p en tru m ilioanele de exem plare flam ingo care se hrănesc aici. Există două specii: pasărea flam ingo m are, care bate m alurile pe graţioasele ei picioare lungi, cu capul plecat, pescuind m icile crustacee d in apă, şi o specie de dim ensiuni m ai reduse, care preferă algele de la adâncim i m ai m ari. M laştinile învecinate oferă băi de năm ol p en tru h ipopo tam i şi ochiuri de apă preferate de elefanţi şi rinoceri, cu cortegiul lo r de păsări-sanitar ce se hrănesc cu paraziţii culeşi de pe pielea anim alelor.

PLO AIE ŞI REN AŞTEREIn fiecare an, după ploile d in perioada decem brie—aprilie sau m ai, pajiştile din crater capătă o nuan ţă verde-sm arald şi sunt puncta te de flori roz, galbene, albe şi albastre ce prosperă în solul vulcanic fertil: petun ii, lupin i, m argarete şi rarul trifoi albastru. In ano tim pul secetos însă (m ai-no iem brie), craterul îşi schim bă trep tat culoarea de la verde la galben şi apoi la m aron iu , iar anim alele se strâng lângă m laştina M u nge. Iarba acoperă două treim i din suprafaţa craterului şi n im ic n u tu lbură un iform itatea paletei coloristice, cu excepţia u n o r pâlcuri rare de acacii şi a câtorva stânci răzleţe.

Izolate de lum ea exterioară graţie buzei craterului, anim alele din N g o ro n g o ro au aici to t ce le trebu ie p en tru a supravieţui. E rb ivore ca zebrele, gazelele şi an tilopele îm pânzesc savana, vânate de carnivore: lei, leoparzi, gheparzi, h iene şi şacali. Prădătorii pândesc tu rm ele asem enea u n o r briganzi, aşteptând să se arunce asupra u n u i anim al rătăcit. E rbivorele fată în general în ianuarie şi februarie, când iarba este m ai proaspătă, iar puii carn ivorelor v in pe lum e în acelaşi interval, când părin ţii lo r au la dispoziţie hrană d in abundenţă.

Această G rădină a R a iu lu i n u este deci u n paradis p en tru to ţi locu ito rii ei. A gitaţia care se stârneşte p rin tre antilope la vederea u nei leoaice, saltul fulgerător al gazelelor şi zbaterea d in aripi a păsărilor flam ingo în încercarea de a fugi d in calea unei h iene sunt to t atâtea exem ple ale stării de alertă, esenţială

48

SIGURANŢĂ DE GRUP Majoritatea celor 15 000 de antilope gnu rămân în crater tot anul, trăind în turme compacte. Cele care se îndepărtează cad victime prădătorilor.

pentru supravieţuire în această lum e cu reguli foarte clare. Iar vulturii ce planează la înălţim e, deasupra vreunui îeş, marchează un alt sfârşit în ritualul cotidian al vieţii şi al m orţii.

UN LABORATOR VIUIzolarea craterului N gorongoro este un veritabil atu pen tru com unitatea ştiinţifică internaţională, de ani de zile num eroşi zoologi şi alţi specialişti venind pen tru a studia acest ecosistem unic.Dar nici aici cerul n u este în perm anenţă ;enin: înm ulţirea în cadrul aceleiaşi familii a devenit îngrijorătoare. Studiile ştiinţifice asupra populaţiei de lei, de pildă, au relevat că to ţi cei aproxim ativ

100 de lei din crater descind din num ai 15 animale; acestea au supravieţuit devastatorului atac al unei specii de m uşte pişcătoare, în 1962, ori au venit în crater la scurt tim p după aceea. Astfel, varietatea genetică a leilor din N gorongoro este extrem de scăzută, fapt care le am eninţă atât capacitatea de a rezista în faţa bolilor, cât şi fertilitatea generaţiilor viitoare.

Câteva animale părăsesc în fiecare an zona craterului, pe vechile poteci ce duc dincolo de buză. Ele se alătură turm elor care migrează în anotim pul secetos pe întinderile din ju ru l craterului, revenind apoi „acasă".Acestea reprezintă doar un m ic procent din totalitatea faunei din crater, dar m igraţiile lor perm it schim bul genetic cu animalele din exterior.

D in păcate, dezvoltarea agricolă a regiunilor învecinate riscă să com prom ită

traseele de m igraţie şi să izoleze craterul m ai m ult ca niciodată.

Iniţial, N gorongoro făcea parte din Parcul N aţional Serengeti, în care activitatea agricolă nu era permisă. Populaţia masai din zonă, crescătoare de vite, era însă dezavantajată de această interdicţie şi astfel, în 1959, craterul şi regiunile învecinate au fost transformate în zonă de conservare, cu suprafaţa de 8 300 km 2. N um ăru l de vite din crater este strict lim itat şi nu sunt perm ise nici u n fel de construcţii.

Sem eţii masai, cu părul lor roşu şi m antiile ruginii înnodate pe um ăr, fac parte integrantă din farm ecul craterului. Pasul abia auzit al unu i războinic masai, foşnetul ierburilor pârjolite de soare, m irosul pătrunzător al anim alelor sălbatice — toate contribuie la crearea unei atmosfere atem porale, unei lum i fără de vârstă.

49

A F R I C A

Munţii VirungaOPT VULCANI - DOI DINTRE EI ACTIVI - SE ÎNALTĂ LA GRANIŢA CE DESPARTE TREI STATE EST-AFRICANE

S TRI GĂ TE ÎN NOAPTE

Şuierături puternice se aud noaptea pe pantele împădurite ale Munţilor Virunga

- teritoriul hiraxului de copac, de mărimea unui iepure. Aceste animale gălăgioase ies din vizuini în special după lăsarea serii; „vocabularul" lor include semnale de pericol, strigăte de chemare şi chităituri de delimitare teritorială. în ciuda dimensiunilor reduse, animalul se înrudeşte îndeaproape cu elefantul.

V ăzute de departe, piscurile m un ţilo r V irunga se înalţă sem eţe pe fundalul

norilor. D o m in ân d întinsele câm pii din R u an d a, U ganda şi R ep ub lica D em o crată C ongo , culm ile lor par a am inti de începuturile Păm ântului. O p t vulcani înşiruiţi pe 58 km de teren constituie lanţul m untos V irunga. Şase d in tre ei sunt stinşi; ceilalţi doi, aflaţi la un capăt al lanţului, sunt activi, am enin ţând to t tim pul cu o viitoare erupţie.

N yam ulagira, n u m e ce înseam nă „com andant", este unu l d intre cei m ai activi vulcani din lum e. E uropenii l-au văzut p en tru prim a dată „ în acţiune" în 1894, şi de a tunci a m ai e rup t de câteva ori p rin fisurile de pe versanţi. In tim pul spectaculoasei erupţii d in 1938-1940, lava d in tr-u n bazin, form at pe o coastă a m untelu i, s-a scurs în Lacul K ivu, aflat la 24 k m distanţă. U n spectator no ta că lava lucea „ca zgura d in tr-u n fum ai" şi că „nori enorm i de abur s-au form at atunci când şuvoiul a în tâln it apele lacului". Scurgerea u ne i cantităţi atât de m ari de lavă a de term inat prăbuşirea vârfului m untos N yam ulagira, în locul acestuia răm ânând u n uriaş crater, de peste 2 k m în diam etru.

U n alt crater im presionant încununează creştetul vulcanului activ învecinat, N yiragonga. In 1977, conul său aproape perfect s-a fisurat în cinci locuri, scuipând lavă topită ce a distrus to tu l în d rum ul ei.

LACUL C O N D A M N A T DE L A V ÂScurgerile de lavă din M unţii V irunga au con tribu it la m odelarea peisajului din zonă. M asivele sunt situate pe ram ura vestică a M arelui R if t African.O dinioară, râurile de aici curgeau spre nord , spre N il, dar se crede că lava aruncată de vulcani a „ îndiguit" albiile, dând naştere Lacului Kivu. C u m alurile sale ex trem de neregulate, acesta este considerat unu l d in tre cele m ai frum oase lacuri ale Africii, dar în ciuda eleganţei calm e a apelor sale, K ivu este o bom bă cu ceas.

I UGANDA

N ya m u la g m MikenQA

Nyircigongt

LaculKivu

RUANDA

10 20m ile00 10 20k i lo m e tr i

RÂUL DE FOC în timpul unei erupţii, craterul unuia dintre vulcanii activi din lanţul muntos Virunga aruncă în aer gaze toxice şi un şuvoi de lavă auriu-roşcată.

D ioxidu l de carbon se infiltrează în subteran pe fundul lacului şi se acum ulează acolo, im obilizat de uriaşa presiune a apei de deasupra; lacul are o adâncim e m edie de 180 m , dar pe alocuri atinge şi 400 m . C ând Lacul N yos din C am erun a în tru n it aceleaşi condiţii, în 1986, u n no r letal de dioxid de carbon a ţâşnit brusc la suprafaţă de pe fundul lacului şi s-a în tins ca o pătură sufocantă peste văile dens populate din ju r , ucigând peste 1 700 de persoane.

La Kivu, consecinţele ar pu tea fi chiar m ai devastatoare, deoarece bacteriile

-----vu.t_f.AJAJ.Lll. viV. ţ-cU -U U I! J.JL1

metan. Activităţile um ane din zonă,.ntre care şi captarea m etanului pentru

*-1 tolosi drept combustibil, ar putea Ifmm'oca ridicarea lui la suprafaţa apei. In B u t caz, o flacără deschisă riscă să ŞScsiom ie gazul inflamabil în tr-o (■ m u m inge de foc, care ar incinera imniinreaga zonă înconjurătoare.I Activitatea geologică a Terrei nu s-ar SoUa cu consecinţe dramatice în celelalte ■ p a n i ale lanţului m untos, fiindcă restul ■Blcanilor sunt stinşi de m ult. Cel mai Hait, Karisimbi (4 507 m), îşi trage pam ele de la cuvântul nisimbi, care BIBieamnă „ghioc alb“ şi se referă la Birara de zăpadă ce îi acoperă adesea «ortul. Pe versanţii vulcanului învecinat, B aoke, trăiesc gorilele de m unte.

oaumyo, aproape ae capacul estic al lanţului Virunga, are câteva piscuri, pe cel mai înalt dintre acestea întâlnindu-se graniţele dintre R epublica D em ocrată C ongo, Uganda şi R uanda.

M unţii V irunga au juca t un rol aparte în căutarea izvoarelor N ilului. Speculaţiile privind locul în care se naşte fluviul egiptean datează din vrem ea vechilor greci.Ptolem eu, geograful, astronom ul şi matematicianul care a trăit în secolul al II-lea d .H r., credea că N ilul izvorăşte din „M unţii Lunii“ . In 1862, exploratorul britanic Jo h n H anning Speke a sugerat că M unţii

LINIŞTE ŞI PACE Opâdă luminoasă învăluie piscurile crestate ale Muntelui Sabinyo, unul dintre vulcanii stinşi ai lanţului Virunga.In faţă se înalţă vârful conic Gahinga.

51

§ p

A F R I C A

GURA VULCANULUI în interiorul craterului Nyiragonga, terenul aproape vertical pare a se prăbuşi. Craterul are o formă circulară perfectă, de peste 1,1 km în diametru.

târându-se în m âini şi genunchi pe solul îm bibat de plo i al pădurii, im itând com portam en tu l obişnuit al gorilelor - prefăcându-se că m ănâncă ierburi, scărpinându-se, bătându-se cu pum nii în p iep t şi râgâind sonor. D upă trei ani în m ijlocul lor, în tr-o zi Fossey a reuşit un lucru extraordinar, în v rem e ce „ron ţă ia11 ierburi alături de ele: a întins m âna spre o gorilă şi anim alul i-a atins degetele cu ale lui — prim ul contact fizic cunoscut d intre o gorilă sălbatică şi u n om .

MUNCĂ DE-O VIAŢĂP en tru a le proteja, organizaţiile ecologiste internaţionale au pus la punct P roiectu l „G orilele de M u n te" , m en it să con tribu ie la înţelegerea acestor animale şi să încurajeze turism ul, creând astfel no i locuri de m uncă şi reducând braconajul. P ro iectu l nu a o b ţinu t aprobarea lui D ian Fossey, care dorea form area u n o r patrule autorizate să îm puşte pe loc braconierii prinşi asupra faptului.

In 1985, Fossey a fost găsită m oartă în patul ei, ucisă cu o lovitură la cap. A fost îngropată în spatele cabanei sale de pe m un te , dar m unca ei de-o viaţă a dat roade, fiindcă num ăru l gorilelor de m u n te din V irunga este azi în creştere.

V irunga, cu „piscurile lo r sem eţe, până la cer“ , ar fi de fapt m un ţii la care se referea P to lem eu. In prezent, se crede în general că m asivul R u w en zo ri, aflat m ai la nord , ar fi M u n ţii Lunii.

Speke a zărit vulcanii de departe, dar dacă s-ar fi apropiat şi ar fi urcat pe pantele lor, ar fi găsit o bizară succesiune de specii vegetale. Astăzi, o m are parte din terenurile dinspre poale au fost defrişate p en tru agricultură, dar încă mai există resturi ale pădurii iniţiale. M ai sus creşte dens bambusul, iar deasupra acestuia se în tinde o zonă de copaci, tufărişuri şi po ien i înverzite. D inco lo de 3 000 m p o t fi în tâlnite form e uriaşe de iarbă-neagră, lobelii şi cruciuliţe, în vrem e ce 1 000 m m ai sus nu m ai supravieţuiesc decât m uşchi, licheni şi ierburi. Această floră variată adăposteşte 180 de specii de păsări şi peste 60 de specii de m am ifere, p rin tre care leoparzi, zibete, h iene şi şacali, bivoli, porci sălbatici şi

hiraxul de copac. Pădurile d in M unţii V irunga sunt singurul loc în care mai trăiesc gorilele de m unte .

In anii ’60 şi ’70, num ăru l lo r a scăzut dram atic, de la 4 0 0 -5 0 0 la aproxim ativ 250, atât ca urm are a com petiţiei p en tru hrană cu turm ele de erbivore, cât şi din

cauza braconierilor, care le capturau p en tru a le vinde grădinilor zoologice sau p en tru a le tăia labele şi capetele, spre a le fi vândute apoi

turiştilor ca suveniruri. Asupra situaţiei lo r a atras atenţia D ian Fossey, psiholog am erican care lucrase m ai înain te cu copiii handicapaţi.

Fossey, care şi-a stabilit tabăra în R w anda , pe M unte le Bisoke, în 1967, a studiat gorilele îndeaproape tim p de 18 ani.C u o atenţie şi o răbdare infinite, ea le-a câştigat în cele d in u rm ă încrederea. U n eori petrecea zile întregi

LAVA LUCEA „CA ZGURA

DINTR-UN FURNAL"

URIAŞI BLÂNZI Gorilele de munte trăiesc în grupuri familiale de 5 până la 2 0 de membri. Sunt vegetariene, hrănindu-se cu frunze, (elină sălbatică, urzici şi scaieţi.

C O A S T A S C H E L E T E L O R

Coasta ScheletelorRESTURILE CORĂBIILOR FSIIATF 7AP ÎMPRĂŞTIATE PE UNUL DINTRE CELE MAI PERICULOASE SI MAI SUMBRE ŢĂRMURI DIN LUME

O fâşie sălbatică de nisip alb se întinde între vechiul deşert al N am ibiei şi

apele reci ale O ceanului Atlantic. „Coasta iadului” , aşa cum au num it marinarii portughezi această porţiune a ţărm ului namibian, este cunoscută astăzi sub num ele de Coasta Scheletelor.

Ţ ărm ul de 500 de km , ars de soare, se întinde infernal, neiertător şi, în cum plita sa pustiire, extraordinar de

frum os. C ând exploratorul şi naturalistul suedez Charles Jo h n Andersson a ajuns pe această coastă, în 1859, s-a simţit cuprins de „un trem u r ce aducea aproape a spaimă". „M oartea", a exclamat el, „ar fi preferabilă surghiunirii pe un astfel de tărâm ."

D in aer, Coasta Scheletelor pare înţesată de m ilioane de dune aurii ce se în tind spre nord-est, de la Atlantic până la câmpiile de prundiş din in teriorul continentului. Printre dune, fata morgana se înalţă de pe solul sterp în tr-u n trem ur strălucitor, u ltim ă m ărturie a păm ântului îngropat sub nisipurile mişcătoare, ce se deplasează cu până la 15 m pe an.In ju ru l acestor miraje, dunele neobosite foşnesc şi gem în tr-o extraordinară simfonie dirijată de vânt.

D e-a lungul coastei, curenţi înşelători, uragane şuierătoare, ceţuri perfide şi recifele ai căror colţi ascuţiţi se

C A P Ă T DE DRUM Fragmente de epave se înşiră pe toată coasta. Vânturile, curenţii şi recifele ameninţă orice vas care se apropie prea mult.

înfig adânc în m are au făcut o sum edenie de victim e prin tre corăbii. Legendele povestesc despre supravieţuitori ai naufragiilor târându-se cu ultim ele pu teri pe ţărm , fericiţi că au scăpat cu viaţă, pen tru a deveni în scurt tim p victim e ale unei m orţi lente în tre nisipuri. Epave de pacheboturi, rem orchere, distrugătoare, galioane,

n ... /] A K G p tA

KlWe.

r / §o -v

fyFRICM

<j: oO / CO% ^ Otjiwarongo

i %-

SwakopmundGolful W a lv is .

OCEANULATLANTIC

sa3

•■••• - ? o-

100 2000 100 200k i lo m e tr i Luderitz-.-

Mariental •

Keetmanshoop

r

A F R I C A

traulere şi clippere se în tin d de la u n capăt la celălalt al Coastei Scheletelor.

D ouăsprezece schelete um ane decapitate, zăcând unul lângă altul pe plajă, şi cadavrul unu i copil, în tr-o colibă abandonată din apropiere, au fost descoperite aici în 1943. Pe o plăcuţă aproape ştearsă de vânturi se m ai putea citi: „Pornesc spre un râu la 60 de m ile spre nord , iar dacă cineva va găsi aceasta şi va veni după m ine,D u m n ezeu să-l aju te ." M esajul a fost scris în 1860.

N ici astăzi nu se ştie cine au fost aceste nefericite victim e, cum au ajuns să naufragieze pe ţărm şi de ce scheletele lo r n u mai aveau capete.

In no iem brie 1942, Dunedin Star, un cargobot britanic cu 21 de pasageri şi un . echipaj form at din 85 de m em bri a eşuat pe stâncile aflate la 40 km sud de râul K unene. T o ţi pasagerii, p rin tre care trei bebeluşi, şi 42 de m em bri ai echipajului au fost trim işi la ţărm în tr-o barcă cu m otor.

In tr-una d intre cele m ai dificile operaţiuni de salvare, au fost necesare aproape patru săptăm âni p en tru ca toţi naufragiaţii să fie găsiţi şi recuperaţi. O peraţiunea a im plicat două expediţii pe uscat, trim ise de la W indhoek , N am ibia, trei bom bardiere V entura şi câteva vapoare. U n u l dintre acestea a eşuat şi el, trei m em bri ai echipajului pierind înecaţi.

Coasta Scheletelor a prim it acest num e în 1933, când un p ilo t elveţian, C ari N auer, s-a prăbuşit cu avionul său undeva pe ţărm , în cursul unu i zbor de la C ape T o w n la Londra. U n ziarist a sugerat că trupul său va fi găsit în tr-o zi pe „C oasta Scheletelor". Răm ăşiţele păm ânteşti ale lui N au er n u au fost niciodată descoperite, dar denum irea a prins la public.

SCULPTAT DE VÂNTD incolo de dunele de pe coastă, blocuri de piatră m odelate şi cizelate de vânt în form e fantastice tim p de 700 de m ilioane de ani se înalţă ca nişte siluete fantom atice din m ijlocul pustiului. U n ele arată ca nişte ciuperci uriaşe; altele, p recum Skull R o c k de pe valea R âu lu i M u n u tu m , au u n aspect scheletic şi „orb ite" goale ce privesc în zare, peste nisipurile sterpe.

In sud, din masivele m untoase izvorăsc pâraie ce seacă de cele mai m ulte ori înain te de a ajunge la ocean. Albiile lor uscate şi pârjolite şerpuiesc ca nişte cărări dezolante p rin deşert, până ce sunt înghiţite cu to tu l de dune. Alte râuri, ca de exem plu H oarusib, care curge p rin tr-u n canion înalt, izbutesc să ajungă la m are

atunci când ploile torenţiale le transform ă p en tru scurt tim p în tr-o avalanşă de apă ciocolatie.

Specialiştii num esc albiile secate „oaze liniare", fiindcă apele subterane de aici

în tre ţin o u im itoare varietate de plante şi animale. In aceste oaze, m ulte m am ifere din D eşertu l N am ib v in să se delecteze cu ierburi şi tufărişuri. Elefanţii sapă adânc în nisip cu fildeşii lo r pen tru a găsi apă, iar antilopele O ry x râcâie solul prăfos cu copitele în căutarea oricărei u rm e de um ezeală.

Pe litoral, acolo unde deşertul şi oceanul se întâlnesc pe un fond de valuri răsunătoare şi plaje pustii, valurile m ării aduc pe te de culoare pe ţărm , sub form a a m ilioane de pietricele. B ucăţi de granit, bazalt, gresie, agat şi cuarţ sunt îm prăştiate de valuri pe plajă, în tr-o adevărată extravaganţă geologică.

V ânturile dinspre sud agită marea. Pen tru prim ii m arinari naufragiaţi, care se prăjeau de vii în arşiţa soarelui, şi p en tru aventurierii rătăciţi în orbitoarele furtuni de nisip, şuierul vântu lu i trebuie să fi răsunat aidom a u n o r fantom atice im nuri funebre. Pen tru a le descrie vâjâitul, populaţia de vânători san din Deşertul N am ib a num it vânturile „Soo-oop-w a“ , acestea fiind p rin tre cele m ai im presionante m anifestări ale naturii în deşert. C ând suflă „S o o -o o p -w a“ , faţa expusă a dunelor se prăbuşeşte şi în tre particulele de cuarţ în mişcare frecările sunt atât de m ari, încât duna „urlă" odată cu vântul.

ILUZII DEŞARTE Luna p l ină se oglindeşte in apele unei lagune (dreapta) de la marginea pustiului. Aceste lagune şi fata morgana din jurul lor le dau speranţe false naufragiaţilor.

0 NOUĂ VIAŢĂ Ceaţa acoperă dunele Deşertului Namib (casetă) aproape zilnic, răcorind solul şi oferind apa dătătoare de viaţă plantelor şi animalelor.

„MOARTEA AR FI PREFERABILĂ

SURGHIUNIRII PE UN ASTFEL DE TĂRÂM"

.. ,■ ' • . . ' V '

54

%

A F R I C A

în tin d lungile picioare articulate pen tru a-şi ridica pe cât posibil corpul de la solul fierbinte şi a-1 expune la relativ răcoroasa briză a deşertului.

Insectele onym acris albe îşi m en ţin o tem peratură a corpului cât mai scăzută graţie învelişului lo r alb, care reflectă căldura soarelui. Acest lucru le perm ite să cutreiere dunele de nisip fierb in te încă m u lt tim p după ce rudele lo r închise la culoare au fost nevoite să-şi caute adăpost. Pe măsură ce orele trec, vântu l dinspre est începe să sufle deasupra deşertului, aducând m aterie vie şi m oartă dinspre uscat - u n festin pen tru creaturile ce trăiesc aici. D in tr-o dată, nisipul se însufleţeşte: num eroase insecte şi şopârle îşi fac apariţia şi încep să scurm e în căutarea fragm entelor deshidratate aduse de vânt.

Ş O P Â R LA D A N S A T O A R EC ând tem peratura corpului lo r atinge valori periculos de ridicate, anim alele deşertului se grăbesc să se ascundă din n o u în nisip, lăsând în urm ă o singură fiinţă: şopârla de nisip, care în frun tă cu stoicism arşiţa p rin tr-u n dans ciudat, ridicându-şi alternativ câte două picioare de la sol, p en tru a şi le răcori. E legantă ca u n ciudat balerin reptilian, şopârla încrem eneşte cu coada şi cu m em brele opuse nem işcate în aer.

Spre deosebire de nisip, m area este rece, deoarece cu ren tu l B enguela

C E A Ţ A D Ă T Ă T O A R E DE V I A Ţ Ă

BĂUTORUL DE CEAŢĂ Pentru a-şi potoli setea, insecta onymacris (sus) îşi înclină capul, iar apa condensată pe spatele său îi curge în gură.

INGENIOZITATE Num ai două frunze rigide răsar din rădăcina welwitschiei (dreapta), dar ambele se pot transforma în panglici ce se răsucesc aidoma talaşului.

oaptea, o ceaţă fantomatică se adună deasupra dunelor de pe Coasta

Scheletelor. 0 insectă onymacris neagră urcă până pe creasta unei dune, unde ceaţa e mai densă, îşi înclină capul spre sol şi aşteaptă până când ceata începe să i se condenseze pe spatele curbat. în cele din urmă se adună destulă apă pentru a forma o picătură, care lunecă la vale, spre gura

insectei. Lepidochorele reţin umezeala săpând un fel de şanţ cu margini netede, în unghi drept faţă de direcţia de coborâre a cetii. Stropi mici de apă condensează pe margini şi se adună în şant, formând o „adăpătoare".

Ceata este benefică şi animalelor mari. Vipera de deşert îşi şterge solzii cu gura pentru a aduna apa depusă pe trupul ei. Unii oameni izolaţi aici au supravieţuit lingând picăturile de apă depuse de ceată pe aripile metalice ale avionului.

Există şi o plantă, asemănătoare unui monstru dintr-un roman SF, care „adună” ceata nopţii: welwitschia. Frunzele sale late, care se ridică până la 3 m deasupra solului, absorb umezeala din aer prin milioane de pori.

N oaptea , când vântul încetează şi aerul se răcoreşte, cerurile privesc cu com pasiune spre acest păm ânt ch inu it şi trim it peste el o ceaţă fantom atică. A coperind plajele şi stâncile, ceaţa aduce un suflu n o u de viaţă p lan te lo r şi anim alelor secătuite de soare.

Şi nicăieri această înno ire n u este m ai b ine ilustrată decât în explozia de culori de pe câm piile de p rundiş aflate dincolo de dune. In tim pul zilei, fiecare pietricică fierbinte este acoperită de licheni aparent uscaţi. M ângâiaţi de ceaţa înserării, aceştia revin la viaţă în tr-o m u ltitud ine de culori.

Pe m ăsură ce noaptea se adânceşte şi ceaţa p ă trunde p rin tre dune, m icile creaturi ce trăiesc pe Coasta Scheletelor ies d in nisip p en tru a sorbi apa din ceaţă — singura de care au parte vreodată (vezi m ai sus).

D im ineaţa, la începu tu l une i no i zile, m iracolul deşertului continuă. C ârtiţa aurie G rant, p u ţin m ai lungă decât un deget şi com plet oarbă, se îngroapă adânc în nisip, căutând greierii, gâzele şi şopârlele gecko ce se refugiază acolo de razele soarelui. G ândacii cauricara îşi

avansează spre nord , de-a lungul coastei, dinspre Antarctica. O ceanul m usteşte aici de sardine, chefali şi anşoa, care atrag „batalioane" de păsări acvatice şi sute de m ii de foci cu blană, ce se înm ulţesc pe insule şi în golfurile de pe dezolanta C oastă a Scheletelor.

PUŢINĂ RĂCOARE Şopârla de nisip (şi ridică de pe solul încins membrele opuse.

56

Depresiunea EtoshaPE CÂMPIILE DIN NORDUL NAMIBIEI ZAC URMELE UNUI LAC CARE A MURIT DE SETE CU MILIOANE DE ANI IN URMA

Fantom atica întindere de lu t încrustată cu sare ce se în tinde cât vezi cu ochii

« t e num ită de populaţia ovam bo, care aăicşte aici, Etosha, adică „lacul m irajelor" sau „locul apei uscate".

Văzut din aer, este ca şi cum Natura, in tr-u n cutrem urător acces de furie, ar fi jfan g a t viaţa de pe Păm ânt, lăsând în turnă num ai un schelet întins de-a latul continentului.

Solul este rănit şi fisurat, căscându-se i ip e r a t în faţa spinilor şi a uscăturilor

C Ă U T A R E CO N TIN U Ă Cărările urmate de mmmale străbat suprafaţa uscată a Depresiunii Etaslui în anotimpul secetos. Gurile de apă p insulele de verdeaţă sunt ţinta necontenitelor wmgraţii ale miilor de animale în căutarea mei şi a hranei.

purtate de vânt pe suprafaţa sa. O reţea de poteci şi cărări acoperă bazinul, pierzându-se în zare spre câteva oaze risipite — incredibile insule de verdeaţă.

Aceste oaze din deşertul de sare al N am ibiei constituie unica şi perm anenta sursă de apă a uneia dintre cele mai mari concentrări de animale sălbatice de pe Terra.

In anotim pul uscat, care durează din mai până în noiem brie, turm e uriaşe de zebre, gnu şi alte antilope îşi asumă riscul m orţii sub colţii leilor şi ai altor prădători pen tru a ajunge aici.

D epresiunea este parte com ponentă a unu i fenom en m ult mai vast: Bazinul Etosha care, îm preună cu Delta O kavango din Botswana şi m ulte alte depresiuni şi lacuri mai m ici, form a

odinioară ceea ce geologii consideră că a fost cel mai m are lac din lume.

C u m ilioane de ani în urm ă, râurile care alim entau acest lac au secat.Lipsit de apa lor şi expus continuu evaporării şi scurgerilor prin infiltrare, până la urm ă a dispărut şi lacul. Astăzi, E tosha m ai supravieţuieşte ca o versiune la scară redusă a ceea ce a fost iniţial: un „lighean" alb de sare, lat de 50 km şi lung de 130 km . Aflată în inim a Parcului N aţional Etosha, una dintre cele mai m ari rezervaţii ale Africii,

NAMIBIA

CâmpiaAndoni

Natmrtoni

LIMANURI IN SARE Depunerile de sare de la marginea Depresiunii Etosha accentuează curbele albiilor joase. Apa atrage zeci de mii de păsări, printre care şiflamingi.

depresiunea suferă schim bări extraordinare în fiecare an.

Pâgolită, p lină de p ra f şi lipsită de viaţă în anotim pul uscat, zona se transform ă radical în decem brie, când începe anotim pul ploios. N o ri întunecaţi se adună la orizontul răsăritean, pen tru a da apoi năvală şi a-şi vărsa încărcătura de apă.

O perdea de ploaie se abate peste Lacul O p o n o n o d in nord , um plându-1 şi trim iţând surplusul de apă în albiile R âu rilo r E kum a şi O shigam bo, de la m arginea D epresiunii Etosha.

UN LAC V A S T ŞI LIN IŞTITSolul fierbinte asudă sub m ilioanele de tone de apă ce transform ă depresiunea în tr-u n lac vast şi liniştit, ale cărui unde efem ere se în tind până departe în zare.

N atura celebrează m om entu l cu o serie de evenim ente spectaculoase. M ilioanele de sem inţe care au zăcut luni de zile în păm ântul uscat p rind brusc

D E P R E S I U N E A E T O S H A

SFÂRŞITUL PLOILOR Inundată pentru scurt timp în anotimpul ploios, depresiunea seacă rapid, suprafaţa sa semănând cu o pânză umedă pe care urmele paşilor animalelor se înşiruie până departe, la orizont.

viaţă, acoperind solul cu o luxuriantă pătură verde.

Declanşată de mirosul ploii, începe una dintre cele mai mari migraţii de pe continentul african. Zeci de m ii de zebre şi antilope gnu vin aici din zonele în care au iernat, pe Câmpia A ndom , aflată spre nord-est. O dată cu migraţia lor, sunetele prim itive ale Africii încep să umple văzduhul. Nechezatul zebrelor se alătură strigătelor jalnice ale antilopelor gnu şi celorlalte m ugete, urlete, şuierături şi chiţăituri ale celor 15 specii de antilope mari şi mici. Girafele străbat peisajul, atente m ereu la eventualii prădători, iar elefanţii mărşăluiesc alene, în şir indian.

T urm e m ari de gazele sud-africane, alb cu m aroniu, se alătură acestei m igraţii masive. Gazelele sunt renum ite p en tru agilitatea lor atletică. C onfruntate cu un pericol, încep o serie de sărituri înalte executate cu picioarele ţepene, num ite „pronk“ , şi apoi o zbughesc la fugă. Aceste animale po t parcurge 15 m d in tr-un singur salt, atingând viteze de aproape 90 k m /h .

Stând la pândă pe urm ele şirurilor lungi de erbivore în deplasare, vin să vâneze leii, hienele, gheparzii şi câinii sălbatici - stăpânii acestui ţinu t al abundenţei.

Deasupra lor, stolurile rozalii de flamingi se îndreaptă şi ele spre apele bogate în minerale ale lacului. Zborul lor e însoţit de o largă şi m ulticoloră diversitate de alte păsări: gâşte egiptene, sfrâncioci cu creastă purpurie, şoimi, vulturi, turturele, ploieri şi ciocârlii.

N egustorul american Gerald M cK iernan descria,1876, o astfel de migraţie ca „acea Africă despre care am citit în cărţile de călătorii...

Toate menajeriile din lum e la un loc nu se po t com para cu ce am văzut eu în ziua aceea“ .

Odinioară, populaţia san (boşimanii) vânau în libertate pe aceste teritorii şi, îm preună cu triburile herero şi ovambo, ne-au lăsat o bogată arhivă de num e pitoreşti în această regiune.

U n şir de coline joase de la extremitatea sudică a Depresiunii Etosha se num eşte O ndundozonanandana, adică „locul în care se duceau viţeii şi nu se mai întorceau". U na dintre taberele

turistice din Parcul N aţional Etosha este cunoscută sub num ele N am utoni, cuvânt ovambo care se traduce prin „locul înalt ce poate fi văzut de departe". O altă tabără se num eşte

O kaukuejo, „locul fem eilor".In 1907, terenul de vânătoare al

populaţiei san a fost declarat rezervaţie de vânătoare.

La un m om ent dat se întindea pe un teritoriu aproape cât Islanda şi era cea mai m are rezervaţie naturală de acest gen din lume.

In 1967, dimensiunile ei au fost însă reduse pen tru a face loc triburilor din zonă, astfel născându-se Parcul N aţional Etosha.

ACROBAŢII Când le ameninţă un pericol, gazelele sud-africane fac o serie de salturi verticale — o tehnică numită „pronking

LEII, HIENELE, GHEPARZII ŞI CÂINII SĂLBATICI - STĂPÂNII

ACESTUI ŢINUT AL ABUNDENTEI

; - y

A F R I C A

DeşertulKalahariO PUSTIETATE PÂRJOLITĂDE NISIP, SARESI IARBĂ USCATĂADĂPOSTESTEUNA DINTRE CELE MAIFASCINANTEPOPULAŢII ALE LUMII

Depresiunea ' Makgadikgadi

Dincolo de cenuşiile câmpii de prundiş din nord-vestul Africii de

Sud, terenul se înclină uşor pen tru a da la iveală una dintre capodoperele fără vârstă ale naturii: o veche m are de nisip de culoarea caisei coapte, ce se întinde parcă la nesfârsit.

vechi populaţii de pe glob, boşim anii sau triburile san, care trăiesc şi azi aşa cum o făceau acum 25 000 de ani. U im itoarele lor adaptări la căldura dogoritoare, la lipsa apei şi insuficienţa hranei le-au permis să supravieţuiască acolo unde alţi oam eni ar fi p ierit cu siguranţă.

Deşi n u mai există în prezent decât câteva m ii de boşim ani în Kalahari, strămoşii lor au lăsat în urm ă num eroase picturi rupestre în grotele şi pe stâncile din întreaga regiune.

60

Acesta este Kalahari, un teritoriu vast pe platoul african — cea mai lungă bucată continuă de nisip, neîntreruptă de zone cu piatră şi prundiş, aşa cum este Sahara.

Ireal de frumos în imensitatea lui, preistoric în structură şi cultură, Deşertul Kalahari acoperă aproape to t teritoriul Botswanei, se continuă spre vest în N am ibia şi spre nord în Angola, Zam bia şi Z im babw e.

Populaţia care trăieşte aici îl num eşte Kgalagadi, adică „sălbăticie" — o regiune

TEREN DE VÂNĂTOARE Studiat cu precauţie de două grupuri de bibilici, un leu îşi potoleşte setea intr-un smârc din Kalahari. Ochiurile de apă sunt terenuri predilecte de vânătoare, prădătorii aruncându-se asupra erbivorelor când acestea vin să se adape.

atât de vastă, de im penetrabilă şi de străveche, încât ascunde secrete ale unor civilizaţii dispărute acum foarte m ult tim p. Nisipurile sale sunt căm inul şi teritoriul de vânătoare ale celei mai

( > * y

D E Ş E R T U L K A L A H A R I

FELINARUL BOŞIMANILOR

PLANTĂ ÎN FLĂCĂRI Tulpina groasă a plantei arde, deoarece seva sa vâscoasă conţine ceară, grăsimi şi o substanţă cleioasă.

în peşterile şi pe stâncile de pe Dealurile Tsodilo , în extrem itatea nord-vestică a deşertului, se găsesc nu m ai pu ţin de2 750 de p icturi în 200 de situri. Subiectele variază de la sim ple desene geom etrice până la diverse grupuri de oam eni şi animale.

M ajoritatea boşim anilor trăiau în partea de sud a D eşertului Kalahari, unde patru albii uscate ale u n o r vechi râuri, M olopo, K urum an, N ossob şi A uob, şerpuiesc spre m orm ân tu l lo r nisipos din

apropiere de Fluviul O range. P rin aceste văi dezolante, apa curge num ai în anii cu ploi excepţional de abundente.

In ju ru l albiilor fantom atice, natura a sculptat dune sinuoase, colorate în roşu şi arăm iu de oxizii de fier din nisip. In acest m ediu înăbuşitor, m angustele şi anim alele de vizuină ies la lum ina zilei num ai p en tru a se hrăni, m ereu atente la eventualul atac al v reunei păsări de pradă sau al unei cobre. A ntilopele O ryx, Dam aliscus şi alte specii m ici în rud ite

0 plantă bine adaptată la soarele şi la furtunile de nisip din Deşertul

Kalahari şi din Deşertul Namib este „felinarul boşimanilor", numită aşa deoarece tulpina ei răşinoasă este inflamabilă şi, dacă e aprinsă, arde cu o flacără vie.

Planta nu depăşeşte 10-15 cm înălţime, iar tulpina ei groasă e înţesată de spini lungi. Florile au forma unor cupe delicate, roz sau purpurii.

Când sunt arse, frunzele uscate ale plantei emană un plăcut miros aromatic, asemănător cu cel de smirnă.

în secolul al XlX-lea, o specie de „felinarul boşimanilor" era folosită de hotentoţii din Africa de Sud ca remediu împotriva diareii.

pasc pe fâşiile de iarbă din tre dune, unde vara tem peraturile depăşesc adesea 50°C.

Kalahari este unu l d in tre cele m ai elocvente exem ple ale forţei pe care o exercită focul, vântul, apa şi nisipul. C u aproxim ativ 65 de m ilioane de ani în urm ă, Păm ântul a trecu t p rm m ari frăm ântări, când m asive revărsări de lavă au acoperit zona centrală a Africii de Sud. Această m are vălurită de lavă, pe alocuri adâncă de 8 km , a form at creste înalte şi văi adânci.

61

C 2 PA F R I C A

Apoi, mai m ult de 50 de m ilioane de ani, acţiunea conjugată a vântului şi a plo ilor a nivelat treptat peisajul accidentat, aplatizând m unţii şi um plând văile cu argilă şi pietriş. In cele din urm ă, uriaşele cantităţi de nisip, adus de vânt de pe coastă, au dat naştere în tinderii plate şi m ulticolore de astăzi, cu o suprafaţă cât a statului actual Africa de Sud.

Ariditatea D eşertului Kalahari este determ inată de curentul oceanic rece

ALBIE SECATĂ Râul Nossob (stânga), o albie de nisip uscat, şerpuieşte prin Kalahari. Dunele adăpostesc o extraordinară varietate de animale ce trăiesc în nisip.

PERICOL Bivolii (jos) se adună în turme mari, în nordul deşertului. întărâtaţi, devin unele dintre cele mai periculoase creaturi de pe Pământ.

62

Benguela, care urcă dinspre A ntarctica pe ţărm ul vestic al Africii. Apa îngheţată răcoreşte vânturile dom inante, îm piedicându-le să absoarbă suficientă um ezeală p en tru ca în in teriorul con tinen tu lu i să plouă.

In anotim pul uscat, în august şi septem brie, Kalahari este aproape com plet lipsit de apă, iar lupta pen tru supravieţuire devine cruntă.

Boşim anii din zonele sudice şi centrale ale deşertului sapă în albiile şi depresiunile secate p en tru a găsi apă şi, dacă reuşesc, o depozitează în cojile ouălor de struţ.

C ând şi această sursă se epuizează, oam enii extrag apa din hrana digerată con ţinu tă în stom acurile antilopelor pe care le vânează. Pepenii tsamma constituie o altă sursă de apă, boşim anii m âncând până la 3 kg zilnic. D upă câteo ploaie, ei folosesc trestii p en tru a sorbi apa din scorburile copacilor şi din adânciturile pietrelor.

MARILE CĂRĂRIIn ciuda aridităţii, Kalahari adăposteşte o uriaşă diversitate de animale: 46 de specii de m am ifere m ai m ari decât şacalul forfotesc pe întinderea sa plată.

C u m ai p u ţin de un secol în urm ă, tu rm e de gazele sud-africane, cu efective estim ate în tre 50 000 şi câteva m ilioane de exem plare, porneau în ample migraţii prin deşert. O tu rm ă se pu tea în tinde pe 210 km , cu u n front lat de 21 km , distrugând plantaţiile ferm ierilor şi călcând în picioare oam eni şi anim ale în drum ul ei.

Şi astăzi mai p o t fi văzute grupuri m ari ce mărşăluiesc de-a lungul albiilor secate ale R âu rilo r A uob şi Nossob, a runcând în aer praful auriu. T o t aici, leii pândesc ascunşi sub frunzişul des al copacilor, aşteptând noaptea p en tru a porn i la vânătoare.

O ryxul, o antilopă masivă, poate supravieţui fără a bea vreodată apă, graţie unu i „aparat" natural de aer condiţionat, care îi controlează constant tem peratura corporală.

In arşiţa zilei, respiraţia accelerată a anim alului determ ină intrarea şi ieşirea rapidă a aerului, care trece peste o delicată reţea de vase sanguine, răcorind in acest m o d sângele care irigă creierul. C oncom iten t, tem peratura corpului creşte, elim inându-se astfel nevoia de a transpira şi conservând apa din organism.

D E Ş E R T U L K A L A H A R I

ÎN A R M O N I E CU D E Ş E R T U L K A L A H A R I

Populaţia nomadă de vânători şi culegători san (boşimanii) trăia odată în

aproape întreaga regiune sudică a Africii, dar influenţele externe i-au restrâns teritoriul la actualul Kalahari, ultimul său refugiu.

Astăzi mai există doar aproximativ 55 000 de boşimani, iar dintre ei abia 2 000 mai trăiesc exclusiv din vânătoare şi culegerea de plante.

Boşimanii sunt, probabil, cei mai devotaţi ecologişti de pe Terra; ei cred că, dacă nu tratează natura cu respect, riscă să stârnească mânia Fiinţei Supreme.

De aceea, vânează şi culeg exact atât cât le trebuie pentru a supravieţui. Cam de înălţimea pigmeilor din Africa Centrală, au fese mari, foarte proeminente, şi coapse vânjoase, care servesc drept „cămară de provizii", aici depozitându-se grăsimea rezultată din hrana consumată în cantităţi mari în perioadele de belşug.

Femeile şi copiii îşi petrec cea mai mare parte a timpului culegând plante suculente şi prinzând animale mici, pe care le

ÎNCEPUTUL VÂNĂTORII înarmaţi cu suliţe, arcuri şi săgeţi otrăvite, trei boşimani pornesc la vânătoare. După ce şi-au rănit prada, ei au forţa necesară pentru a fugi din calea ei.

SFÂRŞITUL ZILEI Regimul alimentar al boşimanilor cuprinde multe plante şi animale. Un piton, ucis la vânătoare, va constitui cina pentru o întreagă familie.

mănâncă. Orice copil san cunoaşte şi deosebeşte 200 de plante diferite. Bărbaţii sunt vânători excelenţi. Vârfurile săgeţilor pe care le folosesc sunt înmuiate într-o otravă preparată din pupele unor specii de gândaci.

63

vechi de 95 de milioane de ani sefnftţfeui prin ouă^ '* '-;

DINOZAURI IN GOBIîn anii '20, naturalistul american Roy Chapman Andrews (sus) i-a însoţit în Deşertul Gobi din Mongolia pe oamenii de ştiinţă care studiau vulturii şi împreună au făcut o descoperire

portantă. Lângă cuibul unui vultur, au găsit ouă de dinozaur na dovadă că aceste animale

ASCENSIUNE CU IACUL Geograful suedez Sven Hedin a petrecut 40 de ani cartografiind zona centrală a Asiei, adesea călătorind pe cămile (dreapta). în 1894, a urcat până la altitudinea de peste 6 000 m în Mjutii Pamir călare pe un iac.

„DINCOLO DE PORŢILEExploratorii îşi riscă viaţa în căutarea celor îndepărtate şi mai izolate regiuni ale lumii

,d;Be la vârsta de 5 ani“ , m en ţiona scriitoarea franceză Alexandra D av id -N eel, „năzuiam să trec d incolo de

porţile grădinii, să u rm ez drum ul ce o m ărginea şi să pornesc în necunoscu t." Această dorin ţă p rofundă de a explora terito rii no i îi caracterizează pe m ulţi aventurieri. U nii, p rin tre care geograful suedez Sven H ed in , au fost inspiraţi de scrierile u n o r înaintaşi; alţii se sim t m ânaţi de o nestăvilită sete de cunoaştere a naturii înconjurătoare. O ricare ar fi însă m otivul, patim a explorărilor pare a fi covârşitoare, determ inându-i p e cei care o încearcă - bărbaţi sau fem ei - să rişte şi să îndure cele m ai v itrege condiţii.

IARNĂ ANTARCTICĂ Planul lui Ernest Shackleton de a traversa în 1914 Antarctica pe jos, împreună cu alţi 27 de oameni, a eşuat când corabia sa a fost strivită de gheţari. După ce a petrecut două ierni în frigul cumplit, expediţia a fost salvată datorită lui Shackleton, care a navigat cu o barcă până în South Georgia (jos) şi a adus ajutoare.

PIONIER ÎN TIBET în 1924, parizianca Alexandra David-Neel a călătorit pe jos prin munţii din Tibet, fiind prima femeie din Europa care a intrat în oraşul interzis Lhasa.

OkavangoCEA MAI ÎNTINSĂ DELTĂ INTERIOARĂ ATERREI SE ÎNTINDE SI SE CONTRACTĂ, URMÂNDRITMUL INUNDAŢIILOR DIN MARTIEA A

I n inim a pârjolită de soare a Africii sudice se află o oază care, o dată pe

an, devine m ai m are decât Ţ ara Galilor, dând viaţă desertului înconjurător.

Este delta fluviului O kavango, o reţea de canale, m laştini, insule şi sm ârcuri de trestie ce form ează cea m ai m are deltă interioară a lum ii.

D in aer, delta — situată în partea de n o rd a statului B otsw ana - pare o uriaşă m ână scheletică ale cărei degete se în tind peste nisipurile d in no rd u l D eşertului Kalahari. G eologii o num esc „evantai aluvionar", datorită m ilioanelor de tone

OAZE DE VIAŢĂ Apele Deltei Okavango lunecă pe lângă insule de verdeaţă - oaze ale vieţii pentru animalele mai mici ale deltei.

A F R I C A

de sedim ente aduse de apă în decursul tim pului.

„ în cheie tu ra m âinii" este o câm pie inundată de 80 km lungim e şi 16 km lăţim e, num ită M ânerul, prin care se revarsă anual în deltă cele peste10 m iliarde de tone de apă.

„D egetele" sunt patru canale ce curg spre sud, p rin tre nisipuri de ocru, zone sărăturoase şi crânguri de spini. Acolo, după o călătorie de 260 k m sub soarele

-I C«4; : i v u u ş u u u

' PiŢşie L inyan tt• " l .Mohembo - • 1 r ''°

M laştina

^ jv io ite m o o A V ^ a u l

£}( O k a v a n g o

L a cu /f9 Ngami BO TSW ANA

DeşertulK alahari

m ile0 50 100

0 50 100k i lo m e tr i

arzător care îi evaporă 95% din apă, albia se îngustează şi în cele din u rm ă se stinge în D eşertu l Kalahari.

Pulsul v ieţii în această regiune a deltei bate în ritm ul R âu lu i O kavango, care izvorăşte d in câm piile A ngolei sub num ele C ubango.

REVĂRSĂRI CE DAU VIAŢĂDIN NOUîn m artie, C ubango se umflă, prăvălindu-se în to ren tele şi cascadele de la graniţa sudică a A ngolei. N u m it de aici înain te O kavango, pătrunde în Kalahari pe la frontiera Botswanei.

Albia sa, lată de aproxim ativ 15 km , se îndreaptă spre M âner. Panta este lină aici şi fluviul şerpuieşte p rin tr-o m are verde de papirus asem ănător trestiei, pe lângă sate m ici, cu case făcute din nuiele.

In d reptu l satului Seronga, îşi varsă com oara lichidă în tr -u n labirint de canale m ari, ce form ează îm preună o deltă lată, ca u n evantai de sm ârcuri, papirus şi insule nisipoase.

A pele sale um flate se revarsă în tr-o vastă reţea de canale ce străbat câmpia din ju r. D epăşind m eterezele de trestie şi papirus, şuvoaiele inundă lunca, înconjoară insule m ărginite de palm ieri şi se reunesc în tr-u n m ozaic albastru de lagune.

In anii cu plo i abundente, „degetele" deltei acoperă 22 000 km 2 d in Kalahari, transform ând în tinderile de nisip m oarte în oaze cu apă cristalină.

P e m ăsură ce înaintează pe câm pia prăfoasă, apa reum ple bălţile care sunt pe ju m ăta te secate şi risipeşte m iile de anim ale ce se adăpau aici în anotim pul secetos.

Canalele şi insulele deltei dev in acum u n paradis ce găzduieşte o incredibilă varietate de plante şi anim ale, în care specii adaptate la viaţa acvatică se dezvoltă alături de fauna din D eşertul Kalahari.

Peste 400 de specii de păsări îşi găsesc adăpost în această deltă - unicul loc cunoscut pe T erra în care îşi fac cuibul egretele cenuşii. M aiestuoşii vulturi-pescar pândesc tăcut în copacii înalţi aflaţi pe m arginea apelor, aşteptând o încreţire pe suprafaţa plată — sem n că p o t plonja cu ghearele gata pregătite p en tru a p rinde un peşte, d in cele peste 65 de specii care trăiesc aici.

66

U R I A Ş I I D E L T E I O K A V A N G O

Imaginea placidă a hipopotamilor lâncezind în apele Deltei Okavango este

adesea înşelătoare.Provocat în apropierea femelelor

si a puilor, un mascul furios ţâşneşte din apă, căscându-şi botul enorm, tivit cu dinţi groşi şi curbaţi, asemenea fildeşilor de elefant, capabili să taie un om în două.

Băştinaşii baYei, care străbat delta în pirogile lor fragile, evită orice confruntare cu uriaşele animale, care adesea obişnuiesc să le răstoarne bărcile.

Hipopotamii joacă un rol vital în menţinerea canalelor, deschizându-şi drum prin albiile înguste noaptea, când ies din apă pentru a se hrăni. La o astfel de „expediţie",

ei consumă chiar şi 150 kg din iarba care creşte în mlaştini.

Aceste animale îşi petrec cea mai mare parte a zilei cufundate în apă, ţinându-şi la suprafaţă doar boturile masive.

Când se scufundă, hipopotamii îşi închid nările şi pot rămâne sub apă până la cinci minute, deplasându-se cu uşurinţă pe potecile delimitate clar pe fundul apei.

Pe teritoriul unui mascul - o zonă de forma unei pere, lungă de aproximativ 8 km - trăiesc în general 10-15 femele cu puii lor.

O T U R M Ă DE H IP O P O T A M I (verso) Un grup de animale, unele parţial cufundate în apă, se deplasează pe Canalul Savuti.

MURG ÎN D E LT Ă Trei mekoro, pirogi vplite din trunchiuri de copac, aşteaptă

nemişcate pe oglinda apei.

Peştele-tigru, cu dinţi ascuţiţi ca nişte pum nale, străbate în viteză canalele, în •nreme ce la suprafaţă frunzele nuferilor ervesc drept plută broaştelor şi păsărilor cana.

Pe un smoc de papirus, u n crocodil m c face baie de soare cu bo tu l căscat, nepăsător la ochii bulbucaţi şi sforăitul w n o r al h ipopotam ilor cufundaţi în apropiere.

Pe înserat, glasurile sălbăticiei răsună peste insule şi canale: strigătul funebru al m e i hiene singuratice, răgetul înfundat al vreunei leoaice, m ugetele îndepărtate ale antilopelor sitatunga şi ţârâitul ca de (insectă al bufniţei africane se suprapun feste clipocitul delicat al apei.

In depărtare, tobele tribu lu i baY ei şi ale boşim anilor se aud sacadat, fantom atice şi neliniştitoare. B oşim anii de aici, num iţi şi banoka, trăiau în deltă cu sute de ani înain te de sosirea tribului baY ei, în 1750. Ei se specializaseră în prinderea anim alelor în gropi adânci săpate în păm ânt, căptuşite cu pari ascuţiţi şi acoperite apoi cu ierburi şi crengi.

BaYei, pe de altă parte, străbat canalele în p irogi m ititele, num ite m ekoro . O din ioară obişnuiau să urce pe O kavango, pe Zam bezi, pe R â u l C h o b e şi pe barajul Selinda cu aceste p irogi pe care le îm pingeau cu ajutorul u n o r pari, ca pe nişte bacuri.

V Â N Ă T O A R E A DE H IPO PO TAM ID in m ekoro , m em brii tribulu i baYei vânau h ipopo tam i cu a ju toru l u n o r harpoane prim itive, legate cu funii lungi. A propiindu-se tăcuţi de o turm ă, vânătorii azvârleau cu p u tere harponul, înfigându-1 în tr-u n h ipopotam , şi apoi se lăsau târâţi de anim alul rănit până ce, ajunşi în tr-u n loc prielnic, îl pu teau ucide cu suliţele.

Adesea se întâm pla ca anim alul să răstoarne câte o pirogă şi vânătorii îşi găseau sfârşitul în tre fălcile lui.

Astăzi, m ekoro au devenit veritabile taxiuri p en tru p lim bări în deltă, confecţionarea lo r fiind o tradiţie de familie; fiecare pirogă este cioplită d in tr-u n singur trunchi.

U n alt trib din deltă, ham bukushu, pescuieşte cu aju torul u n o r coşuri d in nuiele în form ă de pâlnie, p e care le aşază u n u l lângă altul d e-a latul albiei. Fem eile se înşiruie apoi în aval şi se reped toate odată spre coşuri, m ânând peştii în ele. U n eo ri, câte o nefericită e prinsă de v reu n crocodil şi târâtă în vizuina lui, construită chiar la nivelul apei.

In fiecare prim ăvară, apa începe brusc să se retragă din mlaştini, sem nalând m o m en tu l unei rapide m igraţii a reptilelor, am fibienilor şi peştilor spre canalele m u lt m ai adânci. U n ele broaşte râioase şi ţestoase se îngroapă în mâl, aşteptând acolo până ce apele v in din nou , în luna aprilie.

D ar m ulte d intre anim alele m ici sunt depăşite de viteza cu care se evaporă apa; astfel, sute de peşti şi de broaşte răm ân prizonieri, zbătându-se în bălţile aproape secate.

A F R I C A

Această stare de u rgenţă p rin tre anim alele acvatice constituie sem nalul dezlănţuirii u n u i m ăcel de p roporţii uriaşe. S toluri im ense de bâtlani, berze, ibişi şi egrete năvălesc p en tru a se îm buiba cu victim ele din mâl.

Albiile, p line acum de „refugiaţi", devin veritabile cornuri ale abundenţei p en tru carnivore acvatice p recum vidrele.

E xtraordinarul ciclu al v ieţii con tinuă în acest fel de m ii şi m ii de ani, susţinut de o faună ce n u are egal în lum e. E xploratoru l suedez Charles Jo h n A ndersson, p rim ul european care a văzut delta, în 1853, o considera „u n loc de o indescriptibilă frum useţe". P en tru to ţi ceilalţi care l-au urm at, ea va răm âne u na din tre zonele m agice ale co n tin en tului african.

V I A Ţ Ă ŞI M O A R T E ÎN R E Z E R V A Ţ I A M O R E M I

CEA M AI MARE PASĂRE Cea maimare pasăre din lume, struţul, nu zboară, dar, graţie picioarelor sale puternice, poate atinge viteze de peste 64 km /h când fuge din faţa prădătorilor.Masculii ajută şi ei la creşterea puilor.

Cea mai mare concentraţie de animale sălbatice din Delta Okavango se află în

Rezervaţia Naturală Moremi. Crânguri de sălcii africane, pâlcuri de palmieri înalţi, smochini uriaşi şi copaci kigelia formează împreună un veritabil paradis pentru păsări ca pupezele, pescăruşii albaştri, bufniţele şi ciocănitorile.

Crocodilii lunecă neauziţi pe canale, mereu atenţi la o eventuală gustare - adesea vreun pui de hipopotam rătăcit de turma lui. Pentru a-i proteja, hipopotamii adulţi formează un cerc strâns în jurul puilor - o strategie pe care uneori crocodilii o zădărnicesc năpustindu-se pe la spatele adulţilor pentru a ajunge la pradă.

Departe, în interiorul savanei, struţii se alătură antilopelor, elefanţilor, bivolilor şi babuinilor. Această amplă concentrare de vânat atrage prădătorii - leoparzi, lei, gheparzi, hiene şi câini sălbatici - care mişună şi ei în celelalte zone verzi ale vastei

delte. în interiorul rezervaţiei se află şi Chiefs Island, unul dintre puţinele sanctuare în care oamenilor nu le este permis să locuiască, nici măcar să campeze.

70

Bulawayo

PlumtreeMatopo

* ^ P r iv e liş te „ , - j sţSre A /rtiţ

I

ţ C o l i l l e ' i e M=-tOÎr* • *o 2ezi Gwanda

ZIMBABWE

m ile 0

,i? .?<? 40

Colinele Matopo0 STRANIE AGLOMERARE DE STÂNCI DIN ZIMBABWE ESTE LOCUL ÎN CARE ODIHNESC UN SEF DE TRIB SI UN MAGNAT AL DIAMANTELOR

Bolovanii de granit aşezaţi în tr-u n echilibru precar u nu l deasupra altuia

par nişte cuburi cu care s-a juca t băieţelul u n o r uriaşi. P ietre enorm e încununează coloane netede de granit, lăsând im presia că u n im puls cât de m ic le-ar pu tea pu n e în mişcare.

Acest ţin u t u im ito r al p ietroaielor este de fapt scheletul u n u i terito riu născut cu peste 3 300 de m ilioane de ani în urm ă, înainte chiar ca T erra să aibă atmosferă.O veritabilă m are de rocă topită s-a răcit 51 s-a solidificat, fisurându-se în cursul acestui proces. M ilenii de eroziune au lărgit apoi fisurile, form ând extraordinarele siluete de granit de pe C olinele M atopo din Z im babw e.

Aici, vulturii negri, paznicii ancestralelor spirite ale locului, planează in înaltul cerului, deasupra ultim ului lor bastion din Africa.

„G randoarea haotică*1 a zonei l-a im presionat atât de pu tern ic pe m agnatul diam antelor C ecil R ho d es, încât a ales-o p en tru a-şi afla aici od ihna veşnică. R ho d es şi-a îm p ru m u tat num ele R hodesiei, o vastă regiune adm inistrată de com pania sa. Astăzi, fostul terito riu al R hodesie i este îm părţit în tre republicile Z am bia şi Z im babw e.

M O R M Â N T DE GRANITP e 10 aprilie 1902, adânc în in im a colinelor, doisprezece bo i negri trăgeau afetul de tu n pe care se afla sicriul lui R hodes. Alaiul a urcat o culm e înaltă de granit, pe care el o num ise „Privelişte spre lu m e", iar tribul m atabele o botezase M alindidzim u, „Locul vechilor spirite".

A colo a fost îngropat R hodes, in tr-u n m orm ân t săpat în granit şi acoperit cu o lespede de 3 to n e din

acelaşi m aterial, ce dom ină câm piile din ju r m ărgin ite de dealuri. C erem onia a fost m arcată de salutul regal al războinicilor m atabele, m ultiplicat de ecou: „Bayete! Bayete! Bayete!"

La num ai 15 k m distanţă, în tr-o m ică despicătură în tre stânci, se află m o rm ân tu l lu i M zilikazi, p rim ul şef suprem al

tribulu i m atabele. La m ijlocul secolului al X lX -lea , acesta a n u m it dealurile din ju r Am a T o b o , în traducere „capete pleşuve", deoarece îi am inteau de bătrânii săi sfetnici.

G ALERII DE A R T ĂAtm osfera mistică a locu lu i şi-a pus am prenta şi asupra boşim anilor care trăiau în grotele din coasta dealurilor cu 20 000 până la 2 000 de ani în urm ă. Pereţii stâncoşi şi peşterile au devenit în zilele noastre galerii naturale de artă prim itivă. Spre sfârşitul E pocii de Piatră, boşim anii foloseau lu t am estecat cu grăsime anim ală şi latexul p lantei euphorb ia p en tru a p icta pe granit anim ale, peisaje, form e abstracte şi reprezentări geom etrice. N uan ţele de roşu, m aro şi galben schiţează vânători cu arcuri şi săgeţi, rinoceri, elefanţi, an tilope impala, lei şi zebre. U n desen reprezintă aripile străbătute de vene ale unei term ite zburătoare.

Parcul N aţiona l M atopo , la sud de B ulaw ayo, a fost darul lu i C ecil R h o d es p en tru cetăţenii oraşului, p en tru ca ei să poată „să se bucure de splendoarea" C oline lo r M atopo „de sâmbătă până lun i" .

M O R M Â N T DE P IA T R Ă Blocuri de piatră se suprapun într-un echilibru precar pe Colinele Matopo.In fotografie, Cecil Rhodes este al treilea din stânga, în locul numit „Privelişte spre lume" (casetă), în 1897.

CascadaVictoria„FUMUL CARE TUNĂ"- CEA MAI ÎNTINSĂ CASCADĂ DIN LUME - DISPARE ÎNTR-UN URIAŞ NOR ALB, ASURZITOR

Lusalra.

Lacul Kariba y - '

_ _pV MNAMIBIA ___JWaramba (Livingstone) .

j C a s c a d a V i c t o r i a

b o t s w â n a X ,-V (v v ZIMBAB WE-

m i l e V0 50 100 K

K .0 50 100k i lo m e tr i

"'N Bulawayo •

P rivită dinspre nord , Cascada V ictoria pare u n n o r învălătucit p e cerul

Africii, răstindu-se la p ropria sa im ensitate. U n trib din zonă a nu m it-o sugestiv Mosi-oa-Tunya, „fum ul care tu n ă“ .

R id icându-se la 500 m înălţim e, spum a ceţoasă — vizibilă de la o distanţă de 40 k m - anunţă o veritabilă şi parca neprevăzută catastrofă fluvială: îndrep tându-se spre uriaşul prag, Fluviul Z am bezi pare senin şi calm, curgerea sa som nolentă fiind alene tulburată de num ai câteva insuliţe.

N im ic din peisajul în con ju răto r — relieful plan, pu n c ta t de pâlcuri de copaci, de la graniţa din tre Zam bia şi Z im babw e - sau d in înaintarea lentă a fluviului n u lasă să se întrevadă drama care urm ează. Placid, lat de 1,6 k m în această zonă a cursului său, Zam bezi cade brusc peste m arginea u nei stânci şi îşi schim bă drastic com portam entul. Frăm ântat de la u n m al la celălalt, fluviul se prăvăleşte în lungi şiroaie care şuieră şi

urlă în tr-o învolburare inim aginabilă, aruncându-se în tr-u n abis îngust, stâncos şi abrupt ce îi reduce lăţim ea la doar 60 m . Spectacolul este extraordinar. Deşi vo lum ul de apă variază în funcţie de anotim p, ploile p o t face ca fluviul să azvârle 550 de m ilioane de litri de apă în fiecare m in u t peste u n prag stâncos de 1,6 k m lăţim e - cea m ai m are cascadă din lum e. La D anger P o in t, u n v â rf de piatră pe latura opusă a abisului, prăvălirea apei provoacă u n vârtej de aer

atât de pu tern ic, încât poate ridica batistele spectatorilor în văzduh, prin tre şfichiuirile de spum ă albă.

R azele de soare refractate în stropii de apă d in aer creează curcubeie strălucitoare. C âteva vârfuri de piatră şi insuliţe rup fron tu l de apă căzătoare în trei secţiuni principale, num ele uneia d in tre ele, Cascada C urcubeu , am in tind de acest efect (celelalte două sunt Cascada Principală şi C ataracta Estică). In nopţile senine, cu lună plină, pânza de vapori

72

Statuia lui David Livingstone (dreapta) priveş*" spre extraordinara Cascadă Victoria (sus),

t care a descoperit-o în 1855 şi a schiţat-o în jurnalul său (casetă).

§&§$§:

creează u n bizar curcubeu lunar.Pe falezele din preajma cascadei,

vegetaţia luxuriantă rămâne verde pe to t parcursul anului, deşi în anotim pul secetos savana înconjurătoare păleşte şi se usucă. Această vegetaţie luxuriantă, veritabilă pădure tropicală, îşi datorează prospeţim ea m icroclim atului um ed creat de stropii pulverizaţi de cascadă.

La poalele căderii de apa, grandoarea este la fel de impresionantă, întreaga masă a apei năvălind vijelios în cheile înguste ce duc spre un vârtej învolburat supranum it Boiling P o t („oala care fierbe"). D incolo de acesta, fluviul îşi continuă zigzagul prin chei mai bine de 64 km.

UN LOC SACRUPuţine locuri de pe Terra sunt atât de impresionante. Populaţia kololo ce trăia odinioară în am onte de cascadă, cea care a n um it-o „fum ul care tună", se temea atât de tare de torentul de apă, încât nu se apropia niciodată de el. T ribul tonga, din vecinătate, considera cascada drept sacră, iar curcubeiele - însăşi prezenţa lui D um nezeu. Ei organizau cerem onii religioase la Cataracta Estică, în cursul cărora sacrificau tauri negri.

M edicul şi m isionarul scoţian David Livingstone, prim ul european care a

zărit Cascada Victoria, în 1885, a botezat-o astfel după suverana lui, R eg ina Victoria. Explorator îndrăzneţ, Livingstone a străbătut

cei 2 700 km ai Fluviului Zam bezi în speranţa că, asemenea unei „şosele

divine", acesta îl va conduce spre centrul continentului african. C oborând pe firul apei în tr-o canoe, a ajuns la cascadă pe 16 noiem brie, zărind însă cu m ult înainte norii de vapori. Exploratorul a acostat pe o insuliţă din buza cascadei şi a privit cum , în faţa sa, întreaga masă a apei părea să dispară în neant.Livingstone nota: „...parcă se scurgea în pământ, cealaltă buză a hăului în care dispărea aflându-se la num ai doi m etri şi jum ătate distanţă."

Iar ceva mai departe adăuga: „Am înţeles ce se întâm plă abia când, apropiindu-m ă uluit de m argine, am privit în abisul de dedesubt şi am văzut cum fluviul lat de aproape 1 000 de m etri se prăvăleşte 30 de m etri în jos şi, brusc, se com prim ă în tr-u n spaţiu de num ai 15-20 de m etri. Cascada nu este altceva decât o crăpătură în roca

wA F R I C A

bazaltică dură, de la un mal la celălalt, prelungită apoi dincolo de m alul stâng pe încă aproxim ativ 50 de k ilom etri." M ai târziu, Livingstone a precizat că subestimase aceste valori. D upă părerea lui, Cascada V ictoria oferă „cea m ai frumoasă privelişte pe care am văzu t-o în Africa". Exploratorul scria: „ ...nu vezi nim ic altceva decât un n o r dens şi alb...Pânza de apă alb- strălucitoare pare o puzderie de m ici com ete năpustin- du-se toate în aceeaşi direcţie, fiecare lăsând în urm a sa o «coadă» de spum ă."

A doua zi, L ivingstone a revenit pe insula de pe care zărise pen tru prim a dată cascada (num ită azi Kazeruka sau Insula lui Livingstone) şi a plantat sâm buri de piersici, de caise şi câteva boabe de cafea. D e asemenea, şi-a gravat iniţialele şi data pe un copac (un baobab, se pare) - singura dată când s-a dedat lao asemenea dovadă de vanitate în Africa, după cum a m ărturisit el m ai târziu.

C u ocazia celei de-a doua călătorii la cascadă, în august 1860, Livingstone a încercat să stabilească adâncim ea căderii de apă. Pen tru aceasta, a coborât în abiso sfoară care avea prinse la capăt câteva gloanţe drept contragreutate şi o fâşie de pânză albă. „U n u l dintre no i s-a întins, aplecându-şi capul peste u n prag de stâncă, şi a urm ărit cu privirea pânza până când, după ce colegii săi derulaseră 93 m de sfoară, aceasta s-a oprit pe un stei, probabil la 15 m mai sus de suprafaţa apei, fundul acesteia fiind mai jos. Pânza albă părea acum de m ărim ea unei m onede ." Livingstone a estimat adâncim ea căderii de apă la 108 m — aproxim ativ de două ori m ai m are decât cea a Cascadei Niagara.

FORMAREA CASCADEI VICTORIAAstăzi se cunosc m ai m ulte despre m odul de form are a cascadei decât se ştia în vrem ea lu i Livingstone. Platoul central al Zam biei este de fapt un strat de lavă bazaltică gros de 300 m , creat de activitatea vulcanică din zonă cu 200 de m ilioane de ani în urm ă — cu m ult înain te de apariţia Fluviului Zam bezi. Pe măsură ce s-a răcit, lava top ită s-a întărit şi a crăpat, luând naştere o reţea de m ici fisuri. Acestea s-au u m plu t trep tat cu un

m aterial m ai m oale, form ând un strat mai m ult sau mai pu ţin neted.

D ar cu aproxim ativ jum ătate de m ilion de ani în urm ă, când a început să curgă pe acest platou, Zam bezi a întâlnit una d intre fisuri. Apa a spălat încetu l cu încetu l „um plu tura", creând astfel un

veritabil canal. Fluviul s-a năpustit în acesta, în tr-u n vârtej bu b u ito r de stropi m inusculi, găsindu-şi în cele din urm ă un debuşeu - u n loc p rin care se putea prăvăli peste un prag scund în tr-u n defileu. Astfel s-a născut prim a

cascadă. Procesul n u s-a încheiat aici. C urgerea neîncetată a început să erodeze m arginea de piatră în cel mai sensibil punct al său. M asa tum ultuoasă de apă a adâncit treptat falia, m ăcinând albia fluviului în am onte şi form ând un nou defileu, în diagonală faţă de cel iniţial.

A poi, deviind încă m ai m ult, fluviul a găsit o altă fisură, orientată est-vest, şi a început să-i roadă m aterialul m oale de um plutură. P rocedând astfel pe întreaga reţea de fisuri, Z am bezi a creat un ansamblu de defileuri în zigzag, în aval de cascadă.

CELE OPT CATARACTEAstăzi există şapte astfel de defileuri, fiecare fiind fantom a unei cascade dispărute. C el de-al optulea este acela al actualei Cascade V ictoria, însă şi el este în curs de erodare. Pe lungim ea defileurilor, viteza eroziunii a fost de aproxim ativ 1,6 k m la 10 000 de ani. Locul probabil al celei de-a noua cascade se află la D evil’s Cataract (Cataracta D iavolului), spre extrem itatea vestică.

M ulte lucruri s-au schim bat de când Livingstone şi-a gravat iniţialele pe copacul de pe insula de deasupra cascadei. C oloniştii europeni au fondat oraşul Livingstone, astăzi M aram ba, la11 k m nord-est de cascadă. O raşul este în p rezent un im portan t centru turistic, cu o populaţie de 85 000 de locuitori, care găzduieşte un m uzeu închinat vieţii şi activităţii exploratorului scoţian.

Statuia lui Livingstone străjuieşte cascada, iar la B oiling P o t peste defileu se arcuieşte podul constru it în 1905, pe care trece calea ferată de la Bulawayo.In 1938, în aval a fost construită o hidrocentrală, iar în 1969 a fost dată în

folosinţă pasarela K nife Edge; un ind m alul cu u n p ro m o n to riu spectaculos, aceasta le oferă v izitatorilor o privelişte extraordinară. A notim pul secetos, din august până în decem brie, oferă o panoram ă com pletă, de la un m al la celălalt al cascadei, dar nivelul apei este adesea foarte scăzut. In anotim pul um ed (m artie-m ai), spectacolul este cu adevărat im presionant. Zam bezi curge în deplinătatea forţelor sale şi volum ul de apă este de 15 ori m ai m are decât în lunile de secetă.

ÎN R E T R A G E R E

Cascada Victoria se aflăîntr-o continuă retragere. Actuala cascadă este a opta

care s-a format pe cursul fluviului în ultima jumătate de milion de ani. Fiecare nouă cataractă se formează ca o mică falie în albia de lavă a fluviului, brăzdată de o reţea de fisuri. Apa spală treptat umplutura moale dintr-o fisură şi apoi se prăvăleşte în abisul pe care astfel şi l-a creat. Imediat după aceea începe să erodeze una dintre cele mai slabe fisuri, tăind un defileu până la o altă falie transversală.

Cel mai slab punct al actualei cascade se află la Devil's Cataract, în extremitatea vestică; eroziunea l-a adus deja la aproximativ 30 m sub nivelul cascadei principale şi va continua să-l adâncească până ce întregul Zambezi îşi va canaliza cursul pe aici. Acesta este al nouălea potenţial „amplasament" al cascadei ce se retrage.

„CEA MAI FRUMOASĂ PRIVELIŞTE PE CARE

AM VĂZUT-O ÎN AFRICA"Dr. David Livingstone

74

LESOtTHO

O 25 50 k i lo m e tr i

C ei doi m isionari care explorau platoul în 1836 au observat că de aici izvorăsc m ai m ulte râuri im portante, unele curgând spre Atlantic, iar altele spre O ceanul Indian. A propiindu-se de m unte , călăuzele au ucis un eland, care, scriau m isionarii, a fost „fript în grabă şi înfulecat" de călătorii flămânzi şi obosiţi.

Bethlehem

HairismitliAFRICA DE SUD

Ladysmith»

^ u / Tu9e,a ‘ Vârful Cathedral

A Vârful xCothl<in

( v *

M O N T - A U X - S O U R C E S

Mont-aux-SourcesrALEZE MAIESTUOASE BRĂZDATE DE CASCADE PARCHEAZĂ GRANIŢA UNUI PLATOU ÎNALT IN MUNŢII SCORPIEI DIN AFRICA DE SUD

La extrem itatea nordică a lanţului m untos Drakensberg, cunoscut şi sub

mumele de M unţii Scorpiei, u n zid curbat de faleze abrupte se ridică spre cer. N u m it Am fiteatrul, acesta formează m arginea unui platou mlăştinos — M o n t- iox-Sources - dom inat de ceţuri şi de -a pisc cu o înălţim e de peste 3 200 m.

Izvoare reci şi limpezi susură aici, aude izvorăşte şi râul Tugela, care porneşte la drum pe o pantă uşor înclinată, pen tru ca apoi să năvălească

peste m arginea Am fiteatrului, în tr-o serie de cataracte şi cascade magnifice.

Izvoarele le-au inspirat u n o r m isionari francezi num ele M ont-aux-Sources - M untele Izvoarelor. Pen tru tribul sotho, acesta este Phofung, locul elandului, o specie de antilopă ce trăieşte în zonă.

METEREZE MONTANE Degetul de piatră dintre Fortăreaţa Estică (stânga) şi Turnul Interior este Dintele Diavolului — o provocare extremă pentru alpinişti.

UN DRUM DIFICIL Căruţele peregrinilor,trase de boi, erau construite astfel încât să străbată pante abrupte, defileuri

înguste şi râuri repezi. La nevoie, puteau f i demontate şi transportate, ca plute, pe apă.

ATACAŢI Suliţele şuierau prin aer (sus) în vreme ce femeile peregrinilor — un neam neînfricat şi rezistent — încărcau armele pentru ca bărbaţii să poată trage dinspre tabăra lor de apărare, înconjurată de căruţe.

D o u ă stânci m aiestuoase străjuiesc extrem itatea platoului. U n a d in tre ele, num ită Santinela, de form a u n u i colţ uriaş, m archează u n capăt al zidulu i de4 k m al A m fiteatrului; la celălalt capăt se află Fortăreaţa Estică, u n im p unăto r piedestal de piatră ce se ridică în tunecat şi d em n deasupra văilor verzi d in ju r. Im penetrabilă noaptea, atm osfera A m fiteatrului se transform ă brusc la răsăritul soarelui, când m eterezele sale înalte sun t poleite cu auriu.

P en tru cei care l-au escaladat, M o n t-a u x - Sources este u n loc deosebit de încântător, dar singuratic.Piscul oferă privelişti im presionante asupra altor culm i, de-a lungul crestelor estice ale M u n ţilo r Scorpiei.

N u m ele dat acestora derivă d in tr-o legendă a boşim anilor, un d e se vorbeşte despre nişte scorpii ce scuipau flăcări şi trăiau odinioară aici. Lanţul m untos a apărut în urm a erup ţiilo r vulcanice de acum 150 de m ilioane de ani. Lava top ită s-a scurs p rin fisurile scoarţei terestre, s-a răcit şi a fost acoperită de alte revărsări de lavă.

C ând erupţiile au încetat, u n strat de lavă solidificată, gros pe alocuri de1 500 m , acoperea sudul Africii. Apa şi vân tu l au sculptat apoi văi şi chei,

creând tu rnuri şi fortăreţe înalte ce se profilează p e cer.

D in când în când, u n lătrat sonor răsună peste defileuri: este glasul babu in ilo r chacm a, care seamănă foarte b ine cu om ul. Strigătul lo r este un sem nal de alertă p en tru celelalte 15 până

la 100 de anim ale din grup, ce reacţionează instantaneu. C u fem elele şi pu ii în frunte, g rupul fuge la adăpost, în tr -u n cor de lătrături am eninţătoare. C onfrun taţi cu un

leopard — principalul lo r inam ic — babuinii p o t contraataca, aruncând o ploaie de p ietre şi înain tând cu u rlete isterice, până ce in trusu l dă înapoi.

In 1837, o caravană de voortrekkers bu ri cobora cu greu M u n ţii Scorpiei, aprop iindu-se de M ont-aux-Sources. D escendenţi ai coloniştilor olandezi, voortrekkers - „peregrin i" - erau

IN GRUP Babuinii chacma trăiesc în grupuri bine organizate, conduse de un mascul vârstnic. Animalele se hrănesc cu ierburi, insecte, ouă şi rădăcini.

„OAMENII PLÂNGEAU LÂNGĂ

CĂRUŢELE JEFUITE, MÂNJITE CU SÂNGE"

n em u lţu m iţi de guvernarea britanică din C olon ia C apului, do rin d să

găsească u n terito riu nelocu it, pe care să fondeze u n stat bur, cu lim bă, religie şi m o d de viaţă proprii.

în tre 1836 şi 1838, aproxim ativ 10 000 de peregrin i şi-au părăsit ferm ele şi au p o rn it spre n o rd în căruţe cu coviltir, lungi de aproape 4,5 m . O ladă servea drep t capră p en tru vizitiu şi ea conţinea, p rin tre altele, B iblia familiei. G rupul, ce se îndrep ta spre Natal, ajungea la u n m o m en t dat la coborâşul foarte abrup t de pe platou; p en tru a încetin i înaintarea căruţelor, în locul ro ţilo r din spate au fixat buşteni, iar vizitiii m ergeau pe jo s, în spate, frânând atelajul cu aju torul u n o r h am uri prinse de um eri.

C âteva lun i m ai târziu, u n atac al zuluşilor a făcut 500 de v ictim e prin tre peregrin ii d in N atal; un m arto r scria că „oam enii plângeau pe lângă căruţele jefu ite , m ânjite cu sânge“ . D upă acest groaznic atac, peregrinii şi-au înconjurat taberele cu căruţe, legându-le în tre ele cu lan ţuri şi fo rm ând astfel u n zid de apărare, în in terio ru l căruia au adăpostit vitele.

A u u rm at alte lu p te cu zuluşii, dar în cele din u rm ă coloniştii au începu t să-şi lucreze noile păm ânturi, străjuite de culm ile şi stâncile Scorpiei.

76

M U N T E L E M A S Ă

N. A , v

OCEANUt : -V~ ATLANTIC

T.ihk- Vlrtv.Golful M esei (Table Bay)CapeTown*

i . .. AFRICA DESIJD A" j Stellenbosch

. M u n t e l e M a s a ’ ' ( T a b l e M t )

Muntele MasăCULMEA PLATĂ DE LA POALELE AFRICII ESTE UNA DINTRE CELE MAI CUNOSCUTE ŞI MAI PITOREŞTI PRIVELIŞTI DIN LUME

In extrem itatea sud-vestică a Africii, m etereze de gresie par că se ridică

direct din m are. Vizibile de la peste 200 km distanţă, ele constituie u n pu n c t de reper spectaculos şi lin iştitor pen tru oam enii m ării, încă de pe tim purile exploratorului po rtughez B arto lom eu Dias, p rim ul eu ropean care le-a zărit, în 1488. Astăzi ele sunt celebre în lum ea întreagă: M unte le Masă al Africii de Sud.

M onolitu l plat, a cărui culm e parcă retezată depăşeşte 3 k m în lungim e, com înă maiestuos C ape T o w n . D e sus, dincolo de în tinderea oraşului, po ţi

JALON La apus, culmea plată.a Muntelui -1 Iasă este perfect vizibilă peste Golful Mesei.I 'ârful Diavolului se înalţă în stânga, iar Capul Leului, în dreapta.

privi spre vest peste A tlantic, spre sud până la C apul B unei Speranţe şi spre n o rd către vastul cuprins al con tinen tu lu i african.

0 „FATĂ DE MASĂ"PENTRU MASA DE PE MUNTEVara, o m antie de nori albi, scărmănaţi de vânturile sud-estice, se în tinde peste vârful m un te lu i şi coboară pe versantul lui nordic, lăsând im presia unei extraordinare „feţe de masă“ albe ce-i acoperă întreaga suprafaţă plată.

M unte le Masă este un uriaş bloc de gresie, form at pe u n fund de m are nu prea adânc, cu 4 0 0 -5 0 0 de m ilioane de ani în urm ă. Frăm ântările geologice l-au ridicat de atunci, astfel că „vârful’1 se înalţă azi la 1 086 m deasupra nivelului

m ării. Faţada sa nordică urcă aidom a unei faleze abrupte în tre două culm i distincte: D ev il’s Peak (Vârful D iavolului) la est şi L io n ’s H ead (Capul Leului) la nord-vest.

Sub „tăblia" mesei, versanţii înverziţi ai m untelu i expun o strălucitoare diversitate de flori sălbatice. Peste 400 de poteci şi un funicular ce transportă o ju m ătate de m ilion de persoane anual facilitează azi accesul pe m un te - odinioară sălaş al leilor şi leoparzilor.

Grotele CangoUN TĂRÂM FANTASTIC DE CALCARA FOST CREAT ÎN BEZNA SUBPĂMÂNTEANĂ DE ETERNA PICURARE A APEI

AFRICA

m; . 7 ; \ DE SUDKFRIC4 SN

Prince Albert % ^

G ro teJ^ f' a « g o

Calitzdorp

M icu l Karroo

oiifants

Mosselbaai 0

y - ~

20 40

0 20 -10k i lo m e tr i

Una din tre cele m ai spectaculoase creaţii ale naturii se află în

m ăruntaiele M u n ţilo r Sw artberg din Africa de Sud: o lum e în tunecată de form aţiuni calcaroase, lacuri stranii, puţuri adânci şi tuneluri de legătură. Acest tărâm al strălucirilor de cristal constituie una d intre cele m ai variate serii de peşteri subterane: G rotele C ango.

In in terior, „tuburile de orgă“ ale stalagm itelor se ridică spre p lafonul din care „cu rg“ stalactite fragile. Form aţiuni bizare aruncă um bre deform ate pe pereţii pătaţi cu roşu şi portocaliu de oxizii de fier. C oloane răsucite se adună în m ănunchiuri dense şi „perdele" dungate se înfoaie în falduri delicate.

Siluetele stranii de calcar d in G rotele C ango au fost create, m ilim etru cu m ilim etru , în peste 150 000 de ani, de p icuru l apei p rin fisurile um plu te cu calcit, o form ă cristalizată de cretă.

Traseul şerpuitor străbate o încăpere după alta, cu nu m e p recu m Sala

ADUSE LA LUMINĂ Grotele Cango sunt astăzi iluminate electric, revelându-se astfel splendidele şi straniile formaţiuni calcaroase îngropate de milenii în străfundurile pământului.

T ronu lu i, Pădurea de Cristal sau Sala C urcubeulu i, sintagm e ce descriu cele m ai distinctive form aţiuni interioare. C am era N upţială conţine un grup de stalagmite ce seamănă destul de b ine cu u n pat cu baldachin.

A CUL CLEO PATREIAceastă m inune a naturii a fost descoperită în 1780, când u n păstor care m âna o cireada a dat peste intrarea în seria de grote. înso ţit de op t sclavi cu to rţe aprinse, stăpânul, u n ferm ier pe num e V an Zyl, a in tra t în tr-o sală uriaşă, de 100 m lungim e şi 15 m înălţim e. Aici, o stalagmită num ită azi Acul C leopatrei se înălţa până la 9 m în aer.

P rin anii ’50, specialiştii au începu t să cerceteze curenţii de aer ce semnalau existenţa altor grote dincolo de capătul aparent al peşterii. In 1972, doi speologi profesionişti au reuşit să treacă p rin tr-o crevasă, descoperind no i m inunăţii.

ALB STRĂLUCITOR O stalagmită albă asemenea unui metal incandescent a fost „ocolită“ de oxizii de fie r ce nuanţează

formaţiunile din jur.

A ventura nu s-a oprit aici, în tim p revelându-se alte încăperi, una d in tre ele depăşind 300 m lungim e.

G rotele recen t descoperite i-au dus pe exploratori până la o adâncim e de 800 m.

78

Canionul BlydeRAVENA IN CARE ODINIOARA CĂUTĂTORII DE AURSĂPAU DUPĂ VALOROSUL METAL CONSTITUIEUNUL DINTRE CELE MAI INCITANTE PEISAJE ALE AFRICII

Culmile vechi de granit ale M unţilo r Scorpiei (Drakensberg) din regiunea

Transvaal a Africii de Sud se înalţă ca oişte uriaşi deasupra văii şerpuite a S 'am onului Blyde, piscurile fiind despicate pe ravene ameţitoare, i jo s , râuri şi to ren te argintii străbat un peisaj liniştit, pe lângă guri de m ină gârâsite, ocoale ale prospecţiunilor uitate ■te tim p şi cascade verticale de piatră acoperită de licheni. Gâlgâitul tum ultuos

al apei se îm bină cu ţipetele păsărilor rare şi lătrăturile babuinilor ce stârnesc ecoul stâncilor nuanţate de m inerale în roşu, galben şi portocaliu.

Acest canion spectaculos, care marchează graniţa dintre Platoul Africii

CAPÂT DE DRUM Somnolente, zăgăzuite acum de Barajul Blydepoort, apele Râului Blyde au săpat un canion vast în M unţii Scorpiei.

MariepskopBarajul Blydepoort '&Three *

R ondem ls-

D E SUD ■

* ile Sraskep

T'. ....... ..

A F R I C A

sudice şi zona L ow veld d in est, este una d in tre cele m ai frum oase privelişti de pe co n tin en tu l african. D e la înălţim ea de aproape 1 000 m , peretele de stâncă se prăvăleşte am eţito r până la albia R â u lu i Blyde.

M eterezele de piatră sunt dom inate de trei piscuri, T hree R ondew els , n u m ite astfel datorită asemănării lo r cu tradiţionalele colibele circulare de paie d in unele com unităţi africane.

V Â N Ă T O R II EPOCII DE P IA T R ĂC u o sută de m ii de ani m urm ă, vânătorii E pocii de Piatră colindau aceste văi, cu m u lt înain te de sosirea boşim anilor, cei care au lăsat în urm ă p ictu ri rupestre pe zidurile canionului.O altă m oştenire, m ai m acabră, a v rem u rilo r trecu te o reprezin tă oasele războinicilor swazi, ucişi în luptele tribale cu populaţiile ped i şi pulana, în 1864. Swazi au suferit p ierderi considerabile sub ploaia de suliţe ce cădea de pe culm ea M ariepskop, fortăreaţa naturală a tribu rilo r rivale.

M unţii Scorpiei oferă privelişti splendide spre L ow veld şi spre u n a d in tre cele m ai cunoscu te rezervaţii naturale ale Africii: Parcul N aţional K ruger.

Versanţii şi văile povârn ite găzduiesco largă varietate de anim ale sălbatice. M aim uţele stau la adăpostul pădurilor, în

v rem e ce antilopele k u d u şi klipspringer preferă înălţim ile. Prădători p recu m leoparzii, h ipopo tam ii şi vidrele trăiesc în apele lacurilor şi ale râurilor.

In 1840, u n grup de peregrin i buri şi-au lăsat fem eile şi copiii aici, p o rn in d să exploreze regiunile de est, până la portu l L o u ren ţo M arques (azi M aputo). C u m bărbaţii nu s-au în tors până la data stabilită, fem eile au presupus că soţii şi taţii lo r au m u rit şi au n u m it to ren tu l lângă care îşi aşezaseră tabăra T reu r, adică „m âhn ire". La scurt tim p după aceea, lângă un alt râu, cele două grupuri s-au re întâlnit, b o tezând acest u ltim curs de apă Blyde, ceea ce înseam nă „bucurie" .

B lyde izvorăşte p e u n u l din tre versanţi, lângă satul P ilg rim ’s R est, unde cu u n secol în u rm ă săpau căutătorii de aur. Azi, aceştia au dispărut, iar apa râului clocoteşte la vale, năvălind pe fundu l can ionului în tr-o serie de to ren te şi cascade.

In decursul tim pulu i, râul a adus cu el tone de particule, p u rta te de apă, care i-au săpat spectaculosul traseu lung de24 k m prin canion.

PAZNICI Piscurile The Three Rondewels străjuiesc Canionul Blyde, mândre şi pitoreşti santinele ale unuia dintre cele mai frumoase peisaje africane.

L O G I C A N O R O C O A S Ă A LUI T O M B O U R K E

Aproape de intrarea în vastul Canion Blyde, apele Râului Treur se

precipită într-o cataractă mică şi apoi se varsă, aproape în unghi drept, în Râul Blyde.

Brusca schimbare de direcţie creează un vârtej ce a sculptat în decursul mileniilor marmitele numite Bourke's Luck (Norocul lui Bourke).

Pietrele rostogolite de curent timp de mii de ani au cizelat gresia, formând depresiuni circulare adânci de până Ia6m.

Tom Bourke era fermierul pe ale cărui pământuri se aflau marmitele. El a ajuns la

MARMITE NOROCOASE Vârtejul format la vărsarea Răului Treur în Blyde a cizelat roca, dând naştere vârtoapelor numite Bourke’s Luck.

concluzia că, dacă prospectorii găsesc aur în amonte, va putea şi el să găsească pepite aduse de apă pe fundul marmitelor sale. Logica lui s-a dovedit corectă şi straniile formaţiuni au primit numele de Bourke's Luck.

80

%

A F R I C A

Formaţiunile tsingy din MadagascarLUJERI SUBŢIRI CA NIŞTE LAME DE CALCAR ADĂPOSTESC ANIMALE UNICE ÎN LUME,PE UNA DINTRE CELE MAI MARI INSULE ALE TERREI

N

v 3 ţ :'r:' rM ontagne ci'Ambre

x» Anbiaii.iraNosyBe

^ ‘ A• /

Ş t

'''^ • Mahajanga A»

/M ADAGASCAR OCEANUL

R e z e r v a ţ i a / '' IN D IA N \ j - j B e m a r a h a

Antananarivo /*%• n ill e0 IOO 200

> # i i r=r----1• Morondâva O IOO 200

' .... j'' ,

Im aginaţi-vă o lum e în m iniatură, pierdută undeva pe culm ea unei stânci

de calcar înalte de peste 180 m — o lum e de ace de piatră ca nişte pum nale ce se ridică în aer până la 30 m, în care chiar şi cele m ai solide ghete sunt sfâşiate în num ai câteva m inu te şi un singur pas greşit vă poate ju p u i pielea sau secţiona o arteră. O lum e în care crocodilii trăiesc în grote subterane, lem urien ii cu ochi ro tunzi şi m ari pândesc p recum nişte fantom e în frunzişul copacilor, iar albine m inuscule atacă în tr-u n roi fu ribund ori de câte ori o surată de-a lor a fost strivită.

Această lum e este Platoul Ankarana, aflat în extrem itatea nordică a M adagascarului - probabil cea mai atractivă zonă a unei insule ex trem de interesante. M adagascarul se află la aproxim ativ 600 k m în largul coastelor est-africane. M ăsurând 1 600 km de la n o rd la sud şi având o suprafaţă de 600 000 km 2, este a patra insulă din lum e ca m ărim e, după G roenlanda,N o u a G uinee şi B orneo . N u m ită şi „M area Insulă R o şie " , după culoarea solului — înghiţit în p rezen t de m are cu o viteză terifiantă, din cauza eroziunii provocate de o m — insula a dezvoltat o floră şi o faună aparte.

Ecosistem ul său un ic s-a născut cu 120 de m ilioane de ani în urm ă, când m area placă continentală a început să se fragm enteze.

H arta vechiului co n tinen t G ondw ana prezin tă M adagascarul prins în tre capătul sudic al Indiei, ţărm ul estic al Africii şi coasta nordică a Antarcticii.

In era m arilor reptile, dinozaurii pu teau trece încă din Africa în M adagascar pe uscat, iar tim p de m ilioane de ani după desprindere, anim alele pu teau traversa braţu l de m are creat pe p lute de vegetaţie, populând astfel insula. D ar acum aproxim ativ 40 de m ilioane de ani, distanţa d intre co n tinen t şi insulă a devenit prea m are şi acest „trafic" evoluţionar a încetat - până în ju ru l anului 500 d .H r., când au apărut prim ii oam eni, sosind, probabil, m ai degrabă din Indonezia decât din Africa de Est.

PISCURI, GROTE ŞI RÂURI SUBTERAN EPlatoul A nkarana este un peisaj de tipul num it karst. M ii de ani de ploi abundente (în m edie, 1 800 m m precipitaţii p e an) au dizolvat roca — m oale şi cretoasă în partea superioară, dură şi cristalină la bază — form ând creste, piscuri şi culm i

PEISAJ CU ACE Ace înşelătoare de calcar ce adăpostesc animale şi păsări rare alcătuiesc un peisaj unic de formaţiuni numite tsingy (dreapta).

adesea foarte subţiri. Calcarul este străpuns de canioane adânci, îm pădurite, în care cresc baobabi, sm ochini şi palm ieri, form ând o um brelă verde de25 m înălţim e. La peste 720 k m spre sud, peisajul se repetă în R ezervaţia N aţională B em araha, din vestul M adagascarului.

Infiltrându-se în roca Platoului Ankarana, apa de ploaie a săpat grote adânci, unde depozitele de calcar au form at splendide stalactite şi stalagmite. T o ren te înghiţite de fisurile din piatră reapar sub păm ânt ca râuri subterane ce curg p rin tunele şi caverne, p recu m vasta G ro tte d ’Andrafiabe, din care nu au fost exploraţi până acum decât 11 km. Plafoanele unora din tre cele m ai înalte grote s-au prăbuşit, solul fiind populat de plante şi anim ale care au form at petice izolate de pădure virgină.

Stâncile înfricoşătoare din centrul platoului sunt n um ite în zonă tsingy, după sunetul pe care îl scot când sunt lovite, ca dangătul sec al u n u i c lopot crăpat. Malgaşii (populaţia din Madagascar) susţin că în tsingy n u e loc suficient să pu i m ăcar u n singur p icio r pe teren plat.

Naturalişti curajoşi se aventurează uneori să străbată labirintul de l f An piatră, 'dar aurind rătăcesc « ia* în

SPINI UTILI Ariciul dungat, numit tenrec, care trăieşte numai in

Madagascar, adulmecă râme cu botul său

g. Spinii ascuţiţi îl protejează, dar constituie totodată un mijloc de comunicare,

■ animalul inducându-le

o vibraţie sonoră.

82

t

A F R I C A

retragere. C ei câţiva care au încercat să pătrundă în in terio r afirmă că cel mai b ine este să adm iri tsingy d in avion, de la loc sigur.

Flora şi fauna M adagascarului sunt am eninţate de continua extindere a populaţiei um ane, dar „fortăreţe" p recum Ankarana sau R ezervaţia Bem araha îşi apără cu succes ciudatele creaturi pe care le adăpostesc.

M ai m ulte specii de lem urieni - m am ifer specific acestei insule — trăiesc în copacii care cresc în despicăturile şi în abisurile form ate în tre stâncile cu m uchii tăioase.

Lem urienii sunt prim ate inferioare, înrudite de departe cu m aim uţele şi cu oam enii. U nii, ca lem urianul pitic al lui C oquerel, o specie rară, se hrănesc singuratici noaptea; alţii, p recum sifaka, ceva m ai m are, trăiesc în grupuri m ai nu m eroase şi se hrănesc la lum ina zilei, sărind din creangă-n creangă şi agăţându-se de ram uri cu m âinile lo r u im ito r de asemănătoare cu cele om eneşti.

Prin tre celelalte m am ifere existente în A nkarana se află mangusta cu coadă inelată şi bizara fossa, cel m ai m are prădător din Madagascar, asemănător unei feline şi „arătând ca o pum ă retezată de la genunchi" ; fossa se hrăneşte îndeosebi cu sifaka.

In adâncurile platoului, singurii crocodili de peşteră din lum e se ascund în râurile subterane, în cele şase luni ale anotim pului uscat, din mai până în octom brie. C ei m ai m ari p o t atinge 6 m lungim e şi sunt capabili să înhaţe şi să devoreze u n om .

D in fericire pen tru cei care se aventurează în grote, crocodilii trebuie să stea la soare spre a-şi reface proviziile de energie, iar tem peratura apelor subterane este suficient de scăzută - sub 26°C - pen tru a-i m enţine în tr-o stare aproape letargică.

M ai m ici decât crocodilii, dar m ult m ai periculoşi sunt ţiparii d in râurile subterane. Lungi de peste 1,2 m, agresivi şi înarm aţi cu dinţi ascuţiţi, ei atacă din senin înotătorii şi chiar bărcile gonflabile.

Dacă, din pricina aşezării lo r izolate şi neospitaliere, în Ankarana şi Bemaraha viaţa sălbatică s-a păstrat neschimbată,

situaţia este cu to tu l alta în restul insulei.

O serie de specii care nu mai există nicăieri altundeva în lum e sunt am eninţate. D in tre m am ifere, lem urienii pursânge trăiesc num ai aici, iar m ajoritatea celor 235 de specii de reptile din Madagascar sunt endem ice.

Aceeaşi varietate dom neşte în rândul păsărilor: există aici peste 250 de specii, 100 trăind num ai în această insulă. N um ăru l lo r a fost redus de defrişări, dar şi de vânătoarea sportivă, agreată de turişti. U n exem plu trist în acest sens este Aepyornis, pasărea-elefant, nezburătoare, cea m ai m are pasăre din lum e, o dată şi jum ătate cât u n struţ. C ântărind circa 450 kg şi depunând şase ouă o dată, m ari cât ale struţului, Aepyornis a fost vânată până la dispariţia ei completă. U ltim ul exem plar a fost văzut în 1666.

Şi cam eleonii sunt am eninţaţi, iar jum ătate dintre speciile lum ii trăiesc aici.

Deşi sunt absolut inofensivi, malgaşilor le e team ă de ei, crezând că în trupurile lo r sălăşluiesc suflete om eneşti care nu şi-au aflat odihna. Faptul că anim alul îşi poate mişca ochii

independent unul de altul înseam nă pentru ei că sufletul prizonier priveşte cu u n ochi spre trecut şi cu celălalt spre viitor.

T otuşi, au început să apară semne prom iţătoare. Ici şi colo au fost iniţiate proiecte de protejare a speciilor periclitate; ornitologii, de pildă, studiază vultural-pescar şi vulturul-şerpar.

La câţiva kilom etri n o rd de Ankarana, în Parcul N aţional M ontagne d ’Am bre ferm ierii sunt încurajaţi să-şi protejeze păm ânturile plantând copaci indigeni, fără a tăia pădurea pen tru lem ne de foc şi folosind eficient sistemele de irigaţii. Scopul prom ovării turism ului ecologic este ca situri unice, p recum Platoul Ankarana, să găzduiască aceleaşi form e unice de viaţă şi în secolele urm ătoare.

CULMI ASCUŢITE Numele tsingy, dat peisajului de culmi de calcar ascuţite ca o lamă, provine de la sunetul lor metalic când sunt lovite.

SINGURII CROCODILI DE PEŞTERĂ DIN LUME

SE ASCUND ÎN RÂURILE SUBTERANE

84

F R U M U S E Ţ I S P R I N T E N E

Numiţi astfel după lemures, spiritele morţilor în mitologia romană,

lemurienii au dimensiuni variate, de la cei cât un şoarece până la unii de mărimea pisicilor, excepţie făcând lemurienii indri, cât un copil mic. Un călător îi descria în anii '20 ca fiind „cele mai frumoase animale mici din câte există. Nici pisică, nici maimuţă, au fost dăruite de natură cu avantajele amândurora - frumuseţe şi agilitate".

Jucăuşul lemurian cu coadă inelată, adesea atât de blând încât mănâncă din palma omului, a devenit mascota Madagascarului. Despre marele lemurian de bambus se credea că a dispărut de mult, dar în 1986 naturaliştii au descoperit câteva exemplare în viaţă - un unic semn pozitiv în tristul catalog al speciilor dispărute din Madagascar.

0 rudă apropiată a lemurienilor, aye- aye cu coadă stufoasă, trăieşte îndeosebi în pădurile virgine de pe ţărmul estic al insulei, dar poate fi întâlnit şi în Ankarana. Acest animal nocturn, sperios, lung de numai 40 cm, se hrăneşte cu fructe, seminţe, insecte şi cari.

Auzul său foarte fin îi permite să localizeze carii ce îşi sapă tuneluri în lemnul putred, pe care îi scoate apoi cu ajutorul celui de-al treilea deget, foarte lung.

ANIMAL RAR Lemurianul cu coroană, a cărui coadă este mult mai lungă decât corpul, este unul dintre rarele animale care trăiesc în regiunile tsingy.

, r%pKOpA

ISLANPA / '■

j . ■ * *

V a tn a jo k u llA

Grimsvdtn

HofnA Hvannadalshnukur Gheţarul

Skaftafelt % „ ^ e'&amerlairM unteleLaki

A \

eu ^y o k u n

m ile 0 20 40

0 20 40 k i lo m e tr i

VatnajokullCALOTA DE GHEAŢĂ A ISLANDEIPULSEAZĂ ÎN RITMUL RĂSUNĂTOR AL UNUI VIOLENT VULCAN CE MOCNEŞTE DEDESUBT

I n V atnajokull, masiva calotă îngheţată a Islandei, se află aproape to t atâta

gheaţă cât în to ţi ceilalţi gheţari ai E uropei la u n loc. A coperind o zonă cât ju m ătate din Ţ ara G alilor sau din N e w Jersey, îm pinge la vale alţi zece gheţari im portanţi.

V ăzut de pe drum ul de coastă, V atnajokull pare o în tindere pustie,

lipsită de viaţă. D in deşertul de pietriş negru , cenuşă şi nisip de la poalele sale, gheaţa se ridică în m u n ţi şi form ează o pătură groasă de 800 m , neprielnică organism elor vii. D a r viaţă — de u n tip bizar, geologic - există şi aici. Im ensa calotă de gheaţă se extinde, se contractă şi pulsează co n tinuu , în ritm ul lent, însă u neo ri v io lent, al u ne i in im i vulcanice.

Această agitaţie este tipică pen tru peisajul Islandei, o ţară aproape de m ărim ea Angliei, dar cu o populaţie cât aceea a u n u i oraş m ijlociu, concentrată pe fâşia îngustă de teren de pe coastă. T ânără din p u n c t de vedere geologic şi încă în form are, Islanda „stă“ p e u n strat bazaltic gros de 6,4 km , constitu it în u ltim ii 20 de m ilioane de ani.

In acest tim p, roca a fost expulzată p rin tr-o „gură fierb in te" din Dorsala C entra l-A dantică — o falie adâncă

ZLOATĂ La capătul anterior al Gheţarului Breidamerkur, gheaţa se rupe şi pluteşte în lagună. Când bucăţile se topesc, alimentează râul glaciar ce curge spre ocean, pe aproape 1,6 km.

smoala“ . In văile mai calde, gheaţa coboară cu o viteză de cca 800 m pe an, fisurându-se şi form ând crevase la trecerea peste solul accidentat. Când, la altitudini mici, gheaţa atinge punctul de topire, din ea se revarsă o avalanşă de pietre, nisip şi prundiş adunate de pe pantele m untelui.

O zicală islandeză spune: „Gheţarul dă înapoi ce a luat.“ In 1927, John Palsson, un poştaş, a căzut în tr-o crevasă îm preună cu cei patru cai ai săi, pe când traversa un pod de gheaţă pe Gheţarul Breidam erkur. Şapte luni mai târziu, trupurile lo r au fost găsite; mişcarea circulară a gheţii la capătul anterior al gheţarului, stratul de sus deplasându-se spre bază şi cel de jos fiind ridicat, a adus şi cadavrele la suprafaţă.

DISTRUGERI VULCANICEErupţiile violente fac parte din prezentul şi din trecutul Islandei. Cea mai cumplită şi totodată cea mai amplă revărsare de lavă din tim purile m oderne ale T errei s-a petrecut în 1783. Laki, m untele din extremitatea sud-vestică a Gheţarului Vatnajokull, a fost spintecat la vârf în tim pul uriaşei erupţii, care a creat un lanţ de o sută de cratere separate, întins pe 24 km. Lava a acoperit mai bine de 520 km 2 de teren.

Curgerea a continuat tim p de trei luni, învăluind insula în tr-o pâclă

FALEZĂ SUMBRĂ Fjallsjokull, unul dintre gheţarii aflaţi în extremitatea sudică a Vatnajokull, are marginile înnegrite de resturile adunate în drum, din zonele vulcanice.

abate de C lonfert în districtul Galway, Irlanda. Se spune că el a ajuns în America cu aproxim ativ 300 de ani înainte ca vikingii să colonizeze Islanda (874 d.H r.). Pe atunci, relatările călătoriilor sale erau considerate pure fantasmagorii, dar astăzi specialiştii sunt de părere că ele au fost reale.

C ând au sosit vikingii, terenul era propice culturilor agricole, dar din secolul al X lV -lea, clima Islandei s-a răcit, gheţarii au avansat şi marea a continuat să îngheţe. Condiţiile s-au mai îm bunătăţit la sfârşitul secolului al X lX -lea, dar gheaţa încă acoperă o zecime din teritoriu.

Islandezii au înţeles dintotdeauna caracterul schimbător al gheţii. Aşa cum afirma Sveinn Palsson în secolul al XVIII-lea, „prin însăşi natura sa, gheaţa este semilichidă şi curge fără a se topi, ca

CĂLDURĂ ASCUNSĂ Un lac albastru-intens dezvăluie prezenţa unui vulcan dedesubt:■:ste Grimsvotn, care mocneşte sub masiva :iIotă de gheaţă.

farmată prin depărtarea lentă a Europei ţi Americii de N ord , sub influenţa derivei continentale.

Suprafaţa vulcanică a Islandei a fost acoperită de gheţari groşi de peste 1,6 km în cele 2 m ilioane de ani ale perioadei glaciare, încheiate acum circa 10 000 de ani. C entrul ţinutului este o . jm e sălbatică de vulcani, cratere şi lavă. O zecime din teritoriul ţării zace sub laiva aruncată de cei 200 de vulcani ai msulei, pătura întinzându-se pe alocuri pe mai m ult de 2 600 km 2.

Prim ul record al Islandei a fost ! labilit, se pare, acum 1 500 de ani de :ătre Sf. Brendan (cca 484-578 d.Hr.),

89

■m

E U R O P A

albăstruie care a otrăvit iarba şi a ucis trei sferturi d in şeptel. In tim pu l acestei „foam ete a pâclei“ care a u rm at, au m u rit de inaniţie aproape 10 000 de persoane.

In p rim ele ore ale zilei de 23 ianuarie 1973, V ulcanul Helgafell de pe H eim aey - una d in tre cele 15 insule ce form ează A rhipelagul V estm annaeyjar —, aţipit acum 5 000 de ani şi considerat stins, s-a trezit din îndelungatul său somn. A proape de m arginea oraşului, păm ântul s-a despicat şi a fost cuprins de o perdea de foc lungă de 1,6 km . D in fericire,o fu rtună blocase bărcile de pescuit în po rt, astfel că până la amiază cei 5 000 de insulari se aflau deja la adăpost.

Ţ Ă R M EXTIN SLava a pătruns în oraş, dărâm ând casele şi incend iindu-le . Până în aprilie, în ciuda u nei am ple operaţiun i de răcire a lavei cu je tu r i de apă de m are, partea estică a oraşului a zăcut îngropată în lavă şi pulbere. E rup ţia a luat sfârşit după câteva săptăm âni, dar n u a lăsat num ai distrugeri în urm a sa. Ţ ărm u l estic al insulei s-a extins, zona po rtu lu i căpătând şi u n n o u zid de pro tecţie .

C om binaţia de gheaţă şi foc vulcanic dă regiunii V atnajokull caracterul ei im previzibil. E fectele sun t evidente în in im a calotei care, văzută d in avion, oferă câteodată o privelişte uim itoare: u n lac albastru-intens cu u n d iam etru de 3 km , form at din gheaţa top ită de V ulcanul G rim svotn, care m ocneşte sub gheţar. D e obicei lacul este acoperit cu u n strat de gheaţă, dar chiar şi atunci când n u este vizibil răm âne u n co lector de apă form ată d in topirea gheţii.

G H E A Ţ Ă ŞI FOC

• în Vatnajokull, pe alocuri, gheaţa are 1000 m grosime - fiind deci de două ori mai înaltă decât Empire State Building din New York, SUA.

• La bază, gheata are vârsta de 1000 de ani.

• Gheţarii pot înainta cu 8 km dintr-o singură zvâcnire.

• Cel puţin 150 de vulcani au fost activi în Islanda de la ultima epocă glaciarăîncoace, la fiecare 5 ani erupând unul.

• Dm anul 1500, o treime din lava revărsata pe tot p t d a apărut in Islanda.

G heaţa de pe m alul acestuia acţionează ca un baraj uriaş, îm piedicând apa să se reverse în vale. T otuşi, n ivelul său creşte cu circa 12 m pe an şi, la fiecare 5 -10 ani, se adună suficientă p en tru a-şi săpa loc pe sub barajul de gheaţă şi a p o m i la vale sub form a u nu i to ren t n u m it „explozie glaciară".N ive lu l lacului scade cu 215 m , pe m ăsură ce apa inundă câm pia d in vale, acoperind -o cu năm ol vulcanic.

G rim svotn este o prelungire a faliei Laki spre sud-vest şi face parte d in tr-o

CAPĂTUL DRUMULUI La extremitatea sa sudică, Vatnajokull dă naştere unei veritabile flote de noi aisberguri ce plutesc în apa albăstruie a unui lac format prin topire.

uriaşă reg iune caracterizată de o intensă activitate geoterm ală, care oferă suficientă energie p en tru a încălzi casele şi a genera electricitatea necesară unu i oraş de m ărim ea Londrei. D in când în când, G rim svotn îşi depăşeşte această simplă „atribu ţie" de fu rn izor de energie. In no iem brie 2004, seism ografele au înregistrat vibraţii - vulcanul a e rup t p rin pătura de gheaţă şi apă, form ând un n o r la o înălţim e de 12 k m deasupra gheţarului, traficul aerian treb u in d să fie deviat. P rin topire, a apărut o gaură în stratul de gheaţă, creând astfel u n crater p lin cu apă am estecată cu bucăţi de gheaţă. D upă câteva zile, erup ţia a înce ta t şi gheaţa s-a înstăpânit d in nou .

In extrem itatea sudică a zonei % atnajokull, gheţarul exterior, Skeidarârjokull, se topeşte şi dă naştere ismui râu. In lateral se află un lac cu apă provenită din topirea gheţii; în cele din urmă, nivelul apei se ridică suficient pen tru ca întregul gheţar să plutească pe suprafaţa ei. Apa se scurge în tr-o ...explozie glaciară", inundând câm pia şi am plând-o d in n o u cu resturi. Spre est se zăreşte capătul anterior al G heţarului B reidam erkur, presărat cu nenum ărate : i ;:i şerpuite de piatră şi argilă care s-au desprins din văile parcurse. Gheţarul sfirşeşte în tr-o lagună şi uneori, cu un zgom ot asurzitor, lespezi uriaşe de J ie a ţă se desprind, p en tru a pluti în iigună ca nişte aisberguri.

Intre aceşti doi gheţari se întindeo m ică pătură de gheaţă, Oraefajokull, ce acoperă vulcanul cu acelaşi num e, de pe care coboară num eroase blocuri de gheaţă. V ulcanul Oraefajokull, al treilea din E uropa ca înălţim e, a erupt de două ori până acum - în secolele al X lV -lea şi al X V III-lea — cu urm ări devastatoare.

D inco lo de gheţar, uriaşa zonă pustie se num eşte, simplu, Oraefi, adică „sălbăticie". In trecu t se spunea că nici m ăcar un şoarece n -a r putea traversa aceste întinderi sudice. Astăzi, d rum ul de coastă aduce turiştii în tr-o oază verde, cuibărită la adăpostul m untelui. Această zonă, Skaftafell, a scăpat de forţa distructivă a „exploziilor glaciare".

t i f :

Fostul teren agricol cu vegetaţie luxuriantă este astăzi parc naţional, cu dealuri înverzite şi păduri de m esteceni, scoruşi de m unte şi sălcii.

Svartifoss, o cascadă înaltă de 25 m , se revarsă peste două rânduri de stâlpi bazaltici vulcanici, dispuşi vertical, p recum tuburile unei orgi. O ravenă duce până în vârf, de unde priveliştea este splendidă. Vara, turiştii po t vedea de aici până departe, de la agitatul O raefajokull, peste în tinderea pustie străbătută de râuri, până la mare.

PE GHEŢARPe alocuri, Vatnajokull pare că debordează de viaţă. Zăpada, soarele, vântul şi gerul îi rem odelează con tinuu suprafaţa, conferindu-i o largă varietate de texturi. Z orii şi am urgul învăluie gheaţa în sclipiri de foc. In adâncul calotei de gheaţă, apa rezultată din topire sculptează grote de cristal, în care lum ina zilei se filtrează în nuanţe albăstrii.

Sutele de râuri glaciare clipocesc de sub gheaţa fisurată, purtând cu ele deşeuri vulcanice adunate în drum . Adesea se aude clocotul apei sau bubuitu l gheţii rupte.

C ei care explorează suprafaţa au uneori impresia că păşesc pe spinarea u nu i animal uriaş, care în orice clipă ar putea reacţiona scuturându-se, gest ce le-ar fi fatal.

VIZITATOR TIMPURIU Acest vechi manuscris german înfăţişează un sălbatic, probabil o reprezentare a unui vulcan islandez, gata

să arunce o piatră în flăcări ' spre Sf. Brendan.

E U R O P A

NAŞTERE DRAMATICÂ Nori de fu m se ridică din mare la naşterea Insulei Surtsey (stânga) — numită astfel după zeul focului din mitologia nordică, Surt. Insula este formată din zgura unei erupţii vulcanice.

ENERGIE NESTĂPÂNITĂ Aburi şi stropi de apă ţâşnesc spre cer dintr-un lac clocotind, când Gheizerul Strokkur (dreapta) erupe.

Geysir şi StrokkurUN JET ÎNALT DE APĂ FIARTĂ, NĂSCUTDIN ACTIVITATEA VULCANICA, A DAT NUMELE SĂUTUTUROR IZVOARELOR FIERBINŢI DIN LUME

AkranesThingvellir

Thingvallavatn Reykjavîk <£

m ileO 20 h— ..* -O 20k i lo m e tr i

Heimaey

Surtsey

A pă ţâşnind şi explodând în tr-o fântână clocotindă, urm ată de u n je t

de stropi m inusculi, albi ca creta, ridicându-se până la înălţim ea unui bloc de cinci etaje — o privelişte extraordinară ce durează şapte sau op t m inute , după care dispare. A poi, o coloană de apă fierbinte ţâşneşte în aer ca o rachetă, de această dată înaltă de 30 m sau mai m ult, scărm ănată de vânt. E rupţia continuă, je tu l de apă crescând din ce în ce, până la 60 m înălţim e. In cele d in urm ă, o coloană de abur fierbinte ţâşneşte şuierând asurzitor, după care se aşterne d in n o u liniştea.

Aşa era izvorul fierbinte Geysir în anii ’30, pe atunci principalul p u n c t de atracţie al Islandei - „gheizerul" originar. Astăzi turiştii adm iră

0 COLOANA DE APĂ FIERBINTE TÂSNESTE ÎN AER

CA 0 RACHETĂ

reprezentaţiile u n u i vecin m ai m ic, S trokkur, care ţâşneşte la fiecare aproxim ativ 10 m inu te , aruncând în aer o coloană de apă fierbinte înaltă de 22 m.

Geysir şi S trokkur se află în tr-o zonă cu circa 50 de izvoare fierbinţi ce se aud c loco tind în subteran cu u n vuiet înfundat. R eg iu n ea gheizerelor a fost m enţionată în d o cum en te p en tru prim a dată în 1294, când u n cu trem u r a distrus câteva izvoare fierb in ţi şi a creat alte două, probabil G heysir şi S trokkur. Geysir a devenit u n p u n c t de atracţie turistică im ediat după ce şi-a prim it

num ele, în 1647; pe a tunci erupea zilnic, în ju ru l anului 1800, ţâşnea de m ai m ulte ori pe zi, iar la un m o m en t dat a erupt de 14 o ri în 24 de ore. In 1907 însă, s-a

stins şi a rămas astfel aproape 30 de ani. In 1935 erupţiile au fost induse artificial, extrăgându-se p u ţină apă şi scăzând astfel presiunea d in subteran. Astăzi exploziile sale sunt rare, dar la fel de spectaculoase.

In Islanda există aproxim ativ 3 000 de izvoare fierbinţi, guri de abur, vulcani noroioşi şi gheizere. P rin tre ele se află şi craterele noroioase sulfuroase, c locotinde de la N am askard, în nord; aici turiştii trebu ie să fie atenţi unde păşesc, p en tru a n u se arde la tălpi. In E vul M ed iu se credea că vulcanii sunt po rţi ale iadului, dar astăzi apa înfierbântată de căldura vulcanilor este captată şi utilizată la încălzirea locuin ţelor.

O m anifestare im presionantă a activităţii con tinue d in zonă s-a p e trecu t la 14 no iem brie 1963, când u n n o r înalt de 3 600 m a ţâşnit în largul coastelor sudice ale Islandei. N u era vorba de un gheizer, ci de naşterea unei no i insule: Surtsey. O altă Islanda în m iniatură, insula s-a form at din resturile unei e rup ţii vulcanice subm arine.

E U R O P A

Giant's CausewayCÂND NATURA S-A ERIJAT ÎN MATEMATICIAN, ŢĂRMUL IRLANDEI A DEVENIT O INCREDIBILĂ ÎNTRUCHIPARE A SIMETRIEI ÎN PIATRĂ

CapulBenhane

Orga

A m fitea tru I

J Ş IRLANDA DE N O RD

PortballintraeCastelulDunlitce

) m ileBtishmills. 0

0 1 2 k i l o m e t r i

Sim etria n i se pare ceva absolut firesc dacă o în tâ ln im la flori, la insecte sau

pe faţa unu i tigru, de exem plu. In geologie este însă rară, iar acolo unde apare stârneşte uim ire.

La G iant’s C ausew ay (în traducere, D igu l Uriaşului) natura şi-a dem onstrat d in p lin geniul m atem atic, cizelând zeci de m ii de coloane din piatră cu faţete m ultiple, strânse laolaltă aidom a u nu i m ănunchi gigantic de creioane hexagonale.

D e la distanţă, zona pare doar o parte oarecare a ferm ecătorului ţărm din com itatu l A ntrim , dar brusc privirile sunt atrase de u n p ro m o n to riu cadrilat în tr -u n m o d bizar: p o rn ind de la baza falezei, coboară lin în m are, ca un tobogan uriaş. Pen tru o clipă, nu ştii ce să crezi: parcă ar fi peisajul creat de grafica pe co m puter p en tru un jo c video. Şi totuşi, această bizarerie geologică datează de circa 60 de m ilioane de ani.

E uropa şi Am erica de N o rd , pe atunci unite , au începu t să se depărteze, îm pinse de O ceanul A tlantic, care s-a lărgit treptat p o rn in d de la o falie

vulcanică de pe fundul oceanului.Islanda, cu num eroşii săi vulcani activi, se află astăzi chiar pe această falie.Z onele de lavă d in Irlanda şi Scoţia s-au form at de aici, a tunci când cele două con tinen te şi-au începu t lenta deplasare.

40 000 DE COLOANE DE BAZALTPe măsură ce s-a revărsat, lava a dat naştere în com itatul A ntrim celui mai întins p latou de acest tip din E uropa. C o n ţin u tu l în bazalt al m ateriei top ite a fost pe alocuri neobişnu it de m are şi, solidificându-se, s-a contractat, dar forţele de contracţie au fost atât de egal distribuite, încât lava s-a crăpat cu o precizie geom etrică. Acelaşi proces are loc atunci când stratul gros de n o ro i de pe fundul unei bălţi secate se usucă la soare.

Pe G ian t’s Causeway, coloanele de bazalt măsoară în m edie 460 m m în diam etru, iar înălţim ea lo r variază în tre 1 şi 2 m. D igul are lăţim ea m axim ă de 180 m , pătrunde pe 150 m în m are şi este form at din circa 40 000 de coloane.

In decursul m ileniilor, eroziunea gheţarilor şi zbaterea con tinuă a apelor A tlanticului au cizelat digul în form a pe care o vedem astăzi.

Fiecare coloană de bazalt este alcătuită de fapt d in tr-o serie de segm ente lungi de aproxim ativ 360 m m , care au fost „sudate11 îm preună, dar separate apoi de tensiunile in terne. D in când în când, porţiun ile expuse sunt despicate de valuri de-a lungul liniei de fractură din tre segm ente, conferind digului aspectul în trepte de azi.

G ian t’s C ausew ay este cea m ai cunoscută d in tre structurile bazaltice de

OPERA UNUI URIAŞ? Ceţuri dense învăluie această scară ciudată. Considerat de legende opera unui uriaş irlandez, digul este constituit dintr-o serie de coloane hexagonale riguros ordonate şi strâns alăturate.

94

C O M O R I L E G IRO N EI

„ARIPI DE LEMN" O colonie de fulmari şi-a clădit cuiburile pe faleza-ce străjuieşte Digul Uriaşului. Păsările sunt supranumite „aripi de lemn", deoarece planează într-o poziţie ţeapănă.

pe ţărm , dar m ai există m ulte altele dincolo de dig şi în golfurile din regiune. In decursul anilor, toate au prim it num e sugestive. O rga este u n grup de coloane înalte, încastrate în faleza golfului învecinat, P o rt Noffer. A m fiteatrul este u n go lf încon jurat de extraordinare m ănunchiuri de coloane. T o t în zonă se află Capacul O alei U riaşului, J ilţu l D orin ţelo r, R egele şi N obilii săi şi Sicriul.

DRAGO STEA UNUI URIAŞC oloane de bazalt asem ănătoare se află pe Insula Staffa, în largul coastei vestice a Scoţiei, la aproxim ativ 120 k m spre nord , îndeosebi în G rota lui Fingal.D igul Uriaşului lasă de fapt impresia că s-ar continua pe fundul mării, din Irlanda până în StafFa, iar num ele său prov ine de la legenda inspirată de acest peisaj.

Uriaşul cu pricina este eroul unei vechi legende populare irlandeze,F inn M acC oo l (Fionn M acC um hail), şeful unei bande de războinici num ite Fianna. F inn era renum it pen tru pofta sa de m âncare, pen tru bravura neclintită şi faptele de vânătoare prodigioase.

U n u l din tre m otivele vehiculate de legendă p en tru construirea digului este acela al u n u i suprem act de iubire. F inn ar fi cioplit fiecare coloană, făurând astfel u n drum pe care aleasa inim ii sale, o uriaşă ce trăia pe Insula Staffa, să poată veni oricând la el fară a-şi uda picioarele.

Când a vizitat Giant's Causeway, în 1842, romancierul William Make-

peace Thackeray a aflat despre o epavă din vechea armada spaniolă ce zăcea scufundată în largul Golfului Port na Spaniagh, dar n-a dat atenţie poveştii, considerând-o doar „o legendă". în 1967, legenda s-a dovedit a fi realitate, când arheologul belgian Robert Stenuit a descoperit o serie de artefacte risipite pe fundul mării. Ele au demonstrat că epava fusese cea mai mare navă a armadei, galera cu trei catarge Girona, scufundată în 1588.

Cele 131 de corăbii ale armadei, cu 30 000 de oameni, au pornit din Spania în 1588 pentru a invada Anglia.După pierderi grave, ceea ce a mai rămas din flota spaniolă a făcut cale întoarsă, alegând o rută periculoasă, prin nordul Scoţiei.Din cauza vremii neprielnice, numai jumătate din flota iniţială a mai ajuns în Spania, 20 de corăbii eşuând în largul coastelor Irlandei.

PANDANTIV CU RUBINEUna dintre comorile de pe G irona: o salamandră de aur încrustat cu rubine.

CORABIA COMORILOR G irona a fost o ambarcaţiune cu trei catarge, o navă care combina forţa de luptă a galionului şi viteza unei galere.

Comorile transportate de navă au ajuns în mare parte în mâinile lui „Sorley Boy” MacDonnell, care cucerise cu 4 ani înainte de la englezi Castelul Dunluce, aflat la 6 km spre vest. Restul a rămas pe fundul mării timp de aproape 400 de ani, până când a fost adus la suprafaţă de echipa lui Stenuit, în 1968 şi 1969. Din corabie nu mai rămăsese nimic, dar artefactele găsite oferă o imagine fascinantă asupra vieţii la bordul unei nave a Invincibilei Armada. Astăzi sunt expuse la Ulster Museum din Belfast.

DUCAT Un ducat de aur cu efigia împăratului Carol Quintul, aflat monedele şi bumbii găsiţi de o echipă de arheologi în 1968,

Girona a avut parte de o călătorie cumplită. Pe drumul spre Giant's Causeway, îi avea la bord nu numai pe cei 550 de oameni ai săi, ci un total de 1300 de persoane, printre care echipajele a două corăbii naufragiate.Pe 26 octombrie 1588, Girona s-a ciocnit de o stâncă în apropiere de dig şi s-a scufundat. Au scăpat doar cinci oameni.

96

Cliffs of MoherOCEANUL

ATLANTIC

Capul Vrăjii

Doolin

nul lu i O'Brien

' 'Peştera E!ya $ illwee

1 v u' ° 'B u r r e "

• Lisdoonvama

REPUBLICAIRLANDA

SANTINELE IMPASIBILE STRĂJUIESC ŢĂRMUL .'ESTIC AL IRLANDEI, FERINDU-L DE ASALTURILE ’ JEMILOASE ALE OCEANULUI ATLANTIC

T Ă C E R E A VÂNTULUIiJopasul pe culm ea falezei se dovedeşte : experienţă stranie. V uietul valurilor în î xrarul agitat de dedesubt- abia se aude, acoperit de şuierul je lu it al vântului, iar pescăruşii ce se rotesc par aproape a-şi fi p ierdu t glasurile. Ţ ipetele lo r ascuţite se disting num ai când, purtaţi de un curent vertical, se înalţă deasupra falezei.

In tr-o zi furtunoasă, nicăieri în :n>ulele Britanice nu găseşti un loc mai b eospitalier şi totuşi m ai atrăgător. La Tiza falezei, un strat gros de spumă cafenie azvârle în sus o sum edenie de

îASTION LA MALUL MĂRII Un superb zid de mpărare natural pe ţărmul comitatului Clare, Fa'.eza de la Moher se înalţă abruptă din m xjti. încălzită de soare, oferă o splendidă ţr.velişte în galben şi nuanţe de brun.

Câm pii şi dealuri înverzite, lacuri pu ţin adânci şi cursuri repezi po t fi întâlnite

*proape oriunde în Irlanda. D ar ici şi colo natura a creat câte un peisaj dramatic, poate pen tru a ne ream inti de i îrţa ei extraordinară. ClifFs o f M oher Faleza de la M oher) constituie una

iin tre cele m ai uim itoare privelişti ale irlandei. Străjuind Atlanticul în tr-o s imfonie de piatră stearpă, falezele se în tind pe 8 k m în lungul ţărm ului din c >mitatul Clare.

N im ic n u e blând şi lin la această r Je z ă — nu există golfuleţe liniştite la picioarele sale, nici pante înverzite, nici ti ori delicate pe culm e. Stânca se ridică ire p t din m are până la 200 m înălţim e si, cu toate că oceanul îi izbeşte poalele cu o artilerie de vânturi şi valuri, piatra pare capabilă să reziste oricărui atac încă o veşnicie.

Iar aici A tlanticul este cu adevărat r j r . Fiecare val înspum at se repede pe -rinele celui anterior şi explodează pe r :>ca falezei, în tr-u n fream ăt cenuşiu- iibăstrui. O ricine, om sau animal, care se aventurează pe m uchia abruptă a falezei este im ediat îm proşcat de m ilioane de irropi săraţi aduşi de vântul dinspre vest.

fragm ente de rocă, iar stânca îm prum ută nuanţa cenuşie a norilo r de ploaie de deasupra. Agitaţia p lum burie şi crestele albicioase ale m ării completează atmosfera sumbră.

Deşi pare invulnerabilă, faleza este erodată încetu l cu încetul. Bucăţi m ari sau m ici se prăbuşesc când şi când în ocean, smulse de acţiunea com binată a ploii, care dislocă solul de pe culm e, şi a

E U R O P A

sării aduse de vânt, ce m acină piatra. De fapt, povestea falezei a în cep u t in apă. F undam entu l ei calcaros (m iliarde de schelete ale u n o r creaturi acvatice m inuscule) a fost creat cu peste 300 de m ilioane de ani în urm ă. Secol după secol, oceanul a depus no i strate de şisturi argiloase şi gresie, pe care frăm ântările geologice le-au îm pins spre suprafaţă.

S C U L P T A T Ă DE ZEIN u -ţi trebuie decât u n dram de fantezie p en tru a ţi-i im agina pe vechii zei ai Irlandei dă ltu ind această faleză. Aşa cum scria Jam es P lunkett, d in D ublin , în cartea The Qems She Wore: „C ân d e ceaţă, pare că ar fi... coşm arul u n u i zeu nebun; p e v rem e frum oasă, m ai cu seamă la apus, e u n tărâm m itologic, fantastic."

D ar m ăreţia stâncii n u este singura care i-a inspirat pe poeţi; m u lte aspecte fac aluzie la v rem urile în care vechii eroi irlandezi, reali sau nu, au cutreierat această zonă. N u m ele M oher, de pildă, am inteşte de anticul fort de pe p ro m o n to riu l M othair, constru it în tim puri precreştine la C apul Vrăjitoarei. D in păcate, ru inele fortu lu i au fost dem olate în tim pul războaielor napoleon iene p en tru a face loc u n u i tu rn de semnalizare.

O parte a falezei din apropiere seamănă, se spune, cu o fem eie aşezată, p riv ind spre m are. P en tru oam enii din zonă, aceasta este M al, bătrâna vrăjitoare transform ată acum în stană de piatră. O din ioară M al a p o rn it în urm ărirea e roului local, C uchulainn , până la C apul Scoabei, aflat m ai jo s p e coastă. A colo se spune că a făcut u n salt greşit, a căzut în m are şi s-a înecat. E xtrem itatea nordică a falezei este cunoscută sub num ele Aill na Searrach (Faleza M ânjilor). M ânjii erau, se pare, nepăm ânten i şi, d in tr-u n m o tiv neştiut, s-au aruncat şi ei în m are în acest loc.

Azi, turiştii au cale de acces dinspre am bele capete ale falezei şi p o t străbate po teca de pe culm e — aflată la o distanţă considerabilă de m argine — în tr-o zi de m ers. U n petic de iarbă scundă, crescută pe şistul în tunecat, oferă siguranţă pasului.

D e la C apul V răjitoarei spre sud, un d e faleza are 120 m înălţim e, stânca se ridică treptat până la cel m ai înalt punct al său, în partea de nord.

UN V A L C E N U Ş I U DE C A L C A R

P iatra domină această regiune izolată, în partea de nord-est a Falezei de la Moher.

Numită Burren, este o întindere de 260 l<mz de terase uriaşe din calcar, care urcă asemenea unor trepte până pe Vârful Slieve Elva, înalt de 345 m şi „căptuşit" cu şisturi argiloase. Gheata a fost cea care, acum 15 000 de ani, a sculptat terasele în forme bizare, făcând din ele unele dintre peisajele cele mai tinere ale Europei.

De la distantă, Burren pare că-şi merită portretul pe care i l-a schiţat Edmund Ludlow, unul dintre generalii lui Oliver Cromwell: „...neavând nici apă destulă pentru a îneca un om, nici copac de care să îl spânzuri, nici suficient pământ pentru a-l înmormânta." De fapt, există câteva pajişti şi pădurici de pini, iar ici şi colo pe terasele de piatră au prins rădăcini ienupărul şi câte un alun.

Fisurile întinse ca o reţea în cenuşiul uniform al rocii găzduiesc o mie de specii de plante, miraculos ancorate în câte un petic de sol fertil. Ele transformă terasele într-un paradis al iubitorilor naturii, deoarece climatul blând şi umed, combinat cu adăpostul dat de stânci, oferă condiţii excelente pentru ca plante mediteraneene să crească alături de cele alpine.

în primele luni de vară, piatra este înveselită de culorile vii ale unor flori ca genţiana, pălăria-cucului sau cerenţelul de munte.

Apa de ploaie se infiltrează prin crăpături şi fisuri, roade roca pe dedesubt şi creează tuneluri, grote, iar uneori se acumulează dând naştere unor lacuri temporare numite turloughs. Speologii profesionişti au explorat deja kilometri întregi de tuneluri întortocheate, ce coboară adânc în inima Muntelui Slieve Elva. Una dintre peşterile deschise vizitatorilor, Aillwee, are 1000 m de galerii ce duc spre săli strălucitor ornamentate cu stalactite şi stalagmite.

Ruinele forturilor şi ale monumentelor funerare, ale castelelor şi mănăstirilor dovedesc că această grădină unică de piatră a fost locuită de om de mii de ani.Unii specialişti sunt de părere că ariditatea zonei este tocmai efectul eroziunii provocate de defrişările din timpuri preistorice.

TERASE DE CALCAR Bolovani masivi, transportaţi aici în timpul ultimei epoci glaciare (dreapta), conferă lespezilor de calcar un aspect nepământesc.Cerenţelul de munte (stânga) proliferează în crăpături.

T u rn u l lu i O ’B rien m archează acest record . M ergând to t m ai spre n o rd de-a lungul falezei, întâlneşti făgaşuri pe care doar caprele sălbatice se p o t aventura. A poi terenu l coboară lin spre u n g o lf nisipos, în d reptul satului de pescari D oolin.

Cea m ai spectaculoasă privelişte se oferă privirii dinspre capătul nord ic al falezei, de un d e o cărare bătucită, m ărginită de lespezi uriaşe de calcar, duce spre T u m u l lu i O ’B rien. In 1835, Sir C ornelius O ’B rien , m em b ru al

Parlam entulu i şi p rop rie tar al terenului respectiv, a o rdonat construirea turnului, p en tru a-i servi ca pu n c t de observaţie şi ceainărie. D upă oboseala urcuşului, turiştii secolului al X lX -lea se pu teau delecta cu bău turi răcoritoare la măsuţa ro tundă din turn , pe fondul m uzical susţinut de u n cim poier.

Este uşor de înţeles de ce O ’B rien a ales acest loc p en tru tu rnu l său: priveliştea de aici este splendidă. Spre nord , bolovanii, cât u n stat de om , ce punctează plaja argiloasă de jo s par nişte

98

'biete pietricele, iar mai departe, dincolo «ie capătul falezei, se înalţă piscurile to n ic e de la Connem ara: Cele Douăsprezece Ace. Spre sud se zăreşte

1 singuratic de la Capul Scoabei, care ază extrem itatea vestică a

ctului Clare, iar în fundal se întinde '.ral întunecat al M unţilo r Kerry.Lăsaţi la urm ă panoram a vestică, viţi în jos, spre p intenul pietros de

turn, odinioară parte a falezei, dar de m ii de ani de vânt şi valuri până

a rămas doar coltul acesta subţire de

forma unui deget. Deşi înalt de 60 m, de sus parc mititel. Linia albicioasă ce se vede la jum ătatea coborâşului spre mare nu este, aşa cum s-ar putea crede, u n strat de rocă fosilizată, ci un şir de păsări acvatice - pescăruşi, cufundări, bodâriăi - facându-şi cuibul sau doar odihnindu-se pe steiuri atât de înguste, încât abia dacă po t fi num ite astfel. M ai dificil de distins pe fondul întunecat al stâncii sunt corbii şi stăncuţele, ce se lasă purtaţi de curenţii de aer cu graţia unor adevăraţi balerini.

Indreptaţi-vă apoi privirile spre imensitatea A tlanticului ce se întinde dincolo de orizont, o m are de valuri întreruptă doar de cele trei siluete ale Insulelor Aran. In tr-o zi senină, solul lor pietros gri-argintiu luceşte adem enitor, dar sub norii de furtună insulele par negre şi ameninţătoare, ca şi cum s-ar fi hotărât brusc să plece la drum şi să ia cu asalt coasta Irlandei. N -a r fi însă nici un pericol: Faleza de la M oher apără cu străşnicie coasta, asemenea unei fortăreţe.

99

BenbulbinUN MUNTE PLAT ÎNĂLTÂNDU-SE DIN MIJLOCUL ŞESULUI, ÎN PARTEA DE VEST A IRLANDEI, AMINTEŞTE DE UN POET ŞI UN URIAŞ

ţ\JROp^

GolfulDonegal

20=1==

' ÎM a n d ÂDE N O RD .

0 20 k i lo m e t r i /

REPUBLICA IRLANDA '

S ilueta masivă a M u n te lu i B enbulb in se înalţă pe câm pia de la Sligo p re

cum chila răsturnată a unei corăbii. Avansând spre culm e, pantele abrupte se transform ă în stânci aproape verticale, dăltuite de natură asem enea burdufului unei arm onici, ce m ărginesc vârful plat, înalt de 300 m.

B enbulb in joacă u n rol im portan t în m ito logia irlandeză. P e coastele sale, susţine legenda, şi-a sfârşit zilele războinicul celt D iarm uid . V iteazul fugise cu G rainne, logodnica uriaşului F inn M acC ool, cel care construise D igul U riaşului. R ăzbunăto r, acesta l-a atras pe D iarm uid în tr-o luptă pe viaţă şi pe m oarte cu un m istreţ ferm ecat. T o t aici, în secolul al V l-lea, Sf. C olm cille (C olum ba) a condus 3 000 de oam eni în bătălie, iar p o e tu l irlandez W .B . Yeats a ales să fie îngropat la poalele ocro tito ru lu i B enbulbin . C u pu ţin înain te de a m uri, în 1939, Yeats scria:

Sub a lui Ben Bulben pleşuvă ţeastă în cimitirul D m mcliff Yeats adastă.

CÂMP DE LUPTĂ Sf. Colmcille, se spune, a condus o armată spre Muntele Benbulbin, pentru a-şi afirma dreptul de a copia o psaltire pe care i-o împrumutase Sf. Finian din Movilla.

100

E U R O P A

Wast WaterGROHOTIŞURI ŞI PISCURI COLŢUROASE ÎNCONJOARĂ CEL MAI ADÂNC LAC AL ANGLIEI, DÂNDU-IUN AER SUMBRU, FANTOMATIC

6\X •^ Carlisle

V ANGLIA

Capul St. ~

10

IO 20k i lo m e tr i

. H c t i il la c u r ilo r ' Penrith ^ |S • Keswick

V ârf u i S ta fe l!A '•*Winclermere

;i t e t: *’ Kendal

Golful , Morecambe

Barrow-in-Fiirness . Lancaster

epoca victoriană vorbeau despre p rovocarea acestor vârfuri de piatră. P rin tre pionieri s-a aflat şi W alter H askett Sm ith, „părintele escaladei pe stâncă d in M area B ritanie“ , care şi-a înscris toate reuşitele în cartea de impresii. M ulţi alpinişti au fost găzduiţi la m otelu l din sat; în anii ’70 ai secolului al X lX -lea acesta se afla în proprietatea lui W illiam R itson , u n personaj al cărui renum e de povestitor depăşise cu m ult graniţele locale.

Biserica din sat, una d intre cele m ai m ici din Anglia, are num ai trei ferestre, pe una d in tre ele fiind înscris u n verset de psalm cum nu se poate mai potrivit: „In ii vo i ridica privirile spre dealuri."In cim itir odihnesc câţiva căţărători care şi-au p ierdu t viaţa pe m unte; vijeliile

iscate d in senin sunt extrem de periculoase chiar şi pentru cei mai experimentaţi alpinişti. Ploile sunt aici m u lt m ai abundente decât oriunde altundeva în M area B ritanie, înregistrându-se circa 3 000 m m de precipitaţii anual.

ORIGINI GLACIAREForţa gheţarilor a fost aceea care a stat la baza săpării văii W ast W ater în granitul m unţilor, în tim pul u ltim ei perioade glaciare, încheiate cu aproxim ativ 10 000 de ani în urm ă. Apa lim pede şi rece, rezultată din topirea gheţii şi din to ren tele de m un te , s-a adunat treptat în această căldare cu o adâncim e de 79 m , fo rm ând W ast W ater, cel m ai adânc lac al Angliei. Apa sa este atât de săracă în elem ente nu tritive, încât viaţa lipseşte

Pădurile şi curbele line ale şoselei ce duce spre W ast W ater n u lasă să

se întrevadă nim ic din splendoarea aflată ceva m ai departe — un peisaj tară egal în în tregul D istrict al Lacurilor din Anglia. In faţă se în tinde o oglindă cenuşie de apă, înconjurată de m un ţi stâncoşi. U n povârniş de grohotiş cu aspect am eninţător, înalt de peste 550 m, coboară brusc în adâncul lacului. N u există am barcaţiuni turistice pe suprafaţa lui şi nici flori p itoreşti pe maluri; m ăreţia sa este sobră.

La extrem itatea lacului lung de 5 km , o serie de păşuni, m ărginite de pereţi de piatră, radiază parcă din sătucul W asdale H ead, oferind im presia u nu i peisaj îm blânzit. D ar dincolo de şes se înalţă G reat Gabie în întreaga sa splendoare, alături de crestele ascuţite ale Vârfului Scafell, cel m ai înalt din Anglia, cu cei 978 m ai săi.

W asdale H ead serveşte d rep t „tabără de bază" p en tru alpinişti încă de pe vrem ea în care aventuroşii căţărători din

102

W A S T W A T E R

ŢEL ATINS M ulţi căţărători au escaladat Napes Needle de când Haskett Smith l-a urcat pentru prima dată consacrând astfel un nou sport serios.

aici aproape cu desăvârşire - excepţieI ticând câţiva păstrăvi, lipani, boişteni şii plevuşti.

Viscolele iernii transform ă lacul în tr-o | m are agitată, aruncând stropi m ărunţi în1 %1zduh şi îm brăcând vârfurile m ontane ş in tr-o haină cenuşie.

Prim ăvara se stârneşte câte u n vuiet înfundat: sub căderea ploilor, stratul de sas al povârnişului de grohotiş se

; prăvăleşte la vale de pe culm ea Illgill -lead, în apele reci ale lacului.

KÂSPLATA ALPINIŞTILOR Văzut de pe emstele abrupte ale Muntelui Great Gabie, Lacul Wast Water pare că doarme smb povârnişul de grohotiş, iar colinele din ju r aruncă umbre întunecate peste satul ! I 'asdale Head.

P I ON I ER AL A L P I N I S M U L U I

C ând a sosit în Wasdale Head, în vara anului 1881, studentul la Oxford Walter

Haskett Smith nu avea de gând să urce pe munte; alpinismul abia se născuse în Marea Britanie. Şi totuşi, sejurul său aici a marcat începutul acestui sport pentru britanici. Cu ajutorul unui alpinist încercat, pe nume F.H. Bowring, Smith a abordat inelul de vârfuri care înconjoară Lacul Wast Water cu un entuziasm ce nu a întârziat să facă prozeliţi.

în ani care au urmat Smith a revenit de multe ori la Wasdale Head.. aventurându-se în ascensiuni ăn ce m ce mai dificile. Apoi. în 1886, a conferit un siaiat oficial escaladei pe stâncă: încăltat cu ghetele sale obişnuite, a urcat pe Great Gabie până !a picioarele unui pinten ameţitor. r,.,~: \ares Seedle (Acul Napes). Profitând de fiecare fisură in rocă, avansând centimetru cu centimetru si simtindu-se „ca un şoricel escaladând o piatră de hotar", a cucerit în cele din urmă si stânca din creştetul pintenului. „Un parcurs îndrăzneţ", avea să scrie el mai târziu - cuvinte modeste, dacă ne gândim la hăul ce se căsca sub el.

încurajaţi de reuşita sa, căţărătorii, care până atunci se mulţumiseră cu performanţe mai modeste, au început să aprecieze provocările pereţilor goi de stâncă. Cincizeci de ani mai târziu, ia vârsta de 76 de ani, Smith (stânga) a repetat istorica sa escaladă în fata unui public format din 300 de alpinişti.

E U R O P A

Great GlenOVALEDREAPTĂ CA SĂGEATA TRANSFORMĂ NORDUL SCOŢIEI ÎNTR-O VERITABILĂ INSULĂ

, ; • Invemess Loch Ness

Loch Oic/i: ___Loch Locliy g j j f - S jt A\&' Bcn Nevis v

L6cli Foit a # "le William

J ««‘M ţ

Aberdeen•!

- Lil Dundec

NI' <!t SC.OŢU

Glasgowmile

Firtl’ of F°rtl'

"2 rti 2 5 =>0k i lo m e t r i ;

Ca o rană adâncă făcută de o sabie uriaşă, G reat G len (M area Vale)

despică în diagonală p latoul înalt al Scoţiei, de la O ceanul Atlantic până la M area N ordu lu i. Lacuri (scoţ. loch) ca nişte panglici gigantice - Ness, O ich şi L ochy — um plu albia de 88 k m lungim e a văii şi, alături de canalele care le unesc, fac d in partea de n o rd a Scoţiei aproape o insulă.

Pe am bele m aluri ale lacurilor se înalţă coaste abrupte de m unte . Pădurile de la poale lasă trep ta t loc ierburilor, iar pe cele m ai înalte piscuri num ai plantele de m unte , ca salcia pitică, po t supravieţui. R âu rile m ărginaşe se reped în cascade şi p rin văi înverzite, p en tru a se vărsa în lacuri.

Povestea ravenei începe cu m ai bine de 350 de m ilioane de ani în urm ă, în tr-o v rem e în care frăm ântările titanice ale scoarţei terestre au creat fractura num ită azi G reat G len. M işcarea rocilor

104

VREME CAPRICIOASĂ Ceaţa învăluie şesul şi pădurea (sus) de la extremitatea vestică a ravenei, iar razele soarelui străbat norii întunecaţi (dreapta), poleind apele lacurilor, în prim-plan se află Loch Oich, iar dincolo de el se întinde Loch Lochy.

inginerulu i T hom as T elford, şi au durat 18 ani.

Fauna ravenei este bogată şi variată. Jderii şi râşii sunt m ai num eroşi decât erau înainte, iar veveriţele roşii, aproape exterm inate în secolul al X lX -lea , populează iarăşi pădurile de pini. Vulturul de m are, cea m ai rară şi m ai frum oasă pasăre de pradă ce se hrăneşte cu peşti, a reven it şi el după o îndelungată absenţă, iar lacurile constituie ultim ul refugiu al v id relor scoţiene.

V iaţa sălbatică a regiunii — sau, m ai exact, u n elem ent al ei — constituie şi astăzi subiectul u n o r aprinse dezbateri. Se spune că, în secolul al V l-lea , Sf. C olum ba ar fi în frun ta t u n m onstru ce sălăşluia în L och Ness şi teroriza localnicii. D in anii ’30, când a fost inaugurată şoseaua paralelă cu ţărm ul vestic al lacului, zeci de persoane susţin că l-au văzut pe „N essie“ . M isteriosul locatar al lacului a fost considerat pe rând a fi un plesiozaur — o fosilă vie de

acum 70 de m ilioane de ani —, un „kelp ie“ , adică u n d u h al apelor,

u n şarpe de m are, o corabie vikingă şi un... butoi. D ar

până acum „N essie“ s-a ascuns b ine de căutătorii săi, care au folosit baloane cu aer cald, reflectoare, chiar subm arine şi u n de tecto r sonic p en tru a

găsi creatura d in apele adânci ale lacului.

de-a lungul faliei nu s-a încheiat, în zonă având loc şi azi cu trem ure de m ică intensitate. C el m ai pu tern ic din tim purile m oderne , în 1816, a avariat câteva acoperişuri în oraşul Invemess, situat la capătul nordic al văii.

In procesul de form are al acesteia, rocile aflate de o parte şi de alta a faliei s-au m ăcinat, devenind vulnerabile în faţa apei şi a gheţii. In epoca glaciară, valea a fost acoperită de gheţari şi rocile prinse în masa de gheaţă în mişcare au acţionat ca o hârtie abrazivă, lărgind şi m ai m ult valea. Au rezultat pereţii abrupţi, care accentuează şi m ai m ult grandoarea peisajului.

UN CORIDOR PRIN SC O ŢIAD in cele m ai vech i tim puri, valea a

constitu it singura rută practicabilă în această regiune a Scoţiei. Englezii i-au recunoscut im portan ţa strategică în secolele al X V II-lea şi al X V III-lea, când au constru it aici forturi m enite să ţină sub con tro l turbulentele clanuri scoţiene: Fort W illiam la capătul vestic al faliei, F ort Augustus la extrem itatea sudică a cunoscutulu i L och Ness şi Fort G eorge lângă Inverness.

La începu tu l secolului al X lX -lea, sărăcia şi em igrările erau la ordinea zilei aici, astfel că a fost constru it Canalul C aledonian, p en tru a încuraja com erţu l şi a im pulsiona econom ia. Legând lacurile în tre ele, acesta perm itea navelor să evite navigaţia riscantă în lungul coastelor scoţiene. Lucrările la canal au începu t în 1804, sub conducerea

PESCARI CU BLANĂ Vidrele plonjează în apele îngheţate ale lacurilor pentru a prinde peşte.

E U R O P A

Old Man of StorrUN PINTEN CONIC DE PIATRĂ SE ÎNALŢĂ DIN MIJLOCUL UNEI AGLOMERĂRI DE PISCURI

R etras la adăpostul unei faleze zdrenţu ite , O ld M an o f Storr (Bătrânul de

la Storr) străjuieşte dem n ţărm ul Insulei Skye, ce aparţine Scoţiei. P in tenu l de bazalt înalt de 49 m , aflat parcă în tr-u n echilibru precar pe postam entul de piatră, priveşte spre m are ca o santinelă singuratică în postul său de pază.

O puzderie de blocuri, pietroaie şi grohotişuri se îngrăm ădesc în ju ru l p in tenu lu i - rezultat al u n o r m ari alunecări de teren. O pătură groasă de bazalt - consecinţă a erupţiilor vulcanice de acum 60 de m ilioane de ani - acoperă stratele vechi de sol, m ai accidentate. Ca urm are a mişcării scoarţei terestre,

VEDERE SPRE MARE Flancat de frânturi de rocă, Bătrânul de la Storr priveşte peste mare, spre Raasay.

păm ântul a devenit instabil şi blocuri m ari de bazalt au alunecat spre m are, fiind treptat erodate de forţele naturii.

„Bătrânul1’ se înalţă atât de proem inent, încât timp de secole a servit ca far călăuzito r pen tru m arinari. Pereţii săi aproape verticali şi cornişele înguste au fost în to tdeauna o provocare extrem ă pen tru alpi- nişti, p in tenu l fiind cucerit abia în 1955.

D e pe aceste coaste stâncoase, în tr-o zi senină, m area pare o oglindă în care cerul albăstrui se reflectă scânteietor.

D ar în num ai câteva ore văzduhul poate deveni negru; nori grei se adună şi o burn iţă deasă scaldă stâncile în tr-u n negru lucitor.

Aici, ţărm ul Insulei Skye este încărcat de istorie. Plaja străjuită de Bătrânul de la S torr este plină de fosile, p rin tre care au fost găsite şi resturile unui ihtiozaur - un saurian asem ănător cu delfinul, vechi de 200 de m ilioane de ani. N u departe au fost descoperite m onede anglo-saxone din argint, alături de unele ce p rov in din oraşul asiatic Samarkand, probabil ascunse de vikingii care au invadat această regiune.

UN FUGARO peşteră aflată pe ţărm la sud de O ld M an o f S torr poartă num ele p rin ţu lu i Charles - B onnie Prince Charlie, care a ju ca t un rol atât de im portan t în istoria Scoţiei. In 1745, p rin ţu l Charles Edw ard Stuart a p o rn it la luptă p en tru a câştiga tronu l Angliei în num ele tatălui său, fiul detronatulu i rege Jam es (Iacob) al II-lea al A ngliei (alias Iacob al V II-lea al Scoţiei). D upă înfrângerea suferită în bătălia de la C u lloden M oor, în aprilie 1746, prin ţu l a fost u rm ărit de inam ici şi, în peregrinările sale p rin Insula Skye, a trecu t şi pe lângă B ătrânul de la Storr. Sătul să to t fugă şi să se ascundă, prin ţu l Charles a părăsit Scoţia în septem brie 1746 şi s-a stins în exil, la R o m a, în 1788.

Lacul InariV ECHILE BALADE LAPONE SPUN CĂ ACEST LAC ALBASTRU ESTE „PE CÂT DE LUNG, PE ATÂT DE ADÂNC"

1 î o

FINLANDA L A I' O N ‘ I --A

25 f nu le

25 50 k i lo m e tr i

Hărţile Laponiei oferă m ulte surprize. P e n t r u o r e g iu n e afla tă m u l t d in c o lo

de C ercul Polar de N ord , în care te-ai j-ştepta să găseşti gheaţă şi un peisaj de tundră, hărţile se dovedesc a fi înţesate Je lacuri şi râuri legate între ele prin păduri, sm ârcuri şi mlaştini. Iar cea mai m are şi m ai intens colorată piesă din icest mozaic de albastru şi verde este Lacul Inari, ale cărui m aluri crestate de ute de m ici fiorduri închid în tre ele

3 000 de insule îm pădurite, unele doar puţin m ai mari decât o stâncă.

Pâraiele coboară vijelios pe pantele dealurilor aflate la vest şi sud de lac, vărsându-se în râurile ce alimentează Inari cu apă rece şi lim pede. Spre est şi nord, în mlaştinile şi în pădurile de pini

:m ag in i în g h e ţa te Iarna începe să strângă Lacul Inari în cleştele său îngheţat (dreapta), insuliţele împădurite confundându-se cu imaginile lor reflectate în apele verzi-albăstrii. Soarele iernii (verso) aruncă o lumină palidă,

fantomatică, asupra Insulei Ukko.

şi m esteceni trăiesc elani, lincşi şi polifagi americani (Gulo luscus).

Săpat de gheţari în urm ă cu m ai m ult de 10 000 de ani, lacul este lung de aproxim ativ 80 km şi acoperă o suprafaţă de 1300 km 2. Pereţii săi sunt abrupţi, coborând aproape vertical până la adâncim ea de 97 m. Baladele localnicilor descriu lacul ca fiind „pe cât de lung, pe atât de adânc". D eoarece climatul arctic al regiunii este atenuat de C uren tu l N ord-A tlantic, cald, derivat din G u lf Stream, în ju ru l Lacului Inari vara am inteşte m ai degrabă de acelaşi anotim p în zone aflate la1 000 km mai spre sud. Pe m aluri creşte o specie de m ure portocalii - d in care laponii prepară gem uri şi lichioruri - iar apele sunt bogate în păstrăvi, boişteni, som ni, lipani şi bibani. Păsările m igratoare se alătură raţelor şi cufundărilor care pescuiesc în lac. Lăstunii vin vara aici pentru a se delecta cu roiurile de ţânţari.

ORA MESEI Bufniţele arctice, care îşi fac cuibul pe sol, se împerechează vara pe Lacul Inari, dacă populaţia de lemingi din zonă — hrana lor favorită — este îndestulătoare.

Laponii lăsau ofrande zeilor pe m ica Insulă U kko , la nord de Inari. Azi, aceştia ar privi uim iţi portu l m odern , dar ar recunoaşte liniştea feerică ce se aşterne odată cu prim ele ninsori şi cu gheaţa care încleştează apele lacului, fară a se topi tim p de vreo jum ătate de an.

107

Sognefjord este doar unu l d in tre cele aproxim ativ 200 de fiorduri m ari, graţie cărora ţărm ul de vest al N orvegiei pare m arginea zdrenţu ită a unu i drapel sfâşiat de vânt. M ăsurând num ai 5 km lăţim e în cel m ai lat punct, fiordul este cel m ai lung şi m ai adânc d in N orvegia, pă trunzând în uscat pe 184 km . Deşi adâncim ea este de 1 200 m , măsurată de pe creasta m u n ţilo r până pe fundul apei, valea are o înălţim e de 2 100 m — cu aproape 600 m mai m ult decât M arele C an ion d in SUA.

G heţarii sun t cei care au sculptat acest peisaj. M u n ţii de granit au probabil 2 000 de m ilioane de ani vechim e. R âu rile care îi străbat sunt m ai tinere, începând să-şi sape văile acum

Chiar şi călătorii cu experienţă sunt cuprinşi de înm ărm urire când

uriaşele pacheboturi, pe care îm prejurim ile le reduc la dim ensiunile u n o r m achete, in tră în Sognefjord. M unţii se ridică aici aproape vertical de la m arginea apei - ziduri de rocă granitică, înaltă pe ,a locuri de 900 m. Panglicile subţiri de apă care îi străbat la vale sunt form ate în urm a topirii zăpezii de pe vârfuri. Câţiva p in i au răsărit pe pantele ceva m ai line, acolo unde rădăcinile lo r au găsit u n p u n c t de sprijin în vreo fisură a rocii sau în grohotişul instabil.

APE LINIŞTITEParcă în contrast cu acest peisaj, case m ici de ţară s-au cuibărit ici-colo pe îngustele terase fertile care m ărginesc fiordul. C lădiri cu ziduri albe, văruite, şi acoperişuri de tablă ondulată roşii sau cenuşii se înalţă p rin tre petice o rdonate de teren cultivat, aspectul lo r îngrijit contrastând cu splendoarea sălbatică a peisajului înconjurător. D atorită m areelor slabe, Sognefjord pare un lac cu oglinda clară. Albia sa curbată îl apără de v iolenţa A tlanticului şi uneori num ai mireasm a sărată a aerului am inteşte că te afli de fapt în tr-u n fiord - un braţ de m are.

aproxim ativ 50 de m ilioane de ani şi, când calota de gheaţă s-a form at, în decursul câtorva epoci glaciare succesive, gheţarii au alunecat pe aceleaşi trasee, cizelându-le la rândul lor. A cum 10 000 de ani, când s-a încheiat ultim a epocă glaciară şi gheţarii s-au retras, locu l lo r a fost luat de apa mării.

Văile săpate de gheţari au de obicei form a literei U , cu pereţi abrupţi, fiind în general m ai adânci în m ijloc decât spre gura de vărsare. Aşa este şi la Sognefjord: dacă spre ocean apa cade de la 170 m , la 50 k m în in terio r, lângă V adheim , înălţim ea de la care se prăbuşeşte este de şapte ori mai m are.

U n ultim rest al calotei glaciare norvegiene, G heţarul Jostedal acoperă

Sognefjord0 PANGLICĂ LICHIDĂALBASTRU-ÎNFLĂCĂRATŞERPUIEŞTEPRINTRE MUNŢI ÎNALŢI,PÂNĂ ÎN INIMANORVEGIEI

OCEANUL ATLANTIC .

%

0 25 50k i lo m e tr i

110

m unţii de la no rd de SogneQord. Apele rezultate d in topirea sa se scurg în Fjaerlandsfjord, o ram ură a Sognefjord, şi în Gaupnefjord, ce se bifurcă din Lustrafjord. C el mai m are gheţar continental al E uropei are o grosim e de 600 m şi se întinde pe 487 km 2.

EFECT RĂCORITORApele din Sognefjord păstrează şi vara o tem peratură foarte scăzută din cauza gheţarilor. N orvegia este situată la aceeaşi latitudine ca Alaska şi Siberia estică,, iar fiordul se află la num ai 800 km sud de C ercul Polar. D ar C uren tu l N ord-A tlan tic se desprinde din G ulf Stream şi aduce pe ţărm ceva din căldura M ării Caraibilor, îm blânzind clima

RAPSODIE ALBASTRĂ Sognefjord şerpuieşte maiestuos printre pereţii întunecaţi de granit, azuriul cerului rejlectându-se în albastrul apelor.

suficient pen tru ca în ju ru l localităţii Leikanger să poate fi cultivaţi m eri.

Oraşe m ici ca Sogndal şi Laerdalsoyri au apărut în cele câteva zone cu teren plat creat de deltele râurilor alim entate din interior. A urland a devenit chiar un centru industrial, cu o m are hidrocentrală şi o uzină ce produce alum iniu. Totuşi, peisajul nu este deloc prim itor. In zilele însorite, versanţii abrupţi ai văilor aruncă um bre lungi până aproape de înserat, iar în cele

înnorate, ceaţa venită dinspre m are aduce cu ea u n frig pătrunzător. în asemenea m om ente, pâcla şi burniţa nesfârşite transform ă păşunile în smârcuri bântuite de siluetele fantom atice ale nefericitelor oi, vite şi capre.

T erenul accidentat a constituit dinto tdeauna o provocare dificilă pen tru cei care doreau să traverseze această regiune, iar înainte de construirea şoselelor m odem e ale secolului al X X -lea, am barcaţiunile reprezentau principalul mijloc de transport aici.

C ondiţiile dure ale m ediului au m odelat spiritul vikingilor, oam enii din această zonă fiind şi astăzi renum iţi pen tru spiritul lo r liber.

In prezent, localnicii îşi sporesc veniturile graţie m iilor de turişti care sosesc aici vara, pen tru a se bucura de m ăreţia peisajului, culm inând cu splendoarea alpină a Parcului N aţional Jo tunheim en , în care Cascada Vettis coboară pe 275 m în Ardalsfjord, cea mai estică ram ură a Sognefjord.

COIF V I K I N G

C orăbiile vikingilor acostau odinioară în Sognefjord. Corsarii vikingi veniţi din

Norvegia, Danemarca şi Suedia terorizau în secolele al IX-lea-al Xl-lea populaţia de pe celelalte coaste ale Europei. în ciuda legendelor, ei nu purtau coifuri cu coarne, ci unele asemănătoare cu cel din imaginea de sus, dar de obicei mai puţin ornamentate. Acest coif Vendel din secolul al VIMea este păstrat la Muzeul de Istorie Naţională din Stockholm, Suedia.

111

E U R O P A

O 50 100k i lo m e tr i PISCUL IADULUI Roci contorsionate zac împrăştiate pe fundul unui crater

vulcanic mai vechi, în centrul căruia se înalţă, înzăpezit, vulcanul Pico de Teide.

Pico de TeideDOMINÂND INSULA TENERIFE, VULCANUL ARUNCĂ CEA MAI LUNGĂ UMBRĂ DE PE PĂMÂNT

V ăzut dinspre m are, Pico de Teide este învăluit în culori izbitoare. Albul

vârfului său acoperit de zăpadă lasă loc treptat purpuriu lu i-închis al versanţilor vulcanici, sub care se întinde verdele-intens al vegetaţiei, m ărginit de albastrul-ultram arin al oceanului.

In ghidurile de călătorie, Insula Tenerife — cea m ai m are d intre Insulele C anare, aproape cât jum ătate din Olanda — este descrisă ca o insulă muntoasă, de form ă triunghiulară, dom inată de piscul T eide. In realitate însă, insula nu

INSULELE CANARE

LaPahna

A ® ' «Santa Cruz S a a c h ilo V . de Tenerife

GomeraTenerife

Hierro Gran Canarii)

AFRI C4

Lanzarote ■

Fuerteventutp

m ileo w loo

este altceva decât o prelungire a acestui m unte im punător. Sub vârful său de 3 718 m , cel m ai înalt din Spania, pantele îm pădurite coboară spre văile din no rd şi plajele din sud.

Pico de T eide n u este doar un fundal pitoresc pen tru staţiunile m aritim e din Tenerife, ci şi principala atracţie a unui peisaj extraordinar, creat de o serie de v iolente explozii vulcanice. Vârful său conic se înalţă în craterul unu i vulcan mai vechi, aflat la 2 000 m deasupra nivelului mării — un am fiteatru natural de nisip şi piatră ponce. V echiul crater, m ărginit de un perete de rocă lung de 74 km , este înţesat cu stranii fragm ente de stâncă - o avalanşă de portocaliu, purpuriu , roşu-carm in, ocru şi cenuşiu —

112

smulse d in adâncul m untelui. Canale şi ravene (canadas) sufocate de lavă topită îl străbat. R eg iunea este inclusă astăzi în Parcul N aţional Las Canadas del Teide.

Piscul este şi el la fel de frământat. în versanţii săi abrupţi se cască guri adânci, întunecate, în care lava s-a scurs d in tr-un m ic crater aflat în vârf. Gaze sulfuroase încă mai emană din acest crater adânc de 30 m , vulcanul fiind activ de sute de ani. în 1705, lava a acoperit cea mai m are parte a oraşului-port Garachico. In cea m ai recentă erupţie, survenită în 1909, u n râu de lavă, lung de 5 km , s-a scurs pe versantul nord-vestic. Iarna, zăpada şi gheaţa acoperă ravenele, vânturile aspre sfărâmă stratul superficial de şist argilos şi tem peraturile scad sub lim ita

VÂNĂTORULŞoimii călători vânează pe coastele pietroase din Las Canadas del Teide, plonjând cu 160 k m/ h asupra păsărilor mici; totuşi, prada este rară aici.

P I C O D E T E I D E

îngheţului. V echii locuitori ai insulei, o populaţie num ită guanche, cu părul deschis la culoare, au botezat vulcanul Piscul Iadului, ceea ce coloniştii spanioli au tradus în secolul al X V -lea ca Pico de Teide; guanche credeau că pe această culm e sălăşluieşte zeul Iadului, Guayota. Pentru alţii, m untele pare însă un părinte blajin, care îşi veghează cele şapte fiice — T enerife şi celelalte insule m ari ale Canarelor: La Palma, H ierro , Gom era, G ran Canaria, Fuerteventura şi Lanzarote.

In zori, T eide pătrunde pe un tărâm ferm ecat, detaşându-se în tunecat pe fondul cerului care se lum inează sub razele soarelui şi contrastând cu restul insulei, învăluită în tr-o m antie de nori rozalii. C el m ai u im ito r aspect al vulcanului este însă um bra pe care o aruncă în prim ele ore ale dim ineţilor

însorite — o uriaşă piram idă neagră ce se în tinde pe 200 k m în apele m ării, cea m ai lungă um bră din lum e. La apus, conul se transform ă în tr-u n triunghi bordat cu roşu-aprins şi piscul îşi recapătă aspectul de sălaş al unu i zeu răzbunător.

Pico de T eide joacă u n ro l vital în ecologia insulei. Plantele se dezvoltă arm onios la adăpostul versanţilor săi, chiar şi în zonele cu lavă întărită ale craterului, unde albinele roiesc în ju ru l parfum atelor grozam e, iar m ai jo s înfloresc delicatele v iolete şi m argarete.

Pe pantele m untelu i, la altitudini inferioare, um iditatea din straturile joase de nori se condensează pe ramurile pinilor şi picură apoi pe solul poros. M ai spre poale, ferm ierii captează apa, cu care îşi irigă apoi fincas, terenurile îm prejm uite de ziduri pe care, la adăpost de vânturile din nord-est, cultivă roşii, banane, cartofi şi viţă-de-vie. în partea de no rd a văii, portocali, migdali, dafini, m irţi, leandri, trandafiri, m im oze, bougainvillea şi bătrânii copaci-dragon prosperă în climatul blând, descris adesea ca o prim ăvară veşnică.

D atorită masei im punătoare a m untelu i, apele din partea ferită de vânt a insulei - ţărm urile de sud şi est - sunt totdeauna liniştite şi, în consecinţă, bogate în elem ente nutritive. D in acest m otiv, zona a devenit teritoriul preferenţial de hrănire şi îm perechere a balenelor şi delfinilor — azi, o atracţie turistică.

P en tru cei ce vizitau insula în epoca victoriană, traversarea craterului constituia o aventură ex trem de periculoasă. Scriitoarea britanică O livia Stone, care a

înfruntat în 1883 „m orm anele de lavă“ , m enţiona: „ N u există aici nici m ăcar un cen tim etru pătrat de teren plat; to tu l e o masă de m ici creste şi p in ten i, astfel că ghetele şi m ănuşile se sfâşie im ediat." Pe v â rf era încă şi mai greu de ajuns: „N e avântam cu înverşunare pe terenul nesigur, m işcător, p re ţ de câţiva m etri, şi apoi lunecam la vale gâfâind, până ce eram gata pen tru u n n o u elan." întreaga aventură avea loc la lum ina lunii, deoarece doamna Stone şi soţul ei doreau să ajungă pe vârf

în zori, pen tru a adm ira răsăritul. Astăzi turiştii au o m isiune m ai uşoară. Pico de T eide poate fi abordat pe şosea din orice pu n c t al insulei, iar în parc există o reţea de

poteci care duc spre locuri pitoreşti p recum C uevo del H ielo , o grotă îngheţată la altitudinea de 3 350 m , unde zăpada n u se topeşte niciodată. D e asemenea, u n funicular urcă până la punctu l n u m it La R am bleta, aflat la jum ătate de oră de pisc.

O dată ajunşi acolo, turiştii po t privi în craterul ce fum egă încă, pen tru a admira apoi priveliştea care se deschide spre m are şi spre celelalte insule. C ei care sosesc aici în zori p o t fi m artorii evenim entulu i pe care O livia Stone îl num ea „una d in tre sublimele realizări ale naturii" - răsăritul soarelui pe Pico de Teide.

UMBRĂ MONTANĂ Soarele poleieşte stâncile din Parcul Las Canadas del Teide, piscul conic al vulcanului aruncându-şi umbra uriaşă peste insulă şi mare.

„UNA DINTRE SUBLIMELE

REALIZĂRI ALE NATURII”

TURII ALE MUNCII AGRAREPământul poartă urmele legăturii strânse

intre viaţa omului şi solul fertil

S ocietatea m odernă ar fi fost de neconceput fară m unca m iilor de generaţii anterioare de agricultori. Cultivarea

^păm ântului şi siguranţa hranei zilnice au constituit pietrele Ide tem elie ale p rim elor civilizaţii um ane: surplusul de alim ente a permis dezvoltarea com erţului, apariţia oraşelor şi a u nu i m o d de viaţă m ai uşor şi m ai plăcut, graţie căruia simpla supravieţuire n u mai reprezenta preocuparea de căpătâi a fiecărui individ. D ar relaţia dintre păm ânt şi agricultură este una delicată, iar forţele naturii — aliaţi imprevizibili ai om ulu i în vrem urile bune - îi pedepsesc fară întârziere pe cei care nu dovedesc respectul cuvenit păm ântului şi m ediului sau pe cei care n u le înţeleg.

LANURI ÎN FORMĂ DE STEA Grâul şi mazărea (sus) sunt cultivata pe pământ negru, în statul Washington, SUA, pe parcele de forme neobişnuite, ce urmează relieful terenului.

CERC FERTILTehnologiile moderne dau viaţă solului arid al Egiptului (stânga). Acest sistem de irigaţii udă culturile prin intermediu: unui braţ rotativ lung; montat peroti.

ŞIRURI DE LALELECultivate de secole în Olanda în scop comercial, lalelele (sus) sunt azi exportate în lumea întreagă.

DUSTBOWLSeceta şi vântul au secătuit în anii '30 solul din regiunea agrară a SUA, producând ceea ce s-a numit sugestiv Dust Bowl (Pârloaga).

„MAŞINARIE" DE APĂ Pe câmpiile din China, dispozitive ingenioase (sus)servesc la transportul apei.

TERASE CU OREZBenzi complicate de culturi de orez (sus) urmează conturul dealurilor din provincia Cuangxi, în sudul Chinei.

RÂNDURI PARFUMATE Şiruri ordonate de levănţică (stânga) se întind pe câmpiile Franţei, colorând peisajul şi înmiresmând aerul. Uleiurile esenţiale extrase sunt folosite în industria parfumurilor.

OVALE VERDE Valea unui râu din Peru(dreapta) demonstrează rolul esenţial al apei. Lanuri verzi îmbracă valea, dar solul aflat dincolo de sistemul de irigaţii este arid.

itC ilindro M i Perdido

% %S(0 M tR am ond

■ Cascada Cb O r de sa Calului

F a ja d e " ° nullas Flores

SPANIA

OrdesaDOAR CAPRELE SĂLBATICE SE AVENTUREAZĂ PE CORNIŞELE ÎNGUSTE CE DOMINĂ VĂILE ÎMPĂDURITE DIN INIMA PIRINEILOR

M esteceni, zadă şi conifere străjuiesc R âu l Arazas în drum ul său presărat

cu praguri şi cascade, p rin C anionul Ordesa. Acest peisaj pitoresc are un fundal m onum ental în asprimea sa: pereţi de calcar canelat, ce se ridică

vertical până la înălţim i de peste 600 m. C anionul Ordesa se în tinde pe aproxim ativ 16 km în Valea Arazas. In am onte, pădurile lasă loc treptat u n o r pajişti m arcate de grohotişuri şi bolovănişuri, pe care vântul proaspăt de m un te vălureşte iarba presărată, pe tim p de vară, cu genţiane, flori ale reginei, anem one şi orhidee.

Arazas este una d intre cele patru albii care străbat Parcul N aţional M onte Perdido şi Ordesa, acoperind o suprafaţă de aproxim ativ 156 km - din inim a Pirineilor - sălbaticul şi spectaculosul lanţ m untos situat la graniţa Spaniei cu Franţa. M o n te Perdido, înalt de3 355 m , este al treilea v â rf ca altitudine din P irinei şi cel m ai înalt m un te de calcar din E uropa. T oate cele patru văi -

kilometri

Arazas, Anisclo, Pineta şi Escuain - au fost m odelate de gheţarii de pe Perdido şi de pe alte două piscuri învecinate, C ilindro şi R am ond ; îm preună, acestea sunt cunoscute sub num ele de T rei Surori.

116

TENTA AURIE Asemenea unor bulgări de aur poleiţi de razele apusului de soare, stânci masive de calcar străjuiesc Valea Râului Arazas din Pirinei.

La capătul Văii Arazas se află spectaculosul C irco de Soaso şi Cascada Cola de Caballo (Cascada Coada Calului). C irco de Soaso este un uriaş amfiteatru natural, un circ glaciar săpat de un gheţar pe versanţii M untelui Perdido, acum mai bine de 15 000 de ani. C irco de Soaso este punctul culm inant al unui frecventat traseu turistic ce durează şapte ore. Poteci mai dificile urcă pe versanţii văii spre locuri izolate, drum eţii folosindu-se de clavijas - pinteni de fier înfipţi în rocă — pentru a străbate cele mai abrupte zone.

M ii de ani de eroziune au cizelat bordurile înguste de calcar, num ite fajas, care mărginesc culmile u n o r stânci. Faja de las Flores se întinde pe aproape 3 km la ameţitoarea altitudine de 2 400 m, de-a lungul Văii Arazas. C ei care se aventurează pe aceste fajas au parte de o panoram ă extraordinară a celor patru văi, ce şerpuiesc aidoma u n o r panglici verzi prin peisajul tem şi stâncos al parcului.

UN PARADIS AL ANIMALELORNum eroase capre negre, num ite aici izard, po t fi văzute pe fajas, uneori alături de ibex (o specie de capră sălbatică mai rară, cu blana mai închisă la culoare), specie ai cărei masculi au coarne lungi de 1 m, curbate spre înapoi.

Ordesa este ultim ul refugiu din Pirinei al ibex-ului, animal pe cale de dispariţie. T o t aici po t fi întâlnite colonii de m arm ote, care îşi sapă vizuinile în solul pietros, vulpi, vidre, porci mistreţi şi urşi.

O prezenţă mai neobişnuită pe creste o constituie gaiţele de stâncă, păsări m ici cât o vrabie care vânează păianjeni şi alte insecte pe versanţii abrupţi. G reu de distins pe fondul stâncilor, dat fiind penajul lor cenuşiu, po t fi totuşi observate graţie penelor purpurii-strălucitoare de pe aripi, vizibile atunci când pasărea îşi foloseşte aripile pentru a se putea căţăra. Deasupra stâncilor planează vulturii aurii, însoţiţi uneori de vulturul bărbos, num it şi lammergeier, care are o anvergură a aripilor de peste 2,5 m.

117

Coto DorianaÎN SUDUL SPANIEI, O NESFÂRŞITĂ MLAŞTINĂ TĂCUTĂ ŞI PĂDURILE DIN JURUL EI ADĂPOSTESC O FAUNĂ BOGATĂ ŞI VARIATĂ

SPANIA

OCEANULATLANTIC

Sanlucar • m i l e de Barrameda | | 10

0 7 10k i l o m e t r i

Mlaştini străbătute de nenum ărate canale, lăstărişuri înţesate cu

helian them e şi dune de nisip de u n alb o rb ito r se îngem ănează în tr-o rem arcabilă arm onie a naturii, în regiunea de sud a Spaniei. îm preună cu pădurile de pini, lacurile şi crângurile de plută, ele form ează Parcul N aţional C o to Doriana, ce se în tinde pe m ai m u lt de 500 k m 2 la gurile Fluviului Guadalquivir.

C o to D onana este una din tre cele mai im portan te rezervaţii naturale din Europa, adăpostind specii rare şipericlitate, p recu m vultu ru l im perial spaniol şi linxul, fiind to todată adăpost tem porar p en tru num eroase păsări m igratoare, ven ite îndeosebi din

PĂDURI DE PINI Regii şi ducii vânau odinioară prin pădurile de pini mediteraneeni din Coto Donana. Acum păsările îşi fac netulburate cuib în coroanele lor bogate, umbeliforme.

C O T O D O N A N A

Scandinavia şi R usia. D oriana începe pe plaja aurie a A tlanticului, dincolo de care se unduiesc dune de nisip alb şi fin, separate de m ici depresiuni num ite corrales, care primăvara se um plu cu apă. Acestea seamănă perfect cu oazele din Sahara, dar aici locul palm ierilor a fost luat de pini.

D incolo de dune se în tinde adevăratul C oto D onana — păduri, lacuri şi lăstărişuri ce form au odinioară terenu l de vânătoare al ducilor de M edina Sidonia şi al regilor Spaniei. N um ele D onana provine de la D ona Ana, soţia celui de-al şaptelea duce de M edina, care şi-a adus o im portantă - deşi nedorită — contribuţie la istoria ţării sale, în calitate de com andant al Invincibilei Armada; ducele a încercat să refuze această sarcină, pretinzând că suferă de rău de mare.

R eg iunea a fost vizitată şi de Francisco Goya, invitat aici de protectoarea şi poate iubita sa, ducesa de Alba, proprietara acestor păm ânturi la sfârşitul secolului al X V III-lea. Goya a im ortalizat-o în două d intre cele mai celebre portrete ale sale şi e posibil să o fi folosit ca m odel pen tru tabloul său Maja Desnuda.

In D onana, vulturii imperiali cuibăresc pe ram urile groase ale p inilor m editeraneeni. Fiecare pereche are p ropriul său terito riu de vânătoare, de aproxim ativ 50 km . Legendele spun că păsările mai m ici sunt atât de terorizate de acest prădător, încât se sinucid; un flamingo, de pildă, cuprins de panică la vederea u n u i vu ltu r ce se apropie, îşi strânge aripile şi plonjează în apă, inecându-se.

Prin tre pădurile de pin i se în tind lacuri de diverse culori. C harco del T o ro are ape negre, iar cele ale Lacului Santa Olalla sunt verzi. Crustaceele care trăiesc aici constituie hrana de bază a eleganţilor flamingi şi conţin o substanţă care conferă penajului lor nuanţa roz caracteristică.

VÂNĂTORUL Rege printre prădători, linxul nu se mulţumeşte doar cu iepuri şi alte mamifere mici, ci vânează chiar cerbi şi păsări în zbor.

PEISAJ SAHARIAN Nisip uri albe încreţite de vântul dinspre Atlantic se întind între coralles, depresiuni asemănătoare unor oaze, în care cresc pini mediteraneeni.

STĂPÂNII CERULUI (verso) Cu lente fluturări din aripi, un stol de flamingi traversează mlaştinile din Coto Donana.

In lăstărişurile d in C o to D onana, covorul de flori-de-piatră galbene lasă când şi când loc u n o r hăţişuri de iarbă- neagră şi rugi de m ure. Stoluri de lopătari, bâdani şi berze îşi fac cuib în crângurile de plută, iar lincşii se ascund în scorburile copacilor bătrâni.

M ai departe spre in terio r se în tind Las Marismas, „M laştinile" — o întindere nesfârşită de sm ârcuri în care păsările se adună în num ăr m are. D in toam nă până la începutul verii

urm ătoare, întreaga zonă este inundată, form ându-se astfel unu l d intre cele mai întinse lacuri ale Europei. în mlaştini poposesc peste 200 de specii de păsări m igratoare, ce străbat anual d rum ul în tre Africa şi E uropa de N o rd , traversând Gibraltarul. Această strâm toare este „apreciată" îndeosebi de păsările mai greoaie, p recum berzele, care caută curenţii calzi de aer form aţi deasupra uscatului, dat fiind că deplasările lungi peste m are le obosesc. T reptat, sub soarele fierbinte al verii, smârcurile seacă şi năm olul în tărit ca betonul devine atotstăpânitor. Păsările m igratoare pleacă m ai departe, iar vulturii se hrănesc cu leşurile anim alelor m oarte de sete.

Fauna din C oto D onana este în pericol de dispariţie. Apele mlaştinilor sunt captate pen tru irigaţii şi în scopuri industriale, existând riscul ca regiunea să sece. Curând, e posibil ca uriaşele stoluri de păsări m igratoare să devină doar o amintire.

119

■ '*•

E U R O P A

Spaniei, aceasta este m ărginită spre vest de im punătoarea Sierra N evada şi cuprinde două lanţuri m ai m ici, Sierra de los Filabres şi Sierra Alhamilla. D e asemenea, este cea m ai uscată zonă a Spaniei, D eşerturile C am po de Tabernas şi C am po de N ijar încadrând culm ile de 1 285 m înălţim e ale M u n ţilo r Alhamilla.

Precipitaţiile sunt rare aici, deoarece Sierra N evada îm piedică trecerea norilo r dinspre A tlantic. In D eşertu l A lm eria p louă doar circa 20 de zile pe an, adică 110 m m de precipitaţii anual. A tunci când p louă însă, aversele dezlănţuite um plu în câteva m inu te albiile secate şi apa se revarsă cu furie, înecând drum urile , sm ulgând stâlpii de telegraf şi izolând, tim p de zile sau săptăm âni

ŢINUT ASPRU Tărâm neprimitor de piatră stearpă şi albii secate, Badland-ul spaniol a constituit un decor natural pentru zeci de

film e western turnate aici.

Badland-ul spaniolÎNTR-0 REGIUNE DESERTICĂ SI PIETROASĂ DIN SUDUL SPANIEI, DOAR CACTUŞII SUPRAVIEŢUIESC ACOLO UNDE ALTĂDATĂ CREŞTEAU CEDRI ŞI STEJARI

Almeria

Almeria

M areaM editerană

La distanţă de num ai o ju m ăta te de oră de plajele şi cluburile de noapte ale

oraşului m editeranean A lm eria se în tinde o reg iune dezolantă, cu dealuri sterpe, m arcate de ravene şi fisuri largi. Acesta este B adland-ul spaniol, n u m it astfel de turişti deoarece se aseam ănă cu zona num ită Badlands („pârloagă") din vestul A m ericii de N o rd . P u ţin i călători răm ân aici p e n tru m u lt tim p, dar d incolo de orăşelele Tabernas şi N ijar, cărări cu hârtoape duc în inim a B adland-ului — platoul accidentat, străbătut de albii secate, din p rovincia Alm eria. U n a din tre cele m ai m untoase reg iun i ale

întregi, satele mai depărtate. Z ona Badland din Spania este unul dintre cele m ai dramatice exem ple de eroziune a solului. Ploile repezi de iarnă dislocă stratul superficial al solului, iar alunecările de teren lasă în urm ă despicături largi în păm ântul argilos. O m u l a accentuat procesul de eroziune perm iţând defrişări şi păşunat excesiv. D rep t urm are, terenul poartă astăzi cicatricele nenum ăratelor canale cu pereţi abrupţi, denum ite în spaniolă ramblas. U n efect negativ exercită şi apa din subsol, formând „tuneluri" care după o vrem e se prăbuşesc, iniţiind un nou proces de eroziune, cu form area altor albii sau canale uscate. In cele din urm ă, păm ântul devine inutilizabil p en tru agricultură.

Totuşi, cu num ai 3 000 de ani în urm ă, acest deşert era o pădure deasă. Pe întreaga coastă a M editeranei, din

■m

B A D L A N D - U L S P A N I O L

Portugalia până în Turcia, pe solul nisipos creşteau stejari, chiparoşi şi cedri, iar coniferele acopereau pantele dealurilor. T u rm e de cerbi păşteau în sălbăticie, pândite de leul m editeranean,o specie de m ult dispărută.

Până pe la anul 1000 î.H r., activitatea um ană n u a afectat vizibil m ediul, dar pe

măsură ce populaţia a sporit, zone m ari de pădure au fost tăiate p en tru a face loc lanurilor şi pen tru lem nul necesar încălzirii şi construcţiilor, iar turm ele de capre au

devorat pu ietu l de conifere, îm piedicând regenerarea pădurilor. Lipsit de pătura sa vegetală, solul a început să fie dislocat masiv de ploi, şi astfel au apărut prim ele cicatrice ale procesului de eroziune.

Pe măsură ce peisajul s-a schimbat, locul pădurilor a fost luat de lăstăriş — maquis — tufele spinoase, stejarii

BADLAND-UN FUNDAL PERFECT PENTRU FILMELE

WESTERN

piperniciţi, m irtul şi rugii care acoperă şi azi terenul. A colo unde eroziunea a fost foarte gravă, în locul lăstărişului a rămas u n semideşert, apoi doar păm ântul pustiu şi pietros, p recum Badland.

Vara, tem peraturile se ridică până la 43°C, condiţiile de viaţă ale plantelor şi anim alelor fiind deci foarte dure. C hiar şi aşa, leandrul roz şi grozam a galbenă înfloresc în C am po de Tabernas, unde albiile secate se îm bibă cu apă după rarele ploi de iarnă, iar în C am po de N ijar cresc lim ba-soacrei şi palm ierul pitic, ambele iubitoare de uscăciune.

U n a dintre cele mai frecventate destinaţii turistice din provincia Alm eria este „M ini-H o llyw ood", pe drum ul de ieşire din Tabernas. D e când a fost construit p en tru pelicula lui C lin t Eastvvood Un pumn de dolari, în 1964, aici au fost turnate peste 100 de filme western. R eclam e T V sau lupte în tre pistolari, puse în scenă pen tru turişti, sunt filmate încă pe fundalul dramatic din Badland.

E U R O P A

Cheile VerdonCEL MAI MARE DEFILEU DIN EUROPA DESPICĂ MUNŢII DE CALCAR DIN PROVENCE

Moustfers- Ste-jVlarie Casteliane,-,

Riezi 1 > •v

Lacul Ste-Croix r i

FRANŢA

• Draguignan

20 m ile

10 20 k i lo m e tr i

Z iduri de piatră de două ori m ai înalte decât T u rn u l Eiffel se oglindesc în

R âu l V erdon, ce şerpuieşte p rin defileul său im presionant d in sudul Franţei. C u lungim ea de aproxim ativ 20 k m şi pereţii stâncoşi ce se ridică până la altitudinea de 700 m , cheile sun t cele m ai m ari din E uropa. In p u n c tu l cel m ai lat măsoară peste 1,6 km de la u n m al la celălalt, în partea superioară, şi to tuşi jos, lângă panglica de apă, pereţii de piatră n u sun t pe alocuri m ai depărtaţi decât

RÂU ADÂNC Undeva jos, albia Râului Verdon şerpuieşte prin ţinutul împădurit, ce conferă uneori apelor o strălucire verzuie.

cei ai u ne i cam ere obişnuite.R â u l V erdon este alim entat de

topirea gheţarilor din Alpi, iar defileul s-a fo rm at pe m ăsură ce cursul rapid al apei a săpat to t m ai adânc în p latoul calcaros din regiunea H aute Provence. Ploile ce cad pe p latou se infiltrează în subteran, astfel că n u există nici u n to ren t care să erodeze şi să aplatizeze pereţii de piatră ce m ărginesc albia râului. Prim ăvara, ţin u tu l se colorează în rozul florilor de migdal; vara, to tu l străluceşte în m ovul in tens al câm purilor de levănţică, plantă cultivată p en tru fabricile de parfum d in oraşul Grasse. P rim ul care a reuşit să coboare pereţii de

piatră până la baza defileului a fost E douard M attel, p io n ie r al explorărilor speologice în Franţa; în 1905 el a condus o echipă care în trei zile şi ju m ă ta te a parcurs în tregu l traseu până la albia râului. In cele din urm ă, o singură barcă pneum atică a scăpat nesfâşiată dc colţii de piatră. D efileul i s-a p ăru t lui M artel „cea m ai im presionantă privelişte din Franţa", dar im posibil de vizitat de către turişti.

D in fericire, aici s-a înşelat. In p rezent, două p o tec i urm ează culm ea înaltă, iar din anum ite pun c te am enajate, turiştii p o t privi spre form ele ciudate ale p ietrei şi spre apa cristalină a râului.

LEVĂNŢICĂ La sfârşitul primăverii şi vara, câmpul se colorează în movul intens al parfumatelor flori de levănţică.

M E R D E G L A C E

Mer de GlaceO MARE FRĂMÂNTATĂ DE GHEATĂ LUNECĂ LA VALE SUB PISCUL MONT BLANC,CEL MAI ÎNALT VÂRF DIN ALPI FRANŢA

ELVEŢIAW v . i i

MontenversU i H, Chamonix

\ -v

A . rGrandes Jorasses , \ /

M on tB Ia iK __^ITALIA '

J 7 m\ ■

10

/ k i l o m e t r i 0 5 10

Im aginaţi-vă un fluviu uriaş, b iciu it de vânt, năpustindu-se vijelios prin

m eandrele unei văi alpine, cu valuri ce se înalţă am eninţătoare, lăsând în urm ă hăuri de spumă. Şi m ai închipuiţi-vă că, în tr-o clipă, acest to ren t zbucium at îngheaţă, transform ându-se în tr-o masă solidă. Este M er de Glace (Marea de Gheaţă), cel mai m are gheţar din m asivul M o n t Blanc, ale cărui creste şi crevase îi fascinează şi îi inspiră pe turişti de peste 250 de ani.

G heţarul şi unu l dintre prim ii săi adm iratori englezi, W illiam W indham , au lansat „m oda“ turism ului m ontan în Europa. N ăscut la Felbrigg, în N orfolk, W indham s-a stabilit pe la 1740 la Geneva, Elveţia, unde exista deja o com unitate de englezi, şi a văzut pen tru prim a dată M er de Glace în anul 1741.

îm preună cu alţi câţiva tineri com patrio ţi şi cu părinţii acestora, W indham a p o rn it la d rum din G eneva spre Valea C ham onix din Franţa. D upă u n scurt popas în vale., grupul a început dificila ascensiune pe M o n t Blanc, marcată de oase rupte, degeraturi şi orbiri tem porare din cauza zăpezii strălucitoare.

D ar frum useţea extraordinară a peisaju lu i şi contrastul puternic dintre Vârful M o n t Blanc, sem eţ şi alb, şi zbucium ul încrem enit al M ării de Gheaţă şerpuind la vale au com pensat pe deplin eforturile şi suferinţele drum eţilor.

MARE DE GHEAŢĂ Mer de Glace coboară pe o vale alpină din masivul M ont Blanc.In fundal se înalţă crestele Grandes Jorasses, de 4 208 m.

125

E U R O P A

D upă ce au urcat tim p de aproape patru ore şi ju m ătate până în locul în care se află astăzi H o te lu l M ontenvers, tinerii au păşit pe gheţar şi au in tra t astfel în istorie; relatările lui W in d h am au dat în cele din urm ă gheţarului num ele cunoscut astăzi. „Descrierile pe care călătorii le fac m ărilor G roenlandei par cele m ai apropiate de ceea ce vezi aici“ , scria el.

Astăzi, turiştii p o t adm ira m ăreţia gheţarului cu m ult mai pu ţine eforturi şi m u lt m ai com od. D e la C ham onix , un trenu leţ cu crem alieră urcă p rin pădurile de pin i şi m olizi până la com plexul ho te lier situat chiar la m arginea M ării de Gheaţă.

ÎNAINTARE ŞI RETRAGEREO rice gheţar se deplasează, im perceptibil, dar constant, aşa cum se vede atunci când la baza sa apar rămăşiţele păm ânteşti ale v reunui nefericit căzut în tr-o crevasă cu m ulţi ani înainte şi m u lt m ai sus.

G heaţa ce se topeşte la capătul dinspre vale al gheţarului este în general în locuită de zăpada care se depune la cealaltă extrem itate, aflată la altitudine. D ar m ăsurătorile efectuate în ultim ul secol arată că, în v rem e ce unii gheţari îşi m enţin dim ensiunile, alţii cresc sau se micşorează. M er de Glace, lung în prezent de 14 km , este totuşi mai scurt şi mai subţire decât era în anii ’20 ai secolului al X lX -lea , când tem peratura m ediului încon ju răto r era m ai scăzută. R eco rd u l

Puternic impresionată de violenţa îngheţată a teribilei Mer de Glace, Mary

Shelley a ales-o drept fundal al întâlnirii dintre dr. Frankenstein şi monstrul său, în romanul ei Frankenstein. „Gheţarii înspăimântători sunt ascunzişul meu", se destăinuie nefericita creatură, „cerul ăsta rece şi pustiu nii-e mai prieten decât semenii tăi." Doctorul intenţionase să dea viaţă unei fiinţe frumoase şi, când hidosul monstru a prins viaţă şi s-a apropiat de el, noaptea, a fugit cuprins de oroare. Cei doi s-au reîntâlnit abia după doi ani, după crime şi tragedii.

IVIary Shelley, pe atunci în vârstă de 19 ani, a visat această poveste după o seară petrecută împreună cu poeţii Shelley şi Byron. Publicată anonim în 1818, cartea a devenit un best-seller.

CREATORUL ŞI MONSTRUL SĂU Dr. Victor Frankenstein se fereşte, oripilat, din calea monstrului pe care el însuşi l-a creat.

de lungim e s-a înregistrat probabil în secolul al X V II-lea. R etragerea gheţii a devenit evidentă: refugii la care se urca odată direct de pe gheţar sunt astăzi izolate pe coastele

abrupte sau sunt accesibile doar cu a jutorul u n o r scări.

Scrierile lui W indham şi ale tovarăşilor săi au stârnit curiozitatea altor

CRESTELE ZIMŢATE ŞI HĂURILE ÎNGHEŢATE STÂRNESC 0 SUMBRĂ

FASCINAŢIE

R E F U G I U L UNUI M O N S T R U

SFIDÂND GRAVITAŢIAAgilele capre negre sar graţioase peste steiuri şi cornişe de piatră. Chiar şi iezii abia născuţi îşi urmează mamele în aceste salturi.

aventurieri. Pe atunci pu ţine piscuri erau escaladate. A lpinism ul era u n sport periculos şi m ulţi dintre cei care plecaseră pe m u n te nu se m ai întorseseră. D ar în 1760, H orace B enedict de Saussure, profesor de filosofie a naturii la Geneva, a fost atât de im presionat de imaginea Vârfului M o n t Blanc dom inând M er de Glace, încât a oferit u n p rem iu în bani celui care avea să urce p rim ul pe culm ea de 4 807 m a celui m ai înalt m un te din Alpi.

Abia după 26 de ani a fost acordat prem iul. D r. M ichel Gabriel Paccard, m edic din C ham onix , şi ghidul m ontan Jacques Balm at au atins Vârful M o n t Blanc pe 8 august 1786, după o ascensiune de 14 ore. Saussure i-a înm ânat prem iul lui Balm at, deoarece a considerat că dr. Paccard, un „gentlem an am ator* , nu l-ar fi acceptat.

M ăreţia m unte lu i şi a M ării de G heaţă a inspirat num eroşi scriitori, p rin tre care Lord B yron, Percy Bysshe Shelley şi M ary Shelley.

T o ţi aceştia şi-au consem nat im presiile în cărţi, poate cea m ai cunoscută fiind povestea lui Frankenstein, scrisă de M ary Shelley, p rim ul rom an ştiinţifico- fantastic.

EisriesenweltPEŞTERI DE GHEAŢĂ SCÂNTEIETOARE CREEAZĂ O LUME MIRIFICĂ ÎN ALPII AUSTRIECI

E I S R I E S E N W E L T

jERM A,N IA j • Saizburg

/

ţK onigsee f Tgnnenggij

'~ \ ) Eisrieseuw-e,.'V . - / 4 _

Werfeii '

0 ' IORadstadt

O 10 20k ilom etfci

Cascade înghefate cu ţurţuri uriaşi dom nesc maiestuos în m ăruntaiele

u nu i masiv m untos din Austria. E isriesenwelt — Lum ea Uriaşilor de Gheaţă - este considerat cel mai mare sistem de peşteri de gheaţă din Europa, reţeaua sa de galerii şi săli im punătoare extinzându-se pe cel pu ţin 40 k m în masivul T ennen , aflat la sud de Saizburg.

A proape de intrare se află un zid de gheaţă înalt de 30 m; dincolo de acesta se întinde u n labirint de caverne şi culoare. In lum ina palidă a lăm pilor şi lanternelor se zăresc cortine şi coloane de gheaţă, iar chiciura depusă pe pereţii de piatră sclipeşte auriu. Form aţiuni şi siluete de basm au prim it num e ca „orga de gheaţă" sau „capela îngheţată", în vrem e ce, departe în adâncul m untelui,o cortină încrem enită acoperă „uşa de gheaţă". Pe alocuri, curenţi reci şuieră puternic prin galeriile înguste, stârniţi de mişcarea aerului între intrările peşterii, sus, mai la înălţime.

127

MINUNE DESĂVÂRŞITĂ In adâncul peşterii, o perdea masivă de gheaţă (sus) „curge" pe podeaua de piatră. Mica sculptură în gheaţă (dreapta) este rezultatul apei care se scurge din plafon pe un perete de gheaţă.

„Uriaşii de gheaţă" au fost creaţi de apa care s-a infiltrat în grotele de calcar form ate cu peste 2 m ilioane de ani în urm ă. La această altitudine — Eisriesenwelt se află la m ai m ult de 1 500 m deasupra nivelului m ării — iarna tem peratura în peşteri scade foarte m ult.

Ploaia şi apa rezultată din topirea gheţii în tim pul prim ăverii se infiltrează şi îngheaţă instantaneu în interiorul grotei, dând naştere unor form aţiuni spectaculoase - echivalent al stalactitelor şi stalagm itelor din peşterile de calcar.

DESCOPERIREA URIAŞILORG rotele au fost explorate pen tru prim a dată în 1879 de A nton von Posselt- C zorich. D upă ce a înaintat aproape 200 m în adâncul m untelu i, el a descoperit zidul de gheaţă şi s-a oprit. D upă 30 de ani, A lexander von M ork, un speolog

experim entat, a condus două expediţii speologice, în 1912 şi 1913. Echipa sa a tăiat trepte în zidul de gheaţă, a urcat şi a descoperit dincolo de el uim itoarea lum e căreia von M ork i-a dat num ele de Eisriesenwelt.

D upă prim ul război m ondial, în care a m urit şi reputatul speolog, explorările au fost reluate. O sală uriaşă a fost botezată Catedrala lui v o n M ork, în sem n de recunoaştere a realizărilor sale, iar urna conţinând cenuşa lu i a fost depusă în grotă.

' : l p ® \

E U R O P A

ITALIA %

Pasul TheochilBreuil-Cervinia

4 mStr-'

z ia t c e r n o r n

MatterhornACEASTĂ MAIESTUOASĂ PIRAMIDĂ DIN PIATRĂ A FOST SCULPTATĂ SI CIZELATĂ DE GHEŢARII ULTIMEI EPOCI GLACIARE

Do m inând în tr-o suverană izolare peisajul alpin, M atte rh o rn este

ren u m it p en tru piscul său în form ă de piram idă uşor înclinată. Aflat chiar pe graniţa italo-franceză, germ anii şi englezii i-au dat num ele de M atte rhorn , italienii de M o n te C erv ino , iar francezii de M o n t C ervin.

C ulm ea, înaltă de 4 477 m, este ceea ce a m ai rămas d m tr-o lespede de piatră adusă la suprafaţă de m işcările telurice de acum 50 de m ilioane de ani, când placa africană s-a ciocnit de cea europeană. Form a sa piram idală este „opera“ gheţarilor din ultim a epocă glaciară, care au săpat circuri (adâncituri circulare) în

ju ru l ei. Intre M atte rh o rn şi vârful italian M o n te R osa, de 4 634 m , se află Pasul T h eo d u l (la altitudinea de 3 317 m ), de unde Servius Galba, consul pe vrem ea lui Cezar, a zărit Vârful M atte rho rn , în 55 d .H r. D e aici provine probabil num ele Servin, transform at cu tim pul în C ervin.

T o t din această trecătoare, fizicianul şi geologul H orace B ened ict de Saussure, care urcase înain te pe M o n t Blanc, a adm irat în 1789 M atte rhorn . D eşi adorit să-l escaladeze, a considerat că „versanţii săi abrupţi, care nici n u perm it ninsorii să se aşeze, sunt astfel croiţi încât nu oferă nici o cale de acces".

U n gravor englez, E dw ard W hym per, avea să-l contrazică însă. D upă câteva încercări nereuşite pe versantul italienesc, în tre anii 1861 şi 1863, el a

CULME SUMBRĂ Frumuseţea crudă, hipnotică a celebrului Vârf Matterhorn, ce domină suveran peisajul alpin, atrage nenumăraţi alpinişti.

hotărât în 1865, la vârsta de 25 de ani, să escaladeze peretele elveţian al m untelui.I hym per i-a cerut cunoscutulu i ghid

iia lianJean-A nto ine C arrel să-l însoţească, dar acesta fusese deja angajat ie C lubul A lpin Italian, to t în vederea unei ascensiuni pe M atterhorn .

CURSA SPRE VÂ RFS 'hym per s-a mişcat destul de rapid,

îm preună cu lordul Francis Douglas, în vârstă de num ai 18 ani, l-a abordat pe Peter Taugw alder, u n renum it ghid din Z erm att, care credea că, din cauza perspectivei, versantul elveţian pare mai abrup t decât este în realitate. D in echipă m ai făceau parte fiul lu i Taugw alder, Peter, de 22 de ani, M ichael Croz, de 35 de ani, ghid m on tan din C ham onix , reverendul Charles H udson, de 37 de ani, şi tânărul R o b e rt H adow , de 19 ani.

G rupul a plecat din Z erm att pe 13 iulie, la ora 5.30 dim ineaţa, şi a urcat până la 3 350 m . A doua zi a ajuns pe v â rf la ora 13.40, după o ascensiune relativ fară problem e. D e aici şi-au văzut rivalii, aflaţi cu 300 m m ai jos. D ându-şiseama că au fost învinşi, italienii au renun ţa t la ascensiune. W h y m p er şi colegii săi au rămas pe v â rf o oră.

In cartea sa Scrambles amongst the Alps, publicată în 1871, el descria astfel priveliştea: „A erul era neclintit, lipsit de nori şi de vapori. M un ţii aflaţi la cincizeci — ba nu, o sută — de mile depărtare păreau aici aproape. T oate detaliile lo r — creste şi piscuri, gheţari şi zăpezi — se zăreau cu o extraordinară claritate.“

C oborârea a fost lentă şi greoaie, iar când grupul a ajuns la o zonă dificilă, s-a întâm plat şi tragedia. H adow a alunecat şi a căzut peste C roz, ambii prăvălindu-se la vale, trăgându-i pe H udson şi Douglas după ei. Frânghia s-a ru p t şi cei patru s-au prăbuşit în prăpastia ce se căsca în G heţarul M atterhorn ,1 200 m m ai jos.

T rei d in tre cadavre au fost descoperite a doua zi, dar lordul Francis Douglas n u a mai fost găsit niciodată.

Astăzi, alpiniştii p o t folosi refugiile, frânghiile, cablurile şi pitoanele existente, aproxim ativ 2 000 de căţărători u rcând astfel pe M atte rho rn în fiecare an. M untele răm âne însă la fel de dificil şi periculos, anual m u rin d aici până la 15 alpinişti.

CUM S - A F O R M A T V Â R F U L

COBORÂRE DEZASTRUOASĂ Gravura lui Gustave Dor6 (sus) înfăţişează dezastrul ce a urmat cuceririi Vârfului Matterhorn, în 1865.

SUPRAVIEŢUITORULWhymper

a condus ascensiunea din 1865.

Culmea piramidală a Vârfului Matterhorn constituie punctul de întâlnire a unor

creste ascuţite şi zimţate, numite custuri (arâtes). Aceste creste s-au format atunci când patru bazine circulare, numite circuri glaciare, au fost săpate în roca muntelui. Trei fete ale piramidei - cea de nord, est şi sud - sunt fiecare peretele posterior, neted al unui circ. Versantul vestic abrupt şi fărâmiţat mai aminteşte vag de ascendenţa sa glaciară.

Un circ glaciar se formează atunci când zăpada mai multor ninsori succesive se acumulează într-o adâncitură adăpostită, pe o coastă de munte. An după an, zăpada netopită este presată de stratele de la suprafaţă şi transformată treptat în gheaţă.

Creastă abruptă, numită arete, acolo unde se întâlnesc laturile a două circuri glaciare —

Rocile din jur sunt erodate de chiciură, gheaţă şi apă din topirea zăpezii, astfel bazinul adâncindu-se. Treptat, greutatea stratelor superioare împinge gheaţa în lateral, făcând-o să se reverse la cel mai jos nivel de pe marginea bazinului, moment ce marchează naşterea unui nou gheţar.

Vârf ascuţit, punctul de întâlnire a crestelor abrupte

Peretele posterior al circului, dăltuit de gheţar

m ileO 10 20 O 10 20k i l o m e t r i

Pilonii de argilă de la RittenCOLOANE DE PĂMÂNT - UNELE DINTRE ELE PURTÂND ÎN VÂRF BOLOVANI ASEMENEA UNOR PĂLĂRII DE PIATRĂ - TÂSNESC DIN RAVENE ÎMPĂDURITE

La prim a vedere, Piram idele coafate de la R itten , în nordu l Italiei, par a fi

o glumă a naturii. Pe acest flanc m untos din T iro lu l de Sud, bolovani de piatră plutesc deasupra copacilor, balansân- du-se precar în vârful u n o r coloane „pictate" cu nuanţe de roşu, ocru şi violet. Acest tour-de-force al naturii seamănă cu u n num ăr de jonglerie de la circ, publicul fiind la fel de u im it şi im presionat.

C oloanele crestate sunt late la bază şi se îngustează spre vârf. U nele sunt scurte şi îndesate, altele se ridică zvelte şi sem eţe. C ea m ai înaltă atinge 40 m, dar indiferent de înălţim e, m ulte au deasupra câte o ciudată „pălărie" de piatră.

Aceste pălării şi m aterialul care form ează pilaştrii au fost aduse în zonă în tim pul epocii glaciare. R estu ri de rocă de cele mai diverse m ărim i, de la bolovani uriaşi la pietricele m ărunte, au fost prinse în masa gheţarilor aflaţi în deplasare. C ând, acum 10 000 de ani, gheaţa s-a retras, resturile s-au depus în tr-u n strat gros pe pantele m untelui.

DOMNIŞOARE CU PĂLĂRIIPilaştri de lu t ca aceştia există num ai în câteva zone ale lum ii şi p re tu tinden i au creat în ju ru l lo r legende. C ei din nordu l Italiei sunt num iţi în tr-o regiune „piticii", iar în alta „ciupercile de păm ânt"; un grup de coloane de acelaşi tip din Alpii francezi a fost botezat mai elegant: Ies demoiselles coiffees - „dom nişoarele cu pălării".

Există trei g rupuri de piram ide coafate de lu t pe coastele M untelu i R itten , care se înalţă din Valea Isarco. Terase cu v iţă-de-v ie acoperă poalele m untelu i, iar m ai sus se în tin d pajişti şi păduri. C oloanele se află la aproxim ativ1 000 m deasupra nivelului mării, înm ănuncheate în ravenele îm pădurite ce coboară spre Valea Isarco.

Cavalerii teu ton i stabiliţi aici în secolul al X lII-lea au despădurit versanţii pen tru a obţine terenuri agricole şi astfel probabil că au accelerat form area

PĂLĂRIE DE PLOAIE O coloană de lut colorat, încrustat cu pietricele, fine în echilibru o stâncă ce o apără de ploaie şi-i împiedică distrugerea.

B O

coloanelor, dat fiind că pădurile nu mai protejau solul îm potriva eroziunii (vezi mai jos).

înain te de prim ul război m ondial, T iro lu l de Sud făcea parte din Im periul A ustro-U ngar, iar locurile au atât num e italieneşti, cât şi austriece: R itte n se num eşte R e n o n în italiană, iar oraşul Bolzano de la poale este n u m it de austrieci Bozen.

La o scară geologică a tim pului, piram idele coafate sunt veritabile m iracole. D urata rezistenţei coloanelor este încă u n mister, deşi se ştie că unele d intre ele se m odifică foarte pu ţin în cursul deceniilor. U n lucru însă este cert: odată ce o coloană şi-a p ierdut pălăria, se dezintegrează foarte rapid. D ar în vrem e ce clima distruge unele coloane, ploile sculptează altele, până când în zonă nu va m ai răm âne lu t deloc. N u prea departe în viitor, se poate ca pilaştrii cu pălării d in nordu l Italiei să nu m ai răm ână decât o am intire.

CAPRICIU AL NATURII Pilaştri conici de lut „ornează"pantele împădurite ale Muntelui Ritten, din nordul Italiei. Unii poartă în vârf pietrele care au ajutat la formarea lor.

VI AŢA UNUI PILASTRU

P ietrele îngropate în lutul rămas aici după topirea gheţarilor explică modul

în care s-au format Piramidele coafate de la Ritten. Apa de ploaie sapă o reţea de albii adânci şi orice piatră mare dintre albii acţionează ca o umbrelă, protejând lutul de dedesubt de forţa distructivă a ploii. în vreme ce restul lutului este luat de apă, piatra şi pământul de sub ea par că se înaltă deasupra reţelei de albii uscate. în cele din urmă, piatra cade şi pilastrul se sfărâmă imediat ca efect ai ploii.

Pilastru ce se erodează

Pilastru protejat de

E U R O P A

Valea ElbeiLA SUD DE DRESDA SE ÎNTINDE UN TĂRÂM DE BASM, RENUMIT ATÂT PENTRU FRUMUSEŢEA LUI, CÂT ŞI PENTRU „AURUL ALB” AL SĂU

I zvorând din R epub lica C ehă, Fluviul Elba intră pe terito riu l germ an

p rin tr-u n defileu adânc, în tunecat, tăiat în roca M u nţilo r M etaliferi (Erzgebirge), şi apoi curge spre vărsare, în M area N ordu lu i, străbătând în total 1 160 km . îm preună cu albiile asociate, p recum

C analul Kiel, form ează una dintre cele m ai m ari artere com erciale ale E uropei, apele sale fiind străbătute de uriaşe barje ce transportă cărbune, oţel, grâne, produse chim ice şi diverse alte mărfuri.

C ursul său este m arcat pe alocuri de câte o tuşă rom antică — de pildă, bastioanele de piatră care se ivesc brusc, pe am bele m aluri ale fluviului, la aproxim ativ o oră sud de Dresda. D ăltu ite tim p de m ilenii de ploaie şi de îngheţ în gresia apărută acum 80 de m ilioane de ani, stâncile form ează o feerie gotică de tu rnuri şi m etereze, cupole şi m inarete, despărţite în tre ele de defileuri înspum ate şi cascade repezi.

U nele form aţiuni de piatră sunt izolate, altele stau înghesuite, am intind de u n cvartal de b locuri din M anhattan. U n exem plu în acest sens este Bastei, un

labirint stâncos de pe care po ţi zări, d in tr-u n punct anum e, ciudata siluetă a M untelu i L ocom otivă, ce dom ină apele albastre ale Lacului Amsel. Există şi alte form aţiuni neobişnuite , ca Lilienstein (Piatra C rinului), în cu n u n a t de ruinele

ţ,UROp^

Freiberg

mmui castel, sau harababura de roci ■ em ită Pfaffenstein (Piatra Preotului). în

ropiere de oraşul R a th e n se află Fdkenbuhne, u n am fiteatru natural de fia tră , în care vara se joacă piese de teatru.

Istoric, zona era cunoscută simplu ca H atoul M eissen — u n num e prea prozaic pentru rom anticii secolului al X lX -lea, care au rebotezat-o Elveţia Saxonă. La sra rt tim p după reunificarea celor două jerm anii, în 1990, regiunea a fost

declarată Parc Naţional. înain te vrem e însă, oportunităţile pe care le oferea terenul pen tru fortificaţii au atras atenţia ■nai m ult decât frum useţea peisajului, ' . ’ir to r al acelor vrem uri stă Konigstein, o splendidă citadelă ce dom ină o creastă înaltă, deasupra Elbei. C onstruită ca tc rrăreaţă a regilor B oem iei, în Evul

V A L E A E L B E I

M ediu tim puriu, a fost extinsă de principii electori de Saxonia, August cel Tare (1670-1733) având iniţiativa faţadei în stil baroc.

F iind inaccesibilă, fortăreaţa prezenta avantaje şi a servit ca închisoare.C el m ai nefericit prizonier de aici trebuie să fi fost Jo h an n B ottger, un strălucit tânăr spiţer din Berlin, cunoscător al alchimiei, care încerca să transform e diverse m etale în aur. Intrând în conflict cu autorităţile prusace, el a fugit în Saxonia în 1700, dar a fost prins şi aruncat în închisoare, unde August cel T are l-a pus la treabă, nerăbdător, ca orice principe al vrem ii sale, să-şi sporească proviziile de aur.

Deşi încercările bietului alchimist n-au dat roade, talentul său a lăsat o impresie neştearsă. Pe lângă cea a aurului, principele elector m ai avea o pasiune, chiar m ai fierbinte. D eţină to r al uneia dintre cele m ai de seamă colecţii de porţelan chinezesc din O ccident, August visa să producă prim ul porţelan european, astfel că l-a îndrum at pe B ottger în această direcţie. însă, în lungii ani petrecuţi la închisoare, reţeta porţelanului i-a rămas to t atât de necunoscută p recu m cea a aurului.

„AURUL ALB"Totuşi, în 1708, în vrem e ce experimenta cu argila şi feldspatul din zonă, tânărul a reuşit să lucreze u n vas din porţelan roşu. Principele elector a fost încântat, dar spiţerul a rămas to t prizonier, chiar dacă unul de seamă. Pentru a rivaliza cu chinezii, trebuia o b ţinu t însă porţelanul alb. în anul 1713, înlocuind argila din zonă cu caolin şi adăugând cuarţ,B ottger a izbutit acest lucru; porţelanul de Dresda şi cel de M eissen au devenit celebre.

D in păcate, tânărul a m urit la vârsta de 37 de ani, în 1719, orb it şi o trăvit de gazele em anate în experim entele sale, iar în m em oria lui a fost ridicată o statuie. Ţ inând seama de am biţiile sale de început, poate că spiţerul s-ar fi bucurat ştiind că invenţia sa a devenit cunoscută sub num ele de „aurul alb“ .

ELVEŢIA SAXONĂ Străbătute de defileuri asemănătoare unor şosele umbrite de copaci, stâncile Bastei (stânga) seamănă cu turnurile unei cetăţi părăsite. Barberine (dreapta) este o stâncă bizar erodată, foarte aproape de Pfaffenstein.

133

E U R O P A

Vulcanul EtnaDE LA ULISE LA PUŞCAŞII MARINEI AMERICANE, ETNA A CONSTITUIT DINTOTDEAUNA O PROVOCARE PENTRU EROI

Nu departe de Catania, pe ţărm ul estic al Siciliei se înalţă trei stânci

masive, m ângâiate de valuri.N u m ite Scogli dei C iclopi, au origine vulcanică şi nu seamănă cu celelalte form aţiuni stâncoase de la ţărm . Bolovanii, se spune, au fost azvârliţi de u n m onstru pe urm ele corăbiei lui Ulise, eroul războaielor tro iene d in m itologia greacă.

H om er, p oe tu l elen din secolul al V lII-lea î.H r., povesteşte în Odiseea că eroul din Itaca şi tovarăşii săi au fost re ţinu ţi în Sicilia de ciclopi, nişte uriaşi m âncători de oam eni. C onducăto ru l lo r era Polifem , m ai hidos decât ceilalţi fiindcă nu avea decât u n singur ochi, aşezat în m ijlocul frunţii. In v rem e ce Polifem dorm ea, Ulise şi oam enii săi au ascuţit u n par din lem n de măslin, l-au înroşit în foc şi, arzând, l-au înfip t în sigurul ochi al m onstrului, după care au luat-o la fugă către corabia cu care veniseră.

O rb it şi ch inu it de durere, Polifem a smuls stânci im ense din coasta m untelu i şi le-a aruncat pe urm ele fugarilor. N u i-a nim erit, dar pietroaiele zac şi acum acolo unde le-a azvârlit el, am intind încă de forţa teribilă a m onstrului.

C ât despre sâm burele de adevăr al legendei, dacă priv im spre in teriorul insulei la vreo 20 km , v o m zări, profilat pe cerul albastru-vineţiu al Siciliei, vârful conic al V ulcanului E tna. C raterul său unic, orb şi adâncit, seamănă cu ochiul uriaşului.

ERUPŢII VIOLENTEN u o dată, ci de m ulte ori în decursul secolelor, E tna şi-a dem onstrat capacitatea de a zvârli bolovani m ari cât Scogli dei C iclopi, pe distanţe chiar mai lungi, şi încă m ai dă şi azi dovezi spectaculoase ale furiei ce m ocneşte în adâncurile sale.

E rup ţii masive au fost înregistrate în 475 şi 396 î.H r., în 812 sau 1169 d.H r. şi în secolul al X lV -lea. In 1669, E tna s-a zguduit din tem elii, zvârlind m ilioane de tone de lavă, care au distrus oraşul C atania de la poale şi to t ţinu tu l din ju r . E rup ţii m ai m ici — m ai m ult de zece în secolul al X X -lea — au devastat în m o d regulat terenurile agricole şi au îngropat sate întregi.

Deşi activitatea sa datează din tim puri m itice, E tna este totuşi u n vulcan tânăr. A apărut din m are cu aproxim ativ un m ilion de ani în urm ă şi a erupt pen tru prim a dată acum 500 000 de ani. In p rezen t este cel mai m are vulcan activ

134

V U L C A N U L E T N A

«fin Europa, având o circum ferinţă a bazei de aproxim ativ 160 km şi acoperind o suprafaţă cât a Londrei, cu lo t cu suburbii.

Ca şi în cazul altor vulcani, înălţim ea Etnei variază; în prezent vârful său aiăsoară 3 350 m, dar acum u n secol era cm aproape 30 m m ai înalt. C raterul nu «■sie nici el stabil, dat fiind că erupţiile dbstrug culm ile vulcanilor, lăsând în loc «fepresiuni circulare, num ite caldere, în

OCHIUL CICLOPULUI O nouă răsuflătoare m deschide pe unul dintre versanţii Etnei, puţin mai jos de craterul principal, prevestind poate o erupţie.

vrem e ce noi vârfuri se înalţă nu departe. E tna a avut cel p u ţin încă două vârfuri înaintea celui actual, iar pe unu l dintre versanţi se cască o calderă enorm ă - o gaură cu circum ferinţa de 20 km , ai cărei pereţi verticali coboară până la 900 m adâncim e.

T oate aceste transformări lasă strania im presie că te afli în prezenţa unei creaturi vii, prim itive şi uriaşe. Senzaţia este accentuată de „răsuflarea" gazelor şi a vaporilor em anaţi din m inicratere şi fisuri.

D e fapt, ca şi alţi vulcani activi, E tna seamănă mai degrabă cu o valvă defectă ce acoperă un „punct vulnerabil" în scoarţa terestră.

Erupţiile sale sunt alim entate de u n rezervor de lavă lung de 30 k m şi adânc de 4, situat sub m un te şi alim entat de enorm e cantităţi de m aterie topită plină cu gaze, aflată în străfundurile Terrei. Uriaşa presiune acum ulată caută debuşeuri în roca m untelu i şi izbucneşte la suprafaţă sub form a u n o r fântâni de foc, nori de gaze sulfuroase şi to ren te de lavă ce se scurg pe pantele vulcanului.

FER TILITATE DE PE URMA FOCULUIS-ar putea crede că locul nu este deloc prielnic aşezărilor um ane. Totuşi, pantele E tnei constituie una d intre cele mai dens populate regiuni ale Siciliei. Deşi râurile de lavă lasă în urm a lor distrugeri mari, ele sunt lente şi nu prea num eroase, rareori ucigând pe cineva.

Pantele vulcanului sunt bine udate de izvoare, iar datorită cenuşii vulcanice solul a devenit unu l dintre cele mai fertile din lume.

O am enii culeg chiar şi cinci recolte de legum e pe an, fructele cresc din abundenţă, iar bogăţia viilor de aici este proverbială. D e aceea, încă d in negura vrem urilor, localnicii continuă să-şi reclădească m ereu satele în acelaşi loc.

D into tdeauna, oam enii de aici, atraşi de fertilitatea solului, au înfruntat violenţa m untelu i înarm aţi doar cu rugăciuni către C el de Sus. Legendele spun că, o dată sau de două ori, vălul Sfintei Agatha, pu rtat în procesiune solemnă, a oprit înaintarea lavei; când însă m inunile nu se produc, sătenii îşi acceptă soarta cu o resem nare filosofică şi îşi reconstruiesc satele peste ruinele celor distruse.

Prim ele eforturi de a înfrânge erupţiile p rin mijloace fizice nu au stârnit un entuziasm deosebit. în 1669, locuitorii d in Catania au încercat pen tru prim a dată să schim be direcţia fluxului de lavă, săpând un şanţ în ju ru l localităţii. D ar când au văzut că râul de m aterie topită se putea năpusti asupra unu i sat vecin, au renunţat.

METODE MODERNEProblem e similare au apărut şi mai recent. In erupţia care a avut loc în 1991—1992, ce am eninţa în m od direct oraşul Zafferana, reprezentantul autorităţilor, vulcanologul Franco Barberi, a sublimat că m ult mai periculoase decât revărsarea de lavă, care se solidifică rapid în aer liber, sunt şuvoaiele subţiri de m aterie topită ce se scurg în m are viteză p rin fagaşurile şi tunelurile săpate chiar de ele, pen tru a izbucni apoi la suprafaţă spre poalele m untelui.

D e aceea, elicoptere ale Forţelor A eriene Italiene şi ale M arinei A m ericane au aruncat blocuri uriaşe de be ton legate între ele în canalele dinspre vârful vulcanului, dinam itând în acelaşi tim p tunelurile de la altitudini mici. Pen tru piloţii elicopterelor, care zburau prin pătura de gaze, abur şi fum, operaţiunea a fost ex trem de riscantă, dar blocurile au fost plasate în cele din urm ă în locurile stabilite. C ăzând în zonele dinam itate ale tunelelor, acestea au blocat scurgerea, determ inând lava să se reverse pe pantele superioare, unde s-a solidificat şi a îm piedicat alte posibile revărsări.

FLORI DE MUNTEVioletele de Etna cresc numai în grohotişurile de pe coastele vulcanului.

Pentru m om ent, oraşul Zafferana a scăpat. O arecum . Câteva case de la periferie au fost deja părăsite. In tr-una d intre ele, cu ospitalitatea caracteristică sicilienilor, proprietarul a lăsat pe masă o sticlă de vin. „Pentru E tna“ , a explicat el, în glumă. „M untele este obosit şi probabil că-i e sete.“

PRIVELIŞTEA DIN VÂRFA urca E tna cu p iciorul - deloc dificil, pantele fiind line — înseam nă a vedea istoria naturală dezvăluindu-ţi-se în faţa ochilor. V iţă-de-vie, portocali şi arbori de fistic îm bracă poalele vulcanului, lăsând loc treptat m erilor şi cireşilor.

M ai sus se în tind păduri de stejari, castani, aluni şi m esteceni, iar dincolo de ele, pe patul frăm ântat de lavă, cresc doar câteva sm ocuri de coşaci alpini sicilieni.

Ici şi colo sunt petice de zăpadă veşnică. In trecu t zăpada era adunată îm preună cu cenuşă răcită şi expediată vara spre N apoli şi R o m a, pen tru a fi folosită la fabricarea îngheţatei, aristocraţia locală considerând-o o delicatesă m ai preţioasă decât vinul.

Spre vârf, condiţiile sunt categoric neprielnice vieţii - o întindere uniform ă, cenuşie, de zgură, cenuşă şi lavă, presărată de fisuri d in care ies aburi — am intire a începuturilo r lu m i. Gura căscată a craterului este pătată de oxizi şi sulfaţi, adâncim ea ei variind constant, în funcţie de mişcările lavei.

C el mai potriv it m o m en t pen tru a-1 vizita este chiar înaintea zorilor, când craterul pulsează cu acea licărire roşiatică ce a constituit dinto tdeauna u n punct natural de reper pen tru m arinarii M editeranei.

A poi, la răsărit, se poate vedea toată Sicilia şi Calabria, cu um bra E tnei îndreptată spre privitor, iar departe, în larg, se zăreşte vag Malta.

Astfel po ţi adm ira veritabilele leagăne ale civilizaţiei europene - u n gând reconfortant atunci când la picioarele tale ai impresia că dom neşte haosul prim ordial al naturii.

CĂLDURA NOPŢII Pe înserat, lava începe să lucească prin plafonul prăbuşit al unui tunel natural în Muntele Etna.Culoarea mai închisă indică faptul că lava se răceşte şi urmează să se solidifice la suprafaţă.

136

a *

G E R M A N IA ^.

J ţ lSTRM-

' }■• "’<$■ :i<.:

" ‘ : A$ r / « " î — ■— • - -, - y - i j - ~K>°e,Mt. Marmofada ,"■'

| V ^ :C'.^Udine* <... ry , 21 u -ŞşţŞr.,, '

LaculGarda

ITALLi

Padova -Veneţia

i î m ile

0 25 50 k i lo m e tr i

M areaA dria tică

Dolomitiiî

SPECTACULOASELE PISCURI DE CALCAR S-AU NĂSCUT DIN RECIFELE CORALIGENE DIN ADÂNCURILE MĂRII

Sculptat de gheţari şi cizelat de îngheţ, m irificul peisaj al M u n ţilo r D olom iţi

seamănă cu o îngrăm ădire de contraforturi, tu rnuri, ziduri şi m etereze. Acest lanţ m untos din nordu l Italiei este de fapt o serie de culm i din calcar deschis la culoare, una m ai spectaculoasă decât cealaltă, despărţite în tre ele prin

PAZNICII VĂII Vârfurile crestate ale masivului Sasso Lungo străjuiesc localitatea Val Gardena, de unde odinioară au plecat legiunile romane spre a-i cuceri pe celţi.

văi înverzite. T oate s-au născut sub form a recifele de corali d in tr-o m are p u ţin adâncă şi, acum vreo 65 de m ilioane de ani, au fost ridicate la suprafaţă odată cu înălţarea Alpilor.

Legenda spune că aceşti M on ti Pallidi, aşa cum se num eau iniţial, şi-au „căpătat" versanţii palizi de piatră atunci când gnom ii, dornici s-o înveselească pe Prinţesa Lunii, m ăritată cu Prin ţu l M unţilo r, au îm brăcat m un ţii în tr-o m antie ţesută din raze de lună.

C ând a exam inat rocile, în anii ’80 ai secolului al X V III-lea, geologul francez D eodat de D o lom ieu a descoperit că

138

FÂN ALPIN Pajiştile ce se întind mai sus de limita pădurilor, în partea centrală a Dolomiţilor, le oferă sătenilor o bine-venită „recoltă" de fân.

FLORI DE CALCAR Pe solul calcaros cresc din belşug genţiane, orhidee şi primule.

acestea conţineau mici cantităţi de m agneziu. D e atunci, acest tip de calcar a fost num it dolom it, în onoarea celui care l-a descoperit. Z iua, versanţii au o culoare gri-deschis spre alb, dar la apus sunt adesea scăldaţi în nuanţe de portocaliu şi roz.

Iama, piscurile de piatră se înalţă m aiestuos din albul zăpezilor ce acoperă coastele. Prim ăvara însă, peisajul capătă tonuri mai variate: pajişti înflorite se în tind la altitudini mari, iar crevasele adăpostesc pâlcuri de pitoreşti plante alpine, p recum saxifraga, floarea-de-colţ şi păştiţele. M ai jos, păsările cântătoare îşi fac cuib în păduri, iar în văi localnicii trebăluiesc pe păşuni şi în livezi. O reţea de poteci se întinde pe pantele mai joase, în vrem e ce sus, trasee lungi străbat crestele, oferindu-le privelişti extraordinare drum eţilor experim entaţi.

In inim a D olom iţilo r sunt Alpe di Siusi, M asivul C atinaccio şi Piscul M arm olada, pe care se află un gheţar, încununat de o piram idă de piatră de 100 m şi având versantul sudic aidom a unei lespezi verticale de 600 m înălţim e, M arm olada este o adevărată regină a D olom iţilor. Platoul Alpe di Siusi este un tărâm de basm, cu pajişti pline de

flori parfum ate şi m ulticolore, m ărginite de „ace“ înalte de dolom it. Pereţii im punători ai M asivului Catinaccio, care bat în roşu la răsărit şi la apus, se ridică abrupt acolo unde legenda spune că ar fi înflorit grădina de trandafiri a lui Lauren, R egele Piticilor.

R eg iunea a avut o istorie frământată şi de aceea m ulte locuri au atât denum iri italieneşti, cât şi austriece; Catinaccio, de pildă, se num eşte şi R osengarten . D olom iţii s-au aflat tim p de secole sub stăpânire rom ană, p en tru ca în secolul al X lV -lea să in tre în com ponenţa Im periului Habsburgic, iar după prim ul război m ondial să revină Italiei.

La sud de M arm olada, crestele goale ale M asivului Pale de San M artin străjuiesc pădurile din Parcul N aţional Paneveggio, care odinioară le asigurau veneţienilor lem nul necesar pen tru a-şi construi corăbiile.

ASCENSIUNE CU 0 „SCARĂ ŞI 0 B A T A GROASAIzolate de celelalte masive, dar form ate din aceeaşi rocă dolom itică, spre vest se înalţă piscurile crenelate ale M untelui Brenta. Crestele sale au fost escaladate pen tru prim a dată în secolul al X lX -lea de câţiva alpinişti britanici, p rin tre care şi Francis Fox Tuckett. înarm at doar cu o scară şi o bâtă groasă, el a deschis un traseu „prin tre stânci ce stau să cadă şi steiuri ce bat în alb, m aro şi auriu“ .Ajuns pe vârf, s-a delectat cu o bucată de carne şi o înghiţitură de vin roşu. Crestele B renta sunt socotite şi azi prin tre cele mai dificile din D olom iţi.

Cheile SamariâPE INSULA CRETA,ZIDURI ÎNALTE DE PIATRA ÎNCHID ÎNTRE ELE UN HĂU ÎN CARE ALTĂDATĂ SE ASCUNDEAU RĂUFĂCĂTORII

CRETA.

Omalos

' ' * Xyloskalo

# * % v SâmSoă

VolakiSs A : ’r *iuPâqbnes

P oiţile de F ie r \ ş),-> : $ »-

•Ayiâ Roumeli

O0 2 4 k i lo m e tr i

O ravenă adâncă, pe alocuri cu pereţi aproape verticali, despică

spectaculos falezele şi m un ţii înalţi din partea de vest a Insulei Creta. Pe o lungim e de 18 k m şerpuiesc C heile Samariâ, când m ai înguste, când mai largi, u rm ând u n traseu cu serpentine şi m eandre prin Levkâ O ri, adică m unţii Albi, ai căror versanţi sclipesc alb în soarele verii, iarna fiind îm brăcaţi în zăpadă.

Chiparoşi, sm ochini şi leandri cresc în crăpăturile din pereţii cheilor. Pe alocuri, câte u n chiparos m atur şi-a întins rădăcinile în crusta subţire de calcar depusă pe piatră de apa ce se scurge din m unţi. Şoim i şi vulturi planează deasupra, iar stoluri de stăncuţe se rotesc asemenea vârtejurilor de fum ale u nu i incendiu de pădure.

140

C heile au fost săpate în tim p de R âu l Tarraîos, care curge de-a lungul unei falii în tre Masivul Pachnes spre est şi M unţii Gingilos şi Volakiâs spre vest. Iarna, râul se transformă în tr-u n to ren t vijelios, dar vara devine un pârâu cristalin.

T im p de secole, cheile au fost adăpostu l răufăcătorilor şi al celor care fugeau de eternele vendete dintre satele Cretei. In anii ’40, aici s-au ascuns gherilele com uniste ce luptau în războiul civil grec.

La capătul nordic al cheilor, la aproape 1 200 m deasupra nivelului mării, o scară de lem n abruptă coboară în ravenă spre albia râului, trecând prin pădurile de pini. La aproxim ativ 8 km în interiorul cheilor se afla satul Samariâ, abandonat de locuitorii săi în 1962, când cheile au fost incluse în tr-u n parc naţional. Se crede că biserica sa bizantină, Osia M ana, ce conţine fresce vechi, este cea care a dat num ele cheilor.

Fiecare cot al văii oferă noi privelişti uim itoare. B olovani uriaşi stau îngrăm ădiţi unul deasupra altuia, râul clocoteşte peste praguri de piatră şi um ple m ici ochiuri de apă, iar forţele de

FALEZE AMEŢITOARE Pereţii Cheilor Samariâ (stânga) aproape că se ating în dreptul Porţilor de Fier; câte un drumeţ singuratic pare minuscul între uriaşii pereţi de stâncă. Dimineaţa devreme, ceaţa (jos) se ridică în fuioare fantomatice dintre versanţii împăduriţi ai cheilor.

eroziune sculptează în piatră forme încântătoare.

D incolo de satul părăsit, cheile se îngustează, iar falezele ce se înalţă chiar din albia râului par a se închide.D in acest culoar îngust şi adânc, cerul se zăreşte doar ca o panglică albastră, iar razele soarelui pătrund aici doar câteva ore pe zi.

C el mai îngust punct al cheilor se află la Porţile de Fier, descrise pentru prima

dată de un englez, R o b e rt Pashley, care a străbătut defileul călare pe un catâr la începutul secolului al X lX -lea. „Lărgimea acestui hău am eţitor", scria el, „este de vreo zece picioare la bază

şi creşte până la cel m ult treizeci sau patruzeci de picioare sus. D rum ul pe care a trebuit să-l străbatem prin m ijlocul to rentu lu i a fost de circa şaizeci de paşi." C u zidurile lo r de cel pu ţin 500 m înălţim e, Porţile de Fier sunt im presionante, mai cu seamă atunci când vântul şuieră p rin coridorul îngust de piatră.

ASCUNSĂ DE PIRAŢIIntre Porţile de Fier şi m are, cheile se lărgesc. U n alt sat părăsit se află ceva mai departe, nevăzut de pe ţărm şi deci ferit de ochii piraţilor. Satul făcea altădată parte din Ayiâ R oum eli, una dintre puţinele aşezări de pe falezele ce mărginesc această zonă a insulei.

Ayiâ R oum eli este situată pitoresc, printre leandri şi măslini, pe locul fostei cetăţi antice Tarrhia. Distrus de un cu trem ur în anul 66 d .H r., din acest p o rt pe vrem uri înfloritor se exporta lem n de chiparos spre T roia şi M icene. Locuitorii d in Ayiâ R o u m eli fac com erţ cu diktamos, o plantă m edicinală rară. Aceasta creşte pe înălţim ile cheilor, în locuri aproape inaccesibile, unde po t fi întâlnite şi caprele sălbatice Agrimi, num ite în zonă „kri-k ri“ . Aproape confundându-se cu steiurile de piatră, aceste animale pasc sm ocuri de diktamos.

C heile sunt deschise pen tru turişti din luna mai până în octom brie, când nivelul râului începe să scadă. D rum ul pedestru prin chei durează m inim um cinci ore, fiind recom andat num ai drum eţilor experimentaţi.

FALEZE CE SE ÎNALTĂ CHIAR DIN ALBIA RÂULUI PAR A SEÎNCHIDE

Orientul Mijlociu si Asia

O R I E N T U L M I J L O C I U

Conurile CappadocieiVECHII OAMENI AI CAVERNELOR SI-AU PUS AMPRENTA ASUPRA FANTASTICELOR COLINE DE FORMĂ CONICĂ AFLATE ÎN CENTRUL TURCIEI

Până în secolul al X X -lea , num ele C appadocia n u însem na aproape

n im ic p en tru m ajoritatea occidentalilor. D esem na, vag, o reg iune d in Asia M ică, m en ţionată şi în B iblie — prim a Epistolă a Sf. P e tru este adresată cappadocienilor. Astăzi însă, această zonă a T urc ie i centrale, situată în preajm a localităţilor U rg iip şi G orem e, este ren u m ită în lum ea în treagă p e n tru peisajul său care, u im ito r în sine, m ai are o caracteristică inedită.

P e acest tărâm , cel m ai nepăm ântesc d in tre ţin u tu rile care par desprinse din basm e, conuri şi p iram ide de piatră se înalţă pe fundalu l u n o r văi sterpe. U nele au culm i ne tede, ro tun jite , ce a jung până la 50 m ; altele sun t aspre şi crestate, de parcă au fost cizelate în grabă sau au rămas neterm inate .

P rin tre ele se ridică p ilon i şi colţi de stâncă de cele m ai variate form e şi dim ensiuni. Pitorescul cu lorilo r — alb-gălbui, roz, roşu, albastru-deschis şi

cenuşiu — conferă locu lu i u n aspect ireal.

Parcă p en tru a accentua aspectul nepăm ântesc al regiunii, ici şi colo stâncile şi conurile sunt acoperite cu câte u n strat de rocă m ai închisă la culoare. U n e le par nişte ciuperci b izar alcătuite, iar altele am intesc de siluete um ane

V /CA'fi’?1'

M area

TURCIA

SIRIA

144

%

C O N U R I L E C A P P A D O C I E I

CONURI ÎN FORMARE Asemănătoare dunelor de nisip, falezele de tu f vulcanic au fost erodate, schiţând forma conurilor. Deocamdată suprapuse, ele vor f i separate unele de altele prin eroziune.

EXPOZIŢIE DE ARTĂ Sculpturi suprarealiste inţeasă Valea Goreme din Cappadocia, veritabile opere de artă modelate de vânt if ploi în roca vulcanică moale.

înveşmântate în pelerine, cu pălării ştrengăreşte aplecate în tr-o parte.In unele locuri, conurile şi stâncile sunt răspândite neregulat pe fundul văilor, in altele sunt aliniate în şiruri ordonate. N u este greu de înţeles explicaţia m itică a originii lor: asediaţi de o armată invadatoare, localnicii s-au rugat lui Allah, care i-a îm pietrit pe atacatori.

Form aţiunile stranii ale Cappadociei sunt situate pe un platou dom inat de un vulcan stins, Erciyas Dagi. Acest m unte, înalt de 3 916 m, a „furnizat11 materialul de construcţie pen tru conuri. C u m ilioane de ani în urm ă, vulcanul a erupt violent, cenuşa aruncată acoperind

145

O R I E N T U L M I J L O C I U

C A S E S Ă P A T E ÎN R O C Ă

Grotele din conurile şi falezele Cappadociei erau propice pentru locuit,

în interior temperatura se menţine relativ constantă tot timpul anului, locuitorii fiind apăraţi şi de arşiţa verii, şi de frigul iernii.Unele ansambluri erau vaste; la Oghisar, în labirintul de cămăruţe săpate în roca unor stânci uriaşe locuiau probabil 1000 de oameni.

Multe alte locuinţe erau ascunse vederii, în întinse oraşe subterane. în adâncul pământului, alte reţele de încăperi erau legate între ele prin tuneluri şi scări de la un nivel la altul.

Oraşul Derinkuyu, cu o populaţie estimată la 20 000 de locuitori, avea probabil 20 de niveluri, numele însemnând „puţ adânc". Pe lângă încăperi de locuit, bucătării comune şi canale de ventilaţie, existau aici pivniţe şi prese pentru vin, grajduri şi iesle, o biserică şi chiar cimitire.Camerele erau iluminate cu lămpi de ulei.Când ameninţa vreun pericol, discuri mari de piatră puteau fi rostogolite în tuneluri, blocând intrările în oraş.

LABIRINT Grote dezvăluite de alunecările de teren împânzesc stâncile de la Uţhisar.

o zonă vastă. R ăcin d u -se şi solidificându-se, aceasta a form at u n strat gros de tu f vulcanic, o rocă albă suficient de m oale p en tru a fi cioplită cu cuţitul. D e a tunci tufu l a fost erodat de ploaie, vân t şi zăpadă. Şiroaiele form ate de ploaie au tăiat văi şi ravene şerpuite, apoi au con tinua t să le m odeleze m arginile, fasonând astfel colinele conice şi celelalte form aţiuni stâncoase.

U nele e rup ţii au dat naştere u n u i tu l vulcanic atât de fierbinte, încât la con tactu l cu solul acesta s-a ,,sudat“ , form ând strate de rocă mai dură, în general m ai închise la culoare.

C ând în aceste strate forţele naturii au săpat ravene, u rm e ale tufului du r şi neg ru au supravieţuit pe vârfurile conurilor, p ro te jând roca m ai m oale de dedesubt şi creând form e şi m ai bizare.

AMPRENTA UMANĂC a şi cum peisajul n -a r fi suficient de fantastic, o n ouă surpriză îl aşteaptă pe vizitator. In colinele conice şi în pereţii

laterali ai acestor văi au fost săpate uşi şi ferestre.

In secolul al X X -lea, oam enii încă m ai locu iau în chilii scobite în roca vulcanică. Acest m o d de viaţă a apărut probabil în ju r a i anului 4000 Î.H r., oam enii lărgind grotele naturale şi apoi săpând tunelu ri în roca m oale. Pe la anul 2000 î.H r., dinspre răsărit au năvălit num eroase hoarde de hitiţi. Probabil că a tunci localnicii au începu t să sape m ai adânc în m ăruntaiele colinelor, ascunzătorile devenind treptat întinse oraşe subterane.

C reştinism ul s-a răspândit rapid în zonă, iar izolarea văilor, cu dealurile lo r conice, a atras num eroşi călugări şi călugăriţe care doreau o viaţă contem plativă. Până la sfârşitul secolului al IV -lea, m ici g rupuri de călugări fondaseră deja veritabile com plexe m ănăstireşti săpate în piatra colinelor, cu chilii, bucătării şi refectorii.

M u lt m ai im presionante decât acestea sun t însă cele aproxim ativ 400 de biserici bogat decorate d in zonă. In tre secolele al V H -lea şi al X lI-lea , călugării au clădit aici biserici în adevăratul înţeles al cuvântului, cu coloane, cripte şi cupole. Folosind p igm enţi pu tern ici, ei le-au decorat cu fresce ale căror nuan ţe sunt şi

astăzi la fel de vii. Pe u n p erete al unei biserici d in Valea G orem e,Sf. G heorghe răpune balaurul; în alte lăcaşuri se p o t vedea scene din N o u l T estam ent, p recu m Ieşirea din Egipt.

C olinele conice şi bisericile lor frum os ornam entate atrag num eroşi turişti, însă peisajul şi frescele au, fireşte, de suferit. A lunecările de păm ânt po t îngropa p ictu ri ce datează de secole, fiindcă eroziunea care a creat conurile con tinuă şi astăzi. D ar, pe m ăsură ce vechile fo rm aţiuni sunt m ăcinate, iau naştere altele noi.

ASCUNZĂTORILE AU DEVENIT TREPTAT

ÎNTINSE ORAŞE SUBTERANE

146

%

M A R E A M O A R T Ă

Marea Moartă0 ÎNTINDERE DE APĂ SĂRATĂ, AFLATĂ MULT SUB NIVELUL MĂRII, AMINTEŞTE DE REGELE DA VID SI DE SOŢIA LUI LOT

n ile

J : . jv°7M are*V

Masau». .- ... Peninsula

O 10 20[1 k i lo m e tr i

M ărginită de aridele dealuri ale Iudeii spre vest şi de podişurile biblice M oab şi E d o m la est, M area M oartă are o lungim e de aproxim ativ 80 km , m ăsurând 18 k m în cel m ai lat pu n c t al său.

Acest lac sărat este îm părţit în două de Peninsula E l Lisan („Lim ba"). Partea de n o rd este m ai m are şi m ai adâncă,

FORME ŞI FORMAŢIUNI Răsăritul soarelui deasupra Mării Moarte (jos) subliniază nemişcarea apelor sărate. (Verso) Capetele coloanelor de sare răsar la suprafaţa lacului aidoma unor hornuri.

iar in cea sudică — cu o adâncim e în m edie de num ai 6 m - se văd coloanele albe de sare.

Acestea reprezin tă de fapt partea superioară a unu i strat gros de sedim ente a căror depunere a început cu peste2 m ilioane de ani în urm ă. Apa Iordanului şi a altor râuri m ai m ici s-a evaporat rapid în arşiţa zilelor de vară, în care tem peratura trecea de 50°C, lăsând pe fundul lacului resturi de argilă, nisip, sare şi ghips. In iernile foarte um ede, zilnic în M area M oartă se varsă peste 6,5 m ilioane de tone de apă.

A flată în pun c tu l cel m ai pe jo s al T erre i, suprafaţa netedă de apă a

M ării M oarte este străpunsă ici-colo de coloane de sare. Pe alocuri, bucăţi mari de sare plutesc asem enea u n o r aisberguri ce se fărâmiţează.

Acest tărâm aproape lipsit de viaţă este scena pe care s-a p e trecu t istoria biblică a soţiei lui Lot. N eascultând şi p riv ind înapoi, spre prăpădul ce lovise Sodom a şi G om ora cu foc şi pucioasă, tem eia a fost transform ată pe loc în tr-u n stâlp de sare. U n ii arheologi consideră că cele două cetăţi zac şi astăzi sub apele p u ţin adânci din zona de sud a mării.

Aflată la 396 m sub nivelul mării, în tinderea de apă este situată la extrem itatea Văii Iordanului, la n o rd de M arele R if t African. Acesta începe de la izvoarele Iordanului şi se con tinuă spre sud, p rin M area M oartă, M area R o şie şi Africa de Est. Pe alocuri, apele M ării M oarte au o adâncim e de 400 m , acolo fundul ei aflându-se la 0,8 k m sub nivelul mării.

Fu rid ream ividbdud Vi>ub;, reculibiruiidde Irod cel Mare, pare că se înalţă

direct din buza stâncii, deasupra ţărmurilor sud-vestice ale Mării Moarte. Pelerinii urcă până aici pentru a-i comemora pe evreii rebeli care, asediaţi de romani în 73 d.Hr., au preferat să se sinucidă, decât să cadă în robie.

Călugării creştini au ridicat o capelă în acest loc, dar cu timpul fortăreaţa a fost îngropată în ruine. în anii '60, arheologii au dezgropat aici două dintre impunătoarele palate ale lui Irod, terme şi uriaşe bazine pentru colectarea apei. De asemenea, au fost descoperite locuinţele evreilor rebeli, băile lor rituale şi ceea ce se crede a fi cea mai veche sinagogă din lume.

D acă n u ar fi fost evaporarea, nivelul lacului ar fi crescut cu circa 3 m in fiecare an. D e la începutu l secolului al X X -lea însă, nivelul apei a scăzut, în parte ca urm are a clim ei in schimbare, în parte d in cauză că Israelul şi Iordania scot apă p en tru irigaţii d in Iordan şi din celelalte râuri care se varsă în lac.

RARE SEMNE DE VIAŢAPlantele şi anim alele sunt rare aici. D o ar câteva organism e unicelulare supravieţuiesc în apa M ării M oarte, al cărei con ţinu t de sare este de şase ori m ai m are decât cel al oceanelor. Evaporarea constantă creează o ceaţă deasă deasupra lacului. In E vul M ediu, arabii credeau că păsările ocolesc zona d in cauza em anaţiilor otrăvitoare ale ceţii. D ar stoluri de grauri, num iţi graurii lui Tristram , însufleţesc locul, h rănindu-se cu insecte şi fructe pe m aluri. N um ele lo r a fost dat după acela al naturalistului englez C anon H .B . Tristram .

M area M oartă este bogată n u doar în sare, ci şi în alte m inerale, p recum carbonat de potasiu, m agneziu şi brom . D atorită lor, apele M ării M oarte ameliorează, se pare, afecţiuni p recum artrita, bolile de piele şi cele respiratorii, iar năm olul negru de aici regenerează epiderm a. Extracţia m ineralelor este la fel de profitabilă com ercial în ziua de azi ca şi în secolul al IV-lea d .H r., când b itum ul era vândut egiptenilor, pen tru m um ificări. D in 1930 se extrage şi carbonat de potasiu, utilizat la fabricarea îngrăşăm intelor.

Ploile şi râurile sunt destul de rare aici, deşi albii secate se văd la to t pasul. C ând cad însă p lo i abundente, torentele form ate dislocă m ari cantităţi de sedim ent, ducându-le în apa lacului.

D eşi m ică şi aproape lipsită de viaţă, M area M oartă a d e ţinu t u n rol surprinzător în istoria regiunii. Pe m alul său vestic, fortăreaţa M asada (dreapta) a constitu it u n bun adăpost, oferind şi o vedere amplă asupra lacului pen tru Irod cel M are, regele Iudeii, care a consolidat fortul construit iniţial de Ionathan M acabeul.

La n o rd de M asada se află E n G hedi („Izvorul caprelor11), locul în care,

CONŢINUTUL DE SARE AL APEI ESTE DE SASE ORI

MAI MARE DECÂT CEL AL OCEANELOR

conform C ărţii întâi a lu i Sam uel, s-a ascuns D avid pe când era p rigon it de Saul. E n G hedi este o oază cu izvoare şi vegetaţie luxuriantă; ibecşi şi - se

spune — leoparzi trăiesc aici. M ai spre nord , în grotele de la Q um ran , esenienii - o străveche sectă iudaică — au ascuns renum itele M anuscrise de la M area M oartă. Acestea

datează cu aproxim aţie d in tr-o perioadă cuprinsă în tre m ijlocul secolului al IlI-lea î.H r. şi anul 68 d .H r., unele consem nând viaţa de zi cu zi a acestei com unităţi m onastice.

150

I Z V OA RE L E DE LA P A MU KKA L E

Izvoarele de la PamukkalePE COASTA UNUI DEAL, LÂNGĂ RUINELE UNUI VECHI ORAS SE AFLĂ O VASTĂ ÎNTINDERE ALBĂ, ALE CĂREI APE ERAU APRECIATE DE GRECI $1 ROMANI

Călătorind prin Asia M ică în 1765, englezul R ich ard C handler a zărit

pen tru prim a dată Pam ukkale, care i s-a părut o în tindere albă, povâm ită, undeva departe. A propiindu-se, el a ..privit cu m irare" ceea ce părea a fi „o uriaşă cascadă îngheţată, cu suprafaţa vălurită, ca si cum apa ar fi încrem enit pe loc sau s-ar fi pietrificat brusc în curgerea ei".

Turiştii de astăzi care străbat vestul T urciei încearcă acelaşi sentim ent de

u im ire când văd terasele albe, dantelate, ridicându-se una deasupra celeilalte. Pereţii albi, parcă pufoşi, se reflectă în ochiurile de apă, iar form e aidom a u n o r cascade îngheţate înconjoară întreaga zonă, pe fundalul pâlcurilor dese de leandri purpurii.

APA VIEŢII Nenumărate ochiuri de apă sunt presărate pe terasele de la Pamukkale.Apa caldă, bogată în minerale, este renumită de secole pentru puterile ei tămăduitoare.

0 100 200 k i l o m e t r i

151

M u n ţi întunecaţi, cu păduri de pin, se înalţă în spatele lor — u n decor ce scoate în evidenţă form aţiunile albe, ce strălucesc în soare.

N um ele Pam ukkale înseam nă „castel de bum bac"; u n ii spun că el prov ine de la aspectul pufos al zidurilor şi teraselor, deşi legendele locale susţin că, în vrem uri de dem ult, uriaşii uscau recolta de bum bac pe aceste faleze.

Z idurile, terasele şi stalagtitele de la Pam ukkale acoperă o suprafaţă de aproape 2,5 km lungim e pe 0,5 k m lăţime. Ele sunt rezultatul activităţii num eroaselor izvoare vulcanice fierbinţi, care ies la suprafaţa pe un platou aflat ceva m ai sus. Apa izvoarelor are u n con ţin u t ridicat de var şi alte m inerale dizolvate d in rocă de apa de ploaie ce se infiltrează în sol.

A proape to t ce e scufundat se acoperă cu var, iar obiectele scăpate în apă par a se transform a în piatră, în num ai câteva zile.

Scurgându-se peste m arginea platoului, apa depune varul pe coastele dealurilor d in ju r . In decursul m ileniilor, stratele succesive de var au form at zidurile, terasele şi stalactitele albe de

astăzi.D e m ii de ani,

izvoarele m inerale fierbinţi sunt renum ite p en tru deosebitele lor proprietăţi curative; se spune că vindecă sau cel pu ţin ameliorează

afecţiuni ca reum atism ul, hipertensiunea arterială şi bolile de inim ă.

R epu ta ţia izvoarelor datează încă d in anul 190 î.H r. A tunci, Eum enes al II-lea, regele cetăţii greceşti Pergam , aflată în apropierea ţărm ului vestic al

PRIVELIŞTE AMEŢITOARE Precum glazuraunui tort, uimitoarele depuneri minerale albe de la Pamukkale formează pe alocuri faleze înalte (sus) şi terase joase (dreapta).

T urciei de astăzi, a fondat oraşul H ierapolis pe p latoul cu aceste izvoare. El l-a n u m it astfel în cinstea H ierei, soţia legendarului fondator al Pergam ului, Tclefus.

In anul 129 î.H r., H ierapolis a fost inclus în Im periul R o m an şi a fost apreciat ca „staţiune balneară'1 de num eroşi îm păraţi, p rin tre care N ero şi Adrian, care veneau aici p en tru a bea şi a se îm băia în apa izvoarelor. In tim pul dom niei lui N ero , în anul 60 d .H r., oraşul a fost distrus de u n cutrem ur. Pe acelaşi loc s-a constru it o nouă cetate, m ai m are şi m ai im punătoare, cu străzi largi, un am fiteatru, băi publice şi case dotate cu apă caldă curentă. în term ele d in secolul al II-lea, cetăţeanul rom an

DINTR-0 GROTĂ FUMEGĂ VAPORI CE POT

UCIDE INSTANTANEU UN TAUR

152

I Z V O A R E L E DE L A P A M U K K A L E

străbatea încăperi cu tem peraturi diferite. P rim a era frigidarium, rece, apoi urm a tepidarium, călduţă, unde trupul îi era uns cu uleiuri, iar de acolo trecea în caldarium, o sală cu aburi un d e uleiurile şi m urdăria îi erau îndepărtate de pe trup cu o spatulă num ită strigil. Astăzi, în tr-o zonă a băilor se află u n m uzeu ce expune o interesantă colecţie de statui, b iju terii şi diferite artefacte, p rin tre care instrum ente m edicale.

U n a din tre cele m ai interesante descoperiri de aici este sanctuarul lui Hades, zeul lum ii subterane, aflat alături de tem plul dedicat lu i Apollo, zeul soarelui, al m uzicii, al poeziei şi al m edicinei. C lădirile au fost amplasate destul de aproape una de cealaltă, pen tru ca puterile opuse ale celor doi zei să se com penseze reciproc.

Forţa în tunecată a lu i Hades trebu ie să fi p ăru t uriaşă, în tr-adevăr, deoarece d in tr-o grotă d in zonă fum egau aburi o trăvitori despre care geograful şi istoricul grec Strabon afirma că po t ucide u n taur instantaneu. Em anaţiile erau asociate cu spiritele malefice şi se spunea că preoţii eunuci care păzeau intrarea erau singurii oam eni ce puteau in tra în grotă fără a fi vătăm aţi. Astăzi se ştie că aburii p ro v in de la u n izvor fierbinte, iar în grotă persistă anum iţi vapori ce irită ochii.

C A SE PENTRU V I A Ţ A DE APOIIn afara z idurilor oraşului se în tinde un cim itir vast, cu 1 200 de m orm in te, m ulte d in tre acestea im punătoare şi elaborat decorate. E le am intesc de num eroşii rom ani înstăriţi care au ven it aici în căutarea sănătăţii... şi n -au găsit-o.

Turiştii d in zilele noastre sunt urmaşii rom anilo r bogaţi de acum 2 000 de ani. E i vin p en tru a se scălda în bazinele calde — u nu l d in tre acestea având pe fund resturile sparte ale u n o r coloane rom ane — şi p en tru a adm ira terasele albe de pe colinele aflate d incolo de oraşul-ruină.

FLOAREA LOCULUI Florile de un roz-aprins ale leandrilor contrastează puternic cu marginea teraselor albe şi cu ruinele anticului oraş roman.

153

% f%

A S I A

Peninsula KamceatkaFUMUL FOCUL SI VAPORII DE APĂ SUNT ATOTPREZENTE PE ACEST TĂRÂM RECE $1 IZOLAT AL GHEIZERELOR SI VULCANILOR, AFLAT LA EXTREMITATEA ESTICĂ A SIBERIEI

Muntele Kliucevskaia, cel m ai înalt v â rf al Peninsulei Kamceatka, este

unul dintre cei m ai mari vulcani activi de pe Terra, având o form ă aproape conică. C raterul său - cu cei 4 750 m ai săi, aproape la fel de înalt ca M o n t Blanc - fum egă to t tim pul şi în ultim ii 300 de ani a erupt de peste 50 de ori.

Kliucevskaia este însă num ai unul dintre cei 150 de vulcani de pe această peninsulă m untoasă şi îngheţată, ce se avântă spre sud în m are din extrem itatea estică a Siberiei. A proxim ativ 30 de vulcani sunt încă activi.

îm preună cu Insulele Kurile - un şir de 56 de insule vulcanice ce porneşte parcă din vârful Kamceatkăi — aceştia form ează una dintre cele mai active zone ale Inelului de Foc, „centura" de

vulcani a Pacificului, constituind to todată 10% din totalul vulcanilor activide pe Păm ânt. In 1907, M untele Ştiubelia a azvârlit în aer u n val enorm de cenuşă şi praf, care a acoperit întreaga peninsulă (comparabilă ca dim ensiuni cu Japonia) şi a în tunecat oraşul Petropavlovsk-Kam ceatskii, aflat la 100 km depărtare.

C utrem urele sunt frecvente aici; în ultim ii 200 de ani s-au înregistrat mai m ult de 150. C el din noiem brie 1952 a fost al doilea din lum e, cu o m agnitudine de 8,4 grade pe scara R ich ter.

Apa sutelor de izvoare fierbinţi este folosită pen tru încălzirea locuinţelor şi a serelor în care se cultivă legum e şi cartofi pen tru export. Valea Gheizerelor, în apropierea vulcanului activ K ronoţki,

este marcată de şuierele şi aburii emişi de cele 25 de gheizere, m ineralele depuse d in apa lo r colorând rocile din ju r în roşu, roz, vio let şi brun. C el mai mare, V eikon, aruncă în aer apă fierbinte

VULCANUL CARE FUMEGĂ Vulcanul activ Gorelîi Hrebetface parte din şirul de vulcani ce constituie un fundal nu prea îndepărtat pentru oraşul Petropavlovsk-Kamceatskii.

RUSIA

i 'Kafnc*ot*aSfe, M -li i K ronoţki'" 'M - ili'A m c in b k u ia

îiţkoe \&f - V u k u GheizerelorM 1 0

MareaOhoţk

M -tii G ore lîia ./ * Golful Hrebet1 Avacea ă1 ‘ • ■

>e .- M -ţii Ştiubelia

OCEANULPACIFIC

0 100 200 k i lo m e tr i

154

FÂNTÂNĂ DE FOC Gaze fierbinţi ţâşnesc spre cer, nori de fu m înţepător se răspândesc în aer şi lava mocnindă se revarsă când Avacinskaia, unul dintre cei circa 30 de vulcani activi ai peninsulei, {şi începe spectacolul.

ii vapori la 49 m înălţim e, tim p de4 m inute la fiecare circa 3 ore.

Valea G heizerelor se află în splendida R ezervaţie N aturală K ronoţki, ce se întinde pe circa 10 300 km 2. Lacul K ronoţkoe, la vest de m untele cu acelaşi num e, este cel mai m are lac al Kamceatkăi. C a întreaga peninsulă, rezervaţia are în zonele de coastă o fâşie de tundră mlăştinoasă, unde cresc num ai m uşchi şi licheni. Spre interior, terenul se înalţă, vegetaţia p redom inantă fiind form ată din lăstărişuri şi păduri, în special de m esteceni.

C ei m ai m ari urşi b run i din Eurasia trăiesc aici, alături de reni, oi siberiene, vulpi albastre, vulpi argintii, samuri, nurci, m arm ote cu cap negru şi veveriţe de păm ânt arctice. Focile şi păsările acvatice pescuiesc în largul coastelor. Blana de sam ur şi peştele, îndeosebi som onul, constituie principala sursă de venit a locuitorilor peninsulei.

Petropavlovsk-K am ceatskii, u n oraş cu aproxim ativ 240 000 de locuitori, este u n im portan t p o rt pescăresc. C lim a este aspră în Kam ceatka, iernile fiind lungi, friguroase, cu m ulte ninsori, iar verile — scurte, răcoroase şi um ede. Apa

izvoarelor fierbinţi încălzeşte însă R âu l Kam ceatka, în unele locuri acesta răm ânând neîngheţat chiar şi iarna.

In trecut, izolarea şi clima aspră au creat peninsulei o reputaţie sumbră.Elevii obraznici şi nesilitori erau trimişi în ultim ele bănci din spatele clasei şi erau n um iţi „kam ceatka" — echivalentul şcolăresc al Siberiei, locul unde erau deportaţi condam naţii. Totuşi, nici un crim inal nu a fost deportat în Kamceatka;

acolo nu pu tea locui n im eni pen tru a păzi deţinuţii.

Vechii locuitori ai peninsulei, triburile koriak şi ciukci, au fost aproape com plet exterm inaţi de cazacii

trim işi aici de ţar în secolul al X V III-lea. Totuşi, câţiva dintre urm aşii lo r m ai trăiesc astăzi în peninsula care, datorită m ijloacelor m odem e de transport şi com erţ, n u m ai este atât de izolată ca înainte vrem e. D ar acest tărâm aspru răm âne încă una din tre ultim ele frontiere ale sălbăticiei — rom antic, m isterios şi, în m are parte, neexplorat.

IZVOR CLOCOTITOR Culoarea izvoarelor fierbinţi, sulfuroase variază în funcţie de substanţele conţinute în sol.

UNA DINTRE CELE MAI ACTIVE ZONE

ALE INELULUI DE FOC AL PACIFICULUI

A S I A

Tundra siberianăVARA E SCURTĂ, DAR ÎNMIRESMATĂ PE VASTA ÎNTINDERE RECE A TUNDREI CARE MĂRGINEŞTE CALOTA DE GHEATĂ A POLULUI NORD, ÎN EXTREMITATEA DE SUS A LUMII

OCEANULARCTIC

N

Marea Barents Marea Laptev

Un covor de m uşchi acoperă o m are parte a tundrei siberiene — o vastă

câm pie presărată cu lacuri şi mlaştini. T u n d ra se în tinde pe aproxim ativ 3 200 k m în no rdu l Siberiei, m ărginind calota glaciară a A rcticii, iar peisajul său este similar cu acela al Peninsulei T aim îr — cea m ai nordică regiune a Eurasiei.

V izitând Peninsula T aim îr în tr-o vară a a n i lo r ’8 0 , G e ra ld şi L e e D u r re l l , zoologi şi scriitori, o descriau astfel:„U n covor gros de m uşchi şi iarbă întins pe podeaua de păm ânt îngheţat. Pe el străluceau plăpânde m argarete şi alte flori de un albastru angelic, ca nişte nu -m ă-u ita în m iniatură. P re tu tinden i se aflau păduri înalte până la gleznă de sălcii pitice cu flori roz, crescând vânjoase pe stratul de m uşchi verde-sm arald.“

T im p de trei luni pe an soarele nu apune, dar razele sale cad pieziş, încât în m iezul verii tem peratura este de doar circa 5°C . Iarna, p en tru o perioadă de tim p nu chiar atât de lungă ca aceea a zilei cu 24 de ore de lum ină, nu există răsărit, peste tundră d om nind doar lum ina Lunii şi uneo ri spectaculoasele aurore boreale, iar tem peraturile p o t să scadă până la -44°C . Astfel, plantele dispun de pu ţin tim p p en tru a înflori şi a rodi. M ajoritatea sunt perene, pirpirii şi scunde, pen tru a fi

TUNDRĂ POLIGONALĂ Din aer se distinge dar peisajul tipic al tundrei din Peninsula Taimîr — un fagure de mici lacuri şi fâşii de pământ.

156

m ai ferite de vânturile aspre, care suflă neîncetat.

Perm afrostul, cum se num eşte stratul de sol perm anen t îngheţat, acoperă cea m ai m are parte a tundrei, pu tân d ajunge in adâncim e până la 1 370 m. Iama, întreaga masă a solului este îngheţată, dar vara stratul superficial se dezgheaţă, astfel încât plantele îşi p o t în tinde rădăcinile..n cele m ai nordice zone, acest strat de iuprafaţă măsoară în tre 150 şi 300 m m , Jar grosim ea lui creşte treptat spre -ud până la 3 m , făcând posibilă creşterea unei vegetaţii m ai înalte, p recum m estecenii şi zada.

Pe zone vaste ale Peninsulei T aim îr se întinde tundra, pătată sau poligonală — un peisaj extraordinar de sm ârcuri şi bacuri m ici, separate de fâşii de păm ânt, a tfe l încâ t form ează u n fel de fagure cu torm e neregulate — rezultat al perm anentulu i ciclu de îngheţ şi dezgheţ, care provoacă fisurarea solului. G heaţa din lîsuri forţează păm ântu l spre suprafaţă, în 'T e m e ce solul înm uiat şi apa coboară spre vale.

LOCUITORI ST R Ă VEC H IIn tundră po ţi întâlni uneori oase >au colţi curbaţi uriaşi, p rov en in d de la de m ult dispăruţii m am uţi; de secole, ^berienii obişnuiesc să dezgroape fildeşii din perm afrost, p en tru a-i v inde negustorilor de profil.

M am uţii lânoşi, asem ănători cu elefanţii actuali, dar înalţi de până la 4 m şi având fildeşi lungi de 4,5 m,

DANS Un cocor siberian, o pecie foarte rară, işi curtează

partenera „ dansând “ cu aripile .1 rg desfăcute.

VARA SIBERIANĂ In scurta vară din tundră, soarele străluceşte slab timp de 24 de ore pe zi, luminând peisajul de întinderi de muşchi, presărat cu lacuri, râuri şi mlaştini.

cutreierau odin ioară no rdu l Eurasiei şi al con tinen tu lu i nord-am erican . Specia a dispărut cu aproxim ativ 12 000 de ani în urm ă; în perm afrost - îndeosebi în cel d in Siberia - s-au descoperit fosile şi uneori chiar anim ale întregi. N um ele „m am ut" însem na în lim ba tătarilor siberiem „păm ânt". P rim ul schelet aproape com plet al unu i astfel de anim al a fost găsit în Peninsula Lena în 1799, de către un căutător de fildeş. Fosila a fost dezgropată în to talitate în anul 1803, fiind apoi studiată de specialişti.

P latoul Byrranga, înalt de aproxim ativ 1 500 m , form ează coloana

vertebrală a Peninsulei Taim îr. A proape de extrem itatea sa sudică se află Lacul T aim îr, cel m ai întins lac arctic - pu ţin m ai m are decât Insula M allorca — dar adânc de num ai 3 m . Lacul se um ple în tim pul inundaţiilo r de prim ăvară, îşi varsă trei sferturi din apă vara în albiile râurilor şi îngheaţă iarna.

In rezervaţia naturală de pe m alurile sale trăiesc bo i m oscaţi şi reni, care pasc m uşchii şi lichenii buretoşi, şi lem ingi, care sapă tuneluri în vegetaţie. Lem ingii sunt prada principală a vulp ilor polare şi a bufn iţe lo r de zăpadă. Aici trăiesc şi lupi, vânători ai ren ilo r şi ai bo ilo r moscaţi.

M ulte anim ale, p recu m renii, m igrează iarna spre sud - ca şi m ajoritatea păsărilor, de altfel. Lacurile şi insuliţele constituie vara terenu l ideal de cuibărit p en tru păsări acvatice p recu m gâscă cu pieptu l roşu, dar la sfârşitul lui august toate îşi iau zborul spre sud.In Siberia vestică, u nde mlaştinile se în tin d peste Fluviul O b i spre Urali, îşi petrec vara cocorii siberieni, o specie de păsări rare, cu o anvergură a aripilor de 2,4 m.

0 MARE DE CULORI (verso) Când vara ia sfârşit, tundra străluceşte în roşul, galbenul şi portocaliul florilor, al fructelor şi al frunzelor de toamnă.

157

Lacul BaikalUN LAC ÎNCONJURAT DE MUNŢI ÎN SUDUL SIBERIEI,CEL MAI ADÂNC DE PE GLOB, CONŢINE O CINCIME DIN CANTITATEA DE APÂ DULCE DE PE PĂMÂNT

I n pădure, în tr-u n pu n c t ce oferă privelişti excepţionale spre Lacul

Baikal, poţi zări panglici şi fâşii de pânză prinse de crengile copacilor. C ei care v in aici le leagă de ram uri pen tru a li se îm plini dorin ţa de a reveni pe malurile lacului. In m od cert, apele sale albastre exercită o fascinaţie m agnetică, iar ruşii de p re tu tinden i îl consideră M area cea Sfântă - cea m ai m are m inune a naturii din ţara lo r — u n simbol al R usie i deloc m ai prejos decât M arele C anion al Statelor U nite .

Se pare că Baikal înseam nă „apă m ultă“ în lim ba populaţiei kurykan, care a trăit aici în urm ă cu circa 1 300 de ani. A dânc de 1 640 m , lacul conţine o cincim e din întreaga cantitate de apă dulce a lum ii — 23 000 km 3, cât M arile Lacuri ale A m erica de N o rd îm preună.

UN LAC M U LTIM ILEN A RC el m ai adânc lac d in lum e se află abia pe locul nouă ca întindere, fiind lung de 635 km , lat în m edie de 48 k m şi cu o lungim e a ţărm ului de 2 000 km . U nul din tre cele m ai vechi lacuri ale T erre i s-a form at acum 15—25 de m ilioane de ani, după ce o fisură uriaşă s-a căscat de-a lungul unei falii în scoarţa Păm ântului,

GRANDOARE SIBERIANĂ In miezul iernii, Lacul Baikal este acoperit cu un strat gros de gheaţă fisurată — un patinoar uriaş, care poate susţine un convoi de camioane grele.

creată de lenta îndepărtare a Asiei de Europa. Iniţial, fisura avea 8 km adâncim e, dar cu tim pul s-a um plu t cu aluviuni; fosilele m icilor organisme din aceste depuneri îi indică vârsta. Izvoarele fierbinţi şi frecventele cu trem ure slabe dem onstrează că falia este încă activă din pu n c t de vedere geologic.

Deşi 336 de râuri şi fluvii se varsă în lacul Baikal, unu l singur izvorăşte din apele sale: Angara. O am enii din cele

aproxim ativ 40 de orăşele din zonă obişnuiau odinioară să bea d in apa lacului, deoarece, datorită m inusculilor creveţi ce se hrăneau cu alge, aceasta era de o m are puritate. în prezent, deşi afectată de poluarea industrială, a rămas încă foarte lim pede. In luna m ai, după topirea gheţii, po ţi vedea până la 40 m adâncim e, când la alte lacuri chiar şi ju m ătate din această distanţă ar fi excepţională.

RUSIA

/ m o n c o r i a ' -----

, m ile î10 iod \2001 I - 1

0 100 200 k i lo m e tr i

160

Solul din ju ru l lacului îngheaţă cu m u lt înain tea apei. D in oc tom brie , iarna îm bracă steiurile m u n ţilo r în tr-u n alb strălucitor, transform ând zada, m olizii şi cedrii siberieni în siluete scheletice. în ianuarie, cea m ai m are parte a lacului se acoperă cu o crustă de gheaţă pe alocuri m ai groasă de 1,5 m . O am en ii v in aici cu m aşini şi cam ionete p en tru a pescui la copcă. A colo un d e apa a fost liniştită când s-a fo rm at gheaţa, aceasta este transparentă ca sticla şi p rin ea se văd peştii îno tând dedesubt. In general însă, crusta este o îngrăm ădire de sloiuri .şi

bancuri. M ereu apar no i fisuri în gheaţă, însoţite de trosnete ca loviturile de tun . In unele zone gheaţa persistă până în iun ie , dar în august apa este în m ulte locuri suficient de caldă p en tru a se în o ta în ea.

Lacul p oate fi însă perfid în oricare ano tim p. C eţu rile groase de vară opresc adesea traficul naval. C h iar şi în zilele senine, o vijelie iscată pe neaşteptate poate frăm ânta apele lacului. P en tru buriaţi, populaţia m ongo lă a regiunii, lacul este sălaşul u n o r zei m ânioşi, conduşi de B urhan , care trăiesc pe cea

m ai m are insulă, O lk h o n . C ele 1 800 de specii de anim ale ale lacului sun t endem ice; p rin tre ele se num ără golomianka, u n peşte care naşte pu i vii, şi foca argintie de Baikal (denum ită şi nerpa).

T R E N U L N A V A L

D in aprilie 1900,în timpul construcţiei căii ferate transsiberiene care leagă

Moscova de Vladivostok, trenurile traversau Lacul Baikal pe vasul Baikal. Ele lunecau pe trei şine, pe puntea principală. 0 combinaţie de feribot cu pachebot de lux şi spărgător de gheaţă, vasul a fost construit la Newcastle upon Tyne, în Anglia, şi a fost transportat până în Rusia în 7 000 de containere, necesitând doi ani pentru a fi reasamblat.

Când gheaţa era prea groasă, Bailcal rămânea în port. Aşa s-a întâmplat în februarie 1904, în timpul războiului ruso-japonez, când a fost nevoie ca echipamentele militare să traverseze lacul; vagoanele dezmembrate au străbătut gheaţa trase de cai. în septembrie 1904 s-a finalizat bucla de cale ferată Circumbaikal, nava Baikal devenind inutilă.

SPĂRGĂTORUL DE GHEAŢĂ Nava Baikal, de 4 000 t, a transportat trenuri pe lac din 1900 până în 1904.

161

Munţii CeruluiDESERTURI $1 STEPE MĂRGINESC MUNŢII TIEN SAN DIN ASIA CENTRALĂ, CU CRESTE ÎNZĂPEZITE SI VERSANTI ÎMBRĂCAŢI ÎN FLORI MULTICOLORE

P anseluţe de toate culorile — de la alb, galben şi albastru până la m ov-închis -

l-au întâm pinat pe călătorul britanic Charles H ow ard-B ury , după ce a străbătut pădurile şi a ajuns pe pajiştile alpine ale M u nţilo r T ien Şan, în iunie 1913. „C reşteau atât de aproape unele de altele", scria el, „încât la fiecare pas striveam câteva.“ N icăieri n u m ai văzuse B ury o floră atât de luxuriantă; aici

păreau a fi adunate toate florile din Anglia sa natală.

Inălţându-şi din deşertul arid crestele înzăpezite şi acoperite de gheţari, m unţii se în tind pe 2 900 km , în zona centrală a Asiei. Poate că frum useţea dram atică a versanţilor abrupţi, defileurile adânci, torentele vijelioase, pajiştile alpine şi culm ile înzăpezite le-au inspirat chinezilor num ele T ien Şan, care

. ^ 'T re ifth fy re a f in c u l Issyk -K u i SonfeŞi a _.. V

K&dzSTAX.r Haf ^ M ik P o b e c l i■....

wvr„ /

0 50 100 k i lo m 'e t r i

CHINA

162

ZĂPEZI CEREŞTI Când soarele primăverii topeşte zăpezile din M unţii Tien Şan, cu excepţia celor de pe crestele înalte, râurile formate readuc la viaţă deşertul şi stepa de la poale.

înseam nă M u n ţii C erului. U n rus, P io tr Sem oniov, a fost p rim ul eu ropean care i-a explorat, în 1856, escortat fiind de cazaci. D in A lm a-A ta, echipa a urcat până la lacul Issîk-K ul — azuriul „lac fierb in te", n u m it astfel deoarece nu îngheaţă niciodată. Este cel m ai m are lac m on tan din lum e, fiind de patru ori m ai m are decât Londra, inclusiv suburbiile.

Se spune că în secolul al X lV -lea, T im u r-len k şi-a în dem nat oştenii să ia fiecare câte o piatră de pe m alul lacului, u rm ând să le îngrăm ădească pe toate lângă Pasul Santaş (T recătoarea P ie tre lo r N um ărate) când vo r trece m unţii, probabil p en tru a-i ataca pe chinezi. La

în toarcere, fiecare oştean a luat câte o piatră d in grămadă; num ărându-le pe cele rămase, T im u r-len k şi-a dat seama câţi oam eni a p ie rd u t în luptă. T raversând şi el Pasul Santaş,Sem oniov a p u tu t adm ira cele mai înalte piscuri ale M u n ţilo r T ie n Şan:P ik Pobedi, de 7 439 m , şi H antengri Feng, de 6 995 m , aflat pe graniţa cu C hina. Aici cresc p om i fructiferi sălbatici, trandafiri, lalele şi ceapă sălbatică. O ile de m un te , caprele sălbatice şi ibecşii pasc aproape de lim ita gheţurilo r veşnice, iar rarii leoparzi ai zăpezilor po t fi în tâln iţi în păduri, alături de lupi, m istreţi şi urşi.

REGINA PURPURIE Printre numeroasele soiuri de lalele ce răsar primăvara în M unţii Tien Şan se numără splendida şi rara lalea a lui Greig, cu flori lungi de 7 ,5 cm.

163

A S I A

Lacurile Band-e AmirBARAJE NATURALE DE CALCAR ÎNDIGUIESC ALBIA RÂULUI, FORMÂND UN LANŢ DE LACURI ALBASTRE ÎN MUNŢII HINDUKUŞ

A scuns la poalele versantului vestic al m u n ţilo r H indukuş, un d e ploile

sun t rare iar râurile aşijderea, se în tinde u n lanţ de lacuri cu apă rece, cristalină. Panglica lichidă urm ează albia R âu lu i B and-e A m ir, la o altitudine de aproape

3 000 m ; aici se poate ajunge doar p e o po tecă aridă de m un te , lungă de 80 km , ce u rcă din oraşul afghan Bam ian. C ei care se aventurează până la lacuri au parte de u n peisaj de o uim itoare frum useţe. M ărgin ite de faleze de calcar

TURKM ENISTAN

£ • Mazar-e-Sharif

• | AFG H AN1STAN'

1 w

ă argilă în nuanţe roşietice, lacurile se înşiră pe o porţiune de 11 k m din albia râului. D in fiecare lac, apa se scurge peste un baraj natural din piatră, form ând o reţea de mici torente si smârcuri m ărginite de sălcii, m uşchi, iarbă şi plante acvatice, ce se în tind până -a u rm ătorul lac.

C uloarea lacurilor variază de la alb- iăptos la verde-albăstrui, albastru- ultram arin şi verde-închis, în funcţie de

BIJUTERII AFGHANE Baraje naturale din piatră îndiguiesc Râul Band-e Amir, creând un lanţ de lacuri printre munţii arizi.

SUPRAVIEŢUITOR DUNGAT Stratul de blană lânoasă fereşte hiena dungată de frigul iernii din Valea Band-e Amir.

înveliş de travertin sclipeşte în lum ina soarelui la m arginea apei, iar reflexiile stratului de pe fundul albiei conferă apei larga sa varietate de culori.

T o t această acum ulare de travertin este cea care a îndiguit râul în decursul secolelor, dând naştere lacurilor actuale. D ar folclorul afghan oferă o altă explicaţie: Aii, ginerele profetului M ahom ed, era furios pe tiranul din zonă, care încerca să-l ţină prizonier în Valea B and-e Am ir. în m ânia lui, a provocat o alunecare de teren care a stăvilit râul şi a creat lacul n u m it azi B and-e H aibat (Digul Urgiei). Legenda are şi un sâm bure de adevăr, deoarece unele baraje de travertin maschează urm e ale u n o r vechi alunecări de teren.

VARIAŢII DE CULOARE Lacurile au nuanţe variate de verde şi albastru, în funcţie de adâncime şi de densitatea formelor minuscule de viaţă acvatică.

adâncim ea apei, de intensitatea lum inii şi de tipul şi num ărul algelor care trăiesc aici.Lungim ea lacurilor diferă de asemenea, de la 90 m la peste6 km.

In m iezul verii, tem peraturile la amiază po t atinge valori de 36°C, oam eni şi animale (printre care hiene) deopotrivă căutând um bra răcoroasă. A lim entate în fiecare prim ăvară de apa rezultată din topirea zăpezilor de pe m unte , lacurile răm ân însă to t tim pul reci. T o t vara, pe barajele naturale dintre lacuri — unele mai înalte decât o clădire cu două etaje — m ineralele spălate de apă de pe rocile din ju r formează stalactite.

Aceste m inerale, în principal carbonatul de calciu, sunt cele care au permis apariţia lacurilor. C ând zăpada se topeşte, apa se infiltrează prin calcar şi marnă, dizolvând m ineralele conţinute şi transportându-le apoi în apa râului.

ROCI SCÂN TEIETO ARE FO RM ATE DE A P A RÂULUICând soluţia de carbonat de calciu vine în contact cu plantele acvatice, datorită reacţiilor chim ice o parte se depune sub form ă de strate pe^ fundul şi pe m alurile lacurilor. în tim p, acestea cristalizează şi se solidifică, form ând o rocă poroasă num ită travertin. Acest

( X m

V A L E A I N D U S U L U I

Valea IndusuluiDE LA IZVOARELE SALE ÎNGHEŢATE DE PE „ACOPERIŞUL LUMII", FLUVIUL INDUS

RAVERSEAZĂ PAKISTANUL SI UDĂ CÂMPIILE FIERBINŢI DE COASTĂ

D eşi num ele Fluviului Indus prov ine de la term enu l sanscrit sindhu, care

înseam nă „apărător", o veche legendă hindusă îl num ea Fluviul Leu, considerând că izvorăşte din gura unu i .eu. Abia în 1907 a fost descoperită -gura leulu i", de către exploratorul suedez Sven H edin . El a u rm at albia fluviului până la u n m ic izvor, la circa5 200 m altitudine pe coasta u n u i m u n te tibetan din M asivul Kailas, una dintre cele m ai accidentate zone d in Him alaya.

M ărginit pe am bele laturi de înaltele creste înzăpezite ale M u n ţilo r H im alaya si K arakorum , Indusul străbate „acoperişul lum ii", curge p rin chei aride si coboară 3 660 m pe o distanţă de num ai 560 km .

M EANDRELE FLUVIULUISub piscurile abrupte şi golaşe ale M untelu i N anga Parbat (M untele Gol), inalt de 8 126 m , Indusul coteşte brusc şi işi con tinuă cursul p rin tr-u n defileu adânc de peste 4 600 m , în care pe alocuri soarele abia dacă pătrunde.

La Kalabagh, în capătul sudic al C h e ilo r A ttock, largi de 1,6 km , Indusul iese în sfârşit d intre m u n ţi şi, pe câm pia Punjabului, îşi lărgeşte albia până la 16 km . Aici, în tărit de cinci afluenţi principali şi de nenum ărate canale, se constituie în tr-u n u l d in tre cele m ai m ari sisteme naturale de irigaţii d in lum e, udând câm piile d in Punjab şi Sind.

Vara, tem peratura se ridică în zonăpână la 50°C , iar ploile m usonice şi

VIGOARE MONTANĂ Aproape de Skardu, pe cursul superior al Indusului, defileul se lărgeşte pe 32 km, formând un bazin nisipos, închis de munţi înalţi, vineţii.

Trecăţoar4a> Cheile KhyhK aţp

fi J a

_____vale4lZ fusu^ De|hj

TIBET

v b f A t m i %kjbagh • Lahorc^mritşar * \ f -

7 '(%/V' XEPAL

**■ Mohenjo-DaroS i \ n c l \

* Hyderafcjad

INDIA

MareaArabiei

m ile200 400

o 200 mk ilo m e ti 'i

topirea zăpezilor aduc trei lun i de inundaţii. Acestea sun t uneori catastrofale, ru pând digurile şi form ând o vastă „m are" interioară. In septem brie 1992, în cele m ai grave inundaţii d in u ltim ii 50 de ani, au m urit peste 2 000 de oam eni şi au fost distruse aproxim ativ1 620 000 de hectare de culturi agricole. C âm pia S indului este un veritabil grânar

de peste 4 000 de ani. în 1992, săpăturile au scos la iveală pe m alul fluviului oraşul M o h en jo -D aro . Făcând parte din civilizaţia Văii Indusului, înfloritoare tim p de 1 000 de ani, relativ co n co m iten t cu civilizaţia E giptului antic şi cea m esopotam iană, M o h en jo - D aro prospera din negoţu l cu C h ina şi O rien tu l M ijlociu. O am en ii locuiau în case d in cărămidă — unele, cu băi şi canalizare - şi confecţionau vase din cupru şi bronz. Principalele m ijloace de transport erau elefanţii (probabil prim ii dom esticiţi) şi boii.

A lexandru cel M are a străbătut Valea Indusului în 327—326 î.H r. A rm ata sa a trecu t Pasul K hyber şi a constru it u n p o d peste C heile A ttock. D e acolo, a parcurs cei 1 120 k m până la m are în răstim p de nouă luni.

A jungând la M area Arabiei, după un parcurs de aproxim ativ 2 800 km ,Indusul se revarsă lent, p rin tr-o deltă m lăştinoasă aproape de m ărim ea Insulei Corsica. Pe m ăsură ce înain tăm spre ţărm , arborii de tamarisc fac loc m angrovelor ce înţeasă o sum edenie de insule. Pe o distanţă de aproape 16 km în larg, apa m ării are culoare roşcată, datorită m ilioanele de tone de aluviuni aduse zilnic de fluviu.

P U T E R N I C , D A R B L Â N D

In ciuda aspectului său fioros, gavialul - o specie de crocodil din Valea Indusului - se

hrăneşte în principal cu peşte. Unui dintre cei mai mari crocodilieni, gavialul a rămas neschimbat de 200 de milioane de ani. Masculii pot cântări până la 200 kg, atingând 6,4 ni de la vârful botului până la cel solzos al cozii.

Gavialul trăieşte în ape limpezi, rapid curgătoare. Pentru a se hrăni, animalul îşi

strânge brusc maxilarele lungi şi subţiri (mai uşor de închis în apă decât cele late) şi prinde peştii între dinţii săi ascuţiţi. Ca mulţi alţi crocodili, gavialul a fost vânat intensiv pentru piele, iar vânătoarea şi reducerea habitatului l-au adus în pragul extincţiei, astăzi aflându-se printre speciile periclitate.

MUŞCĂTURĂ UŞOARĂUn gai’ial

prinde peşte cu o rapidă mişcare a maxilarelor sale lungi şi subţiri.

- ţ f ţ

A S I A

Kopet DagPISCURI GOLAŞE STRĂJUIESC UNUL DINTRE CELE MAI MARI 51 MAI NEOSPITALIERE DESERTURI ALE LUMII

A rizi şi pietroşi, M u n ţii K o p e t D ag form ează o barieră aproape

im penetrabilă , care desparte fostul stat sovietic T urkm en istan de vecinul său d in sud, Iranul.

Crestele erodate sunt asem enea u n o r neclin tite santinele ce veghează din cele m ai străvechi tim puri capitala tu rkm enă, Ashabad, şi vastul deşert ce o înconjoară.

G eologic v o rb in d însă, K o p e t D ag sun t m u n ţi destul de tineri; cu trem ure v io len te zguduie zona, ind icând faptul că scoarţa Păm ântulu i este încă în transform are.

D e la poalele m asivului începe, spre partea nordică, vasta în tindere a D eşertu lu i K arakum , u n u l d in tre cele m ai m ari şi m ai fierbinţi ale lum ii. A erul uscat de aici este p lin de u n p ra f dens, ce ascunde aproape în în treg im e vederii m area de du n e şerpuite.

MUNŢII LUNII Localnicii au botezat poalele masivului Kopet Dag „M unţii Lunii".D in cauza climei uscate şi a stratului subţire de sol, aproape nici o plantă nu creşte aici.

MareaCaspicâ

Teheran

m ile0

TURKMENISTAN

D e ş e r tu l K a ra k u m

jjPag.

Mashhad ^IR A N

0 200 400k i lo m e tr i

168

( 5 *A S I A

Kali GandakiUN RÂU CE IZVORĂŞTE ÎNTR-UN ŢINUT APROAPE NECUNOSCUT A SĂPAT CEA MAI ADÂNCĂ VALE DIN LUME PRINTRE PISCURILE ÎNALTE DIN HIMALAYA

La apariţia om ului pe Păm ânt, M unţii de tineri. M u lt mai bătrân este R âu l KaliHim alaya nu sem ănau cu semeaţa Gandaki, care străbate înaltul masiv

fortăreaţă din ziua de azi. D ar nu p en tru m untos din Nepal, că om enirea ar avea începuturi atât de C u aproxim ativ 50 de m ilioane de anivechi, ci pen tru că, din punct de vedere în urm ă, Kali Gandaki a început să curgăgeologic, M unţii Him alaya sunt extrem de pe platoul tibetan şi şi-a cro it încetu l

• Mu,staijg . ' Muktinath j

5 . Annăp'urrm

KatHmanduX- î

r - ) ... 'VPatna50 /JS n ile

Varanasi

K A L I G A N D A K I

c u încetu l d ru m p rin tre dealurile maolcome. D e atunci, şi m ai cu seamă în ultim ele câteva m ilioane de ani, scoarţa : -a ridicat, fo rm ând un im p u n ă to r masiv m untos, rezultat al coliziunii d in tre două plăci tectonice.

I O T M A I ADÂNCl e 'T em e ce m u n ţii s-au ridicat, R â u l Kali G andaki şi-a m en ţin u t vech iu l curs. Forţa sa de eroziune a co n tin u a t să îe m anifeste odată cu înălţarea te renu lu i ţi valea s-a adâncit pe m ăsură ce m un ţii >e ridicau to t m ai m u lt în ju ru l ei.

Si ce m unţi! T recân d p rin tre Vârfurile A nnapum a H im al şi D haulagiri H im al,

fiecare având o înălţim e de peste 8 000 m , acest râu a săpat cea m ai adâncă vale de p e suprafaţa păm ântului. A pele sale, aflate la 4 400 m sub creste, sunt negre de năm ol după ploaie, negre p recu m zeiţa Kali, distrugătoarea, din m ito logia hindusă.

Traseul n o rd -su d al râului p rin H im alaya a fost de m ii de ani una d in tre principalele ru te com erciale ale Asiei. Po teci bătucite se strecoară deasupra văii, a lternând ici şi colo cu câte u n am eţito r p o d suspendat. Pe acest d ru m d in tre India şi T ib e t au trecu t în decursul tim pulu i m ii de pelerin i şi asceţi, neguţători, războinici sau oam eni simpli; to t pe aici traversau caravanele de cai şi catâri ce schim bau sarea tibetană pe cerealele nepaleze.

D e -a lungul văii ce străbate H im alaya, clim a suferă o schim bare dram atică. E x trem itatea nordică, p e care m u n ţii o adăpostesc de ploi, este u n pustiu rece, pe care cresc doar tufişuri m ărunte.La num ai două zile de m ers spre sud, contrastu l este izbitor: păduri m usonice sem itropicale, cu bananieri şi portocali, iar în partea cea m ai adâncă a văii, sate cu case de piatră şi câm puri de orz.

Atrase de vechiul d ru m al caravanelor, m u lte populaţii s-au stabilit în zonă.C ea m ai num eroasă este thakali, ale cărei case de piatră sunt tem einic îm pre jm uite — barieră îm potriva vân turilo r de iarnă.

O cupaţiile tradiţionale ale localnicilor sunt agricultura şi co m erţu l cu sare, dar în u ltim a vrem e, odată cu afluxul de alpinişti şi iub ito ri ai m u n te lu i, m ulţi s-au orien tat spre activitatea turistică.Aceasta n u este totuşi o ocupaţie de dată recen tă pe m alurile R âu lu i Kali G andaki, deoarece destul de aproape de capătul său nord ic se află M u k tinath , u n vech i cen tru de pelerinaj al credincioşilor hinduşi. V enerat

PANGLICĂ ARGINTIE Apele lucitoare ale Râului Kali Gandaki şerpuiesc printre crestele diafane ale masivului Dhaulagiri, în dreapta imaginii, şi pantele Annapumei, în stânga.

UNA DINTRE PRINCIPALELE RUTE

COMERCIALE ALE ASIEI

PLANÂND PESTE PISCURI Vulturul pleşuv-sur himalayan poate plana ore în şir purtat de curenţii ascendenţi, scrutând văile în căutarea vreunui Ies.

deopotrivă de budişti, tem plu l de aici a fost constru it deasupra u n u i „m iraculos11 izvor arzând, un d e nişte flăcări alim entate de gazele naturale din subteran dansează deasupra apei ce susură p rin aceeaşi fisură în solul calcaros.

Aşa cum i se cuvine u n u i râu în co n ju rat de m iracole, Kali G andaki izvorăşte d in tr-u n ţin u t cu num e

poetic: T ărâm ul Lo, un d e se afla pe v rem uri vechiul regat M ustang.Situată în N epal, la graniţa cu T ibetu l, această reg iune aproape că n u are n ici u n fel de legături

cu restul lum ii, fiind înconjurată de m u n ţi şi deşert.

Izolarea şi forţa necesităţii au im pus tipare sociale ciudate. D e exem plu, fem eia îşi poa te lua m ai m ulţi soţi.

In această zonă m untoasă n u există suficient păm ân t p en tru a îngropa m orţii, n ici com bustib il p en tru ruguri funerare, astfel încât trupurile decedaţilor sunt pios depuse pe coastele m u n te lu i, sub bolta im ensă a cerului, în aşteptarea v u ltu rilo r care să le devoreze..

171

A S I A

'TIBET

.W 'A n tu ilH itw '

—-Katumandu. fThimphu j‘m iiŢ A NNEPAL

Ro;//S/-oliniOPU

GauhătiINDIA

luvi u/ Go/Ţy/

0 100 200 k i lo m e tr i V “ BANGLADESH

Vârful EverestCEL MAI ÎNALT PISC AL TERREI PARE A UNI MAREA CU CERUL, FIIND 0 CONSTANTĂ PROVOCARE PENTRU AVENTURIERI

Pe versanţii îngheţaţi al Vârfului Everest au fost găsite resturi fosilizate

de peşti - o dovadă că odinioară, cu m ilioane de ani în urm ă, cel m ai înalt m u n te din lum e se afla pe fundul unei m ări. M o d u l în care Everestul s-a deplasat şi s-a ridicat până la două treim i d in atm osfera Păm ântulu i este doar una d in tre poveştile fascinante care sporesc m isterul acestei regiuni.

C u aproxim ativ 200 de m ilioane de ani în urm ă, subcontinentul indian s-a desprins de vastul supercontinen t sudic n u m it G ondw ana, s-a deplasat spre n o rd -es t pe ocean şi s-a ciocnit de placa asiatică. Aşa cum se strivesc, se com pactează şi se încreţesc caroseriile a două maşini ce se ciocnesc frontal, la fel s-a întâm plat cu scoarţa terestră din zonă, care s-a cutat şi s-a ridicat, form ând cei m ai înalţi m u n ţi de pe planetă, încununaţi de Vârful Everest, de 8 848 m.

N um ele tibetan al m un te lu i are mai m ulte echivalente: „Z eiţa Zăpezilor din M u n ţi" , „Z eiţa-m am ă a L um ii" sau „M untele atât de înalt încât nici o pasăre n u zboară pe deasupra lui". M ăsurat p en tru prim a dată în 1852, a fost bo tezat Peak X V , iar în 1865 num ele i-a fost schim bat în M unte le Everest, în onoarea

britanicului Sir G eorge Everest, guvernatoru l general al Indiei. Sir Everest, u n geodez neobosit şi m eticulos, a realizat prim a cartografiere exactă a Indiei şi a regiunii Himalaya.

Sarcina sa nu a fost deloc uşoară. T ibetul şi Nepalul acceptau cu greu străini pe teritoriu l lor, astfel că toate observa

ţiile şi m ăsurătorile erau făcute de la distanţă, unele chiar de la 160 km depărtare, erorile fiind m ajore. D e aceea, în m are secret, Sir G eorge Everest i-a convins pe câţiva cărăuşi din Him alaya (num iţi m ai târziu „pundiţi" - un term en hindus care înseam nă „specialişti învăţaţi") să se infiltreze în regiune şi, cu

172

< y f ţ )

V Â R F U L E V E R E S T

CULORI APRINSE Seninătatea apusului pe Everest poate lăsa loc rapid unor zile şi nopţi cu ceţuri dese, viscole şi avalanşe de pietre.

răbdare şi discreţie, să culeagă inform aţiile necesare p en tru alcătuirea hărţilor.

D upă 1920, tibetanii au perm is unei serii de expediţii britanice să u rce pe Everest. D in cea m ai celebră d in tre ele,

în 1924, a făcut parte şi G eorge Leigh M allory, profesor şi alpinist experim entat, care, în treb at de ce ţine atât de m u lt să escaladeze m untele, a dat o replică laconică, foarte m u lt citată de atunci: „P en tru că există!"

M allory şi A ndrew Irvine, u n tânăr de 22 de ani aflat la prim a sa ascensiune în H im alaya, au fost văzuţi p en tru u ltim a dată la circa 244 m de vârf, pe 8 iunie, înain te ca norii groşi şi ceaţa să-i înghită p en tru to tdeauna. N o u ă ani m ai târziu,

173

%

A S I A

NOI C U L M I A T I N S E

SPECTACULOS Star Flyer I trece peste Vârful Everest — eveniment imortalizat de o cameră montată în afara nacelei.

ÎN URCARE Cel mai înalt zbor al unui balon cu aer cald a avut loc pe 21 octombrie 1991 la Lacul Qokyo (sus), aflat în M unţii Himalaya, la 4 816 m deasupra nivelului mării.

De pe o platformă montată în exteriorul nacelei unui balon cu aer cald, camerama-

nul britanic Leo Dickinson a intenţionat să filmeze primul zbor al unui aerostat pe deasupra Everestului. Din nefericire, baloanele - Star Flyer I şi II - nu au reuşit să decoleze concomitent şi cei 16 km dintre ele a făcut imposibilă filmarea unuia din celălalt.

Acesta a fost primul eveniment nefericit al proiectului Star Over Everest. Star Flyer I a

urcat rapid şi a trecut peste Everest. Deasupra Tibetului a rămas fără combustibil şi a început să se prăbuşească. Vântul l-a împins într-o morenă, la poalele unui gheţar, şi din nou pe o coastă de munte. Acolo a lovit o stâncă şi cei doi membri ai echipajului au căzut din nacelă, supravieţuind. Arzătoarele lui Star Flyer II s-au blocat la 600 m sub vârf, oferindu-le doar 4 minute pentru a-l ocoli; a fost o experienţă la limită, dar au reuşit.

toporişca de spart gheaţă a unu ia d intre ei a fost găsită m ult m ai jos. N u v o m şti niciodată dacă cei doi au reuşit să ajungă în v â rf şi au p ierit pe d rum ul de în toarcere sau dacă au m u rit înain te de a cuceri Everestul. In anul 1999 au fost găsite rămăşiţele lu i M allory, dar nici o urm ă a colegului său ori a aparatului lor de fotografiat.

Esenţiale p e n tru succesul oricărei expediţii pe Everest sunt călăuzele şi ham alii şerpaşi. T erm en u l şerpaş — care

înseam nă în dialectul tibetan „o m de la răsărit1' — n u desem nează orice indiv id care transportă greutăţi în H im alaya, ci este a tribu it num ai oam enilo r robuşti care trăiesc în văile înalte aflate la sud de Everest. T oleranţa am uzată cu care îi privesc pe străinii excentrici şi veneraţia p e care o au faţă de m u n ţi duc la o loialitate împinsă până la sacrificiul de sine.

La în cepu tu l anilor ’50, guvernul nepalez a acceptat prezen ţa alpiniştilor străini pe terito riu l său, deschizând astfel

un n o u traseu de abordare a vârfului. In 1953, colonelul britanic Jo h n H u n t a condus o expediţie din care a făcut parte şi apicultorul neozeelandez E d m u n d Hillary, în vârstă de 33 de ani. D upă o serie de tentative nereuşite ale celorlalţi m em bri ai grupului, H illary şi şerpaşul T en z in g N orgay au p o rn it de la a opta tabără de bază p e versantul sudic al m un te lu i, la ora 6.30, în d im ineaţa de 29 m ai. C inci ore m ai târziu atingeau vârful. E verestul era cucerit!

174

( 5 * )

M U N T E L E F U J I

VÂRF ÎNGHEŢAT Grupuri mari de drumeţi urcă potecile şerpuite spre vârful Muntelui Fuji - un crater vulcanic acoperit de zăpadă aproape tot timpul anului.

prea m ult în preajm a lui. C u toate că măiestria scriitorilor pream ăreşte perfecţiunea geom etrică a vârfului, m icile devieri de la sim etria absolută sunt cele care îi conferă „sarea şi p iperul". Coastele sale urcă uşor neregulat spre culm e şi se întâlnesc n u în tr-u n punct, ci pe o linie orizontală vălurită.

Vârful cu m argini sinuoase este de fapt buza u nu i crater, dat fiind că M unte le Fuji, înalt de 3 776 m , este un vulcan — unul nestins încă. Revărsările succesive de lavă şi cenuşă au dat naştere acestui m u n te masiv, a cărui circum ferinţă la bază măsoară 125 km . Prim a erupţie înregistrată s-a produs în anul 800 d .H r., fiind urm ată de m ulte altele, până la cea m ai recentă, survenită în 1707, când cenuşa neagră a ajuns până pe străzile oraşului T okyo , aflat la 96 km depărtare.

Muntele FujiDELICATUL CON AL CELUI MAI ÎNALT MUNTE DIN JAPONIA A INSPIRAT DINTOTDEAUNA RESPECT SI VENERAŢIE

Muntele Fuji este u n veritabil sim bol al Japoniei, la fel ca soarele care

răsare. C o n u l său uriaş, acoperit de zăpadă aproape to t tim pul anului, se înalţă singuratic şi elegant din câmpia joasă ce m ărgineşte coastele Insulei H onshu. N um eroşi p icto ri şi fotografi l-au im ortalizat, iar poeţii au încercat să-i redea splendoarea în versuri.In inim a celor ce m erg să-l vadă însă, m untele evocă u n sentim ent de veneraţie şi uim ire pe care nici literatura, nici tablourile nu-1 p o t sugera.

Fuji atrage nu doar datorită eleganţei sale masive şi singuratice; in teresant este m odu l în care m unte le se schimbă co n tinuu — lum inozitatea sa variază, m antia sa de zăpadă urcă şi coboară, iar norii îi învăluie adesea vârful, spre dezamăgirea celor care nu p o t zăbovi

175

'V Q Ş

A S I A

Japonezii num esc adesea m untele Fuji-san, adăugând particula de politeţe cuvenită unei persoane apreciate. Pen tru populaţia băştinaşă ainu, m unte le era sacru, num ele său p rov en in d probabil de la fuchi — term en din lim ba ainu care înseam nă „foc“ . La fel de sfânt este pen tru budişti şi pen tru adepţii şintoism ului, religia japoneză în care sunt venerate spiritele naturii şi cele ale strămoşilor.F uji-ko (Societatea Fuji) este o sectă religioasă dedicată m untelui; fondată în anul 1558, are şi astăzi num eroşi adepţi.

Artiştii budişti au im ortalizat adesea extraordinarul peisaj din preajm a Lacului K aw aguchi, în ale cărui ape liniştite se oglindeşte M untele Fuji. Lacul este

MANTIA DE ZĂPADĂ

A MUNTELUI FUJI URCĂ ŞI COBOARĂ

unul din tre cele cinci care există în această zonă bogată în păduri, râuri şi cascade, în care - în ciuda turism ului m odern — Fuji poate fi adm irat în toată splendoarea sa.

îm preună cu zona de ţărm , m untele, pădurile şi lacurile form ează u n parc naţional vizitat anual de 80 de m ilioane de persoane — echivalentul a două treim i din întreaga populaţie a Japoniei.

D in tre acestea, cel pu ţin 250 000 escaladează masivul. T im p de secole, coastele m unte lu i au fost loc de pelerinaj — pen tru bărbaţi în speţă, fem eilor fiindu-le interzis accesul până în anul 1868.

Fiecare pelerin obişnuia să ducă cu el o piatră, m icşorând astfel simbolic

greaua povară a păcatelor lum ii de la poale.

M ajoritatea turiştilor v in acum în iulie şi august, când pe v â rf nu mai e zăpadă aproape deloc, şi urcă pantele pe una d in tre cele şase po teci bătătorite. P rin tre aceştia se află şi câţiva pelerini Fuji-ko , înveşm ântaţi în alb. D rum eţii şi pelerinii străbat pădurile de pini şi zadă, unde cireşii şi azaleele înfloresc primăvara, spre crestele bătu te de vânt, unde num ai lăstărişurile cele mai pu tern ice p o t rezista. U rcuşul este dificil, vrem ea se poate schim ba pe neaşteptate, iar tem peratura scade spre vârf, unde chiar şi în august se înregistrează cel m u lt circa 6°C.

Pe u ltim a parte a traseului, potecile străbat pante bolovănoase, până la buza craterului. O p t piscuri - „cele op t petale ale lui Fuji“ — se ridică din m arginea

PANTE ALUNECOASE Drumeţii îşi pot grăbi coborârea de pe vârf lăsându-se să alunece pe cenuşa vulcanică fin ă (stânga).

lilJIN Ă TRANDAFIRIE Răsăritul M lT ilu i învăluie în lumină zăpada J r pe Muntele Fuji, a le cărui linii clasice fi mnjeră o frumuseţe feerică.

PKm :irculară, conferind vârfului jp o m il său crestat. C rateru l larg de I I ni. n u m it N a i-in (Sanctuarul), este şi I'Wtnerat.

IM jlri în treprind această ascensiune ■aptea, ajungând pe vâ rf la tim p pen tru aalmira răsăritul.

In ultim ele clipe ale n op ţilo r reci de ao . soarele abia răsărit aruncă pe cer Uite de roşu, purpuriu şi arăm iu, înainte t a-ri incepe neobosita cursă pe bolta SP&Ască.

L um ina zorilor oferă nveiisti de neu ita t peste lacuri şi U iiri, până pe ţărm , asem ănat r un scriitor cu „un desen n n u ra t, mâzgălit cu cerneală ■rpiirie". D e cealaltă parte, um bra u n g h iu la ră a m untelu i sacru al ponezilo r în tunecă zările.

M U N T E L E F U J I , ÎN A R T Ă

Muntele Fuji a fost reprezentat în opere de artă încă din Evul Mediu, când călugării

zen budişti căutau peisaje armonioase, prielnice meditaţiei. Mai târziu a devenit subiectul favorit al gravorilor în lemn Harunobu (1725-1770) şi Hokusai (1760-1849).

Scenele cu delicate figuri japoneze ale celui dintâi au uneori Muntele Fuji în fundal; peisajele celui de-al doilea atrag atenţia asupra muntelui ca un simbol al frumuseţii şi purităţii.

FUNDAL Fuji în „Fecioarele Sării“ de Harunobu (stânga) şi în acest

detaliu din „Marele

177

■ V %

A S I A

CheileYangtzeCEL DE-AL TREILEA FLUVIU CA LUNGIME DIN LUME SE AVÂNTĂ PRIN TREI DEFILEURI PITOREŞTI,ÎN INIMA CHINEI

CHINA

Cheile j ‘Belloyvs-

. . „ v Cheile fye i/e y,;.-. Baraju l

m Gezli0Ubia • Piscurile Fermecate ngtZe

ScaraMeng Liang Yicha'ng

25 50 m ile =[

0 25 50 k i l o m e t r i

Du Fu, un p oe t chinez din tim pul dinastiei T ang, din secolul al VTI-lea,

descria intrarea în C heile Q u tan g ca poarta p rin care toate apele din provincia S ichuan se luptă să pătrundă.

Apa clocoteşte şi se um flă când Fluviul Y angtze in tră în cheile înguste - sub 100 m lăţim e - form ate în tre faleze de calcar de două ori m ai înalte decât T u rn u l Eiffel.

D upă o ploaie abundentă, fluviul curge aici cu 32 k m /h şi nivelul său creşte până la 50 m.

Isabella Bird, o călătoare britanică ce a străbătut fluviul în aval, în 1897, scria: „A m coborât ca o săgeată, pe culm i dom oale de apă, fară repezişuri; pe p o rţiun i vijelioase, p rin vârtejuri am eţitoare, în care orice cădere ar fi însem nat m oartea."

FARMEC LA RĂSĂRIT M unţi învăluiţi în pâclă se înalta maiestuoşi deasupra îngustelor Chei Xiling, cele mai estice dintre cele trei dejileuri ale Fluviului Yangtze.

C heile Q utang , întinse pe 8 km , sunt cele m ai scurte d intre cele trei defileuri ale Fluviului Yangtze. Acestea acoperă aproxim ativ 190 km , în tre Fengjie şi Y ichang, cam la jum ătatea cursului de 6 300 k m al fluviului, d in T ibe t până la m are. In chineză, fluviul - al treilea ca m ărim e d in lum e - este n u m it C hang

Jiang („R âul L ung“); num ele Yangtze se referă num ai la estuarul din apropiere de Shanghai, dar europenii l-au preluat şi l-au aplicat întregului curs de apă.

Cele trei chei au fost săpate de forţa fluviului, în curgerea sa p rin m asivul m untos din m arele bazin Sichuan („R oşu"). Pe alocuri, falezele au form e ciudate, care în legendele chineze poartă nu m e pitoreşti p recum „Izvorul bunicii în ţe lep te" sau „R inocerii care privesc spre Lună". Pe am bele laturi ale intrării în C heile Q u tan g se află stâlpi de fier

178

C H E I L E Y A N G T Z E

vechi de 1 000 de ani, încastraţi în rocă, de care erau prinse pu tern ice lanţuri puse de-a curm ezişul fluviului — mai întâi în scop de apărare, apoi ca barieră şi p u n c t de strângere a taxelor percepute barcagiilor.

S C A R A DE PE FA LE ZĂScara M en g Liang, o scrie de găuri m ici inşirate în form a literei Z , punctează coastele M u n te lu i Bai Y an (Sare Albă).In aceste locaşuri erau înfipte odinioară traverse ce form au o scară, probabil

p en tru culegătorii de plante m edicinale rare. Vizavi se află o zonă abruptă a falezei, num ită C heile Foalelor - ca urm are a form ei lor. Pe v rem uri, în grotele de pe culm e erau îngropaţi războinici; în unele crevase m ai există şi astăzi vechi siciie.

Pitoreştile C hei W u, lungi de 40 km , sunt dom inate de cele 12 Piscuri Ferm ecate. Legenda spune că ele erau fiicele Z eiţei Vestului, trim ise de R eg ina C eru lu i să ajute la crearea cheilor. Pe unele coaste îm pădurite se află terase

cultivate, unde cresc cereale şi fructe p recum m ere, piersici, caise, p ru n e şi castane chinezeşti. Isabella B ird m en ţiona culturi similare în C heile X iling, care se în tin d pe o lungim e de 75 km . Ea am intea şi de petice cultivate n u m ai m ari decât u n prosop de baie, până la care ţăranii coborau pe frânghii. Si astăzi m ai există câteva case cocoţate precar pe colţi de stâncă, ce se înalţă din câm puri de bam bus auriu şi verde şi p rim ule m o v înflorind prin tre tufe de iarba-iepurelui.

PERICOLE ÎN LĂ TU R ATEC heile X iling erau odinioară cele m ai periculoase d in tre toate, cu porţiun i înguste, cataracte şi vârtejuri.In anii ’50, stâncile uriaşe din m ijlocul albiei au fost aruncate în aer, p en tru ca fluviul să poată fi navigabil. U n a dintre aceste stânci, C oada Gâştei, se ridica la 40 m deasupra apei când Isabella B ird a urcat fluviul, dar abia dacă m ai era vizibilă atunci când a coborât, patru luni m ai târziu.

Azi, turiştii străbat cheile la bordu l u n o r feriboturi cu m otoare diesel, dar călătorii de odinioară se înghesuiau în jo n c i dotate cu vâsle şi pânze.In am onte, jo ncile erau trase cu frânghii prinse în ham uri de um erii u n o r oam eni num iţi edecari, care se străduiau d in greu să-şi găsească d ru m în m âlul de pe mal.

Iată cum descria scena Isabella Bird; „V uietu l sălbatic al cataractei... uriaşele jo n c i rem orcate în am onte pe partea de nord , fiecare trasă de 400 de oam eni, zguduindu-se la praguri sau, cum s-a întâm plat o dată, când s-au ru p t două frânghii, prăbuşindu-se de-a lungul cataractei cu o viteză uluitoare... pericolul era cu trem ură to r." M isionarul francez Pere D avid abia a scăpat cu viată din cataracta X intan , în C heile X iling, în anii ’60 ai secolului al X lX -lea , când am barcaţiunea lu i rem orcată în susul fluviului aproape că s-a ciocn it cu o alta ce năvălea la vale.

M asivul baraj G ezhouba zăgăzuieşte acum fluviul în aval de C heile X iling, îm blânzindu-i cursul înain te ca acesta să se lăţească în d rum spre Shanghai. în curând, pe acest loc va fi construit un baraj m u lt m ai înalt, Sanxia (T rei C hei). P roiectat pe fondul u n o r controverse aprige, el va transform a acest sector al fluviului în tr-u n rezervor liniştit.

179

Muntele Galben

CHINA

Nanjing

Munt*®5 v G a lb e ^

♦ Shanghai

Hangzhou

m ii eO 100 200 §o w o 200 ,;k i l o m e t r i • Flizhou

M area Chinei de Est

A URCA PE MUNTELE GALBEN ESTE CA SI CUM AI PĂTRUNDE ÎNTR-0 STAMPĂ CHINEZEASCĂ, CU CRESTE ABRUPTE $1 COPACI PIPERNICIŢI

Muntele G alben din C hina seamănă cu un peisaj de poveste. Z iduri

vcrticale de piatră se înalţă din falduri diafane de nori şi pâclă. Ici şi colo, pini firavi cresc pe colţuri înguste de stâncă, sfidând gravitaţia p recu m acrobaţii de la circ. T o tu l îţi dă impresia că te afli în tr-o stampă chinezească veche, ce a prins viaţă şi în care artistul nu a inventat nim ic.

M untele Galben (H uang Şan) se află la sud de Valea Fluviului Y angtze, acolo unde acesta îşi desăvârşeşte ultim a m eandră d in lungul d rum spre mare.Este u n m un te în sensul chinezesc al term enulu i — nu u n singur pisc, ci un m ănunchi de 72 de piscuri!

C ele trei m ai înalte au peste 1 800 m: L ianhua Feng, „Piscul florii de lotus", G uangm ing D ing, „C ulm ea strălucirii" şi T iandu Feng, „Piscul capitalei cereşti".

CULMI DE GRANITT oate piscurile sunt d in tr-u n granit cristalizat din roca topită în m ăruntaiele păm ântului, înainte de a ajunge la suprafaţă. C ele câteva fisuri în granit au fost adâncite de factorii atmosferici,

eroziunea creând lespezi masive şi culm i înalte în roca dură.

Artiştii chinezi au descoperit în M unte le Galben patru „frum useţi suprem e". R o c ile şi culm ile m untoase constituie una. U rm ează apoi pinii statuari, unii bătrâni de peste1 000 de ani, şi izvoarele fierbinţi, cu o tem peratură de 42°C , constantă pe to t parcursul anului. C ea de-a patra este m area de nori.

N o rii reprezintă un aspect esenţial al peisajului, aducând o m edie de2 400 m m de ploaie şi zăpadă în fiecare an. C ortine de ceaţă şi burniţă înveşm ântează piscurile, învăluindu-le şi dezvăluindu-le în tr -u n dans neconten it. Sutele de m ii de vizitatori

ASEMANARE Pe mătasea unei stampe (jos), siluete mărunte îşi croiesc drum printre piscuri înalte, într-un peisaj ce aminteşte de Muntele Galben.

180

VEŞMÂNT DE IARNĂ Deasupra norilor, zăpada acoperă pinii ce cresc parcă din coloanele ascuţite de piatră ale Muntelui Galben.

care descind aici în fiecare vară sunt pregătiţi cu jachete groase şi pelerine de ploaie, fiindcă, la altitudini mari, nici m ăcar vara tem peraturile nu depăşesc 8°C.

Se spune că toţi locuitorii C hinei visează să urce măcaro dată în viaţă pe M untele Galben.Poteci a tent marcate poartă drum eţii pe lângă m orm inte, cascade, lacuri, form aţiuni stâncoase bizare şi, desigur,

m ult-iub iţii pini. U nele poteci sunt destinate num ai excursioniştilor experimentaţi. Pen tru a ajunge pe „Piscul

capitalei cereşti", turiştii trebuie să urce1 300 de trepte şi să traverseze „Şira crapului", o m uchie de piatră lată de num ai 1 m, prevăzută doar cu un lanţ

pen tru a te susţine.Există cinci m unţi sacri în C hina,

dar M untele G alben nu este printre

aceştia. T otuşi frum useţea lu i este venerată de m ulte secole. X u Xiake, un călător din C hina m edievală, l-a definit perfect când a scris: „In to rcându-te de la C ei C inci M unţi Sacri, nu -ţi mai doreşti să vezi m un ţi obişnuiţi; în to rcându-te de la M untele Galben, n u -ţi m ai doreşti să vezi C ei C inci M unţi Sacri."

PEISAJ MATINAL (verso) Răsăritul îmbracă în lumină piscurile Muntelui Galben şi marea sa de nori.

0 STAMPĂ CE A PRINS VIATĂ

ŞI ÎN CARE ARTISTUL NU A INVENTAT

NIMIC

181

DealurileGuilinMĂNUNCHIURILE DE DEALURI ABRUPTE ŞI ÎNGUSTE PAR MODELUL UNEI GRAVURI CHINEZEŞTI CLASICE

Scorţişoara parfum ează aerul din oraşul chinez G uilin din august până

în octom brie, când cassia, arborii de scorţişoară, sunt în floare. Aceşti copaci

%

A S I A

tropicali cu flori galbene cresc aici din abundenţă, încât au dat oraşului num ele lor: G uilin înseam nă în chineză „Pădurea de cassia“ . D ar oraşul şi zona din ju ru l lui sunt mai renum ite pen tru peisajul ireal al dealurilor de calcar, ce conferă locului o frum useţe aparte, sursă de inspiraţie pen tru num eroşi poeţi şi p ictori de-a lungul secolelor.

Pe 120 km de-a lungul R âu lu i Li, dealurile se înalţă abrupt din m ijlocul câm purilor de orez. Poetu l H an Y u (768—834) descria râul ca pe o centură de turcoaz, iar dealurile ca pe nişte o rnam ente din jad pen tru păr. C opaci scunzi, îm brăcaţi în viţă subţire, cresc precar pe colinele abrupte, adesea învăluite în ceaţă. Pe râu, în bărci de bam bus se înghesuie pescari şi

Râul Li

GuilinGHINA

0-

tjuzhou »

• Nanning

100 .

V . Guangzhou

Ho"8Macao Kong

= r =i-.0 100 200 k iioi^et ri

Marea Chinei de Sud

D E A L U R I L E G U I L I N

iDDimoranii pe care aceştia îi folosesc la prinsul peştelui. D in cauza form elor dad ate , dealurile au fost botezate cu num e pitoreşti p recu m C inci T igri P rinzând o C apră sau Ţestoasa Căţărătoare. Dealul Căm ilei seamănă atât de bine cu o căm ilă şezând, încât ai putea crede că a fost sculptat. D ar din alte unghiuri aduce m ai degrabă cu u n u rc io r de vin, aşa că este n u m it şi D ealu l U rcioru lu i.La poalele sale se află M orm ân tu l lui Lei B eţivul, presupus a aparţine lui Lei .'Vlingchun, d in dinastia M ing if 1386-1644); după căderea dinastiei, el obişnuia să u rce pe acest deal p en tru a-şi îneca am arul an băutură. C el m ai înalt este D ealul G hirlandei, de 120 m.

C o n fo rm legendei, D ealu l T rom pei de Elefant, pe m alul R âu lu i Li, a fost u n

elefant pe spinarea căruia R egele C erului a încon jurat C hina de Sud. E lefantul s-a îm bolnăvit şi un ferm ier din G uilin l-a v indecat. R ecunoscă to r, anim alul l-a ajutat la m unca ogorulu i, dar R egele C eru lu i s-a înfuriat atât de rău, încât l-a îm pietrit. La poalele dealului, „ trom pa" elefantului pătrunde în apă, fo rm ând o arcadă num ită A rcul Lunii în Apă, fiindcă se reflectă în râu ca o Lună plină.

CALCAR ERODATA devărul despre D ealurile G uilin este însă m ai p u ţin rom antic. C u aproxim ativ 300 de m ilioane de ani în urm ă, regiunea era acoperită de apele oceanului, dar m işcările scoarţei terestre au îm pins fundul oceanic deasupra nivelului m ării. Strate groase de calcar au

fost astfel expuse la vânt şi valuri, doar cele mai dure părţi rezistând sub form a u n o r dâm buri de piatră - form aţiuni n um ite karsturi înalte.

Parcul celor Şapte Stele, aflat la periferia oraşului G uilin , n u m it după Dealul celor Şapte Stele, include şapte piscuri dispuse a idom a stelelor d in constelaţia U rsa M are; există şi o peşteră — G rota celor Şapte Stele. Podul Florilor, în parc, a fost constru it în 1540 şi are arcuri care, îm preună cu reflexiile lo r în apă, form ează cercuri perfecte. D e pe pod, priveliştea încon jurătoare este splendidă.

FARMEC CHINEZESC Profilate pe azuriul cerului, Dealurile Guilin se înalţă abrupt din câmpia molcomă, oglindindu-se în apele liniştite ale Râului Li.

> v ţ

A S I A

O F A N T A S T I C Ă L U M E S U B T E R A N Ă

Sub Dealurile Guilin se întinde o vastă reţea de peşteri din calcar precum Gaoyan sau

Grota înaltă (jos), care traversează un deal conic. în numeroase peşteri, stalactitele şi stalagmitele creează o lume subterană la fel de impresionantă ca şi peisajul de la suprafaţă.

Una dintre cele mai deosebite este Grota Flautului din Trestie, numită astfel fiindcă odinioară intrarea sa era ascunsă de pâlcuri de trestie, din care localnicii confecţionau instrumente muzicale. Peştera are 250 m lungime şi 120 m lăţime, iar printre formaţiunile sale stâncoase se numără şi Bătrânul înţelept. Legenda spune că acesta era un poet care s-a aşezat aici pentru a descrie frumuseţile peşterii. Incapabil să găsească cuvinte suficient de sugestive pentru a-şi scrie poemul, s-a transformat în stană de piatră.

Mii de turişti vizitează anual cele mai spectaculoase peşteri din zonă. în timpul celui de-al doilea război mondial, grotele au avut însă o altă destinaţie: oamenii din Guilin le foloseau ca adăposturi, când oraşul a fost bombardat de japonezi.

SPLENDOARE Uimitoare stalagmite înalte ie 30 m (stânga) pot f i văzute în grotele din Guilin.

186

Deşertul Takla-MakanUNA DINTRE MARILE ÎNTINDERI DE NISIP ALE LUMII ERA TRAVERSATA DE DRUMUL MĂTĂSII, CE LEGA CHINA DE ZONA MEDITERANEANĂ

Nori de nisip stârniţi de vân t acoperă D eşertu l T akla-M akan în cea m ai

m are parte a anului. D unele piram idale se ridică până la 300 m înălţim e, iar când suflă cu forţa uraganului, vântul clădeşte ziduri de nisip chiar şi de trei ori m ai

înalte. N um ele T akla-M akan înseam nă în lim ba triburilor turcice „Intră şi nu vei m ai ieşi“ .

P en tru cei care străbateau vechiul D ru m al Mătăsii din C hina până în Levant (estul M editeranei), oazele Turfan (Turpan) şi Kashi (Kashgar) trebuie să fi fost o binecuvântare. Şi totuşi Turfan, aflată la m arginea răsăriteană a D eşertu lu i Takla- M akan, nu pare a fi locul ideal p en tru o oază, fiind situată p e u n p latou arid de piatră — D epresiunea T urfan, unu l dintre cele m ai fierbinţi şi m ai joase locuri de pe planetă, la 154 m sub nivelul mării. Aici p louă rareori, iar tem peraturile urcă până la 40°C săptăm âni de-a rândul.

Pepenii şi strugurii care cresc aici au răcorit însă călătorii tim p de m ulte secole. Apa din T urfan provine din M u n ţii C eru lu i (T ian Şan), aflaţi în partea de nord , şi este adusă în oraş p rin tr-u n sistem ingenios de p u ţu ri şi canale subterane, n u m it karez, inventat de vechii persani.

PEISAJ DEZOLANT Nisipurile aride ale Deşertului Takla-Makan acoperă o zonă cam de mărimea Noii Zeelande.

O R A Ş U L M Ă T Ă S I I

Până în secolul al XV-lea, când transportul pe mare a luat avânt,

caravanele de cămile străbăteau cei 6 400 km ai Drumului Mătăsii, între Mediterana şi China.

Ruinele aflate la 16 km de Turfan sunt tot ce a mai rămas din oraşul Jiaohe (jos), fondat în 200 Î.Hr. El făcea parte dintr-un regat cu elemente persane şi indiene, devenind un oraş-cheie pe Drumul Mătăsii, ca şi Gaochang, ale cărui ruine se află la est de Turfan.

187

O PROVOCARE DIN PARTEA NATURIIPentru cei aventuroşi, nici o zonă nu esto prea dificilă sau prea periculoasă

Cei m ai m ulţi oam eni se m ulţum esc să privească spectacolele extrem e ale naturii, p recum râurile de lavă c locotinde sau

crestele îngheţate ale m unţilor, de la distanţă. Alţii se simt îndem naţi să le guste în m o d direct, răspunzând provocării lor. C e -i îm pinge pe aceşti oam eni să se avânte în încercări atât de riscante, încât chiar şi un singur pas greşit poate însem na moartea? Poate că este vorba de fiorul pe care ţi-1 dă com binaţia de rezistenţă fizică şi agilitate m entală sau de dorinţa de a te sim ţi copleşit de m ăreţia naturii ori, citând cuvintele unu i elveţian iub ito r al m untelu i, de em oţia jo cu lu i „în care guşti din p lin bucuria autentică de a trăi“ .

VIATAÎN PROPRIILE MÂINI Căţărătoarea franceză Catherine Destivelle (sus) atârnă de buza unei formaţiuni stâncoase, deasupra unui defileu ameţitor, în Canyonlands, Utah. ZORI PE MUNTE

Alpinistul Cliris Bonington a fotografiat răsăritul de pe Muntele Cook, din Noua Zeelandă, pe care l-a escaladat în 1976 împreună cu colegii săi „everestişti".

CASCADĂ ÎNGHEŢATĂ Un căţărător din Alaska, Roman Dial, escaladează cascade îngheţate - un test al abilităţii şi al stăpânirii de sine.

MERSUL PRIN FOC Vulcanologul german Katia Krafft (jos), care şi-a petrecut 20 de ani împreună cu soţul său studiind vulcanii, se apropie, în haine de protecţie, de un râu de lavă ce se scurge din Mauna Loa, Hawaii.

PRIMII ALPINIŞTI O gravură din 1840 reprezentând /ârful Mont Blanc (sus) demonstrează popularitatea de care se bucura alpinismul în secolul al XlX-lea şi simplitatea echipamentelor folosite.

ZBOR ALPINPurtat de curenţii de aer, un deltaplanorist zboară deasupra norilor în Alpii elveţieni, cu trupul la orizontală pentru a limita frecarea cu aerul.

LA ÎNĂLŢIME Overhanging Rock, din Valea Yosemite (stânga), i-a atras pe aventurieri încă din 1879, când un ghid montan a ameninţat că-şi aruncă iubita în gol dacă refuză să se mărite cu el.

%

A S I A

Pădurea împietrită LunanMĂNUNCHIURI DE STÂLPI SUBŢIRI DE CALCAR SE ÎNALTĂ CĂTRE CER, CREÂND ÎNTRE EI UN LABIRINT DE CĂRĂRI ÎNGUSTE

R ododendron ii şi cameliile cresc din abundenţă în clim atul subtropical

al provinciei Y unnan , d in sud-vestul C hinei. Capitala, K unm ing, este supranum ită O raşul Prim ăverii Veşnice, iar întreaga zonă arată ca un

paradis al florilor şi al copacilor. D ar pădurea ce se în tinde pe un platou la 120 k m sud-est de K unm ing n u este renum ită p en tru copacii ei, ci pen tru num eroşii pilaştri de calcar sculptaţi de tim p şi de forţele naturii în form e stranii.

k i lo m e tr i

CHINA .

m ile

( J f ţ )

P Ă D U R E A Î M P I E T R I T Ă L U N A N

Pădurea îm pietrită Lunan, care aco- pnră o suprafaţă de aproxim ativ 5 k m 2, cate to rm ată d in tr-o m u lţim e de stâlpi de jjpiatiă a căror înălţim e pariază de la cea a unu i s a t de o m până la 30 DDL U nii pa r nişte tufe i t bam bus, alţii am in tesc de săbii uriaşe, de lăsări sau anim ale, de ciuperci m onstruoase mi i e pagode. Pădurea a incitat de

generaţii im aginaţia um ană, aşa cum o dem onstrează şi num ele u n o r fo rm a- nmni: „P h oen ixu l curăţându-şi penele",

„Cascada stratificată", „U m braru l leu lu i" sau „Vârful lo tusului în floare".

U n ii pilaştri sun t înm ănuncheaţi cu sutele, alţii se înalţă în tr -o relativă izolare. In ascunzişurile în tunecate d in tre ei s-au form at m ici lacuri, g ro te şi cărări şerpuite, acoperite de vegetaţie.

P o teci cro ite de o m străbat spaţiul d in tre zidurile verticale de piatră şi, cu nenum ărate le lo r in tersectări d ictate de capriciile fo rm elo r rocilor, alcătuiesc un

labirin t ce depăşeşte orice altă creaţie a om ulu i. Pe alocuri există pod e ţe — naturale sau făurite de m âna om enească - şi pavilioane ce lasă im presia unei grădini îngrijite.

N um eroase p ietre sun t acoperite de m uşchi şi lichen i şi, în ciuda solului subţire şi a în tunec im ii din zonele m ai dese ale pădurii, câteva plante agăţătoare

SĂLBĂTICIA NATURII Pilaştri de calcar sculptaţi de natură Informe ascuţite se ridică unul lângă altul într-o ciudată Pădure împietrită, în sud-vestul Chinei.

UN LABIRINT DE „SEPAREURI" ÎN CARE

ÎNDRĂGOSTIŢII SĂ SE POATĂ ÎNTÂLNI

c re sc a ic i, a d ă u g â n d , c u f lo r ile l o r ro z şi

roşii, o pată de culoare în peisaj.C u m ilioane de ani în urm ă, această

pădure fantastică era doar u n strat com pact de calcar. M işcările scoarţei terestre l-au ridicat şi au form at un platou uşor înclinat, crăpând concom iten t calcarul şi acoperindu-1 cu o reţea de m ici fisuri verticale. Apa de ploaie şi cea d in sol, încărcată cu d ioxid de carbon de la vegetaţia abundentă, a dobândit un caracter slab acid şi a începu t să dizolve calcarul; astfel, fisurile iniţiale au fostlă rg ite , d e v e n in d a d e v ă ra te c re v ase . InO ’ Ainim a Pădurii îm pietrite , stratul iniţial de calcar a dispărut aproape com plet, dizolvat de apa acidă, iar restul constituie pilaştrii subţiri de astăzi.

DANSUL TIGRULUIC âm puri cultivate m ărginesc pădurea, ţăranii d in zonă arând păm ântul cu ajutorul bivolilor. Populaţia sani, care trăieşte m preajm a Pădurii îm pietrite , este o ram ură a populaţiei yi, m inoritară m C hina. în fiecare an, la sfârşitul lui iunie, aici se desfăşoară Festivalul T o rţe lo r, cu cântece şi dansuri, p rin tre care şi un „dans al tigrului11, în care doi oam eni acoperiţi cu o blană de tigru am eninţă fem eile care culeg fructe; anim alul este în frun ta t de bărbaţi înarm aţi cu furci.

U n a d intre form aţiunile Pădurii îm pietrite , Stânca Ashima, poartă num ele unei frum oase fete sani care, conform legendei, a fost răpită de un m oşier bogat. Iub itu l ei, Ahai, a plecat lad r u m p e n t r u a o salva. D a r a u r m a t

tragedia: Ashima a m urit şi a fost t r a n s fo rm a tă în s ta n ă d e p ia tră . II a ş te a p tă

încă şi astăzi pe Ahai.Legendele populare oferă o altă

explicaţie p en tru form area pădurii: creatorul ei ar fi fost Z hang G uolao, unu l d intre cei op t N em u rito ri chinezi, în ţe lep tu l străbatea în tr-o zi câm pia călare pe u n m ăgar, când a dat peste câteva cupluri de îndrăgostiţi. „Ei!“ , a exclam at el, „ tinerii aceştia n u au nici m ăcar u n loc în care să se bucure de p u ţină in tim itate?" Şi im ediat a făcut ca din m un ţii cei m ai apropiaţi să cadă în ju r grăm ezi de stânci, creând în tre ele un labirint de „separeuri11 în care îndrăgostiţii să se poată întâlni.

SCULPTURI NATURALE Frumuseţea şi eleganţa pilaştrilor zvelţi din Pădurea împietrită i-a inspirat pe poeţii Chinei.

A S I A

192

( - f p ţ

C H E I L E T A R O K O

Cheile TarokoMINUNILE UNEI VĂI DE MARMURĂ AU FOST DEZVĂLUITE GRATIE UNEI AUTOSTRĂZI TĂIATE ÎN STÂNCA IMPENETRABILĂ A MUNŢILOR

X Ă IW A N

OCEANULPACIFICrriiile

ÎNĂLŢIME AMEŢITOARE M ii de ani i-au trebuit Râului Liwu pentru a săpa Cheile Taroko, dar în numai cinci ani omul şi-a croit drum prin stâncile sale de marmură.

T aiw an este unul d in tre „M icii D ragoni" ai Asiei - acele locuri care,

izbutind să renască d in cenuşa celui de-al doilea război m ondial, au u im it lum ea cu dinam ism ul econom iei lor. N um ele T aiw an evocă im aginea u n o r nave transcontainer, a u n o r fabrici în plină activitate şi a u n o r m ulţim i în perm anent clocot. C ând 20 de m ilioane de oam eni trăiesc „înghesuiţi" pe o insulă doar p u ţin m ai m are decât Belgia, nu pare că ar mai răm âne loc şi p en tru peisaje idilice.

V A S T ŞI FRUMOSŞi totuşi, zona de nord-est a T aiw anului, îm preună cu cea m ai m are parte a coastei răsăritene, este slab populată, în general de pu ţin ii supravieţuitori ai triburilo r de aborigeni care trăiau aici cu m ii de ani înainte de sosirea chinezilor. Z ona este frecvent lovită de taifunuri, în plus fiind prea m untoasă şi accidentată p en tru a fi cultivată sau industrializată.

D ar peisajul este extraordinar - un tărâm al lacurilor um brite , al to ren telo r

şi al m un ţilo r înalţi, al pădurilor dese şi al prăpastiilor pe care cresc trunch iu ri de copac bizar răsucite, p e fondul u n o r nuanţe pastelate ca d in tr-o acuarelă chinezească. E uşor de înţeles de ce m arinarii portughezi au num it locul Ilha Form osa - „Insula Frum oasă".

U n u l d in tre m otivele p en tru care zona ţărm ului estic este atât de izolată îl constituie bariera form ată de la n o rd la sud de Lanţul M untos C entral. La sfârşitul anilor ’50 s-a ho tărât construirea unu i d rum care să îl străbată, legând T aichung, în vest, de T aroko , în est, pe

193

■5A S I A

distanţa de 195 km . R ezu lta tu l a fost A utostrada Est-V est, în m ulte locuri tăiată direct în piatră — o realizare inginerească ulu itoare. Supranum ită „C u rcu b eu l T aiw anu lu i" , a fost construită în cinci ani şi a costat viaţa a 450 de m uncito ri, m ajoritatea veteran i ai arm atei K uom in tang (naţionalistă) a generalului C ian-K ai-Şi.

D easupra C h e ilo r T aro k o se înalţă u n m o n u m e n t în am intirea lor: A ltarul Prim ăverii E terne, u n pavilion cu acoperiş roşu, din care o cascadă se revarsă pe stâncile aflate m u lt m ai jos.U n clopo t bate în fiecare dim ineaţă p en tru a în tâm pina zorii, iar tobele salută fiecare apus.

C heile T aroko form ează cea mai pitorească zonă a acestei autostrăzi rem arcabile, constitu ind în sine u n spectacol de prim ă clasă. Z idu ri abrupte de m arm ură m ulticoloră în ch id în tre ele apele tum ultuoase ale R â u lu i Liw u, ale cărui m eandre se în tin d pe 20 km în tre m u n te şi m are.

SUPRAVIEŢUITORHabitatele variate, de la junglă până la culmi montane, asigură varietatea

faunei din Taiwan. Printre speciile care trăiesc doar aici se numără şi rarul

fa za n Mikado, frumos colorat.

ravenei şi pădurea ce acoperă coastele m untelu i dincolo de ea. La capăt de drum se află Izvoarele Fierb in ţi W enshan, la care se poate ajunge pe u n p o d suspendat deasupra R âu lu i L iw u. T rep te săpate în rocă duc spre o grotă în m arm ură, din care apele fierbinţi, sulfuroase se varsă în râu.A m atorii se po t îm băia aici p e ju m ă tate în apă caldă, pe ju m ăta te în apă rece.

C onstrucţia autostrăzii a scos la iveală bogatele rezerve de m arm ură ale T aiw anulu i, la u n m o m en t dat discutându-se chiar despre transform area C h e ilo r T aroko în tr-o vastă carieră de exploatare.

Ecologiştii au avut însă câştig de cauză, iar defileul, îm preună cu m unţii,

pădurile şi falezele din ju r au fost declarate Parc N aţional. R eg iu n ea adăposteşte o faună bogată: urşi negri, m istreţi, m aim uţe , căprioare sika şi oi de m unte , circa 25 de specii de reptile şi u n m are num ăr de păsări, p rin tre care şi rarul fazan M ikado.

G arantarea spaţiului vital este ex trem de im portan tă pe o insulă atât de mică, iar înfiinţarea parculu i i-a avantajat pebăştinaşi. Acesta le oferă posibilitatea dea-şi co n tinua traiul tradiţional, ce îm bină agricultura cu vânătoarea; pitoreştile festivaluri locale aduc şi ele u n surplus de v en it d in turism.

M arm ura este exploatată în ju ru l celui mai m are oraş de pe coasta estică, Hualien. A ici se află probab il un icu l aeroport de

m arm ură din lum e, alături de străzi pavate cu m ozaic de m arm ură, tem ple din acelaşi m aterial şi ho telu ri în care băile, m esele şi chiar coşurile de gunoi

sun t din m arm ură. In lim ita greutăţii perm ise, p u te ţi lua în bagaje lăm pi, vaze şi alte obiecte d in m arm ură, ca o nepieritoare am in tire a C h e ilo r T aroko .

SOARE ŞI UMBRĂ O rază de soare dansează pe stâncile acoperite cu muşchi din apropierea Cascadei Sibaiyang (dreapta).

UN TĂRÂM AL LACURILOR, TORENTELOR ŞI

MUNŢILOR ÎNALŢI

P E IS A J DE B A S MA rta şi natura au con tribu it deopotrivă la popularitatea zonei, îndeosebi în rândul tinerilo r aflaţi în luna de m iere. La T ienhsiang, un ho tel reuneşte în incin ta sa u n tem plu şi o pagodă m ultietajată, pe u n pisc îm pădurit, învălu it în ceaţă deasupra râului. In G rota R ândunelelo r, păsările pă tru n d p rin tr-o scobitură săpată atât de adânc de prundişul râului, încât soarele atinge faţa apei doar la amiază.

C ei neînfricaţi p o t in tra în T unelu l celor N o u ă C u rb e — o zonă a autostrăzii cu m u lt m ai m u lt de nouă tunelu ri şi sem ituneluri săpate în m arm ură; pasagerii p o t zări d in au tobuz fundul

LUMINĂ SI UMBRĂ Apa se scurgedin plafonul unei peşteri din zona TuneluluiH ike - un loc preferat de turişti.

194

Dealurile de CiocolatăDEALURILE CONICE CARE SE ÎNALŢĂ PARCĂ SUBIT DIN PĂMÂNT PE O INSULĂ DIN FILIPINE CAPATA CULOAREA CIOCOLATEI ÎN ANOTIMPUL USCAT

La prim a vedere, D ealurile de C iocolată de pe Insula B ohol, aparţi

nând Filipinelor, par artificiale, rezultat al u n o r prodigioase eforturi om eneşti, n icidecum o creaţie a naturii. Sute de coline conice sau m ai ro tun jite la vârf se înalţă în grupuri, una în spatele alteia, p recu m căpiţele de fân pe câmp. C oastele lo r sunt acoperite cu ierburi aspre, care în anotim pul uscat, din luna

februarie până în mai, sunt atât de arse de soare, încât dealurile par învelite în ciocolată. A poi încep ploile tropicale torenţiale, care readuc vegetaţia la viaţă şi redau peisajului o culoare verde, strălucitoare.

B ohol face parte din Arhipelagul Visaya, aflat în inim a Filipinelor. M are cam cât M allorca, insula deţine u n loc aparte în istoria ţării, deoarece aici a fost

D E A L U R I L E D E C I O C O L A T Ă

sem nat, în 1565, p rim ul docu m en t ■: âcial în tre insulari şi regatul spaniol.U n şef local, D a tu Sikatuna, a încheiat un tratat de p rieten ie cu M iguel Lopez d e Legazpi, reprezen tan tu l regelu i Filip il II-lea al Spaniei, de la care p rov ine şi r. urnele ţării. C ei doi au parafat această în ţelegere bân d u n v in am estecat cu propriu l lo r sânge, p icura t în cupe din tăie tu ri făcute la înche ie tu ra m âinii. D e itu n c i tratatu l este n u m it „Pactul Sângelui".

D ar pen tru filipinezii d in zilele noastre B ohol este înain te de toate tărâm ul

LACRIMILE URIAŞULUI Conform unei legende locale, conurile ţi cupolele Dealurilor de Ciocolată sunt lacrimile unui uriaş ee şi-a plâns dragostea neîmpărtăşită.

D ealu rilo r de C iocolată; 1 268 de coline cu versanţi abrup ţi se ridică „um ăr lângă u m ăr" pe u n p la tou d in cen tru l insulei, având înălţim i ce variază în tre 30 şi 100 m .

N im en i n u ştie cu certitud ine cum s-au form at, dar se poate ca ele să fie p u r şi sim plu rezultatul m ilioanelor de ani de eroziune p rovocată de ploaie.N eo b işn u it la aceste dealuri este deoppo trivă faptul că, spre deosebire de alte reg iun i similare, aici n u există aparent nici u n u l d in tre sistemele de peşteri care se dezvoltă în acest tip de zonă calcaroasă.

Folclorul insularilor oferă alte explicaţii p en tru originile D ealu rilo r de C iocolată. In tr-u n a d in tre legende, dealurile sun t rezultatu l lup te i în tre doi uriaşi furioşi, care zile de-a rândul au

aruncat u n u l în altul cu stânci. Istoviţi, s-au îm păcat şi au părăsit insula b u n i p rieten i, lăsând stâncile acolo u n d e au căzut. O altă legendă povesteşte că uriaşul

A rogo , foarte îndrăgostit de o m uritoare pe nu m e Aloya, a h o tărâ t s-o răpească. D ar fata i-a respins avansurile şi, nefericită, s-a stins, iar D ealurile de C iocolată sun t lacrim ile uriaşului indurerat.

CELE 1268 DE DEALURI DE

CIOCOLATĂ SE RIDICĂ „UMĂR LÂNGĂ UMĂR"

Grotele MuluÎN INIMA ÎNTUNECATĂ A PĂDURII TROPICALE MALAYSIENE, O URIAŞĂ CREASTĂ DE CALCAR ADĂPOSTESTE CEA MAI MARE GROTĂ DIN LUME

C ând a rem arcat gurile uriaşe ale peşterii aflate în dealurile de calcar

M ulu, un geolog m alaysian aflat în căutare de guano (excrem ente de păsări, folosite ca îngrăşăm ânt în agricultură) nu şi-a înch ipu it că no tiţe le sale vo r duce la descoperirea celei m ai m ari peşteri din lum e.

In 1978, după ce regiunea Sarawak de pe Insula B orneo a devenit Parcul

N aţional G u n u n g M ulu , o echipă de speologi britanici a fost solicitată pen tru a cerceta subteranele dealurilor. Specialiştii au prezis că grotele trebu ie să fie spectaculoase, ca urm are a plo ilor tropicale care tim p de m ii de ani au erodat calcarul poros. R eg iu n ea este locuită de triburile nom ade penan, iar accesul este dificil. P en tru a ajunge la lanţul principal de dealuri, ale căror

M area Chinei de Sud

M A I ^ Y S I A t r o c u l u i ; ' P jv ^ r i i . ( S A R A lV A K j \ v 7 k 0 o x Valea fiscunsci

GmtaV^ M M u i “ ,/0

mii

la Cerbului M

w m ,o 10 20 G ro te le

0 10 20 k i l o m e t r i

Bomeo

198

URIAŞA DIN BORNEORafflesia, de peste 61 cm în diametru şi mirosind a stârv, este cea mai mare floare din lume; creşte în junglă, plantele agăţătoare

0 LUME ASCUNSĂ Frunzişul bogat al copacilor învăluie parţial crestele de calcar din jungla malaysiană (stânga), străbătută de numeroase peşteri. Multe, precum Grota Vânturilor (dreapta), ascund săli „decorate “ cu stalactite şi stalagmite.

socotită până la acea dată cea m ai m are din lum e. C am era Sarawak este înaltă de 70 m în cele m ai joase zone ale sale — m ăsurând cât ju m ă tate din C atedrala Sf.Pe tru d in R o m a — dar este de cel pu ţin două ori m ai lată decât aceasta şi de peste trei

CAMERA SARAWAK ESTE DE SASE ORI MAI

MARE DECÂT CEA MAI MARE PEŞTERĂ CUNOSCUTĂ ÎNAINTE

care se în tin d pe m ai m ult de 200 km , adânc în m ăruntaiele m unţilor.

La fel de fascinante ca grotele însele sun t anim alele ce trăiesc aici. Pe înserat, nori de lilieci ies din peşteri p en tru a vâna, în v rem e ce

coaste se înalţă aproape vertical din pădure, expediţia a fost nevoită si străbată ju n g la m lăştinoasă, p lină de căpuşe.

Şirul de coline, lung de aproxim ativ 32 k m şi lat de 5 km , se în tinde m ai jo s de versanţii de gresie şi m arnă ai M unte lu i (G unung) M ulu , care a şi dat num ele parcului.

Speologii au găsit u n culoar de intrare in subteran, p rin Valea Ascunsă, şi l-au nu m it G ro ta Prezicerii. Abia în 1981, pe :an d explorau G rota N o ro cu lu i, au traversat u n tun el lung de aproape 1.6 km , cu num eroase cascade şi un canal subteran, ajungând în uriaşa sală num ită azi C am era Sarawak.

Aceasta este de şase ori m ai m are decât Peştera Carlsbad d in N e w M exico ,

ori m ai lungă. Pe jo sse află bolovani m aricât casele, pe care la în cep u t speologiii-au confundat cu nişte ziduri. Până înprezen t au fost cartografiate 26 de grote,

lăstunu l-de-cavem ă revine p en tru a-şi

face cuib în în tuneric , p rin tre păianjeni orbi, centipede veninoase, şerpi albi şi crabi translucizi.

199

%

A S I A

Golful PhangngaINSULE DE CALCAR CU FORME STRANII SE ÎNALŢA DIN APELE LIMPEZI, VERZUI ALE UNUI GOLF ÎMPĂDURIT

A erul cald, trem urăto r înceţoşează ţărm urile îm pădurite ale Golfului

Phangnga din sudul Thailandei, acolo unde apele cristaline ale M ării A ndam an au străluciri verzui în razele soarelui tropical. A proxim ativ 40 de stânci şi insuliţe cu form e fantastice sunt risipite în acest go lf larg, unele ridicându-se din m are până la 275 m înălţim e. M ajoritatea au peşteri şi grote, unele fiind străbătute de tuneluri inundate. Stânca Pekineză, num ită astfel ca urm are a form ei sale, străjuieşte intrarea în golf, iar în grotele T h am Lot stalactite uriaşe atârnă ca nişte săbii deasupra capetelor turiştilor ce se apropie în am barcaţiuni acoperite. Khao Kein, sau „m untele p icta t“ , ascunde nu

doar stalactite, ci şi picturi rupestre reprezen tând peşti şi anim ale — opere în negru şi ocru ale u n o r artişti prim itiv i de m ult dispăruţi.

K o T apu , sau Insula C ui, se înalţă din m are aidom a unui cui uriaş, m ai lat la capătul superior. In apropiere se află K hoa P ing Khan, ale cărei coaste abrupte îm pădurite şi înălţim i stâncoase au fost probabil rup te în două de m işcările geologice, cu m ilioane de ani în urm ă. N um ele său înseam nă „două insule spate-n spate". Este nelocuită, dar atrage num eroşi turişti şi a căpătat un n o u num e: Insula lui Jam es B ond; aici a fost „bârlogul" eroului negativ din film ul Omul cu arma de aur, d in 1974.

- H i

A tâ & S ă ă 1 L i.i> AStA

' j ' ^

M area / ' j A ndam aiv-' :" H 2

V T f f l J M N M Coiful: tha ilande i y

.• *.ril3HîjnCjcl • : v~■ -v "Nakh'on Si Tliammarat

, i l l I ta l ia %.V PhîPhi \ .•

%

m ile ' ■ :0 50 100 ■ ‘- N .[ ....j.:.h?=-=i - % ) -~l. ,o 50 îoo f/J-'-irk i l o m e t r i ___________ YSIrf

INSULA CUI Ko Tapu, având forma unui cui, este una dintre bizarele insuliţe de calcar risipite în Golful Phangnga.

K R A K A T A U

KrakatauPE LOCUL UNEI ERUPŢII VULCANICE CARE A UCIS 36 OOO DE OAMENI, O NOUĂ INSULĂ S-A NĂSCUT DIN MARE

Borneo

Sum atra

I X D O N E Z T ASi»"'&

*0° M area9 - . . . . Java• Jakarta

100 200 m ile

P 0 100 200 kilomeci

J a v a ' '

OCEANULIN D IA N

Un h u ru it adânc, sum bru a în cep u t sâ răsune în străfundurile u nei p itoreşti

insule indoneziene pe num e Krakatau, în m ai 1883. C âteva lun i m ai târziu, vu ietu l s-a intensificat. M arinarii în trecere p rin zonă povesteau despre explozii atât de sonore, încât spărgeau tim panele. Lespezi de piatră ponce spumoasă, p lu titoare au în cep u t să um ple Strâm toarea Sunda - o aglom erată arteră com ercială ce desparte Insulele Java şi Sum atra.

U n n o r gros de cenuşă a acoperit cerul, în tu n ecân d soarele tim p de mai m ulte zile. N avele au fost şi ele năclăite, iar m arinarii au treb u it să arunce de la b o rd cu lopata năm olul fierb in te şi cenuşa, în tr-o atm osferă sufocantă,

REACŢIE IN LANŢ Norul de cenuşă ce se ridică din A nak Krakatau aminteşte că noua insulă de pe locul fostului Krakatau este la fe l de efemeră. (Verso) Născută în 1927, insula are o vegetaţie rară.

201

sulfuroasă. M area se agita frăm ântată de talazuri am ple, ciudate, iar la ţărm urile Insulelor Java şi Sum atra s-au form at valuri uriaşe, care au spulberat aşezările de p e coastă.

Im ediat după ora 10, în d im ineaţa de 27 august 1883, K rakatau a fost nim icită de una d intre cele m ai m ari explozii înregistrate vreodată. B ubu itu l s-a auzit până la 3 500 k m depărtare, în Australia. Insula s-a prăbuşit în ea însăşi, pulverizată, aruncând în aer 19 km 3 de m aterie vulcanică. U n strat de p ra f s-a ridicat până la 80 k m în atmosferă, o rb itând apoi în ju ru l T errei ani întregi,

UN NOR DE PRAF A CREAT APUSURI SPECTACULOASE PRETUTINDENI

PE GLOB

d eterm inând scăderea tem peraturilo r vara şi creând apusuri spectaculoase p re tu tinden i pe glob.

Au m u rit peste 36 000 de oam eni.N u atât erupţia în sine a fost letală, cât valurile uriaşe - tsunam i - care s-au ridicat până la 40 m înălţim e şi au spulberat 163 de sate de pe litoralul Insulelor Java şi Sumatra.

Insula K rakatau se născuse din activitatea vulcanică, dar a rămas în stare latentă până la erupţia din anul 1680.C ea din 1883 a fost în trecu tă în intensitate doar de erupţia M untelu i Tam bora, aflat pe o altă insulă indoneziana, Sum bawa. Aceasta din urm ă a avut loc în 1815 şi a produs de cinci ori m ai m ult m aterial vulcanic decât Krakatau.

VEŞTILE S-AU RĂSPÂNDITK rakatau a stârnit însă m ai m ultă agitaţie. Era com unicaţiilor în masă începuse şi vestea s-a răspândit în toată lum ea în num ai câteva ore. O am en ii de ştiinţă au adunat m eticulos inform aţiile despre erupţie, fo losindu-le p en tru a studia cauzele şi com portam entu l vulcanilor; astfel s-a născut teoria m odernă a tectonicii plăcilor.

R eg iunea se află pe linia de demarcaţie în tre două plăci tectonice. L unecând pe sub cea eurasiatică, placa indo-australiană exercită asupra acesteia forţe uriaşe, ce se transm it în lungul „graniţei" din tre ele,

SPECTACOL A nak Krakatau erupe în mod regulat — aproximativ o dată pe an — aruncând în aer nori de cenuşă şi bucăţi de piatră ponce topită, mari cât nişte dovleci.

provocând uneori erupţii explozive ale num eroşilo r vulcani din zonă.

Placa indo-australiană se deplasează şi în p rezen t cu câţiva centim etri pe an. Ca p en tru a ilustra această mişcare, un nou vulcan s-a înălţat pe locul fostului K rakatau. C ând acesta din urm ă a erupt, s-a prăbuşit sub nivelul m ării, fo rm ând o calderă subm arină - un uriaş crater vulcanic de 6,4 km în diam etru.

In 1927, u n fir de fum s-a ridicat prin apă d in calderă, anunţând im inen ta naştere a u nei no i insule. în 1928, Anak K rakatau (C opilul lui Krakatau) ajunsese la suprafaţă. C incizeci de ani m ai târziu, datorită pietrei p once şi cenuşii

acum ulate trep tat aici, insula n o u - apărută măsura deja 305 m înălţim e.

In cea m ai m are parte a tim pului, A nak K rakatau şuieră şi pufăie, aruncând în aerul tropical nori de gaze sulfuroase. Specialiştii consideră că bătrânul vulcan şi-a consum at cea m ai m are parte a forţelor în 1883 şi că A nak K rakatau nu va acum ula niciodată tensiuni atât de m ari. D ar în lum ea vulcanilor nu po ţi fi sigur de nim ic.

RELAŢIE STRÂNSĂ Rakata (dreapta), rămăşiţă a Insulei Krakatau iniţiale, oferă o privelişte excelentă spre nou-născuta A nak Krakatau.

204

m m )

K R A K A T A U

L U M E A V I E R E V I N E

PATĂ DE CULOARE

Pe Rakata trăieşte o specie de

Imediat după erupţia Vulcanului Krakatau, în

1883, insulele şi ţărmurile din jur au fost acoperite cu un strat gros, letal de cenuşă vulcanică, în 1884, un om de ştiinţă a vizitat Insula Rakata, unica rămăşiţă a insulei iniţiale, şi a găsit un singur păianjen viu.

Udată anual de circa 2 540 mm de ploaie tropicală, Rakata a revenit însă curând la viaţă. Seminţe de ierburi, ferigi şi diverşi copaci au fost aduse de vânt, de apa mării ori de păsări, purtate în sistemul digestiv al acestora; coralii au început să repopuleze recifele distruse; păianjenii au sosit de pe uscatul aflat la 40 km distanţă călătorind pe funigei; şerpii şi şopârlele au trecut înot; şobolanii, crabii de uscat, furnicile, termitele şi şopârlele gecko au

venit pe paturi de vegetaţie plutitoare. Oamenii de ştiinţă au putut studia

renaşterea insulei, înţelegând modul în care natura recolonizează

teritoriile distruse. Anak Krakatau constituie un alt tip de

laborator natural; aici straturile suprapuse de cenuşă proaspătă au

împiedicat viaţa să pună stăpânire pe insulă, cu excepţia extremităţii sale estice. Aici cresc smocuri de iarbă, muşchi şi trestie de zahăr sălbatică, volbura purpurie a năpădit plaja, iar păduricile de pini tropicali şi copaci casuarina oferă adăpost liliecilor. Erupţia Vulcanului Krakatau a dus la depopularea ţărmului vestic al Insulei Java. Lipsită de concurenţa din partea omului, viaţa sălbatică de aici a pus stăpânire pe Peninsula Ujung Kulon, la 64 km sud de vulcan.

Printre „locuitorii" zonei se află rarii rinoceri de Java şi leoparzii, ca şi vulpile zburătoare (cei mai mari

lilieci din lume), pasărea-rinocer şi albină- relul, păianjeni uriaşi care se hrănesc cu păsărele, crocodili de apă sărată, crabul-scripcar si peştele-arcaş, care poate arunca un strop de apă la distanţa de un metru pentru a prinde o insectă.

SPECIE RARA în Insula Ujung Kulon trăieşte rinocerul deJava, ai un singur corn.

205

T ^

A S I A

206

K E L I M U T U

Keli MutuLACURILE ÎN NUANŢE SCHIMBĂTOARE SUNT, CONFORM CREDINŢELOR, LOCUL DE ODIHNĂ VEŞNICĂ A SUFLETELOR

SiN G AM )RE ;Bomep

Spmatrci Salaw esi- T;. i n d o n e z i a - ' ' - %

•Jakarta BfliiMWlk

Jciva

OCEANUL IN D IA N F lo r e s ^ Keli ?‘m 0 r M utu0 250 500 m ; ie D a m f

AU STR.4U A

Locuitorii d in Insula Flores cred că sufletele vrăjitorilor sălăşluiesc pe

înălţim ile m u n ţilo r insulei indoneziene, în tr-u n lac a cărui apă pare neagră. Lacul de alături era până de curând de un v erde-in tens, iar acum este castaniu- închis şi sălaşul sufletelor păcătoase; sufletele fecioarelor şi ale copiilor se odihnesc în tr-u n al treilea lac, de un verde-pal. T o ate trei se află la peste 1 600 m altitudine, în craterele unuia d in tre num eroşii vulcani stinşi, num it Keli M utu . Pe Flores există şi 14 vulcani activi, insula fiind zguduită de frecvente cutrem ure. Lacurile colorate în nuanţe neobişnuite sunt surprinzătoare în sine, dar trebuie să ştiţi că, nu cu m ulţi ani in urm ă, apele lo r aveau alte culori: negru, m aro şi albastru. In anii ’60 erau de culoarea cafelei cu lapte, ro şu-m aroniu şi albastru; cu 30 de ani înain te nuanţele erau cele de azi. N u s-a descoperit cauza, şi cu atât m ai p u ţin m otivele schimbării coloristice. Lacurile îşi con tinuă existenţa enigm atică în fostele cratere, aşteptând ca procese necunoscute să le m odifice d in nou.

TRICOLOR Aidoma unor cameleoni, lacurile din Keli M utu îşi schimbă culorile în decursul anilor.

207

Australia

DesertulF

Foisoarelor!

MII DE STÂNCI DE CALCAR ZAC GRUPATE ÎN NEMĂRGINIREA „DESERTULUI PICTAT"DIN SUD-VESTUL AUSTRALIEI

Cervantes, „ Parcu l Naţional Nambung

A U S T R A L I A DE V E S T

OCEANULIN D IA N

k i lo m e tr i

m ile

Doar suspinele şi gem etele vântului tu lbură liniştea nepăm ântească din

deşertul Foisoarelor. O rice scriitor aflat în căutarea unu i decor pen tru u n rom an de groază ar pu tea alege foarte bine această zonă bizară, nu departe de ţărm ul sud-vestic al Australiei. T oate ingredientele necesare se află aici: o pădure im obilă de pietroaie uriaşe pe un tărâm com plet lipsit de vegetaţie - nici u n sem n de viaţă sau activitate um ană - doar nisipul galben strălucitor, spulberat de vânt.

D eşertul Foisoarelor, unu l din tre cele m ai rar vizitate locuri din Australia, se află la două ore de mers cu maşina de cel

FRUMUSEŢI ASCUNSE Timp de mii de ani, ciudatele formaţiuni din Deşertul Foisoarelor au zăcut ascunse sub dunele de nisip.

210

A U S T R A L I A

m ai apropiat oraş, Cervantes. N um ai vehiculele de teren greu p o t ajunge aici; steiurile şi colţii de calcar ar sfâşia im ediat cauciucurile altor maşini.

D eşi d rum ul n u este deloc uşor, m erită străbătut, în prim ul rând p en tru priveliştea stranie a foişoarelor — un peisaj ferm ecat, parcă selenar, cu um bre intense accentuând form ele bizare ale pietrelor. Stânci de un cenuşiu-în tunecat, înalte de circa 1 -5 m, ţâşnesc parcă din în tinderea plată de nisip, păzind secretele îngropate aici de zeci de m ii de ani. Pătrunzând m ai adânc în deşert, culorile se schimbă, iar cenuşiul lasă loc auriului. U nele pietre sunt cât m aşinile, altele cât casele, dar există m ulte m ici şi subţiri ca nişte creioane. M ii de astfel de form aţiuni acoperă o zonă de 4 k m 2 de deşert.

Fiecare „foişor“ este diferit: suprafaţa sa poate fi netedă sau rugoasă, iar

0 PĂDURE NEMIŞCATA DE STÂNCI URIAŞE

PE ÎNTINDEREA DE NISIP GALBEN,

STRĂLUCITOR

form ele variază considerabil. U n grup seamănă cu nişte sticle de lapte uriaşe, aşteptând să fie adunate de un lăptar fantom atic. A ltul se num eşte „Spectre în fundal": stâlpul central este M oartea, ţinând parcă un discurs stafiilor ce-o înconjoară. Alte form aţiuni poartă num e la fel de sugestive, dar mai

plăcute: „C ăm ila", „C anguru l",„M olarii", „Poarta", „Z idu l grădinii", „M area C ăpetenie a P ie ilo r-R oşii" sau „P iciorul elefantului". Deşi au zeci de mii de ani vechim e,

foişoarele au fost probabil dezgropate din nisip nu de m ult, poate chiar în ultim a sută de ani.

Până în 1956, când le-a zărit H arry T u m er, u n istoric din Perth, form aţiunile păreau a fi fost necunoscute - cu excepţia u n o r vagi relatări cum că prim ii colonişti olandezi zăriseră ceea ce ei au crezut a fi ru inele u n u i oraş.

In secolul al X lX -lea n u a existat nici o m enţionare a foişoarelor. D acă ar fi fost vizibile, desigur că ferm ierii ce treceau cu vitele în m o d regulat spre Perth , de-a lungul coastei, le-ar fi observat. Flourbag Fiat, aflat nu departe, era u n loc de popas şi adăpare a vitelor.

E xploratorul G eorge Grey, care a fost înnobilat mai târziu şi a devenit guvernatorul Australiei de Sud, a trecu t probabil p rin apropiere în călătoriile sale d in 1837-1838. Deşi îşi ţinea m ereu ju rnalu l la zi, n u a no tat nim ic despre foişoare.

Specialiştii consideră că pilaştrii de piatră au 25 000—30 000 de ani vechim e şi că trebu ie să se fi aflat la suprafaţa nisipului m ăcar o dată înainte de secolul al X X -lea, deoarece la baza u n o r form aţiuni au fost descoperite grămezi de cochilii şi artefacte din E poca de Piatră. C ochiliile au fost datate cu carbon, constatându-se că sunt vechi de circa 5 000 de ani; deci foişoarele trebuie să fi fost „expuse" cu 6 000 de ani în urm ă.

212

y f TE j /

D E Ş E R T U L F O I Ş O A R E L O R

ORAŞUL DE AUR D in aer, peisajul pare al unui oraş cu clădiri de piatră răzleţe. Umbrele întunecate accentuează formele şi înălţimile.

M ai târziu însă, probabil că nisipul le-a acoperit d in nou, fiindcă nu figurează în folclorul aborigenilor. D e asemenea, nu sunt m en ţionate nici de navigatorul olandez A braham Leem an, naufragiat în zonă în 1658. Leem an a scris însă în ju rn a l despre două dealuri im punătoare, N o rth H u m m o ck şi South H um m ock , aflate aproape de foişoare. D acă stâncile ar fi fost vizibile, în m od cert el ar fi no ta t acest lucru.

IM O R T A L IZ A T EVântul ce mătură deşertul modifică perman en t peisajul creat de nisipul fin, scoţând la iveală no i aspecte şi ascunzând altele. Astfel, în câteva secole, foişoarele — care fac parte astăzi din Parcul N aţional N am - bung — ar pu tea dispărea. D acă se va în tâmpla acest lucru, ne consolăm cu faptul că avem de-acum măcar am avea imaginea lo r im ortalizată în p ictu ri şi fotografii.

DE LA S C H E L E T LA P I A T R Ă

Moluştele marine, precum scoicile patella, au constituit materia primă clin care

s-au format foişoarele. Aceste animale trăiau în mările calde de acum 700 000-120 000 de ani; murind, cochiliile lor s-au transformat în nisip calcaros, iar acesta, transportat la ţărm de valuri şi de vânt, s-a depus strat după strat, formând dunele de azi.

în cele din urmă, date fiind iernile umede şi verile calde caracteristice unui climat mediteranean, a apărut şi vegetaţia. Dunele au fost stabilizate de rădăcini şi de humusul format de vegetaţia putrezită. Pe măsură ce ploile acide de iarnă s-au infiltrat în nisip, unele particule ale acestuia au început să se dizolve. Vara, când nisipul s-a uscat, acest material dizolvat s-a întărit, particulele sudându-se între ele şi dând naştere calcarului. Humusul a mărit aciditatea apei şi a intensificat procesul de cimentare, formând un

strat de calcar dur la baza solului. Rădăcinile plantelor au străpuns acest strat, în jurul lor mărindu-se cantitatea de calcar. Nisipul în

continuă mişcare a acoperit în cele din urmă vegetatia, iar rădăcinile au putrezit, lăsând mici canale în calcar. Ele au fost treptat lărgite de apa infiltrată, care a erodat şi roca, rămânând în urmă numai părţile mai dure. Aceste rămăşiţe sunt foişoarele de astăzi.

Multe formaţiuni prezintă dungi transversale, care indică depunerea straturilor de nisip şi orientarea lor variabilă, pe măsură ce dunele şi-au schimbat forma şi locul.

FOIŞOR ERODATFormaţiunile de calcar au fost cizelate în subteran, timp de secole, de apa ploii şi de rădăcinile plantelor.

213

Cheile HamersleyRAVENE SPECTACULOASE CU PEREŢI ABRUPŢI STRĂBAT MUNŢII ARIZI DIN AUSTRALIA DE VEST

Chei înspăim ântătoare cu pereţi verticali despică înălţim ile şi

platourile din M unţii Ham ersley, în Australia de Vest. D in tre cele 20 de defileuri im portan te , cele mai spectaculoase sunt H ancock, Joffre şi W eano , care se unesc form ând la fel de îngustul D efileu R oşu.

C heile încep pe neaşteptate: insignifiante pâraie sezoniere se prăvălesc brusc în hăuri adânci de peste 90 m, cu pereţi aproape verticali de rocă brăzdată, form ând m ici lacuri lim pezi, răcoroase.

Pe alocuri, cheile sunt atât de înguste, încât de la bază n u p o ţi vedea altceva decât u n tunel în tunecat de piatră. In cel m ai îngust p u n c t al său, D efileul W eano abia dacă are 1 m lăţim e. La fel de im presionant este O x e r’s L ookout. Această fâşie de păm ânt separă Defileurile W eano şi H ancock, pereţii ridicându-se

ZIDURI DE CULOARE D e pe Oxer’s Lookout se zăreşte hăul ameţitor al defileului Roşu. Culoarea intensă a pereţilor se datorează fierului din rocă.

abrupt pe am bele sale laturi. La capătul D efileului Joffre, lung de 6 km , pereţii verticali se curbează, form ând u n am fiteatru natural, unde după o ploaie abundentă ia naştere o cascadă.

PALMIERIÎNTR-UN ŢIN UT U S C A TR o cile M u n ţilo r H am ersley s-au form at pe fundul m ării, cu 2 500 de m ilioane de ani în urm ă. Stratele de sedim ente — unele bogate în fier - au fost com prim ate de cele de deasupra lor şi în tregul bloc s-a ridicat apoi peste nivelul mării. D e a tunci este erodat con tinuu , cursurile de apă

m ăcinând straturile de rocă şi tăind chei adânci.

Sus, pe p latoul ars de soare, num ai câteva sm ocuri de iarba-porcului-spinos, cu frunze dure, şi copacii m ulgă rezistă la căldura arzătoare şi la lipsa de apă, iar pe faleze câţiva arbori de cauciuc cu trunch iu l alb au crescut în crăpături.

Jos însă, la baza cheilor, palm ierii, eucalipţii şi ferigile abundă. In um bra pereţilo r abrupţi, apa se evaporă m ai lent, iar cea care a m ai rămas de la ultim a revărsare persistă în lacuri mici.

A sem enea oazelor d in deşert, aceste petice de vegetaţie adaugă şi m ai m ultă culoare peisajului pitoresc.

214

Wr m j

L A C U L H I L L I E R

Lacul HillierROZUL PASTELAT AL LACULUI DE PE O INSULĂ APROAPE NEATINSĂ DE ACTIVITATEA OMENEASCĂ ESTE ÎNCONJURAT DE MISTER

Gibson AUSTRALIA DE I/EST

• Condingup

Capul LeG m d Jnsula

Mondrain

CapulArid

................. . Insula~ *■ M idiile

^e /a g u ! R eC ' L a c u l H i l l i e r

0 JO _____ 40 m ile

0 2 0 4 0 k ilo m e tri

V ăzută din aer, suprafaţa roz-pal a izolatului Lac H illier pare glazura

de pe o prăjitură ovală. Lacul rolorează în tr-o nuanţă neaşteptată zona cu pădure deasă din extrem itatea Insulei M iddle, una din tre cele peste o sută ale Arhipelagului R echerche, iilat în largul coastei sudice a Australiei de Vest.

Lacul, pu ţin adânc, de aproxim ativ 600 m în diam etru, pare a fi decorul unei poveşti, negăsindu-şi locul în m area zbucium ată. M ărginit de depuneri albe de sare şi înconjurat de păduri verzi de eucalipţi şi arbori de hârtie, lacul e separat de apele albastre ale oceanului

PATĂ DE CULOARE Lacul Hillier este o enigmă printre lacurile roz ale Australiei, cauza colorării sale fiind necunoscută.

p rin tr-o fâşie îngustă de dune şi nisip alb,.

In 1950, o echipă de specialişti a studiat apele roz şi sărate ale lacului, aşteptându-se să găsească aici alge de tipul Dunaliella salina. In apa cu con ţinu t ridicat de sare, aceasta p roduce un p igm ent roşu, care conferă nuanţa roz a altor lacuri din Australia, p recum cel aflat în apropiere de oraşul Esperance, pe continent.

In Lacul H illier n u există însă această algă, iar cauzele colorării sale în roz răm ân u n mister.

Prim a m enţionare a lacului roz de pe Insula M iddle datează din anul 1802, când M atthew Flinders, navigator şi h id rograf britanic, a acostat aici, în drum spre Sydney. A u u rm at câteva scurte în treprinderi comerciale, în tre anii 1820

şi 1840, pe insulă stabilindu-se vânători de foci şi de balene, iar la începutul secolului al X X -lea din apele lacului s-a început extragerea sării. Exploatarea acesteia a încetat după num ai şase ani, iar de atunci insula şi lacul ei roz sunt netulburate.

V. f v * 0 /

A U S T R A L I A

Munţii Bungle BungleUN LABIRINT DE FORMAŢIUNI ÎNALTE DIN VESTUL AUSTRALIEI FORMEAZĂ UNII DINTRE CEI MAI FRAGILI MUNŢI DIN LUME

M ângâiate de razele soarelui, culm ile şi canioanele M u n ţilo r B ungle

B ungle form ează u n peisaj de vis, care străluceşte de parcă ar fi ilum inat din in terio r. C u p o le dungate, ca o blană de tigru, se înalţă cu o grandoare suprarealistă în lunca R âu lu i O rd din Australia de Vest — u n tărâm ce am inteşte de splendoarea subm arină.

D ar aceste stânci tărcate şi culm ile bulbucate se află în tr-o zonă atât de izolată, încât până în anii ’80 doar câţiva călători le zăriseră. Şi astăzi, m ajoritatea turiştilor le adm iră din aer. Situat în vasta reg iune K im berley — presărată cu

ROCI VĂRGATE Mineralele infiltrate în gresie conferă Munţilor Bungle Bungle aspectul lor distinctiv.

DE NOAPTEŞoimul-broscar emite un strigăt asurzitor.

rare aşezări om eneşti - m asivul acoperăo suprafaţă de 450 km 2. In cea m ai m are parte a anului căldura este intensă, cu tem pera tu ri de până la 40°C la um bră.In lungul anotim p uscat n u p louă deloc, iar râurile se transform ă în tr-u n şirag firav de bălţi. A poi, în ano tim pu l ploios (noiem brie—m artie), to tu l înverzeşte.Apa se revarsă d in lacuri în cascade, iar cicloanele d in O ceanu l Indian aduc atâta ploaie, încât câm pia se inundă, iar d rum urile spre B ungle B ungle devin im practicabile.

GRESIE ERODATĂPovestea m asivului începe cu 400 de m ilioane de ani în urm ă, când în regiune s-au form at uriaşe depozite de sedim entedesprinse d in m u n ţii aflaţi pe a tunci la nord , azi dispăruţi. M ai târziu, râurile au săpat canale şi albii în roca m oale; cu tim pul, acestea s-au adâncit, s-au un it în tre ele, iar apa şi vântu l le-au sculptat, lăsând în u rm ă izolatele culm i de gresie d in zilele noastre.

M ajoritatea fo rm aţiun ilo r se află în zonele de est şi sud ale m asivului. Pe laturile de n o rd şi vest, zidurile abrupte de piatră se înalţă până la 250 m, despicate de canioane fascinante. C heile şi ravenele sun t căptuşite cu plante rezistente p recu m iarba-porcului-spinos (.spinifex, cu frunze aciculare), acacia şi palm ierii-evantai, care cresc d in crăpături înguste şi form ează extraordinare grădini suspendate.

D ungile viu colorate d in rocă au apărut ca u rm are a eroziunii. C ând este recen t dezgropată, gresia are o nuanţă

216

V Â N Ă T O R T I M I D

SPLENDOARE SUPRAREALISTĂ Formaţiunile ca nişte cupole ale Munţilor Bungle Bungle ţâşnesc parcă de pe întinderea plată a câmpiei.

D in cauza dungilor sale, şarpele brun de copac din Munţii Bungle Bungle, care

iese la vânătoare noaptea, este numit şi tigrul nopţii. Lung de aproximativ 2 m,

se hrăneşte cu animale mici, de pildă şopârle, pe care le ucide injectându-le

venin prin colţii săi curbaţi. Veninul acestui şarpe nu este mortal pentru om; reptila încearcă pe cât posibil să evite omul şi nu muşcă decât dacă este încolţită

sau provocată.

TIGRUL NOPŢII Şarpele brun de copac,

nu foarte veninos slab şi vânează

animale mici.

alburie, dar apa curgătoare depune treptat u n strat de cuarţ şi argilă, în continuă form are şi sfărâmare.

U rm ele de fier dau p ietrei o nuanţă cărămizie sau portocalie, iar cenuşiul >i m aroul p rov in de la lichenii şi algele acum ulate în tim p si arse de soare.Gresia este o rocă relativ m oale, pe care eroziunea o transform ă în tr-u n p ra f fin ca pudra de talc.

A lexander Forrest, un to p o m etru din Perth, a condus p rim ul grup de europeni care au zărit acest labirint de piatră, in 1879. N im en i nu ştie de ce m un ţii au rost num iţi, în anii ’30, B ungle Bungle.

A borigenii îi num esc P urnu lu lu (adică „gresie"). Aceştia trăiesc aici de peste 24 000 de ani, iar m asivul este una d in tre regiunile lo r sacre.

Astăzi, aborigenii participă laadm inistrarea întregii regiuni, declarate Parc N aţional, încercând să prevină eroziunea provocată de turişti.

Câteva iazuri um brite de steiuri

durează pe to t parcursul anului, constitu ind adăpătoare naturale pen tru cangurii pitici şi pen tru quolls (feline australiene). La fel de ciudate p recum culm ile sunt term itierele, ce se ridică uneori până la 5,5 m înălţim e.

CUPOLE DUNGATE, CA 0 BLANĂ DE

TIGRU, SE ÎNALTĂ GRANDIOS

Gosse BluffUN CRATER MISTERIOS, MĂRGINIT DE STEIURI ARIDE, ESTE RANA URIAŞĂ LĂSATĂ DE O COMETĂ CARE S-A CIOCNIT CU PĂMÂNTUL

T E R ' I T O R l i y ' L D E N O R D

GoSs'e

Alice Springs

UiumA ‘ ’•

50 100 m ile

CratereleHenbury

0 50 100 k i lo m e tr i

P e când dinozaurii trăiau în inim a verde a Australiei, o m inge uriaşă de

foc s-a prăbuşit pe Păm ânt, zguduindu-1 cu o forţă de sute de m ii de ori mai m are decât cea a bom bei atom ice care a distrus oraşul H iroshim a în 1945. încet, o ciupercă enorm ă de praf şi resturi m ăcinate, carbonizate s-au înălţat şi au acoperit cerul, filtrând razele soarelui şi întunecând tim p de luni de zile văzduhul emisferei sudice.

Astfel s-a născut Gosse Bluff, un crater uriaş săpat de im pactul cu o com etă acum 143 de m ilioane de ani. C om eta - o sferă de dioxid de carbon îngheţat, gheaţă şi praf, cu diam etrul de 600 m — a m istuit to tu l în ju r când a lovit Păm ântul. Deşi a pătruns doar cu

CARTE DE VIZITĂ DIN SPAŢIU Săpat în scoarţa terestră de impactul cu o cometă,Gosse B luff este inima unui crater erodat timp de peste 130 de milioane de ani.

218

A U S T R A L I A

aproape 800 m în sol, a distrus 400 k m 2 de teren , declanşând unde de şoc care au încon ju rat planeta, creând cercuri gigantice de păm ânt şi rocă, asem enea valurilor u n u i lac,

A M P R E N T Ă M A S I V ĂC raterul iniţial avea aproxim ativ 20 km în d iam etru. C el actual, lat de num ai 4 km , este doar partea centrală a primului. M ilioane de ani de eroziune au îndepărtat tonele de resturi care îl acopereau odinioară. Buza cu pereţi dubli de gresie dură se înalţă la 180 m deasupra câm piei din ju r . Această gresie a fost îm pinsă spre suprafaţă de forţa exploziei, fiindcă strate de rocă similare au fost identificate la peste 2 k m adâncim e în sol, sugerând forţa ciocnirii de odinioară.

In im aginile luate d in satelit, Gosse B luff seamănă cu o enorm ă am prentă pe în tinderea plată a C âm piei M issionary, la 160 k m vest de Alice Springs. Inelul de gresie constituie una d in tre cele m ai im presionante cicatrice ale im pactului, în tr -u n peisaj presărat cu cratere m eteo ri tice.

E xploratoru l E d m u n d Gosse este creditat a fi p rim ul eu ropean care a descoperit craterul, în 1873. C u m ult tim p înain te însă, aborigenii ştiau despre existenţa sa, întreaga zonă (astăzi sit sacru, recunoscu t în m o d oficial) fiind bogată în ascunzători, capcane de vânătoare şi adăposturi de piatră, decorate cu urm ele roşii de palm e ale u n o r locu ito ri de m ult dispăruţi.

E rnest Giles, care a explorat regiunea în 1875, a descris-o în detaliu. Lipsit de perspectiva aeriană, n u a p u tu t aprecia sim etria craterului şi n u şi-a dat seama de sem nificaţia sa. N eim presionat, el scria: „C âţiva chiparoşi au prins rădăcini pe versanţii stâncoşi ai m untelu i, care n u este atât de înalt p recum părea de la distanţă. C ele m ai înalte pun c te ale sale abia dacă ajung la 700—800 de picioare."

Până de curând, originile craterului erau învăluite în m ister, deşi au fost avansate num eroase teorii. U n a d intre ele susţinea ca gazele din subteran ar fi izbucnit la suprafaţă, provocând o pu tern ică erup ţie de sol şi apă, un „vulcan noro ios". Altă teorie sugera că u n m eteo rit ar fi tost cauza, p u n ân d lipsa oricăror fragm ente si resturi pe seama eroziunii de m ilioane de ani. C ercetări ştiinţifice recente au dus însă la o altă concluzie.

La fel ca m ulte alte situri similare, Gosse B luff este caracterizat de o serie de fracturi geologice care par că radiază din cen tru . Pe m ăsură ce sunt erodate, rocile se m acină de-a lungul lin iilor de fractură, form ând structuri conice n um ite „conuri de fărâm iţare". S tudiindu-le, oam enii de ştiinţă au p rim it confirm area că au de-a face cu u n crater de im pact şi că obiectu l respectiv a avut o viteză m are, însă o densitate relativ scăzută, ceea ce indică m ai degrabă com poziţia unei com ete decât a u n u i m eteorit.

N u departe de Gosse B luff se află craterele H en bury , create de 12 fragm ente ale unu i m eteo rit care s-a sfărâmat la intrarea în atm osfera terestră, cu 4 700 de ani în urm ă. N um ele aborigen ce înseam nă „piatra focului diavolesc de soare um blător" sugerează că au existat şi spectatori ai im pactului.

SEMNUL UNUI METEORIT Datorită formei sale de farfurie, craterul Henbury este mult mai umed. Vegetaţia sa le oferă vieţuitoarelor din zonă o oază răcoroasă.

0 RANĂ ÎN SOL

Odată, întreaga suprafaţă a Terrei era ciuruită de „răni stelare" - cratere de

impact create de ciocnirea cu meteoriţi sau comete. Când corpul „stelei" pătrunde în sol, materia lui se dezintegrează atât de violent, încât pământul de dedesubt este comprimat. Pe măsură ce forţa aceasta scade, solul este aruncat în afară, formând un crater ca de vulcan.Cu trecerea anilor, buza exterioară se erodează, în final rămânând numai nucleul

Cometa pătrunde în sol şi pământul este comprimat

Cometa arde şi pământul este aruncat în afară

A U S T R A L I A

TERITORIUL DE NORD

spre Staţiunea Yulara spre Alice Springsx

DefileulKantju X J lu m ( R o c a A y e r s )

RangerStation

0 1 . 2k i lo m e tr i

Uluru (Roca Ayers)0 COLINĂ MASIVĂ DE GRESIE ROŞIE SE ÎNALŢĂ ÎNTR-0 MAIESTUOASĂ IZOLARE PE FONDUL ARID, ARS DE SOARE AL PUSTIULUI AUSTRALIAN

Nisipul spulberat de vânt a cizelat forma rotunjită, ca o spinare de elefant, a

R o c ii Ayers, care se ridică neaşteptat din în tinderea plată şi aridă a T erito riu lu i de N o rd , aproape in in im a Australiei. P en tru aborigeni, bătrâna stâncă roşie, cunoscută ca „U luru“ , a fost dintotdeauna u n loc sacru, încărcat de misticism; acum a devenit şi un sim bol naţional.

în deplasarea sa pe cer, soarele îm bracă m onolitu l în culori m ereu

schim bătoare. In zori, roca adoptă strălucirea aurie a răsăritului. U m brele dim ineţii îi conferă o nuanţă ruginie, întunecată. La amiază o veţi vedea înveşm ântată în ambră, iar apusul o transform ă în tr-o făclie de u n roşu-viu, ca u n cărbune aprins.

R o ca Ayers n u este, aşa cum ar sugera num ele, un bo lovan gigantic. Masa ei de gresie a fost adusă la suprafaţă de m işcările scoarţei terestre cu aproxim ativ

222

U L U R U ( R O C A A Y E R S )

‘ 1 de m ilioane de ani în urm ă, în m are parte m ono litu l fiind încă îng ropat în oceanul dc nisip d in ju r . N u m ai culm ea sa aplatizată, înaltă de 348 m , este vizibilă — o fo rm aţiune n um ită inselberg sau m unte-insu lă. Fine crestături paralele acoperă suprafaţa m ono litu lu i, lat de 3 km . La baza sa, cu u n p e rim etru de 10 km , se află grote şi nişe, m odelate de factorii atm osferici în fo rm e bizare.Pe latura nord-estică, o lespede de 150 m înălţim e desprinsă d in masa rocii este cunoscută sub num ele de Coada C angurului.

Ploile sun t rare aici, dar atunci când cad sun t abundente. D u p ă o astfel de

STÂNCA DE FOC Când soarele se ridică pe boltă, Roca Ayers este învăluită într-o strălucire vie, ca şi cum ar f i iluminată din interior de un foc intens.

furtună, apa se scurge pe versanţii m ono litu lu i, pe alocuri foarte abrupţi, vărgându-1 cu nuan ţe în tunecate. A pa se acum ulează în unele crăpături, dar cea m ai m are parte a ei ajunge p e câm pia înconjurătoare, h răn in d vegetaţia form ată d in santal, eucalipţi, copaci m ulgă (o specie de acacia), stejari de deşert şi pâlcuri de ierburi. F runzele aciculare ale stejarilor de desert lim itează evaporarea apei, iar scoarţa lo r groasă, ca de plu tă, îi fereşte de căldura intensă. Pe latura sudică a m o n o litu lu i, iazul M u titju - lu (num it şi M aggie Springs) este p lin cu apă to t tim pul, cu excepţia perioadelor foarte secetoase. A lte câteva oglinzi de apă rezistă săptăm âni sau chiar luni în treg i dar m ajoritatea seacă rapid.

A borigen ii c red că şerpii acvatici de aici sun t paznicii iazului. în zonă se întâlnesc deopo trivă şarpele b ru n regal şi şarpele b ru n din vest, am bii ex trem de veninoşi, cu lung im i de aproxim ativ 1,8 m . Broaştele, şopârlele, cârtiţa m ar- supială şi şoarecele săritor trăiesc p rin tre dunele de nisip, constitu ind prada uşoară a şerpilor sau a câinilor d ingo, aceştia din u rm ă hrăn indu-se şi cu resturile găsite în cam pinguri şi după p icnicuri.

C angurii roşii se avântă u n eo ri p rin zonă, iar tim idu l wallaroo (o specie de cangur), m ai m ic, îşi pe trece ziua ascuns în nişele d in stâncă. A ici vieţuiesc şi circa

FAUNA IAZURILOR Mici creveţi apar, cresc şi se înmulţesc în iazurile efemere de pe monolit.

150 de specii de păsări, p rin tre care em u, v u ltu ru l cu coada evantai şi albinărelul.

P en tru aborigenii australieni care trăiesc în această regiune, anangu, U lu ru este de m ii de ani u n loc sacru, făcând parte din însuşi codul lo r existenţial, Tjukurpa (p ronun ţat ,,c iukurpa“). Acesta im pune , p rin tre altele, grija p en tru păm ânt. D in 1985, R o c a Ayers este inclusă în Parcul N aţional U lu ru —Kata

T juta , ce acoperă1 300 km -, aflându-se în proprietatea şi adm inistrarea populaţiei anangu. P en tru ei, zona U lu ru este nucleu l u n o r trasee ancestrale,

iwara. Fiecare parte a m ono litu lu i, fiecare stei şi fiecare in trând areo sem nificaţie sacră, unele grote, în principal cele de la M u titju lu şi din D efileul K antju , fiind decorate cu picturi rupestre realizate cu ocru , cărbune şi cenuşă.

DESTINAŢIE TURISTICĂE uro p en ii au zărit R o c a Ayers abia pe la 1870, când doi exploratori, E rnest Giles şi W illiam C . Gosse, s-au aven turat în această regiune. E i au n u m it m onolitu l în onoarea lui Sir H en ry Ayers, pe atunci p rim -m in is tru al A ustraliei de Sud.

D a t fiind că u n nu m ăr m are de turişti vizitează stânca, au fost im puse anum ite restricţii p e n tru a cruţa regiunea. A scensiunea până pe culm e durează aproxim ativ două ore, dar n u face parte

d in cultura aborigen ilo r şi ei nu o recom andă. O ricu m , dacă sunt

aşteptate tem pera tu ri de peste 36°C , orice ascensiune este interzisă, atâta efort pu tân d fi periculos. C ircu itu l pe jo s în ju ru l m o n o litu lu i durează vreo patru ore. Există şi tu ru ri m ai scurte, p recu m Traseul L iru, în care ghizii aborigeni vă p rezin tă

aspecte ale culturii lor, p recu m şi unele d in tre alim entele

tradiţionale, p recu m „m erele" m ulgă - m ici gogoşi ale u n o r viespi. C en tru l C ultu ral In form ativ se află la 1 k m de rocă. C ei care vizitează U lu ru sunt în tâm pinaţi cu tradiţionala form ulă Pukulpa pitjama Ananguku Ngurakutu - „B ine aţi ven it pe păm ântul aborigenilor!"

APUSUL TRANSFORMĂ MONOLITUL

ÎNTR-0 FĂCLIE DE UN ROŞU VIU

223

ISAJE DIN PERSPECTIVA ARTIŞTILORImaginile redate de pictori pot varia de la acurateţea observaţiei la o intensă evocare a unei stări anume

Un peisaj are faţete num eroase , ce se schim bă m ereu , odată cu vrem ea, cu m o m en tu l d in zi, cu ano tim pu l. înarm aţi cu penelu l

şi paleta de culori, artiştii se b u cură de o nelim itată libertate de exprim are a ceea ce văd — de la o redare exactă a im agin ii până la in te rp retări poe tice ale em o ţiilo r pe care na tura le inspiră, înain te de apariţia fotografiei, p ictu ra constitu ia unica m odalitate vizuală de „ înregistrare11 a peisajelor, dar abia în perioada R o m an tism u lu i, spre sfârşitul secolului al X V III-lea, acestea au fost aduse în p rim -p lan . C onsiderat înain te doar u n fundal, peisajul a fost abia a tunci larg acceptat d rep t sub iect în sine, astfel începând să fie exploatat în tregu l său po ten ţial.

ANTARCTICA

Dr. E.A. (Bill) Wilson a imortalizat frumuseţea maiestuoasă a Antarcticii în acuarelele realizate cu ocazia expediţiei căpitanului Scott, în 1901-1904. (Wilson şi Scott au murit împreună în timpul fatalei expediţii din 1912.)

POD NATURAL

The Natural Bridge of Virginla (1860) (sus) de David Johnson zugrăveşte una dintre minunile naturale ale Americii. Redarea cu fineţe extremă a detaliilor şi tehnica de excepţie conferă tabloului o deosebită spectaculozitate.

YELLOWSTONE în 1871, Thomas Moran a însoţi o echipă de topografi în regiune; Yellowstone din Munţii Stâncoşi. Picturile sale (stânga) au deteri Congresul să declare zona Parc Naţional, primul din Americ;

BELLEÎLEUtilizând tuşele rapide ale tehnicii impresioniste, Claude Monet a surprins scânteierea soarelui pe marea agitată în tabloul Stâncile de la Belle île (1886), în largul coastelor bretone.

GROTA LUI FINGAL J.M.W.Turner a vizitat Grota lui Fingal din Insula Staffa (Scoţia) în 1831. Norii invălătuciţi la apus creează

Kata TjutaCEL MAI STRANIU MUNTE DIN LUME ESTE DE FAPT UN MĂNUNCHI DE STÂNCI ROŞII PRESĂRATE PE ÎNTINSUL DESERT AUSTRALIAN

A erul încins, trem u rân d deasupra vastelor câm pii de nisip ale

T erito riu lu i de N o rd , îţi lasă im presia că Stâncile O lga n u sunt altceva decât u n m iraj. C ele 36 de m ovile de rocă alcătuiesc u n m ănunch i de form ă circulară. E rnest Giles, exp loratoru l care le-a zărit p en tru prim a dată în 1872, le-a asem ănat cu „nişte enorm e căpiţe de fân roz, sprijinindu-se una p e alta“ .

D e la depărtare este' greu să apreciezi înălţim ea reală a celei m ai înalte form aţiuni, M un te le O lga. C u cei 550 m ai săi, este aproape de două ori cât T u rn u l Eiffel d in Paris, fiind cel mai înalt p u n c t al Parcului N aţional U lu ru —K ata T ju ta . M ulte d in tre celelalte m ovile au ju m ăta te d in înălţim ea R o c ii Ayers, aflată la 32 k m spre est.

In tre „căpiţe" se cască ravene şi hăuri în care soarele abia dacă pătrunde , iar vân tu l şuieră şi gem e înspăim ântător. R av en a din m ijlocu l K ata T ju ta , num ită Valea V ânturilor, este o oază verde,

adăpostită în spatele u n o r pereţi de piatră roşcată, în care m argaretele, m en ta şi acacia cresc pe fondul galben al ierb ii- porcului-sp inos. Ici şi colo, trunch iurile arborilor de cauciuc aruncă o pată de culoare alburie.

D easupra Văii V ân tu rilo r se înalţă lim bul Karingana; priv ite de aici, d im ineaţa, m ovilele roşcate sunt învăluite în lum ina soarelui, iar iarba- porcu lu i-sp inos de la poale pare aurie ca u n lan de grâne coapte. Kata T ju ta , care înseam nă „m ulte capete“ , este num ele aborigen al Stâncilor O lga. C a şi R o c a

Ayers, acesta este u n sit venera t în codul existenţial al aborigenilor, Tjukurpa (p ronun ţat „ciukurpa"). Spre deosebire de aceasta însă, m ovilele sunt constituite d in tr-u n am estec de prundiş şi bolovani, n u d in gresie solidă. Tufăriş dens acoperă fundul ravenei, iar în grotele de la poalele Stâncilor O lga îşi găsesc adăpost lilieci şi alte anim ale, p recu m speriosul p o rc spinos, care se hrăneşte îndeosebi seara sau noaptea. P ereţii g ro te lo r sunt decoraţi cu p ictu ri rupestre.

Ploile n u însum ează decât 200 m m anual, dar apa lo r se acum ulează în

226

C U M A L U A T N A Ş T E R E K A T A T J U T A

MOVILE MISTERIOASE Stâncile Olga se înalţă pe neaşteptate din vasta întindere a câmpiei, ca nişte insuliţe roşii pe o mare înceţoşată. Umbrele adânci sporesc misterul.

crăpături, fo rm ând bălţi care, în zonele um brite , persistă îndelung.

E le în tre ţin o u im itoare diversitate de plante, p recu m quandong-u l, asem ănător u n u i piersic, cu frunze verzi- albastre cerate şi fructe roşii, cărnoase, com estibile.

L icheni verzi, cărămizii şi roşii acoperă pietrele în zonele adăpostite.

Iniţial, KataTjutaerau nişte resturi de munte într-o mare acum dispărută.

Treptat, apa le-a compactat în straturi de pietriş şi bolovăniş, pe care nisipul le-a cimentat apoi. Cu 500 de milioane de ani în urmă, frământările geologice au adus acest strat de rocă la suprafaţa mării, înclinându-l la un unghi de circa 20 de grade. Timp de secole, materialul din jurul fisurilor şi al liniilor de contact s-a erodat, până la forma

rotunjită de azi; măcinându-se roca mai moale s-a transformat într-o mare de nisip. Astfel au rămas doar uriaşele movile ce străjuiesc câmpia. Aceste formaţiuni sunt numite munţi-insulă sau inselbergs.

Strate de rocă înclinate

V f * ’

A U S T R A L I A

K A T A T J U T A

LOC SACRU Suprafeţele blânde aleKata Tjutei ies cel mai bine în evidenţa cândsunt scăldate în lumina caldă a soarelui.

Şerpi veninoşi şi şopârle se ascund în fisurile rocilor, iar papagalii p itici se întâlnesc aici cu sutele, zburând în stoluri aidom a u n o r nori verzi. V ulturii cu coada evantai şi ulii porum bari planează deasupra ravenelor, iar papagalii coloraţi m ulgă îşi fac cuib în scorburile co lacilo r.

In cultura aborigenilor, unele num e sunt sacre. în Kata T ju ta există zone care din această cauză nici nu p o t fi denum ite. U na dintre ele, o râpă îngustă, are pereţii ciuruiţi de grote săpate de vânt şi de p lo i în roca m oale. Pe versantul sud-estic al m untelu i, un dom am inteşte de u n bărbat atacat de câini dingo; o fisură în piatră i-ar reprezenta pe înfiorătorii canibali Pungalunga. O peşteră din M untele O lga este sălaşul lui W anam pi, şarpele a cărui răsuflare trim ite în chei pale v io lente de vânt, dacă legile tribale sunt încălcate. Apoi W anam pi ia form a unu i curcubeu.

C a şi ceilalţi exploratori ai vrem ii sale, E rnest Giles a bo tezat form ele de relief nou-descoperite cu num ele u n o r m em bri ai familiei regale. Astfel, se spune că Stâncile O lga ar purta num ele reginei Spaniei, la sugestia baronului Ferdinand v o n M ueller, sponsorul lui Giles. D ar cum nu a existat nici o suverană a Spaniei p e num e Olga, povestea a fost subiect de controversă tim p de m ulţi ani. S-a sugerat că

doam na în chestiune ar p u tea fi m area ducesă O lga C onstantinova a R usiei, bunica actualului duce de Edinburgh. M isterul a fost elucidat în 1981: o pagină datată 14 aprilie 1873 a A rhivelor de Stat din S tuttgart a dezvăluit că regina respectivă a fost soţia lui Karl von W iirttem berg , suveranul regiunii ce face astăzi parte din Germ ania.

ÎM P IE D IC A T DE SM ÂR CURIE rnest Giles a străbătut o m are parte a teritoriu lu i in te rio r al Australiei. El a zărit Stâncile O lga în 1872, dar nu a p u tu t ajunge la ele d in cauza unu i lac de năm ol sărat, aflat la 80 k m spre nord . Câţiva d intre caii săi s-au scufundat în aceste sm ârcuri până la crupă şi abia au p u tu t fi salvaţi. Giles a bo tezat lacul A m adeus, după regele Spaniei, un

o cro tito r al ştiinţelor. Apele joase ale sm ârcului se ridică şi scad periodic, dar uneori se umflă, astfel încât acoperă o suprafaţă de peste 780 k m 2. In 1873, Giles a reuşit

să-l ocolească, ajungând la Stâncile Olga.M unte le este vizitat anual de peste

300 000 de turişti, m ai cu seamă prim ăvara, când ravenele devin o m are de flori. C ea m ai bună vizibilitate spre m ovile o oferă C heile O lga, care, înguste cât o biată fisură, se lărgesc brusc la intrarea în Valea V ânturilor. Spre apus, um brele alungite ale copacilor şi ale dunelo r de nisip pe câm pia vestică în tunecă poalele Stâncilor O lga. Iar pe m ăsură ce soarele coboară şi noaptea le învăluie, m ovilele trec de la roşul-aprins la un v iolet-adânc, de amurg.

„ENORME CĂPIŢE DE FÂN ROZ,

SPRIJININDU-SE UNA PE ALTA"

SUPRAVIEŢUITORSPINOSDiavolul spinos, o şopârlă de 15 cm lungime, se hrăneşte cu furnici negre.Ţepii săi îl feresc de prădători (în special şerpi) şi... îl adapă: rouă se depune pe ei şi apoi se scurge pe pielea crestată,

A U S T R A L I A

Parcul KakaduIN ZONA DE NORD A AUSTRALIEI, CROCODILII PÂNDESC IN RÂURILE CU APĂ SĂLCIE, IAR POVÂRNIŞURILE INTERIOARE ABRUPTE „EXPUN" PICTURI RUPESTRE

Un terito riu vast şi variat se în tinde în no rd u l ex trem al Australiei, în

reg iunea pe care localnicii o num esc T o p E n d (C apătul de Sus). Parcul N aţiona l K akadu ocupă o suprafaţă de două ori cât a Insulei Corsica, iar peisajul său se schim bă atât după loc, cât şi odată cu anotim purile. C el um ed incepe în prim ele zile ale lui decem brie, cu p lo i abunden te care provoacă inundaţii extinse. In ano tim pul uscat, d in m ai până în octom brie, n u cade aproape n ici u n strop de ploaie.

U n povârniş accidentat şerpuieşte pe m ai m ult de 500 k m de-a lungul latu rilo r sudică şi estică ale parcului, m arcând graniţa P latoului A rnhem . E xplo ra to ru l eu ropean L udw ig L eichhardt a străbătut acest p latou în 1845, în cadrul une i expediţii de 16 luni în cepu te pe coasta estică, lângă Brisbane. El a în tâ ln it în d ru m „blocuri

LÂNGĂ LAGUNĂ In luncile din Kakadu, arborii de hârtie cresc în mlaştini, lângă apele albastre ale unei lagune. Câmpia se inundă an de an, în anotimpul umed.

230

de gresie de form e fantastice, de toate tipu rile", cu „vegetaţie ascunzând fisurile şi albiile secate, d isim ulând jum ătate d in dificultăţile care ne aşteptau în încercarea noastră de a trece m ai departe".

Pantele, pe alocuri m ai înalte de 460 m , sunt despicate de ravene, iar în ano tim pu l u m ed cascadele form ate se varsă zgom otos peste m arginea lor. D o u ă din tre cele m ai spectaculoase cataracte sun t J im Jim , de 200 m , şi

Cascadele G em ene, ale căror panglici de apă curg de p e platou , de la o înălţim e de 100 m.

C âm pia de la poalele povârnişului este o com binaţie de păşuni, pădure şi m laştini, puncta te de iazuri şi străbătute de râuri. L eichhardt a rem arcat frum useţea peisajului creat de unu l d in tre principalele râuri ale parcului,East A lligator: „A m pătruns în tr-o vale m inunată, m ărgin ită la vest, est şi sud de dealuri abrupte şi stânci ţâşnind brusc d in câm pia aproape lipsită de copaci, dar îm brăcată în cea m ai luxuriantă vegetaţie."

In Parcul K akadu trăieşte gagudju, u n trib de aborigeni care a dat şi num ele rezervaţiei. Străm oşii acestora au venit din Asia de Sud-E st cu cel p u ţin 40 000 de ani în u rm ă, călătorind d in insulă în insulă şi apoi traversând din N o u a

STÂNCĂ SACRĂ Muntele Brockmaneste unul dintre locurile sacre ale aborigenilor.In depărtare se zăreşte Ţinutul Arnhem.

G uinee pe uscat, când nivelul m ării era scăzut, în epoca glaciară.

G agudju consideră că regiunea a apărut atunci când o fiinţă ancestrală fem inină, W arram urrungundji, a ieşit din m are p en tru a form a uscatul şi a da viaţă om ului. Ea a fost urm ată de alte entităţi creatoare, p rin tre care Ginga, u n crocodil uriaş, care a făurit ţinutu l stâncilor. U nele d in tre aceste fiinţe m itice au devenit apoi parte a peisajului, G inga luând form a u n u i stei de piatră asem ănător cu spinarea unu i crocodil.O m are parte a parculu i este proprietatea aborigenilor, care şi-au „închiriat" păm ânturile D epartam entu lu i naţional de adm inistrare a parcurilor şi rezervaţiilor.

P O V EST EA PARCULUI ÎN A R T ÂIn aproxim ativ 7 000 de locuri din parc se găsesc p ictu ri rupestre realizate in tr-u n răstimp de 18 000 de ani; anim alele reprezentate s-au schim bat în decursul tim pului, pe măsură ce nivelul m ării s-a ridicat.

Prim ele datează din ultim a epocă glaciară, când nivelul m ării era m ai

G A L E R I E DE A R T Ă

Unele dintre miile de picturi rupestre din Kakadu pot fi văzute la Nourlangie

Rock, o stâncă înaltă din mijlocul câmpiei. Aborigenii o foloseau ca adăpost în anotimpul ploios încă de acum 6 000 de ani. în apropiere se află galeria Anbangbang, unde artistul aborigen Najombolmi a realizat în 1964 o pictură în stil „raze X". Detaliul de mai sus o înfăţişează pe Barrkinj, soţia lui Namarrkon, omu l-fulger care a creat tunetul şi trăsnetul lovind norii si pământul cu topoare de piatră. Două dintre femeile de sub Barrkinj sunt reprezentate având sânii plini cu lapte.

scăzut şi K akadu se afla la aproxim ativ 300 km în in teriorul con tinen tu lu i. M ai târziu, artiştii au p icta t canguri şi păsări em u, diavoli tasm anieni — care nu m ai trăiesc azi în no rdu l Australiei — şi animale m ari din specii de m ult dispărute. Epoca glaciară s-a încheiat acum 6 000 de ani şi nivelul m ării a crescut. Păm ântul de sub falezele P latoulu i A rn h em era deja acoperit de estuare m arine, iar picturile înfăţişează adesea peşti p recum chefalii. M ulţi sunt desenaţi în stil „raze X “ : structurile in terne, p recum coloana vertebrală, sunt vizibile.

C u circa 1 000 de ani în urm ă, m laştini cu apă dulce s-au form at în Kakadu, în spatele zăgazurilor care îndiguiau m area. Pe lângă peşti, artiştii de atunci au înfăţişat ţestoase cu gâtul lung, gâşte, p recu m şi fem ei îm pingând p lu te în mlaştini.

Şi în p rezen t viaţa sălbatică e bine reprezentată în parc. Aici cresc peste

231

V ■ ^ 'M l

A U S T R A L I A

*s

V

■N

V

V

>

XV

V V

V vX V .

■^v. %> V

VV

' ^ ' w‘ 'v"s

> ^ V

V V

V > *n

*s

V > " - ^. ■s

•s"V

\> ' C 'v v

' V ■%V

232

f/

P A R C U L K A K A D U

s 4

P E I S A J E L E V A R I A T E DIN P A R C U L K A K A D U

Călătorind prin Kakadu, străbaţi un peisaj aflat în continuă schimbare. Stânci

masive din rocă dură se ridică din câmpie, rezistente în faţa eroziunii care a măcinat Platoul Arnheni. în unele locuri, câmpia este acoperită de iarbă; în altele, se întind păduri de eucalipţi, mlaştini în care cresc arborii de

hârtie, precum şi lagune - bucle ale râurilor izolate de albia principală - care se revarsă în anotimpul umed. Spre mare, râurile şerpuiesc pe câmpia arsă şi înnegrită de incendii în anotimpul uscat şi inundată în cel umed. Coasta este mărginită de mangrove şi dune de nisip.

Zăgaz tăiat de ravene

Pădurepăşune

PlatoulArnheni Stânci

din rocă dură

Câmpie ini anotimpul

Pădure de mangrove

1 OOO de specii de plante. P rin tre num eroasele păsări se află barza cu gât negru , care a deven it sim bolul nordu lu i tropical. Pasărea, cu penaj lucios în alb şi negru-verzu i, trăieşte îndeosebi în lagunele cu apă dulce, alături de num eroase alte zburătoare, p rin tre care kookaburra cu aripi albastre, una d in tre speciile de pescăruşi de aici.

In râurile şi estuarele d in K akadu trăiesc şi 75 de specii de reptile, prin tre care crocodilu l de apă sărată. Lungi de 3 ,7 -6 m , „sărăţeii" au înfiorătoarea repu taţie că atacă orice fiinţă care_ se apropie prea m ult, inclusiv oam enii. In anii ’60 au fost vânaţi până aproape de extincţie, p en tru piele, dar în prezen t sunt pro tejaţi şi num ăru l lo r sporeşte. C rocod ilu l de apă dulce, şi el

INUNDAŢIE D in decembrie până în martie, ploile musonice şi mareele înalte inundă câmpia din Kakadu, formând o puzderie de insule şi pâraie.

„SĂRĂŢEII"AU 0 REPUTATIE ÎNFIORĂTOARE

..rezident" al parcului, este m ai pu ţin agresiv şi creşte num ai până la 1,8 m.

O altă reptilă d in această zonă este şopârla gulerată, fioroasă la înfăţişare, dar inofensivă; când este atacată, îşi ridică pliul de p iele d in ju ru l gâtului, care îi conferă aspectul unu i m ic

dinozaur. T ribu l gagudju crede că şopârla are această înfăţişare bizară ca o pedeapsă p en tru că a încălcat legile tribale.

B ivolii de apă erau odin ioară frecvent în tâln iţi în parc. Ca şi „sărăţeii", au fost vânaţi in tensiv — iniţial p e n tru piele şi coarne, iar m ai apoi ca politică de stat. E u ro p en ii au fost cei care au in trodus b ivolii d in Indonezia în Australia, pe la 1820-1830 , p en tru a în locu i vitele obişnuite, ce nu se adaptau la clim atul tropical.

La în cepu tu l an ilo r ’80, circa 300 000 de b ivoli de apă trăiau în luncile T erito riu lu i de N o rd . A nim alele erau considerate o am eninţare p en tru

233

PEISAJ DE LUNCĂ Unul dintre râurile din Kakadu, East Alligator, şerpuieşte printre parcelele în diverse nuanţe de verde ale câmpiei, punctate de iazuri şi pâraie.

M U Ş U R O A I E L E T E R M I T E L O R

habitatele de aici — călcau în picioare vegetaţia acvatică şi se credea că distrug zăgazurile din tre regiunile cu apă sărată şi cele cu apă dulce. In plus, animalele erau purtătoare de tuberculoză bovină - un risc atât pen tru om , cât şi pen tru industria zootehnică a Australiei. Până la sfârşitul aceluiaşi deceniu, aproape toţi bivolii d in parc au fost fie m utaţi, fie împuşcaţi.

CROCODILE DUNDEED upă al doilea război m ondial, interesul opiniei publice p en tru „C apătul de Sus“ al Australiei a sporit, în parte datorită u raniului descoperit aici. M ineritu l în zonă a stârnit însă aprige controverse şi restricţiile guvernam entale l-au lim itat drastic.

La începutul anilor ’80, Parcul N aţional Kakadu, in trat astăzi în patrim oniul m ondial, a devenit un im portan t obiectiv turistic — lucru la care au con tribu it şi filmele din seria Crocodile Dundee, realizate parţial aici. Turiştii aflaţi în zona R âu lu i W est Alligator p o t vedea o pancartă: „Aţi in trat pe teritoriu l D om nulu i. Păstraţi halca asta de păm ânt curată!"

Pe întreaga întindere a câmpiei din Kakadu sunt presărate movile de toate

formele şi mărimile, unele înalte de 10 m, iar altele mici ca nişte ciuperci. Muşuroaiele sunt „opera" coloniilor de termite - insecte bine organizate, fiecare cu rolul său specific, de lucrătoare sau soldat. învelişul dur al muşuroiului ascunde un labirint de tuneluri.

Cele mai neobişnuite sunt movilele construite de termitele-busolă: înalte de 2-3 m, acestea au forma unor pietre funerare îngustate la vârf. Fără excepţie, toate sunt aliniate la fel, cu laturile înguste spre nord şi sud, iar celelalte spre est şi vest.

La un moment dat se credea că termitele-busolă pot detecta direcţia nordului magnetic şi îşi orientează muşuroaiele ca acul unei busole. Se pare însă că ele sunt influenţate numai de soare şi îşi construiesc cuiburile astfel încât temperatura din interior să fie constantă.La amiază, laturile înguste ale muşuroiului sunt îndreptate spre soare, pentru a

evita supraîncălzirea; dimineaţa şi seara, când soarele nu este atât de arzător, laturile late sunt orientate spre soare, primind mai multă căldură. In consecinţă, temperatura în muşuroi se menţine la aproximativ 30°C.

REPARAŢII Termitele-busolă îşi construiesc muşuroaiele înalte din pământ şi lemn mestecate. Lucrătoarele repară fisurile şi găurile din pereţi.

234

w

D E Ş E R T U L S I M P S O N

Deşertul SimpsonO ÎNTINDERE ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE DE PIATRĂ $1 NISIP ÎN CENTRUL AUSTRALIEI CONSTITUIE O CAPCANĂ PENTRU CEI CARE VOR SĂ O TRAVERSEZE

fettu 1 Simpso^ Deşertul Sturt

AU STRALIA DE SUD ^

• Ceduna

MilparinkaJS$-vOr-"

Broken F|ilJL ck u lf NEW

Menintlee SOUTH I /- WALES

Adelaide K ^m i l e

0 200 400k ilo m e tr i : 'U

VICTORJA

OCEANUL DEŞERTULUI Valuri de nisip roşu se întind cât vezi cu ochii în Deşertul Simpson din Australia, una dintre cele mai fierbinţi şi mai ostile zone de pe glob.

C reastă după creastă, dunele de nisip roşu se în tin d de la un capăt la

celălalt al o rizon tu lu i în D eşertu l Sim pson, d in in im a Australiei. In 1845, C harles Sturt, p rim ul eu ropean care l-a zărit, descria m odu l în care crestele se în tind paralel şi „se succedă asemenea valurilor m ării". Apusul şi răsăritul accentuează sim etria dunelor, deoarece 'um ina piezişă transform ă crestele roşcate :n şiruri de cărbuni încinşi, iar golurile d in tre ele seam ănă cu nişte bălţi adânci de cerneală.

A coperind o suprafaţă aproape cât jum ătate d in Italia, D eşertu l Sim pson este cea m ai ostilă regiune d in Australia. In tre dune, care ating şi 20 m , se află petice de argilă şi prundiş. Aici este cel m ai uscat loc de pe con tinen t, cu o

m edie anuală de num ai 125 m m de ploaie; lun i de zile, doar ierburile şi tufărişurile pitice rezistă în păm ântul încins. P rin tre ele trăiesc şopârle şi şoarecii săritori, care ziua se retrag în vizuinile subterane. R areo ri, câte o ploaie abundentă transform ă peisajul ca prin m iracol. A proape peste noapte , un covor verde acoperă deşertul. C urând , petice pu rp u rii apar acolo un d e înfloresc p lantele suculente parakeelya, atrăgând păsările şi insectele.

Charles Sturt, reprezen tan t guvernam ental, era nerăbdător să exploreze regiunea. Traseele de m igraţie ale păsărilor l-au determ inat să presupună că în in te rio r se află o în tindere m are de apă şi în august 1844 a p o rn it din A delaide în căutarea ei; un an m ai târziu,

echipa sa se în to rcea înfrântă. D u p ă ce au traversat „ u n câm p im ens, lugubru , presărat cu p ie tre" (num it astăzi D eşertu l de Piatră al lu i Sturt), exploratorii s-au văzut am enin ţaţi de foam e şi de sete când au ajuns la m arginea estică a D eşertului Sim pson. Arşiţa cum plită (70°C) a unei veri neobişnu it de calde şi scorbutul p rovocat de m eniu l p e bază de apă şi faină i-au stors de puteri.

In 1939, exploratorul dr. C ecil M adigan a condus o expediţie ştiinţifică în regiune, folosind căm ile ca m ijloc de transport. El a bo tezat deşertul în onoarea lu i A lfred Sim pson, preşedintele filialei Australia de Sud a Societăţii R egale de Geografie.

ÎN CÂ N EÎM B L Â N Z ITParticulele de ox id de fier conferă nisipului nuan ţa roşie, dar în ju ru l p u ţin e lo r cursuri de apă acesta este alb. D unele au fost- create de vânturi p u tern ice în epoca preistorică, astăzi ele fiind asem ănătoare cu cele de acum 14 000 de ani, după ce vânturile au încetat şi ploile au perm is apariţia tufişurilor şi a ierburilor, ale căror rădăcini au consolidat nisipul. In zilele noastre deşertul poate fi traversat, dar aventurierii încă se confrun tă cu fu rtun i de nisip, năm ol, stânci şi tem peraturi extrem e.

TENTA AURIE (verso) Răsăritul aprinde parcă gresia Coloanei Chamber, în extremitatea nordică a deşertului.

235

A U S T R A L I A

Lacul EyreCAM O DATĂ LA ZECE ANI, CÂMPIA SĂRĂTUROASĂ ARIDĂ REÎNVIE SI NATURA SE DEDĂ UNUI SPECTACOL DERULAT CU VITEZĂ

C

Oodnadatta Deşertul Simpson

N ^ X X cuî E y r e ' d e N o i d

Golful Madigan

î l jâ c i ii E y r e d e S u d d? ‘ : ' .

MarreePâ\$

m ile0 100

==b==200

0 100 200k i lo m e tr i

b

I n ciuda num elui său, Lacul Eyre nu este chiar u n lac, ci două scobituri

uriaşe, pu ţin adânci, în inim a însetată a Australiei. Fundul acoperit cu sare este uscat m ai to t tim pul şi o m argine groasă de m inerale se în tinde ca o brum ă peţărm urile sale. A jungând în 1858 la lac,exploratorul Peter W arb u rto n descria scena ca fiind „teribilă în nemişcarea ei de m oarte11.

U n peisaj pârjolit de soare defineşte locul. Spre no rd se află dunele D eşertului Sim pson, spre est şi vest se în tind câmpii acoperite de coline şi pietriş cu m uchii ascuţite, care îngreunează mersul. Spre sud se prelungeşte o panglică de lacuri sărate şi albii secate. U n ochi de apă constituie o veritabilă atracţie în acest peisaj dezolant. Adesea, im aginea unei oglinzi de apă la orizont se dovedeşte a fi doar o m ică

BAZIN EFEMER Ca o vastă mare interioară, Lacul Eyre scânteiază albastru, ademenitor, dincolo de câmpiile sărăturoase.

238

L A C U L E Y R E

CREŞA PELICANILOR M ii de pelicani îşi fac cuib pe malurile încrustate cu sare ale Lacului Eyre şi pe insulele acestuia.

baltă sărată sau o fata m organa creată de tem peraturile de până la 39°C . D in când in când însă, călătorul ajunge la u n b ineven it lac cu apă dulce.

Aflat în cel m ai jo s p u n c t al Australiei, fundul său fiind situat la 15 m sub n ivelul m ării, Lacul Eyre este alim entat cu apă d in tr-o regiune m ai m are decât Franţa, Spania şi Portugalia la u n loc. C ele două zone ale sale, Eyre de N o rd şi m u lt m ai m ica E yre de Sud, acoperă îm preună o suprafaţă de aproxim ativ 9 600 k m 2. In tre ele se în tinde Canalul G odyer, lung de 15 km . C ând plouă, apa scursă dc pe coastele m un ţilo r din depărtare um ple albiile uscate ale râurilor. C ea m ai m are parte se evaporă sau pătrunde în nisip, dar dacă precipitaţiile sunt abundente, o cantitate ajunge până în Lacul Eyre, aflat la1 000 k m în aval. N um ai în anii cu

e ce pelicanii australieni preTera sa-şi facă cuib în cel mai fierbinte şi mai uscat

loc de pe continent şi cum ştiu când anume să zboare acolo? - iată două mistere neelucidate. Dar când apa râurilor umple Lacul Eyre, imediat în jurul său apare o colonie de pelicani, păsările străbătând în zbor distanţe mari peste întinderea stearpă a deşertului pentru a ajunge acolo. Ei au nevoie de apă timp de trei luni, până ce puii se vor maturiza.

Cuiburile sunt doar nişte mici văgăuni în nisip. Ambii părinţi clocesc timp de trei săptămâni cele două sau trei ouă depuse.Puii sunt golaşi şi urâţi când edozează, dar sunt rezistenţi.Dacă simt vreo ameninţare, toţi

ORA MESEI La vârsta de o săptămână, puii de pelican primesc hrana regurgitată de părinte, din ciocul acestuia.

se actuna ia un ioc şi se deplaseaza aşa, ca o grămadă de jucători de rugby. Părinţii sunt perfect capabili să-i apere; un pelican a fost văzut ucigând o lebădă intrusă.

Ambii părinţi hrănesc puii cu creveţi, mormoloci şi peşti pe care îi aduc în ciocurile lor uriaşe. Uneori adulţii pescuiesc în grup, formând un cerc sau o potcoavă strânsă, în mijlocul căreia prind prada.

4

in terio r. Până în anii ’30 ai secolului al X lX -lea , ţărm urile Australiei fuseseră deja cartografiate, dar restul co n tinen tu lu i le era cunoscut num ai aborigenilor.

La vârsta de 25 de ani, E dw ard E yre a plecat din Adelaide cu in ten ţia de a deveni p rim ul european care traversa Australia de la sud la n o rd . D upă ce a străbătut M unţii Flinders, a ajuns la un şir de n e trecu t de lacuri sărate şi a fost n ev o it să se întoarcă. In 1840, Eyre a p o rn it în a doua expediţie, înain tând până la lacul care îi poartă astăzi num ele. Deşi era secat, năm olul înşelător din albie l-a oprit iarăşi d in drum .

E xperienţa s-a repetat şi cu alţi exploratori, şi totuşi zvonurile despre un m are lac cu apă dulce persistau. Abia în 1922, G erald Halligan a survolat Lacul Eyre şi a descoperit apă în partea sa nordică. Insă, u n an m ai târziu, când a ajuns la lac pe jos, a găsit apă doar atât cât să poată p lu ti o barcă.

A cum se ştie că E yre poate deveni o vastă în tindere de apă dulce, dar num ai o dată la o p t sau zece ani. Acest ciclu se repetă de aproxim ativ 20 000 de ani. Foarte rar se întâm plă ca doi ani la rând să p louă abundent. în acest caz, ploaia d in p rim ul an saturează solul, iar anul u rm ăto r Lacul Eyre se um ple com plet.

CÂND APA ÎL UMPLE, LACUL EYRE

EXPLODEAZĂ DE TUMULTUL VIEŢII

revărsări substanţiale se întâm plă ca apa sa curgă şi în C analul G odyer.

C ând apa îl um ple, Lacul Eyre explodează de tu m ultu l vieţii. Ca din neant, p lante p recum m azărea de deşert, de un roşu-aprins, răsar pretu tinden i. T oate înfloresc rapid, grăbite să-şi parcurgă ciclul de viaţă şi să producă sem inţe înainte ca um ezeala să dispară. Apa reînvieJg e le şi ouăle creve- ţilor din stratul de năm ol. C urând , lacul -'locoteşte de viaţă şi la curt tim p apar păsările:

raţe, culici, corm orani, pescăruşi, unele după ce au traversat chiar ju m ăta te de con tinen t. Ele se hrănesc cu creveţii şi peştii sosiţi în lac odată cu apele râurilor. Pe m aluri, pelicani şi cocostârci se adună in colonii zgom otoase, cu zeci de m ii de cuiburi.

DRUM GREU Câmpiile cu pietriş colţuros stânga) aflate la vest de Lacul Eyre

constituie o provocare chiar şi pentru cei mai încercaţi drumeţi.

CA PRIN FARMEC Când apa umple lacul, malurile sale aride (jos) se îmbracă în culorile diverselor plante, printre care margaretele galbene şi hameiul sălbatic.

C ând curgerea apei încetează, lacul începe să se evapore rapid în căldura intensă, deven ind to t m ai sărat. T im pul este de acum lim itat. Pu ii trebu ie să crească şi să înveţe să zboare înain te ca apa să sece, fiindcă odată ce hrana se îm puţinează, păsările pleacă, abandonând

pu ii încă nem aturizaţi. Peştii de apă dulce nu m ai au scăpare şi se sufocă în apa sărată. T rep tat, lacul redevine un strat gros de năm ol acoperit de o crustă dură de sare, iar păm ântu l este iarăşi

neospitalier, aşteptând o altă ploaie care să-l readucă la viaţă.

Soarele poate să încingă năm olul transform ându-1 în tr-u n lu t cu duritatea asfaltului. Pe în tinderea uscată a Golfului M adigan, pe lacul E yre de N o rd ,D onald C am pbell a doborâ t recordu l de viteză pe teren în 1964, atingând 644 k m /h cu vehiculul său acţionat de tu rb ine , JBluebird.

LACUL ÎN ŞELĂTO RSpeculaţiile p riv ind lacuri sau chiar o m are in terioară în cen tru l Australiei erau populare în rândul p rim ilor colonişti europeni. M u lţi se în trebau unde se varsă râurile ce curg spre

241

A U S T R A L I A

Port CampbellFURTUNILE SI MAREELE AU SCULPTAT URIAŞE STÂNCI MARINE ÎN CALCARUL FALEZEI, PE ŢĂRMUL SUD-ESTIC AL AUSTRALIEI

Melbourne

V I C T O R I A

■ ■ ,c;------------------ ---------- / fo r t CampbellParcul National

Podul Roca Santinelă -

Roca C upto iu l p ăsă rii Pufin B ru taru lu i

0 5 4 mile Cei Doisprezece1 7 1 _ Apostoli

OCEANUL DE SUD•f kilometri

CA PIESELE UNUI PUZZLE URIAŞ, STÂNCILE

SCHIŢEAZĂ UN JĂRM DE MULT DISPĂRUT

O dinioară, C ei D oisprezece A postoli - stânca uriaşă aflată în larg de Port

C am pbell, în Australia de Sud-E st — erau parte in tegrantă din faleza de calcar. Steiurile au rezistat m ii de ani la atacul co n tinuu al valurilor, în v rem e ce roca d in ju ru l lo r a fost erodată treptat. A cum au rămas singure — ru ine singuratice ale u n u i ţărm străvechi.

Talazuri uriaşe con tinuă să lovească şi să cizeleze faleza, care se în tinde pe aproape 32 k m şi constituie o populară atracţie turistică. In tr-o seară de ianuarie 1990, u n cuplu de tineri s-a oprit la capătul Podu lu i L ondrei - o stâncă ce se înalţă din ocean, cu două arcuri m ăcinate de m are. Pe când se pregăteau să fotografieze faleza, vân tu l a învolburat apele de dedesubt. Pe neaşteptate, arcul d in faţa lo r s-a ru p t şi s-a prăbuşit în valuri, iar ei au rămas izolaţi la celălalt capăt. U n elicopter al po liţiei a sosit rapid şi i-a salvat, dar 40 m d in Podul L ondrei, legătura sa cu ţărm ul de fapt, au dispărut p en tru totdeauna.

D e-a lungul Parculu i N aţional P o rt C am pbell, insuliţe stâncoase de cele m ai variate form e — cu lespezi, pilaştri, nişe, arcuri — se înalţă abrup t din ocean. Dacă le u n im cu o linie im aginară, ca punctele d in tr-u n puzzle uriaş, se conturează traseul fostului ţărm , acum dispărut. C ei D oisprezece A postoli şi Podu l Londrei, îm preună cu celelalte fo rm aţiuni din apropiere — Santinela, C up to ru l B rutarului şi G rota T u n etu lu i - sunt verigi ale acestui străvechi lanţ.

R o ca d in care sunt constitu ite — calcar - s-a form at acum 26 de m ilioane de ani, când întreaga zonă era acoperită de m are. Pe măsură ce anim alele acvatice au m urit, m ilioane de m ici schelete bogate în calciu s-au acum ulat pe fundul apei. T rep tat, ele au alcătuit u n strat de calcar gros de 260 m deasupra lu tu lu i m oale de pe fund. C u aproxim ativ

20 000 de ani în urm ă, în u ltim a epocă glaciară, nivelul m ării a scăzut şi noua rocă a ajuns la suprafaţă. V ântul, ploaia şi valurile au începu t să m acine faleza m oale şi, în decursul tim pului, bucăţi m ari de stâncă s-au prăbuşit în m are la fiecare 20 sau 30 de ani. Pe alocuri coasta s-a retras uniform , iar form a ei iniţială nu m ai poate fi decât bănuită, dar în alte zone nu s-a m ăcinat decât roca m oale, în u rm a ei răm ânând pilaştrii şi arcurile vizibile şi azi.

O ceanu l Indian este frăm ântat aici dc vânturi puternice , n u m ite „C ele 40 de

u rlătoare“ : valuri uriaşe de furtună po t reteza lespezi de calcar chiar şi de la 60 m deasupra nivelului apei. In apropiere de G rota T u netu lu i, B low hole ilustrează

cum m area erodează straturile m oi de rocă, avansând în uscat. A ici apa năvăleşte în subteran 400 m , de-a lungul u n u i tunel săpat de valuri. A colo unde plafonul s-a prăbuşit, turiştii p o t zări apa clocotind dedesubt. Peisajul pitoresc atrage la P o rt C am pbell num eroşi turişti,

ÎNALTE ŞI DURE Odinioară, stâncile numite Cei Doisprezece Apostoli făceau parte din fa leza de calcar. Acum au mai rămas doar ele, unele înalte de 100 m.

pe în treg parcursul anului. A ici se adună şi diverse păsări, p recum vestitorul- furtunii tasm anian (num it şi pufin). Ele îşi fac cuib pe cea m ai m are form aţiune stâncoasă, Insula Păsării Pufin; păsările sosesc aici cu m iile la sfârşitul lui septem brie, după ce au străbătut14 400 k m peste Pacific, din Siberia.

REFUGIU STÂN CO SC uiburile sunt îngrăm ădite u n u l lângă altul în fiece loc disponibil pe insulă.A ici păsările îşi p o t creşte pu ii în siguranţă, feriţi de oam eni şi de prădători p recu m şobolanii.

M ulte alte păsări — albatroşi, gâşte de m are, corm oran i şi petreli — sunt atrase în zonă de abundenţa de peşte. Iam a po t fi văzute aici şi balene, în d rum ul lo r din A ntarctica spre locurile de îm perechere, aflate în largul coastelor nord ice ale Australiei; câteva se opresc în apropiere de P o rt C am pbell pen tru a se îm perechea, dar m ajoritatea cetaceelor, lungi de 15 m , trec îno tând aproape de mal, netu lburate de m area agitată şi de stâncile m ăcinate.

PODUL L ONDREI

243

I- nainte, această stâncă aplatizată avea două arcuri care o legau de faleză

şi semăna atât de bine cu vechiul Pod al Londrei, încât a primit numele acestuia.

Acum, acest Pod al Londrei s-a prăbuşit şi noua sa margine contrastează cu roca învecinată, veche şi mai întunecată.

Primul arc s-a rupt pe neaşteptate în ianuarie 1990, lăsând un cuplu de turişti izolaţi deasupra celui de-al doilea. Cu timpul, valurile îl vor dărâma şi pe acesta din urmă.

Insula FraserPĂDURI BOGATE ACOPERĂ O INSULĂ DIN LARGUL ŢĂRMULUI ESTIC AL AUSTRALIEI;ŞI TOTUŞI, SUB ELE NU SE AFLĂ DECÂT NISIP

RocMiampton

' I I

QUEENSLAND

Maryborouglv

GolfulHervey capul Indian

w. T n s u la F r a s e r

txhlf /O / 50 100 n ■ l..- - f - — -Zi **r|esfeneO 50 100k ilo n ^ e tr i

OCEANULPACIFIC

De form a unei cizm e înalte până peste genunchi, Insula Fraser, aflată în

largul coastei din Q ueensland, este o insulă de nisip lungă de 124 km . Plaje şi dune îi m ărginesc ţărm urile, iar pe alocuri se înalţă faleze galbene, roşcate şi m aronii, form ate din nisip şi dăltuite de forţele naturii în tu rnu le ţe şi foişoare.

Şi totuşi, dincolo de plaje şi faleze creşte o uim itoare varietate de plante. Stratul de nisip, de până la 240 m , susţine o pădure deasă şi în unele locuri chiar luxuriantă. Palm ierii şi arborii de hârtie se înalţă acolo u nde solul este îm bibat cu apă. Pretu tindeni cresc chiparoşi, arbori de abanos înalţi şi pâlcuri de pin i kauri, atât de căutaţi de tăietorii de lem ne din secolul al X lX -lea .

Insula s-a form at cu m ilioane de ani în urm ă, când m un ţii din zona sudică a Australiei au începu t să fie erodaţi de vân t şi ploi. R esturile fine au fost purtate de m are, duse spre n o rd de curen ţi şi s-au adunat treptat pe fundul oceanului. A poi, când nivelul m ării a scăzut, în

INSULĂ DE NISIP O fâşie de nisip se întinde în ape, mărginind Golful Ornitorincului de pe Insula Fraser. Un intrând zim ţează ţărmul în stânga imaginii.

epoca glaciară, nisipul acum ulat a devenit teren ferm , m odelat de vân t în dune înalte. C ând nivelul apei a crescut d in n o u , curen ţii oceanici au adus m ai m ult nisip. D upă încheierea epocii

glaciare, în stratul de nisip au răsărit plante din sporii şi sem inţele purtate de păsări şi de vânt. M u rin d şi putrezind, acestea au form at o pătură de hum us în care plantele m ai m ari şi-au întins

244

rădăcinile, stabilizând astfel dunele.A cum , ploile - peste 1 500 m m

anual — susţin ciclul dc viaţă al vegetaţiei de pe nisip. Aici cresc şi copacii satinay, drepţi ca săgeata, care se întâlnesc în pu ţine alte locuri de pe glob; cu trunchiurile lo r a fost „căptuşit" Canalul Suez, în anii ’20. A rborii de cauciuc

mâzgăliţi, botezaţi astfel după urm ele asem ănătoare u n o r m âzgălituri lăsate de insecte pe trunchiurile lor, dom ină zonele de tufăriş.

Insula Fraser a fost num ită astfel în am intirea fem eii care a adus-o în atenţia lum ii. In 1836, câţiva europeni a căror corabie naufragiase au ajuns cu greu la

ţărm în bărcile de salvare. P rin tre ei se afla şi căpitanul navei, îm preună cu soţia sa, Eliza Fraser; când a sosit echipa de salvare, două luni m ai târziu, m ai m ulţi m em bri ai grupului, inclusiv căpitanul, erau deja m orţi.

D oam na Fraser a susţinut că soţul ei fusese ucis de aborigenii din insulă,

245

O MARE DE NISIP Un copac schimonosit, solitar se înalţă din marea de nisip de pe ţărmul nord-estic al Insulei Fraser.

tribul butchulla. R ev en in d la Londra, a început să depene poveşti din ce în ce m ai sum bre despre tim pul p e trecu t pe insulă; în tr-u n cort ridicat în H yde Park, contra unui onorariu de şase pence, publicul afla de la ea povestea tragicului sejur. Descria cum a fost îm punsă cu suliţele şi torturată şi cum cârm aciul corăbiei a fost prăjit de viu la foc mic. R elatările doam nei Fraser au constituit

în tim p subiectul unu i film şi al mai m ulto r cărţi, p rin tre care şi rom anul lui Patrick W h ite A Fringe o f Leaves.

La scurt tim p după aceea, insula a devenit celebră pentru esenţele de lem n m oale pe care le oferea, fiind invadată de tăietori de lem ne care şi-au instalat gatere şi şine pen tru transportarea buştenilor. Bolile europene, opium ul, alcoolismul şi m alnutriţia- provocată de defrişările intense - au afectat populaţia aborigenă. In 1904, cei câţiva m em bri ai tribului butchulla rămaşi în viată au fost m utaţi pe continent.

Printre pădurile şi tufărişurile insulei se află peste 40 de lacuri. Deşi form ată

din nisip, insula nu este n icidecum un uriaş şi fragil castel de nisip. în

subteran, acesta s-a cim entat îm preună cu hum usul şi

m ineralele, alcătuind un pat care reţine apa p loilor

abundente. Ici şi colo, suprafaţa solului coboară sub nivelul acestei pânze freatice, dând naştere u n o r lacuri cu apă cristalină, p recum W abby.

D u n e îm pădurite înconjoară lacul pe trei laturi, cea de-a patra fiind de fapt un zid uriaş de nisip ce înaintează lent spre oglinda apei. La înălţim i m ai m ari se află aşa-num itele

lacuri „cocoţate": apa de ploaie este captată în m ici depresiuni de o „farfurie" im perm eabilă de nisip, hum us şi m inerale. T oate aceste lacuri sunt sărace în elem ente nutritive şi deci

în peşti.D in apa râurilor şi

a la c u r i lo r in s u le i

se adapă o m ulţim e deanim ale, p rin tre care câini dingo, canguri, vulpi zburătoare, porci spinoşi şi şopârle. U n alt

reprezentant al faunei este m icu ţu l liliac de Q ueensland, care cântăreşte num ai 15 g. C u atâtea habitate diferite unul lângă altul, Insula Fraser este un adevărat paradis pen tru iubitorii păsărilor, care p o t admira aici, p rin tre altele, vulturi de m are, pescăruşi albaştri, pelicani şi papagali.

Insula Fraser este u n ecosistem fragil, afectat atât de forţele naturii, cât şi de activitatea um ană. M ase m ari de nisip sunt purtate de vânt, sufocând pe alocuri copacii, florile şi tufărişurile.

Deşi m ici, cantităţile de săpun şi detergenţi introduse de turişti în lacurile „cocoţate" riscă să contam ineze apa, ducând la proliferarea algelor şi am eninţând peştii, păsările şi reptilele. Ecologiştii se tem că tăierea copacilor în scop com ercial periclitează speciile rare de plante şi animale, afectând irem ediabil pădurea, cea care m enţine în viaţă insula .exclusiv cu nectar şi polen.

CÂND A SOSIT ECHIPA DE SALVARE, MAI MULŢI DIN GRUP

ERAU DEJA MORŢI

246

Strâmtoarea Torres

PeninsulaCapeYork-

V‘ţ>>-Cooktown g j

7VCaims. 5.

Townşville*'

QUEENSţAND

Mackay

Marea de Corali

0 200 400 k i lo m e tr i

(00 Grupul Capricorn î • Grupul Bunker

Gladstorie# Insula

Bimdaberg -Fraser

Marea Barieră de CoraliCEA MAI MARE STRUCTURA DE PE TERRA ESTE GIUVAERUL ŢĂRMULUI DIN QUEENSLAND. ARHITECŢII SUNT NIŞTE MICI RUDE ALE MEDUZELOR

Ţinând seama că este una din tre cele m ai frum oase ornam ente ale T erre i -

un giuvaer de azur, indigo, safir şi alb din cel m ai pur, vizibil chiar şi de pe Lună — pare ciudat că prim ii europeni care au văzut M area Barieră de C orali au fost atât de zgârciţi în descrierile lor. M ajoritatea, desigur, erau oam eni ai mării, care aveau alte p reocupări decât frum useţile naturii.

In 1606, p e aici a trecu t spaniolul Luis Vaez de T orres, îm pins de furtună d incolo de extrem itatea statului Q ueensland, prin strâm toarea care astăzi îi poartă num ele. A u rm at apoi căpitanul C ook , a cărui corabie H M S (H er M ajesty Ship) Endeavour a fost prinsă şi

UN INEL DE APĂ CRISTALINĂ Vălurelele care înconjoară unul dintre bancurile de nisip din Grupul Bunker contrastează cu albastrul oceanului.

grav avariată în tre rec if şi con tinen t, în 1770.

D upă el a ven it căpitanul Bligh, care, în 1789, şi-a adus camarazii înfom etaţi şi revoltaţi de pe Bounty p rin tre recife spre apele calm e de dincolo de ele.

Joseph Banks, botanistul de pe vasul Endeavour, a fost u im it de aceste locuri. D u p ă ce corabia a fost reparată, el a scris: „ U n rec if ca acela p rin care tocm ai am trecu t este u n lucru rar cunoscut în E uropa sau oriunde altundeva decât în aceste mări. E u n zid de coral, ridicându-se perpendicular d in oceanul fără fu n d ...“ D eşi coralii prosperă de fapt în ape pu ţin adânci, în care pătrunde lum ina, Banks a avut dreptate când a sublim at caracterul unic al M arii Bariere de Corali. In tinzându-se pe circa 2 030 k m de-a lungul plăcii continentale a Australiei de N ord -E st, este cea m ai m are entitate vie de pe Păm ânt.

Pe alocuri, se grupează în ju ru l u n o r insule reale - de fapt, culm ile unu i lanţ m untos scufundat de m ult. D ar extraordinara sa bogăţie prov ine de la cele 3 000 de recife, insule, bancuri de nisip şi lagune, fiecare în alt stadiu de dezvoltare. R ecifele sun t rezultatul a 10 000 de ani de activitate, în tim pul cărora oceanul s-a ridicat până la nivelul actual, după ultim a epocă glaciară.

A rhitecţii acestei uluitoare realizări sunt m ilioanele de m ici polip i coraligeni — vreo 350 de specii diferite. în rud iţi cu m eduzele, polipii au u n inel de tentacule m inuscule în ju r a i gurii. Fiecare polip

V t *? ® w

A U S T R A L I A

extrage carbonatul de calciu din apa m ării, transform ându-1 în tr -u n „schelet'1 de calcar; m iliarde de astfel de schelete torm ează reciful. Polipii însă îşi îm part adăpostul de calcar cu nişte plante m inuscule, n um ite zooxantele, care tolosesc lum ina solară p en tru a transform a apa şi dioxidul de carbon în carbohidraţi şi oxigen. Aceste substanţe sunt apoi absorbite de polipi, oferind p lantelor în schim b nitraţi şi alţi produşi reziduali. Astfel, recifele de corali po t creşte num ai acolo unde lum ina soarelui poate pătrunde - în ape lim pezi, până la adâncim i de 40 m.

BELŞUG CORALIGENPentru un vizitator, reciful este o lum e frum oasă şi paşnică, însă în realitate aici se duce o luptă continuă — o veritabilă concurenţă p en tru hrană şi spaţiu vital. Există corali m oi şi corali duri, de diverse form e şi m ărim i - ca nişte coarne de cerb, ca u n bici, ca u n evantai; există corali suficient de duri pen tru a rezista forţei m areelor, alţii atât de delicaţi încât po t trăi doar în cele mai liniştite ape. Unele specii cresc m ai rapid decât vecinele lor, astfel încât ajung să le ia lum ina; altele folosesc tentacule veninoase p en tru a-şi alunga rivalii sau eliberează în apă substanţe m ortale. A dăugaţi la toate acestea prădătorii, p recu m peştele-papagal, care poate roade coralii, şi steaua de m are cu spini, care îşi scoate stom acul în exterior, învălu ind polipii şi d igerându-i. Periodic se înregistrează o creştere explozivă a populaţiei de stele de m are, care distrug recife întregi. Furtunile şi uraganele con tribu ie şi ele la ruperea, m ăcinarea şi pulverizarea coralilor.

Z iua, viaţa este liniştită în apele joase ale recifului, dar noaptea începe o activitate frenetică. A cum se hrănesc polipii, în tinzându-şi tentaculele m ulticolore p en tru a prinde m inusculele organism e care form ează planctonul. C ând m ilioanele de tentacule îşi fac apariţia, ai impresia că reciful a înflorit brusc — o acţiune imposibilă ziua, fiindcă ar um bri zooxantelele.

In unele n op ţi de prim ăvară activitatea atinge u n m axim paroxistic. D e -a lungul întregului recif, la sem nalul unu i neelucidat mesaj chim ic sau poate lum inos, întreaga populaţie de polipi eliberează în apă mase com pacte de ovule şi sperm atozoizi portocalii şi roşii, verzi şi albaştri, care se ridică la suprafaţă.

Acolo se destram ă şi se recom bină, dând naştere u n o r polipi noi, care plutesc purtaţi de curenţi în căutarea u n u i loc liber, prielnic pen tru a începe construirea unu i n o u recif.

Alte fiinţe adaptate la viaţa p rin tre corali sunt bureţii şi anem onele de m are, m elcii şi castraveţii de m are, creveţii, scoicile, şerpii de m are, m eduzele şi nenum ăraţi peşti. In rec if şi prin îm prejurim i m işună rechinii, iar în apele mai adânci trăiesc m am iferele m arine, ca delfinii şi balenele.

R eciful este în tr-o dezvoltare continuă. Im ediat ce atinge suprafaţa m ării, noul „pu i“ de coral capătă u n acoperăm ânt de nisip alb, în care va creşte. U nii dintre „pionierii" colonizatori apar cu o viteză de neînch ipu it - au fructe rezistente la

BANCURI ÎN FORMARE (dreapta îndepărtat) Lagune cu apă joasă, ce comunică între ele, ca acestea din Grupul Capricorn, se umplu în cele din urmă cu nisipul provenit de la recifele din jur, formând mici insule numite bancuri.

248

LOCUITORII RECIFULUI Tridacna uriaşă, de 90 kg (sus), eliberează la fiecare depunere peste un miliard de ouă. (Casetă) Există numeroase specii de corali moi (sus), ce au în ţesuturi cristale de calcar, dar nu formează schelete rigide, şi de corali duri (jos), care dezvoltă acest tip de schelet.

v r ţ « /

A U S T R A L I A

sare ce p o t p lu ti la în tâm plare tim p de luni întregi, până ce găsesc u n loc propicc în care să germ ineze. Astfel deschid d ru m spre viaţă u n o r no i plante. Păsările de pe întinsul recifului con tribu ie la bunăstarea sa, răspândind sem inţele de p lan te şi fu rn izând fertilizatori naturali. Pescăruşii se hrănesc cu boabeles o la n a c e e lo r şi lc îm p r ă ş t ie s e m in ţe le îninsule. R ân d u n ic ile de m are îşi fac cuib în copacii p isonia, ale căror sem inţe lipicioase se p rin d pe aripile acestora.

In insulele de corali trăiesc o sumedenie de păsări m arine: rândunele, pescăruşi, păsări-fregată, gâşte de m are şi m aiestuos* vu ltu ri de m are. Vara, ţestoasele fem elă v in pe uscat p en tru a-şi dep u n e ouăle in nisipul cald. O p t săptăm âni m ai târziu, m ii de p u i de ţestoasă ies la suprafaţă şi pornesc târâş-grăpiş spre m are , vânaţi de păsări, crabi şi şobolani.

CELE M A I M A R I PERICOLEM area B arieră de C orali este u n u l dintre cele m ai p u tern ice şi m ai b ine in tegrate ecosistem e ale lum ii; totuşi, echilibrul său este ex trem de fragil. P resiunile asupra u n u i singur e lem en t p o t avea efecte dezastruoase asupra ansam blului. R ec ifu l face faţă fu rtu n ilo r şi valurilor uriaşe, dar acum , în secolul al X X I-lea , cele m ai m ari perico le sun t cele indused e a c t iv i ta te a o m u lu i m o d e r n .

A borigen ii vânează şi pescuiesc de secole în apropierea recifului, fară a-1 afecta. în secolul al X X -lea însă, au apărut deja cicatrice lăsate de exploatarea guano (excrem ente de pasăre, folosite ca îngrăşăm ânt), pescuitu l intensiv, vânătoarea de balene, co m erţu l cu m elci m arini afum aţi şi goana după preţioasele perle.

D eclararea zonei Parc N aţional a lim ita t aceste riscuri, iar tu rism ul este a ten t contro lat. C h iar şi în aceste condiţii, un ii specialişti consideră că reziduurile de canalizare deversate d in staţiunile turistice au p rovocat recen to în m u lţire explozivă a stelelor de m are cu spini şi că resturile alim entare aruncate în ocean au dus la creşterea de zece o ri a populaţiei de pescăruşi, care la rândul lo r decim ează p u ii de ţestoase şi de păsări.

O ficialităţile d in Q ueen slan d şi-au asum at so lu ţionarea acestei p ro b lem e şi au îm pied icat apariţia altora, astfel că la n ivel global im pactu l tu rism ulu i a fost până acum m oderat, lăsând M area Barieri de C orali să-şi vadă de viaţa ei zilnică.

V E C I N I ÎN P A R A D I S

250

BANCURI ÎN RECIF Printre miile de peşti coloraţi ai recifelor se află şi bibanii pitici, care se hrănesc cu planctonul din apele de mică adâncime.

Pretutindeni culorile sunt vii - pentru a ademeni, a avertiza, a camufla, a păcăli. Vietăţi precum scoicile kauri, alb cu purpuriu, sau păstrăvul de mare, roşu pătat cu albastru, se confundă cu mediul. Altele, ca peştele arlechin, stacojiu cu argintiu, sunt vărgate, pentru a deruta atacatorii. Vălurile peştelui de foc roşu, strălucitoare ca ale unui balerin, atrag atenţia asupra acelor sale veninoase; culorile vii ale peştelui-înger licăresc parcă pentru a-i alunga pe intruşi. Unii peşti, precum calcanul-păun, care se îngroapă în nisip, îşi pot schimba culorile pentru a se confunda cu mediul înconjurător.

Modalităţile de procurare a hranei sunt la fel de variate. Peştele de piatră adoptă aspectul pietrelor printre care trăieşte şi îşi ucide prada cu spinii săi veninoşi. Rechinul- covor, cu pielea franjurată asemănătoare algelor, îşi aşteaptă şi el victimele, camuflat. Voracele lutianide vânează în grup, devorând tot ce le apare în cale. Doar peştele-buzat sanitar, care curăţă rănile şi paraziţii altor peşti, este imun la orice atac.

Bancuri de heringi şi chefali pândesc vânatul mic şi, la rândul lor, cad pradă rechinilor, delfinilor şi baracudelor. în adâncuri, vânătorii cei mari, rechinul alb şi rechinul-tigru, îşi aşteaptă masa, formată din ţestoase şi delfini.

Marea Barieră de Corali este pădurea tropicală a oceanului. Coralii înlocuiesc

aici copacii şi restul vegetaţiei, iar peştii şi moluştele acvatice au luat locul păsărilor şi al animalelor. Diversitatea formelor de viată este însă aceeaşi, ca şi lupta pentru teritoriu. între cele 150 de specii de peşti - probabil 100 000 de indivizi la fiecare hectar de recif - se duce o competiţie acerbă.

REFUGIU MORTAL Peştii -anemonă se ascund printre tentaculele anemonelor de mare, imuni la toxinele acestora. Anemona profită de resturile rămase de la masa lor.

C U Ţ I T U L D E P Â I N E

N E W SOUTH WALES

QâuiDarW®

W arftin

îoo mm ile

O 100 200 > k i lo m e tr i 1‘,

Canberra

Olam ă îngustă de piatră despică aerul proaspăt al M u n ţilo r W arram bungles

d in N e w Sou th W ales. N u m ită sugestiv C u ţitu l de Pâine, se înalţă până la 90 m, şi totuşi vârful său este lat de num ai1 m . C u ţitu l de Pâine constitu ie cea m ai spectaculoasă d in tre form aţiunile

Cuţitul de Pâine0 LAMĂ CRESTATĂ DIN PIATRĂ TÂSNEŞTE DIN MIJLOCUL PĂDURILOR DE EUCALIPŢI DIN MUNŢII WARRUMBUNGLES

Brisbane •-

QUEEţisbAkD^s.r

OCEANUL PACIFIC DE SUD

bizare de re lie f din îm păduritu l M asiv W arrum bungles, al cărui nu m e înseam nă „m unţii cocârjaţi". C o loane şi tu rnu ri de piatră se înalţă abrup t d in în tinderea plată a terenului, dom in ân d crestele străbătute de chei adânci. U n u l din tre prim ii exploratori europeni, Jo h n O xley , orig inar d in Y orkshire, îi descria ca fiind „ u n teribil de u lu ito r lanţ m untos, ce-şi înalţă capetele albăstrui deasupra orizon tu lu i".

ZID DE PIATRĂ Lama ascuţită a Cuţitului de Pâine se înalţă dintre cuhnile împădurite ale Masivului Warrumbungles. Escaladarea sa este interzisă.

A U S T R A L I A

O rig in ile C u ţitu lu i de Pâine se confundă cu frăm ântările vulcanice ex traord inare de acum 13—17 m ilioane de ani. Lava a u m p lu t fisurile d in scoarţa Păm ântu lu i şi, răcindu-se, a form at veritabile z iduri încrustate în rocă. M ilioane de ani de eroziune au m ăcinat roca, dar pereţii de lavă solidificată s-au do v ed it m ai rezistenţi. C u ţitu l de Pâine este ceea ce a m ai rămas d in tr-u n u l d in tre aceste ziduri, desprins din roca în care a fost încătuşat.

M asivul W arrum bungles este considerat adesea a fi locu l în care se întâlneşte estul cu vestul, ca u rm are a c lim atelor contrastante de pe versanţii opuşi ai săi.

Spre n o rd şi vest, coastele m un te lu i coboară spre o câm pie uscată şi fierbinte.

P e aceste p an te însorite şi relativ aride cresc arbuşti p recu m quandong , cu fructe roşii com estibile. V ersanţii dinspre sud şi est, m ai u m ezi şi m ai răcoroşi, sunt dom inaţi de păduri de eucalipţi şi tufe înflorite. R o u a - cerului creşte în locurile u m ed e din păduri, alături de ferigi, o rh idee şi planta agăţătoare w onga, cu flori tubulare, p u rp u rii la in terio r.

Ţ ipe te le stridente ale papagalilor răsună p rin tre copaci. Papagalul cu coada roşie, de la câm pie, se alătură papagalului rosella d in m u n ţi şi de p e ţărm ul estic, însoţiţi de galahi roz şi cenuşii, a lcătuind un stră lucitor caleidoscop de culori. La n ivelu l solului, pasărea em u îşi face cuib

„UN TERIBIL DE ULUITOR LANT

MUNTOS"

D I V E R Ş I I A R B O R I DE C A U C I U C

In Australia cresc peste 500 de specii de eucalipţi, cunoscuţi şi sub numele de

arbori de cauciuc. Lemnul lor este foarte preţios, fiind utilizat în cele mai diverse scopuri, de la podele până la pontoane şi traverse de cale ferată.

Aceşti copaci veşnic verzi au dimensiuni şi înfăţişare extrem de variate, unele specii fiind adaptate la majoritatea condiţiilor climatice din Australia. Exemplare uriaşe, înalte de 60 m, cresc în pădurile umede, pe când unele asemănătoare mai degrabă unor arbuşti supravieţuiesc în zonele mai uscate, deoarece rădăcinile lor lungi le facilitează accesul la apa din sol. Unii copaci sunt protejaţi împotriva incendiilor de pădure; scoarţa lor este rezistentă la foc şi izolează de căldură părţile interioare vii. Eucaliptul

HAINE COLORATE în caz de incendiu, scoarţa eucaliptului albastru (dreapta) protejează ţesuturile vii de temperaturile extreme. Scoarţa eucaliptului-somon (jos) se cojeşte în fiecare an.

zăpezilor, din regiunile alpine ale Australiei poate suporta atât gerul iernii, cât şi arşiţa cumplită a verii.

Scoarţa unor specii este netedă, stratul exterior cojindu-se vara, iar culorile variază de la roz pal şi galben la bej, cenuşiu şi portocaliu. Alţi copaci au scoarţa aspră, fibroasă, pe când o a treia specie are o scoarţă dură şi adânc crestată.

în izolarea pajiştilor nord ice , gata o ricând să o ia la fugă p e n tru a se pu n e la adăpost de pericol.

C angurii cenuşii dom ină zonele de teren deschis, pe când koala şi oposum ii

cu coada stufoasă preferă frunzişul copacilor. P e n tru a trece d in tr-u n arbore în altul, koala aşteaptă în tu n ericu l nop ţii ca să coboare pe sol

şi să u rce apoi în alt copac. O posum ii însă planează de la un arbore la altul, folosindu-se de pliurile de piele din tre m em brele anterioare şi cele posterioare ca de nişte aripi.

P en tru u n nu m ăr n ecunoscu t de ani, M asivul W arrum bung les a făcut parte d in te rito riu l populaţiei kam ilaroi, care trăia pe câm pia d in ju r . M em b rii acesteia adunau fructe, rădăcini, m iere şi vânau canguri, em u şi păsări sălbatice. D ar odată cu sosirea eu ropen ilo r, aborigenii au fost n evo iţi să plece, lăsând în u rm ă p u ţin e m ărtu rii ale existenţei lor; una d in tre acestea este o grotă în care se află bo lovan i ciopliţi cu topoarele de piatră. U n adăpost d in apropiere con ţine resturi de m aterial organic care dem onstrează că aici s-au consum at sem inţe de m acrozam ia — odinioară u n a lim ent ob işnu it al aborigenilor.

FRUCTE ISPITITOAREM acrozam ia aparţine fam iliei de p lante n u m ite cicadee, cândva m u lt m ai răspândite decât astăzi. Sem inţele lor roşii-portocalii au u n c o n ţin u t ridicat de am idon, dar m âncate crude sunt toxice. A borigenii anihilau otrava prin m eto d e ca spargerea, înm uierea , m ăcinarea şi coacerea lor, după care m âncau pulpa, crudă sau prăjită, cu gust de castane.

S em inţele apetisante ale m acrozam iei şi ale altor cicadee le-au creat m ari p rob lem e p rim ilo r exploratori ai zonei. B otan istu l Jo sep h Banks, care a călătorit cu căpitanul britanic C o o k pe Endeavour, a n o ta t că oam enii care au încercat să m ănânce fie şi câteva sem inţe „au fost v io len t afectaţi de ele, atât în sus cât şi în jo s“ . In 1967, W arrum bungles a devenit Parc N aţional. D eşi pantele joase au fost defrişate de colonişti, pădurile sunt în m are parte neafectate de activitatea um ană şi se detaşează pe fondul câm piilor cultivate ca o insulă verde.

- # ;

C A S C Â D Â W Â L L Â M Â N

Cascada WallamanZVORÂND DIN ÎNĂLŢIMILE MUNTELUI, UN FIR DE APĂ SE PRĂVĂLEŞTE AMEŢITOR PESTE _N PRAG DE STÂNCĂ, ÎN JUNGLA DEASĂ

Cairns.

QUEENSLAl^D

a rMarea

de Cornii

m ile O

O 50k i lo m e tr i

50

& C a s c a d a W a l i a m a n

ido

fooTownsville

In in im a u n e i păduri tropicale, Pârâul Stony şerpuieşte la vale p rin desişul de

arbori şi arbuşti. în că p icu rân d după ploaia nop ţii, ram urile pa lm ierilo r ioşnesc, iar deasupra lo r frunzişul des ?:Itrează lu m ina d im ineţii. U n d e v a în p Idu re se aude strigătul u n u i papagal Sukadu, p revestind alte ploi.

Pe m ăsură ce cursul său dev ine m ai n p id , apa pârâulu i este din ce în ce m ai •ies tu lburată de vârtejuri. D u p ă ce ţtr lb a te un defileu cotit, se repede pe neaşteptate peste u n p rag de p iatră şi se prăbuşeşte 278 m , în râul aflat dedesubt. Aceasta este Cascada W allam an - o

panglică de arg in t învăluită în tr -u n halou scân te ind în ru b in iu , azur şi violet.

Pârâul S tony este u n u l d in tre num eroasele izvoare ce ţâşnesc din m u n ţii de coastă d in N o r th Q ueensland şi se varsă, trecând peste m arg inea u n u i p latou , în cheile R â u lu i H erb ert. Aici, în ex trem itatea sudică a celei m ai m ari păduri tropicalc a Australiei, trăiesc m ai m u lte specii de p lante şi anim ale decât o riunde p e acest con tinen t.

CĂDERE LIBERA Avântându-se peste marginea unui perete împădurit, Cascada Wallaman îşi sapă treptat făgaş în piatră.

P riv in d atent, p o ţi vedea u n oposum som noros, o uriaşă broască de copac sau u n p ito n lu n g de 6 m . Speciile de păsări sunt, de asem enea, num eroase, de la m icile silvii cu cioc m are până la cazuarii înalţi aproape cât om ul, iar lum ea insecte lo r cuprinde om izi albastre de lungim ea u n u i b raţ om enesc şi m olii cu anvergura aripilor de 25 cm . Aici trăieşte şi om ito rin - cui; dacă aşteptaţi lângă m arg inea apei, îi p u te ţi auzi plescăitul cozii sau p u teţi zări luciu l m aro -a rg in ta t al blănii sale.

C I U D Ă Ţ E N I E

Dacă natura şi-a pus în minte să creeze o enigmă, a reuşit pe deplin cu

ornitorincul. Un mamifer de mărimea unei pisici, care depune ouă, are trup de castor, dar cioc şi picioare de raţă - animalul pare un bizar experiment biologic.

De fapt, ornitorincul este perfect adaptat la viaţa de pe malul apei. Ciocul său plat este o veritabilă unealtă eficientă de căutare a hranei, capabil să detecteze chiar şi cei mai slabi curenţi electrici din musculatura prăzilor sale acvatice, din care fac parte şi racii.

AU STRAU m

Brisbane

, N Jydney

Insula InsulaLord Howe Norfolk

Lui B all PACIFIC

Marea Tasman

Tasmania

250 500 m i ie

Piramida lui Ball0 CREASTĂ DE PIATRĂ IZOLATĂ, CE SE RIDICĂ DIN APELE PACIFICULUI DE SUD, ESTE CEA MAI ÎNALTĂ FORMAŢIUNE STÂNCOASĂ DIN LUME

Pe hartă, pu n c tu l ce reprezintă Piram ida lui Ball se p ierde aproape în

nem ărginirea oceanului. C ei care vin însă p en tru a o vedea la faţa loculu i cu greu îşi cred ochilor. Este u n obelisc atât de înalt, încât pare că străpunge cerul. Deşi la bază măsoară doar 400 m , piram ida atinge 550 m înălţim e - aproape de două ori m ai m ult decât T u rn u l Eiffel din Paris. Cartea Recordurilor Guinness o m enţionează ca

fiind cea m ai înaltă form aţiune stâncoasă d in lum e.

R id icându-se în largul coastei estice a Australiei, P iram ida lui Ball se află la aproxim ativ 700 k m nord-est de Sydney. P riv ind -o în tim pul zborului său solitar peste M area Tasm an, în 1931, p ilotul Francis C hichester o descria ca „ u n m are pum nal de piatră p rim itiv" . D ar această gigantică E xcalibur îşi dezvăluie secretele nu când este văzută de sus, ci de sub apă.

254

P I R A M I D A L U I B A L L

II IM SENIN Piramida lui Ball baltă abrupt din apele Pacificului Sud, precum ruinele unei vechi abaţii Huite în mister.

D incolo de suprafaţa oceanului, o îeden ie de peşti v iu coloraţi m işună tre coloane şi arce de piatră,

m eniu l lo r e u n p latou de rocă vulcanică, iar Piram ida lui Ball este de fapt u n vulcan stins care-şi arată deasupra apei doar vârful —■nul d in tr-o scrie de vulcani care au devenit inactivi cu 7 m ilioane de ani in urm ă.

D e atunci, m areai dus o luptă .o n tin u ă cu această masă de piatră din adâncurile ei.Valurile au ros-o tim p de secole şi, ajutate de vânt, o m acină în continuare. Astăzi m ai există doar 3% d in vo lum ul iniţial de piatră, redus de forţele naturii la u n lanţ de insule şi stânci.

DESCOPERIREA LUI BALLPrim ul eu ropean care a zărit piram ida a fost H en ry L idgbird Ball, com andantul navei H M S Supply, care transporta în 1788 colonişti în Insula N orfolk . Ball a botezat piram ida cu num ele său şi, la întoarcere, a ancorat în dreptul celei mai m ari insule, p e care a n u m it-o în cinstea lo rdu lu i H o w e, P rim ul L ord al Am iralităţii d in Anglia.

C ând au pus piciorul pe insula de11 km lungim e, în form ă de sem ilună, Ball şi tovarăşii săi au păşit în tr-u n paradis îm pădurit, în care anim alele sălbatice păreau să nu se team ă la apropierea lor. M ai târziu însă au ven it aici şi alte nave, iar m arinarii înfom etaţi au vânat până la extincţie păsări ca gallinula albă. In 1834, Insula L ord H o w e era deja locuită de colonişti, care trăiau din com erţu l cu navele aflate în trecere.

O dată cu europenii, au sosit aici şi şobolanii, care au îno ta t până la ţărm de pe corăbiile naufragiate. Pe insulă au găsit hrană d in abundenţă — şopârle, păsări, insecte, care n u se pu teau apăra îm potriva lor; astfel, şobolanii au distrus cinci specii de păsări şi au adus în pragul extincţiei rase un ice de şopârle gecko şi scincus officinalis, p recum şi unele insecte-beţigaş.

D ar Piram ida lui Ball, aflată la aproxim ativ 20 k m sud de Insula Lord H o w e, a rămas intactă. A m barcaţiunile îi dau ocol, în v rem e ce pasagerii o adm iră cu uim ire. Păsările nu sunt însă intim idate de ea, survolând-o şi aterizând pe m uchiile înguste. Pen tru ele, lespedea bătu tă de vân turi constituie căm inul ideal, num eroase specii, p rin tre care petreli, rândunele de m are şi pasărea trop icelor cu coada roşie,

facându-şi cuib aici în fiecare an.

In ju ru l Insulei Lord H ow e, unde curenţii calzi tropicali îi întâlnesc pe cei reci subantarctici, se află cel m ai sudic rec if de corali. In ascunzişurile sale şi în galeriile din piatră trăiesc peste

400 de specii de peşti tropicali şi de ape m ai reci. U nii, ca peştele-buzat cu cap dublu, care măsoară 76 cm în lungim e şi se num eşte astfel datorită um flăturii de pe capul m asculului, p o t fi întâlniţi num ai aici.

D e două secole, Piram ida lu i Ball rezistă în faţa agresiunii um ane.A ici n u există golfuleţe sau plaje unde am barcaţiunile să poată acosta, ci doar o platform ă p rin tre colţurile abrupte spălate de valuri. M ulte bărci cu alpinişti am atori au fost îm pinse înapoi de ocean.

AMESTEC DE CULORI In reciful de lângă Insula Lord Howe şi în jurul lui trăiesc atât peşti tropicali, cât şi specii de apă mai rece. Printre ei se numără elegantul peşte-înger, peştele-clovn, cu dungi albe (mai închis la culoare decât rudele sale din apele mai calde) şi melcul dansator spaniol, asemănător unor petale roz de trandafir.

„STRĂPUNGE AERUL CA UN MARE

PUMNAL DE PIATRĂ PRIMITIV"

Sir Francis Chichester

U n ii au înfruntat valurile şi rechinii, îno tând până la stâncă; păsările de m are s-au năpustit asupra lor, iar m iriapozi de15 cm lungim e i-au m uşcat de picioare pe când încercau să găsească u n loc p ropice p en tru a se căţăra.

Supranum ită „Everestul Australiei", Piram ida lu i Ball părea că nu va perm ite să fie escaladată. D ar în 1965, B ryden Allen şi Jo h n Davis au condus o echipă australiană care a izbutit să atingă vârful. Alpiniştii au fost foarte aproape de înfrângere pe ultim ii 60 m , unde bucăţile de rocă se aflau în tr-u n echilibru atât de precar, încât unele s-au rostogolit în m are, lăsând în loc goluri bătu te de vânt, ce conferă stâncii u n aspect de sculptură bizară. A u urm at apoi alţi căţărători care au reuşit să adm ire peisajul de pe culm ea sem eaţă a form aţiunii. In prezent, Piram ida lui Ball face parte din patrim oniu l m ondial, bucurându-se de o p ro tec ţie bine m eritată.

NouaZeelanaă

si Pacificul

N O U A Z E E L A N D Ă

RotoruaUN TĂRÂM AL FOCULUI ŞI AL ERUPŢIILOR VULCANICE DEVASTATOARE ARE O FRUMUSEŢE APARTE

târziu, m aorii s-au îndrăgostit de lan ţu l de lacuri m ărg in ite de m u n ţi, g rupate în ju ru l L acului R o to ru a . A pele erau p line de peşti, pe m aluri trăiau num eroase specii de păsări acvatice, iar solul era fertil şi m ereu cald. Şi m ai apreciate erau însă izvoarele cu apă suficient de caldă n u n u m ai p e n tru îm băiat, ci şi p e n tru gătit. In ju ru l lor, gheizerele e rupeau p e riod ic , a ru n cân d în aer je tu r i înalte de apă fiartă.

S ta ţiunea turistică m o d ern ă R o to ru a . aflată pe m alul lacului, d ep in d e şi ea de aceste m in u n i ale naturii, având dezavantajul că este situată în cen tru l instabilei zone vu lcan ice T au p o , care acoperă cea m ai m are parte a Insulei de N o rd . P ăm ân tu l h u ru ie şi em ană vapori am en in ţă to ri, deşi rareori „ trece la fap te". C eva m ai departe de staţiune, la W h akarew arew a, su n t num eroase atracţii turistice, p recu m G eyser Fiat, cu

l ^ o t o r u a * o

Whakarewarewao

Te Waiioa Waimangu o

Waiotapu o 0 10

v Lacul

Kawcrau * ■tacul Tarawera

a Mt. Tarawera Lacul Rotomahana

20 m ile

0 10 20 k i lo m e t r i

P en tru cei care v in aici p rim a dată, m irosu l de ouă c locite pare

a to tstăpân ito r. E l em ană în şuvoaie de abur d in canalele de scurgere, d in fisurile în asfaltul d ru m u rilo r, d in g ropile de obicei adânci şi noro ioase ale te ren u rilo r de g o lf şi chiar d in răsadurile de flori d in grădini. Plictisiţi să le to t explice că duhoarea p ro v in e de la h id ro g en u l sulfurat — răsuflarea vu lcan ilo r — lo cu ito rii se m ulţum esc să spună de fiecare dată că, în câteva zile, se v o r obişnui. C eea ce n u se în tâm plă.

E xistă însă num eroase com pensaţii p e n tru acest neajuns. D e când triburile m ao ri au o cu p at N o u a Z ee landă v e n in d d in Polinezia, în secolul al X lV -lea , R o to ru a este căm inul m are lu i grup de trib u ri arawa. C a şi eu ro p en ii de m ai

FORŢELE NATURII Craterele colosale de pe M untele Tarawera amintesc de erupţia ce a devastat zona în 1886.

258

R O T O R U A

şapte gheizere active. C ând roca topită din adâncuri încălzeşte apa din subsol, transfo rm ând-o în abur sub presiune, gheizerele aruncă în aer je tu r i de apă tu rtă . C el m ai spectaculos este Penele P rin ţu lu i de W ales, u n gheizer triplu, care se înalţă până la 12 m în aer. E rupţia lu i p recedă de obicei in trarea în scenă a gheizeru lu i P o h u tu , înalt de3 0 m , ceea ce sugerează că cele două «unt in te rco n ec ta te în subteran. In

apropiere se află bălţi de năm ol clocotind, care bolboroseşte şi se încreţeşte , în form e m ereu schim bătoare.

La 24 k m spre sud se află W aio tapu , al cărui gheizer, Lady K nox , a fost d e te rm in a t să ţâşnească la o înălţim e m ai m are p rin in tro d u cerea u n e i conducte de fier. O doză de fulgi de săpun adm inistrată zilnic declanşează o arteziană de spum ă ce se înalţă până spre vârfurile copacilor.

M ai pu ţin veselă este Valea W aim angu, u n deşert su m b ru de cratere şi bălţi c loco tinde. D in co lo de ea se în tin d Lacurile T araw era şi R o to m ah an a , străjuite od in ioară de ren u m ite le Terase A lbe şi R o z , o fo rm aţiune de silice asem ănătoare cu straturile etajate ale u n u i uriaş to r t de n un tă . T erasele au dispărut în d im ineaţa de 10 iu n ie 1886, când M u n te le T araw era d in apropiere a e ru p t brusc cu u n v u ie t asurzitor, ce s-a auzit până la 160 k m distanţă, iar Lacul R o to m a h a n a s-a transform at în tr-o coloană înaltă de abur şi năm ol. N im ic n u a prevestit această e rup ţie — cu excepţia , se spune, a fan tom aticei apariţii a u n e i canoe m aori, în trevăzu tă la o rizo n t pe apele tu lbu ri ale Lacului

0 DOZĂ DE FULGI DE SĂPUN

ADMINISTRATĂ ZILNIC DECLANŞEAZĂ 0

ARTEZIANĂ DE SPUMĂ

T araw era cu o săptăm ână m ai devrem e. E ru p ţia a distrus terasele, dar a în g ro p at şi trei sate, ucigând 155 de oam eni.

D ovezile catastrofei su n t ev iden te şi astăzi. U n şir de cratere, ca u rm ele lăsate de u n uriaş în zăpada proaspătă, se în tin d e pe 20 de k ilom etri p e M u n te le T araw era, iar falezele d in ju ru l Lacului R o to m a h a n a em ană c o n tin u u vapori. U n u l d in tre sate, T e W airoa, a fost dezgropat, a trăgând astăzi turiştii a idom a u n u i m in i-P o m p ei.

COMBUSTIBIL GRATIS In această fotografie din secolul al X lX -lea , femeile maori gătesc într-un izvor fierbinte de lângă Rotonta.

Milford Sound/ PiopiotahiMUNŢI ÎNALŢI ŞI CASCADE REPEZI SPORESC MĂREŢIA UNUIA DINTRE CELE MAI CUNOSCUTE FIORDURI ALE NOII ZEELANDE

OCEANUL PA c/'Sc

MareaTasman Golful' si

Anita - ^ °u n d /Vârful Mitre

* ^ford%

Lacul Ada

Cascada NOUA ZEELANDA Sutherland / i n s c la d e s u d )

O 10

0 IU 20k i lo m e tr i

20=l /.acu/

Te /l/rau

SILUETA CRESTATĂ Intrarea îngustă în Milford Sound, pe care căpitanul Cook n-a zărit-o, ascunde un peisaj montan de un pitoresc neegalat.Dim ineaţa u ne i zile senine este cel m ai

po triv it m o m en t p e n tru a vedea M ilford Sound (cunoscuţi şi ca P iopiotahi). C eaţa învăluie vârfurile m u n ţilo r ce se înalţă abrup t de pe ţărm şi se oglindesc în albastrul neclin tit al m ării. C ăpitanul Jam es C ook , p rim ul eu ropean care a zărit fiordurile N o ii Z eelande, în anii ’70 ai secolului al X V III-lea, a ratat intrarea ascunsă în M ilfo rd S ound şi deci n u s-a p u tu t b u cura de splendida privelişte.

U n braţ de m are ce pătrunde 15 km în in terio ru l uscatului, fiordul a fost bo tezat în anii ’20 ai secolului al X lX -lea de Jo h n G rono , u n căpitan galez de corabie, în am intirea oraşului său natal, M ilfo rd H aven, din South W ales. D ar populaţia m aori, care venea aici p en tru a aduna porfir verde din G olful A nita, n u

departe de gura fiordului, îl num eau Piopio-tahi, adică „sturzul singuratic11. Astăzi sunt folosite am bele num e.

Sturzul era înso ţito ru l perm an en t al u nu i e rou po p u lar legendar al tribului m aori, M aui, care dorea să ob ţină de la Z eiţa M orţii nem urire p en tru fiinţele om eneşti, făcând dragoste cu ea în tim p ce aceasta dorm ea. D ar a doua zi dim ineaţă zeiţa a fost trezită de cântecul sturzului şi, înfuriată, l-a strivit pe M aui în tre coapsele ei, ucigându-1. C u in im a frântă, pasărea a zburat până la M ilford Sound, p en tru a trăi acolo în căinţă şi singurătate.

G heţarii sunt cei care au săpat văile şi fagaşurile adânci, cu pereţi abrupţi, ale M ilfo rd S ound şi ale celorlalte fiorduri

de pe ţărm ul sud-vestic al Insulei de Sud, cu u n m ilio n de ani în urm ă. A cum aproxim ativ 10 000 de ani, când gheaţa s-a top it, M area T asm an i-a luat locul. Legendele m aori spun însă o poveste m ai poetică. Insula, susţin ele, este de fapt chila u nei canoe parţial scufundate, care s-a pietrificat, iar Z eu l M ării a transform at-o în păm ân t locuibil c iop lind-o cu toporu l. E l şi-a începu t m unca în regiunea fiordurilor, iar insulele şi coasta zdren ţu ită din sudul extrem , la D usky Sound, sun t consecinţa lipsei sale de experienţă. Z eu l şi-a îm bunătăţit însă aptitudin ile con tinuând să lucreze şi M ilford Sound, cel m ai nord ic fiord, a fost creaţia sa cea m ai rafinată.

260

L A C R I M I DE P O R F I R

Porfirul verde de Milford este moale în comparaţie cu celelalte pietre verzi -

nefritul sau jadul - pe care băştinaşii maori le numeau pounamuşi le foloseau la confecţionarea armelor. Porfirul verde translucid de Milford este adesea punctat cu negru, ca nişte stropi de apă.

Maorii îl numesc tangiwai(adică „lacrimi plânse") şi îl utilizează pentru a ciopli ornamente precum tiki - figurine ce-i reprezintă pe strămoşi şi sunt purtate ca talismane.

Potrivit folclorului maori, punctele de pe porfir sunt lacrimile sturzului care, fără să vrea, l-a trădat pe eroul legendar Maui.

TIKI Porfirul verde de Milford (sus) a fo st utilizat la acest tiki maori (stânga).

Z eiţa M o rţii şi-a adus şi ea con tribu ţia . A larm ată de frum useţile loculu i şi p e n tru a descuraja v izitatorii, ea a îm prăştiat în zonă insecte dăunătoare — m icii pu rici negri de nisip, a căror c iup itu ră stârneşte m âncărim i.Locul în care i-a aruncat ar fi Sandfly P o in t, în M ilford Sound; aici insectele sun t foarte supărătoare.

Vârful M itre , de1 691 m , aflat la jum ăta tea ţărm ulu i sudic al fiordului, este u n u l d in tre cei m ai înalţi m u n ţi care se înalţă d irect d in m are. Piscul poartă num ele dat de căpitanul J.L . Stokes, com an d an t al vasului b ritan ic Acheron în 1851, căruia i s-a p ă ru t că ar sem ăna cu

m itra u n u i episcop. C ăpitanu l Stokes a fost încân ta t de falezele înalte ale fiordului, în com paraţie cu care, scria el, „catargele navei Acheron păreau nişte surcele". C a şi în cazul a lto r m u n ţi d in

zonă, pe pan te le joase ale V ârfului M itre se în tin d păduri lu x u riante, susţinute de p lo ile ab u n d en te care cad în tr-u n a d in tre cele m ai u m ed e zone ale N o ii Z eelande. V ânturile aprige şi dese,

ca şi plo ile dezlănţu ite conferă fiordului u n aspect de basm , p lin de cascade efem ere, unele b ă tu te de v ân t cu atâta forţă, încâ t apa este înălţată spre cer.

Există însă şi num eroase cascade p e rm an en te , p recu m Stirling, care se p răbu

şeşte 146 m până în m are, strecurându-se p rin tre două stânci ciudate, n u m ite Leul şi Elefantul. Cascada B ow en, m ai înaltă cu circa 15 m , cade în m are în do u ă trepte.

A ceste do u ă cascade sunt însă doar nişte pârâiaşe în com paraţie cu Cascada Sutherland, care se prăvăleşte la vale în tre i cataracte, d in Lacul Q uill în R â u l A rthu r, la capătul fiordului. C u cei 580 m ai săi, este a zecea cascadă din lu m e ca înălţim e. D o n a ld Sutherland, care a descoperit cascada pe când facea p rospecţiun i aurifere, a vizitat p en tru p rim a dată M ilfo rd S ound în anii ’60 ai secolului al X lX -lea , ca v ân ăto r de foci. „D acă m -aş stabili v reodată undeva, aici aş face-o“ , şi-a făgăduit el. Şi şi-a respectat p rom isiunea în 1877, răm ânând la M ilfo rd S ound până în 1919, când s-a stins la vârsta de 80 de ani. Supranum it

PĂDURI LUXURIANTE SE ÎNTIND PE

PANTELE JOASE ALE MUNŢILOR DIN FIORD

261

D onald Sutherland s-a căsătorit cu o colegă scoţiancă, văduva Elizabeth Samuel, în 1890. După o viaţa aventuroasă - pasager clandestin la 12 ani, m em bru în armata Căm ăşilor R oşii a lui Garibaldi la 17 şi apoi m arinar, vânător de foci, pescar de heringi şi căutător de aur - a devenit după căsătorie pa tron de hotel. C ând turiştii au început să vină pentru a vedea cascada, cei doi soţi au deschis H otelu l Jo h n O ’Groats la M ilford, în capătul fiordului.

V izitatorii de astăzi p o t aprecia din aer m ăreţia cascadei sau p o t naviga de-a lungul fiordului. D e asemenea, p o t sosi aici dinspre sud, nu num ai pe Traseul M ilford, pen tru drum eţi, ci şi pe şoseaua

TĂRÂMUL PIONIERILOR Zăpada şi norii de furtună (sus) învăluie Milford Sound într-o aură de mister. Primii colonişti ai zonei au fost Donald Sutherland (stânga, centru) şi soţia sa Elizabeth (dreapta).

care străbate peisajul pitoresc dintre Lacul T e A nau şi M ilford.

U n a dintre cele mai rare păsări din lum e, u n cârstei nezburător num it takahe, trăieşte în m un ţii de aici. C onsiderată dispărută tim p de 50 de ani, pasărea, înaltă de 61 cm, a fost redescoperită în regiune în 1948.

P A P A G A L RARSinbad Gully, la poalele versantului sudic al Vârfului M itre, unde Sutherland căuta odinioară aur (fără a găsi), este unul din tre ultim ele habitate cunoscute ale unei specii rare, num ită kakapo — un papagal nocturn , m are şi nezburător, am eninţat de extincţie. D em ult, aceste păsări galben-verzui erau num eroase, iar ţipetele stridente ale m asculilor îi trezeau adesea pe exploratori noaptea. H erm elinele şi şobolanii aduşi pe corăbii la sfârşitul secolului al X lX -lea au decim at însă populaţiile de kakapo.

R areo ri zărite de turişti sunt şi păsările kiwi, de asemenea n o c tu rne şi nezburătoare. D ar strigătele lo r bizare, care se aud după înserat şi înaintea zorilor, constituie una din tre atracţiile fiordului M ilford.

h s tn ic u l de la Fiord, scoţianul şi-a con- « n iit o cabană lângă Freshw ater Basin şi a. porn it în explorări solitare tim p de doi p u i, fiind apoi însoţit de u n prieten, Jo h n M ickay. îm preună au ajuns la Cascada

itherland în noiem brie 1880, în vrem e explorau valea R âu lu i A rthur.Până în 1888, când Sutherland,

angajat în acest scop de autorităţile provinciei, a tăiat u n drum în ■rană, cascada a fost inaccesibilă Bnnştilor obişnuiţi. W ill Q uill, unu l dintre tinerii inpraveghetori (osărcinaţi c il cartogra fierea legiunii, a ■urcat pânăun. parteasuperioară a cascadei şi a descoperit lacul care îi poartă astăzi num ele.'Quill le-a spus colegilor săi:.. Gura : iscadei ■

este un hău adânc, lung de aproape o 'Ută de m etri. Apa năvăleşte pe aici cu rorţă şi repeziciune, făcând un zgom ot teribil." Q uill a m urit un an mai târziu, prăbuşindu-se de pe G ertrude Saddle, în ipropiere. D rum ul tăiat de Sutherland a devenit o parte a Traseului M ilford, un itinerar accidentat, de trei zile de mers, care se în tinde pe 50 km , de la n o rd de Lacul T e A nau până la capătul fiordului M ilford.

CĂDERE AMEŢITOARE Cascada Sutherland coboară aproape 600 m din Lacul Quill, in trei trepte înalte sau, după o ploaie abundentă, într-un singur torent.

263


Muntele Egmont (Taranaki)PE UN PROMONTORIU LAT, UN VULCAN SE ÎNALTĂ CA UN URIAŞ SINGURATIC

a Mt. PouakaiCascada Bell Cascada

Curtis

Marea Tasman : .. .. .

M-ţuKaitake

Capul A 'Egmont * Vârful Fantham

Cascada Dawson■ ■NO UA ZBEL.4NDA

m jjs v (INSULA DE KORDr

0 W 20

0 10k i lo m e tr i

I nălţându-se ca o insulă din m area de pajişti înverzite , M u n te le E g m o n t

pare adesea un miraj ce apare şi dispare. Aici, pe ţărm ul sud-vestic al Insulei de N o rd a N o ii Z eelande, u n eo ri ceaţa şi no rii ascund com ple t m untele.

D ar când v rem ea e frum oasă, vârful se conturează m aiestuos p e cerul senin, fiind vizibil de la m are depărtare. D e la crestele înzăpezite , aflate la 2 494 m înălţim e, şi până la pădurea tropicală de la poale, m u n te le oferă privelişti extraordinare.

M aorii susţin că cearta u n o r îndrăgostiţi a adus M u n te le E g m o n t — pe care ei îl num esc T aranaki — aici, la C apul E gm ont. O din ioară , Taranaki locuia în cen tru l Insulei de N o rd , dar s-a certat cu u n alt m u n te-bărba t, T ongariro , p en tru favorurile u n u i m u n te-fem eie , Pihanga. T aranaki

SPRE CER Cuhnea înzăpezită a M untelui Egmont se înalţă dincolo de nori, dar la poalele sale copacii concurează între ei pentru lumina soarelui.

a p ie rd u t şi şi-a luat tălpăşiţa spre sud-vest, tăind în d rum defileul R â u lu i W anganui.

C icatricele de p e culm ile m un te lu i spun însă o altă poveste: ele sunt rezultatu l lavei, fiindcă M u n te le E g m o n t este de fapt u n vulcan. Acesta s-a fo rm at cu circa 70 000 de ani în urm ă, după ce vulcanii Pouakai şi Kaitake, dinspre nord-vest, s-au stins. D e atunci, E g m o n t a e rup t period ic, dând naştere u n o r râuri de n ăm ol şi p ietre , n u m ite lahar. C ea m ai v io len tă erup ţie d in v rem urile m ai

LUPTA URIAŞILOR Adesea pe pinii rimu creşte câte un copac rata, ca o liană.Cu timpul, rata îl poate umbri pe rimu.

264

recente a fost cea d in 1550, când rocile independen te au distrus o pădure de pe versanţi. U ltim u l m o m en t de activitate m ajoră s-a pe trecu t în 1665, u rm at de o erup ţie m ai m ică în 1775.

D ar v io len ţa u n u i vulcan este şi creatoare, nu num ai distrugătoare de viaţă. Ferm ierii de pe coastele sale îi p o t m u lţum i p en tru cenuşa ce fertilizează solul şi, îm preună cu ploile abundente, în tre ţine o floră şi o faună bogate şi variate. U nele specii trăiesc num ai aici, fiindcă în izolarea sa m unte le a creat tipologii aparte; p rin tre acestea se află două soiuri de m argarete de m un te , o ferigă unică şi două specii rare de fluturi.

C ând pătrunzi în labirintul de vegetaţie ce acoperă pantele joase ale

N T E L E E G M O N T ( T A R A N A K I )

m untelu i, până la 900 ni, te pierzi în pădurea luxurian tă în care p in ii rim u, aproape de 30 de ori m ai înalţi decât u n om , se ridică spre cer. A rborii rata, dorn ici şi ei de lum ina soarelui, îşi încep viaţa p e ram urile copacilor rim u, agăţaţi ca nişte liane. E i n u se hrănesc însă cu seva acestora; rădăcinile lo r coboară şi se înfig în sol. C u tim pul, rata um breşte pinul rim u pe care a crescut. D ar am bele specii sunt pe cale de dispariţie, iar copacii kam ahi se to t extind.

Z o n ele m ai înalte ale versanţilor sunt ocupate de arbori m ai scunzi şi m ai rezistenţi; unii kaikaw aka (cedri de m unte) au 400 de ani, fiind supravieţu itori ai erupţiei din 1665. M ai sus de 1 100 m se în tin d tufe dese şi înalte cât statul u n u i om . D inco lo de ele, florile alpine punctează făgaşurile şi steiurile de piatră. Pe vârf, în ju ra i craterului, n u m ai cresc decât m uşchi şi licheni.

U L T IM A F O R T Ă R E A Ţ ĂT im p de secole, num ai m aorii au trăit aici. In văi găseau ocrul roşcat pe care îl am estecau cu grăsime de rech in pen tru a-şi vopsi apoi corpul cu ele. Pădurile le ofereau adăpost îm potriva duşm anilor.In grote îşi îngropau şefii de trib m orţi. C ând navigatorul olandez A bel Tasm an a trecu t pe aici, în 1642, probabil că v rem ea era înnorată, fiindcă n u a no tat n im ic despre m u n te în ju rnalu l său. Abia în seara de 10 ianuarie 1770, un european a zărit p en tru prim a dată M unte le E gm ont: exploratorul englez Jam es C ook , care l-a n u m it astfel în onoarea u n u i fost P rim L ord al Amiralităţii.

In 1839, călăuzele m aori au condus doi bărbaţi - dr. E rnst D ieffenbach, un naturalist germ an, şi Jam es H eberley , un vânător de balene englez — în prim a expediţie europeană pe vârful m untelu i. E i au u rm at calea lui T ahurangi, o căpetenie m aori despre care se spune că a urcat până pe culm e cu secole înainte. N o ru l care învăluie adesea vârful este, conform legendelor, fum ul ce se ridică d in focul aprins de el. A vând credinţa că spirite şi reptile m itice bân tu ie aceste înălţim i, călăuzele m aori au refuzat să se aventureze m ai sus de linia zăpezilor,

astfel că cei doi eu ropen i au urcat singuri până pe culm e.

Astăzi, după 150 de ani, M untele E g m o n t este cel m ai frecventat v â rf din ţară. C el p u ţin 240 000 de oam eni îl vizitează în fiecare an, m ulţi urcând po teca bătătorită ce duce pe creastă.

în treg teritoriu l aflat pe o rază de 10 k m de v â rf este protejat din 1881. „G raniţa" este uşor de observat: copaci în interior, câm puri în afară.

M u n te le E gm ont e ultim a „fortăreaţă" a pădurilo r ce acope

reau odată zona. C a şi ea, m untele rămâne neîm blânzit. Bruştele sale schimbări atm osferice iau uneori turiştii pe nepregătite — când vân tu l se stârneşte din senin sau ceaţa coboară d in tr-o dată. Iar vulcanul este doar adorm it, n icidecum stins: în orice m o m en t T aranaki se poate trezi.

PĂDURE DE ORHIDEE

Ferigile şi plantele târâtoare luxuriante prosperă în pădurile de pe Muntele

Egmont, iar copacii sunt încărcaţi adesea de lungi ghirlande de muşchi de un verde-deschis.

Uneori, printre ramurile unor copaci ca rimu şi kamahi pot fi zărite delicatele petale rozalii ale micuţei şi parfumatei orhidee-bambus (jos). Planta creşte pe sub crengile copacilor, fiind epifită - se foloseşte de ramuri pentru a se întinde, însă nu se hrăneşte cu seva lor. în schimb, rădăcinile ei extrag substanţe nutritive din materia putrezită şi umezeala de la suprafaţa crengilor.

DE LA CRESTELE ÎNZĂPEZITE PÂNĂ

LA PĂDURI, PEISAJUL MONTAN

ESTE ÎNCÂNTĂTOR

265

Vulcanii TongariroÎN INIMA INSULEI DE NORD EXISTĂ TREI VULCANI ACTIVI, UNUL DINTRE EI OFERIND FRECVENT SPECTACOLE IMPRESIONANTE

Un fu ior uriaş de gaze şi abu r se ridică p e rm an en t d in craterul M u n te lu i

N g au ru h o e , u n vu lcan înalt de 2 291 m , d in cen tru l Insulei de N o rd a N o ii Z eelande. Este u n u l d in tre cei trei vulcani activi d in reg iune. Spre n o rd se ridică M u n te le T ongariro , o masă de vârfuri retezate, con u ri şi cratere, iar spre sud se află M u n te le R u a p eh u , de

2 797 m , cel m ai înalt v â rf al Insulei de N o rd . C ei trei vulcani form ează nucleul Parculu i N aţional T ongariro .

M u n te le N g au ru h o e este cel m ai spectaculos. A re aspectul clasic al u n u i vulcan: u n con cu pereţii abrupţi, în cu nunat de u n crater de 400 m în diam etru, fiind activ p e rm an en t de la sosirea europenilo r în N o u a Zeelandă, la sfârşitul

Hamilton

Rotorua*; NO UA ZEELANDA[ (INSU LA D E NO RD )

Lacul . , Taupo

Mt.

Mt.

Wanganui '

266

CALD ŞI RECE Craterul înzăpezit al Muntelui Ruapehu, cel mai înalt vârf din Insula de Nord, găzduieşte un lac sulfuros fierbinte, în ciuda gheţii din jur.

anilor ’30 ai secolului al X lX -lea . D in când în când se „înfurie" şi aruncă cenuşă, ce se depune apoi pe solul din ju r.

M ai rar, N g au m h o e erupe cu o vio lenţă aparte, aruncând şuvoaie de lavă pe pantele m un te lu i şi rem odelându-i profilul. In 1954, o arteziană roşie de lavă încinsă a ţâşnit în aer şi, după cum m ărturisea un m artor, „se auzeau co n tin u u pocnete şi scrâşnete". E rupţiile transform ă chiar şi craterul, conuri secundare form ându-se ne înceta t în in terio ru l acestuia.

Iarna, vârful lui N g au m h o e este acoperit de zăpadă. R u a p eh u îşi păstrează m antia de nea to t tim pul anului, atrăgând num eroşi schiori care com bină plăcerea sportului cu riscurile proxim ităţii u n u i vulcan activ. Iarpericolul este real. în 1953, lacul dincraterul său s-a um flat şi a năvălit pe pantele m untelu i, cărând în d rum gheaţă şi bo lovani ce au distrus u n p o d de cale ferată; un tren s-a prăbuşit şi au m urit 151 de oam eni. O inundaţie similară a afectat în 1969 o zonă de schi - de această dată însă noaptea.

Pe u n u l d in tre versanţii M untelu i T ongariro , cel cu m ulte cratere, poate fi văzut u n peisaj bizar: Izvoarele K etetahi. A ici gheizerele aruncă în aer arteziene

de apă fierbinte, bălţile de n o ro i clocotesc p recum cazanul uriaş al unei vrăjitoare, răsuflătoarele şuieră asurzitor, iar aerul este greu de m irosul în ţepă to r al sulfului.

FLORI DE PRIMĂVARĂ Tulpini uriaşe de piciorul-cocoşului cresc pe pantele superioare ale vulcanilor, primăvara şi la începutul verii deschizându-şi florile de un alb pur.


P en tru u n vulcan, N g au ru h o e este tânăr. Se crede că activitatea vulcanică a în cep u t în zonă cu două m ilioane de ani în urm ă, dar N g au ru h o e, de fapt un „vlăstar11 al M u n te lu i T ongariro , s-a fo rm at acum abia 2 500 de ani.

In legendele m aori, activitatea vulcanică a fost adusă în insulă de un tohunga - o persoană cu p u teri deosebite. Se spune că tohunga N g a to ro -i-ran g i a

p o rn it spre sud d in Polinezia sa natală, a observat vârfurile înzăpezite din zare şi s-a ho tărâ t să le escaladeze. Tohunga a luat cu el o sclavă, pe A uruhoe , şi le-a ceru t tovarăşilor săi să postească până când se va întoarce.

Aceştia n u l-au ascultat însă şi, m ânioşi, zeii au trim is viscole pu tern ice pe m un te . N g a to ro s-a m g at şi zeii i-au răspuns trim iţând u n foc p en tru a-1 salva

de la îngheţ. D ar p en tru A u ru h o e era prea târziu şi N g a to ro i-a aruncat trupul îngheţa t în crater, pe vârful care azi îi poartă num ele.

C ei trei vulcani sunt sacri p en tru m aori. Aceştia îşi îngroapă căpeteniile de trib în grotele de pe versanţi şi au încercat să-i îm piedice p e eu ropen i să escaladeze m unţii.

B otanistu l en g lezJ .C . B idw ill a atins Vârful N g au m h o e în 1839 şi apoi a încercat să-i explice u n u i şe f de trib m ânios că nu a făcut nim ic rău fiindcă, deşi sacm p en tru m aori, m un te le nu era tabu şi p en tru oam enii albi.

N g au ru h o e a reven it la viaţă chiar în tim pul ascensiunii lui B idwill. Botanistul a auzit u n zg o m o t „ca acela al u ne i valve

„0 COLOANĂ GROASĂ DE FUM

A LUAT FORMA UNEI CIUPERCI URIAŞE"

j.C. Bidwill

de siguranţă de la u n m o to r cu abur11, care a durat cam o ju m ăta te de oră, şi a văzut „o coloană groasă de fu m negru care s-a ridicat în aer şi apoi, îm prăştim - du-se, a luat form a unei ciuperci uriaşe11. C ând B idw ill a ajuns la crater, s-a auzit u n h u ru it pu tern ic şi om ul a b ă tu t în retragere, fiindcă „nu doream să văd erupţia de atât de aproape încât să fiu fript sau fiert de v iu 11.

In 1887, căpetenia m aori T e H eu h eu T u k in o al IV -lea a cedat guvernului V ulcanii N g au m h o e, T ongariro şi R u ap eh u , ca u n dar către to ţi locuitorii N o ii Zeelande, de team ă că m u n ţii sacri v o r fi luaţi com ple t în stăpânire de coloniştii europeni.

V ulcanii se ridică în m ijlocu l unui peisaj variat. Pe alocuri solul este arid, selenar, dar în zonele joase, um ede se înalţă păduri de copaci înalţi, ferigi şi orhidee.

T ufe dese cresc la înălţim i m ai m ari, iar culm ile celor trei vulcani spectaculoşi sun t presărate cu m argarete perene şi p iciorul-cocoşului.

NETED ŞI CRESTAT Zăpada acoperă conul neted al M untelui Ngaumhoe, iar crestele zimţate ale M untelui Ruapehu se ridică în zare deasupra norilor.

268

Craterul Haleakala

Nj Ly j /

GolfulKaliiilui

‘ . . . ! , ? Kaliu,ui Makawao i(Mn, p Labaina Wailuku • #Keanae

H a l e a k a l a Kalahaku uM A U I (P a rc N a ţ i o . ţ S î ^ 11

Makena •Golful La Perouşe• -

10 2 0 m i l e

*Valea

Kipahulur •, ~.L 1111t ....... i , K a u p o GapV W -A7 k i l o m e t r i ___ _

MASIV ŞI MAIESTUOS,CEL MAI MARE VULCAN INACTIV DIN LUME DOMINĂ INSULA MAUI DIN HAWAII

A tâ t de vast este craterul H aleakala de pe Insula M au i d in H aw aii, încât

M ark T w ain scria: „D acă ar fi avut fu n d u l plat, ar fi găzduit de m in u n e un oraş ca L ondra. “ C ra teru l V ezuviului, adăuga scriitorul, este „u n m ic p u ţ“ în com paraţie cu acesta.

D esch iderea sa m ăsoară 34 k m încircum ferin ţă şi este adâncă de 800 m , fiind suficientă p e n tru a cuprinde Insula M anhattan d in N e w Y ork . Peisajul din in te rio r este o com binaţie de stânci risipite, con u ri m u ltico lo re de zgură şi fo rm aţiun i de lavă bizare, ca nişte statui groteşti. D ar în tru câ t se află la altitudinea de 3 055 m , crateru l este adesea învăluit de nori. A dm irând de pe m arginea sa răsăritul soarelui d inco lo de p lafonul de no ri, M ark T w a in m ărturisea: „M -am sim ţit ca u n u ltim suprav ieţu ito r

terestru ... ţin tu it undeva în paradis, o relicvă u ita tă a u n e i lum i d ispărute.“ Era, a adăugat el, u n spectacol sublim , cum nu m ai văzuse altul. Astăzi se organizează excursii p e n tru ca turiştii să p oată adm ira răsăritul p e Haleakala, când um brele roz şi p u rpurii, îm p reună cu no rii străvezii, sun t trep ta t in undate de săgeţi de u n galben şi auriu-aprins.

N u m ele H aleakala înseam nă „Casa Soarelu i". O legendă haw aiiană susţine că sem izeul M au i s-a furişat pe vâ rf înain te de răsărit şi a fu rat razele soarelui una câte una, p e m ăsură ce se ridicau

CASA SOARELUI Lumina aspră a soarelui învăluie conurile multicolore de zgură din masivul crater Haleakala.

deasupra craterului. E l i-a smuls astrului şi p rom isiunea că va străbate bolta cerească m ai len t, astfel încâ t lum ina zilei să dureze m ai m ult, p e n tru ca grânele să crească, iar pescarii să p rindă m ai m ult peşte.

Localnicii susţin că în 1790, p rin tr-o răsuflătoare laterală, H aleakala a îm proşcat lavă spre G olful La Perouse. Aceasta a fost u ltim a sa erup ţie , dar oam enii de ştiinţă cred că activitatea vulcanului s-ar p u tea relua.

SECO LE DE EROZIUNEC rateru l uriaş n u este în în treg im e rezulta tu l erupţiilor. El a fost dăltuit de m ii de ani de eroziune; vân tu l, p lo ile şi to ren tele — p re cu m K aupo şi K eanae — au avut, fiecare în parte , ro lu l lor.

D ar conurile m ultico lo re de zgură, ca P u ’u o M aui (Dealul lui M aui), înalt de aproape 300 m , au apărut ca u rm are a activităţii vulcanice de acum 800—1 000 de ani, m u lt tim p după ce H aleakala s-a

CLIPĂ MAGICĂ (verso) Apusul aureşte craterul tăcut, creând o imagine dezolantă, pe fondul căreia conurile par stacojii înainte ca întunericul să le acopere.

269

. . .jakimiUi

... -

' * * o * (->jsesfes■‘*r"X'3&5S!gş

v

M

...

s#t$ W P « * *:

.Sfe.•Vj»aadţăfe«v

.

i aM I I I8 ® iilisiijij

aft

• :'

®-»a;«

' * | ■’

W S

m

■

m t . $ ililIlllB

■

»s& ,•I . J i f f

8 H

, : ţ0f% !Nl l t i

i P i l i g i l i

is a » •'V‘

■| W§&&

v " :1l i :

S a l

mV5 v-

. ' / -& S 1

ffijşl

i i iWâ

IS S I

P i f S.

l t l $ i f % .

....:,-v -

- iv, I, 3’’ . • ■ -J: 3 i K S I â j !

SCRIITOR DE GENIU Scriitorul american Mark Twain a vizii.;: Insulele Hair'a ii în 1860, ca trim al unui ziar. Articolele sale spirituale au adm insulele în atenţi opiniei publice. M ai târziu el a scris despreexperienţele hawaiiene în cartea Rough:::. It, publicată în 1872.

VERSANŢIÎNVERZIŢI D e la buza craterului (sus), trei dintre versanţii accidentaţi, împăduriţi coboară spre mare. în crater (stânga) creşte rara şi eleganta plantă săbio ara-de-argint.

rid icat deasupra n ivelu lu i m ării. Sulful şi fieru l aduse la suprafaţă odată cu lava arzândă au creat dungile roşii şi galbene v izibile astăzi. P rin tre co n u ri se află P u ţu l fară F u n d şi Vasul cu V opsele al lu i Pele, n u m it astfel după zeiţa Pele, care ar fi p lăsm uit vulcanii. L ocu ito rii de aici ob işnuiau să arunce cordoanele om bilicale în P u ţu l fară Fund , adânc de 20 m , p e n tru ca n o u -n ăscu ţii să devină adulţi m erituoşi. Pe fundu l c rateru lu i su n t răspândite „ b o m b e “ vulcanice, u ne le de m ărim ea u n u i p u m n , altele cât u n au tom obil. A cestea sun t fragm ente de lavă to p ită care s-au răcit şi s-au

solidificat în ain te de a a junge p e sol.P rin cenuşa şi zgura d in crater există şi ceva vegetaţie: p e alocuri, p e pantele sudice, cresc ferigi, dar cea m ai rem arcabilă este p lanta n u m ită săbioara- de-arg in t, de u n gri-strălucitor. F runzele ei sucu len te sun t acoperite cu nişte perişori ca d in fibră de sticlă ce reflectă razele fierb in ţi ale soarelui; p lanta are form a u nei rozete ţepoase, care p ro tejează rădăcinile de căldura zilei şi de în g h eţu l n o c tu rn .

SP LEN D O AR E E FE M E R ĂC ân d săbioara înfloreşte, doar o dată la 10 -1 5 ani, inflorescenţa sa m aron ie creşte până la înălţim ea u n u i om . D upă ce rodeşte, p lanta m oare , lăsând în urm a ei u n schelet deco lo rat de soare.C ra te ru l m ai adăposteşte o raritate: gâscă sălbatică haw aiiană, n u m ită nene (p ro n u n ţa t ,,n e i-n e i“ ), care îşi face cuib pe sol. A nim alele aduse de o m p e insulă, p re cu m m angustele şi şobolanii, au distrus popu laţia iniţială de nene, dar pasărea a fost re in trodusă în M au i în anii ’60.

V egetaţia abundă p e pantele ex terioare ale crateru lu i, sub răchitele alpine de la buza acestuia. In p itoreasca Vale K ipahulu , ce coboară p e versantul estic, pădurea tropicală şi pâlcurile de bam bus sun t străbătute de R â u l O h e ’o —o serie de m ic i lacuri cristaline legate în tre ele p rin cascade scunde, ce coboară spre m are. V ulcanul şi valea se constitu ie azi în Parc N aţiona l, am bele fiind uneo ri învălu ite în ceaţă deasă.

M U N T E L E W A I A L E A L E

Muntele WaialealeAICI SE AFLĂ CEL MAI UMED LOC DE PE ~ERRA - PE PANTELE CU PĂDURI TROPICALE ALE UNUI VULCAN STINS DIN HAWAII

I n vrem e ce, naufragiată dar ferm ecătoare, se apropie de o insulă

m untoasă şi îm pădurită , în tr -u n rem ake din 1976 al film ului King Kong, actriţa Jessica Lange m u rm u ră uşor: „C red că

ăsta va fi cel m ai grozav loc d in viaţa m ea .“ U n observator pedan t ar putea adăuga: „Şi cel m ai u m ed .“ D eco ru l ales p en tru întâlnirea ero inei cu m aim uţa uriaşă îl constituia Kauai, o insulă din Haw aii, al cărei m u n te central este cel m ai u m ed loc de pe glob.

Peisajul este în tr-adevăr suficient de dram atic p en tru a găzdui „căm inul" celei m ai celebre „fiare" de la H ollyw ood. U n vulcan stins, M u n te le W aialeale — p ro n u n ţa t aproxim ativ „uai-alei-alei“ - se înalţă drept din ocean, iar craterul său este acoperit aproape în perm anen ţă de nori.

C reste ascuţite ca m uchia unu i cu ţit separă ravene adânci, săpate de ploaie în m ii de ani, iar vegetaţia luxuriantă

CEL MAI UMED LOC DE PE TERRA Panglici de apă şiroiesc de pe vârful scăldat de ploi al M untelui Waialeale.

coboară până pe plajele aurii. D eloc surprinzător, Kauai este o destinaţie preferată de regizori: film ul South Pacific a fost tu rn at parţial aici, ca şi prim ele secvenţe din Raiders o f the Lost Ark.

. . OCEANULK a u a rtm im * * r PACIFIC

* M untele Niihaa

Ocihu ,, - •, Mololati Honolulu

Lanai Moui

PAClFrcTir

P A C I F I C U L

W aialeale face parte d in tr-u n şir de vulcani ce se înalţă de pe fundul oceanului, adânc de 5 500 m . E i s-au fo rm at unu l câte unul, pe m ăsură ce lava s-a ridicat spre suprafaţa fundului oceanic d in tr-u n „p u n ct fierb in te" din m ăruntaiele Păm ântulu i. Scoarţa terestră se află aici în tr-o con tinuă m işcare spre nord-vest, cu aproape 100 m m pe an, deoarece placa tecton ică alunecă pe stratul sem itopit de dedesubt. „P unctu l fierb in te" răm âne însă nem işcat.

Fiecare vulcan a fost m u ta t trep tat de scoarţa în deplasare şi a deven it inactiv, o ferindu-i altuia posibilitatea să se form eze deasupra „p u n ctu lu i fierb in te". W aialeale, vulcanul d in Insula Kauai, şi-a în cep u t dezvoltarea în acest m o d

acum aproape 6 m ilioane de ani, iar cea m ai tânără insulă, H aw aii, este încă în form are.

W aialeale îşi m erită num ele , care înseam nă „apă debordan tă" . A ici m edia anuală a p lo ilo r este de 12 350 m m , aproape de 20 de ori m ai m are decât cea din L ondra. Aceasta este cifra m edie; în 1948 valoarea a fost de trei ori m ai mare! Acest po to p este adus de vânturile um ede ce străbat O ceanu l Pacific dinspre nord-est. C ân d cu ren tu l de aer atinge versanţii M u n te lu i W aialeale, năvăleşte în ravenele sale, condensează şi îşi revarsă încărcătura de apă.

U n u l d in tre efectele acestei um ezeli este vegetaţia m on tană ca de seră ce creşte aici. M laştina Alakai, din

C I O C U R I A D A P T A T E

Cu aproximativ 5 milioane de ani în urmă, strămoşii albinărelului hawaiian au

traversat 3 200 km peste Pacific, venind din America de Nord, şi au coborât în Kauai şi pe alte insule din Hawaii. Grupurile au rămas însă izolate unele de altele - pe insule, pe recifele de corali şi în văile îndepărtate. Toate păsările aveau hrană din abundenţă, dar cele care aveau ciocul cel mai bine adaptat la hrana din regiune au supravieţuit şi s-au înmulţit.

în scurt timp - în termenii evoluţiei, fireşte - s-au dezvoltat specii diferite de albinărel, cu forme variate de ciocuri. Un cioc lung şi subţire, uşor încovoiat, ca al păsării iiwi, poate pătrunde în florile tubulare pentru a culege nectarul. Un plisc scurt şi

Amakihi

Apapane

gros este ideal pentru a sparge seminţele sau fructele în coajă. Ciocul puternic poate perfora scoarţa copacilor, extrăgând larvele.

Majoritatea celor 15 specii de păsări de aici au puţini membri, numeroase fiind doar păsările ce se hrănesc cu insecte şi nectar, precum amakihi şi apapane.

274

apropiere, adăposteşte o veritabilă ju n g lă cu p lan te şi păsări rare, in tr -u n sm ârc aburind , cu ape de culoarea ceaiu lu i şi răch ită neagră. P rin tre copacii fan tom atici de aici se află lapalapa, ale cărui frunze trem u ră la cea m ai uşoară adiere, şi ohia, cu inflo rescen ţe de u n roşu-aprins. T o ţi copacii su n t înveliţi în straturi de m uşchi um ezi, care transform ă ram u ri sub ţiri cât u n deget în „b u re ţi11 verzi, groşi cât braţul.

P e W aialeale cresc p u ţin e anim ale m ari. S ingurul m am ifer de uscat care a ajuns pe insulă fară a ju to ru l o m u lu i este liliacul; toa te celelalte au fost in tro d u se de diversele popu laţii care s-au stabilit în acest paradis subtropical. Po linez ien ii au v e n it aici pe la 750 d .H r., după ce au străbătut 4 000 k m p e ocean în canoele lo r duble, în secolul al X lX -lea, japonezi, americani, filipinezi, ch inezi şi e u ro p en i d in n u m e roase ţări au sosit în insulă, p e m ulţi atrăgându-i plantaţiile de trestie-de-zahăr.

P o linez ien ii au adus în K auai porci, astfel încâ t până şi astăzi b io log ii care se aventurează p rin năm o lu l adânc până la b râu şi p rin ravenele ab ru p te p o t în tâlni câte u n p o rc sălbăticit. C aprele, in troduse în insulă de căpitanul britanic C o o k în 1778, pasc şi ele p e coastele m u n te lu i. C o p ite le lo r n u erau adaptate la m ersu l p rin n ăm ol şi p ăm ân t îm b iba t cu apă, dar s-au lăţit până la d im ensiunea u n o r farfurioare.

în toate insulele arhipelagului,n um eroase păsări au dispărut d in m otive p rin tre care se num ără distrugerea pădurilo r şi com petiţia reprezen tată de păsările aduse de om . In K auai însă, zburătoarele au avu t o

soartă m ai bună , o explicaţie fiind faptul că aici n u au fost in troduse m anguste. în secolul al X lX -le a , p lanta ţiile de tres tie -d e -zah ăr din H aw aii s-au extins considerabil. P lan te le au fost atacate însă de şobolani şi, în 1883, au fost aduse m anguste p e n tru a stârpi rozătoarele. A cestea n u au atacat n u m ai şobolanii, ci au m âncat ouăle şi p u ii păsărilor ce-şi aveau cu ibu l pe sol.

U n e le păsări p o t fi în tâ ln ite doar în Kauai. Anianiau, u n fel de albinărel lu n g de 10 cm , trăieşte în zonele înalte ale insulei, în copacii ohia. A ltele se lim itează la m laştina Alakai: pasărea kauaiană n u m ită oo, care em ite sunete stranii, şuierătoare, trăieşte n um ai aici.

UN SMÂRC ABURIND, CU APE

DE CULOAREA CEAIULUI

CASCADE ÎN PĂDURI Ploile abundente care cad pe M untele Waialeale formează cascade (stânga) ce îi rod stânca şi păduri dese unde cresc plante viu colorate, precum ieie (sus).

LA P ES C U ITO foarte rară pasăre acvatică d in Kauai este ao, de m ărim ea u n u i porum bel. Făcându-şi cu ibu l în v izu in i p e sol, ca u n p in g u in , a fost vânată până la ex tinc ţie de m anguste pe celelalte insule. A ceste păsări dizgraţioase ţipă strident când rev in de la pescuit, aterizează în vegetaţia deasă şi îşi croiesc d ru m spre v izu in ile lor. P e n tru a-şi lua zborul, pasărea u rcă pe o p lantă şi apoi aşteaptă ca u n cu ren t p u tern ic de aer să-i dea im pulsu l necesar.

P loile, n o ro iu l şi pan te le abrup te descurajează vizitatorii, W aialeale fiind astfel ferit de efectele tu rism ulu i, vizibile pe m ai toate insulele A rh ipelagulu i H aw aii. D acă m angustele v o r fi ţin u te departe, W aialeale va răm âne în co n tin u are aceeaşi grădină a raiului îndrăg ită de reg izori şi actori.

275

P A C I F I C U L

Bora-BoraACEASTĂ IDILICĂ INSULĂ TROPICALĂ ARE PLAJE AURII, PALMIERI ZVELŢI ŞI O ÎNCÂNTĂTOARE LAGUNĂ ALBASTRĂ

Perla Pacificului, u n veritabil paradis terestru, insulă de vis — astfel a fost

num ită Bora-B ora.P en tru scriitorul am erican James

M ichener, este cea m ai frum oasă insulă din lum e şi m odelul insulei sale ferm ecate B ali-h ’ai, am intită în cartea Tales o f the South Pacific şi în m usicalul

lu i R odgers şi H am m erstein South Pacific, d in 1949.

B ora-B ora, o insulă liniştită din inim a Polineziei Franceze, este una d intre cele m ai încântătoare d in grupul Leeward, care ţine de Society Islands. Plaje albe, adem enitoare, străjuite de pâlcuri de palm ieri, coline înverzite şi hibiscuşi splendizi m ărginesc o lagună cu ape lim pezi ca de cristal. Tem peraturile tropicale, ce variază în tre 24 şi 28°C , sunt m oderate de briza proaspătă dinspre răsărit.

Prin inelul de insuliţe de corali — num ite în zonă motus — ce o înconjoară n u există decât o singură breşă navigabilă, aşa încât laguna constituie un p o rt natural. Pe lângă insula principală, de două ori m ai m are decât G ibraltarul, există încă două insule m ai m ici,T o o p u a şi T oopuaiti - toate trei fiind

R eciful de corali

Mt. ateniana B o r l _B o M

aitape

Toopuaiti Mc tim

k i lo m e tr i

B O R A - B O R A

probabil P o ra Pora , fiindcă po linezien ii n u pu teau p ro n u n ţa sunetele b şi l.

P rim u l colonist eu ro p ean a fost Jam es C o n n o r, suprav ieţu ito r al u n e i baleniere scufundate, Matilda, în 1792. E l s-a căsătorit cu o polineziană şi s-a stabilit în ex trem itatea sudică a insulei, pe care a n u m it-o M atilda P o in t; astăzi locu l este cunoscu t sub n u m ele M atira Po in t.Insula a fost in tegrată în Polinezia Franceză în 1895.

T IM P U R I MODERNEB o ra-B ora a in tra t în p lin secol X X odată cu prim a „invazie" am ericană, în 1928—1929: aceea a echipei care a realizat film ul m u t Tabu, povestea tragică de iub ire a u n u i p escu ito r de perle tahitian care a încălcat tabuurile străm oşeşti. Aceasta a fost avanprem iera sosirii am erican ilo r în tim p u l celui de-al

turile u n u i crater vulcanic erodat. Două piscuri gem ene dom ină B ora-B ora: M untele Pahia, de 660 m , şi M u n te le

rem anu, de 725 m . P o linez ien ii au populat insula acum aprox im ativ 1 100 4 e ani, lăsând în u rm ă câteva tem ple;

~ul d in tre ele are lespezi de piatră pe care su n t gravate ţestoasele sacre,

ja c o b R o g g ev een , u n exp lo ra to r Landez, a fost p rim u l eu ro p ean care a

vizitat B ora-B ora , în 1722. C ăpitanu l 1 unes C o o k a zărit insula în 1769 şi a ancorat la in trarea în p o rtu l natural în isc em b rie 1777. C o o k a n o ta t că n am ele insulei este B oia B oia (adică P rim ul N ăscut), dar m ai co rec t ar fi fost

BIJUTERIA PACIFICULUI Laguna azurie im Bora-Bora este înconjurată de un inel Ar recife coraligene, care o feresc de valurile puternice ale Pacificului.

doilea război m ondial, când v rem e de patru ani în insulă a staţionat o bază aeriană şi navală cu 6 000 de oam eni; cartea Tales o f the South Pacific relatează viaţa so ldaţilor am ericani de aici în anii ’40.

Italienii au sosit şi ei în B ora-B ora, în 1979, p e n tru a realiza film ul lu i D in o de Laurentis Uraganul, u n rem ake după o m elodram ă d in anii ’30.

Pista de aterizare constru ită în tim pul războ iu lu i la M o tu M u te face parte astăzi d in tr-u n aero p o rt m o d em , de la care turiştii sun t transportaţi cu am barcaţiunile peste lagună la V aitape, principalul sat d in insulă.

D u p ă o zi m arcată de soare, nisip şi ape strălucitoare, apusul în B ora-B ora este scurt şi învăpăiat. In u rm a lu i răm âne o în tu n ec im e ca de cerneală, ce pare a am plifica şu ierul vân tu lu i p rin palm ieri şi foşnetu l valu rilo r ce se sparg de recif.

UN V I I T O R A T O LRecif mărginaş Insulă vulcanică

Reciful continuă să crească Insula se scufundă

Bora-Bora s-a format ca un vulcan vast, ridicându-se din mare acum 3 milioane

de ani, iar în jurul ei a crescut un colier de corali. Micii polipi ai coralilor trăiesc in interiorul scheletelor de calcar pe care le secretă, folosind calciul extras din mările tropicale puţin adânci. Acuimilându-se, scheletele unei colonii de polipi formează treptat un recif. Pe măsură ce scoarţa oceanică s-a răcit, vulcanul a început să se scufunde, dar coralii au continuat să crească, închizând în interior insula şi laguna. Cu timpul insula va dispărea, în urma ei rămânând doar un atol - o lagună mărginită de un recif de corali.

277

America de Nord

InsulaEllesmereO INSULĂ IZOLATĂ ŞI ÎNGHEŢATĂ DE LA CAPĂTUL LUMII NU VEDE LUMINA SOARELUI TIMP DE O JUMĂTATE DEAN

Departe de agitaţia lum ii, Insula Ellesm ere este atât de izolată, în tr-u n

ţin u t atât de ostil, încât pare purificată de rigorile p ropriu lu i său climat. A erul este atât de curat aici, încât în tregu l peisaj — vasta în tindere de gheaţă, m u n ţii golaşi şi gheţarii im punători - se conturează clar, în cele m ai m ici detalii, o ferind im presia deconcertantă că to tu l este deopotrivă aproape şi foarte departe.

LUMINĂ ŞI ÎNTUNERICVara, soarele n u coboară n iciodată de pe boltă, aruncând um bre înşelătoare. D ar tim p de aproape cinci luni pe an, de la începu tu l lui no iem brie până la sfârşitul lu i m artie, dom neşte u n în tuneric perm anent.

Ellesm ere este cam de două ori m ai m are decât Islanda. C el m ai nordic p u n c t al său, C apul C olum bia , se află la doar 756 k m de Polul N o rd . A colo un d e soarele topeşte zăpada, p e coastele dinspre sud ale m un ţilo r, stânca se detaşează neagră-cenuşie pe fondul o rb ito r al albului din ju r . U n ii m u n ţi au o siluetă ro tun jită , nivelată de gheaţă în

280

decursul m ileniilor, iar această form ă le m archează înălţim ea. Vârful B arbeau din M u n ţii G ran t Land, din nord , are circa 2 600 m , fiind cel m ai înalt pisc din estul co n tinen tu lu i nord-am erican .

Ţ ărm ul este franjurat de fiorduri săpate de gheţari. U nele , p recum A rcher, au ravene adânci, cu faleze ce se ridică d in apă până la 700 m înălţim e. A proape to t tim pul, m area din ju ru l insulei este încrem enită sub gheaţă, răcind şi aerul d in ju r . Iarna, tem pera-

CAPĂT DE DRUM Sub razele palide ale soarelui, filtrate de nori, bucăţi de la baza câte unui gheţar se desprind şi încep să plutească în mare ca aisberguri.

turile po t coborî până la -4 5 °C . C hiar şi vara - de la sfârşitul lui iunie până la sfârşitul lui august - tem peratura scade adesea sub 7°C , dar în zilele senine se p o t înregistra 21°C. In ciuda frigului, insula nu este cufundată în zăpadă, cum s-ar putea crede. D e fapt, aici se întinde un deşert; precipitaţiile (ploaie, ninsoare şi condens) însumează doar 60 m m pe an, fiindcă nu e suficient de cald pentru evaporarea de suprafaţă.

Aşadar, nu e de m irare că, în ciuda dim ensiunilor sale, Insula Ellesmere este foarte slab populată. Există o singură aşezare, la fiordul Grise, în sud. Aceasta reprezintă com unitatea cea mai nordică a Canadei, ce num ără aproxim ativ 100 de

TĂCERE ALBĂ Bătuţi de vânturi, Munţii Grant Land din nordul Insulei Ellesmere se conturează întunecaţi pe fondul mantiei de nori şi zăpadă.

eschimoşi inuiţi. Orăşelul a fost fondat în 1953, în principal pen tru a perm ite Canadei să reclame posesia asupra insulei. D ar Fiordul Grise nu a fost prim a aşezare de aici.

C oloniştii au venit în Ellesmere cu 4 000 de ani în urmă; aceştia erau descendenţii primelor populaţii americane, care au trecut din Siberia în Alaska. R u in e antice, precum o tabără încercuită de bolovani, sunt vizibile şi azi, peisajul fiind foarte puţin m arcat de trecerea

A M E R I C A D E N O R D

MIC, DAR REZISTENT Caribu-ul Peary are blana mai groasă şi picioarele mai scurte decât alte rase de caribu. Astfel animalul reduce pierderile de căldură în clima aspră din Ellesmere.

P R I M U L LA P O L U L NORD

MEDIU SENSIBILP en tru flora şi fauna existente în Insula E llesm ere, echilibrul d intre supravieţuire şi ex tincţie este fragil. Intre 1891 şi 1906, 90 de exem plare de caribu au fost ucise în tim pul expediţiilor lu i R o b e rt Peary la Polul N o rd . C aribu -u l ce poartă num ele exploratorulu i este o specie periclitată, din care m ai există doar câteva exem plare.

C a o recunoaştere a fragilităţii sale, insula a fost transform ată parţial în Parc N aţional, în 1988. A coperind o suprafaţă ceva m ai m ică decât a E lveţiei, parcul cuprinde şi Lacul H azen, lung de 70 km . cel m ai m are din in terio ru l C erculu i Polar. T uriştii sosesc pe calea aerului vara, p en tru a vizita splendorile regiunii, încă n u se ştie dacă acest aflux turistic afectează în m o d negativ m ediu l extrem de fragil de aici.

tim pului. Valuri de no i colonişti - populaţia thule, strămoşii inu iţilo r — au începu t să sosească în ju ru l anului 1250. D ar iernile aspre şi-au spus cuvântul, încât şi până în 1953 nici un inu it n u m ai trăia aici de vreo 200 de ani.

Pe insulă nu există copaci; cei mai apropiaţi arbori se află la 2 000 k m spre sud, pe terito riu l continental al C anadei. Vara, zăpada se topeşte aproape peste to t, iar florile sălbatice p recu m m acul

PIONIERI Matthew Henson (centru) împreună cu un grup de inuiţi la Polul Nord (sus).

cresc sălcii plângătoare, rogoz, iarbă- neagră şi ochii-şoarecelui.

M ii de iepuri polari, albi ca zăpada, şi tu rm e de bo i m oscaţi împânzesc păşunile, pe lângă tu rm e de caribu Peary. Aceste anim ale sunt m ai m ici şi au blana de culoare m ai deschisă decât caribu-ul care trăieşte pe continent, iar iam a n u migrează spre sud. C a şi boii m oscaţi şi iepurii arctici, ei supravieţuiesc h răn indu-se cu lichenii şi ierburile care cresc sub zăpada. Pe în treg parcursul anului, caribu-ul Peary este vânat de lupii şi de vulpile polare. M ulte din tre păsările ce v in în insulă vara, p recu m bufniţa polară, zboară apoi spre sud în căutarea unei clim e m ai blânde. R ân d u n ica polară străbate jum ătate de lum e p e n tm a-şi pe trece vara în Antarctica. Presura polară şi p tarm iganii de stâncă răm ân pe insulă şi supravieţuiesc cum pot, hrănindu-se cu pu ţina vegetaţie de sub zăpadă.

arctic înfloresc în locurile adăpostite — pe lângă pâraie, de pildă. Z o n a Lacului H azen este cea m ai m are d intre aceste oaze de verdeaţă. In tim pu l verii aici

Fortul Conger de pe Insula Ellesmere a constituit baza de la care Robert Peary

(1856-1920), ofiţer al Marinei Americane, a pornit în cea de-a patra tentativă a sa de cucerire a Polului Nord, în aprilie 1909. Colibele din lemn şi cuptoarele de fier, bine conservate în clima uscată, amintesc şi azi de vechii exploratori.

Căpitanul-comandor Peary a apelat la inuiţi şi la săniile lor trase de câini pentru a marca un itinerar al punctelor de aprovizionare. împreună cu Matthew Henson, el a străbătut ultimii 250 km şi drumul înapoi, de peste 720 km, în 16 zile. Victoria i-a fost întunecată de afirmaţiile rivalului său, dr.

Frederick Cook (discreditate în cele din urmă), care declarase că a ajuns la

Pol în 1908. Pe o carte poştală (jos) apar amândoi în postura

de cuceritori ai Polului Nord.

r '

G L A C I E R B A Y

Glacier Bay:iE MĂSURĂ CE GHEŢARII ULTIMEI GLACIAŢIUNI S-AU RETRAS DIN ALASKA, LOCUL LOR A rOST LUAT DE PLANTE SI ANIMALE

In fiecare zi de vară, G lacier Bay răsună de trosne te le bu că ţilo r de

d iea ţă ce se rup şi cad în m are , u n e le de "unensiunile u n u i im obil. E le se desprind d in pe re ţii înalţi de gheaţă ce întâlnesc apele reci d in largul S n im to rii de G heaţă, în G olful Alaska.

m ăsură ce zăpada se topeşte , scoţând

PEŞTERA ALBASTRĂ (verso) A pa din gheaţa topită a sculptat această peşteră într-un gheţar. Curând, peştera se va prăbuşi, resturile ei amestecându-se cu sjărâmăturile de gheaţă din jur.

la iveală roca de dedesubt, p lan tele şi anim alele rev in pe terito riile „p ie rd u te" în tim p u l „m icii g laciaţiun i“ de acum4 000 de ani.

C ân d nav igatoru l b ritan ic G eorge V an co u v er a sosit în S trâm toarea de gheaţă în 1794, cu nava sa H M S Discovery, G lacier B ay n u exista. V izibil era doar capătul u n u i g heţar m asiv — u n p e re te de 16 k m lung im e, înalt de 100 m . D a r 85 de ani m ai târziu, naturalistu l şi scriitorul am erican J o h n M u ir a găsit aici u n g o lf larg.G heaţa se retrăsese 77 k m în in te rio ru l co n tin en tu lu i, spre m u n ţi.

AME RI ' CA DE N O R f i

G heţarulGrand

Gheţarul Margerie

Parc Naţional

G h a e r \ i’Viv >

GolfulAlaska

Cross

: Gustavus Juoeau

m ile Sound .0 25 J 0 . . S G 4

0 25 50 Insula Chichagofk i lo m e t r i

0 LUME DE GHEAŢĂ Pe un fundal orbitor de alb şi albastru, Gheţarul Margerie alunecă la vale din M asivul Fairweather spre Fiordul Tarr din Glacier Bay. A n după an, gheţarul îşi reduce dimensiunile, pe măsură ce vara se topeşte mai multă zăpadă decât cade iarna.

283


Astăzi, pe te rito riu l care a devenit în tre tim p Parcul N a ţiona l G lacier Bay, fiordurile îngheţa te înain tează până la 100 k m în uscat, m ărg in ite de păduri bogate , până ce ating stânca goală sau u n u l d in tre cei 16 gheţari ce alunecă la vale dinspre m u n ţii de la graniţa am ericano- canadiană. Vârfuri sem eţe se profilează la o rizon t; cel m ai înalt,Fairw eather, atinge 4 663 m . M u n ţii străjuiesc o vastă în tin dere de gheaţă şi zăpadă, ce alim entează gheţarii. J o h n M u ir a escaladat M asivul Fairw eather în 1879, rem arcând frum useţea fu ioarelor de no ri din ju ru l

crestelor, p rin care razele soarelui se infiltrau p e n tru a încălzi apele verzi ale fiordurilor, şi imensitatea de u n alb orbitor a în tinderii de gheaţă de la poale. E l a descris splendoarea ireală a zorilor, ce

învăluie cea m ai înaltă culm e în tr-o strălucire roşiatică. „Această im agine spectaculoasă s-a estom pat", scria M uir, „ trecând prin m ii de to n u ri de culoare, până la galben-palid şi

alb .“ A sem enea scene p o t fi adm irate şi azi, în v rem e ce gheţarii îşi croiesc d ru m la vale, gem ând şi trosnind.

Vara, apa rezultată d in top irea zăpezilor se scurge p rin in te rio ru l lor,

APELE VERZI ALE FIORDURILOR SI IMENSITATEA

DE UN ALB ORBITOR A GHETII

săpând g ro te şi tunelu ri ce sfârşesc p rin s

se prăbuşi zgom otos, când gheaţa devine p rea subţire. In ultim ele secole, ninsorile n u au m ai egalat top irea d in tim pul astfel că gheţarii se dim inuează. C o m b in ân d aceasta cu efectul încălzirii globale, viteza cu care se re trag gheţari: creşte. F en o m en u l le perm ite specialiştilor să studieze m o d u l în care viaţa revine în aceste locuri.

La începu t, pe rocile eliberate de gheaţă apare o crustă subţire de alge, care lasă loc m uşchilo r şi lichen ilo r. A poi

APUS ÎN PUSTIU Pe înserat, apusul iluminează , frumuseţea pură şi spirituală “ din Glacier Bay, descrisă astfel de naturalis american John Muir.

delicatele driade galbene form ează pâlcuri dese în resturile lăsate de gheţar, în care se m ai păstrează u rm e ale pădurilo r ce au existat înain te de epoca glaciară.

T rep ta t se form ează u n strat de sol, îm bogăţit de bacteriile ce fixează azotul, existente în rădăcinile driadelor.C rânguri de arini şi sălcii p itice apar după aceea, fiind la rândul lo r u m brite de p lopu l canadian; acesta lasă loc apoi p ăd u rilo r de m olizi şi brazi de Canada, care m ărginesc astăzi cea m ai m are parte a ţărm ului. O d ată ce vegetaţia a prins rădăcini, în zonă sosesc anim alele erbivore, u rm ate de prădători p recu m lupii. Vara, aisbergurile uriaşe desprinse d in gheţari constitu ie veritabile creşe

p e n tru puii de focă. Alţi oaspeţi de vară sun t balenele cu cocoaşă, lung i de aproxim ativ 14 m , care v in în apele golfului după ce şi-au p e trecu t iarna în H aw aii.

Jo h n M u ir a p riv it fascinat naşterea aisbergurilor, descriind m o d u l în care acestea „se ridică şi se cufundă iar şi iar, înain te de a se stabiliza şi a p lu ti ca nişte insule de cristal albăstrui, libere în sfârşit, după ce au fost parte in tegrantă a u n u i gheţar ce s-a târât greoi tim p de secole".

PE CERUL DIN ALASKA La latitudini nordice, aurora boreală brăzdează cerul nopţii cu benzi de lumină roşie sau verde.

A.TUL URIAŞULUIS lăturile unei balene cu «Miiixu.î — care iese din apă iiffli aproape întreaga masă■ 3 € de tone a trupului

— constituie un veritabil şecucol în Glacier Bay.

B orne/e oferă acest p w j f o / îndeosebi când :» iu :î este agitată şi uneori ■i e i : semnale sonore care H rfrat mai departe decâtm-iâtele lor.

Munţii Brooks!

OMUL A JUCAT UN ROL NESEMNIFICATIV ÎN ACEST LANT MUNTOS SĂLBATIC DIN NORDUL ÎNDEPĂRTAT AL ALASKĂI

A cest terito riu neîm blânzit al crestelor golaşe, al văilor adânci şi al lacurilor

şi râurilor îngheţa te este supranum it „U ltim a reg iu n e sălbatică a lum ii". A ctivitatea om ulu i n -a afectat deloc zonele centrale şi de est ale M u n ţilo r B rooks - capătul M u n ţilo r Stâncoşi, care se în tin d pe 1 000 k m în Alaska de N o rd . U rşii grizzly, polifagii am ericani (Gulo luscus) şi elanii, oile Dall, vulpile polare şi caribu-ul populează acest masiv.

M u n ţii B rooks form ează un zid uriaş p e terito riu l celui m ai no rd ic stat al SUA. Pe versanţii sudici cresc păduri de copaci fusiform i, ale căror trunch iu ri po t avea nevoie de 300 de ani p en tru a se m ai îngroşa cu 75 m m .

CELE M A I SCURTE VERILa n o rd de acest lanţ m un tos se află Alaskan N o r th Slope, o vastă în tindere de sol îngheţat. In tim pul celor câteva luni de vară, păm ântul revine la viaţă, cu flori ce îm bobocesc prin tre licheni, rogoz, m uşchi şi sălcii pitice (vezi în dreapta).

Pu ţin i oam eni trăiesc aici. In m iezul iernii dom neşte în tunericu l, iar tem peratura, care are în m o d obişnuit valori de —30°C , scade u n eo ri până la

288

-4 5 °C . Aşezările sun t extrem de izolate. La A rctic Village, pe versantul sudic al M u n ţilo r B rooks, se poate ajunge doar pe calea aerului şi cu snow m obile ori cu sănii trase de câini.

L ocuitorii vânează caribu-ul n um it porc-spinos. Acest anim al rum egător polar îşi pe trece iarna la sud de M unţii B rooks, în văile ce coboară spre R â u l Porcup ine („porc spinos"), care le-a dat de altfel şi num ele . In fiecare prim ăvară, tu rm a de 160 000 de anim ale traversează m unţii, spre câm piile de pe coastă. A ici se nasc puii, anim alele având la dispoziţie ierburi şi licheni spre a-şi reface stratul

ÎN MIŞCARE Turmele de caribu se adună pentru a migra spre câmpiile de coastă, unde vor fata. Majoritatea puilor vin pe lume în aceeaşi săptămână.

S U P R A V I E Ţ U I T O R I Î NTR- 0 LUME A S P R Ă

NEATINS N u există drumuri, clădiri, terenuri cultivate sau alte urme ale prezenţei omului în vasta întindere a Munţilor Brooks — una dintre puţinele regiuni cu adevărat sălbatice ale lumii.

dc grăsim e p e n tru iam a urm ătoare . Z o n a este considerată „u n Serengeti al A m eric ii“ , deoarece m igraţiile tu rm elo r de caribu am intesc de cele ale an tilopelor zebu, ale zebre lor şi gazelelor d in Parcul N a ţiona l Serengeti, d in Africa de Est.

PROTEJAREA N A T U R IIU n parc naţional şi alte zone pro tejate in c lu d m ajorita tea reg iu n ilo r centrale şi estice ale M u n ţilo r B rooks, ca şi partea răsăriteană a N o r th Slope. Parcul N a ţional Poarta A rcticii, d in in im a m u n ţilo r, îşi trage num ele de la trecătoarea d in tre M u n ţii B oreal şi Frigid Crags.

Z o n a a fost n u m ită „G ates o f the A rctic" (Poarta Arcticii) de B ob Marshall, pădurar de profesie şi exp lo ra to r din pasiune. Fascinat de locurile neum blate de om , în anii ’30 el a explorat văile şi a escaladat m u n ţii d in regiune.„ E ceva glorios", scria el, „ în a călători d inco lo de capătul P ăm ântu lu i, în a trăi în tr -o altfel de lum e, nedescoperită încă de o am en i." Iar până acum , doar câţiva aven turieri curajoşi au p u tu t adm ira splendorile un ice ale M u n ţilo r B rooks.

P lantele care cresc în solul îngheţai al Munţilor Brooks au unele caracteristici

aparte, care le permit să reziste la frig, vânt şi lipsa de precipitaţii. Toate sunt scunde, pentru a reduce astfel efectele vânturilor reci şi uscate; salcia polară, de pildă, se întinde orizontal pe sol. Puţina căldură este reţinută între plantele înghesuite una în alta; temperatura în centrul unui astfel de pâlc

poate fi cu 22°C mai mare decât cea a aerului înconjurător. Frunzele înguste ale muşchiului-campion reduc pierderile de apă, la fel ca frunzele foarte apropiate de tulpină ale clopoţeilor arctici. Doar în perioada înfloririi tulpinile se înalţă deasupra covorului de vegetaţie, fiind apoi aplecate de vânt.

PĂTURĂ ROZSumedenie de flori spuzesc tufele joase de muşchi-campion.


Muntele KatmaiUNA DINTRE CELE MAI MARI ERUPŢII VULCANICE DIN SECOLUL AL XX-LEA A SPULBERAT VÂRFUL ACESTUI MUNTE DIN ALASKA

Pu ţ in e ş tir i s-au b u cu ra t în se co lu l al

X X - le a de atâta a ten ţie ca aceea despre M u n te le K a tm a i. A f la t la

com anda vasu lu i cu abu ri Dora, în d ru m spre P o r tu l K o d ia k de pe in su la cu

ace laşi n u m e d in A laska , pe 6 iu n ie 1912, căp ita nu l n o ta în ju rn a lu l de b o rd

la o ra 13 fix : „ A m ză r it o co lo ană groasă de fu m d rep t la pupa, r id icân d u -se d in P en in su la A laska . A m lu a t re le vm e n tu l şi am presupus că este v o rb a despre

M u n te le K a tm a i, aflat la o d istanţă de c irca 88 k m .“

FUM, CEN UŞĂ ŞI EXPLOZIIîn s o ţ it de u n vân t aspru şi de fu lge re ,

fu m u l a ajuns la navă în răstim p de două o re , îm b ră cân d -o în t r - o cenuşă

a lb icioasă, ce a a co p e r it ch ia r şi suprafaţa m ă r ii. C e nu şa a căzut ş i în Insu la

K o d ia k , u n e le a co pe r işu r i p răbuş indu -se sub greutatea ei.

L a C o ld B a y , în P en in su la A laska , u n cu tre m u r v io le n t a fost u rm a t de o e rup ţie te r ib ilă , s im ţită ch ia r şi în

URIAŞUL DIN ALASKA Neimpresionat de dezastrul vulcanic din zonă, ursul Kodiak — mai mare decât grizzly — pescuieşte somonii în migraţie.

C o lu m b ia B r ita n ică , aflată la 1 300 k m

depărtare. A lte e x p lo z ii au răsunat în noap tea şi z iu a u rm ătoare , cu lm in â n d pe

7 iu n ie , la ora 22 .40 , c u o iz b u cn ire de lu m in ă ga lbenă d in vâ rfu l u n u i m u n te de cenuşă vu lcan ică ; răbu fn irea a fost atât

de pu te rn ică , în c â t a lu m in a t c e ru l „ca soare le ". A doua z i, s ilu e te le fam ilia re ale

p is c u r ilo r d in zare au co n firm a t vo rb e le u n u i m a rto r ocu la r: „ V â r fu l M u n te lu i

K a tm a i a e xp lo d a t."E s t im ă rile u lte r io a re au re leva t că

33 de m ilia rd e de tone d in scoarţa P ă m â n tu lu i s-au răspând it în aer sub

fo rm ă de p ra f şi cenuşă, a co pe r ind re g iu n i vaste d in n o rd -v e s tu l am e rican si

r id icân d u -se până în stratosfera. R ăm ase a co lo t im p de aproape u n an, p ra fu l şi

cenuşa au în c o n ju ra t em isfera no rd ică , p ro d u cân d de f le x iun ea a a p ro x im a tiv

10% d in energ ia solară, ceea ce a dus la v e r i m a i răcoroase şi ie rn i m a i re c i

p re tu t in d e n i în lum e .A b ia în 1915 b o tan is tu l am e rican dr.

R o b e r t F. G r ig g s a condus o exped iţ ie în V a le a K a tm a i, găsind a co lo doa r

o în t in d e re pustie de nă m o l, n is ip u r i

MUNTE PRĂBUŞIT Golit de roca topită extrasă în erupţia unui vulcan apropiat, Muntele Katmai s-a prăbuşit în el însuşi, în locul vârfului a apărut un crater (calderă) care s-a umplut cu apă.

Kâul

Atcs toji'"

M ii de Fum uri J? ' Ancl,oraSe# j m m * .

_ >

. Golful A laskaM u n te le ^ a tm a i ‘ ..

g g s d ia k 5 5

M U N T E L E K A T M A I

I m işcătoare şi p ia tră pon ce , fără u rm ă deI ropac sau f ir de iarbă. S o lu l suna a g o l

sub p ic io a re le lo r şi, când era lo v it , ie surpa, fo rm â n d f isu r i d in care em anau

gaze su lfuroase. S p e c ia liş t ii s-au retras, dar au re v e n it u n an m a i tâ rz iu , când au

■ urcat atent, pe ravene le nou -ap ăm te ,[ ;pre v â rfu l M u n t e lu i K a tm a i.

C u lm e a d ispăruse cu adevărat. In

lo c u l e i se căsca u n hău lu n g de 4 k m îi adânc de peste 600 m . Pe fu n d lucea

1 un la c de u n a lb a s tru -v e rzu i in tens.I U m iâ n d u - ş i d ru m u l, e xp e d iţ ia a ajuns

in t r -o va le în care, p r in f is u r ile d in sol, ţâşneau spre ce r m i i de co lo an e de abur.

I G r ig g s a n u m it - o V a le a c e lo r Z e c e M i i de F u m u r i. L a capătu l e i su pe r io r, la

: c irca 10 k m de M u n te le K a tm a i,; bo tan is tu l a d escope r it u n n o u vu lcan ,

m a i m ic , p e care l- a b o te za t N o v a ru p ta . D e ş i e x p lo ra to r ii n u ş i-au dat seama

a tun c i, acesta era che ia dezastru lu i. N u K a tm a i sărise în aer, c i n o u l v u lc a n

erupsese, ex trăgând ro ca to p ită de sub

K a tm a i p r in f is u r ile subterane şi p ro v o c â n d astfel p răbuş irea v â r fu lu i acestu ia.

A p o i N o v a ru p ta a în g ro p a t râu rile şi c â m p u r ile în zăp e z ite d in j u r sub 215 m

de cenuşă incandescentă; co lo an e le de abu r ce se r id ic a u d in apa c lo co t in d ă erau „c e le zece m i i de fu m u r i" .

A s tă z i, va lea n u m a i fum egă , însă a rămas ace laşi deşert pastelat, e roda t în fo rm e fantastice în ce i 80 de an i de în g h e ţ, vân t şi râ u r i de zăpadă to p ită — o

im a g in e a lu m i i aşa c u m se în fă ţişa în co p ilă r ia ei.

GĂTIND LA ABURIMembrii expediţiei Griggs pregătindu-şi micul dejun la o răsuflătcare vulcanică. Aburul nu numai că prăjeşte şunca, dar susţine şi tigaia, care pare a sta pe aer.


Delta MackenzieLA NORD DE CERCUL POLAR, O REŢEA DE CANALE UNDUIEŞTE PRINTRE INSULE ÎMPĂDURITE, ÎN CEA MAI MARE DELTĂ DIN CANADA

Tuktojjaktuk

■ / ; "MomianM : -p-Wells VLacul --------- -

Y p k O K Ş - g Urşilor(C Ş N A ^A ).n : | A

/<•, > o_ ~n

m ile0

T E R I T O R I I L E D E . N O R D - V E S T

Yellowknife .

6 200 mk i lo m e tr i______

"400-Lacul Sclavilor

Lacul Athabascci

T im p de aproape şase lu i i i p e an, D e lta

M a c k e n z ie , de p e ţă rm u l n o rd -v e s t ic al C an ad e i, n u seam ănă d e lo c cu o deltă , f i in d a cope rită de o crustă de gheaţă ce uneşte in su le le şi cana le le cu câm p ia de coastă. V â n tu r i aspre răsco lesc această pustie ta te a rc t ică în t in să , asupra căre ia

t im p de m a i m u lte săptăm ân i în m ie z u l ie r n i i d om neşte în tu n e r ic u l, fară n ic i u n răsărit de soare.

S in gu ra sursă de lu m in ă este Lu n a ,

m e reu p rezen tă , şi spectacu loase le au ro re b o rea le — pe rd e le şi fâş ii

de lu m in ă staco jie şi ve rd e ce b răzdează ce ru l.In u iţ i i c red că au rora

bo rea lă este reflectarea fo c u r i lo r în j u r u l căro ra

dansează fan tom e le .P r im ă va ra îş i face o

apa riţie zgom o toasă în deltă . Sp re sfârş itu l ie rn ii,

c o m u n ită ţ ile izo la te d in re g iu n e aşteaptă c u nerăbdare ca gheaţa să se crape şi să în ceapă să se topească. P e m ăsură ce b lo c u r i uriaşe de gheaţă se d e sp r ind şi p o rnesc spre m are , ră zu in d m a lu r ile , v ia ţa în de ltă renaşte. In răstim p de

câteva o re , d e zghe ţu l zg o m o to s scoate la

DEZGHEŢUL DE PRIMĂVARĂ

SCOATE LA IVEALĂ UN VAST LABIRINT

DE CANALE SI INSULE

ivea lă u n în t in s evan ta i de cana le şi la cu r i, despărţite de o sum eden ie de m ic i in su le .

P L A T ŞI JO Sîn treaga suprafaţă a d e lte i — care se

în t in d e spre n o rd pe 160 k m până la M a re a B e a u fo r t ş i acoperă 80 k m de

coastă — poa te f i văzu tă n u m a i d in aer. S o lu l este jo s şi m a jo rita tea in s u le lo r ab ia se zăresc d in apă. I c i ş i c o lo , ca p en tru

a-ş i accen tua aspectu l p la t, p e isa ju l este p u n c ta t de n işte m o v il iţe co n ice , n u m ite

de in u iţ i pingo ( „d â m b “ în l im b a lo r).In m ij lo c u l fie că re ia se află o masă de

gheaţă. E x is tă peste 1 000 de pingo în D e lta M a c k e n z ie — cea m a i m are

co n cen tra ţie a acesto r s tru c tu r i la n iv e l m o n d ia l.

V a ra , de lta este c o n t in u u c ize la tă de fo rţa a p e lo r sale p lin e de n ă m o l, care

erodează şi d e o p o tr iv ă fo rm ează m a lu r ile , a n o t im p după an o tim p .

In ce le dou ă A m e r ic i , n u m a i

A m a z o n u l şi M is s is s ip p i au u n d e b it de apă m a i m are decâ t M a c k e n z ie , care este

a lim en ta t de tre i la cu ri: A thabasca , L a c u l U r ş i lo r şi L a c u l S c la v ilo r . P r in c ip a lu l

curs de apă po rneşte d in acesta d in urm ă, care are a p ro x im a t iv d im e n s iu n ile A lb a n ie i.

L a c u l S c la v ilo r este ce l m a i adânc lac a l A m e r ic i i de N o r d (614 m ). D e ş i

M a c k e n z ie străbate doa r 1 800 k m de la la c până la m are , b a z in u l său acoperă o suprafaţă

ap roape la fe l de în t in să ca F ranţa , G e rm an ia ,

Ita lia , Span ia şi P o rtu g a lia la u n lo c ,

f i in d c ă are n u m e ro ş i a f lu en ţi d ire c ţ i, p lu s a lţ ii

in d ire c ţ i, care se varsă în la cu r i. U n sco ţian pe n u m e A le x a n d e r M a c k e n z ie a

e xp lo ra t f lu v iu l şi de lta în u lt im a parte a s e c o lu lu i al X V I I I - le a , d esch izân d calea

n e g u s to r ilo r de b lă n u r i. M a c k e n z ie , angajat a l C o m p a n ie i N o r t h -W e s t F u r, a fo st tr im is de f irm ă să e xp lo re ze

reg iun ea de n o rd -v e s t a C a n a d e i în iu n ie 1789. S c o ţia n u l a p o rn it de la F o r t

C h ip e w y a n , lângă L a c u l A thabasca, îm p re u n ă cu u n g rup d in care faceau

parte băştinaşi şi b a rcag ii canad ien i. E i au

parcu rs d ru m u l în t r - o canoe d in scoarţă de m esteacăn.

M a c k e n z ie spera să descopere o rută spre vest, către P a c if ic , şi a fost în cân ta t

când a dat peste u n f lu v iu ce iz v o ra d in L a c u l S c la v ilo r şi cu rgea spre vest. D a r

în a in tâ n d pe ape le sale frăm ântate, şi-a dat seama că la u n m o m e n t dat a lb ia

co teşte spre no rd -ve s t, către O ce a n u l îngh e ţa t, în lo c să c o n t in u e spre P a c if ic .

A c u m f lu v iu l poartă n u m e le său, dar M a c k e n z ie l- a b o te za t „ F lu v iu l D e za m ă g ir ii" .

292

P ING O SI I A Z U R I

INSULĂ VEŞNIC VERDE Conifere precum molidul şi pinul acoperă multe dintre insulele Un Delta Mackenzie.

E c h ip a sa a ajuns la m are în m a i p u ţ in de tre i săptăm ân i, tre când cu p r ic e p e re peste se riile de p rag u r i şi v â lto r i, ca

P rag u l R a m p a rt , care străbate u n d e f ile u -ung de 11 k m p r in tre p e re ţ i în a lţ i de

60 m . In sep tem b rie se în to rsese deja la F o r t C h ip e w y a n , d upă ce că lă torise aproape 4 800 km .

D e lta M a c k e n z ie a d e v e n it astfel — în

t im p u l ce lo r tre i lu n i de vară — destinaţia fa vo rită a n e g u s to r ilo r de b lă n u r i, atraşi de casto ri şi z ib e lin e , a v â n ă to r ilo r de

ba lene, p o rn iţ i în căutarea b a le n e lo r albe

şi a c e lo r g roen lan deze , a c ă u tă to r ilo r de

au r şi, u lte r io r , a p e tro liş t i lo r . M a i tâ rz iu , M a c k e n z ie a d e v e n it p r im u l eu ropean

care a traversat M u n ţ i i S tâncoş i. S c o ţ ia n u l a scris o carte despre

e x p lo ră r ile sale în n o rd -v e s tu l C a n a d e i şi a fost în n o b ila t în 1802.

în p rezen t, vara, de lta este străbătută

de nave şi barje ce în a in te a ză în aval p e n tru a l iv ra d ive rse m ă rfu r i, de am b a rca ţiu n i tu r is t ice , canoe şi u n e o r i nave pe pe rn ă de aer.

C e l m a i n o rd ic p u n c t al tra seu lu i este sa tu l de coastă T u k to y a k tu k , o d in io a ră un p ro sp e r cen tru al v â n ă to r ii de ba lene , ia r astăzi u n n o d de transfer

a l m ă r fu r ilo r - p re c u m cheresteaua ş i peşte le — de pe nave le o cean ice pe ce le f lu v ia le .

Un pingo (o movilă conică) se formează de obicei în albia secată a unui lac.

Apa din solul neînghetat de dedesubt este captată în permafrost şi îngheaţă, alcătuind un bloc de gheată lenticular, care ridică solul de deasupra formând un dâmb. Un pingo poate creşte în fiecare an; unul dintre cele mai mari înregistrate avea peste 1300 de ani vechime şi circa 50 m înălţime. Majoritatea însă se întind, se fisurează şi se prăbuşesc înainte de a atinge asemenea dimensiuni, formând un iaz cu maluri înalte, ce se umple cu apă vara, atunci când nucleul îngheţat se topeşte.

S Ă L B Ă T I C I E A C V A T I C A Vara, în labirintul de albii şi insule joase care constituie Delta Mackenzie există trei canale navigabile. Pe acestea, ambarcaţiunile cu provizii pot ajunge la comunităţile izolate timp de aproape jumătate de an din cauza gheţii.

zadă n u m ită tamarack. O d a tă cu vara apar

r o iu r i dense de ţânţari şi s to lu r i de păsări sălbatice, p re cu m gâscă a rc t ică şi gâscă de

Canada , care v in a ic i cu m ii le p en tru a-si creşte p u ii, în a in te de a m ig ra spre sud.

Z ib e lin e le cu tre ie ră sm ârcu r ile , casto rii îş i repară v iz u in i le şi d ig u r ile , ia r tu rm e le de ca r ib u p o rnesc spre n o rd p en tru a se

rep ro du ce şi a se b u cu ra de abunden ţa de lic h e n i şi rogo z .

L a fe l ca şi ce le la lte an im a le , v u lp i le şi lu p i i îş i fac re ze rve de grăsim e p en tru

iarnă , vânând le m in g i, c a r ib u şi co coş i de pădure .

STRÂNSOAREA IERNIIIarna soseşte în scu rt t im p , gheaţa fo rm ându -se la fe l de rap id c u m s-a top it. T ra f ic u l pe f lu v iu înce tează în a in te ca

gheaţa să b lo ch e ze cana le le şi d o cu r ile . A p o i, lu n i de z ile la rând, u n ice le

m ij lo a ce de transpo rt v o r f i sn o w m o b ile le şi săn iile trase de câ in i.

A şe ză r ile um ane şi sălaşurile an im a le lo r v o r răm âne izo la te până când p rim ăvara

va sosi d in n o u în lum ea lo r îngheţată.

Sub lum ea acva tică a d e lte i se află u n

strat de perm a frost - so l p e rm anen t îngheţa t, n u m a i stratu l de suprafaţă dezghe ţându-se p rim ăvara . A ce s ta n u m ăsoară m a i m u lt de 1,2 m în adâncim e.

P e rm a fro s tu l îm p ie d ic ă apa de la suprafaţă să pă trundă în so l, susţinând

astfel vegetaţia bogată ce în flo re ş te vara

în deltă. N a tu ra are parcă „p ro g ra m p re lu n g it " în lu n ile de vară, când

p ăm ân tu l este scăldat în lu m in a pe rm anen tă a soa re lu i t im p de câteva

săptăm âni. P e ce le m a i n o rd ic e in su le ale

de lte i, u n de stra tu l su pe rfic ia l de so l se dezgheaţă foarte p u ţ in , cresc n u m a i

co pa c i p it ic i, p re cu m a r in ii şi să lc iile , a lă tu ri de m u şch i, l ic h e n i,

rogo z , ie rb u r i rez isten te şi f lo r i să lbatice p re c u m cele

n u m ite „ zb u ră to a re " .M a i spre sud, un de so lu l

se dezgheaţă pe o adânc im e m a i m are , pe in su le cresc

m o liz i, p in i, p lo p i şi o spec ie n o rd -am e r ica n ă de

T Ă I E T O R U L DE C O P A C ICastorul (şi foloseşte dinţii ascuţiţi pentru a doborî un copac. Cu lemnul acestuia va repara digul construit pentru formarea iazului în care îşi are vizuina.

294

r

R Â U L N A H A N N I

Rabbitkettle

* Me r i t o r i i l e•'<</ D E N O R D -V E ST

Fort.. Simpson

. a J f . ,,.c>\Virginia v o A - ' 1

V! 7xOV \ ' 3Hotsprings Cascc/dcr

Lacul Watson ■ Fort Liard0 50 -100 m i le ------

100 k ilo m e tr i

Râul Nahanni ch ia r p r in d im e n s iu n ile zone i: N a h a n n i străbate u n tă râm stâncos cât jum ă ta te

d in Sco ţia . O co n t r ib u ţ ie a a v u t-o însă şi repu ta ţia sum bră creată la în c e p u tu l

s e co lu lu i a l X X - le a , când în reg iun e au sosit cău tă to r ii de aur.

î n 1905 s-a z v o n it că d o i fra ţi s-ar f i îm b o g ă ţ it a ic i. U n an m a i tâ rz iu ,

sche le te le lo r au fost găsite în ap rop ie rea râ u lu i. A p o i, în 1915, cadav ru l decap ita t

a l a ltu i cău tă to r de aur, u n suedez, a fost

IN INIMA TERITORIILOR DE NORD-VEST ALE CANADEI :E AFLĂ UN TĂRÂM ÎNDEPĂRTAT, LEGENDAR,: E 0 FRUMUSEŢE SĂLBATICĂ

Dacă in im a dum neavoastră este în c ă

destu l de tânără p en tru a v isa la i p r im u r i îndepărta te , secrete, în care v ă i

|ptine de vegetaţie răsar p r in tre zăpez ile

| a rc t ice , ia r m in e le de au r părăsite sun t ; vegheate de sp irite le p ă d u r ii, a tun c i

R ă u l N a h a n n i este o destinaţie c u m n u *e poate m a i p o tr iv ită . D a că m a i

■ m inţim şi de lo c u r ile cu n u m e e xo t ice r r e c u m D e a d m e n V a lle y (Va lea

! M o r ţ ilo r ) , H ead less R a n g e (M u n te le fără C ap ) , F un e ra l R a n g e (M a s iv u l Funerar)

sau V a lle y o f N o R e tu r n (Va lea fără de

în toa rce re ), fie care cu p ro p r ia sa legendă, su n tem s ig u r i că ap roape v -a ţ i

fă cu t bagajele.

Izo la rea zo n e i este în p rezen t garantată de g u v e rn u l canad ian şi de U N E S C O , râu l şi îm p re ju r im ile sale făcând parte d in p a t r im o n iu l m o nd ia l; s ingu re le că i de acces sun t pe apă sau cu

aeronave uşoare. D e c iz ia a fost una în ţe leap tă , deoarece sp lendoarea ţin u tu lu i, a c an io an e lo r sale în tun eca te şi a cascade lo r în a lte este c o n d iţ io n a tă de

izo la re . în parte, aceasta este asigurată

TUNET DUBLU Departe de traseele turistice, cele două braţe ale Răului Nahanni se prăvălesc prin a i 90 m înălţime ai Cascadei Virginia, în apele învolburate de la Hell’s Gate (Poarta Iadului).

C ”w S )

R Â U L N A H A N N I

ÎNGHEŢ La Primul Canion, R âu l N ahanni şi-a săpat un făgaş cu pereţi abrupţi prin M unţii M ackenzie. îngheţul ţine din octombrie până în mai.

de sco p e r it în p ădu re , ia r t ru p u l u n u i al p a tru lea a fost găsit îngh e ţa t, în g e n u n ch e a t lângă cenuşa fo c u lu i său de tabără, stins de m u lt .

Soarta a lto r cău tă to r i de au r p u te a f i

g h ic ită d in can oe le răsturnate , ce p lu te au p e apa râu lu i. In to ta l, v re o 50 de o am en i au d ispă ru t — poa te a c c id en ta l sau poa te m u r in d de fo am e —, dar le g e n d e le despre sp irite le m a le fice ale re g iu n ii s-au în m u lţ it , ca şi p o v e ş t ile despre o c o m o a ră pă z ită

de m o n ş t r i cu în fă ţişa re p e ju m ă ta te u m an ă ce tră iau în v ă ile ascunse şi fe rt ile în care n u n in g e n ic io d a tă .

C A N IO A N E S P E C T A C U L O A S EO r ic e lo c să lbatic are o aură de m iste r, dar la R â u l N a h a n n i aceasta păleşte în faţa s p le n d o r ii p e isa ju lu i. P e n tru m a jo rita te a tu r iş t i lo r , u n ic a m o d a lita te de a-1 e x p lo ra

este tu ru l gh ida t, c u a m b a rca ţ iu n ile cu m o to r , de 2 10 k m în am on te , în t re

M u n te le N a h a n n i şi C ascada V ir g in ia , lu p tâ n d to t t im p u l îm p o t r iv a c u re n tu lu i

care cu rg e cu 28 k m /h .

UN VI S Î MP L I N I T

n 1924, un tânăr funcţionar pe nume Raymond Patterson a renunţat la

postul său de la Banca Angliei, din Londra. Trei ani mai târziu, după ce a străbătut apele agitate ale Râului Nahanni din Canada, a ajuns în fata Cascadei Virginia, fiind unul dintre primii europeni pe aceste meleaguri.

Pentru Patterson a reprezentat împlinirea unui vis din copilărie, acela de a explora nordul Canadei, una dintre cele mai întinse zone sălbatice de pe Terra.

Peste ani, Patterson a scris o carte, Dangemus River, în care şi-a relatat experienţele din această regiune şi a povestit legendele auzite de la vânători şi de la căutătorii de aur despre vechi triburi de indieni conduse de o regină albă şi despre oameni sălbatici care îi decapitează pe intruşi. Cartea sa a subliniat deopotrivă frumuseţea naturală a locului, ceea ce a contribuit la transformarea ţinutului străbătut de Râul Nahanni în parc naţional.

297

L a gu ra P r im u lu i C a n io n , ape le ca lde

ale Iz v o a re lo r K ra u s au creat un m ic ro c lim a t în care pe p a jiş t ile p lin e de ve rdea ţă cresc ste liţe, v io le te şi nu ie luşe ; aceasta să f ie oare u n a d in tre v ă ile secrete d in p o ve ş t ile c ă u tă to r ilo r de au r d in v e ch im e?

L a in tra rea în P r im u l C a n io n , p e re ţi a m e ţ ito r i de ca lcar, d un ga ţi cu galben , m a ro n iu şi p o r to ca liu , se în a lţă până la 1 2 00 m pe am be le m a lu r i ale râu lu i, ro ca f i in d străpunsă ic i- c o lo de g ro te şi

peşteri. In tr -u n a d in tre acestea, G ro ta V a le r ie , s-au găsit oasele a peste 100 de

o i D a l l care, în d ecu rsu l u l t im ilo r 2 000 de an i, au căutat p ro b a b il adăpost şi au

0 PR IM ĂVARĂ CONTINUĂ Pe tot parcursul anului, apele calde, mineralizate de la Rabbitkettle Hotsprings formează moviliţe de rocă fragilă numită tu f calcaros. Pe acest suport efemer cresc muşchi şi plante precum foaia-grasă (casetă).

m u r it apo i de foam e. L a capă tu l d in am on te al c a n io n u lu i se în t in d e V a lea M o r ţ i lo r , n u m ită astfel d upă sche le te le decap ita te găsite a ic i în 1906.

A l D o ile a C a n io n , care străbate M u n te le fără C a p , o fe ră o b un ă

pe rsp ec t ivă asupra o i lo r D a l l co co ţa te pe s te iu r i de p ia tră , asupra u rş ilo r ce pândesc la m a lu l ape i şi a e la n ilo r care pasc n e tu lb u ra ţ i. A l T re ile a C a n io n , stâncos, a cc id en ta t şi ce l m a i

în gu s t d in tre toate, traversează M a s iv u l

Fune ra r. în g u s t im e a sa lasă im p re s ia că ar f i m a i în a lt decâ t în

rea lita te (900 m ) şi p recedă H e lT s G a te (Poarta Ia d u lu i) , o se rpen tin ă în ac de păr dub lă , de apă în spum ată , frăm ântată în v â rte ju r i. D in c o lo de u rm ă to ru l co t

a jung i în faţa C a scade i V ir g in ia , p u n c tu l c u lm in a n t a l traseu lu i. D easup ra , la

în ă lţ im e , R â u l N a h a n n i o co le şte e legant u n p in te n de p ia tră c u u n m o ţ de m o liz i,

p răbu ş indu -se ap o i de am be le p ă rţ i ale acestu ia, în t r - o d ub lă cataractă al căre i

tu n e t face p ăm ân tu l să se cu trem u re , în ă lţ im e a sa este de 90 m — aproape

d ub lă faţă de cea a Cascade i N iaga ra .R a b b itk e t t le H o tsp r in g s („Izvo a re le

F ie rb in ţ i C e a in ic u l Ie p u re lu i11) se află m a i sus de cascadă, s ingu ra m o da lita te de

a a junge a co lo f i in d

cea aeriană. Terase le vaste de p ia tră , pastelat co lo ra te , acoperă

fie ca re o suprafaţă de a p ro x im a t iv 23 k m 2. Fo rm a re a lo r a du rat

p ro b a b il 10 000 de an i, răstim p în care izv o a re le f ie rb in ţ i

au depus m in e ra le , c o n s t itu in d u n strat de t u f calcaros. P e fie care terasă se află câte o o g lin d ă de apă abu rindă ,

b o rd a tă de m u şch i ve rd e ca sm ara ldu l şi f lo r i m it ite le , care ne dau de în ţe les

de ce u n i i v ân ă to r i n o s ta lg ic i d in seco le le tre cu te credeau că au găsit a ic i u n parad is a rctic .

TERASE VASTE DE CALCAR DELICAT

COLORAT,CU OGLINZI DE APĂ

298

Western Brook PondUN LAC SE ÎNTINDE LA BAZA UNUI CANION SERPUIT, CE DESPICĂ MUNŢII PLAŢI DIN NEWFOUNDLAND

Pen tru v u ltu r ii de m are ce p lanează la

în ă lţ im e , W e s te rn B r o o k P o n d ..Iazu l P â râ u lu i V e s t ic " ) pare u n g iuvae r

iru n c a t a co lo de m âna u n u i uriaş. G iu v a e ru l a ateriza t pe fu n d u l u n u i

c a n io n adânc de 600 m , ce străbate M u n ţ i i L o n g R a n g e d in in su la canad iană

N e w fo u n d la n d (sau T e rra N o v a ) .T e rm e n u l „ ia z “ este în şe lă to r în acest

caz, deoarece W e s te rn B r o o k P o n d

şerpu ieşte 16 k m p r in tre m u n ţ i, f i in d

adânc de 166 m . D e f i le u l pe care î l străbate a fost creat în t im p u l g la c ia ţ iu n ii.

A lu n e câ n d pe o va le de râu, u n gheţar a

lă rg it -o şi a a d ân c it-o în d ru m u l său spre coastă. C â n d gheaţa s-a to p it, a cu m c irca

11 000 de ani, p e fu n d u l acestu i făgaş adânc s-a fo rm a t W e s te rn B r o o k P o n d .

La 6 000 de an i după în ch e ie re a e p o c ii g lacia re, o a m e n ii au sosit în

reg iune , in iţ ia l vânând fo c i, păsări, ca r ib u şi p r in z â n d peşti. M a i tâ rz iu , în

p r im e le seco le ale ere i creştine , in u iţ i i dorse t s-au s ta b ilit în zona de coastă,

W E S T E R N B R O O K P O N D

lângă W e s te rn B r o o k P o n d . E i au co n s tru it a ic i case cu pe re ţi de păm ânt şi p ro b a b il au c io p lit în lem n b ă rc i s im ila re ca iace lo r.

VEDERE DE JOSIn p rezen t, am ba rca ţiun i de ag rem ent transportă vara tu r iş t ii pe W e s te rn B ro o k

P o n d , pe lângă cascadele ce coboară pe z id u r ile de p ia tră ale c a n io n u lu i şi p r in g ro h o t işu l de la poa le . P e n tru a ajunge la lac , tu r iş t ii traversează m a i în tâ i

o câm p ie m oc ir lo asă , pe care creşte em b lem a flo ra lă a in su le i, p lanta ca rn iv o ră u rc io ru l-d o a m n e i.

FISURĂ ADÂNCĂ Un gheţar a săpat hăul prin care curge Western Brook Pond. Iarna, lacul este acoperit de gheaţă.

OCEANULATLANTIC

Tl n rook .i NEWFOUNDLAND

StJohn's

200 k i l o m e t r i

INSECTIV0RĂ

Frunzele în formă de urcior ale acestei plante conţin apă şi enzime care îneacă şi apoi digeră insectele atrase în interior.

( ' v f Ş )


Ţinutul Lacurilor Banff!

0 REŢEA CRISTALINĂ DE LACURI ALIMENTATE DE GHEŢARI SCÂNTEIAZĂ AIDOMA UNOR PIETRE PREŢIOASE PE FUNDALUL MUNŢILOR STÂNCOŞI

:\ M E R I Q 4 DI NOR-].)

M,l:Amery

y i Parcul Naţional Trecătoarea Banff

Kicking Horse H

- x i - & m / & .

t u l

C OLUMŞIA'- BR ITA N IC Ă?.

25 50 m ile

\Banff v ţ- Calgary •x

x>m ALBERTA

" " 'i0 25 50 k i lo m e tr i

Dr. Jam es H e c to r , u n g e o lo g care a exp lo ra t va lea R â u lu i B o w d in

M u n ţ i i S tâncoş i can ad ien i în 1858, a fost iz b it v io le n t în p ie p t de u n ca l de

povară , în v rem e ce-1 ajuta să treacă u n râu. C â n d că lăuze le sale in d ie n e l-a u

găsit in co n ş t ie n t, au c re zu t că a m u r it şi

au în c e p u t p reg ă t ir ile de înm o rm ân ta re . D a r d o c to ru l ş i-a re ven it, ia r in c id e n tu l

a dat râ u lu i şi tre că to r ii de a lă tu ri nu m e le K ic k in g H o rse (în traducere ap rox im ativă

„ C a lu l nărăvaş").V a le a B o w străbate te r ito r iu l m un tos

al P a rc u lu i N a ţ io n a l B an ff, ce l m a i v e ch i d in Canada , în f iin ţa t în 1885. N u m it pe

a tu n c i „H o tsp r in g s R e s e rv e “ , acesta cu p r in d ea n u m a i 26 k m 2. A s tă z i, p a rcu l

acoperă 6 680 k m 2 de creste m untoase ,

pajişti, la c u r i şi ghe ţa ri ce se în t in d pe 240 k m în lu n g u l c u lm ilo r estice ale

M u n ţ i lo r S tâncoş i d in sudu l p ro v in c ie i A lb e rta . îm p re u n ă cu p a rcu r ile alăturate

- Jasper, Y o h o şi K o o te n a y - B a n f f co n s t itu ie o vastă zon ă natu ra lă protejată.

ORIGINI DE G H E A Ţ ĂM u n ţ i i d in parc sun t t in e r i; e i s-au fo rm a t cu c irca 70 de m ilio a n e de an i în

u rm ă — o c lip ă la scară geo log ică . „ N e r

vo z ita te a " lo r ju v e n ilă şi ex trao rd ina ra fo rţă a g h e ţa r ilo r au dat naştere u n u i ţ in u t a l con tra ste lo r u lu itoa re .

PISC SEMEŢ Muntele Amery se află în zona nordică şi greu accesibilă a Parcului Banff.

300

In no rd , C o lu m b ia Ice fie ld , de

325 k m 2, este cea m a i m are câm p ie

îngheţa tă d in A m e r ic a de N o rd .

A p a rezu lta tă d in top ire a gh e ţii fo rm ează a ic i t re i râ u ri ce se varsă în tre i oceane d ife r ite : P a c if ic u l, A t la n t ic u l şi O ce a n u l

îngheţa t.D e pe această câm p ie , ghe ţa ri u riaş i

a lunecă la vale, m ăc in ân d ro c i le în d rum . R e s tu r i le — „ fa in ă de p ia tră " —

tu lb u ră apa la cu r ilo r . Lou ise , de o frum use ţe irea lă , este u n exem p lu

u im ito r de lac a lim en ta t de gheţari. P lu t in d în apă, a lu v iu n ile g lac ia re refractă lu m in a şi dau ape i o s tră luc itoare

nuan ţă verde-sm ara ld .

Ţ I N U T U L L A C U R I L O R B A N F F

F r ig u l de deasupra contrastează cu : î ld u ra d in adân cu ri. A p a rezu lta tă d in

to p ire a g h e ţ ii se in f iltre a ză , p r in f is u r i şi p r in rocă , în scoarţa terestră. A i c i este

presurizată, în c ă lz ită şi îm p in să în a p o i o r e suprafaţă, sub fo rm a izv o a re lo r

m in e ra le f ie rb in ţ i, care i-a u atras pe p r im ii tu r iş t i la B an ff, a cu m u n seco l.

P e isa ju l v a r ia t susţine o d ive rs ita te la te l de m are de p lan te . In vă i, la cu r ile

s c lip ito a re punctează p ă d u r i dese de

p lo p i de m u n te , p in i, b ra z i şi m o liz i.

NESTEMATĂ ALPINĂ A pa cristalină ă Lacului Louise este „distilată din cozi de păun", conform unui scriitor din anii 1920.

M a i sus, p a jiş t ile şi c o p a c ii a lp in i p it ic i fac lo c s tâ n c ilo r golaşe, bătu te de

v ân tu r i. M u n ţ i i îm p ă d u r iţ i sun t în v e se liţ i de p o ie n e cu ia rbă-neag ră şi z a m b ile să lbatice. V a ra , fra g ii şi m u re le cresc pe m a rg in ea p o te c ilo r , ia r c r in i i g a lb en i de m u n te răsar p r in tre p e t ic e le de zăpadă.

Fau na este la fe l de

variată; ex istă 225 de sp ec ii de păsări, de la c o lib r i la v u ltu r i, şi

53 de sp ec ii de m am ife re , p r in t re care şi e lam . C e i m a i c u n o scu ţ i „ lo c u it o r i11 ai z o n e i sun t u rş ii n e g r i ş i g r iz z ly . A ce ş t ia

d in u rm ă su n t ra r i şi se feresc d in calea o m u lu i (c irca 8 0 -1 0 0 în to t p a rcu l) , dar u rş ii n e g r i se aven tu rează pe şosele şi în c a m p in g u r i. D a c ă sun t atacaţi, tu r iş t ii

sun t s fă tu iţ i să se pre facă a f i m o rţ i.

D e ş i a tacu rile sunt rare. u rş ii p o t f i v ă zu ţ i fre cven t, m a i cu

seamă de ace ia care bat ce i 1 500 k m de

trasee, de la cărări u şo r a cce s ib ile pe m a lu l la c u r i lo r până la

p o te c i nem arcate , p e r icu lo a se . T o a te însă î i poa rtă p e v iz ita to r i în ae ru l p u r al u n o r lo c u r i fee rice .

CEI MAI CUNOSCUŢI „LOCUITORI"

AI ZONEI SUNT URŞII NEGRI SI GRIZZLY

AMFITEATRU Uimitorul amfiteatru de la Mont-aux-Sources, din Africa de Sud, străjuieşte ameninţător soldaţii britanici asediaţi, în Zulu (1964).

Incă d in ce le m a i v e c h i t im p u r i, o m u l ş i-a e x p r im a t

re la ţia cu p e isa ju l în c o n ju ră to r în m u z ic ă , lite ra tu ră , p ic tu ră , ba ch ia r şi în dans. Iar în se co lu l al X X - l e a a

apăru t o n o u ă fo rm ă de artă: f i lm u l. C h ia r de la în ce pu t, re a liz a to r ii s-au o r ie n ta t către u n e le d in tre ce le m a i

spectacu loase peisaje, de la m u n ţ i în a lţ i până la desertu ri neum b la te . R e g iz o r i ca J o h n F o rd şi D a v id L e a n au fo lo s it pe isa ju l n u n u m a i ca fu nda l m e m o ra b il p en tru

ac ţ iu nea f i lm e lo r , c i şi ca m o d a lita te de a accen tua c o n f lic te le d ram a tice sau de

a o g lin d i e m o ţ ii le pe rsona je lo r.

DAVID LEANDeşi era un iubitor al naturii, Lean a devenit celebru datorită unuia dintre primele sale filme, Brief Encountet ama aproape în întregime într-o gară britanii

DEŞERTUL IORDANIEI Pasiunea pentru peisajele dramatice l-a determinat pe David Lean să filmeze, în anii ’60, Lawrence ofArabia (sus) în deşerturile aride din Iordania.

DECORURI PITOREŞTI PENTRU FILME ARTISTICEPeisajul a jucat un rol principal în multe dintre marile producţii cinematografice

GROTELE DIN CAŞMIR în anii '80, David Lean a ecranizat romanul A Passage to India al lui E.M. Forster filmând pe dealurile din Caşmir (sus).

CÂMPIILE AFRICII M e ry l S tre ep şi R obert Redford, la p icn ic pe câm piile din Kenya, în film ul Out of Africa (1985).

MONUMENT VALLEY Fortăreţe le natura le din M onum en t V alley , la graniţa s ta te lo r A rizo n a şi Utah, au fo s t fo losite ca fundal de Joh n Ford în w esternu l clas ic Stagecoach (dreapta), realizat în 1939.

STEPE NINSEPentru a re d a în tin d erea pustie a stepe lor ruseşti în film ul Doctor Jivago, insp irat din R evoluţia rusă, David Lean a film at de fapt in Fin landa (jos).

SIMBOLUL PERICOLULUI Pentru Joh n Ford (dreapta), deşertu l sim boliza perico lu l şi p rivaţiunile .

Lacul Ontario

PodulQueenston Cascada Americană

Insula Caprei Insula Navy

n s u M a n r i SU A

Cascada Potcqavi

CANADA

a d a N i a g a r a '

20'„McLacul Erie

20 k i lo m e tr i

Cascada NiagaraDOUĂ CATARACTE GEMENE SE REVARSĂ MAIESTUOS DEASUPRA UNEI PERDELE DE SPUMĂ

Niagara, cu vân t ce înseam nă „apa care tu nă “ , este n u m e le pe care am er

in d ie n ii l-a u dat cascadei ce constitu ie astăzi o gran iţă spectaculoasă în tre S U A

şi Canada. D e la Lacu l E rie , F lu v iu l N iagara curge lin iş t it pe aproape 56 km ,

dar când ajunge lângă L a cu l O n ta r io , se avântă în t r -o serie de p ragu r i şi vâ rte ju ri,

apo i se revarsă în cascadă, în t r -o perdea de s trop i f in i şi cu rcube ie . A ic i apa se

p re c ip ită de la c irca 55 m în ă lţ im e , în t r -u n h u ru it a su rz ito r şi în t r - o m are de

spum ă, ca în t r -u n hău fără fund.G o a t Is land (Insula C ap re i) , de pe

m arg inea cascadei, desparte f lu v iu l în două. A m e r ic a n Fa lls (Cascada

A m ericană ), în partea estică, fo rm ează o l in ie dreaptă de aproape 300 m lung im e ;

H orse shoe Falls (Cascada Potcoavă ), de partea Canade i, este de două o r i m a i lungă şi, aşa c u m î i arată şi num e le , are

fo rm a u n e i po tcoave .

VEDERE GENERALĂCascada este m agn if ică p r iv ită d in am be le părţi, dar ţă rm u l canad ian oferă cea m a i bună p rive liş te . P e n tru ce i care

v o r s-o adm ire de aproape, Cascada P o tcoa vă poa te f i în frun ta tă în t r -o m ică am barca ţiune, M aid o f the Mist, ce îna in tează p r in co rt in a de s trop i şi ceaţă.

IN RETRAGERE Cea mai mare parte a apelor Niagarei se revarsă în Cascada Potcoavă, din Canada, care este erodată pe dedesubt în centru, apărând astfel o margine ieşită în afară.

Cascada N iag a ra a apăru t acum

a p ro x im a tiv 12 500 de ani. O da tă cu top irea u n u i gheţar m asiv, apa s-a

revărsat d in L a cu l E r ie şi s-a în t in s spre no rd , u n de a fo rm a t L a c u l O n ta r io ,

în t r -u n b a z in cu aproape 100 m m a i jo s . In iţ ia l, creasta peste care se prăbuşea apa se afla la 11 k m m a i spre n o rd — unde este acu m Q ueen sto n — dar în decu rsu l

se co le lo r a fost erodată de acţiunea ce lo r

7 000 de tone de apă ce se avântă în fiecare secundă peste ea. L a o v ite ză de

retragere de c irca 1,2 m pe an, va f i

n e vo ie de 25 000 de an i p en tru ca

creasta să ajungă la L a c u l E r ie .Q u e en s to n H e ig h ts a răsunat de

tu m u ltu l lu p te i când trupe le b r itan ice şi ce le am ericane s-au c io cn it , în ră zb o iu l d in 1812. M a i tâ rziu , lângă cascadă s-au au z it u ra le le ce lo r care asistau la una d in tre cascado riile de pe N iagara .

P r im u l care şi-a asumat acest risc a fost Sam P a tch d in Passaic Falls, N e w je r s e y ,

care a sărit de pe Insu la C ap re i, în o c to m b r ie 1829, şi a suprav ie ţu it. In 1901,

doam na A n n ie E d so n T ay lo r, o profesoară

304

DOI PE O F R Â N G H I E

de 43 de an i d in B a y C ity , M ich ig a n , care n u ştia să înoate, a fost p r im a care a traversat N ia g a ra în t r -u n b u to i, în tre i secunde, scăpând cu v ia ţă. P ro fesoara a susţinu t

a p o i o serie de co n fe r in ţe , în ca lita te de „ R e g in ă a C a sca de i" , sperând să facă

avere, dar a m u r it săracă după 20 de ani.D in t r e ce i care au în ce rca t să-i im ite

isp rava în u rm ă to r ii 60 de an i, tre i au reu ş it şi tre i au p ie r it . P r in t re aceştia s-a aflat şi G e o rg e S tathak is d in B u ffa lo , N e w Y o r k , în 1930. E l a su p rav ie ţu it căde rii, dar s-a su foca t m a i apo i, f iin d că b u to iu l a rămas b lo ca t sub cascadă t im p

de 22 de ore , ia r e l avea o x ig e n su fic ie n t doa r p e n tru tre i ore.

Charles Blondin, un acrobat francez al cărui nume real era Jean-Francois Gravelet, a fost

primul care a traversat Niagara pe frânghie, pe 30 iunie 1859. în timp ce mergea pe frânghia lungă de 335 m, el a ridicat o sticlă dintr-o barcă aflată la 49 m mai jos şi a băut din ea. 0 lună mai târziu, Blondin l-a transportat în spate, tot peste cascadă, pe managerul său, Harry Colcord, tcrifiat de încercare (stânga).

Signor Farini (de fapt un american pe nume William Leonard Hunt) a repetat acrobaţia în august 1860. După două săptămâni, el si Blondin au traversat împreună Niagara la lumina lunii, fiecare ducând în spate un pasager. Şi altora le-a reuşit această cascadorie, ca de pildă unei italience,Maria Spelterini, care a mers pe frânghie încălţată cu pantofi de sport.

305

BadiandsALBII SECATE SERPUIESC PRINTRE CRESTE STÂNCOASE ŞI CULMI FRAGILE, PE CÂMPIILE DIN DAKOTA DE SUD

De la v e rd e le fe rm e lo r, c u vaste le lo r la n u r i de grâne ce se u n d u ie sc în

vân t, tre ce rea spre Bad iand s, în D a k o ta de Sud , se face brusc. D e a lu r i le şi creste le

a rid e n u se în a lţă d in câm p ie , c i se află sub ea, ca u n peisaj scu lp ta t în re lie f.

C Ă P I Ţ E DE P I A T R ĂL a p ic io a re le v iz ita to r ilo r se în t in d e u n peisaj u im ito r , c u stânc i ascu ţite , s te iu r i şi m e te re ze de p ia tră bătu te de v ân tu r i, despărţite de a lb ii secate şi nenum ăra te

m o v il ite care îş i s ch im bă cu lo a rea de la ro z la ro şu -s tră lu c ito r , p e m ăsură ce

soarele în a in te a ză pe bo ltă .F răm ân ta tă şi austeră, z o n a n u m ită

B ad ia nd s ( în tradu ce re „p ă m â n tu r i re le “ ) a fo st t im p de seco le c ă m in u l in d ie n ilo r s io u x , care au n u m it - o mako ( „b a d “ —

rău) siko („ la n d s" — păm ân tu ri).

SANCTUAR NATURAL Deşi pare sterp,Sage Creek din zona Badiands, Dakota de Sud, are pajişti pe care trăiesc turme de bizoni şi câini de prerie.

306


VANATOARE DE BIZONI Această vânătoare de bizoni a indienilor sioux a fo st imortalizată în 1835 de pictorul american George Catlin. Vânătorii din Badlands mânau uneori turmele de bizoni peste marginea unei stânci înalte.

Această în t in d e re lu n gă de 160 k m şi la tă de 80 k m este uscată şi aridă, cu ex cep ţia ra re lo r p lo i to ren ţia le şi a în g h e ţu lu i d in iarnă. D a r zon a n u

este atât de pustie c u m ar părea: câteva tu fe de ie n u p ă r cresc pe ve rsan ţii

stâncoşi, ia r ie rb u r i rez isten te m ărg inesc

pâra ie le , a lă tu ri de p lo p i can ad ien i şi de f lo r i sălbatice.

Z o n a B ad land s a v e n it pe lu m e graţie M u n ţ i lo r B la c k H il ls , care se îna lţă m a i la sud până la

2 207 m . A ce ş t ia s-au r id ic a t d in t r -o m are in te r io a ră cu 65

de m ilio a n e de an i în u rm ă. C u trecerea

t im p u lu i, s o lu l şi

p ie tr ic e le le m ăru n te au fost purta te la vale,

fo rm ân d o câm p ie m lăştinoasă,

m u ltis tra tif ica tă , pe te ren u l p la t d insp re est. A c u m c irca 30 de m ilio a n e de ani,

c lim a a su ferit o sch im ba re şi m laştina s-a transfo rm at trep ta t în pajişte.

In decu rsu l m ile n ii lo r , apa şi v â n tu l au eroda t o parte a aceste i c âm p ii, m uşcând d in s tra tu rile de so l frag il şi

p ia tră m oa le , ia r e ro z iu nea co n t in u ă şi azi. Iarba sm ulsă d in răd ăc in i de fu r tu n i a lăsat u n strat de so l expus, care a fost

a po i spălat de p lo i, fo rm ân d pârâiaşe, ia r

acestea au scu lp ta t c u lm ile şi s te iu r ile

arse de soarele f ie rb in te .

D u n g ile o rizon ta le v iz ib ile pe ro c ile m o i m archează stratele de sed im ente

pu rta te de apă de pe pan te le m u n ţ ilo r . In ro că există fo s ile v e c h i de m ilio a n e de

an i — ţestoase m arin e , de exem p lu , şi titanotherium, u n an im a l asem ănător cu r in o ce ru l, care tră ia în m laştin i; in d ie n ii s io u x î l num esc C a lu l T u n e tu lu i.

O d a tă cu sosirea c o lo n iş t ilo r eu ropen i,

în an ii ’70 a i se co lu

lu i a l X lX - le a , au nă vă lit şi v â n ă to r ii de b izo n i. M a r i le tu rm e

de b iz o n i de pe câm p i i au fost aproape

ex te rm ina te , ia r in d ie n ii s iou x , a că ro r

suprav ieţu ire dep indea de ele, au fost d ram atic afectaţi. în 1890,

reg iun ea B ad lands d in D a k o ta de Su d a d e ven it u n cen tru al G h o s t D an ces —

p u n c tu l fo ca l a l u n u i n o u cu lt re lig io s ce p ro m ite a o renaştere a c u ltu r i i in d ie n ilo r am e rican i şi reven irea b iz o n ilo r .

U n a d in tre te h n ic ile de vânătoare

fo lo s ite de in d ie n ii s io u x era hă itu irea

u n e i tu rm e peste m arg inea u n e i stânci.

Z o n a Bad land s era p ro p ic e u n o r

asem enea u c id e r i în masă şi tru p u r ile

b iz o n i lo r erau m ăce lă rite la poa le le

stânc ii respective . In d ie n ii n u aruncau

n im ic d in a n im a lu l vânat: carnea şi

grăsim ea erau fo lo s ite ca hrană, p ie le a — p en tru con fe c ţio na re a c o rtu r ilo r ,

a p ă tu r ilo r , a h a in e lo r şi şe ilo r, coam e le — p e n tru vase şi oale, oasele — p en tru

arm e şi p en tru o s iile că ru ţe lo r, ia r d in ve z ica a n im a le lo r se co n fe c ţio nau

b u rd u fu r i de apă.In t im p u l tu lb u ră r ilo r stâ rn ite de

m işcarea G h o s t D ances, în 1890, cava leria a şaptea a S U A l-a capturat pe

m are le şe f B ig F o o t şi u n g rup de 350 de in d ie n i s io u x , p e cân d aceştia traversau B ad lands. A tu n c i a avu t lo c m asacru l de

la W o u n d e d K n e e C ree k .

V I A Ţ A REVINEM u lţ i c o lo n iş t i au în ce rca t să cu lt iv e

p ăm ân tu l d in B ad lands, dar seceta şi e ro z iu nea au dus la eşecuri repetate.

V ia ţa sălbatică a re v e n it în zon ă în 1930, când s-a în f iin ţa t B ad lands N a t io n a l

M o n u m e n t, transfo rm at în pa rc n a ţio na l în 1978.

In tin zându -se pe 980 k m 2, p a rcu l adăposteşte şopârle , şerp i c u c lo p o ţe i, l i l ie c i, num eroase spec ii de păsări, ha ite

agitate de câ in i de p re r ie , tu rm e m ic i de b iz o n i şi de an tilope .

FRUMUSEŢE ÎN BADLANDS

Drumeţii din Dakota de Sud nu îndrăgesc crinul sego doar pentru

frumuseţea sa pură; floarea are şi un bulb comestibil, cu gust de alune, ce poate fi mâncat crud sau gătit ca un cartof.

Indienii se hrăneau cu acest bulb, ca şi coloniştii mormoni din Utah, atunci când recoltele erau insuficiente. Crinul sego înfloreşte vara şi creşte până la 50 cm înălţime, în special pe pajiştile sau pantele uscate.

BADLANDS SE AFLĂ SUB CÂMPIE,CA UN PEISAJ

SCULPTAT ÎN RELIEF

308

r - o

Y O S E M I T E

*au -■% -si Parc Naţional ®

Cascada )Yosemite Un,fn „mJ

EjCapitan& A Half Donj&

m i l e Cascada B rid a Jve iP G i e r /- 0 - 10 20 ~

Lyell

0 10 20 k i lo m e tr i

i, o Mărlposa Gr ove

YosemitePEISAJUL, DE 0 SPLENDIDĂ MĂREŢIE, ESTE PUNCTAT DE CASCADE CRISTALINE CE SE REVARSĂ PESTE LESPEZI MASIVE DE GRANIT ŞLEFUIT

Una d in tre ce le m a i în a lte fa leze d in lum e , E l C ăp ita n , d o m in ă m a lu r ile

îm p ă d u r ite ale R â u lu i M e rc e d d in V a lea Y o se m ite , r id icân d u -se până la 900 m la

in tra rea în va le , f i in d d oa r una d in tre sp le n d o r ile na tu ra le ale re g iu n ii. Cascada

Y o se m ite , a şasea d in lu m e ca în ă lţ im e , se revarsă d c la 739 m , în tre i căde ri uriaşe de apă. L a ce lă la lt capăt al v ă ii se r id ic ă masa de g ran it n u m ită H a l f D o m e

(„Jum ătate de C u p o lă " ) , n u m ită astfel dat f i in d că are u n versan t ro tu n j it şi u n

pere te v e rt ic a l de ro că în a lt de 670 m în partea d in sp re vale.

C â te va d in tre ce le m a i în a lte cascade d in S U A se află în P a rcu l N a ţ io n a l

Y o s e m ite - u n te r ito r iu p u ţ in m a i m are decât statu l L u x e m b u rg , în in im a M u n ţ i lo r S ie rra N e v a d a d in C a lifo rn ia .

T Ă R Â M DE B A S MR â u r i le susură p r in tre b o lo v a n i u r ia ş i şi p a jiş t i în f lo r ite se în t in d la poa le le

fa le ze lo r m as ive de g ran it, având ca funda l creste le în zăp ez ite ale M u n ţ i lo r H ig h S ierra . C e a m a i im p re s ion an tă parte a acestu i peisaj de v is este însă

V a le a Y o se m ite .T e rm e n u l, p ro n u n ţa t „ io z e m it i" ,

de rivă de la n u m e le dat de in d ie n ii am e rica n i u rsu lu i g r iz z ly — to te m u l

t r ib u r i lo r lo ca le . Până în 1851, va lea le -a apa rţ in u t în to ta lita te . D a r o trupă de cava lerie , C a lifo rn ia V o lu n te e rs d in B a ta lio n u l M a r ip o sa , a u rm ă r it o bandă

de a ven tu r ie r i până în va le , z ă r in d astfel sp lend id e le peisaje de a ic i — p r in tre care

Cascada B r id a lv e il ( „V ă lu l M ir e s e i“ ), aflată v iz a v i de E l C ap ita n , care se prăbuşeşte de la 190 m în ă lţ im e şi pare

că răm âne suspendată în aer ca u n v o a l

UMBRE PURPURII H a lf Dome, cu peretele său retezat de gheţari în epoca glaciară, îşi domină semenii de granit pe fondul apusului în Valea Yosemite. fo h n M uir (dreapta) a militat pentru fondarea Parcului Naţional Yosemite.

Y O S E M I T E

T U R I Ş T I ÎN S Ă L B Ă T I C I E

D rumeţii au cutreierat Valea Yosemite în cadrul primei excursii organizate în

1901. Grupul de 96 de persoane a fost condus de Will Colby, secretarul Clubului Sierra. Format în 1892 sub preşedinţia lui John Muir, clubul milita pentru protejarea zonelor sălbatice şi pentru ca turiştii să se poată bucura de ele.

0 tabără permanentă a fost stabilită la Tuolumne Meadows, iar de aici grupurile de turişti porneau în explorări, ascensiuni sau la pescuit. Excursia, cu durata de trei

săptămâni, a avut un succes atât de mare, încât a devenit anuală. Scriind despre ea în buletinul clubului, Ella M. Sexton mărturisea: „Veşmintele bărbăteşti sunt indispensabile... 0 fustă ar face înaintarea prin tufişuri pur şi simplu imposibilă." După aceea, Parcul Yosemite a devenit un loc de vacantă căutat şi pentru sporturile de iarnă, iar agenţiile de turism au început să-l prezinte în programele lor turistice (dreapta).

diafan. S o ld a ţ ii au fost co p le ş iţ i de

p ito re scu l v ă ii. R e la tă r ile lo r au atras tu r iş t ii şi au d e te rm ina t declararea zo n e i pa rc na ţiona l.

A cesta a fo st în f iin ţa t în 1890, în

p r in c ip a l la ins isten ţe le lu i J o h n M u ir , u n na tu ra lis t de o r ig in e

scoţiană, care a m ilita t neo bo s it p en tru p rotejarea

sa. M u ir scria: „ N i c i u n te m p lu creat de m âna

om enească n u se poate com para cu Y o sem ite ...

F ie ce p ia tră de a ic i pare a

rad ia de v ia ţă ... C a şi c u m în acest căm in m u n tos natura ş i-a r

f i adunat cele m a i de p re ţ c o m o r i."

C u c irca 10 m ilio a n e de an i în u rm ă, Y o s e m ite era u n tărâm al

d e a lu r ilo r undu ioase, dar apo i m işcă r ile g eo log ice au înă lţa t aceste

co lin e , ia r râu rile ş i-au săpat a lb iile m a i adânc. M u lt e d in tre c u lm ile albe

sau g ri-a lbă stru i de g ran it sunt de fapt

n u c lee le du re rămase când ro ca de deasupra s-a fisurat, ca u rm are a e ro dă r ii s tra tu rilo r de suprafaţă şi a e lib e ră r ii te n s iu n ilo r latente.

A c u m a p ro x im a tiv 3 m ilio a n e

de an i a în c e p u t g lac ia ţiunea . In m işcarea lo r lentă, ghe ţa r ii au n ive la t îm b in ă r ile le sp e z ilo r de p ia tră şi au

adânc it v ă ile , re tezând can ioane le la tera le şi creând alte v ă i la în ă lţ im e .

C â n d gheaţa s-a top it, a cu m c irca 10 000 de an i, u n lac vast a in u n d a t

adânca V a le Y o sem ite .în ce t, la cu l s-a u m p lu t cu a lu v iu n i,

transfo rm ându-se în t r - o va le fe rtilă p r in tre fa leze le de gran it. M a re le C a n io n T u o lu m n e , la n o rd de V a le a Y o s e m ite , străbate p a rcu l de la est la vest; şi e l s-a fo rm a t în acelaşi

m od .P r in tre cele peste o m ie de spec ii de

p lan te să lbatice se num ără m a c ii c a lifo m ie n i, care îm pestriţează

p rim ăva ra pa jiş t ile joase , şi parfum ate le azalee vestice , care în f lo re sc vara.L il ia c u l de C a lifo rn ia şi m anzan ita cu scoarţă p u rp u r ie acoperă coastele d ea lu rilo r.

T o am n a , Y o s e m ite d e v in e o m are de

ru g in iu , roşu şi galben. P r in tre co pa c ii de a ic i se num ără ste ja rii neg ri, c e d r ii de sm irnă, p in i i ponderosa şi g ig a n t ic ii sequo ia — ce l m a i m are a rbo re ex isten t

în p rezen t pe T e rra . D e ş i n u este atât de

INSTANTANEU Câţiva membri ai Clubului Sierra, în cursul primei excursii din 1901.

STÂNCA URIAŞA Norii învăluie culmea granitică a lui E l Capitan (stânga), în timp ce silueta sa se reflectă în apele râului. Soarele iernii (sus) poleieşte piatra cu o strălucire aurie.

311

FORŢA RĂDĂCINILOR Un pinjeffrey contorsionat se agaţă tenace de o buză stâncoasă pe Sentinel Dome, în valea Yosemite.

în a lt ca ruda sa de pe ţă rm u l ca lifo rn ian , ra p o rtu l d in tre înă lţ im ea şi grosim ea

t ru n ch iu lu i î i conferă t it lu l de ce l m a i m as iv copac d in lum e .

T o ţ i a rb o r ii sequo ia d in pa rc cresc în tre i p â lcu r i d is t in c te — m aiestuoase

co lo an e g a lb e n -m a ro n ii în a lte de peste 60 m . In ce l m a i m are pâ lc , M a r ip o sa

G ro v e , tră ieşte u n „v e te ra n " strâmb, lo v it de trăsnet, n u m it „ T h e G r iz z ly

G ia n t “ . C o n s id e ra t a avea 2 700 de an i,

acesta tre bu ie să f i fost deja fa ln ic la în c e p u tu l e re i creştine.

U r s u l neg ru este ce l m a i m are m am ife r d in Y o s e m ite , dat f i in d că

g r iz z ly n u m a i tră ieşte a ic i. U r ş i i se hrănesc în d eo se b i noaptea, cu b u lb i,

m lăd iţe , peşte, m ie re , sem in ţe şi fructe . C e rb u l-ca tâ r, n u m it astfel d in cauza

u re c h ilo r sale m ari, este u şo r de rem arcat pe păşun i şi în pădu ri, da to rită

c o lo r itu lu i ro şu -ru g in iu pe care î l are b lana sa vara.

0 P R IV E LIŞ TE M E M O R A B I L ĂA s tă z i Y o s e m ite atrage 3 m ilio a n e de

v iz ita to r i anual. V a ra , G la c ie r P o in t o feră o ex trao rd in a ră p r iv e liş te asupra

c e lo r 1 000 m ai V ă i i Y o s e m ite şi asupra cascadei cu acelaşi nu m e . E ste o im ag ine

de neu ita t, fe rm ecă toare în d eo se b i la apus sau în lu m in a lu n ii.

APE DANSÂND Cascadele Upper şi Lower Yosemite, care formează împreună cea mai mare cădere de apă din America de Nord, se prăvălesc în josul peretelui stâncos intr-un torent de stropi minusculi.

312

YellowstoneUN TĂRÂM AL CĂLDURII SI AL VAPORILOR,UNDE APA FIERBINTE A GHEIZERELOR ŢÂŞNEŞTESPRE ÎNĂLŢIMI AMEŢITOARE

SANCTUAR

Elaniireprezintă una dintre multele specii de mamifere mari care trăiesc în Parcul Naţional Yellowstone.

C u m u lt t im p în u rm ă, în co p ilă r ia S ta te lo r U n it e , p u tea i în tâ ln i

pădura ri şi v ână to r i ce povesteau despre u n târâm fantastic d in vest, în care

arteziene de apă c lo co t in d ă se îna lţă până deasupra v â r fu r ilo r co pa c ilo r, în v rem e

£ '/erasem J y ş f s C 1 rO ! i Minerva ' 3 % '• i ^ I jCanyonVillaae - | p v

i ; Fountain $ ■National v J Paint P o t ^ 4'Hj : v Lake V ,

Old Faithful. : Vidage Lumţ Yellowstonei t ; ^ ^ e l l o ^ ^ o i n q / ' , ,

§ ! § 1 1

20 i lo m e t r i

ce păm ân tu l trem ură de v u ie tu l lo r . E ra u aco lo — adăugau e i — m u n ţ i de stic lă şi de sulf, lo c u r i unde pu tea i p r in d e un păstrăv pe care să-l găteşti im ed ia t, în t r -o b ă lt ic ic ă p lin ă cu apă fiartă. M a i erau la c u r i ca n işte c u t i i cu vopsea

b o lb o ro s in d şi râ n d u r i de b ă i de po rţe lan în care o m u l se putea îm b ă ia la ce tem peratură dorea.

C â t despre râu ri, u n e le curgeau spre P a c if ic , în v rem e ce a lte le o po rneau spre A t la n t ic ; u n e le aveau u n curs atât de

rap id , în câ t frecarea în c ingea p ie tre le d in a lb ie , ia r ce l m a i m are râu d in tre toate năvă lea în t r -u n can io n de cu loarea au ru lu i c e lu i m a i pu r. E x is ta u ch ia r şi p ăd u r i de „ c o p a c i p ie tr if ic a ţ i" , în care

„păsări p ie tr if ica te cântau cântece

CONFORT DE IARNĂ (verso) O turmă de bizoni cutreieră iarna Parcul Yellowstone, în căutarea ierburilor proaspete de lângă izvoarele fierbinţi. A pa fierbinte nu permite îngheţarea râului.

GRAND PRISMATIC Culorile celui mai mare dintre izvoarele fierbinţi din Yellowstone se datorează algelor rezistente la căldură care trăiesc în apa aproape clocotindă.

GHEIZER PUNCTUAL Deşi nu are cel maiînalt je t de apă, Old Faithful atrage atenţia turiştilor datorită punctualităţii erupţiilor sale.

p ie tr if ica te " . N im e n i n u - i credea,

desigur, dar p oveştile au co n t in u a t să c ircu le . In 1871, o exped iţie guvernam enta lă a p o rn it să investigheze situaţia; rapo rtu l e i l-a de te rm ina t pe preşed in te le G ra n t să declare, în 1872, în treaga zonă de 9 000 k m 2 parc

na ţiona l, p r im u l d in lum e: „S e in te rz ice f i in d vânzarea sau aşezările um ane... p en tru ca to t p o p o ru l să se bu cu re de e l.“ D e n u m ire a Y e llo w s to n e de rivă de la nu m e le pe care a m e r in d ie n ii î l dăduseră c e lu i m a i m are râu d in reg iune.

P OVEŞTILE NU FUSESERÂ PREA EXA G E R A TEM il io a n e de v iz ita to r i ş i-au dat seama de a tun c i că p oveştile b ă trân ilo r vână to ri

erau, în m are parte, adevărate. R â u r i le cu rg în tr-ad evă r spre am be le la tu r i ale p lă c ii con tin en ta le şi există u n m u n te de stic lă — Stânca de O b s id ia n —, fo rm at d in

rocă vu lcan ică v itr if ica tă , d in care ră z b o in ic ii shoshone c iop leau vâ rfu r i p en tru săgeţi. P e Terase le M in e rv a , b ă i natu ra le d in ca lc it se în ş iră abu rinde , ia r la F o u n ta in P a in t P o t ex istă b ă lţ i de

SCULPTURILE APEI Izvoarele fierbinţi transportă suspensiile calcaroase până pe Terasele Minerva, noi straturi de rocă depunându-se pe măsură ce apa se răceşte. Zilnic pe terase se depun 2 tone de calcar.

nă m o l c lo c o t in d cărora m ine ra le le

d izo lva te le con fe ră toate cu lo r ile c u rcu b eu lu i. C u o um b ră de dezam ăg ire

aflăm însă că fie rb in ţea la R â u lu i F ire h o le („F o ca ru l" ) se datorează n u frecă rii, c i

ro c i lo r în c in se de dedesubt.C e l m a i p op u la r e lem en t al P a rc u lu i

Y e llo w s to n e este s is tem u l de ghe ize re — u im ito a re tro m b e p re cu m O ld F a ith fu l,

care la fiecare 75 de m in u te ţâşneşte c lo c o t in d până la 60 m în aer. P r in tre ce le la lte se num ără G ro t to Geyser, care

izbucneşte d in tr-o grotă de silice , R iv e rs id e G eyser, care tr im ite u n arc de

apă f ie rb in te peste R â u l F ire h o le , şi Steam boat — ce l m a i în a lt d in lu m e - cu je tu r i de apă de două o r i m a i îna lte decât cele ale lu i O ld Fa ith fu l, însă fără regu laritatea acestu ia d in urm ă,

in te rv a lu l d in tre două iz b u c n ir i v a r iin d de la pa tru z ile la pa tru an i.

A c t iv ita te a gh e ize re lo r este co nd iţ io n a tă de tre i facto ri: o sursă de apă abundentă, o p u te rn ică sursă de

316

că ldu ră şi o s tru ctu ră a r o c i i care să-i

co n fe re ca rac te ru l u n u i s istem na tu ra l de

ţev i. Sursa de că ldu ră este ro ca to p ită d in m ă ru n ta ie le P ă m â n tu lu i, care în

Y e llo w s to n e se află la p u ţ in peste 5 k m sub scoarţa terestră. P lo i le abu nden te se

in f iltre a ză în ro ca poroasă până la 1 500 m adânc im e. A c o lo , sub p res iune , apa

este în c ă lz ită până deasupra p u n c tu lu i de fie rbe re . T im p de seco le , ea se r id ic ă spre suprafaţă şi, ap roape de n iv e lu l

so lu lu i, o pa rte d in apa cea m a i f ie rb in te se transfo rm ă în v a p o r i. A ce ş t ia a runcă

în aer co lo an a de apă de deasupra lo r , in i ţ i in d o reacţie în la n ţ în care p res iunea

FORŢA APEI R âul Yellowstone a săpat Marele Canion în stânca gălbuie al cărei nume îl poartă.

scăzută d e te rm in ă to t m a i m u ltă apă su p ra în că lz ită să se tran sfo rm e în v a p o r i — m e n ţ in â n d g h e iz e ru l în e ru p ţie până la g o lire a s is te m u lu i de ţe v i. C â n d apa f ie rb in te re u m p le spa ţiile goa le d in subteran , c ic lu l se reia.

In to ta l, în pa rc ex istă c irc a 10 000 de

e lem en te te rm a le . P e lângă ghe ize re , se în tâ lne sc b ă lţ i de n ă m o l c lo c o t in d , je tu r i

de v a p o r i su lfu ro ş i d in răsu flătoare n u m ite fu m a ro le şi izv o a re f ie rb in ţ i,

adesea de cu lo a re ve rd e -sm a ra ld sau tu rcoa z , d a to r ită a lg e lo r care s-au adaptat

la v ia ţa la te m pe ra tu r i r id ica te .T o a tă această a c t iv ita te este p o s ib ilă

g ra ţie p u n g ii m as ive de ro că to p ită de sub scoarţa P ă m â n tu lu i, a ic i foarte sub ţire . C u a p ro x im a t iv 600 000 de an i în u rm ă , aceasta a e ru p t p a ro x is tic ,

a ru n cân d în aer 2 590 k m 2 d in ro ca M u n ţ i lo r S tâncoş i, d epu nân d u n strat gros de cenuşă şi îm p ră ş t iin d p ra f v u lc a n ic p e ap roape to t te r ito r iu l A m e r ic i i de N o rd . A p o i, d in cauza g o lu lu i de dedesubt, scoarţa s-a p răbuş it in in te r io r , fo rm â n d o ca lderă de3 100 k m 2.

E ru p ţ i i le u lte r io a re , m a i p u ţ in v io le n te , ap roape au u m p lu t -o cu cenuşă

şi lavă, b a rân d R â u l Y e llo w s to n e şi c reân d astfel la c u l cu ace laşi nu m e .A ju ta t însă de gh e ţa r ii d in tre i e p o c i g lac ia re şi de apa f ie rb in te şi v a p o r i i care

au în m u ia t b u za ca lde re i, râu l a săpat trep ta t M a re le C a n io n Y e llo w s to n e , care

coboa ră d in sp re la c sub fo rm a u n e i serii de cataracte im p re s ion an te .

COPACI PIETRIFICAŢIN ic ă ie r i am in t ire a e ru p ţ i i lo r tre cu te n u este m a i d ram atică decâ t la S p e c im e n

R id g e . A i c i se află co pa c i p ie tr if ic a ţ i în c ă u şo r de recuno scu t: s ic o m o r i, n u c i, stejari, m a g n o lii şi sângeri. C u m ilio a n e de an i în u rm ă au fo st în g ro p a ţ i sub zgu ră şi cenuşă vu lcan ică , acest strat îm p ie d ic â n d arderea le m n u lu i.

A p o i, în d ecu rsu l m ile n ii lo r , ce lu lă cu

ce lu lă , m a te r ia lu l o rg a n ic al c o p a c ilo r a fo st în lo c u it de m in e ra le le r o c i i, astfel că

a tu n c i când şi u lt im u l strat depus a fost e rodat, c o p a c ii e rau deja p ie tr if ic a ţ i.D a c ă vă este g reu să re a liza ţi cât tre bu ie să f i du ra t acest p roces, g â n d iţ i-v ă că în u n e le pă rţi ale z o n e i ex istă re s tu r ile a 27 de astfel de p ăd u ri, u n e le peste alte le. F ie ca re a c rescu t t im p de sute de an i pe

ace laşi lo c şi f ie ca re a fost, la râ n d u - i,

în g rop a tă şi p ie tr if ica tă .

317

( f ' l ţ )

A M E R I C A DE N O R D

Devils TowerURIAŞUL PINTEN CE DOMINĂ TINUTURILE DIN WYOMING A OFERIT UN EXCELENT DECOR CINEMATOGRAFIC PENTRU ATERIZAREA UNEI AERONAVE

Y i& Aw.,, „ ! DAKOTA-DE NORD MONTANA

I___ .1 _j %;

’ DAKO TA DE SUDg i .RapidCity ^•e - r\c

&vils T ow er j ^ \\s

1VYOMING

Cheyenne NEBRASKA

Denvermilfe V/ţte 200

v m 20tk i lo m e tr i £ ■

m arg inea de p iatră , lăsând în u rm ă

şanţuri adânci. în fin a l, u rsu l a m u r it de extenuare , dar fe tiţe le tră iesc veşn ic , f i in d cele şapte stele v iz ib ile d in conste laţia P le iad e lo r.

D e v ils T o w e r , p r im u l M o n u m e n t

N a ţ io n a l al S ta te lor U n it e ale A m e r ic i i , este de fapt u n m ă n u n ch i m asiv de

co lo ane m u ltifa ţe ta te , care se r id ic ă la 265 m în ă lţ im e peste p la to u l îm p ă d u r it

de la poa le . L a bază măsoară 300 m în d iam etru , ia r la v â r f se îngustează până la85 m.

ORIGINI SUBTERANEG e o lo g ii sunt de părere că tu rn u l şi-a în c e p u t fo rm area cu 50 de m ilio a n e de an i în urm ă, când m ateria top ită , f ie rb in te , d in m ărun ta ie le P ă m â n tu lu i s-a

r id ic a t la suprafaţă p r in p un c te le slabe d in scoarţă. Această masă de m ate ria l

to p it s-a răc it treptat şi s-a so lid if ic a t în in te r io ru l ro c i lo r d in ju r , ia r pe m ăsură

ce i-a scăzut tem peratura , s-a contracta t şi s-a crăpat, fo rm ân d co loane

m u ltifa ţe ta te , a idom a n o ro iu lu i care se fisurează a tun c i când se usucă. A p o i, ro c ile m o i d in ju r u l m a te r ia lu lu i so lid if ic a t au fost erodate, sco ţând treptat la ivea lă m ă n u n ch iu l de co loane.

S ilue ta in co n fu n da b ilă a fo rm a ţ iu n ii D e v ils T o w e r

este v iz ib ilă de la 160 k m depărtare, cu loarea

coaste lo r sale năpăd ite de l ic h e n i m o d if icâ ndu -se

în fu n c ţ ie de

Un m o n o lit so lita r, asem ănător u n u i buştean uriaş, se r id ic ă b rusc pe

câm p ia presărată cu fe rm e d in n o rd -e s tu l s ta tu lu i W y o m in g . O legendă a

p o p u la ţ ie i k io w a , care a tră it în această reg iune , susţine că D e v ils T o w e r a lua t

f iin ţă a tun c i când şapte fe tiţe au fost u rm ă rite de u n urs fio ros . C o p ile le au

sărit pe o p ia tră scundă, care a în c e p u t să crească deodată, fe r in d u - le astfel

de am en in ţarea fiare i. în ce rcâ nd să ajungă la ele, a n im a lu l a zgâria t c u ghearele

PAZNICUL Un câine de prerie stă de pază, gata să dea semnalul în caz de pericol iminent.

in tens ita tea lu m in ii so lare şi de

m o m e n tu l d in z i. U r ia ş u l p in te n a c o n s t itu it u n p u n c t de atracţie p en tru

p r im ii co lo n iş t i, c re scă to ri de v ite . R e la t iv recen t, în 1977, D e v ils T o w e r a p u tu t f i adm ira t de o a m e n ii d in lum ea în treagă în f i lm u l întâlnire de gradul trei, în care a se rv it ca lo c de ateriza re p en tru nava extraterestră.

UN PARASUTIST A RĂMAS PRIZONIER

PE CULME TIMP DE ŞASE ZILE

L a poa le le tu rn u lu i se ram ifică tu n e lu r i le şi v iz u in i le subterane ale c â in ilo r de p re r ie — roză toare de d im en s iu nea

u n o r ie p u r i m ic i, care latră asem enea u n o r câ in i. A s tă z i sun t an im a le prote ja te , dar în tre cu t erau uc ise fără m ilă , deoarece se credea că d in cauza lo r v ite le şi o ile n u v o r m a i avea ia rbă de păscut.

„ In a c ce s ib il o r ic ă re i f i in ţe lip s ite de a r ip i“ — aşa descria c o lo n e lu l R ic h a r d I.

D o d g e v â rfu l m o n o l it u lu i în 1875, când a escorta t în zon ă o exp ed iţ ie g eo log ică am ericană. E l a dat tu rn u lu i de ro că n u m e le său actual, după ce a au z it că in d ie n ii ch e yen ne î l botezaseră T u rn u l Z e u lu i ce l R ă u , f iin d că , susţineau ei, u n zeu m a le fic sălăşluia pe cu lm e a lu i şi

bătea to b e le care declanşau tune tu l.D e sc rie re a lu i D o d g e a fost în scurt

t im p contestată. P e 4 iu lie 1893, în j u r de o m ie de specta to ri au v e n it p e n tru a p r iv i c u m fe rm ie ru l W i l l ia m R o g e rs escalada tu m u l fo lo s in d o scară concepu tă de el.

D e pe c u lm e se zăresc c in c i state: W y o m in g , M o n ta n a , D a k o ta de N o rd ,

D a k o ta de Su d şi N eb raska . A i c i cresc cactuş i l im b a -so a c re i şi sa lv ie , p ro b a b il

d in sem in ţe aduse de păsări, p r in tre care m işu n ă şerp i cu c lo p o ţe i şi v eve r iţe n o rd -am e rica n e . U n paraşutist care a

ateriza t p e p la to u l d in v â r f în a n ii ’ 40 a avu t t im p d in b e lşug p en tru a stud ia

flo ra , fauna şi p rive liş tea : e l ş i-a p ie rd u t frân gh ia şi n u a m a i p u tu t c o b o r î,

răm ânând pe c u lm e şase z ile în a in te

de a f i salvat.

ÎNĂLŢIM I AMEŢITOARE Pantele abrupte constituie o provocare irezistibilă pentru alpinişti. Fritz Weissner (casetă), în imagine odihnindu-se pe o coloană ruptă, în 1931, a fo st primul care a urcat pe culme,

folosindu-se doar de o frânghie.

319

A M E R I C A O E N O R D

Landscape A r c h este cea m a i lungă

arcadă natura lă d in lu m e — o p an g lică de

p iatră, în t r -u n lo c groasă de n u m a i 1,8 m , care se în t in d e pe 89 m în tre două

stânci m asive. E y e o f the W h a le (O c h iu l B a lene i) este o desch idere a lung ită sub o

stâncă uriaşă. C e a m a i deoseb ită este D e lic a te A r c h (A rcada D e lica tă ),

nesusfinu tă de n ic i o stâncă. D e fo rm a u n u i „ U “ în to rs , cu braţe le u şo r evazate,

este situată la m arg inea u n u i am fitea tru natura l.

N u m e la fe l de sugestive poartă şi alte s tru c tu r i d in această reg iune , u n u l d in tre p a rcu r ile na ţiona le ale S U A . U n e le

seamănă în m o d tu lb u ră to r cu n işte s iluete om eneşti, c u ob ie c te sau cu

an im ale. T h e D a r k A n g e l ( în g e ru l în tuneca t), u n stâlp de p ia tră neagră în a lt

de 38 m , d o m in ă zona n u m ită D e v i l ’ s G ardens (G ră d in ile D ia v o lu lu i) , ia r

T o w e r o f B a b e i ( T u m u l B abe i) este o lespede de rocă striată de 150 m

în ă lţ im e .

SCULPTURILE NATURIIF o rm a ţ iu n ile A rc a d e lo r sunt const itu ite d in gresie — fragm ente de cuarţ c im en ta te în tre ele cu ca rbonat de ca lc iu sau cu s ilice şi acoperite c u co m p u ş i de

fie r, ce con fe ră p ie tre i c u lo r ile e i variate. G res ia d in această reg iun e este aşezată pe

u n strat gros de sare. Sub p resiunea ro c ii de deasupra, sarea se deplasează spre

zone le m a i slabe şi, la rân du l ei, ap lică o p res iune asupra acestora.

în reg iunea A rca d e lo r, sarea în m işcare a fo rţa t r id ica rea gresie i,

în t in z â n d -o şi fisu rând -o , creând astfel sute de crăpături paralele, de 3—6 n i lă ţim e . A p a s-a in f iltra t a ic i şi roca de pe

m a rg in i a fo st erodată, m a i m u lt în une le lo c u r i decât în altele. U n e le m u c h ii au

fost erodate m a i p u te rn ic în stra tu rile in fe rioa re , până ce a lua t naştere o arcadă

(vez i dreapta). î n m o d no rm a l, fo rm area arcade lo r este im p e rc e p t ib il de lentă, dar

u n e o r i apar şi sch im bă ri d ram atice, aşa c u m s-a în tâm p la t la S k y lin e A r c h

(A rcada O r iz o n tu lu i) în 1940. Aceastaera cunoscu tă ca „A rc a d a în F o rm a re “ ,

până când o lespede uriaşă de gresie s-a p răbuş it d in desch iderea sa, d u b lâ n du - i d im en s iu n ile .

ARCUIT Arcada Delicată era numită de primii colonişti „Pantalonaşii Bătrânei Domnişoare“ sau „Pantalonii de Cowboy". Un „picior“ al acestora este gros de numai 1,8 m.

ArcadeSUTE DE ARCADE SI MII DE PILAŞTRI DE PIATRĂ DECOREAZĂ DEŞERTUL DIN UTAH ÎNTR-UN CURCUBEU DE CULORI

A r c a d e

UTAH Cedar City

,r}>-V, ' o

j \

ACOLORADO , '|

AR1ZONA

N EWMEXICO

Albuquerque

Phoenix

P eisa ju l stâncos şi pu s t iu d in sud-estu l sta tu lu i U ta h seamănă cu suprafaţa

u n e i p lane te fantastice. P ila ş tr i z d re n ţu iţ i de p iatră , scu lp ta ţi în toate fo rm e le şi d im e n s iu n ile im ag in ab ile , se îna lţă de pe

în t in d e re a deşe rtu lu i. M a i u im ito a re sunt însă ce le a p ro x im a tiv 200 de arcade, to t d in piatră, care dau n u m e le în t re g ii zone.

---------- L\ * IMarele Lbc

Sărat^

# Salt Lake

ÎNCADRAT North Window, ce face parte dintr-o pereche de arcade numită The Spectacles (Ochelarii), creează un fundal ovoidal pentru Tunet Arch, prin care se zăreşte întinderea deşertului.

Această reg iun e d in U ta h este

supranum ită „ Ţ in u t u l s tâ n c ilo r ro ş ii“ , dar în sem ideşertu l ei, în care vegetaţia

rară lasă d e zg o lite m a jo rita tea ro c ilo r , sun t p rezen te aproape toate nuan ţe le . U n e le fo rm a ţ iu n i sun t a cope rite cu „ la c

de deşert" — u n strat lu c io s de m ine ra le rămas după evaporarea apei. P op u la ţia

u te a sch iţa t pe e l s ilu e te de oam en i călare, la scu rt t im p după ce ca ii, aduşi în

A m e r ic a de span io li, au ajuns în această reg iune , în se co lu l al X V I I - le a .

C lim a tu l r e g iu n ii A rc a d e lo r este aspru. A n u a l cad m a i p u ţ in de 250 m m

de p loa ie , ia r tem peratura , care scade ia rna sub cea de îngh e ţ, se poa te r id ica

vara până peste 3 8 °C , la n iv e lu l s tâ n c ilo r a t ingând ch ia r şi 6 6 °C . T o tu ş i, câteva fe r ig i ş i o rh id e e cresc pe s te iu r ile m a i răcoroase o r i în n işe le um ede.

M a jo r ita te a a n im a le lo r d in zonă stau ascunse z iua , dar la căderea n o p ţ i i deşertu l re v in e la viaţă. M a m ife re p re cu m

l in x u l şi ce rbu l-ca tâ r, cu u re ch i lu n g i, ies p en tru a vâna sau a paşte p r in tre um b re le

lu g u b re ale fo rm a ţ iu n ilo r stâncoase.

C R E A Ţ I I L E A P E I DIN D E Ş E R T

Deşi în regiunea Arcadelor cad puţine precipitaţii, apa este principalul

responsabil pentru apariţia acestor formaţiuni. Ploaia şi zăpezile topite dizolvă materialul care cimentează gresia, particulele fine fiind purtate apoi de apă. Iarna, apa din roci îngheaţă şi îşi măreşte volumul, forţând astfel desprinderea altor fragmente de rocă. „Cimentul" este distribuit neuniform; rocile mai slab cimentate sunt erodate mai rapid decât celelalte, iar în urma erodării inegale, rocile dure dobândesc forme cu

Eroziuneaulterioarălărgeştedeschiderea,formândun arc

muchii, arce şi turnuri. Combinaţia de muchii suMiri ale rocii şi erodarea inegală explică numărul mare al arcadelor din zonă.

Muchie subţire de rocă

Baza unei muchii este erodată

Lacul CrateruluiUN LAC ALBASTRU UMPLE GOLUL RĂMAS DUPĂ CE VÂRFUL UNUI MUNTE S-A PRĂBUŞIT


Râul C o l i t ă JJ> OREGON \ o

\ şQ

'•■-a. 2 — i — *---

- ' ^ C A L I F O R N I A | A i J '> i/ v l

m ile \ W | • Carson City0 100 W Sacramento \

N«;>an Francisco \

I n 1870, u n e lev d in Kansas a c it it în z ia ru l în care-ş i în ve lise pache ţe lu l cu

m âncare u n a rt ico l despre u n lac aflat în m u n ţ ii d in O re g o n , în co n ju ra t de pe re ţi

în a lţ i d in p iatră, în tre care se găseşte şi u n v u lca n stins. A r t ic o lu l i- a stârnit

m ic u lu i W i l l ia m G lad stone Stee l in te resu l p en tru C ra te r L ake (La cu l

C ra te ru lu i) , in teres ce-1 va an im a toată v ia ţa. E l a m ilita t ne în ce ta t p en tru

p rote jarea z o n e i îm p o tr iv a a c t iv ită ţ ilo r um ane şi e fo rtu r ile sale s-au concre t iza t

în 1902, când L a cu l C ra te ru lu i a deven it al c in c ile a parc na ţio na l al S U A .

L a c u l se află în t r -o vastă adâncitu ră care s-a fo rm at după ce vâ rfu l V u lc a n u lu i M a zam a s-a p răbuşit, în cu rsu l un e i

v io le n te e ru p ţii de acum 7 000 de an i. L a cu l, de 8 k m în d iam etru , este

în co n ju ra t de fa leze m u lt ic o lo re , care se

îna lţă ab rup t d in apă, fo rm ân d o creastă

z im ţată, îna ltă pe a lo cu r i de aproape 600 m — de două o r i cât T u m u l E ifFel.

D o u ă in su le m ic i, dar contrastante, răsar d in apă. W iz a rd Is land (Insula

V ră jito ru lu i) este u n c o n v u lc a n ic aproape perfect; P h a n to m Sh ip (Vasu l

Fan tom ă), ce „p lu te ş te " în sudu l la cu lu i,

are catarge, pânze şi parâm e fo rm ate d in s te iu r i de p ia tră şi t ru n c h iu r i su b ţ ir i de con ife re .

L a cu l C ra te ru lu i se află în Cascade

R a n g e (M u n ţ i i Cascade i), în a lţ i de1 882 m . Ie rn ile sunt a ic i lu n g i şi aspre,

n in so r ile to ta lizân d 15 m anual, d in sep tem brie până în iu lie , când la cu l este

în v ă lu it în ce ţu r i dese. P rim ăva ra , natura

LAC ÎN VULCAN Insula Vrăjitorului este un con de lavă si cenuşă care se înaltă de pe Jundul Lacului Craterului. Doar vârful său este vizibil deasupra apei.

322

L A C U L C R A T E R U L U I

FURIA LUI LLAO Trăsnetele, despre care se credea că sunt izbucniri de mânie ale zeului, tulbură liniştea serilor uscate de vară.

re v in e la v ia ţă. F lo r i să lbatice îm pestriţează pan te le m u n ţ ilo r , u rş ii n e g r i ies d in h ibe rnare , ia r e la n ii şi ce rb ii-c a tâ r coboa ră pe păşun i p en tru a

se h răn i.P o p u la ţ iile in d ie n e d in zonă -

k lam a th şi m ak la k - vene rau lacu l.

P e n tru p r im ii, acesta era u n lo c m ag ic, pe care n u m a i v ra c ii şi şam an ii î l pu teau

v iz ita , p e n tru a-şi reface pu te r ile .In legende le m ak lak , pe M u n te le

M a zam a s-a desfăşurat lu p ta d in tre C ăpe te n ia

L u m i i de Sus, S ke ll, şi C ăp e te n ia L u m ii de Jos, L la o , care tră ia pe

m u n te îm p reu n ă cu

d is c ip o li i săi m onstruo ş i. In t im p u l b ă tă lie i, stânci uriaşe au fost azvârlite p r in aer, fo c u l a ars p ăd u r ile şi p ăm ân tu l s-a cu trem ura t, până când L la o a fost uc is , ia r vâ rfu l

m u n te lu i - d istrus. S k e ll a a runca t tru p u l c io p â r ţ it în p a tru al r iv a lu lu i în h ă u l care

s-a fo rm a t în m u n te , ia r la c r im ile d is c ip o li lo r săi l-a u u m p lu t, astfel

fo rm ân du -se L a c u l C ra te ru lu i. C a p u l lu i L la o a rămas pe lo c u l în care acesta a

căzut, ia r c o lo n iş t ii e u ro p e n i de m a i tâ rz iu l-a u n u m it Insu la V ră j ito ru lu i.

Scena lu p te i legendare n u d ife ră m u lt de e ven im en te le care s-au p e tre cu t în

rea lita te. în a in te de a erupe, cu ap ro x im a ţie în an u l 5000 î .H r . , M a za m a

era u n v u lc a n cu m u lte v â rfu r i co n ice , în a lt p ro b a b il de 3 600 m . L a u n m o m e n t dat, c o n u l cen tra l şi a lte câteva

m a i m ic i au în c e p u t să a runce în aer can tită ţi uriaşe de cenuşă incandescentă ,

care s-au scurs pe ve rsan ţii m u n te lu i.

F o rţa e ru p ţie i a crescu t şi, treptat, can tita tea de ro că d istrusă a d even it

atât de m are , în câ t

ce n tru l v u lc a n u lu i s-a p răbuş it, fo rm ân d o ca lderă uriaşă,

adâncă de 1 200 m , în care se află a cu m L a c u l C ra te ru lu i. In acest fin a l

p a ro x is tic , cenuşa aruncată în aer a a co p e r it o reg iun e în tin să , d in N ev ad a până la Saska tchew an, aflat la peste 1 200

k m depărtare.T im p de m i i de an i, apa s-a acum u la t,

fo rm ân d u n lac adânc de 589 m — ce l m a i adânc d in S U A . N ic i u n râu n u se

varsă în L a c u l C ra te ru lu i şi n ic i u n u l nu izvo răşte d in el, ia r apa p ie rdu tă p r in

evaporare şi in f iltra re în so l este com pensată de cea acum u la tă d in p lo i şi

n in so r i.D u p ă acea e rup ţie , activ ita tea

v u lca n ică a co n t in u a t la o scară redusă şi pe fu n d u l la c u lu i s-au fo rm a t c o n u r i v u lc a n ic e p re cu m Insu la V ră jito ru lu i. C res te le z im ţa te ale V a su lu i Fan tom ă sun t însă m u lt m a i v e ch i, create p r in

erodarea u n u i z id v e rt ic a l de p ia tră — u m p lu tu ra u n e i f isu ri care a co n s t itu it răsuflătoarea u n u i v u lc a n an te rio r.

R e g iu n e a este lo c u ită de 12 000 de

an i, astfel că e rup ţia M u n te lu i M a za m a a avu t p ro b a b il m a rto r i. U n e lte şi în că lţăm in te d in t r - o epocă p receden tă

au fost descoperite lângă L a cu l

C ra te ru lu i, în g ropa te sub u n strat de cenuşă — m ă rtu r ie a e v e n im e n te lo r ca tac lism ice care au creat aceste

fru m use ţi na tu ra le de excep ţie .

CULORI ÎN AMURG (verso) Apusul colorează cerul în nuanţe de roz deasupra lacului, malul acestuia şi Insula Vrăjitorului fiind învăluite de umbră.

CENTRUL VULCANULUI

S-A PRĂBUŞIT

323

Canionul BrycePILAŞTRI FANTASTICI DE PIATRĂ ÎMPODOBIŢI ÎN NUANŢE DE ROŞU SE ÎNALTĂ ÎN ŞIRURI ORDONATE PE ÎNTINDEREA ARIDĂ DIN UTAH

Nw oimSunset Poini_. hf. _rJ

J | '°Insp!ration Point

UTAH

L L -Pi/re Naţional m ile

I O o > O 2î Yovimpa Point14__ i O 2 -?

k i lo m e tr i

C a o fantastică operă de artă în gresie şi calcar, p ila ş tr ii şi tu rnu le ţe le d in

C a n io n u l B ry c e se îna lţă d in adâncurile sale um broase a idom a ru in e lo r u n u i

v e c h i oraş părăsit. C â n d a ză r it p en tru p r im a dată aceste c iudate scu lp tu r i în

p iatră, în 1876, T .C . B a ile y a declarat cu încân ta re că este „cea m a i sălbatică şi m a i

frum oasă scenă pe care au ză r it-o v reoda tă o c h ii om eneşti" .

CULORI VEŞNIC SCHIMBĂTOAREP op u la ţia pa iu te care lo cu ia a ic i de seco le avea o v iz iu n e m a i p u ţ in ro m an tică asupra zon e i, n u m in d -o „P ie t re ro ş ii ce stau în p ic io a re ca o am en ii în t r -u n

c an io n de fo rm ă ro tu n jită " . M e m b r i i ei c redeau că stânc ile sunt oam en i îm p ie tr iţ i de m ân ia ze ilo r.

B a ile y a descris „ m iile de stânci

co lo ra te în roşu , alb, p u rp u r iu şi staco jiu , de toate m ă rim ile , ca san tine le le pe m ete reze le u n u i castel, ca n işte p re o ţ i şi

că lugă ri în sutanele lo r , ca n işte catedrale şi m ăn ăst ir i" . N u m e le m o de rne ale u n o r

fo rm a ţ iu n i, ca „ W a l l o f the W in d o w s " (Z id u l Ferestre lo r), „ T h o r 's H a m m e r"

(Barosu l lu i T h o r) , „ T o w e r B r id g e " (P o d u l T u rn u lu i) , „ H a t S h o p "

(M ag a z in u l de Pă lă rii) sau „ A to m ic

C lo u d " (N o ru l A to m ic ) , ilustrează d ivers itatea şi ca racteru l lo r b iza r.

C a n io n u l B ry c e n u este de fapt u n can ion , c i o serie de am fiteatre naturale ,

une le adânci de 150 m . N u a n ţe le r o c i lo r variază de la ru g in iu la ro z , ga lben şi

aproape alb, cauza f i in d erodarea d ife r ite lo r am estecuri de m ine ra le ,

m a jo rita tea fragm ente m in u scu le de o x iz i de fie r, d in stratele de rocă.

N u a n ţe le de albastru şi p u rp u r iu in d ică u rm e de o x id de m angan.

L u m in a sch im bătoare m o d if ic ă aceste nuan ţe şi o feră n o i p e rspective asupra

CURAJUL PIONIERILORP r im i i c o lo n iş t i au în tâm p in a t d if icu ltă ţ i m ari la traversarea c a n io n u lu i, d in cauza g ro h o t işu lu i şi a la b ir in tu lu i de ravene. A rş iţa şi dogoarea s tâ n c ilo r le sporeau, ia r ae ru l rarefia t — a lt itud inea este a ic i

de c irca 2 750 m — î i istovea. D e aceea

zon e ca aceasta au fost n u m ite „bad ia nd s" („b a d " — rău, „ la n d ” - păm ânt). E b e n e ze r B ry ce , u n p io n ie r d in

s tân c ilo r tăcute. în z o r i şi pe înserat

p r ive liş tea este excep ţiona lă , razele p iez işe ale soare lu i in ten s if icâ nd nuanţe le şi um b re le ce accentuează fo rm e le ro c ilo r . Iarna apar pe t ice de alb aco lo

unde se depune zăpada, în lo c u r ile u m b rite pers istând până la sfârşitu l

p r im ăve r ii.

326

ZĂPADĂ $1 RAZE DE SOARE Văzute de la Inspiration Point, la răsărit, stâncile ninse din Silent City (Oraşul Tăcut) — o serie de ravene în Canionul Bryce — par poleite.

se co lu l al X lX - l e a care s-a s ta b ilit în ap rop ie re de R â u l Pa ria , la n o rd de

can ion , descria reg iunea ca „ u n lo c al n a ib i i dacă p ie r z i o vacă a co lo !“

B ry ce , co lo n is t sco ţian care s-a a lăturat c o m u n ită ţ ii de m o rm o n i d in Sa lt

L a k e C i t y ca d u lg h e r şi m u n c ito r la gater, a dat n u m e le său c a n io n u lu i

(B ry ce C a n yo n ). In a n ii ’ 60 a i s e co lu lu i al X lX - le a , s-a m u ta t cu so ţia şi ce i zece c o p i i ai lo r la sud de R â u l Paria ,

sperând că a ic i c lim a tu l ceva m a i ca ld va f i m a i b u n p en tru sănătatea so fie i sale.

O m u l a v ân d u t însă p rop rie ta tea în

C A N I O N U L B R Y C E

ÎN CĂUTAREA LUMINII Un p in Douglas, care poate depăşi 90 m înălţime, se ridică spre cer între stâncile verticale numite Wall Street, în Amfiteatrul Bryce.

tu n e lu r i şi ad ân c in d c a n io n u l în

co n tin ua re . P e m ăsură ce p roce su l con tin uă , m arg inea c a n io n u lu i se retrage,

c u o v ite ză m e d ie de c irca 30 cm la fie care 50—65 de ani. C o p a c ii de pe această m a rg in e sun t m arto ri: trep ta t e i răm ân agăţaţi, ca în v â rfu l p ic io a re lo r, c u răd ăc in ile ieş ite la suprafaţă.

1880, după ce a eşuat în în ce rca rea de a ir ig a va lea p r in dev ie rea R â u lu i

S e v ie r — u n p ro ie c t f in a liza t cu succes 12 an i m a i tâ rziu .

R o c i le au n e rv u r i o r izon ta le , fiecare m a rcân d l im ita u n u i strat de sed im ente ,

deoarece cu 60 de m ilio a n e de an i în u rm ă C a n io n u l B ry c e se afla pe fu n d u l

u n u i lac care acoperea cea m a i m are parte a s ta tu lu i actua l U ta h . U n u l după

a ltu l, stratele de a lu v iu n i, n is ip şi restu ri de c o c h i l i i s-au depus pe fu n d u l la cu lu i,

f ie care strat d ife r in d în fu n c ţ ie de m a te r ia lu l adus de apă şi de sp e c if icu l v ie ţ i i acvatice . T rep ta t, fragm ente le au fost c im en ta te , fo rm â n d strate de gresie şi ca lca r c u d u r ită ţi d ife r ite .

SCARA CEA M A R EC â n d stra tu l de ro că fo rm a t atinsese o g ros im e de c irca 600 m , cu a p ro x im a tiv

15 m ilio a n e de an i în u rm ă, m işcă r ile scoarţe i au îm p in s în sus fu n d u l la cu lu i,

c reând astfel P la to u l P aun saugun t - ce l m a i tânăr şi m a i în a lt d in t r - o serie de

p o d iş u r i n u m ite T h e G ra n d S ta irw ay (Scara cea M a re ), care coboa ră spre sud,

spre m arg inea c e le b ru lu i G ra n d C a n y o n d in A r iz o n a .

C e a m a i îna ltă zon ă a P la to u lu i

P aun saugun t este ex trem ita tea sa sudică, aflată la 2 750 m deasupra n iv e lu lu i m ă rii. Sp re n o rd , în ă lţ im e a scade cu c irca 600 m . A m fite a tre le de p ia tră d in

C a n io n u l B ry c e se în t in d pe 34 k m de-a lu n g u l la tu r ii estice a p la to u lu i.

A p a a d ă ltu it — şi dă ltu ieşte în că şi az i — acest peisaj b iza r. D e ş i te re n u l este

uscat vara, ia rna n in g e abunden t, ia r p r im ăva ra apa rezu lta tă d in top irea zăpez ii se in f iltre a ză în ro c i z iu a şi îngheaţă noaptea. G heaţa , având u n v o lu m m a i m are decât apa, fisurează

stânca la suprafaţă, ia r râu rile născute d in to p ire a zăp ez ii şi fu r tu n ile de vară o erodează.

A p a îş i cro ieşte

d ru m p r in p o r ţ iu n ile m a i m o i

ale ca lca ru lu i stra tificat, fo rm ân d

a lb ii, arcade şi

FELINĂ Ţinutul stâncos din Canionul Bryce şi platoul învecinat constituie un ultim refugiu al leului de munte.

327

( A f t )


CEI MAI VECHI LOCUITORI

ANCORAT Un bătrân p in cu conuri aciculare se agaţă ăe un stei în Canionul Bryce, rădăcinile sale fiin d dezgolite de apa ce mătură resturile de piatră crăpată de îngheţ.

Unii dintre cei mai vechi arbori din lume au supravieţuit timp de secole pe solul

arid al celor mai expuse steiuri din Canionul Bryce. Aceştia sunt pinii cu conuri ţepoase, scunzi şi contorsionaţi, extrem de eficienţi în exploatarea cantităţilor mici de apă pe care le au la dispoziţie.

în perioadele de secetă, pinii îşi hrănesc doar câteva rădăcini şi ramuri, fără a le da ace noi; de fapt, aceşti pini nu-şi pierd acele niciodată.

Copacii cresc suficient de distanţaţi pentru ca, la un eventual incendiu, focul să nu se întindă de la unul la altul, iar lemnul lor răşinos ţine departe ciupercile şi insectele.

Strategia lor de supravieţuire este atât de eficace, încât unele exemplare au 1200-1600 de ani; totuşi, nu aceştia sunt cei mai bătrâni: „Matusalem", un pin cu conuri ţepoase din Munţii Albi, California, are vârsta de 4 700 de ani.

STRANIU ŞI MINUNAT In ultimele raze ale apusului, şirurile de pilaştri văzute dinspre Sunset Point par stranii şi suprarealiste, vegheate de luna plină.

P ă d u r ile de p e P la to u l Paunsaugunt, care a lternează cu pa jiş t i şi tu fă rişu ri,

contrastează d ram atic cu s tânc ile ro ş ii golaşe de la m arg inea sa. N u m e le

p la to u lu i p ro v in e d in lim b a in d ie n ilo r pa iu te , în care Paun sau gu n t înseam nă

„C a sa C a s to ru lu i" .C a s to r ii au fo st însă vâna ţi in te n s iv

de negu s to r ii de b lă n u r i d in se co lu l al X lX - l e a şi astăzi n u m a i p o t f i în tâ ln iţ i în zonă.

B ra z ii ş i m o liz i i d o m in ă pan te le

u m b rite de la a lt itu d in e , lăsând lo c spre

n o rd p in i lo r ponderosa. V a ra , ce rbu l-ca tâ r paşte a ic i în z o r i şi pe înserat, f i in d vâna t de p u m e (nu m ite şi le i de m un te) — an im a le to tu ş i rar în tâ ln ite .

Z o n a este u n u l d in tre u lt im e le re fu g ii ale acestor fe lin e . O pum ă adu lt u c id e

până la 50 de ce rb i pe an, co n tro lâ n d astfel n u m ă ru l acesto r e rb iv o re — ad ică

m en ţin ându -1 la lim it a în care se p o t h ră n i cu vegetaţia ex isten tă , fără a o d istruge.

P r im i i co lo n iş t i au con fu nda t

ie n u p e r ii cu c ren g i joase de pe pan te le estice cu ced r ii, astfel e xp licân du -se u n e le n u m e d in reg iune: C e d a r C it y ,

C e d a r B re aks sau C e d a r M o u n ta in .P la tfo rm e le am fitea tre lo r sunt

îm p ăd u r ite , dar p u ţ in i co pa c i şi rare tu fişu ri cresc pe pan te le m a i îna lte ,

aride şi uscate în cea m a i m are parte a anu lu i.

T o tu ş i p in u l cu c o n u r i ţepoase, ce l

m a i v e c h i copac d in lum e , rez istă pe s te iu r ile neosp ita lie re , ia r p ic io r u l-

ie p u re lu i, cu f lo r ile sale galbene, învese leşte p o ie n ile în so r ite , o fe r in d

hrană a n im a le lo r m ic i p re cu m m arm o te le , care tră iesc p r in tre stânci.

PR IVE LIŞ TE UNICĂSun rise P o in t ( L o c u l R ă să r itu lu i) şi Sunse t P o in t ( L o c u l A p u su lu i) de

deasupra A m f ite a t ru lu i B ry c e - ce l m a i spectacu los d in tre am fitea tre le na tu ra le — sunt n u m a i două d in tre lo c u r ile ce oferă o pe rspec tivă im p re s ion an tă de -a lu n g u l m a rg in ii c a n io n u lu i. A s tă z i, c a n io n u l şi o

pa rte a P la to u lu i Paun saugun t fo rm ează P a rc u l N a ţ io n a l B ry c e C a n y o n , de

145 k m 2, sute de m i i de tu r iş t i v e n in d a ic i anual.

D in aceste p u n c te e i p o t adm ira in c re d ib ila panoram ă a creste lor, a

p ila ş tr ilo r şi a p is c u r ilo r de p ia tră co lo ra tă , u n i i co n s id e rân d -o cea m a i spectacu loasă d in în t re g V e s tu l am erican . C e i aven tu roş i p o t u rm a

p o te c ile ce coboară în ravene şi în a lb iile secate. V ă zu te de jo s , fo rm a ţ iu n ile de p ia tră pa r d ife r ite — dar la fe l de fantastice.

328

r

P E Ş T E R A L E C H U G U I L L A

Peşterai

LechuguillaÎNTR-0 PEŞTERĂ DIN NEW MEXICO SE AFLĂ O VERITABILĂ COMOARĂ DE „DECORAŢIUNP EXTREM DE VARIATE

U im ire a p ro fun dă este un an im ă pe feţe le ce lo r care v iz ite ază Peştera

L e ch u g u illa d in N e w M e x ic o . Până în p rezen t, 156,5 k m de cu loa re şi g rote au fost descoperite sub m u n ţ ii a r iz i d in su du l S U A , co n s t itu in d îm p reu nă una

d in tre cele m a i lu n g i peşteri d in lum e . în in te r io ru l e i se găsesc sp lend ide

.,d e co ra ţiu n i‘ ' - scu lp tu r i m ine ra le pe p la foane le , p e re ţ ii şi so lu l peşterii.

F rum useţea şi varietatea acestora sunt u lu itoa re . S ta lactite goa le pe d inăun tru , ca n işte pa ie lu n g i de până la 4,5 m ,

atârnă d in p lafoane. , ,P o liţe “ curbate se în ş iră susţinu te de p iedesta lu ri noduroase

sau suspendate de sta lactite sub ţir i, ia r filam ente de gh ips fine ca f ir u l de păr

a ting 6 m în lu n g im e .A lte f o r m a ţ iu n i s e a m ă n ă c u n iş te

perle , cu n işte f lo r ic e le de p o ru m b , b a lo a n e sau b r ă d u ţ i m in ia tu ra l i o r i c u nişte ro c h ii elegante.

ÎNAINTARE DIFICILĂ Speologii au înaintat pe Culoarul Cubului de Gheaţă Ţepos, unde apa a sculptat în podeaua de ghips cuburi cu muchii ţepoase.

............ .... .........F

„ I . ' . > . \ . * Albuquerque |2; ' }8 I A. m w M E k i c o ■| ,, '■/ / y i ' iN, f ; \ ‘ ^eştetfa L echuguilla |I W '

329

<

P E Ş T E R A L E C H U G U I L L A

SCULPTURI In grota Piaţa Turnului,:?loane maiestuoase, înalte de 15 m, se ridică din podea până în plafon.

Pa re de n e c re zu t că aceste m in u n ă ţ i i au fost d escope rite ab ia în a n ii ’80. In

1914, câ ţiva lo c a ln ic i au în ce rca t să exp loa teze e x c rem en te le de lil ia c

guano) găsite ch ia r la in tra rea în peşteră, p e n tru a le u t iliz a ca îng răşăm ânt. P e

p a rcu rsu l a n ilo r , sp eo log i am a to r i s-au aven tu ra t d in când în când în in te r io r ,

d a r ab ia în 1986 o

e ch ipă a pătruns cu adevărat în m ă ru n ta ie le peşte rii.S p e o lo g ilo r le -a tre z it

cu r io z ita te a cu re n tu l p u te rn ic care sufla la

in trare , in d ic â n d p rezen ţa u n o r g ro te m u lt m a i m a r i

un deva m a i jo s . D u p ă ce au îndepă rta t re s tu r ile ce le b lo c a u d ru m u l, e i au găsit u n p u ţ ap roape v e r t ic a l p e care l-a u b o te za t B o u ld e r Fa lls, de la b o lo v a n ii

( „b o u ld e r " în eng leză) care au că zu t în t im p u l c o b o râ r ii lo r . D in c o lo de p u ţ se

afla u n la b ir in t de peşteri sp lend ide .E xp lo ra re a P e ş te r ii L e c h u g u il la este

len tă şi m e ticu lo a să — n u n u m a i d in

cauza te re n u lu i d if ic i l şi a la c u r i lo r adânci; s p e o lo g ii îş i dau seama cât de

frag ile sunt d e co ra ţ iu n ile de ca lca r şi că e i în ş iş i p o t p ro v o ca sch im b ă r i

d ram atice: creşte ri ale tem p e ra tu r ii şi cu re n ţ i de aer, de p ild ă .

M a jo r ita te a g ro te lo r de ca lcar iau naştere a tu n c i cân d p lo i le u şo r ac ide se

in f iltre a ză în so l, dar L e c h u g u il la pa re a se f i fo rm a t de jo s în sus. G a ze le em anate

de p u n g ile de p e tro l de la ad ân c im e s-au r id ic a t p r in ro ca fisu ra tă şi s-au co m b in a t

cu apa şi cu o x ig e n u l. A re zu lta t astfel a c id su lfu r ic , care a in t ra t în ca lcar, săpând tu n e lu r i p r in e l ş i fo rm ân d gh ip su l.

T im p de m ilio a n e de an i, peşte rile au fost „d e co ra te " de m in e ra le le

transportate p r in la b ir in t şi d izo lva te în

apă — atât sta lactite ş i sta lagm ite de ca lc it, cât şi num eroase

fo rm a ţ iu n i de ghips.D in t r e acestea d in

u rm ă , u n e le de o frum use ţe am e ţitoa re se află în Sala de

B a l a C a n d e la b ru lu i.E le s-au fo rm a t când depo z ite le

de m in e ra le ce se aflau în partea supe rioa ră a s is te m u lu i de peşteri au fost

d izo lva te de apa care s-a in f ilt ra t p r in

B IJUTERII Perle de peşteră — sfere netede de calcit — au fost descoperite in grota numită Golful Pearlsian (dreapta).

FIRE DE GHIPS FINE CA UN FIR

DE PĂR SI LUNGI DE 6 M

p la fo n şi care a p o i s-a evaporat, lăsând în u rm ă ag lom eră r i de crista le.

S p e o lo g ii sunt de părere că Peştera L e c h u g u il la ar tre b u i să f ie desch isă n u m a i p e n tru ce rce tă to ri, n u şi p en tru p u b lic , ca să se păstreze nea lte rate toate

c o m o r ile d in această v e r ita b ilă Peşteră a lu i A la d in .

PERICOLE U M A N EO r ic â t de a ten ţi ar fi, s p e o lo g ilo r le este im p o s ib i l să n u strivească sub p ic io a re

sau să n u m urdărească fo rm a ţ iu n ile de pe sol. C o n s t itu ite d in ghips, „d e co ra ţ iu n ile " sun t e x tre m de frag ile ; o m işca re

neatentă poa te d istruge sau vătăm a o fo rm a ţ iu n e a că re i d ezvo lta re a du rat

m ilio a n e de an i. C h ia r şi uşoara uscare a a tm osfe re i ca u rm are a lă rg im

in t ră r ii în peşteră poa te afecta s tru c tu r ile de ghips, s lă b in d u - le până la l im ita

d e sp r ind e r ii.S p e o lo g ii au u n c o d s tr ic t de

co n d u ită . O r i de câte o r i este p o s ib il, e i m e rg descu lţ i, p en tru a n u m u rd ă r i so lu l p eşte rilo r, dar tre bu ie să fie a ten ţi să nu se rănească a co lo u n d e „p o d e a u a " este p rea acc iden ta tă , f i in d c ă p o t lăsa u rm e de

sânge. T o a te restu rile , puse în p u n g i de p lastic , sun t şi scoase afară şi n im e n i nu

se spală în la cu r ile c u apă curată.LUMINĂ FANTASTICĂ Formaţiuni delicate de ghips atârnă din plafonul Sălii de Bal a Candelabrului. Unele dintre aceste „candelabre" au 6 m lungime.

331

r '


Marele CanionROCILE COLORATE DE PE URIAŞELE FALEZE ALE FLUVIULUI COLORADO RELEVĂ 2 MILIARDE DE ANI DIN ISTORIA TERREI

Un m ic a v ion b ip lan albastru, hu rd u că - in d pe în t in d e rea u n u i deşert m o n o

ton , ilu strează în t r -u n f i lm capacită ţile

s is tem u lu i I M A X - c inem atog ra fu l u ltram odern, cu ecran c ircu lar, multietajat.

B ru sc , b ip la n u l ajunge la buza M a re lu i C a n io n şi cade d in c o lo de ea. Iar specta to ru l î l însoţeşte, co bo rân d spira lat

în t r -u n abis in c re d ib il. N ic i u n f i lm nu vă poate p regă ti însă p en tru im p a c tu l cu

ca n io n u l real. C h ia r şi ce i m a i b lazaţi sunt m işca ţ i de pe isa ju l atât de vast, atât

de v e ch i, de tăcu t şi de sen in. A ce s t hău u lu ito r săpat de F lu v iu l C o lo ra d o are, în

m edie , 1,6 k m adâncim e şi 15 k m lărg im e, în t in zân d u -se p e a p ro x im a tiv 450 km .A ţ i putea alege o r ic e tro n so n de 21 k m în care să arunca ţi în treaga Insulă

M an h a ttan şi to t aţi avea n e vo ie de

o che la r i p en tru a inspecta acope rişu rile zg â r ie -n o r ilo r de sub dum neavoastră.

C u lo r i le şi atm osfera c a n io n u lu i se

sch im bă după m o m en te le z ile i şi după an o tim p . In zo r i, ro c ile striate de pe creasta opusă - aflată la d istanţă şi to tuş i

aparent atât de aproape, în câ t ai im p res ia

APUS SPECTACULOS O furtună electrică valsează de-a lungul marginii sudice a canionului. Astfel de spectacole de vară provoacă adesea incendii.

NEVADA

' N

r f t w î h UTAHi t. • Fredonia

332

r

j

că ai pu tea s-o a t in g i — lucesc în a rg in t iu

şi a u r iu deasupra ab isu lu i a lbăstru i de dedesubt. In d im in e ţ ile de prim ăvară ,

ceaţa d in can io n pare su fic ie n t de densă pen tru a sch ia pe ea; lu m in a lu n ii în vă lu ie

depărtările în alb şi in d ig o , ia r apusu l po le ie şte crestele cu u n ro z - in tens .

C e a m a i m are parte a apei de p loa ie se evaporă în a in te de a ajunge p e fu n d u l hă u lu i, astfel că lângă a lb ia râ u lu i te renu l

este deşertic. N o r t h R im (m arginea

LÂNGĂ COLORADO De secole, tribul havasupai trăieşte în apropierea cascadei de pe Râul Havasu (stânga). Numele înseamnă „ Oamenii apei verzi-albăstrui “.

no rd ică ), aflat m u lt m a i sus decât So u th R im (m arg inea sudică), este însă acoperit

de zăpez i până în lu n a m ai. In tre aceste dou ă ex trem e, c lim a variază în tre cea de

tundră , cea de pădure tem perată şi cea a p ă d u r ilo r de con ife re . A id o m a u n e i

ascens iun i pe m un te , fiecare 300 m pe

v e rt ica lă im p lic ă o sch im bare c lim a te r ică

ech iva len tă cu cea în tâ ln ită în t r -o că lă to rie de 500 k m spre n o rd pe teren

p lat. A ceastă va ria ţie p e rm ite o faună

bogată — an im a le m ontane , p re cu m oaia de m u n te , aproape se în vec in ea ză cu

lo c u it o r i ai deşe rtu lu i, cu m ar f i şe rp ii cu c lo p o ţe i. Iar ab isu l c a n io n u lu i constitu ie

o barie ră p en tru m u lte altele: veve r iţe le cu u re ch i m oţate de pe N o r t h R im

aparţin a lte i subspecii decât ce le de pe S o u th R im .

RIDICARE ŞI EROZIUNEC u an i în u rm ă, se spune, u n c o w b o y

ră tă c ito r a p r iv it în jo s , în can ion , şi a

exclam at: „ C u siguranţă, ceva s-a

în tâm p la t a ic i!“ C a m u lţ i a lţ i v iz ita to r i, e l n u putea crede că u riaşu l c an io n era în

p r in c ip a l opera p a n g lic ii de apă de la baza sa. D o a r o p r iv ir e atentă d ezvă lu ie

fap tu l că F lu v iu l C o lo ra d o se poate transfo rm a a ic i în t r -u n to ren t v ije lio s , ce

poartă cu e l z iln ic zec i de m ii de tone de sed im ente — „p rea gros p en tru băut, p rea

subţire p en tru arat“ , aşa cu m se p lângeau adesea p r im ii co lo n iş t i. L ă ţim e a v ă ii se

datorează în d eo seb i a f lu en ţilo r a lim en ta ţ i de to p ire a zăp e z ilo r şi c e lo r 5 m ilio a n e de an i de e ro z iu n e p rovo ca tă de vânt,

p lo i şi îngh e ţ. A b is u l cen tra l este opera

F lu v iu lu i C o lo ra d o .

Este firesc să p resupunem - aşa cu m au făcut şi p r im ii exp lo ra to r i — că în decursu l

m ile n ii lo r f lu v iu l ş i-a săpat valea până la adâncim ea de azi. D e fapt, a lb ia se află

a p ro x im a tiv aco lo unde s-a aflat to t t im p u l, la c irca 600 m deasupra n iv e lu lu i

m ă r ii. S o lu l a fost ce l care s-a r id ic a t

treptat, atât de len t, în câ t forţa de eroz iune

a f lu v iu lu i a m e n ţ in u t a lb ia pe lo c u l său in iţ ia l, în v rem e ce p e re ţ ii de p ia tră ai

ab isu lu i s-au înă lţa t de o parte şi de alta.

Povestea c a n io n u lu i este înscrisă în d ive rse le vârste ale ro c ilo r , pe m ăsură ce

acestea s-au r id ica t, strat după strat, d in adâncuri. C e l m a i jo s se află In n e r G o rg e

ZIDURILE CANIONULUI De la înălţimea culmii Toroweap, pe North R im ,Fluviul Colorado poate f i văzut şerpuind 9 0 0 m mai jos.

334

r

M A R E L E C A N I O N

Î N F R U N T Â N D P R I M E J D I I L E C A N I O N U L U I

Numele maiorului John Wesley Powell, un veteran al războiului civil, rămas fără un

braţ, este pentru totdeauna asociat cu Marele Canion. El a condus prima expediţie pe Fluviul Colorado, în mai 1869: un grup de nouă oameni în patru ambarcaţiuni. Una dintre ele, în care se afla cea mai mare parte a proviziilor, s-a scufundat în prima săptămână, dar exploratorii şi-au continuat

drumul şi au pătruns în Marele Canion pe 4 august.

Au urmat greutăţile navigaţiei peste praguri repezi, printre stânci şi vârtejuri, grupul înaintând tot mereu în necunoscut. Pe 28 august, trei dintre ei au refuzat să continue drumul şi au urcat crestele pentru a ieşi din canion, fiind însă ucişi de indieni. Ca o ironie a sortii, a doua zi ambarcaţiunile au ajuns în apele liniştite din aval. Fluviul Colorado fusese cucerit - dar cu ce preţ!

PIONIERI Maiorul şi un indian paiute.

PE FLUVIU Bărcile lui Pou/ell străbat canionul în drumul lor pe apele Fluviului Colorado.

D e f ile u l In te r io r) , pe u n d e cu rge f lu v iu l. C u 2 m ilia rd e de an i în u rm ă,

roca în tun eca tă făcea parte d in t r -u n lan ţ m u n to s în a lt cât H im a la ya . M u n ţ i i au

fost e roda ţi şi tran sfo rm a ţi în câm p ie , f i in d apo i în lo c u iţ i de o m are p u ţ in

adâncă. C a lc a ru l depus pe fu n d u l aceste ia c o n ţ in e fo s ile de p la n c to n v e ch i

de un m ilia rd de ani.M a i sus, „ ju rn a lu l" r o c i lo r povesteşte

despre u n ca tac lism în care lo c u l

m u n ţ ilo r e roda ţi a fost lu a t de o lu n că năm oloasă, în care a m f ib ie n ii şi

c r o c o d i li i ş i-au lăsat am pren te le . U n e le strate de ro că am in tesc de m laştin i, de dese rtu ri ş i de m ă r i m a i v e ch i, în care tră iau c o lo n i i de co ra li. F lu v iu l

a în c e p u t să-şi sape a lb ia ab ia cu 6 m ilio a n e de an i în urm ă. D a r când

lava s-a revărsat la u n capăt al d e f ile u lu i, a cu m m a i p u ţ in de

u n m i l io n de an i, c a n io n u l era deja adânc de 15 m .

V iz it a t o r i i care stud iază file le acestu i „ ju m a l“ al T e r re i în p ia tră p o t cons ide ra că

su b ie c tu l este p rea c o p le ş ito r spre a f i în ţe les. P en tru m u lţ i d in tre ei d ezvă lu irea secre te lo r M a re lu i C a n io n răm âne u n vis.

ZI DE IARNĂ Răsăritul poleieşte zăpada de la Mather Point, pe South R im , unde ninsorile abundente sunt mai rare decât pe Nortli R im .

SIGIRIYftVârful unui deal uriaş de granit (sus) a fost ales de un rege din secolul al V-lea de pe teritoriul Sri Lankăi pentru a construi fortăreaţa Sigiriya.

UIMITOARE MONUMENTE ALE UNOR IMPERII APUSEPopoarele antice au depus eforturi uriaşe pentru a transforma peisajul după dorinţa lor

A cestea su n t v e r ita b ile „ca te d ra le " la ice , m o n u m e n te ce im p re s ion ează p r in în d ră znea la şi m ăre ţia lo r . Pe isa je le e x trao rd in a re au o fe r it

p o p u la ţ i i lo r an tice p u n c te stra teg ice şi lo c u r i de o fru m use ţe m is tică , pe care e le le -a u transfo rm at în c itade le , fo rtă re ţe şi m o rm in te regale . E fo r tu r ile depuse de m i i de lu c ră to r i - l ib e r i sau sc lav i - e ch ip a ţ i n u m a i

c u u n e lte p r im it iv e au dus la re a liză r i fantastice. D im e n s iu n ile şi co m p le x ita te a acesto r m o n u m e n te su n t im p re s io n a n te ch ia r şi astăzi, după m i i de an i de e ro z iu n e - u n p roce s care su b lin ia ză cât de scurtă este is to r ia o m e n ir i i în co m pa ra ţie c u is to r ia P ă m â n tu lu i.

GAMLA UPPSALA Regii Suediei pre-vikinge erau îngropaţi sub vastele tumulusur de la Gamla Uppsala (Vechea Uppsala).

MACHU PICCHUConchistadorii nu au aflat niciodată despre cetatea incaşă Machu Picchu din Anzii peruvieni. Ruinele sale au fost descoperite în 1911 de arheologul american Hiram Bingham.

CASTELUL MAIDEN Metereze de pământ au fost ridicate în jurul Castelului Maiden din sudul Angliei, construit pe la 100 î.Hr. (sus).

SIMBOL RELIGIOS Colina Marelui Şarpe din Ohio (sus) era probabil un simbol religios al populaţiei Adena, cu 2 000 de ani în urmă.

ZIDUL LUI HADRIANRomanii s-au folosit de o creastă naturală de piatră (sus) când au construit Zidul lui Hadrian, în 122-129 d.Hr., ridicând o barieră de-a curmezişul Angliei.

FORTUL DUN AENGUS Un fort preistoric din Irlanda (dreapta) domină culmea unei faleze înalte de 75 m deasupra Atlanticului.

Craterul MeteorituluiCU CIRCA 50 000 DE ANI ÎN URMĂ,UN METEORIT MASIV A CREAT UN CRATER URIAŞ ÎN ARIZONA

De pe câm pia învecinată, buza C ra te ru lu i M e te o r itu lu i pare u n dea l scund,

fără a lăsa să se în tre vadă im ensa adânc itu ră de d in c o lo de ea. C re a t la im p a c tu l

cu u n m e te o r it uriaş, a cu m a p ro x im a t iv 50 000 de an i, c ra te ru l are u n d iam etru

de 1,2 k m şi 180 m adânc im e, buza sa r id ic ân d u -se la 45 m deasupra n iv e lu lu i

câm p ie i. F u n d u l c ra te ru lu i seam ănă atât de b in e cu suprafaţa L u n ii , în câ t

a s tron au fii m is iu n ilo r A p o l lo s-au p regă tit a ic i, lo c u l f i in d fo lo s it ş i p en tru testarea v e h ic u le lo r lunare .

S p e c ia liş t ii estim ează că m e te o r itu l avea v ite za de 72 000 k m / h şi că la

im p a c t a e xp lo d a t c u o fo rţă de o m ie de o r i m a i m are decâ t b o m ba nu c lea ră

aruncată la H iro s h im a în 1945. în u rm a lu i, 5 sau 6 m ilio a n e de to n e de ro că au

fost aruncate în aer, ob tu rân d lu m in a

solară. D u p ă im pact, m e te o r itu l - o masă de n ic h e l şi f ie r estimată la 40 m d iam etru

şi la peste 300 000 de to n e greutate - s-a dez in teg ra t şi s-a to p it. R e s tu r i le lu i au fost găsite p e o rază de 10 km .

In iţ ia l s-a c re zu t că o rig in e a c ra te ru lu i este vu lcan ică , dar u n in g in e r de m in e d in

P h ila d e lp h ia , p e n u m e D a n ie l B a rr in g e r, a fo st u n u l d in tre p r im ii care ş i-au dat

CICATRICE STELARĂ Craterul a fo st format pe câmpia din A rizona de un meteorit de patru ori mai greu decât un transatlantic.

seama că aceasta este m e teoritică . C re zân d

că găseşte a ic i d epoz ite de fie r şi de n ic h e l B a rr in g e r a lu a t c ra te ru l în con ces iu ne

şi a ch e ltu it o avere în în ce rca rea de a-1 exp loata. A s tă z i, zon a este n u m ită şi

p a in te d D esert

FlagstaffLaculMormon

mile 0N s . O 20kilometri

>40 A R IZO N Artrd

pjlogollon Rim

338

C ra te ru l B a rr in g e r , a flându-se în c ă în

p rop rie ta tea fa m ilie i sale.In m edie , m e teo riţi m ari cad pe Păm ânt

cam o dată la 1 300 de ani. C e l m a i m are m e te o r it in ta c t, care a căzu t p ro b a b il în epoca p re is to rică , are 60 de to n e şi se află

lângă oraşu l G ro o t fo n te in d in N a m ib ia . C e l d e -a l d o ile a ca m ă rim e , de 30 de

tone , a a teriza t în vestu l G ro e n la n de i.

„BOM BĂ" Un Mde 3 0 de tone a fo st luat JşgŞS din < Iroailanda dc j f i exploratorul R ohm ,| j|

17. Pcary, la sjarşitiil / S t anilor '90 ai secolului al X lX -lea .Acum este expus la M uzeul de Istorie Naturală din N ew York.

339

£ U 'M H \7Four

j . ' Corner-a

ARIZO NA

N

' 0A

Vârful Hesperus

COLORADO

j--anyoiV °<? C h e t t* /

eSerfPetrifieclForest

f f i fS a n '■ \7 T - 'i -v i ut

' .'NEW " Â E flC O

■ • Gallup m ile M . Taylor O 2î îO

Winslow 0 25 50k i lo m e tr i

/v

In ţin u tu l F o u r C o rn e rs (Patru C o lţu r i) ,

unde se întâlnesc statele U tah , Co lo rado , A r iz o n a şi N e w M e x ic o , extravaganţe le g eo log ice sunt ceva ob işnu it; acesta este şi m o t iv u l n u m ă ru lu i m are de

p a rcu r i şi m o n u m e n te na ţio na le d in zonă. C h ia r şi p r in tre acestea, C a n y o n

de C h e l ly (p ronun ţa t „d e Ş e i“ ) este deoseb it da to rită atm osfere i sale lin iş t ite

şi sen ine , iz o lă r i i şi e fe c tu lu i p ro fu n d pe care î l are asupra v ie ţ i i şi c re d in ţe lo r

ce lo r care lo cu ie sc a ici.C a n io n u l n u este o va le un ică , c i u n

la b ir in t de can ioane săpate de curgerea len tă a râ u r ilo r în gresia roş ie a P la to u lu i D e fian ce . Z id u r i le c a n io n u lu i, v a r iin d în

în ă lţ im e de la 9 la 300 m , n u sun t doar abrupte, c i şi foarte netede la suprafaţă —

de parcă u n co fe tar le -a r f i a co p e r it cu g lazură roş ie d in t r -o un ică ş i expertă m işca re a palete i.

D u n g ile în tun eca te de p e z id u r i par

n işte dâre de vopsea, n u m ită „ la c de

ZI ŞI NOAPTE Apusul poleieşte buza canionului, în vreme ce adâncurile sunt cufundate deja în umbră. (Casetă) Oile tribului navajo urmează o potecă veche de secole.

prăvălesc până jo s , ex istă p u ţ in e restu ri

de p iatră; după o v rem e , b o lo v a n ii se m ac ină , ia r n is ip u l fo rm a t este spu lberat

de vânt. D e aceea, va lea lată a c a n io n u lu i are u n aspect în g r ij it , m a i cu seamă p rim ăvara , când pâraie a rg in t ii şerpu iesc

p r in tre m a lu r i n isipoase, ia r în m ic ile l iv e z i ale in d ie n ilo r nava jo m e r i i şi

p ie rs ic ii sunt în floare.In c iud a ie rn ilo r rec i, C a n y o n de

C h e l ly a fost to tdeauna osp ita lie r. La baza s tâ n c ilo r ve rt ica le există num eroase

in trâ n d u ri adânci. în câteva se află ru in e le d in p ia tră ale c lă d ir i lo r r id ica te a ic i de o

Canyon de ChellyZIDURI ÎNALTE DE PIATRĂ CARE AU ALIMENTAT CREDINŢELE INDIENILOR NAVAJO ASCUND MISTERUL UNEI POPULAŢII DE MULT DISPĂRUTE

deşert“ . E le sunt re zu lta tu l m i i lo r de an i

în care apa cu c o n ţ in u t r id ic a t de m ine ra le s-a scurs pe faţa stânc ilo r.

D e ş i în g h e ţu l erodează buza c a n io n u lu i, desp rin zând b o lo v a n i ce se

C A N Y O N D E C H E L L Y

ve ch e p o p u la ţ ie care a d ispă ru t în j u r u l a n u lu i 1300 d .H r . Este cun o scu t doar

n u m e le lo r , anasazi - ce l p e care i l-a u dat in d ie n ii nava jo , s ta b iliţ i a ic i după

aceea, şi care înseam nă „ c e i v e c h i“ .

PĂMÂNT SFÂNTS p a n io li i, sosiţi p e la 1500, le -a u dat in d ie n ilo r d in reg iun e n u m e le nava jo . E i îş i spun d in eh , ad ică - s im p lu - „ o a m e n ii1*. T e r it o r iu l lo r sfânt este

în treaga zon ă m ă rg in ită de ce le patru p is c u r i sacre: San F ran c isco , H espe ru s,

B la n ca şi M o u n t T a y lo r .

N u m e le c a n io n u lu i p ro v in e de la cu vân tu l nava jo care în seam nă „va le

stâncoasă". A ic i , a lă tu ri de in s c r ip ţ ii le anasazi, in d ie n ii nava jo ş i-au consem nat

p ro p r ia lo r ve rs iu n e a C re a ţie i, p o ve ş tile f i in ţe lo r Y e i — c rea tu r i sacre care tră iau pe P ăm ân t în a in te ca P r im u l B ă rb a t şi P r im a F e m e ie să f i ie ş it d in teneb re le a d ân cu r ilo r. T o a te acestea sunt gravate

sau desenate pe z id u r ile p e ş te r ilo r sau pe p e re ţ ii de stâncă.

A ic i , d in fortăreaţa c a n io n u lu i, t r ib u l nava jo a în fru n ta t v a lu r ile succes ive de

in vada to r i. P r im i i au fost sp an io lii, care

CENTURĂ DE ARGINT Un argintar navajo (pe la 1870) expune o centură din discuri de argint lucrată manual (sus). Navajo au deprins meşteşugul bătând monede americane.

vşţ

me

m

r


TURN DE PIATRĂ Spider Rock (Stânca Păianjenului) este numele navajo al acestui stâlp de piatră înalt de 244 m din Canyon de Chelly. Se spune că aici ar trăi sacra Femeie Păianjen.

au rep lica t m asacrând 115 bărbaţi, fem e i

şi c o p ii nava jo în g ro te le d in can io n , în 1805, ia r după e i au v e n it co lo n iş t ii

am erican i. A ce ş t ia d in u rm ă au răspuns tr im iţâ n d , în 1863, tru pe le de cava lerie

sub com anda c o lo n e lu lu i K i t C a rson , care i-a u în fo m e ta t pe in d ie n i până ce

i-a u s ilit să se p redea şi şapte m ii d in tre e i au fost duş i în cap tiv ita te în N e w

M e x ic o — o că lă to rie de 320 k m com em o ra tă în că şi astăzi cu tristeţe, sub n u m e le de D ru m u l ce l L u n g .

P a tru an i m a i tâ rziu , g u ve rn u l am e rican ş i-a sch im ba t o p in ii le şi

in d ie n ii au re v e n it pe p ăm â n tu r ile lo r , co n s t itu ite în R e ze rv a ţ ia N a v a jo . A ic i,

f ie ca re p iatră , fie ca re e lem en t na tu ra l este în tre ţe su t în c red in ţe le triba le . L a lo c de c inste p r in tre acestea se află co n v in g e re a că în treaga C re a ţie este u n

s in gu r to t şi că, f i in d în a rm o n ie cu m e d iu l său, o m u l îş i poa te atinge ţe lu l

suprem , de u n if ica re cu m ăre ţia în t re

gu lu i. In atm osfera serenă a c a n io n u lu i n u este g reu de în ţe les cu m au apărut astfel de cred in ţe .

In ap rop ie re de C a n y o n de C h e l ly se află P a rcu l N a ţ io n a l P e t r if ie d Forest

(Pădurea P ie tr if ica tă ) , u n peisaj deşertic p resărat cu t ru n c h iu r i de co pa c i v e c h i de 225 de m ilio a n e de an i. C o p a c ii au crescut, au ro d it şi în ce le d in u rm ă au

m u r it la în c e p u tu l e p o c ii d in o za u r ilo r , când în această parte a A r iz o n e i se afla o

m laştină în tinsă.T ru n c h iu r i le căzute, îng ropa te în

sed im ente , au abso rb it s ilica d in apele subterane, ia r m ate ria lo r o rgan ică a fost în lo c u ită treptat cu agat du r, d ive rs

co lo ra t. în c e tu l c u în ce tu l, stratu l de ro că m o a le ce în v e le a c o p a c ii a fost

erodat, ca şi res tu rile fo s iliza te de fe rig i, peşti şi re p t ile - u n stran iu ca le ido scop al lu m i i în tine re ţea ei.

„ C E I V E C H I "

Ascunse în nişele din Canyon de Chelly, ruinele unor construcţii complexe din

piatră cu turnuri înalte şi săli ceremoniale subterane pot fi văzute şi astăzi. Constructorii lor, cunoscuţi doar sub numele anasazi, dat de indienii navajo, au trăit în regiune aproximativ între anii 100-1300 d.Hr.

Membrii acestei populaţii nu erau numai constructori pricepuţi, ci şi fermieri, ţesători, olari şi împletitori de coşuri, care îşi comercializau bunurile până în Mexic şi pe coasta Pacificului. Motivul dispariţiei lor la sfârşitul secolului al XlII-lea nu este cunoscut; poate că au fost doborâţi de foamete şi secetă.Doar construcţiile mai amintesc de existenta lor.

NIŞĂ ÎN TIM P Casa Albă a rămas adăpostită într-o grotă uriaşă timp de aproape o mie de ani.

342

( X r h

D E A T H V A L L E Y

Death Valley (Valea Morţii)ACEASTĂ VERITABILĂ „PLITĂ ÎNCINSĂ" DEŢINE NU UN SINGUR RECORD, CI TREI: ESTE CEL MAI FIERBINTE, MAI USCAT 51 MAI JOS PUNCT DIN AMERICA DE NORD

Deadm an Pass (T recătoarea M o r tu lu i) , D r y B o n e C a n y o n (C a n io n u l

O a se lo r A lb ite ) , F un e ra l M o u n ta in s (M u n ţ i i Funera ri) — n u m e le lo c u r ilo r d in

Va lea M o r ţ i i sun t sin istre . N u în tâm p lă to r, în t ru câ t aceasta este cea

m a i f ie rb in te şi m a i uscată zon ă d in A m e r ic a de N o r d — u n lo c ars şi sco ro jit de soare, u n d e poa te trece şi u n an

în tre g fară o p ică tu ră de p loa ie .In z ile le de vară, te rm o m e tru l in d ică

în m o d o b işn u it 4 3 °C , ia r tem pera tu ri

de peste 4 9 ° C s-au în reg is tra t z iln ic t im p

de şase săptăm âni. C â n d v in e p loa ia , to ren te le acoperă so lu l uscat c u o pânză de apă şi n o ro i.

NISIPURI MIŞCĂTOARE Vântul tăios ce bate în Valea Morţii trasează forme complexe pe nisip (stânga). Primula de deşert (sus) supravieţuieşte chiar şi în aceste ţinuturi aride.

343

V a le a M o r ţ i i m a i d e ţin e u n reco rd : a ic i se află p u n c tu l cu cea m a i m ică

a lt itu d in e de pe c o n t in e n tu l n o rd - am erican: 86 m sub n iv e lu l m ă r ii. A cesta

s-a fo rm a t a tu n c i când v a lu r i uriaşe de păm ânt s-au scu fundat de-a lu n g u l

fa li i lo r g eo log ice , p o r ţ iu n ile în ve c in a te r id ic ân d u -se şi dând naştere m u n ţ ilo r . Această fisu ră foarte adâncă acţionează ca o capcană p e n tru raze le so lare, în t r - o

zon ă şi aşa e x trem de caldă şi de aridă, M u n ţ i i S ie rra N e va d a co n s t itu in d o barie ră în calea p lo ii.

P re tu t in d e n i se văd însă d o v e z i ale u n u i v e c h i c lim a t m u lt m a i um ed:

can ioane le d in ve rsan ţii v ă ii, care au fost

PAVA J BIZAR Rarele averse lasă în urmă un strat de noroi care, uscânău-se sub razele fierbinţi ale soarelui, crapă.

săpate de to ren te de apă, şi m a rile

d epo z ite de sed im ente aduse de pe creste le în co n ju ră to a re . D e p u n e r ile de

sare de p e fu n d u l v ă ilo r au rămas în u rm a evap o ră r ii la cu r ilo r , ia r la

D e v i ls ’ G o l f C o u rse (T e re n u l de G o l f al D ia v o li lo r ) v â n tu l şi p lo i le au

e rodat sarea în fo rm e z im ţate .In c iu d a m e d iu lu i său

ostil, V a lea M o r ţ i i n u este lip s ită de viaţă. O i le de

m u n te suprav ie ţu iesc c u foa rte p u ţ in ă apă, şe rp ii se deplasează în „sa ltu r i" ,

ev itând co n ta c tu l în d e lu n g cu

s o lu l f ie rb in te, ia r tu lp in ile

şi fru n ze le d oa m n e i-d e -p ia tră cu f lo r i a lbe su n t a cope rite cu p e r işo r i care le izo lează de vânt. C h ia r şi

ce le câteva pâra ie şi b a lt ice le firave sunt popu la te , a ic i tră in d m ic u ţu l peşte

cyprinodon, adaptat la v ia ţa în apă sărată.

SUPRAVIEŢUITORI Oaia de munte care trăieşte aici are nevoie de foarte puţină apă; chiar şi în arşiţa dogoritoare a verii ea poate bea apă doar o dată la trei zile.

D E A T H V A L L E Y

ROCI C A R E A L U N E C Ă

0 potecă de-a latul terenului scorojit duce până la un bolovan şi se opreşte.

Aceasta este dreaptă; altele au trasee şerpuite sau în zigzag. Potecile se întind pe fundul uscat al unui fost lac, numit Racetrack (Pista), unde terenul absolut plat este presărat cu bolovani. Cea mai plauzibilă explicaţie este aceea că solul devine alunecos după o ploaie, iar vânturile puternice împing bolovanii, lăsând în urmă aceste dâre.

U n g rup de cău tă to ri de au r în d ru m spre C a lifo rn ia au tre cu t d in greşeală

p r in V a le a M o r ţ i i în 1849, ia r e xpe r ien ţe le lo r a ic i au dat n u m e le

re g iu n ii. E i au părăsit po teca , sperând să găsească o scurtătură, dar au ajuns în t r - o va le pustie , aproape c o m p le t lip s ită de apă, d in carc n u ex ista n ic i o ieş ire . O

fem e ie a scris m a i tâ rz iu c u m bă ie ţe ii ei „s -au pu rta t cu b ravu ră , deşi ab ia m a i

pu teau v o rb i, atât de uscate şi de um fla te le erau bu ze le şi lim b a " .

D o i m e m b r i ai g ru p u lu i au reu ş it să iasă d in va le , apo i s-au în to rs spre a - i în d ru m a şi p e ce ila lţ i. P ă ră s ind -o , u n u l

d in tre ei şi-a lu a t răm as-bun cu cuv in te le : „ A d io , V a le a M o r ţ i i ! “

O ro r i le re g iu n ii au căpătat cu rând a s p e c tu l u n u i m i t ; c i r c u la u p o v e ş t i extravagante despre co n vo a ie de oam en i m o r ţ i d e s e te — şi to tu ş i c ă u t ă to r i i d e a u r şi de a rg in t erau atraşi a ic i de m ira ju l m e ta le lo r p re ţ io a s e .

In „goana după aur“ care a urm at, m u lţ i au fă cu t avere, dar m u lţ i a lţ ii şi p ie r it în

ten ta t ive e fem ere de m in e r it . A şe ză r ile s-au în m u lţ it , p en tru a f i părăsite câţiva

an i m a i tâ rz iu , când m in e re u r ile s-au epu iza t. S k id o o , o lo ca lita te co n s t itu ită în j u r u l u n e i p ro f ita b ile m in e de aur, num ăra 500 de lo c u it o r i în z ile le e i bune , la în c e p u tu l s e co lu lu i al X X - le a .

O ră şe lu l avea legătură te le fo n ică cu R h y o lit e , o aşezare d in afara v ă ii, care în

1906 se pu tea lăuda cu p isc ină , sală de operă şi 56 de lo c a lu r i în care cău tă to r ii

de au r îş i pu teau c h e ltu i p ro f itu r ile . în 1911, R h y o l i t e fusese deja abandonat, d e v e n in d u n o raş-fan tom ă. A u r u l n u era o resursă de durată în V a le a M o r ţ i i; nu

acelaşi lu c ru se poa te spune despre borax. In a n ii ’80 ai se co lu lu i al X lX - le a ,

„a u ru l a lb “ , fo lo s it la sm ălţu irea ce ram ic ii, era exp lo a ta t în vale. Substanţa era apo i transportată cu ca tâ rii la capătu l de cale ferată aflat la 265 k m depărtare.

ŢINUT DUR Dealuri frământate, cu ravene adânci, se înalţă pe ambele laturi ale Văii Morţii. Vegetaţia rară nu poate îndulci contururile aspre ale peisajului.

White SandsŞOARECI DECOLORAŢI SI SOPÂRLE ALBE SE CONFUNDĂ CU SOLUL ÎNTR-UN DEŞERT FORMAT DIN DUNE ALBE CA LAPTELE

SPECTACOL DE UMBRE Inserarea învăluie dunele într-un albastru misterios. Umbrele apusului (dreapta) accentuează aspectul vălurit al dunelor frământate de vânt.

Dune de u n alb s tră lu c ito r, fo rm ate şi

c ize la te de v ân t în creste frum os ro tu n jite , se în t in d cât v e z i cu o c h ii la W h it e Sands (N is ip u r ile A lb e ) . A i c i se află însă u n n is ip neo b işn u it, n u de cuarţ, c i de ghips. N is ip u r i le A lb e cons t itu ie

ce l m a i im p re s ion an t deşert de gh ips d in lum e . A c o p e r in d c irca 780 k m 2, se

în t in d e pe fu n d u l p la t al V ă i i T u la ro sa d in N e w M e x ic o , o m are parte d in el f i in d declarată M o n u m e n t N a ţ io n a l, în 1933. N im e n i n u exp loatează g h ip su l de aic i; zon a este prea izo la tă , ia r reze rve le sunt abunden te în alte lo cu r i.

G h ip su l, u n m in e ra l u t iliz a t în fa b r ic ile de c im e n t şi ipsos, se găseşte în strat gros în m u n ţ ii d in ju r u l N is ip u r i lo r A lb e . E ro z iu n e a p rovo ca tă t im p de seco le de p lo i şi de zăpada to p ită a pu rta t fragm ente le de rocă până la L a cu l Lu ce ro , aflat în cea m a i joasă parte a b a z in u lu i, u n de acestea s-au am estecat cu apa ce se in filtre ază d in subteran. Soare le şi v ân tu l

de te rm ină evaporarea apei, fo rm ân d o pă tură uscată de ghips, p e care v â n tu l o m ac in ă în p a rt icu le fin e , purta te apo i spre dunele ce p o t atinge şi 30 m înă lţim e.

în ce t, v â n tu l îm p in g e d un e le spre n o rd -

est, u n e o r i cu 6 m pe an.A ce s t peisaj a r id şi o rb ito r sub ce ru l

a lbastru şi soarele n em ilo s am in teşte de V e s tu l Să lbatic, şi la u rm a u rm e i R io

G ran d e n u e departe. A p a ş ii m esca lero v in a ic i p en tru a aduna sarea de pe

în t in d e r ile a lca line , pe a lo cu r i p u tând f i zărite m u la je ale tabe re lo r acestora; g h ip su l în c ă lz it şi uda t de p loa ie s-a în tă r it , lu â n d fo rm e d ife r ite .

L a S ilv e r C it y , u n oraş la vest de

M u n ţ i i San A nd re s , s-a născut în 1859 W i l l ia m H . B o n n e y , su p ran um it B i l l y

the K id . A cesta avea d oa r 21 de an i când a fost îm puşca t de şe rifu l P a t G arre tt,

după ce a evadat d in în ch isoa rea d in L in c o ln , N e w M e x ic o . N is ip u r i le A lb e

p o t f ig u ra şi în t r - o is to r ie a c o n f lic te lo r m ilita re . In al d o ile a ră zb o i m o n d ia l,

b a z in u l T u la ro sa a d e ven it te ren de testare a b o m b e lo r . P e 16 iu l ie 1945,

p r im a bom bă nucleară, cons tru ită la Lo s A lam o s , m a i spre n o rd , a fost testată

aproape de A la m o g o rd o .C â teva p lan te suprav ie ţu iesc în aceste

c o n d iţ i i aspre. O spec ie de p lo p se îna lţă

înd răzneaţă spre cer, u n e o r i d oa r vâ rfu l f ru n z iş u lu i depăş ind creasta u n e i dune.

C â n d co lin e le se deplasează, c o pa c ii răm ân p r iz o n ie r i în t r -u n m u la j de ghips.

A rb u ş t ii sumac cresc p e „p ie d e s ta lu r i" de

ghips în tărit. Y u c c a (săpunariţa), supravieţu ieşte înă lţându -ş i tu lp in ile ca nişte şerpi

p r in tre dune. F lo r i le e i gă lbu i, ca nişte c lo p o ţe i, n u m ite „C a n d e la D o m n u lu i1',

sunt em b lem a flo ra lă a sta tu lu i N e w M e x ic o . A m e r in d ie n ii m âncau m u g u r ii ş i f lo r ile p lan te i ş i îş i p reparau u n fe l de b u d in că d in sem in ţe le ei.

NUANŢE DECOLORATEP u ţ in e an im a le m a ri se aven tu rează în

deşertul alb; hrana e precară şi nu găsesclo c să se adăpostească de că ldura

u c igătoa re d in m ie z u l z ile i. P opân dău l n is ip u r i lo r p rospe ră a ic i, f i in d că se

îng roapă în n is ip , fe r in du -se de arşiţă. Şoarece le apaş se adăposteşte şi e l în v iz u in i le popândău lu i. C a şi tre i spec ii de şopârle — în d eo se b i şopârla fară

u re ch i - aceşti şoarec i apaşi au căpătat

în cu rsu l e v o lu ţ ie i o b lană de cu loare foarte deschisă, care î i ascunde de o c h ii p răd ă to r ilo r, ca b u fn iţe le şi ş o im ii.

Spre deoseb ire de v e c h ii p io n ie r i care

în fru n tau arşiţa şi fu r tu n ile de n is ip pe jo s sau călare, v iz ita to r ii de azi ai

N is ip u r i lo r A lb e p o t ru la p e u n d ru m sem nalizat. F u r tu n ile de n is ip în ce tine sc

u n e o r i tra ficu l, ia r d une le în m işcare p o t în g rop a şoseaua.

EXPERTĂ A CAMUFLAJULUI Pornită L: în jurul unui furnicar, şopârL urechi îşi poate albi pielea atât de mult, încât se confundă cu dunele. La umbră, trupul ei

îşi recapătă nuanţă întunecată.

346


Peştera MammothACEST LABIRINT IMENS DE CALCAR, CEA MAI LUNGĂ PEŞTERA DIN LUME, ARE RÂURI ŞI LACURI SUBTERANE

PEISAJ SUBTERAN Sălile ca nişte catedrale ai Peşterii Mammoth, formaţiunile stâncoase ciudate şi sculpturile naturale în piatra (stânga) constituiau o atracţie pentru turiştii din secolul al X lX -lea . Excursiile includeau adesea şi un picnic în subteran (jos).

m ileO

O IO k ilo m e tr i

Elizabethtown /

KBN TU C K Y

P eştera /

o Horse Cave

P eştera M am m o th se num eşte aşa datorită m ărim ii sale, n u a fosilelor

de m am ut. Săpată în dealurile de calcar d in K en tu ck y de apa acidă tim p de m ilioane de ani, peştera are cel pu ţin 530 k m de tu nelu ri p e 5 niveluri.

T riburile indiene cunosc această fantastică lu m e subterană de circa 4 000 de am; aici au fost găsite vârfuri de săgeţi din p iatră şi resturi funerare. P rim ii lo cu ito ri ai peşterii îşi lum inau calea cu to rţe din trestie. Astăzi, turiştii p o t adm ira o parte

a peşterii la lum ina electrică. Peisajul variază de la săli vaste p recu m R o tu n d . (R o to n d a), la fel de m are ca Gara G ra r.i C en tra l din N e w Y o rk , până la culoare înguste, ca Fat M a n ’s M isery (C hinul Grăsanului), lat de n um ai 46 cm. C ei ce \ străbat cu am barcaţiunile R â u l E cho , aflat la 110 m în subteran, p o t testa ecoul desăvârşit. F rozen N iagara (Niagara îngheţată) este o serie de săli în care stalactitele şi stalagm itele pa r veritabile cascade îm pietrite .

P rim ii colonişti eu ro p en i au sosit la Peştera M am m o th în anii ’90 ai secolului al X lX -lea , iar în tim pu l războiului din 1812 d in tre SU A şi M area B ritanie. depozitele de n itra ţi de aici au fost exploatate p e n tru fabricarea prafulu i de puşcă. In 1843, peştera a fost folosită p en tru scurt tim p ca spital de tu b ercu lo s , datorită clim atului său uscat şi tem peratu rii constante (circa 12°C). La acea v rem e devenise deja o atracţie turistică: p rim u l său gh id şi exp lo ra to r a fost un sclav, S tephen B ishop, care îşi lum ina d ru m u l cu un felinar cu p e tro l lam pant.

A cum peştera face parte d in tr-u n pa r; naţional cu suprafaţa de 207 k m 2, în care se organizează tu ru ri subterane ghidate.

r

E V E R G L A D E S

EvergladesPANTERE RARE, CROCODILI SI ALTE ANIMALE VIEŢUIESC ÎN ÎNTUNECIMILE CALDE ALE MLAŞTINILOR DIN FLORIDA

Scriitoarea am ericană M arjory S tonem an Douglas descria zona

Everglades din Florida ca „una d intre regiunile un ice de pe glob, îndepărtată, niciodată b ine cunoscută". Ea am intea de „vastele ei spaţii deschise, lucitoare... arom a sărată şi dulce a vân turilo r sale pu tern ice sub albastrul u im ito r al văzduhului înalt" şi de „m iracolul -um inii... deasupra în tinderii verzi şi m aronii de s tu f şi apă, strălucind în mişcarea lentă neîncetată".

T riburile indienilor din sudul Floridei, sem inolii, n um eau zona Pa-hay-okee, adică „ape ierboase". C ea m ai m are parte a terenu lu i este plat, jo s şi acoperit cu apă - o prerie de ceapraz (un fel de rogoz cu m arginile zim ţate) înalt de până la 4 m . Aici cresc însă şi copaci; pădurile subtropicale dese şi m laştinileîn tunecate, p line de chiparoşi, îţi lasă im presia că undeva, în ascunzişurile lor, ar pu tea pândi v reu n dinozaur.C ele m ai m ari anim ale care trăiesc aici sunt însă crocodilii, panterele, urşii negri, vidrele şi cerbul cu coadă albă.

LABIRINT DE MANGROVE Pâlcuri de mangrove prosperă în estuarul celor Zece M ii de Insule din Everglades.Intre rădăcinile lor trăiesc vieţuitoare marine.

a m e r ic aD E N O ţ t )

»

LaculOkeechobee

FLORIDA

Big Cypress

A lligc ito r A lley M laştina

GolfulM exic

,\*‘V ’>*' Canalul

a m ia m i'

L

Zece M ii de Insule

ParcGolful Naţionallong pjnt

_ _ _ _ _ _ _ _ White water \ Q

0 25 lO k ilo m e tr i F,al™ 3 ° ' s o l f U I ^

25 50 m ile |

A

349

sub drapelul alb, la negocieri. A m urit u n an m ai târziu şi rezistenţa sem enilor săi s-a stins.

C âm piile de ceapraz adăpostesc o faună bogată. Pe tulp in ile de rogoz po ţi vedea câte o broască de un verde strălucitor sau ceva ce seam ănă cu o săm ânţă m are şi neagră, dar care se dovedeşte a fi u n ro i de cosaşi. F lu tu rii- zebră tropicali zboară vara pe deasupra insulelor, iar în apă abundă peştii, m orm oloc ii şi m oluştele, p rin tre care nişte m elci cât m ingea de golf.

B ogăţia apelor atrage în Everglades o sum edenie de păsări. In anii ’80 ai secolului al X lX -lea , odată cu popularea um ană a zonei, m ii de păsări au fost ucise p e n tru pene, dar în 1905 a in tra t în vigoare o lege p rin care acestea erau protejate . In p rezen t, peste 350 de specii de păsări trăiesc aici sau vizitează regulat mlaştinile; p rin tre ele se află lopătari, stârci, egrete, ibişi şi anhinga,

MLAŞTINA ABURINDĂ Şerpi şi aligatori trăiesc printre chiparoşii pleşuvi din Mlaştina Big Cypress. Tot aici se ascunde şi pantera de Florida, o specie foarte rară.

In 1947, o parte a acestei zone a fost declarată parc naţional.

In im a reg iun ii Everglades este u n râu p u ţin adânc, lu n g de circa 160 k m şi pe ju m ăta te de lat, pu n c ta t de insule joase n u m ite hammocks.

R â u l izvorăşte din Lacul O keech o b ee , n u m ai adânc de 30 cm, dar cu o suprafaţă de 1 865 k m 2. In p lin ano tim p u m ed (iunie—o cto m b rie), zilnic p o t cădea zilnic 300 m m de ploaie, lacul se revarsă, con tro la t de stăvilare, alim entând râul. La această apă se adaugă şi cea a u n o r pâraie, astfel că albia sa de calcar se înclină uşo r spre G olful Florida, la ex trem itatea peninsulei.

V egetaţia abundentă a insuliţelor include stejari albi (arbore veşnic verde), m ahon , diverse specii de palm ieri şi gumbo limbo (un fel de pin). Scoarţa acestuia d in u rm ă este roşie şi se cojeşte p recu m pielea arsă de soare, fapt care i-a adus supranum ele de „copacu l-tu ris t“ .

C ând ceaprazul dispare sub apa revărsată sau când seceta usucă albia râului, pe insule se refugiază o sum edenie de anim ale. Z ona a constitu it însă şi u n refugiu p en tru oam eni.

Până la în cepu tu l lu i 1800, nici exploratorii spanioli şi n ici coloniştii am ericani n u s-au aven turat m u lt în in te rio ru l zonei Everglades. T riburile de ind ien i locu iau aici în case d in trestie ridicate p e platform e. T răiau din

vânătoare şi cules, dar cultivau şi grădini pe insuliţe. R ăzboaie le cu sem inolii au în cep u t în 1817, când coloniştii sosiţi din E uropa au în cep u t să se stabilească în regiune. In 1835, autorităţile am ericane

au încercat să-i m u te în O k lahom a şi au declanşat astfel al doilea război cu sem inolii. Sub conducerea lu i Osceola, ind ien ii au dus lup te de gherilă în m laştini şi sm ârcuri. In 1837, O sceola a fost însă aruncat în închisoare, când a v en it îm preună cu alte căpetenii de trib,

„VASTE SPATII DESCHISE, LUCITOARE... ALBASTRUL UIMITOR

AL VĂZDUHULUI ÎNALT"

Marjory Stoneman Douglas

350

sau pasărea-şarpe, asem ănătoare cu co rm oranu l. A ligatorii, lung i de până la 5 m , se hrănesc cu orice, de la m elci la căprioare. In an o tim p u l uscat însă, ei „oferă de b ă u t“ şi altor anim ale însetate, când sapă în căutarea apei cu capul şi cu coada.

Pe m alul stâng al râu lu i se află M laştina B ig C ypress, care m ărgineşte G olful M ex ic şi acoperă o suprafaţă cât

LOCUITORI PRIETENOSPlacizii lamantini pasc verdeaţa de pe fundu l apei — până la 90 kg zilnic. Animalele ies cu regularitate la suprafaţă pentru a respira.

ju m ă ta te d in Insula Jam aica. C hiparoşi p leşuvi se înalţă aici d irec t d in apă, iar în ju ru l lo r se înghesuie m ăn u n ch iu ri de m ici tu lp in i crescute d in rădăcinile a rborilor. Se crede că p rin aceste tu lp in i rădăcinile îşi ex trag ox igenu l necesar. C reasta îm pădurită L ong P ine K ey, la est

HAINE ROŞII Chiparoşii înveşmântaţi în roşul inofensivilor licheni Baton Rouge conferă un aspect exotic pădurilor din Florida. Plantele aeriene şi ferigile întregesc decorul de junglă.

de râu, este to t ce a m ai rămas d in tr-o p ădure de p in i şi palm ieri.

Pe m ăsură ce râul şerpuieşte spre sud, m area pare a-i v en i în în tâm pinare, parcă nerăbdătoare. îm p reu n ă, râu şi m are form ează u n am estec de apă du lce şi sărată. M angrovele roşii p rosperă în apa sărată, deoarece rădăcinile lo r se ridică la suprafaţă p e n tru a absorbi aer. în cren g ătu ra de rădăcini alcătuieşte o barieră la suprafaţa apei, care opreşte o cantita te atât de m are de aluviuni, sed im ente şi resturi, încâ t form ează no i insule.

Peştii, ţestoasele, delfinii şi p u ii de rech in caută aceste ape sălcii, ascunzându-se în tre bogatele rădăcini ale m angrovelo r. C ro co d ilu l am erican verde-m ăslin iu , cu b o tu l m ai subţire şi m ai lu n g decât al celorlalţi, trăieşte şi el aici, dar n u e vizibil decât ca o um b ră în apă. Acesta este în p rezen t un icu l său hab ita t în SU A.

ÎN S C H IM B A R EA lte siluete graţioase lunecă p rin apă la ţărm urile Pen insu lei Florida, unele p ă tru n zân d în m laştinile cu m angrove d in G olfu l W h itew ate r. S un t lam antin i, sau vaci de m are, lung i de circa 3 m şi cân tărind aproape o ju m ă ta te de tonă. T raficu l naval ag lom erat d in preajm a ţărm ulu i a ucis n u m eroşi lam antin i, alţii p u rtân d cicatrice de pe u rm a con tactu lu i cu elicele bărcilo r cu m o to r. In Florida m ai trăiesc doar v reo 3 000 de lam antini, dar su n t în curs de aplicare p rogram e de pro tec ţie .

N u doar lam antin ii p oartă cicatrice de p e u rm a în tâ ln irilo r cu civilizaţia. La în cep u tu l secolulu i al X X -lea , oam enii stabiliţi în zonă au descoperit că straturile de ceapraz m o rt constitu ie u n îngrăşăm ânt excelen t, astfel că a în cep u t activitatea de desecare. A cum , aproape u n sfert d in te rito riu l Everglades este te ren agricol, apa fiind înd igu ită şi canalizată. Astfel este afectat delicatul ech ilib ru natural al apei şi faunei. M en talita tea a în cep u t să se schim be însă, iar Lacul O k eech o b ee , po luat cu rezid u u ri agricole, este în curs de a fi curăţat.

351

MLAŞTINĂ ABURINDĂ Şerpi şi aligatori trăiesc printre chiparoşii pleşuvi din Mlaştina Big Cypress. Tot aici se ascunde şi pantera de Florida, o specie foarte rară.

In 1947, o parte a acestei zone a fost declarată parc naţional.

Inim a reg iun ii Everglades este u n râu p u ţin adânc, lu n g de circa 160 k m şi pe ju m ăta te de lat, pu n c ta t de insule joase n u m ite hammocks.

R â u l izvorăşte d in Lacul O keech o b ee , n u m ai adânc de 30 cm , dar cu o suprafaţă de 1 865 k m 2. In p lin ano tim p um ed (iunie—octom brie), zilnic p o t cădea zilnic 300 m m de ploaie, lacul se revarsă, co n tro la t de stăvilare, alim entând râul. La această apă se adaugă şi cea a u n o r pâraie, astfel că albia sa de calcar se înclină uşor spre Golful Florida, la ex trem itatea peninsulei.

V egetaţia abunden tă a insuliţelor include stejari albi (arbore veşnic verde), m ah o n , diverse specii de palm ieri şi gumbo limbo (un fel de pin). Scoarţa acestuia d in u rm ă este roşie şi se cojeşte p recu m pielea arsă de soare, fapt care i-a adus supranum ele de „copacu l-tu ris t“ .

C ân d ceaprazul dispare sub apa revărsată sau când seceta usucă albia râului, pe insule se refugiază o sum edenie de anim ale. Z o n a a constitu it însă şi u n refugiu p en tru oam eni.

Până la în cepu tu l lu i 1800, nici exploratorii spanioli şi n ici coloniştii am ericani n u s-au aven turat m u lt în in te rio ru l zonei Everglades. T ribu rile de ind ien i locuiau aici în case d in trestie rid icate p e platform e. T răiau din

vânătoare şi cules, dar cultivau şi grădini pe insuliţe. R ăzboaie le cu sem inolii au în cep u t în 1817, când coloniştii sosiţi d in E uropa au în cep u t să se stabilească în regiune. în 1835, autorităţile am ericane

au încerca t să-i m u te în O k lahom a şi au declanşat astfel al doilea război cu sem inolii. Sub conducerea lu i Osceola, ind ien ii au dus lu p te de gherilă în m laştini şi sm ârcuri. In 1837, O sceola a fost însă aruncat în închisoare, când a ven it îm preună cu alte căpetenii de trib,

„VASTE SPAŢII DESCHISE, LUCITOARE... ALBASTRUL UIMITOR

AL VĂZDUHULUI ÎNALT”

Marjory Stoneman Douglas

sub drapelul alb, la negocieri. A m u rit u n an m ai târziu şi rezistenţa sem enilor săi s-a stins.

C âm piile de ceapraz adăpostesc o faună bogată. Pe tulp in ile de rogoz po ţi vedea câte o broască de u n verde strălucitor sau ceva ce seam ănă cu o săm ânţă m are şi neagră, dar care se dovedeşte a fi u n ro i de cosaşi. F lu turii- zebră tropicali zboară vara pe deasupra insulelor, iar în apă abundă peştii, m o rm o lo c ii şi m oluştele, p rin tre care nişte m elci cât m ingea de golf.

B ogăţia apelor atrage în Everglades o sum edenie de păsări. In anii ’80 ai secolului al X lX -lea , odată cu popularea um ană a zonei, m ii de păsări au fost ucise p en tru pene, dar în 1905 a in tra t în vigoare o lege p rin care acestea erau protejate . în prezen t, peste 350 de specii de păsări trăiesc aici sau vizitează regulat m laştinile; p rin tre ele se află lopătari, stârci, egrete, ibişi şi anhinga,

350

SPLENDOARE OGLINDITĂ Turnuleţele de tu f calcaros de pe Lacul Mono se oglindesc în apă aidoma unor castele din poveşti. Ele au ieşit la suprafaţă odată cu scăderea nivelului apei.

vierm i ce colcăiau în apă şi a ro iurilo r de m usculite de pe ţărm . Lespezi de piatră aidom a u n o r bureţi, însă dure, pluteau pe oglinda lacului, p rin tre tu rnu le ţe şi coloane d in tr-o rocă deosebită, moale, sem ănând cu şvaiţerul, form aţiuni aflate sub apă sau ridicându-se deasupra ei. Izvoare fierbinţi curgeau de-a lungul m alurilor, iar spre sud se zăreau stânci înnegrite de activitatea vulcanică.

Lacul M ono se întinde pe circa 155 km 2 şi are peste 700 000 de ani vechim e. Bazinul său s-a form at în urm a m işcărilor geologice şi a activităţii vulcanice, odată cu înălţarea M unţilo r Sierra Nevada. Răsuflătoarele şi izvoarele fierbinţi dem onstrează că energia vulcanică nu s-a epuizat încă. Insula Paoha din m ijlocul lacului s-a form at acum 200 de ani, caurmare a activităţii vulcanice.

Izvoarele cu apă dulce şi topirea zăpezilor alim entează lacul. Este com plet închis, iar salinitatea lu i este rezultatul m ineralelor şi sărurilor acum ulate în apele sale tim p de m ii de ani. C oloanele

ce cresc parcă din el sunt form ate din tu f calcaros. Acestea se clădesc len t deasupra izvoarelor cu apă dulce de pe fundul lacului, pe măsură ce calciul din apa dulce se com bină cu carbonaţii d in apa alcalină a lacului. C oloanele de tu f îşi încetează creşterea când nivelul apei scade şi ele ies la suprafaţă.

CONFLICT DE INTERESED in 1941, nivelul lacului a scăzut cu aproape 12 m , fiindcă patru dintre cele şapte râuleţe form ate prin topirea zăpezii au fost canalizate p en tru alim entarea cu apă a oraşului Los Angeles, aflat la 443 k m spre sud. Astfel, Lacul M o n o a fost privat de peste jum ătate din „provizia" sa de apă. D rep t urm are, s-a m icşorat şi a devenit m ai sărat, iar câm pul alcalin din ju r, uscat şi prăfos, s-a extins. Specialiştii se tem că în acest fel vor fi afectate şi lacul şi fauna arealului.

Pe lângă m usculiţele de sărături, în apă trăiesc în num ăr m are creveţi de apă sărată, dar sporirea concentraţiei de sare i-ar pu tea ucide. Atât m usculiţele, cât şi creveţii se hrănesc cu algele care schimbă culoarea apei din albastru în verde iarna, atunci când înfloresc. Pescăruşii californieni şi ploierii albi au la rândul lo r m eniul form at d in m usculiţe şi creveţi, ca de altfel şi m ilioane de alte păsări m igratoare — 80 de specii, prin tre care cufundacii m oţaţi şi m icile păsări acvatice din familia Phalaropodidae.

M ark T w ain , care în 1863 era să se înece în lac în tim pul unei furtuni, nu a fost im presionat de peisaj, iar părerea i-a fost împărtăşită. N um indu-1 M area M oartă a Californiei, a scris: „Această m are solem nă, tăcută, pustie — locatar singuratic al celui mai singuratic loc de pe Păm ânt - este prea pu ţin dăruită cu p itoresc."

353

C w t )


Regiunea BistiSTÂNCI STRANIU SCULPTATE SE INALŢAPE UN TĂRÂM SELENAR, ÎN CARE ODINIOARĂ DINOZAURIIPOPULAU PĂDUREA TROPICALĂ MLĂŞTINOASĂ

Miezul nopţii. L inişte m orm ântală; n u se aud n ici m ăcar greierii sau

broaştele. C eru l de deasupra podişului înalt d in N e w M exico este atât de senin, încât luna şi strălucirea palidă a C ăii Lactee învăluie peisajul în tr-o lum ină ireală. A poi u n co io t urlă, urm at de altul şi altul, în tr -u n cor sinistru. U n u l câte unul, glasurile se sting, cu excepţia celui care a p rovocat această reprezentaţie fantom atică. In serenada lo r nocturnă, „câinii cântăreţi" adaugă o d im ensiune originală scenei şi aşa bizare.

P rin tre colinele şi albiile secate din Bisti există o galerie naturală de artă, plină de fantastice sculpturi în piatră. M onştri fără b ra ţe îşi balansează capetele m u lt prea m ari pe grum azuri firave. C iuperc i uriaşe par a fi m igrat aici din povestea Alice în Ţara Minunilor, iar ciudatele tu rn u ri şi coloane de piatră am intesc de creaţiile lu i Salvador Dali. Form aţiunile au u n n u m e potrivit: hoodoo, u n cuvânt african care înseam nă „spirit". P rin tre ele zac răspândite fosile de chiparoşi, palm ieri şi d inozauri, vechi de 80 de m ilioane de ani.

P riv ind acest peisaj pustiu şi tăcut, aproape lipsit de p lante şi anim ale, este greu să-ţi înch ipu i că aici a fost odată o mlaştină plină de viaţă, la m arginea u nei vaste m ări interioare.D inozaurii îşi croiau d rum p rin pădurea tropicală deasă, p rin tre copaci şi ferigi uriaşe: dinozauri cu cioc de raţă, giganţi cu cinci coarne şi teribilul carn ivor T yrannosaurus, care se hrănea cu reptile m ai m ici. T o t aici trăiau în acea v rem e prim ele m am ifere, nişte creaturi ce sem ănau cu oposum ii, cât şobolanii de azi.

Oase de anim ale şi resturi de plante au fost îngropate în nisipul şi năm olul m laştinii, în decursul m ilen iilo r com pactându-se şi fo rm ând gresie şi m arnă. V egetaţia în putrefacţie s-a transform at trep ta t în cărbune şi turbă.

) E N O R jg!;

— r

TJTAH ■ jy * Grand j s Junction

C i...... I

C O L O R ,m p , -g,

Colorado i- Springs

SCr„Jutm’| O

Farmington •

IAR 1ZO N A j

Gallupj*m ile0

MJp JfKjp■W/fT •'

| ^ _ fcV' ^ A

le g iu n e a . SantaFe Albuquerque

f S 1200

0 100 200k i lo m e t r i |

, - . w ~ X m x ic o

FEROCELE CARNIVOR

TYRANNOSAURUS SE HRĂNEA CU

REPTILE MAI MICI

Deplasările u lterioare ale plăcilor tecton ice şi schim bările clim ei au înălţat roca, fo rm ând un podiş înalt şi arid. V ântul şi rarele plo i torenţiale au sculptat apoi rocile în form aţiunile stranii de azi

şi au scos la iveală resturile fosilizate ale celor peste 200 de specii de plante şi anim ale.

R eg iu n ea Bisti le-a oferit cercetă torilor im aginea u n u i episod dram atic din istoria

T erre i. P rin tre fosilele de aici se află resturi de dinozauri şi de m am ifere, ilustrând ultim ele „clipe" ale erei de 140 de m ilioane de ani a d inozaurilor şi începutu l celei a m am iferelor cu blană şi sânge cald.

A bia relativ recen t a în cep u t o m u l sa jo ace u n ro l în acest peisaj nepăm ântesc. In ju ru l anului 6000 î.H r., triburi de

ÎN LUMINA LUNII Formaţiunile h o o d o o din Regiunea Bisti par nişte cheflii tăcuţi, pierduţi în noapte, înveşmântaţi în mantiile lor din rocă dură.

354


v ânători-cu legători şi apoi populaţia anasazi au v en it în R eg iu n ea Bisti şi şi-au cioplit u ne lte din piatră, p en tru ji le fi de aju tor în p rocurarea hranei.

P Ă M Â N T SACRUM ult mai recen t, populaţia navajo s-a " stabilit în această zonă. A lungaţi de pe păm ânturile lo r de g rupuri rivale de indieni, ei s-au retras spre R eg iu n ea Bisti şi, pe la 1850, câteva familii s-au aşezat în ju ru l izvoarelor. E le locuiau îxfl 5 hogan-uri (case pe schele din lem n, acoperite cu păm ânt), iar oile lo r păştea;» pe p latou l învecinat. Astăzi regiunea este sacră p en tru indienii navajo. Ei adună n isipul co lorat p e n tru a alcătui desene \ folosite în ritualurile de vindecare şi prepară din argilă albă vopsele cerem oniale p en tru corp.

La răsărit, culori vii învăluie peisajul - rozul-pal, m aro n iu l-p ro fu n d şi po rtoca liu l-dungat ale m am ei şi gresiei, cenuşiu l-în tuneca t al cărbunelui, a lb u rim şi galbenul-in tens ale nisipului. A idom a ) u n u i puzzle m u ltico lo r tridim ensional. j R eg iu n ea Bisti dem onstrează înain te de toate că natura are u n savuros simt Â u m oru lu i.

ALBIE Câteva albii uscate (stânga) şerpuiesc prin Regiunea Bisti; aceasta este presărată cu praf de cărbune.

AMPRENTĂ O fru n ză de palmier fosilizată în gresia din Bisti (sus), datând de acum 80 de milioane de ani, dintr-un climat cală şi umed.

356

C O P P E R C A N Y O N

Copper CanyonIMENSE CANIOANE LASĂ CICATRICE ADÂNCI,CU MARGINI CRESTATE,ÎN MUNŢII DIN NORDUL MEXICULUI

Drum ul pe calea ferată în m un ţii înalţi ce străbat M exicu l este surprinzător.

Pe urcuşul spre C o p p er C anyon (C anionul C uprulu i), trenul urm ează serpentine în ac de păr, traversează poduri construite la m are înălţim e, parcurge un tunel după altul, în tre ele oferind călătorilor privelişti am eţitoare ale u n o r văi cu pereţi abrupţi.

D ar p itorescul d rum ulu i păleşte în com paraţie cu ceea ce oferă D ivisadero, o gară la peste 2 300 m altitudine. Im aginea spre Barranca del C obre — sau C o p p er C anyon - este stupefiantă. O ravenă uriaşă se în tinde pe circa 50 k m şi coboară I 400 m spre R â u l U rique , care curge departe, jos, în um bra deasă. Albii secate crestează adânc versanţii canionului, pereţii lo r abrupţi form ând creste ascuţite ca lama de cuţit. In zare, valuri de culm i şi de piscuri se în tin d ca o m are pietrificată.

C an ionu l C upru lu i, n u m it astfel după m inele de m ult abandonate de aici, este unu l d intre cele peste 12 defileuri uriaşe ce străbat M unţii Sierra M adre de Vest. C ulm ile stâncoase sunt adesea ninse iarna, dar o excursie spre baza canionului poartă turiştii p rin tr-o serie de clim ate m ereu mai calde.

Pădurile de pin i şi cedri de la altitudine lasă loc copacilor m esquite şi acacia, p rin tre care cresc şi cactuşi înalţi. Jos, pe fundul defileurilor, scena se schim bă iarăşi: văi um ede, înm iresm ate, în care cresc portocali, bananieri şi o rh idee sălbatice. U n explorator din

COSTUM DE ALERGARE Membrii populaţiei tarahumara merg în picioarele goale sau poartă o încălţăminte foarte simplă, tunici largi şi bentiţe de păr viu colorate.

secolul al X lX -lea scria: „ în num ai patru ore am coborât de pe tărâm ul p in ilo r în cel al palm ierilor." în ciuda aspectului

neospitalier al canioanelor, aici trăiesc 70 000 de indieni

tarahum ara.înain te de sosirea

europenilor, în secolul al X V II-lea, aceştia

,H ocupau o zonă m ult

SPLENDOARE CU COLŢURI N u există nimic neted care să îndulcească liniile aspre ale canionului tăiat în stâncă de Râul Urique, care curge la poalele crestelor colţuroase.

m ai vastă, dar odată cu expansiunea spaniolilor, ei au fost nevoiţi să se retragă to t m ai m ult în interiorul canioanelor, p en tru a-şi putea păstra m odu l de viaţă tradiţional.

Astăzi, tarahum ara cresc vite, oi şi capre şi cultivă porum b, m eri şi piersici pe p u ţinu l păm ânt pe care îl au la dispoziţie.

M em brii acestei populaţii îşi spun „rarâm uri" - alergătorii - deoarece au o extraordinară capacitate de a alerga, în tr-u n ţin u t cu u n re lief pe care adesea nu po ţi face nici doi paşi pe păm ânt plat. E i organizează jo cu ri în care două echipe bat o m inge de lem n pe u n teren; com petiţia poate dura câteva zile şi nop ţi — u n test de rezistenţă care îi u im eşte pe vizitatorii şi aşa copleşiţi de m ăreţia C anionulu i - C uprului.

PANAMA

H O N D U R 4 ^ . '

I J U ' ?. __ j i, ;:\1 C A R A G U A

Cosiguina, ' Bluefields •

Managua * A M asayaLacul

OCEANUL ■ y . J l ia i r M j u a P A C IF IC ------- -

CO S TA R IC AV o i e . in P o â s

m ile ' ^ ^ . S ^ O S e

0 100 200 TuMa>

■■ ' i M E R I C j -

I > E S U R I )

Marea Caraibilor

0 100 200 k i lo m e tr i

Volcân PoâsUN VULCAN CU TREI CRATERE DIN AMERICA CENTRALĂ ESTE CEL MAI PUTERNIC GHEIZER DIN LUME

V olcân Poâs d in C osta R ica şi-a câştigat renum ele în 1910, când a

p ro iec ta t în aer o coloană de vapori înaltă de 6,4 km , stabilind u n n o u record m ondial al lum ii gheizerelor. A lte „reuşite" ulterioare ale vu lcanului au fost coloanele de apă fierb in te înalte de 300 m.

Acest com portam en t ca de gheizer al vulcanului este considerat u n sem n de declin; el apare a tunci când apa de la suprafaţă se infiltrează în subteran şi întâlneşte stratul de rocă topită, foarte fierb in te şi totuşi în curs de răcire.

V ulcanul are trei cratere, două dintre ele fiind stinse de m ult. In tr-u n u l d intre acestea se află u n lac, iar celălalt este acoperit cu o pădure pitică, aproape to t tim pu l învăluită în nori. A ici, în zonele u m brite şi um ede cresc m uşchi, licheni şi orh idee, alături de nişte p lante cu frunze m ari n um ite „um brela săracului". N um eroasele specii de păsări includ colibri cu gât strălucitor, m ăcălandri cenuşii şi splendidul quetzal.

C el m ai scund crater, încă activ, are u n aspect terifiant - u n peisaj selenar, pustiu , de 1,6 k m în d iam etru şi 300 m adâncim e. La baza lu i se află u n strat de cenuşă îm bibată de apa p loilor, pu n c ta t de conuri de zgură şi grăm ezi de lavă.

358

U n lac fierbinte, noro ios fum egă pe fund, schim bându-şi culoarea de la alb la verde a tunci când vaporii sulfuraşi sunt îm pinşi spre exterior, transform ând apa în tr-o soluţie de acid sulfuric.

In cursul u ltim ilo r ani, activitatea specifică gheizerelor a crescut la Poâs. Intervalele d in tre e rup ţii s-au m icşorat, iar gazele sulfuroase şi aburul au dat naştere u n o r p lo i acide. In consecinţă, cu lturile de cafea d in ju r au fost distruse,

iar localnicii au acuzat tu lburări respirato rii şi afecţiuni derm atologice.

D e u n interes aparte p en tru specialista este recen ta descoperire a u n o r lacuri de su lf to p it în crater, despre care se crede că sunt unice pe glob. E le s-au form at a tunci când roca top ită a izbucn it la suprafaţa apei.

V olcân Poâs este unul d in tre cei p e str 60 de vulcani din această zonă a A m ericii C entrale. In 1835, vulcanul

___

V O L C Â N P O Â S

RAI ŞI IAD Vulcanul Poâs are trei cratere — o căldare aburindă plină cu apă

fiartă, o oglindă întunecată de apă rece şi un al treilea crater ascuns sub vegetaţia tropicală deasă.

V AL V Ă DE SIGURANŢĂ

Răsuflătoare ca aceasta de mai jos permit eliberarea presiunii gazelor

acumulate în interiorul vulcanului. Gazele emanate de craterul activ al Vulcanului Poâs au un conţinut ridicat de sulf, care se cristalizează când ies gazele, formând grămezi de sulf pur.

Recent s-a observat că, în anumite circumstanţe, aceste mormane se sfărâmă şi formează bălţi de sulf clocotind, care mai târziu se transformă în lacuri. Fenomenul este unic pe glob, dar din imaginile obţinute cu ajutorul navetei spaţiale Voyager, se pare că acest tip de activitate se înregistrează în alte zone ale sistemului nostru solar.

RĂSUFLAREA IADULUI Vaporii sufocanţi eliberaţi printr-o răsuflătoare din craterul Vulcanului Poâs formează grămezi de sulf.

C o s ig u in a d in N ic a r a g u a a e x p lo d a t, în tr-o erupţie m ai violentă decât c ea m a i m a re b o m b ă n u c le a r ă te s ta tă

până acum.In Guatem ala, Pacaya revarsă râuri de

lavă, iar Fuego îngroapă satele d in ju r sub cenuşă. V ecinul sim etric al lui Poâs, Turrialba, azvârle uneori în aer cantităţi m ari de nisip fin, oferind câteodată privelişti inedite atât spre Atlantic, cât şi spre Pacific.

In M anagua, capitala statului vecin N icaragua, po t fi văzute şase perech i de u rm e de p icio r — de bărbaţi, fem ei şi copii - im prim ate în am estecul de noroi şi cenuşă vulcanică, acum întărit. D istantele relativ m ari dintre am prente indică faptul că oam enii alergau cu viteză, p en tru a-şi salva viaţa, deoarece urm ele datează din tim pul unei erupţii a V ulcanului Masaya d in apropiere, cu circa 10 000 de ani în urmă.

Se pare că zona de coastă din partea vestică a A m ericii C entrale este de foarte m ult tim p u n tărâm al focului şi al cutrem ure lor teribile din adâncurile T errei.

D in pu n c t de vedere geologic, regiunea este tânără, iar forţele care au creat-o nu s-au po to lit încă. U n a dintre plăcile terestre s-a ciocnit de cea alăturată şi este încă în mişcare, prevestind alte erupţii şi cu trem ure în zonă.

359

America de Sud

v v " yA M E R I C A D E S U D

AmazonulFLUVIUL CUCEL MAI MARE DEBITDIN LUME SCALDĂO TREIMEDIN CONTINENTULSUD-AMERICAN

k i lo m e t r i

Încercaţi să vă im aginaţi dim ensiunile F luviulu i A m azon şi ve ţi vedea că este

aproape la fel de dificil ca a înţelege infin itu l. îm p reu n ă cu num eroşii săi afluenţi, A m azonu l udă o suprafaţă de te ren aproxim ativ de dim ensiunile A ustraliei, adâncim ea sa fiind suficientă p e n tru ca navele oceanice să-l străbată până la Iquitos, în P eru — ju m ăta te din lung im ea totală a fluviului. A m azonul varsă în m are de zece ori m ai m u ltă apă decât Fluviul Mississippi.

A m azonul străbate co n tin en tu l sud-am erican de la un ţărm la altul. C el m ai îndepărta t afluent al său izvorăşte d in lacurile glaciare aflate la a ltitudine în A nzii Peruv ien i, la n um ai 190 k m de Pacific. R evărsându-se vijelioşi din m u n ţi, afluenţii dăltuiesc defileuri spectaculoase în versanţii estici, răscolind argila ce conferă apelor o culoare de cafea cu lapte. Şi totuşi, ele sun t n u m ite „ape albe“ .

Există şi afluenţi cu apă neagră, dar lim pede, colorată de resturile descom puse ale p lan te lo r d in mlaştini.P e m ăsură ce pantele devin m ai blânde, fluviul curge m ai m olcom , înain te de a ajunge în zona de câm pie — uriaşul bazin am azonian.

APROAPE DE MARE Norii aruncă umbrejpeste apele A m azonului lângă Atlantic, la capătul drumului său de 6 440 km. în vasta pădure amazoniană, copaci zvelţi (dreapta) se înalţă spre lumină.

A ici, pădurea tropicală se în tin d e p e o suprafaţă aproape de d ouă ori cât a Indiei, cea m ai m are a ltitud ine fiind doar de 200 m . Z ăpezile to p ite din A nzi şi plo ile abunden te p rovoacă inundaţii m ai to t tim pu l anului. O zonă de p ădure cât Islanda, n u m ită vârzea, este inundată tim p de câteva lu n i p e an, apa a tingând adâncim ea de 9 m , iar alte regiuni, igapâs, se află sub apă aproape p e rm anen t.D in aceste m otive , aerul în pădure este u m ed , fierb in te şi

LOCUITOR AL PĂDURII D e mărimea unei pisici, animalul numit k inkajou se hrăneşte cu furnicile care şi-au făcut cuib într-un copac. Mamiferul se agaţă de ramuri cu coada sa lungă.

> f y

A M E R I C A D E S U D

APE ROŞII Razele soarelui reflectate în apa roşu-închis a lui R io Negro (dreapta) iluminează un petic alb

APE NEGREUn vârtej uriaş se naşte la confluenţa apelor întunecate ale lui R io Xingu (sus) cu Amazonul.

lipicios, cu tem pera tu ri de 33°C ziua şi 23°C noaptea.

Lângă M anaus, în Brazilia - la 1 200 k m de A tlantic — are loc „nu n ta apelor" R io N egro , lat aici de 5 km , îşi uneşte apele negre cu cele „albe" ale cursului principal. P en tru brazilieni, A m azonul p ropriu -zis începe la această confluenţă; fluviul din am on te de acest loc este n u m it de ei Solimoes.

A tât de plată este zona d in aval a fluviului, încât fluxul înaintează pe 966 k m dinspre A tlantic, până la O bidos. în ain te de a se vărsa în ocean, A m azonul form ează u n vast lab irin t de canale, în care dinspre sud se varsă alte

două râuri: T ocan tins şi Para. D elta se în tin d e p e circa 320 km ; două d in tre canalele sale sun t despărţite de Insula M arajo, de m ărim ea E lveţiei.

RĂZBO IN ICELEV icente Y anez P inzon , u n căpitan de corabie spaniol care a navigat îm preună cu C o lum b, este p rim ul eu ropean care a cerceta t gurile A m azonului, în 1500, considerându-le o m are cu apă dulce. U n alt spaniol, Francisco de O rellana, a fost cel dintâi care a navigat p e aproape în treaga lungim e a fluviului în 1541—1542, p o rn in d d in P eru , de pe râul N apo . O rellana a p lecat de fapt din

E cuador, în cadrul expediţiei conduse de G onzalo Pizarro în căutarea aurulu i, a m iro d en iilo r şi a oraşului legendar El D orado . C ând s-au îm p o tm o lit în jung la peruviană, m em brii expediţiei au constru it o corabie, San Pedro, şi au trim is-o , sub com anda lui O rellana, să caute hrană. C orab ia n u s-a m ai în tors n iciodată. Pizarro şi oam enii lu i s-au în to rs pe uscat în E cuador, dar O rellana a navigat spre est, p rin delta am azoniană, şi în final a ajuns în M area C araibilor.

T riburile ostile au constitu it u n u l din tre pericolele în tâ ln ite în drum ; p rin tre acestea era u n trib care s-a doved it a fi fo rm at num ai d in femei.

364

X Î Z ^A M A Z O N U L

M ai târziu, povestea a înflăcărat im aginaţia pub licu lu i şi războinicele au fost n u m ite am azoane - după num ele u n u i trib de lup tă toare aprige din m iturile G reciei antice. Astfel şi-a căpătat şi fluviul n u m ele de A m azon. O rellana l-a bo teza t însă E l R io M ar, Fluviul M are, ca u rm are a d im ensiun ilo r sale uriaşe.

N icăieri în lu m e n u există o varietate m ai largă de plante. C opaci înalţi de 60 m ccranează lu m in a solară, astfel că în reg iun ile uscate ale pădurii, pe sol n u se află decât u n co v o r de vegetaţie ce putrezeşte. In zonele in tens inundate , arborii şi arbuştii, p recu m kapok, au

UN U R I A Ş P R I N T R E Ş E R P I

Nu există nici un şarpe mai mare şi mai greu decât anaconda amazonian.

Reptila poate atinge 10 m lungime, peste 225 l<g şi are circumferinţa cât a unui trunchi de om. Majoritatea exemplarelor măsoară însă nu mai mult de un „modest" 5,5 m.

Adaptat perfect la viaţa în apă, şarpele pândeşte pe ţărmurile nămoloase sau în apele puţin adânci, gata să-şi înhaţe prada: păsări acvatice, ţestoase, capybara

şi tapiri. Un anaconda poate ucide chiar un caiman lung de 2,5 m, pe care îl sufocă şi apoi îl înghite întreg; după un festin ca acesta, poate „posti" săptămâni întregi.

Doar la maturitate şarpele este atât de feroce. Anaconda naşte pui vii - uneori chiar şi 70 o dată, lungi de numai vreo 76 cm. Mulţi sunt înfulecaţi de caimani, dar cei care ajung la maturitate au ocazia să se „răzbune".

LUPTA URIAŞILOR Un anaconda poate ucide şi mânca animale mari, precum caimanii. în ciuda zvonurilor, şarpele atacă rar omul.

rădăcini „fortifica te", care le p e rm it să supravieţuiască. P re tu tin d en i frunzişul etajat m işună de viaţă: liane, o rh id ee şi b rom eliade concurează p en tru spaţiu pe ram urile superioare, în tre care vieţuiesc m aim uţe , leneşi, colibri, papagali, fluturi uriaşi şi n en um ăraţi lilieci.

C aim anii şi ţestoasele de apă dulce trăiesc în apă, ca şi m am iferele acvatice p recu m lam antin ii şi delfinii de apă dulce. P rin tre anim alele terestre se num ără jaguarii, pecarii (un fel de porci m istreţi), tapirii, capybara şi tatu . Există circa 2 500 de specii de peşti şi peste1 600 de specii de păsări.

U n e le zone ale pădurii am azoniene sunt pro tejate , d in tre acestea făcând parte şi Parcul N a ţio n a l Am azonias, m ărg in it de R â u l Tapaj os d in Brazilia, care acoperă o suprafaţă totală de circa 10 000 k m 2. D acă despăduririle con tinuă însă în ritm u l actual, această uriaşă pădure - care reprezin tă o tre im e din to talu l p ăd u rilo r tropicale ale lum ii — va dispărea com plet până la sfârşitul secolului al X X I-lea .

U I M I T O R U L A M A Z O N

• Lung de 6 440 km, Amazonul se află pe locul doi ca lungime, după Nil(6 695 km).

• Revarsă în Atlantic în medie 116 000 de tone de apă pe secundă - de aproape3 ori mai mult decât Zairul (fost Congo), de 10 ori mai mult decât Mississippiul şi de 60 de ori mai mult decât Nilul.

• 0 cincime din apa deversată în oceane de fluvii şi râuri este „contribuţia” sa.

• Se varsă în Atlantic cu atâta forţă, încât curentul său de apă dulce persistă până la 160 km depărtare de ţărm.

• Şapte dintre afluenţii lui au, fiecare, peste 1600 km lungime; cel mailung dintre ei, Madeira, măsoară peste 3 200 km.

365

Cascada AngelUN PILOT PORNITÎN CĂUTAREA AURULUIA DESCOPERITCEA MAI ÎNALTĂ CASCADĂDIN LUME, ÎN JUNGLADEASĂ DIN VENEZUELA

Marea Caraibilor

% \ ‘Auyan <p_..__ , - y , fspmO 100 200 l‘i, c U ./xr'r, a jk i lo m e tr i :1-*; ■, ' _______ _________ ■' 1

m ileO 100

Una din tre cele m ai plăcute m odalităţi de a trăi m ăreţia este p robabil aceea

de a o în tâlni a tunci când cauţi de fapt altceva; să ne gândim la C risto for C o lu m b şi A m erica, de pildă. U n alt exem plu este J im m y Angel, u n am erican, fost p ilo t în tim pu l p rim ulu i război m ondial.

In 1935, A ngel străbătea vastul p latou venezuelean A uyan T ep u i - M u n te le D iavolu lu i — în căutarea u n u i râu. U n bă trân cău tător de aur îi povestise cu câţiva ani înain te despre uriaşele zăcăm inte de aur de aici şi de a tunci to t încerca să le găsească. P riv ind în jo s din bip lanul său, A ngel a văzut şuvoi după şuvoi revărsându-se peste m arginea u n u i p latou şi p ierzându-se în pădurea tropicală de dedesubt. A poi, oco lind u n colţ m asiv de stâncă, a în crem en it cu m âna pe manşă.

D e undeva d in înălţim i, aproape p ie rd u t în no ri, u n râu în treg se prăvălea peste creasta de u n ro z -în tu n eca t a u n u i p erete stâncos şi se năpustea în valea de jo s cu u n tu n e t ce acoperea zum zetu l m o to ru lu i său. P lon jând spre sol, şi-a dat

ARIPĂ DE ÎNGER Dintr-un halou de nori, Cascada Angel năvăleşte la vale şi se prăvăleşte printre pietrele Râului Churun.

366

C A S C A D A A N G E L

seama că a descoperit cea m ai m are cascadă d in lum e.

înap o ia t la Caracas, capitala V enezuele i, a trezit in teresul a doi alpinişti, G ustavo H e n y şi Felix C ardona, cu istorisirea sa şi aceştia s-au oferit să zboare cu el de la baza de pe P la toul A uyan T ep u i. In v rem e ce C ardona se ocupa de staţia radio de la bază, A ngel îm preună cu M ărie, soţia lui, şi cu H en y au p lecat în căutarea u n u i loc de aterizare p e platou.

A u ales u n loc care s-a doved it a fi u n ‘ sm ârc şi, cu toate că n im en i n -a fost rănit, av ionul n u s-a m ai p u tu t ridica. T eren u l era cum plit: văi secate şi fisuri despicate, acoperite cu păduridese. Să urce până la partea superioară a cascadei era im posibil şi, în p rim u l rând, trebu iau să scape d in situaţia în care se aflau. Şi au reuşit, ca p rin m in u n e , rev en in d ex tenuaţi şi în fom etaţi la tabăra de bază d ouă săptăm âni m ai târziu, după ce toată lum ea îşi p ierduse speranţa î n . salvarea lor.

UN AMFITEATRU DĂLTUIT

DE ACŢIUNEA ABRAZIVĂ A APEI

IZVORUL CASCADEIIn orice caz, A ngel şi tovarăşii săi aflaseră de u n d e p rov ine apa cascadei. In ravenele şi fisurile de p e p latou — cu o suprafaţă de 770 k m 2 — se aduna o cantitate en o rm ă de apă de ploaie, 7 620 m m anual, care se revărsa în cataractă şi alim enta R â u l C h u ru n , u n afluent al lui C arrao.

P resupunerea că A ngel a descoperit cea m ai înaltă cascadă d in lu m e a fost confirm ată abia în 1949, când o

expediţie condusă de R u th R o b e rtso n , o am ericancă ce fusese co resp o n d en t de război, a străbătut C an io n u l C h u ru n în am barcaţiuni cu m o to r. E a a zărit p en tru p rim a dată cascada la lu m ina lunii: un şuvoi lung de argint, învălu it în tr-o strălucire galben-roşcată.

Instrum en tele m o n ta te a doua zi au m ăsurat înălţim ea cascadei: 979 m , de aproape 18 o ri m ai m u lt decât Cascada N iagara. D eb itu l său n u este însă constant. In ano tim pu l ploios, no rii de

stropi de la baza cascadei „ irigă" o suprafaţă m are de pădure. In ano tim pu l uscat însă, „n o rii" se transform ă în ceaţă înain te de a ajunge la râu şi astfel iese la iveală u n en o rm

am fiteatru în ju ru l cascadei, dăltu it de acţiunea abrazivă a apei în cursul m ilioanelo r de ani.

J im m y A ngel şi-a câştigat locu l în atlasele lum ii, deşi se spune că un cu legător de cauciuc pe n u m e E rnesto Sanchez La C ru z a fost to tuşi p rim ul nelocaln ic care a zărit cascada, în 1910. Băştinaşii, desigur, o cunoşteau de m ult. C ân d Jim m y a m u rit în tr -u n accident aviatic în 1956, cenuşa i-a fost aruncată deasupra cascadei care îi poartă num ele . A v io n u l său, recuperat, este expus azi la loc de cinste în M u zeu l C iu d ad Bolivar.

CĂDERE AMEŢITOARE (verso) Extraordinara imagine luată de deasupra cascadei arată că apa se revarsă din albiile adânci săpate în gresia fisurată a platoului.

ROZĂTOR MASIVCel mai mare rozător

din lume, capybara, trăieşte în râurile din jurul Cascadei Angel. Poate atinge 80 kg.

367

v j y


Lumea dispărută a VenezueleiMUNŢI IZOLAŢI CU CREŞTETUL PLAT SE ÎNALTĂ DEASUPRA PĂDURII TROPICALE DIN VENEZUELA,CA NIŞTE INSULE PE UN VAST OCEAN VERDE

Există două lum i diferite în îndepărtata pădure tropicală d in sud-estul

V enezuelei. M u n ţi de gresie cu creştetul p lat dom ină ca nişte m isterioase citadele ju n g la deasă — o lum e misterioasă, înveşm ântată în nori, încon jurată de o alta zgom otoasă, străbătută de strigătele m aim uţe lo r şi de ţipetele papagalilor. N u m iţi tepui de populaţia p em o n d in zonă, m u n ţii l-au inspirat pe A rth u r C o n an D oyle a tunci când a scris The Lost World.

A cum aproape 2 m iliarde de ani, când A m erica de Sud şi Africa erau încă o parte d in supercon tinen tu l G ondw ana, fragm entele rezultate d in erodarea m u n ţilo r au fo rm at un strat vast de gresie. In u rm a m işcărilor geologice,

acesta s-a ridicat şi s-a fisurat, iar în decursul anilor, factorii atm osferici şi apa au ros adânc zonele cu rocă m oale. Astăzi, d in acest strat au m ai rămas doar m u n ţii plaţi, înalţi de 1 000 m şi izolaţi fizic de lum ea de dedesubt. T em pera tu ra în pădurea tropicală este în m o d obişnuit de 27°C , dar pe culm ile acestor m u n ţi învălu iţi în no ri este cu aproape 10°C m ai scăzută.

Aceste „insule” — în total peste 100 — au fost aproape inaccesibile tim p de m ilioane de ani.

U nica m odalitate de a ajunge pe vârful unora , de pildă A uyan (unde Cascada A ngel se revarsă peste u n prag de gresie), este cu elicopterul. R iscu l este m are, din cauza cu ren ţilo r de aer pu tern ici, a

-AM ERICĂ 'U I >

M oronC araib ilor

VENEZUEL ,

C j u c t a d “

Bolivar <5 p

: ( A u t a n a c ; . •'

Spui AU*®’

Cainama *

. " V ' -1 . V . B o a

X BRAZILIA Vista/ 1

---------- \sn ie100 200

100 200 k i l o m e t r i

n o rilo r jo şi şi a fu rtun ilo r neaşteptate. N ic i te renu l n u e m ai accesibil — grote, lab irin turi, sm ârcuri, râuri torenţiale, grăm ezi im ense de bolovani şi crevase adânci, parcă fară fund.

L U M E A D I S P Ă R U T Ă A V E N E Z U E L E I

Sir W alter R aleigh , navigator şi explorator englez, a vizitat zona în 1595, căutând El D orado , un tărâm al bogăţiilor fabuloase. El a povestit despre u n m u n te de cristal strălucitor, din care curgea „u n fluviu pu tern ic, ce nu atingea nici o parte a m untelu i, dar cădea pe păm ânt cu u n zgom ot şi un tum ult teribil, ca şi cum o m ie de c lopote ar fi fost trase în acelaşi tim p". Această descriere am inteşte de Valle de los Cristales, un canion ca de basm, cu cristale roz şi albe licărind pe culm ea celui m ai înalt m un te plat — M untele R oraim a, înalt de 2 772 m şi întins pe 44 k m “. Alpiniştii au izbu tit să-şi croiască drum pe peretele său abrupt.

C a urm are a îndelungii izolări la care au fost supuse, plantele şi m ulte dintre anim alele de pe tepui s-au dezvoltat fară a se încrucişa cu altele şi fară a fi afectate

TĂRÂM AL MISTERELOR Peste o sută de munţi plaţi se înalţă deasupra pădurii de pe Platourile Guyanei, în Venezuela.Autana (la stânga în imaginea de jos şi verso)are grote uriaşe în versanţii abrupţi.

L U M E A D I S P Ă R U T Ă A LUI C ONAN DOY LE

Everard Im Tliurn, un botanist britanic, a escaladat Muntele Roraima în 1884 şi s-a

înapoiat cu plante necunoscute până atunci. Relatările sale despre labirinturi de piatră învăluite în ceaţă şi teritorii imposibil de explorat au aprins imaginaţia scriitorului Artliur Conan Doyle, cel care avea să creeze mai târziu personajul detectivului Sherlock Holmes.Entuziasmat, britanicul a scris un roman captivant, intitulat The Lost World, în care irascibilul profesor Challenger conduce o echipă de exploratori spre un misterios munte plat. Exploratorii descoperă acolo o lume neatinsă de milioane de ani, cu

AVENTURI Arthur Conan Doyle (casetă) şi-a „populat “ romanul (dreapta) publicat în 1912 cu monştri preistorici feroce.

dinozauri preistorici, oameni-maimuţă cruzi şi indieni prietenoşi. Tot acolo găsesc „o colonie de pterodactili" (reptile zburătoare uriaşe, carnivore) şi reuşesc chiar să aducă un exemplar la Londra!

371


de om . Acest lucru l-a încân tat atât de tare p e C o n an D oyle, încât a im aginat o lu m e a m onştrilo r preistorici ce au supravieţu it până în epoca m odernă.

D ar specialiştii care au explorat m u n ţii nu au găsit nici u n anim al m ai m are decât o pum ă. E i şi-au co ncen tra t cercetările asupra m o d u lu i în care s-au dezvoltat plantele şi anim alele de aici, com parativ cu speciile sim ilare din alte părţi. C iudăţen iile in c lu d o broască râioasă prim itivă, care m ăsoară abia 2,5 cm lungim e şi n u poate să sară ori să înoate; batracianul se târăşte cu greu, pielea sa neagră confundându-se cu rocile înnegrite de alge de pe R ora im a.

Fiecare tepui are p ropria sa com binaţie de p lante; din cele circa 10 000 de specii

CEL PUŢIN JUMATATE DIN NUMĂRUL

PLANTELOR DE PE MUNŢII PLAŢI

SUNT UNICE

de aici, cel p u ţin ju m ăta te sun t unice, incluzând câteva tipuri dc plante insectivore şi unele brom eliade. Fiindcă apa de ploaie se scurge în sol foarte repede, p lantele duc lipsă de e lem ente

nu tritive şi de sol suficient. R ădăcin ile b rom eliilo r se fixează pe m uşchi, lichen i şi pe ram urile copacilor, iar 900 de specii de o rhidee, unele d intre ele m ici cat u n ac, cresc

în crăpă tun şi în pâlcurile de m uşchi. Există şi unele ciuperci un ice care îşi p rocură hrana in jectând cu otravă insectele şi p lantele d in ju r .

P L A T O U P L U T I T O R Ceaţa înveşmântează Muntele Roraima, învăluindu-i versanţii abrupţi ca un ocean liniştit. La apus, stâncile străhicesc adesea ca aurul.

P E N E E L E G A N T EPapagalii stacojii, care se hrănesc cu fructe şi frunze , îşi fac cuib pe steiurile din munţi.

K j r o ?

L A C U L T I T I C A C A

Lacul TiticacaPE ACEASTĂ VERITABILĂ MARE INTERIOARA DE PE ÎNĂLŢIMILE ANZILOR, ZEII, LEGENDELE ŞI ISTORIA SE ÎNGEMĂNEAZĂ PENTRU TOTDEAUNA

Nu există în istorie o com binaţie m ai rodnică de curaj sublim şi lăcom ie

b ru tă decât cea care i-a caracterizat pe conchistadori, cucerito rii spanioli ai Am ericii Centrale şi de Sud. In 1535, după ce subjugase P eru şi se îm bogăţise dincolo

/ (f* „ - /■•

de cele m ai îndrăzneţe visuri ale sale, D iego de A lm agro şi-a lăsat tovarăşul, pe Francisco P izarro, la C uzco , capitala incaşilor, şi a p o rn it spre sud, în n ecu noscut. A tât el, cât şi cei 570 de soldaţi care îl însoţeau n u căutau altceva decât to t m ai m u lt aur. D ru m u l i-a dus peste p latourile aride şi înalte ale B oliviei şi A rgen tine i de astăzi, d incolo de A nzi şi în ju n g la de pe ţărm ul chilian. O am en i şi cai au m u rit îngheţaţi în trecătorile din m u n ţi, s-au sufocat în aerul rarefiat al pod işu rilo r ori s-au „ co p t“ în deşert, în arm urile lo r m etalice. D ar aur n -a u găsit.

Faptul că duseseră până la capăt una d in tre m arile explorări geografice din

istorie n u a fost o consolare p e n tru cei rămaşi în viaţă. Pe d ru m însă au în tâ ln it peisaje care i-au im presionat chiar şi pe cei m ai îndârjiţi d in tre ei. Sus, pe platoul pe care se întâlnesc azi P e ru şi Bolivia, se afla o vastă m are in terioară de u n albastru incredibil, d incolo de care m u n ţii cu creste înzăpezite se profilau n e t p e cerul senin şi pur. Pe apele acestei m ări, oam enii locu lu i navigau în bărci ciudate, din trestie.

Aşa au descoperit europen ii Lacul T iticaca şi splendidul peisaj care îl încon joară , la 6 400 m altitudine, în m asivul C ordillera R eal. Frum useţea priveliştii a în m u ia t până şi in im ile celor m ai du ri d in tre spanioli, însă p en tru populaţia locală lacul era — şi este încă şi

INSULĂ SACRĂ Insula Soarelui de pe Lacul Titicaca este venerată şi azi, considerată a fi locul unde zeii au coborât pe Pământ pentru a fonda dinastia Inca şi a aduce înţelepciune populaţiei aymara, care trăia pe ţărmurile lacului.

L A C U L T I T I C A C A

VEDERE DIN SPAŢIU O imagine din satelit arată Lacul Titicaca înconjurat de piscurile înzăpezite ale A nzilo r, la graniţa dintre Bolivia şi Peru.

azi — sacru. Piscurile înalte sunt sălaşele zeilor sau sunt ele însele zeităţi. Populaţia aymara, care trăieşte p e m alurile lacului, crede că din apele acestuia a ieşit V iracocha, u n bărbat alb, bărbos, rep rezentan t al Soarelui pe Păm ânt, venit pen tru a-i învăţa pe oam eni să construiască, să cultive păm ântul şi să confecţioneze bărci din trestie.

Lacul T iticaca este cel m ai m are d in tre lacurile A m ericii de Sud, având o suprafaţă de 8 300 k m 2.Se află la 3 812 m altitudine, dar nu este cel m ai înalt din lum e, fiind depăşit de altele din H im alaya. T otuşi, deţine din 1862 recordu l m ondial al celei m ai înalte căi navigabile p en tru nave de m are tonaj; atunci, u n vas cu aburi a fost transportat d em onta t până la lac şi a fost asamblat pe m al. D u p ă u n secol de activitate, vasul a fost în locu it cu nave pe pernă de aer, care circulă în tre P u n o , în Peru , şi diverse destinaţii d in Bolivia.

Lacul T iticaca m archează u n p u n c t de d iviziune în Anzi: spre n o rd , clima devine trep ta t tem perată, iar spre sud, progresiv m ai aspră. Ţ ărm urile sale se află la lim ita sudică a zonelo r lo cu ite de o m to t tim pul anului şi a celor agrare. A ici cresc îndeosebi cartofi; p o ru m b u l şi orzul, care n u ajung să se coacă, sunt cultivate p e n tru hrana anim alelor.

V I A Ţ A ÎN ADÂNCURILE LACULUIFauna lacului este în p rezen t săracă. Păstrăvul-curcubeu, in trodus de om , a elim inat peştele-pisică, orig inar de aici, care, la rândul său, a fost pescuit excesiv. P rincipalul „locatar" al lacului este o broască despre care se spune că este m are cât u n şobolan. D ar fiindcă respiră num ai extrăgând ox igenul din apă prin piele, ea nu poate supravieţui afară din apă, deci este foarte rar văzută.

M ajoritatea populaţiei aym ara trăieşte încă aşa cu m o făceau străm oşii ei, când a fost descoperită de conchistadori. Spre deosebire de spanioli şi de ceilalţi străini care au sosit m ai târziu în regiune, localnicii nu suferă de rău de altitudine, fiindcă au in im a şi plăm ânii m ai m ari

decât în m o d ob işnu it şi au m ai m ulte globule roşii, p en tru a contracara efectele deficitului de oxigen. E i construiesc lângă m al p lu te d in trestie totora şi pe ele clădesc case d in acelaşi m aterial, chiar cultivă m ici grădini de zarzavaturi. T o t din totora îşi confecţionează bărcile care, deşi par foarte fragile, sun t ex trem de rezistente; versiuni m ai m ari ale acestora s-ar com porta foarte b ine pe m are.

Acest fapt l-a frapat pe exploratorul T h o r H eyerdahl. E l văzuse am barcaţiuni

similare, dar m ult m ai m ari, în p icturile funerare d in E gip t şi a dedus că, la populaţiile sud-am ericane, venerarea Soarelui şi priceperea de a construi astfel de am barcaţiuni se

datorează egiptenilor, care le -a r fi vizitat cu m u lt tim p în urm ă. P en tru a dovedi valabilitatea ipotezei, H eyerdah l a adus câţiva constructori de bărci aymara în M aroc, un d e au făurit o am barcaţiune d in trestie capabilă să navigheze pe m are, pe care au n u m it-o R a II.

H eyerdah l s-a îm barcat pe R a II şi a traversat fară p rob lem e A tlanticul, d in M aroc în Barbados, pe traseul u rm at probabil şi de vechii aventurieri.Să fi avu t ei ceva în co m u n cu V iracocha, trim isul Soarelui, cu piele albă şi barbă? D acă H eyerdah l are dreptate, a tunci în tr-adevăr conchistadorii nu au fost prim ii care au ajuns în A m erica de Sud.

ULTIMA CĂLĂTORIE O lamă împodobită cu panglici colorate este dusă spre Insula Soarelui, unde va f i sacrificată pentru ca localnicii să aibă recolte bune.

MEMBRII POPULAŢIEI

AYMARA AU INIMA 51 PLĂMÂNII MAI

MARI


Cascada IguaguLA GRANIŢA DINTRE BRAZILIA SI ARGENTINA,UN ŞIR DE CASCADE SE REVARSĂ PESTE O „SEMILUNĂ" DE COASTE STÂNCOASE, ÎNTR-UN DEFILEU ÎNGUST

BRAZILIA

spre Curitiba

Puerto Meira Pod

Puerto Iguagu

Cascada Braziliană ş

PARAGUAY Gâtlejul Diavolului \ £

Răul P»1'"'Cataracta \ \ ă

Sau Martin " \ ^

f ' f i Cataracta o f , Uniunii— - d a .i a f tB ?

(i 5 Mk i lo m e tr i-

AR G EN TIN A

jspre Posados

I n tr -u n n o r de spum ă, R â u l Ig u a ţu se aruncă peste buza Podişu lu i Paranâ în

defileul de dedesubt, stârnid vârte juri de stropi infim i ce p lutesc peste cascadă. Z ec i de curcubeie schiţează u n balet p itoresc în atm osfera înceţoşată p rin care se strecoară razele soarelui.

A pa se revarsă de p e coastele stâncoase în form ă de sem ilună în tr-o serie de circa 275 de cataracte despărţite în tre ele de insuliţe şi p raguri de piatră. U n e le se prăbuşesc ab rup t pe faţa peretelu i, iar altele o fac în trep te — „u n ocean ce curge în tr-u n abis", aşa cum descria peisajul u n bo tan ist elveţian, R o b e r t C hodat.

R â u l şerpuieşte şi se lăţeşte aprop iindu-se de cascadă, un d e urletu l apei seam ănă cu b u b u itu l tu netu lu i, p u tân d fi auzit de la 24 k m depărtare. în ianuarie şi februarie, în p lin sezon ploios, în fiecare secundă se prăvăleşte suficientă apă p e n tru a u m ple pa tru bazine o lim pice de îno t.

Cataracta U niun ii, cea m ai înaltă dintre Cascadele Iguaşu , se revarsă în tr-u n abis spectaculos n u m it G âtlejul D iavolulu i, săpat de râu de-a lungu l u n e i falii

geologice, iar la capătul său albia coteşte în un g h iu ri aproape d rep te înain te de a se un i, p rin tre p raguri şi vârtejuri, cu Fluviul Paranâ.

M ii de lăstuni se rotesc şi plonjează deasupra apei, p rin tre ro iu ri de insecte. P lante acvatice asem ănătoare cu lichenii cresc pe m arginile stâncoase d in spatele co rtinei de apă, iar o pădure tropicală um edă şi fierb in te — cu ferigi delicate, bam buşi, palm ieri şi p in i — m ărgineşte defileul şi îi îm bracă versanţii în trep te a idom a u n u i şal verde uriaş.

PĂDURE F R E M Ă T Â N D ĂM uşchi, liane şi b rom elii decorează copacii, iar papagali cu penaj v iu colorat şi sute de specii de flu turi zboară p rin frunzişul acestora. N u an ţele lo r strălucitoare se arm onizează cu m iile de o rh id ee sălbatice, înflorite în răcoarea prim ăverii (august-octom brie).

Ţ ipe te le m aim uţe lo r-capucin rivalizează cu ţipetele ascuţite ale păsărilor, iar strigătele m aim uţe lo r u rlătoare sporesc zarva. C erb i şi pecari (asem enea u n o r porci) străbat adâncurile pădurii, alături de tapirii g reo i şi felinele solitare — ocelo ţi şi jaguari. C ele m ai răspândite m am ifere sun t însă agouti, de d im ensiunile iepurilor, şi două rozătoare

A P A C E A M A R E

• Pe traseul său de 1320 km, de la izvoare, lângă coasta brazilianăa Atlanticului, până la cascadă, Râul Iguagu este alimentat de 30 de afluenţi şi are 70 de cascade.

• Cascada are 4 km lăţime, cu o cădere de nivel de 85 m în cel mai înalt punct, Cataracta Uniunii.

> Cascada Iguagu este de patru ori mai lată decât Niagara şi pe jumătate ca înălţime.

1 Vara, debitul de apă este de 58 000 de tone pe secundă - de vreo două ori mai mare decât al Cascadei Niagara.

378

APE SĂLBATICE Cu un bubuit ca de tunet, Cascada Iguaţu (stânga) se revarsă intr-un defileu frământat, aruncând stropi de apă la peste 90 m în aer.

SPLENDOARE Un curcubeu fugar dansează deasupra Râului Iguaţu (jos), când străbate Podişul Paranâ.

cât pisicile: paca, cu pe te albe, şi coatimundi, cu coadă lungă.

U n exp lora tor spaniol, A lvar N u n ez C abeza de Vaca, a fost p rim ul eu ropean care a zărit cascada, în 1541. F iind u n o m pios, el a n u m it-o Salto de Santa M aria, Cascada Sfintei M aria. In scurt tim p, cascada a devenit cunoscută însă sub num ele Iguaşu , pe care i l-au dat locu ito rii d in regiune, populaţia guarani, şi care înseam nă în lim ba lo r „A pa cea M are" .

C o n fo rm legendelor locale, T aroba, fiul une i căpetenii de trib , s-a aşezat pe m alul râului p e n tru a ruga zeii să-i redea vederea prin ţesei oarbe pe care o iubea. Z eii i-au răspuns creând defileul p rin care a năvălit râul, luându-1 şi p e T aroba în apele sale.

D ar prinţesa şi-a recăpătat vederea şi a fost prim a fiinţă um ană care a văzut C ascada Iguacu.

379

DESPĂRŢITOR DE APE Acest stei suspendat precar pe marginea defileului este doar una dintre lespezile şi insuliţele care împart R âul Iguaţu într-o serie de cataracte distincte, transformându-l într-un torent vijelios de spumă şi stropi.

D e Vaca n u a fost im presionat de cascadă, spunând doar că este „considerabilă" şi că „stropii se ridică la peste două aruncături de săgeată deasupra căderii de apă". A poi au sosit aici m isionarii iezuiţi, care au în cep u t să-i convertească pe localnici la creştinism.

M ai târziu, iezuiţii au constru it aşezări m en ite să-i pro tejeze pe indigenii guarani de căutătorii de sclavi, care îi răpeau p en tru a-i v inde ca m ână de lu cru pe p lantaţiile spaniole şi portugheze.

D ar în 1767 deţinătorii de păm ânturi l-au susţinut pe regele Spaniei C aro l al III-lea în încercarea de a-i alunga pe iezuiţi d in A m erica de Sud, deoarece

considerau că o rd inu l acestora dobândise o pu tere p rea m are. U n a d in tre vechile m isiuni iezuite m ai rezistă încă la San Ignacio M in i (datând d in 1696), lângă Posadas, în A rgentina, u n cen tru turistic p en tru vizitarea cascadei.

CELE M A I FR U M O ASE PR IV E LIŞ TIBrazilia şi A rgentina au parcuri naţionale în zona cascadei. In general, cel brazilian, la care se ajunge dinspre C uritiba , lângă ţărm ul A tlanticului, oferă cea m ai spectaculoasă panoram ă asupra cascadei - im presionantă îndeosebi în lum ina d im ineţii. T uriştii se p o t apropia m ai m u lt p e terito riu l

SANCTUAR AL PĂSĂRILOR Lăstunii cenuşii poposesc pe steiurile din spatele cataractei (jos). E i aşteaptă un gol în cortina de apă şi, în viteză, zboară prin el.

L lungi şi curbate, lăstunii cenuşii planează şi plonjează deasupra Cascadei Iguagu. Adesea ei dispar în spatele acesteia, zburând prin perdeaua vijelioasă de apă.

Lăstunii cenuşii, care măsoară circa 18 cm în lungime, populează aceste locuri vara, construindu-şi cuiburile din muşchi pe steiurile din spatele cataractei. După aproximativ 3 săptămâni puii ies din ou şi după alte 5-8 săptămâni - în funcţie de proviziile sau de hrana disponibilă - îşi iau zborul din cuib direct prin perdeaua de apă. în acest timp, părinţii sunt ocupaţi cu hrănirea progeniturilor. Ei prind din zbor insecte în ciocurile lor deschise şi le duc cu zecile la cuib, pentru a le da puilor impregnate cu salivă.

A rgentinei, unde Cataracta San M artin face două salturi de câte 30 m , iar Gâtlejul D iavolulu i, la care se ajunge pe u n p odeţ, oferă cele m ai frum oase privelişti seara, când lăstunii se în to rc la cuiburile lor.

Pe lângă adm irarea cascadei, turiştii au şi ocazia de a se plim ba p rin pădurea tropicală, asem ănătoare cu cea am azo- niană, p e trasee m arcate.

380

L A C U R I L E S Ă R A T E D I N A N Z I

Lacurile Sărate din Anzi

/BOLIVIA

r i ' f i %. \ : oa \ 6 La&°- ' Coipasa° Salarde 'S^~tCoipas6 , j

-> C H ILEM Uyuni: # U I,I;Iquique ■' Î3 ; •

S-N 'A

Laguna Colorado Laguna V ercI^^J?-^ ■ SSalar de !

: Atacmna j AR G EN TIN A

>v

tm ile

/ f l? ^ k i l o m e t r i

SPLENDORI VIU COLORATE SE ÎNALTĂ DEASUPRA NORILOR ÎN LUMEA STRANIE 31 SECRETĂ A PODIŞULUI BOLIVIAN

I ntre şirul estic şi cel vestic al Anzilor, n u m ite C ordilleras, se în tin d o serie

de podişuri înalte care acoperă 2 400 km , d in cen tru l statului P eru până în A rgentina. A ltitudinea n u scade nicăieri sub 3 000 m , fiind m general m u lt m ai m are. Este un tărâm straniu, în care nim ic n u e cc parc a fi. Soarele arde, şi totuşi deşertul de dedesubt răm âne adesea îngheţa t. Z iua, cerul are o nuanţă violetă, iar noap tea stelele n u licăresc, ci strălucesc pe u n fond negru de catifea.

M u n ţii d in zare par suficient de aproape p en tru a-i atinge, iar apa lacurilor variază de la verde-jad la roşu- deschis. Sau ceea ce pare la prim a vedere a fi u n lac poate să fie de fapt o orbitoare câm pie de sare. D acă m ai adăugăm la toate acestea pâlcuri de vulcani fum egând, bălţi de năm ol c loco tind şi roci erodate în form ă de anim ale de coşm ar, im aginea începe să pară familiară: aşa îşi im aginau odinioară au torii de rom ane ştiinţifico-fantastice că trebu ie să arate suprafaţa p lanetei M arte.

ÎN A LT Ş I USCATC opleşitoare sunt însă d im ensiunile podişului. A ltiplano - „câm pia înaltă" d in tre cele două braţe ale A nzilor, din vestul B oliviei şi sud-estul statuluiP e r u — se î n t i n d e la p o a le le u n o r p is c u r iacoperite cu u n strat subţire de zăpadă, deşi aici a titud inea este de 6 000 m . Spre sfârşitul u ltim ei epoci glaciare, A ltiplano era acoperit de două m ari lacuri; deşi încă vast, T iticaca de azi este doar o rămăşiţă a vech iu lu i lac nordic.

A m bele erau alim entate de scurgerile gheţarilor şi ale zăpezilor top ite din

m unţi, dar când gheaţa s-a retras şi cantitatea de apă a scăzut, lacurile au în cep u t să se evapore. Sub soarele arzător şi aerul p u r al acestor înălţim i, procesul a decurs relativ rapid. A cum , din lacul sudic n u au m ai rămas decât v reo câteva lagune şi sm ârcuri, plus lacurile sărate — n u m ite salar; cel m ai m are d in tre ele este Salar de U yuni.

ÎN ZBOR (verso) Stoluri de păsări flamingo, printre care şi specia rară de flamingo James, învăluie în umbră recifele de sare ce pătrund în Laguna Colorada.

0 LUME DE VIS Apele roşii ale Lagunei Colorada par un capriciu al naturii, dar sunt rezultatul conţinutului ridicat de alge microscopice.

INSULE PE 0 MARE DE SARE

Vegetaţia este aproape inexistentă pe vasta întindere de sare numită Salar

de Uyuni; singurele excepţii sunt cactuşii, precum browningia (jos), care cresc pe cele câteva insuliţe pietroase. învelişul lor gros îi protejează de căldura şi frigul extreme, iar unii dintre ei au capacitatea de a stoca apă în tulpinile lor expansibile.

381

r i

/ >

( /

Y /->r - 1 /

s *

j f î r<

> /

y

Y

/

✓

■ /

V

* t

A

- ’J / y J * - M

- i r : - *

- / J A * .

V - T x > ' *f f

L * . -V v »

- > f

« j r

r * - f

r '

7*-i/

rs -

#

* *

* J J

y *

y u

ţ ţ £ '- J t -

■ Y J W

>

*

V


In cea m ai m are parte a tim pului, acesta n u e altceva decât o orbitoare câm pie de sare albă şi pură, ce acoperă o zonă de m ărim ea C ipru lu i. C h iar de la sfârşitul epocii glaciare, acum circa 10 000 de ani, procesul de evaporare a atras um iditatea şi m ineralele din năm ol spre suprafaţa lacului. In fiecare an, ploile de iarnă form ează o oglindă întinsă de apă joasă, care se evaporă vara. Acest fenom en lasă în u rm ă o crustă de m inerale, în principal sare, groasă de

CONTRASTE Laguna Verde, cu apele sale verzi ca de smarald, contrastează cu peisajul arid din jurul ei. Dincolo de lac se află peste 20 de vulcani.

până la 6 m — exceptând m arginile, unde este destul de subţire p en tru a se crăpa sub paşii eventualilor trecători.

Traversarea lacului sărat cu un au toveh icu l de teren este una d intre cele m ai interesante experien ţe şi, to todată, o scurtătură considerabilă a d rum ulu i peste platou .P ătrunzi pe „pătura" de sare pe una d in tre intrările create de cam ioanele de cursă lungă, îţi iei ca p u n c t de reper u n u l d in tre piscurile îndepărta te şi, teoretic , to tu l ar treb u i să fie sim plu.

D e fapt, im ensitatea albă îi dezorientează pe cei care o străbat, iar crestele m u n ţilo r par a p lu ti undeva pe cer. D upă o ploaie este şi m ai rău. Pelicula de apă ce îm bracă sarea reflecţi

albastrul cerului, linia o rizon tu lu i dispare, iar cei care traversează lacul au senzaţia că sunt doar nişte furnici ce se târăsc pe faţa unei oglinzi gigantice.

Punctele de rep er sunt rare, deşi ici şi colo câte o insuliţă pietroasă se ridică deasupra sării. Adesea, po ţi în tâln i pe d ru m coji crăpate ale u n o r ouă de

LAGUNA C0L0RADA STRĂLUCESTE

ROSU-CĂRĂMIZIU ÎN CĂLDAREA MUNŢILOR

y ţ j p

L A C U R I L E S Ă R A T E D I N A N Z I

flam ingo şi vârfuri de săgeţi cioplite, despre care nu se ştie dacă zac aici de secole sau de m ilenii. P rin tre ele se găsesc şi oasele u n o r anim ale care, cine ştie cum , au reuşit să ajungă pe aceste insuliţe şi apoi au m u rit de foame şi sete, înainte de a pu tea străbate înapoi deşertul de sare.

La sud de U y un i, podişul urcă spre Puna de Atacama, devenind chiar m ai rece şi m ai dezolant. Priveliştea este însă extraordinară, cu vechi grăm ezi de lavă m aronie şi gri-verzuie în form e suprarealiste, bătute de vânt, m ărginite de lacuri sărate şi „gheţari" de sare. Cea mai adaptată plantă de aici este llareta, înrudită cu pătrunjelul, care acoperă

stâncile cu o haină de frunze m ici de un verde-in tens; ţesătura deasă a rădăcinilor sale, de o duritate ieşită din com un, oferă unicul com bustibil d in zonă.

C el m ai frapant elem ent al regiunii Puna de A tacam a este seria de oglinzi lim pezi de apă, p recum stropii căzuţi de pe paleta unu i p ictor. Şi aceste lagune sunt bogate în m inerale, dar încă nu au secat. U nele au o nuanţă turcoaz, altele sunt gri-argintii sau, ca Laguna Verde, au culoarea smaraldului — în funcţie de substanţele chim ice dizolvate în fiecare. D ar cea care vă va lăsa cu respiraţia tăiată — dacă m ai aveţi ceva răsuflare la această altitudine ridicată — este Laguna C olorada, care străluceşte în nuan ţe de roşu-cărăm iziu în căldarea m unţilor. R ecife de sare pă trund în apă, sublin iindu-i şi m ai m ult nuanţa roşie.

D acă vă apropiaţi, vă aşteaptă alte surprize: brusc, suprafaţa lacului îşi ia zborul şi se înalţă în aer sub form a m iilor de flam ingi Jam es, al căror penaj se asortează perfect cu nuanţa apei. Aceste păsări, cea m ai rară specie de flam ingo, îşi caută hrana în apa a cărei tem peratură

abia depăşeşte lim ita îngheţului: algele ce conferă lacului culoarea sa uim itoare. Prin tre ele p o t fi zărite exem plare mai m ari şi m ai palid colorate ale păsărilor flam ingo de Anzi şi de C hile.

Aceste trei specii convieţuiesc paşnic, fiindcă nu concurează p en tru aceeaşi hrană: ciocurile negru cu galben ale păsărilor flam ingo Jam es sunt prevăzute cu filtre fine, ce lasă să treacă organisme m ult m ai m ici decât cele preferate de celelalte două specii. D in când în când, toate păsările zboară spre ochiurile cu

apă dulce din apropiere, p en tru a-şi spăla sarea de pe picioare.

In tre păsările flam ingo Jam es şi apele Lagunei C olorada există o strânsă legătură. In anii ’60, câteva păsări au

fost luate de aici şi duse la grădina zoologică din N e w Y ork; hrănite cu cereale pen tru bebeluşi şi m âncare pen tru pui de găină, ele au începu t să-şi piardă culoarea penajului. S-a dovedit astfel că nuanţa lor, ca şi cea a lacului, se datorează algelor din apă. D in fericire, o raţie zilnică de ulei de m orcov a con tribu it la refacerea echilibrului necesar.

MII DE PĂSĂRI FLAMINGO

ÎSI IAU ZBORUL ŞI SE ÎNALŢĂ ÎN AER

FAGURE SĂRAT Fiecare lac sărat are propriile lui caracteristici. A ceşti,faguri" s-au format prin evaporarea apei din noroi. Uscarea noroiului l-a făcut să se contracte şi să crape.

385

PantanalMLAŞTINILE VASTE DIN INIMA AMERICII DE SUD CONSTITUIE UN VERITABIL PARADIS AL FLOREI $1 FAUNEI

. Cuiabă

. Mato .$> Grosso

Mii de păsări acvatice trăiesc în Pantanal - o lum e a lagunelor şi

pajiştilor m ustind de apă d in centru l A m ericii de Sud, îndeosebi pe, teritoriul Braziliei. A erul răsună de strigătele lor, iar stolurile uriaşe sunt aidom a n o rilo r ce acoperă cerul; sub ele, pe sol, păsările rhea, ce seamănă cu struţii, îşi caută hrana p rin tre turm ele de cerbi şi căprioare. N um eroase specii de anim ale p o t fi în tâln ite în Pantanal: jacare (aligatori din Brazilia), capybara (num iţi şi porci de apă), vidre uriaşe şi jaguari — constitu ind probabil cea m ai m are concentrare de specii anim ale existentă în afara Africii.

In fiecare an, în tre no iem brie şi m artie, cad 2 0 0 0 -3 000 m m de ploaie, cu u n v â rf în februarie. T rep tat, R âul Paraguay şi num eroşii săi afluenţi se revarsă şi inundă câm pia d in ju r , care acoperă o suprafaţă p u ţin m ai m are decât cea a M arii Britanii. Apa poate atinge 3 m adâncim e şi solul devine u n fel de m are punctată de insuliţe pe care cresc arbuşti şi palm ieri. M ulte păsări şi anim ale m igrează spre sud, spre terenuri m ai uscate, dar unele, p recu m cerbii, răm ân prizoniere pe insule - pradă uşoară p en tru jaguari.

ANOTIMPUL USCAT Apele care se retrag lasă în urmă numeroase lacuri şi bălţi pline de peşti, Pantanalul devenind astfel un loc ideal de cuibărit pentru păsările acvatice.

In aprilie, ploile încetează şi apa se retrage, lăsând în loc o pajişte fertilă, presărată cu arbori p rin tre m ii de bălţi. Păsările şi anim alele se în to rc p en tru a se reproduce în sezonul uscat, d in m ai până m octom brie. Bălţile în curs de a seca sun t p line de peşti şi alte vieţu itoare acvatice, constitu ind o bogată sursă de h rană p en tru num eroase păsări şi anim ale carnivore.

Ţ ipetele ascuţite ale păsărilor urlătoare, asem ănătoare gâştelor, rivalizează cu cele ale diverselor specii de

papagali m ulticolori, iar păsările jacana cu picioare lungi păşesc graţios peste crinii de apă, în căutarea insectelor şi a m elcilor. E gretele se hrănesc alături de lopătari şi raţele M uscovy, p rin tre corm oran i .şi p ietro ţei.

SP E C T A C U L O A S A BAR ZĂC ea m ai frapantă pasăre d in Pantanal este jabiru — u n fel de barză înaltă aproape cât om ul, cu o anvergură a aripilor de aproxim ativ 3 m ; capul si gâtul negre şi golaşe ale păsării contrastează cu „gulerul" roşu ce încununează penaju l alb-gălbui al corpului. T upi-guaran i, prim ii lo c u ito r ai Pantanalului, o num esc tuiuiu, adică „purtată de vânt".

386

Alţi „rezidenţi" ai zonei sunt caimanii, c e se în c ă lze sc la so a re lâ n g ă o c h iu r i le deapă, şi anaconda - şerpi lungi de 6 m,c a re p â n d e s c in m la ş tin ile jo a s e şi îşi sugrumă prada până când o ucid.

T im p de secole, tupi-guarani au trăit cultivând porum b şi m anioc, vânând şi pescuind.

C ând au sosit în zonă, în secolul al X V II-lea, exploratorii şi coloniştii spanioli şi portughezi s-au amestecat cu băştinaşii, iar un secol m ai târziu au ven it crescătorii de vite, atraşi de păşunile grase de aici.

A cum , cirezi de vite pasc alături de cerbi şi căprioare, o m are parte a regiunii fiind ocupată de ferm e întinse, num ite

fazendas.

In n o rd s-a constituit un parc naţional ce acoperă 1 300 km 2. U n u l dintre prim ii care au susţinut protejarea acestor zone a fost preşedintele SUA T heodore R oosevelt, care a vizitat Pantanalul în 1913-1914 şi a declarat că locul oferă „oportunităţi extraordinare p en tru a studia viaţa păsărilor".

Astăzi, regiunea s-a transformat într-o destinaţie turistică. Vânătoarea este interzisă, dar pescuitul cu undiţa e permis.N u este uşor de ajuns în Pantanal, dar inaccesibilitatea sa răm âne probabil cea m ai bună m odalitate de a-1 proteja.

Broasca cu coarne, viu colorată, care trăieşte în mlaştinile din Pantanal, are

capul mare şi maxilarele puternice, graţie cărora poate mânca orice animal suficient de mic pentru a-l înghiţi. Meniul său include melci, şoareci şi broaşte mai mici. Numele ei provine de la pliul de piele ca un corn pe care îl are deasupra fiecărui ochi. Culorile sale vii şi agresivitatea i-au conferit pe nedrept reputaţia de broascăveninoasa.

COARNE DE PIELEPliul de piele de deasupra ochiului seamănă

cu un corn.

387


Desertul Atacamai

ACEST DEŞERT RECE, DE PE UN PODIŞBĂTUT DE VÂNTURI DE LÂNGĂ ŢĂRMUL CHILIANAL PACIFICULUI, ESTE CEL MAI USCAT LOC DE PE GLOB

Puţine păsări zboară pe deasupra D eşertului Atacama, cel m ai uscat

loc de pe Păm ânt. Străbătându-1 pe singurul d rum asfaltat care îl traversează, Autostrada Pan A m erican, n u zăreşti nici o urm ă de verde. U n tărâm pustiu de piatră arsă, grohotiş şi dune mişcătoare, deşertul se în tinde pe 1 000 km de-a lungul ţărm ului, în nordu l statului Chile. A poi, sub alt num e, continuă încă2 250 km , atât spre nord , cât şi spre sud. La circa 96 k m în in terio ru l con tinen tului, deşertul lasă loc culm ilor golaşe şi bătu te de vân t ale Anzilor.

NISIPURI M IŞ C Ă T O A R EPustiu şi tăcut, deşertul nu este însă inert. A colo unde este nisip, dune unduiesc cât vezi cu ochii, m odelate şi rem odelate de vânt. In zonele stâncoase, vârtejurile de nisip şi ploile rare au sculptat dealurile, conferindu-le form e line. In lum ina înserării, rocile bogate în m inerale lucesc în diverse culori — b run , purpuriu , roşu sau verde.

P en tru u n deşert, în A tacam a este rece. T em peraturile se situează vara î n ju r de 18°C, dar în m iezul zilei solul poate atinge 50°C . N oaptea, tem peratura poate scădea cu 40°C în num ai o oră. U n po cn et ca de armă în orele

crepusculului poate fi num ai o piatră care crapă în urm a schimbării bruşte de tem peratură.

D o ar u n singur râu perm anent, num it Loa, curge prin inim a deşertului, izvorând de la poalele Anzilor; albia sa este atât de adâncă, încât călătorii o zăresc adesea abia când au ajuns deasupra ei. Se spune că în deşert există zone în care nu plouă niciodată, dar nim eni nu ştie cu certitudine acest lucru. In porturile Iquique şi Antofagasta plouă doar de patru ori în tr-u n secol, iar când plouă, consecinţele sunt catastrofale. Cea m ai m are parte a um idităţii p rov ine de la ceaţa care acoperă adesea soarele în extrem itatea nordică şi cea sudică a deşertului, unde supravieţuiesc câţiva cactuşi.

Lipsa ploii în A tacam a este explicabilă prin natura reliefului. D inspre A m azon

MUNTE FUMEGÂND Depuneri de sulf înconjoară o răsuflătoare (jos) de pe vârful nins Tocorpuri (5 833 m), în extremitatea estică a deşertului.

a m e r i cv\ DE SUD - ' ;

> Şalta

. j ■ itR O i'm 'ixA

nu poate ajunge, fiindcă vânturile care bat de la est revarsă toată ploaia pe versanţii răsăriteni ai Anzilor. In Pacific, curentul rece H um bold t suflă dinspre Antarctica. Deşi în m od obişnuit pe ţărm vânturile sunt calde şi um ede, aducătoare de ploaie, aici ele sunt răcite de curentul H um boldt, astfel că la trecerea peste uscatul cald preiau umezeala din acesta şi formează ceaţă. N um ită în regiune camanchaca, ceaţa zăboveşte pe coastă la înălţim i de sub 300 m.

A erul uscat din Deşertul Atacama a conservat semnele activităţii um ane din zonă. U rm e de căruţă lăsate acum circa

o sută de ani sunt vizibile şi azi în crusta de „costra" moale, form ată din fragm ente încinse de rocă şi cristale de sare. M ai ciudate sunt geoglifele (desene pe sol) reprezentând figuri geom etrice şi siluete stilizate. Uriaşul din Atacama, un desen lung de 120 m pe coasta unui deal de lângă Iquique, este cea mai mare.Deşi geoglifele par desenate recent, ele au fost create probabil cu 1 000 de ani în urm ă, de o populaţie de m ult dispărută.

Atacamenos, prim ii locuitori ai regiunii, au fost subjugaţi de incaşii din Peru cu puţin înaintea secolului al XV I-lea, când au sosit spaniolii. D upă ei

DUNE ÎN DEŞERT In partea de nord a Deşertului Atacama, aproape de Nazca, in Peru, nisipul dunelor pare a f i fost unduit de valurile mării.

au venit căutătorii de aur şi argint, care au răscolit chiar şi m orm intele antice, bine păstrate. Căutătorii de aur povesteau că au fost ghidaţi de Alicante, o pasăre legendară ce strălucea în culoarea m etalului preţios cu care se hrănea. Dacă era ameninţată, Alicante dispărea, lăsându-i pe exploratori rătăciţi şi înfom etaţi, topindu-se de căldură ziua şi trem urând noaptea.

389


LIMITA DEŞERTULUI Acolo unde Deşertul Atacama întâlneşte Oceanul Pacific, falezele abrupte şi aride sunt străbătute de albii pe care se scurge apa după ploaie. In general, ploile nu cad aici decât de câteva ori într-un secol.

In anii ’30 ai secolului al X lX -lea , în D eşertul A tacam a a fost descoperită o bogăţie cu to tu l diferită: la Iqu ique se aflau cele m ai m ari depozite naturale de n itra t de sodiu, altădată o substanţă esenţială p en tru fabricarea prafului de puşcă şi a fertilizatorilor. Aceste depozite erau iniţial în Peru , iar industria care s-a dezvoltat acolo a dus la războiul d intre C hile , pe de o parte, şi Bolivia, pe de altă parte (1879-1884). Statul C hile a ieşit victorios; P eru şi-a p ierd u t m inele, în v rem e ce Bolivia a trebu it să ren u n ţe la teritoriile de pe coastă.

MINE ŞI M O N UM EN TEIn urm ătorii 30 de ani, econom ia statului C hile s-a bazat pe nitratul de sodiu, dar după prim ul război m ondial, această ram ură industrială a devenit falim entară, odată cu apariţia chim icalelor artificiale.Azi, vântu l şuieră p rin tre ruinele vechilor clădiri şi căi ferate, iar num eroasele cruci ce se în trevăd p rin norii de p ra f şi nisip m archează m onum en tele funerare ale

390

foştilor m ineri. D ar în zonă m ineritu l nu a dispărut: cel m ai m are depozit de cupru cunoscut până în p rezen t este exploatat lângă C huquicam ata.

In zonele joase de coastă, vulpile şi sconcşii cu bo t lung supravieţuiesc hrănin- du-se cu păsări acvatice şi anim ale m arine p recu m crabii. Şi pescăruşii cenuşii sunt atraşi de crabi, dar vara zboară până la 80 km în in terio ru l con tinen tu lu i pen tru a-şi face cuib în deşert, în nişele din sol — probabil p en tru a evita prădătorii. Z iua, aripile larg întinse ale părin ţilo r feresc pu ii de razele soarelui. în grotele de pe ţărm trăiesc lilieci-vam pir. Aceştia se hrănesc de obicei noaptea, în ţepând pielea victimei — o focă sau o pasăre ce doarm e — şi apoi sugându-i sângele, adesea fără ca victim a să-şi dea seama.

Spre deosebire de deşert, apele învecinate de coastă fream ătă de viaţă. C uren ţii ascendenţi aduc la suprafaţă m inerale şi p lan c to n (animale şi plante m inuscule), ce constituie o sursă de hrană pen tru o m ulţim e de peşti; aceştia la rândul lor, sunt m âncaţi de uriaşele stoluri de păsări m arine. Ele populează insuliţele stâncoase din largul ţărm ului, acolo unde v in p en tru a se încălzi la soare şi a se îm perechea focile şi leii de m are.

MUŞCĂTOR DE PUIUn liliac-vampir îşi ia porţia de sânge din înotătoarea unui pui de leu de mare'."

\ J V L * W

C A N I O N U L C O L C A

Canionul ColeaUN CANION DE DOUĂ ORI MAI ADÂNC DECÂT MARELE CANION DIN SUA DESPICĂ ÎNĂLŢIMILE NORDICE ALE ANZILOR

Valea

Toro - ^ G i o n u l e o K > .

Arequipa

Mollendo

OCEANULPACIFIC

50 100 m ile CHILE

0 50 100 k i lo m e tr i

La m are altitudine în Anzii peruv ien i se află C anionul Colea, descris în

Cartea Recordurilor Guinness ca fiind cel m ai adânc defileu din lum e. Totuşi, pu ţin i oam eni au auzit despre el şi, în ciuda statutului său şi a m ăreţiei care îl caracterizează, doar câţiva se aventurează în aceşti m u n ţi p en tru a adm ira hăul pe care R âu l C olea l-a săpat în scoarţa Păm ântului.

In această regiune perav iană p o t fi făcute şi alte descoperiri u im itoare. V ulcani stinşi se înşiră de-a lungul unei

văi, stâncile poartă m isterioase inscripţii gravate, iar legendele vorbesc despre nişte oam eni cu capetele ţuguiate.Puţin ii vizitatori străbat drum urile prăfoase ce traversează păşuni fără copaci, deşerturi de piatră arse de soare şi m u n ţi înalţi de peste 4 000 m , ai căror versanţi sun t brăzdaţi de to ren te îngheţate.

Izolată de restul lum ii, această parte a A nzilor îşi păstrează b ine secretele. Cei care ajung totuşi în C an ionu l C olea sunt răsplătiţi cu o privelişte u lu itoare — o crevasă în stânca m untelu i, care arată de

parcă ar fi fost despicată cu o singură lovitură de cuţit. La baza ei curge R âu l Colea, vijelios şi năm olos în anotim pul

CREVASĂ Pereţii Canionului Colea din Peru coboară abrupt spre râul ce curge în vale (la baza acestei imagini).

391


PEISAJ SELENAR Dealuri simetrice de zgura, înconjurate de drumuri construite de om, domină o mică aşezare în Valea Vulcanilor. Pe unele conuri cresc cactuşi.

um ed. Sus - la 3,2 k m deasupra râului - se înalţă m un ţi sem eţi, ale căror vârfuri ninse sunt adesea ascunse în nori.

Şi totuşi de secole oam enii izbutesc să-şi ducă viaţa în aceste ţinu tu ri aspre, cultivând pantele joase ale m unţilo r şi crescând lame. In trebaţi-i cum au ajuns să trăiască aici şi vă v o r răspunde

că strămoşii lo r au venit pe aceste m eleaguri de pe un vulcan conic, acoperit de zăpezi, n um it Collaguata.Ei înşişi îşi spun Collaguas, după num ele m untelu i lo r sacru, a cărui înfăţişare au preluat-o : poartă pălării conice şi obişnuiau să bandajeze capetele copiilor pen tru a le da o form ă conică, însă

spaniolii au interzis această practică pe la 1570.

D inco lo de m unţi, dealurile conice se înalţă din vale şi reprezintă cratere mai m ult sau mai p u ţin circulare.

Acest peisaj selenar poartă num ele de Valea V ulcanilor şi cele 86 de conuri, unele înalte de 300 m , sunt ale u n o r vulcani stinşi.

In anum ite zone ale văii lungi de 64 km , conurile se ridică din câmpie;

392

solidificată, căzută la poalele lor.In tre Valea V ulcanilor şi O ceanul

Pacific, m ii de bolovani albi sunt presăraţi pe T o ro M uerto , o albie secată, fierbinte şi nisipoasă. Pe m ulte pietre au fost gravate form e geom etrice, discuri solare, lame, şerpi şi siluete um ane purtând ceva asem ănător cu nişte căşti de astronaut. Bolovanii au ajuns probabil aici în urm a activităţii vulcanice, dar

La vârsta de aproximativ o sută de ani, puya înfloreşte, iţ i >

formând o inflorescenţă ca o lumânare înaltă de 4—6 m. Planta este înrudită cu ananasul.

autorii desenelor sunt necunoscuţi.U nele opinii susţin că siluetele cu căşti ar reprezenta oam eni veniţi din spaţiu, dar cum nu m ai există nici un m em bru al vechilor populaţii, explicaţiile mai credibile sunt rare. O ipoteză ar fi aceea că triburile m igratoare au trecut pe aici cu peste o m ie de ani în urm ă, în d rum ul lo r dinspre m u n ţi spre ţărm , şi s-au oprit p en tru a lăsa o urm ă a existenţei lor.

Pe pantele aride po t fi văzute din loc în loc nişte „m ingi" cu ţepi lungi de 1,2 m . Sunt plantele puya, ale căror frunze aidom a săbiilor cresc radial din tulpina groasă şi sunt m ărginite de ţepi curbaţi, ce le apără de anim alele în căutarea hranei. Locurile adăpostite sunt însă atât de rare aici, încât păsările înfruntă ţepii şi îşi construiesc cuiburi prin tre frunzele de puya-, leşurile num eroase dovedesc totuşi că uneori cuiburile se transform ă în

/

capcane m ortale. U n ii biologi sugerează că puya „m ănâncă" păsările, absorbind substanţele scurse din cadavrele lor.

Leşurile de păsări şi de animale constituie hrana superbului condor. In ciuda anvergurii aripilor sale, de 3,2 m , condorul nu este chiar invincibil precum pare. Sursele de hrană în m un ţi sunt p u ţine şi instabile; condorul înm ulţindu-se num ai când are suficientă hrană la dispoziţie, supravieţuirea speciei este pusă sub sem nul întrebării. Furtunile

devastatoare care se produc o dată la cel p u ţin cinci ani lasă în urm ă num eroase m ortăciuni; leşurile anim alelor m ici atrag ro iuri de insecte ce declanşează m olim e. D o ar atunci îşi depun

condorii câte u n ou.D acă există o fiinţă care cunoaşte

toate secretele m un ţilo r de aici, aceasta este condorul, care planează aruncându-şi um bra im punătoare deasupra crestelor, alunecând prin aer uşor, parcă nedepunând nici un efort.

UN PEISAJ SELENAR, PRESĂRAT CU

CONURILE A 86 DE VULCANI STINSI

393

Los GlaciaresUN GHEŢAR ÎNDIGUIESTE UN LAC ÎN ARGENTINA SI APOI SE FRAGMENTEAZĂ, CREÂND UN PEISAJ DE CIOBURI LUCITOARE DE GHEATĂ

Blocuri masive de gheaţă ce se prăbuşesc şi to ren te de apă vijelioase

m archează u n cataclism ce se pe trece la fiecare doi sau trei ani în Parcul N aţional Los Glaciares din sudul A rgentinei.A rena pe care se desfăşoară acest spectacol este Lacul A rgentino, iar „acto ru l" principal este G heţarul M oreno .

Lacul A rgentino se află sub calota de gheaţă a Patagoniei, aproape de extrem itatea sudică a Anzilor. La m arginea lacului, ten tacule de apă înaintează adânc în m unţi.

G heţarul M o reno , desprins din calota de gheaţă, alunecă pe un versant, spre u n u l d intre braţele lacului. C ând a ajuns la m alul apei, masa de gheaţă adânc fisurată nu se opreşte, ci continuă să înainteze p rin lac până la ţărm ul opus.

In d rum ul său, uneo ri a „răzuit" pădurea de pe mal,

dezrădăcinând copaci şi sm ulgând p ietre din păm ânt.

U n zid form at d in gheaţă alb- albăstruie înalt de 60 m traversează acum lacul, în d igu ind apa care îl alim entează. N ivelu l apei în am onte de acest baraj

natural creşte cu până la 37 m m ai m u lt decât în aval, iar presiunea

O A S E DE L E N E ŞMylodonul ale cărui rămăşiţe au fo st găsite în Los Glaciares era o rudă de dimensiuni mai mici a uriaşului leneş de pământ Megatherium (stânga), care era de aproape trei ori mai mare decât un elefant.

Gheţarii)- Lacul Upsala i Vieclma

ARG ENTIN A

o

Calafate ^£

m ileS'-W--»

25 ^5# k ilo m e tr i ^

devine atât de m are, încât în cele din urm ă bariera este înfrântă şi apa năvăleşte cu o forţă uriaşă şi u n b u b u it asurzitor (vezi alături). C ân d barajul s-a sfărâmat, în 1972, vo lum ul de apă zăgăzuit în spatele lu i a fost atât de m are, încâ t au trecu t câteva săptăm âni până când n ivelul din am on te şi cel din aval s-au echilibrat.

N A Ş T E R E A GHEŢARILORM o ren o este u n u l d intre cei nouă gheţari d in Parcul Los Glaciares. C alota de gheaţă a Patagoniei, pe care se nasc, este o vastă în tindere îngheţa tă la graniţa din tre A rgentina şi C hile. D in calotă se desprind gheţari ce lunecă apoi spre O ceanu l Pacific şi spre O ceanu l A tlantic. C el m ai m are d in tre cei n ouă este Upsala, lung de 48 km , care alunecă spre

PRIM-PLAN Ca o vastă limbă de Gheaţă, gheţarul Moreno (sus) înaintează inexorabil în Lacul Argentino din Patagonia. Suprafaţa gheţarului (deasupra) şi marginile sale ca nişte faleze, ce se înalţă abrupt din apă, sunt marcate de o deasă reţea de crevase.

braţul nordic al Lacului A rgentino şi „descarcă" în el aisberguri uriaşe.

In 1893, H erm an Eberhard, un proprietar local de terenuri, a explorat o grotă adâncă de lângă calota de gheaţă, în ău n tru a găsit o bucată de piele acoperită cu păr, de circa 1,2 m etri lungim e, care aparţinuse odinioară unui m ylodon - un leneş de păm ânt uriaş, cu gheare m ari şi lim bă lungă, dispărut din preistorie. Pielea anim alului, înalt de3 m, era atât de bine conservată, încât la prim a vedere părea că aparţine unei specii din zilele noastre.

Alpiniştii sunt atraşi spre Los Glaciares p en tru a escalada Vârful C erro Fitzroy, înalt de 3 375 m. Acesta se ridică din câmpia înverzită de la no rd de parc, rivalizând ca splendoare cu G heţarul M oreno , aflat la sud.

SPĂRGĂTOR DE GHEAŢĂ

Când barajul de gheată format pe Lacul Argentino se rupe, trosnetele şi

bubuiturile sale asurzitoare se aud până la 16 km depărtare. Apa acumulată în spatele barajului începe să se infiltreze pe sub el şi în scurt timp devine un torent tunător, ce sapă un tunel uriaş, ai cărui pereţi slăbesc cu fiecare minut. Brusc, tunelul se prăbuşeşte într-un vârtej de stropi - blocuri de gheată mari cât casa se prăvălesc în apă şi fragmente de gheaţă sunt aruncate în aer.

395

v J t T y


Coarnele PainePISCURI SPECTACULOASE, ÎN FORMĂ DE COARNE, SE ÎNALTĂ PESTE LACURILE AZURII DE LA MARGINEA SUDICA A ANZILOR

Două piscuri ciudate de granit roz- cenuşiu placat cu ardezie neagră se

înalţă în extrem itatea sudică a Anzilor, dom inând în tinderea Patagoniei. Acestea sunt C oam ele Paine, care fac parte din M asivul Paine, d in sudul statului Chile. M u n te le a fost descris de Padre Agostini, un p reo t rom ano-cato lic care a călătorit p rin Patagonia în 1945, ca „o fortăreaţă im penetrabilă, încununată de tu rnuri, pilaştri şi coarne m onstruoase ce se avântă spre cer“ .

în The Flight o f the Condor (1982), M ichael A ndrew s scria: „N -aş putea

1 *

Masivul Paineta ml .

~Z- if

(,A M ERDE S U D , ,

umurilePaine

C ° a > n e ie Lacul

Nordenskjolcl

Lacul Grey,

m ile

0 5

-LaculPehoe

Iff

Lcicul Sarmiento

Punta Arenas

\

0 5 10k i lo m e tr i

C H I L E

Lacul clei Torn

uita tu rnu rile lo r verticale, claritatea lum inii, urletu l vântulu i şi m iile de flori."

C oarnele nu sunt unicele piscuri stranii din aceşti m unţi. In apropiere se află trei vârfuri abrupte, num ite

PEISAJ FRĂMÂNTAT Cerul presărat de nori joşi este un fundal potrivit pentru Coarnele Paine, piscurile gemene din stânga imaginii.

T u rnurile Paine. C ân d Lady Florence D ixie, o călătoare britanică, a vizitat Patagonia, în 1879, ea a zărit conturate pe fondul dealurilor des îm pădurite „ tre i culm i înalte de nuanţă roşcată, fiind, ca form ă, copii exacte ale Acului C leopatrei".

OPERA GHEŢARILORU n lanţ de vulcani paralel cu A nzii a dat naştere uriaşelor mase de granit. Acestea s-au solidificat sub păm ânt şi au fost aduse la suprafaţă de m işcările geologice subterane, perforând crusta superficială de ardezie care le încununează azi piscurile. G heţarii au cizelat form a coarnelor şi versanţii abrupţi ai tu rnurilo r, iar apa rezultată din topirea gheţii a creat lacurile azurii d in zonă, ca şi p itoreştile och iuri de apă „decorate" cu m uşchi roşu, galben şi verde.

396

S A F A R I C Ă L A R E

O călătoare din secolul al XlX-lea, Lady Florence Dixie (jos) a zărit Turnurile

Paine în timpul unei excursii călare de 400 km, de la Punta Arenas. în cursul călătoriei, grupul a avut parte de un cutremur, de ploi torenţiale şi vânturi vijelioase şi a mâncat came de guanaco (animal asemănător cu lama) şi de pasăre rhea (înrudită cu struţul), având ca desert boabe de calafate (un fel de măcriş spinos). Cele trei piscuri au impresionat-o pe călătoare. „Gheţarii lor albi", scria ea, „şi norii albi din jur se oglindeau perfect în neclintirea lacului, a cărui apă cristalină avea cea mai strălucitoare culoare albastră din câte am văzut.”

' V .

/

N im en i nu ştie cu certitudine de unde p r o v in e n u m e le P a in e . U n i i s u s ţin că

însem na ,,roz“ în lim ba populaţieitehuelche, azi dispăruta, iar alţii sugerează că ar fi fost num ele u n u i colonist stabilit aici. Până în anii ’50, p u ţin i oam eni s-au aventurat în această regiune şi n im eni nu a escaladat piscurile bătu te de fu rtun i şi de asprele vânturi dinspre Pacific. Alpiniştii italieni din echipa lui G uido M on z in o au urcat pe culm ea nordică a T u rn u rilo r Paine în 1958, iar în 1963 britanicii C hris B o n in g to n şi D on W hillans au fost prim ii care au escaladat tu rn u l central, cel m ai înalt şi mai redutabil d in tre cele trei.

V ia ţa să lb a tic ă a b u n d ă î n la c u r i , înpăduri şi pe păşuni, iar vulturii survolează crestele în căutarea prăzii. D easupra lor, condoru l planează m aiestuos — veritabil stăpân al văzduhului şi paznic al tu rnurilo r.

UN TRIO DE GRANIT Turnurile Paine, obeliscuri uriaşe de granit, dăltuite de gheţari, domină extremitatea sudică a Anzilor.

397

La Serena Tfeeătocirea> '— '4b tiaN egraCoquimbo

OCEANULPACIFIC CHILE

A lk lE N T IN A

• San Juan

k i lo m e tr i ’

m ileo 3

PenitentesŞIRURI DECULMI SCÂNTEIETOARE DE GHEATĂSE ÎNTIND ÎN DREPTUL UNEI TRECĂTORI ANDINE

T ăcut şi straniu, Pasul Agua N egra din Anzi face legătura în tre oraşele La

Serena din Chile şi San Juan din Argentina. Situat la altitudinea de 4 765 m , este una d in tre cele m ai înalte trecători pen tru vehicule m otorizate — u n d ru m dificil de 12 ore, pândit de riscul de a cădea în tr-o ravenă sau de a fi m ăturat de o alunecare de teren. Cerul este întunecat, aerul e rarefiat, iar şirurile fantom atice ale „Pen iten ţilor" — turnu leţe de zăpadă îngheţată, înalte de 1,8—6 m — ce se aliniază pe culm ile abrupte ca nişte siluete în sutane albe sporesc atm osfera înspăim ântătoare a zonei. In 1835, naturalistul britanic Charles D arw in credea că piscurile s-au form at sub acţiunea vânturilor. In 1926, geologul argentinian Luciano R o q u e Catalano sugera că form a lo r se datorează efectelor electrice p rovocate de intensa radiaţie ultravioletă şi aerul uscat. Vârfurile îngheţând noaptea şi dezgheţându-se ziua, cristalele sunt atrase de câm pul electric în unghi d rep t faţă de câm pul m agnetic terestru, ceea ce explică înclinarea lo r uniform ă de la est la vest.

PENITENŢI TĂCUŢI Culmile de gheaţă poartă numele penitenţilor înveşmântaţi în alb din procesiunile creştine.

399

Antarctica

i ®

. f ,

■ \ '$ $ $ & | S B

■ y f..1

Insula ZavodovskiTIMP DE CÂTEVA LUNI PE AN, PINGUINII SPULBERĂ LINIŞTEA UNEI INSULE IZOLATE DIN SUDULOCEANULUI ATLANTIC

Z g o m o tu l este asurzitor, m irosu l copleşitor, da r cel p u ţin su n t elegant

îm brăcaţi. A ici, p e o insulă m icu ţă , la1 800 k m est de ex trem ita tea Pen insu le i A ntarctice , are loc u n a d in tre cele m ai m ari „ reu n iu n i" ale p in g u in ilo r.

Insula Z avodovsk i, u n a d in tre insulele S andw ich de Sud, este dom inată de conul vulcanic al M u n te lu i A sphyxia. D eşi m ăsoară doar 6 k m lu n g im e , în fiecare p rim ăvară p e insulă sosesc 14 m ilioane de cup lu ri de p in g u in i dungaţi, p e n tru a cuibări în cenuşa vulcanică. Păsările, n u m ite astfel după dunga neagră p e care o au sub bărbie, sunt însoţite de o altă specie, p in g u in ii macaroni, cu p en e galbene.

N u m ă ru l celo r d in tâ i pare a fi în creştere. P rincipala lo r sursă de h rană, u n crustaceu n u m it krill, se găseşte aici d in abunden ţă . B alenele, care se h rănesc to t cu krill, se îm p u ţinează însă, iar p in g u in ii p ro b ab il că p ro fită de surplusul de hrană rămas.

S A L Ă DE A Ş T E P T A R E Milioane de pinguini se înghesuie zgomotoşi pe Insula Zavodovski, descoperită de ruşi în 1819.

MareaWeddell

FalldandGeorgia..._ de Sud

M n '& M fy 0 >i? h1W m W §&w im m w f a ■

m m

A N T A R C T I C A

Văile Uscate ale AntarcticiiNICI UN FULG DE ZĂPADĂ NU CADE ÎN VĂILE USCATE, PEISAJUL CONTRASTÂND CU ALBUL ORBITOR CE DOMINĂ ÎN RESTUL CONTINENTULUI

Polul Sud •

InsulaRoss

MareaRoss

O 200

0 200 400

Gheţarul de şelf Ross

PlatoulAntarctic

e U s c a t 6

Zburând peste A ntarctica spre Strâm toarea M cM urdo , vedem cum

pătura vastă de zăpadă lasă loc brusc tonurilo r în tunecate ale păm ântului fară pic de zăpadă. Crestate pe acest tărâm lipsit de gheaţă, Văile Uscate sunt trei bazine adânci, cu pereţi abrupţi, săpate de gheţari dispăruţi de m ult.

Deşi gheaţa acoperă aproape to t teritoriu l Antarcticii, pe acest con tinen t cade foarte pu ţină zăpadă, gheaţa fiind acum ulată aici în decursul m ilioanelor de ani. în Văile Uscate - Taylor, W right şi V ictoria - anual cad abia 25 m m de precipitaţii (ninsoare sau ploaie), orice strat de zăpadă care s-ar depune fiind spulberat de vânturile'uscate sau top it de căldura pe care rocile în tunecate o absorb din lum ina solară.

în fiecare vale se află câteva ciudate lacuri sărate. C el mai mare, Vanda, este adânc de peste 60 m şi acoperit cu un strat de gheaţă gros de 4 m . Totuşi, tem peratura pe fundul lacului este de 25°C , deoarece gheaţa acţionează ca sticla unei sere şi încălzeşte apa.

Cadavre m um ificate de foci zac răspândite pe văi. In aerul uscat şi rece, leşurile putrezesc foarte lent; unele foci au ajuns probabil în văi şi au m urit cu sute sau chiar m ii de ani în urm ă.

FĂRĂ GHEAŢĂ „ O crevasă de piatră stearpă", scria Griffith Taylor, membru al expediţiei polare a căpitanului Scott (1910—1912), despre una dintre Văile Uscate, cea care îi poartă numele. Această descriere se potriveşte tuturor celor trei văi.

M U N T E L E E R E B U S

Muntele ErebusUN STRĂJER DE GHEAŢĂ SI FOC VEGHEAZĂ ŢĂRMUL CELUI MAI PUŢIN UMBLAT DINTRE CONTINENTELE TERREI

Licărind roşu-deschis şi turcoaz în lum ina soarelui de la m iezul nop ţii

polare şi aruncând u n fu ior de abur deasupra în tinderii de gheaţă şi zăpadă a Insulei R oss, M u n te le E rebus este u n veritabil sim bol al explorărilor antarctice. La poalele sale se află m oderna Bază M cM urdo a SU A şi, în im ediata apropiere, barăcile care i-au adăpostit pe m em brii expediţiilor conduse de R o b e rt Scott şi E rnest Shackleton.

Barăcile sunt în paragină acum , însă to tu l în ele — de la conservele alim entare la fo n ograf — a rămas exact aşa cum a fost lăsat, neschim bat de trecerea tim pulu i în pustiul îngheţat. P en tru acei exploratori de la începutu l secolului al X X -lea, M unte le Erebus, înalt de 3 743 m , a fost m en to r şi p rieten , m arto r al tragediilor şi trium furilor, farul ce-i îndem na să plece spre casă după îndeplinirea m isiunilor de cartografiere şi forare.

PRIN G H E A Ţ A C O M P A C T ĂN um ele celor două piscuri ce străjuiesc capătul lum ii, T erro r şi E rebus, par a sugera o oarecare înclinaţie poetică a celui ce le-a descoperit - m ai cu seamă Erebus, n u m e care la vechii greci desem na tărâm ul în tunecat prin care treceau sufletele m orţilor. D e fapt, num ele p rov in de la cele ale corăbiilor cu care căpitanul Jam es C lark R oss a sosit aici, în ianuarie 1841, în căutarea Polului Sud m agnetic.

înain tând spre sud, m em brii expediţiei au zărit în tr-o dim ineaţă u n m u n te masiv ridicându-se deasupra plafonului de nori. Pe vârful său flutura ceea ce la în cep u t li s-a p ăru t a fi un fu ior de zăpadă spulberată de vânt. Im ediat însă m untele şi-a dezvăluit adevărata faţă, începând una d in tre rarele sale erupţii de foc şi vapori — o privelişte uluitoare pe

InsulaRoosevelt

> 100 200 ... - Ii — i Mt. Terror

Baza McMurdo ^

Insula Ross

0 100 200k i lo m e tr i

în tinderea îngheţată a Antarcticii. R oss a n u m it vulcanul E rebus, după num ele corăbiei sale, iar pe cel m ai m ic, inactiv, din apropiere, l-a botezat T error (Teroare), după num ele celeilalte corăbii a expediţiei.

R oss nu a atins niciodată Po lu l Sud m agnetic. D ru m u l spre sud i-a fost blocat de vasta calotă de gheaţă, de m ărim ea Franţei, care a prim it u lterio r num ele său. Călătoria a fost considerată

CĂLDARE POLARĂ La adâncime în craterul Erebus se află un lac de lavă topită care bolboroseşte şi clocoteşte, aruncând proiectile de lavă mult deasupra buzei craterului.

însă un succes şi, la în toarcerea în Anglia, R oss a fost copleşit de onoruri.

A u rm at apoi expediţia căpitanului Scott, în 1901-1904 , dar prim a încercare de escaladare a vârfului a avut loc abia în tim pul expediţiei în care E rnest Shackleton a încercat să atingă polii geografic şi m agnetic, în 1907-1909. Alpiniştii erau lipsiţi de experienţă, iar condiţiile, cum plite - lespezi aproape verticale de gheaţă albăstruie, acoperite cu un strat subţire de zăpadă şi tem peratu ri ce scădeau până la -3 3 °C . A erul rarefiat îng reuna respiraţia, iar unii d in tre alpinişci au căpătat degerături parţiale la picioare.

Echipa a reuşit să ajungă to tuşi pe vâ rf — un loc straniu, cu patru cratere suprapuse. P e sol erau răspândite cristale perfect formate de feldspat, iar pretutindeni î n ju r dom nea o „co lon ie" de siluete

FRUMUSEŢEA GHEŢII (verso) V ăzut peste colţii de gheaţă ai Insulei Ross, Muntele Erebus scânteiază cu o frumuseţe de vis în lumina primelor raze ale zorilor.

405

A N T A R C T I C A

fantastice, fantom atice, care păreau a le fi ieşit în întâm pinare. Siluetele i-au nedum erit pe alpinişti, până când şi-au dat seama că erau de fapt fum arole — coloane de vapori ce ieşeau prin fisurile d in sol şi îngheţau im ediat. C raterul activ, adânc de 275 m , arunca în aer nori de gaze sulfuroase şi je tu ri de lavă.

Această „artilerie" vulcanică este adesea vizibilă pe vârful M untelui Erebus, aşa cum a relatat în 1978 Colin M onteath, expert în supravieţuire la Baza Antarctică Scott din N o u a Zeelandă: „Z eci de proiectile topite se roteau şi şuierau la înălţim e deasupra noastră, parcă m işcân-

du-se cu încetinitorul. U nele cădeau pe sol, iar altele ţâşneau prin tre noi, în viteză. M ajoritatea sunt cât un ceainic; unele sunt însă m ult m ai m ari... bom be azvârlite pe fundul craterului principal, ce stârneau gheizere de abur sfârâitor când se topeau, la contactul cu zăpada."

„D ISPA R IŢIE" POLARĂIn ciuda spectacolului am eninţător, M untele Erebus nu a făcut nici o victim ă până în tr-o zi tragică din noiem brie 1979, când u n avion turistic neozeelandez s-a izbit de coasta m untelu i, în accident m urind toţi cei

257 de pasageri şi m em brii echipajului. Cauza a fost fenom enul denum it „w hiteou t", un incident caracteristic zonelor polare, în care orice linie de dem arcaţie dintre păm ântul alb şi cerul palid, înnorat, dispare brusc. R esturile avionului zac încă răspândite pe gheaţă - un m em ento al faptului că, deşi fascinantă şi frumoasă în felul său original, Antarctica este u n loc periculos.

COLOANĂ DE GHEAŢĂ Sus pe Muntele Erebus (dreapta), un om de ştiinţă examinează ofumarolă îngheţată: vapori vulcanici încremeniţi de ger.

C U R S A S P RE C A P Ă T U L L U M I I

Pe un monument de la poalele Muntelui Erebus au fost gravate aceste cuvinte ale

lui Tennyson: „Să te străduieşti, să cauţi, să găseşti şi să nu renunţi" - un tribut adus curajului celor care s-au implicat în cursa către Polul Sud, în vara antarctică din 1911-1912. Principalii com petitori au fost

ÎNVINGĂTORUL RoaldAmundsen, primulcare a ajuns la Polul Sud,pozează aici cu câiniişi cu steagul norvegian în spate.

căpitanul britanic de marină Robert Falcon Scott şi exploratorul norvegian Roald Amundsen.

Taberele de bază ale celor două echipe se aflau la 8 0 0 km distanţă una de alta - cea a norvegienilor în Golful Balenelor, iar cea britanică pe Insula Ross. Amundsen a preferat săniile trase de câini, pe când Scott a fost de părere că oamenii ce vor da ultimul asalt asupra Polului trebuiau să tragă ei înşişi săniile. Cauza acestei decizii a fost lipsa de experienţă în lucrul cu câinii, dar un rol l-a avut şi

LOCUL AL DOILEA învinşi, cu o lună de zile avans, de către norvegieni,

misticismul, şi anume credinţa că Polul trebuie cucerit prin efortul personal depus în depăşirea tuturor piedicilor.

Pe 19 octombrie, norvegienii au pornit la drum cu patru sănii. 0 lună mai târziu au ajuns la cea mai grea parte a traseului - ascensiunea pe haosul de gheaţă de pe Axei Heiberg. Dincolo de acesta se întindea Platoul Antarctic. Apoi, pe 14 decembrie, la ora

15, conducătorii atelajului, care priveau cu nerăbdare contorul săniilor, au strigat simultan: „Stop!" Ajunseseră la Polul Sud.

Echipa de cinci oameni a lui Scott, înhămaţi la sania lor, a ajuns la Pol pe 17 ianuarie 1912. în imensitatea albă, punctul negru care era unul dintre corturile norvegienilor, cu drapelul în vârf, le-a dovedit că ajunseseră prea târziu. „Dumnezeule

m are”, scria Scott în jurnalul său, „este un loc teribil!"

Şi au pornit înapoi spre casă. Deja ofiţerul Evans şi căpitanul Oates

aveau degeraturi grave, iar pe 17 februarie Evans a murit. Ceilalţi patru şi-au continuat drumul, dar curând a izbucnit viscolul. Conştient că îşi încetinea

camarazii, Oates a pornit singur în pustietatea albă şi nimeni nu l-a mai văzut vreodată. Blocaţi de viscol spre sfârşitul lui martie, ceilalţi trei au murit în cortul lor. Când o echipă de căutare i-a găsit, în noiembrie, păreau abia adormiţi.

„DUMNEZEULE MARE”, SCRIA

SCOTT ÎN JURNALUL SĂU, „ESTE UN LOC

TERIBIL!"

Forţele care modelează PământulTREI TIPURI DE ENERGIE - CĂLDURA DIN INTERIORUL PLANETEI, CĂLDURA DE LA SOARE $1 FORŢA GRAVITAŢIONALĂ - CONFERĂ TERREI CARACTERISTICILE SALE FASCINANTE

iclul co n tinuu al schim bării care a creat faţa Păm ântu lu i în în treaga şi fascinanta sa

varietate decurge de obicei prea len t p e n tru a fi rem arcat. U n e o ri însă, devine rapid şi violent. V ulcanii aruncă lavă topită, cu trem urele despică solul, alunecările de teren po t distruge versanţi întregi. Astfel, o m ul devine conştient de forţele uriaşe care m odelează planeta.

A ceste forţe sunt alim entate de trei pu tern ice surse de energie — căldura d in in terio ru l planetei, căldura de la Soare şi forţa gravitaţională. Fiecare form ă de re lie f a T erre i a fost creată de aceste trei surse de energie.

C o n tin en te le , ce lunecă len t pe suprafaţa globului, declanşând erup ţii vulcanice

şi cu trem ure sau ridicând m un ţi, sun t alim entate de căldura d in străfundurile p lanetei, un d e tem peratura

este de 5 000°C . în principal această căldură se datorează descom punerii elem entelo r radioactive.

CĂLDURĂ DE LA SOAREA pa oceanelor se evaporă sub căldura Soarelui. Vaporii

formează nori, care apoi eliberează ploaia, formând râuri — una dintre principalele

forţe care modelează uscatul. Vântul este un alt rezultat al căldurii solare.

INTERIOR FIERBINTEInteriorul planetei furnizează o mare parte din căldura ce produce vulcanii şi declanşează cutremurele. Această căldură este generată încă din „copilăria “ Terrei, acum 4 500 de milioane de ani.

410

Păm ântu l este unic p rin tre planetele sistem ului solar p rin faptul că la suprafaţa sa se găseşte apă în stare lichidă, iar apa deţine u n rol m ajo r în „sculptarea" T erre i. C ăldura proven ită de la Soare determ ină evaporarea apei din m ări şi lacuri. V aporii se ridică şi condensează form ând nori, apoi cad iar pe sol, sub form ă de ploaie sau ninsoare. Astfel este iniţiată forţa sa creatoare, erodând rocile şi transportând resturile de m aterial sau cizelând peisajul p rin forţa gheţarilor. Căldura solară dă naştere to toda tă vân tu rilo r şi valurilor care dăltuiesc păm ântul.

C ea de-a treia forţă, gravitaţia, determ ină m areele ce erodează încetu l cu încetu l m arginile co n tinen te lo r şi alunecările de teren , care schim bă înfăţişarea m unţilor. Sub influenţa gravitaţiei, p loaia curge la vale sub form ă de râuri, săpând terenul. In d rum ul ei, transportă fragm ente de rocă şi nisip, pe care le depune pe fundul m ărilor. D upă m ii de ani, sedim entele se transform ă iarăşi în rocă, iar aceasta este ridicată de mişcările scoarţei terestre şi form ează noi m unţi.

NORI DE FURTUNA Deasupra munţilor din Arizona, o furtună ilustrează una dintre forţele care modelează planeta: vremea, determinată de Soare.

GRAVITAŢIAîn milioane de ani, cei mai înalţi munţi devin dealuri. îngheţul şi apa îi macină, iar râurile — atrase la vale de forţa gravitaţională — transportă fragmentele rezultate până în ocean. Concomitent, alte forţe idică noi munţi.

D E P L A S A R E A C O N T I N E N T E L O R

De ce se deplasează continentele

u aceeaşi viteză cu care cresc unghiile, dar cu o forţă ce depăşeşte imaginaţia um ană, toate continentele

se deplasează con tinuu pe suprafaţa planetei.

C ele şapte fragm ente principale - num ite plăci - ale scoarţei terestre alunecă doar cu câţiva centim etri pe an. D ar în decursul erelor geologice, unele zone ale scoarţei s-au deplasat d in tr-o parte în alta a lum ii. Acest fenom en, n um it tectonica plăcilor, este cea mai im portantă forţă din tre cele care ne m odelează planeta.

Suprafaţa Păm ântulu i este fo r m a tă d in d o u ă t ip u r i d e

scoarţă: cea continentală, pe care trăim noi, şi scoarţa oceanică, m ai grea. Scoarţa continentală este m ult m ai groasă, adesea m ăsurând peste 40 km , cea oceanică depăşind rareori 8 k m grosime.

CĂLDURA CE ACŢIO NEAZĂ PLĂCILESub ambele tipuri de scoarţă se află m antaua, un strat gros de m aterial dens, care separă scoarţa Păm ântulu i de nucleul m etalic incandescent din centrul Păm ântului.

M antaua este constituită din rocă, dar d in cauza tem peraturii sale, este sem ilichidă pe alocuri, fiind suficient de m oale p en tru a curge lent, ca o m aioneză.

Tem peratura şi m ai ridicată a nucleulu i în stare top ită are acelaşi efect asupra m antalei ca ochiul aprins al aragazului sub o oală de mămăligă; se form ează curenţi de convec- ţie care determ ină m antaua să se ridice, să se extindă la extrem itatea superioară, unde pierde o parte din căldură, şi apoi să se scufunde d in nou. Aceşti curenţi de convecţie din m anta sunt cei care determ ină deplasarea continentelor.

E i iau naştere dedesubtul oceanelor. C ăldura provoacă topirea rocilo r de pe fundul oceanului şi ridicarea lor spre suprafaţă sub form ă lichidă, ca lavă topită. R o ca topită curge len t prin solul m arin,

Lim ită divergentă

Limită convergentă

Falie transform antă

Incertă

creând lanţuri vulcanice subacvatice. U neori, ea se ridică suficient de m ult pen tru a form a insule vulcanice, p recu m Islanda sau vecina ei, Surtsey, apărută în 1963.

Pe măsură ce se deplasează în ex terio r po rn in d de la lanţu l vulcanic, curenţii d in m anta poartă cu ei plăcile rigide ale scoarţei îm preună cu stratul superficial al m antalei. Vulcanii subm arini creează co n tin u u scoarţă nouă, pe măsură ce lava lor se solidifică, în locuind scoarţa care se deplasează

CEA MAI VIOLENTĂ FORŢĂ CARE MODELEAZĂ SUPRAFAŢA PĂMÂNTULUI ESTE IREZISTIBILA DEPLASARE A PRINCIPALELOR PLĂCI ALE SCOARŢEI TERESTRE

PLĂCILE PRINCIPALE Lumea este împărţită în şapte mari plăci, pe fiecare aflându-se continente şi oceane. Unele limite sunt divergente (plăcile se depărtează), altele sunt convergente (plăcile se apropie), iar o a treia categorie sunt faliile transformante (alunecă unele pe lângă altele).

411

ipm

x

F O R Ţ E L E C A R E M O D E L E A Z Ă P Ă IV! Â N

spre exterior. Astfel, în vrem e ce scoarţa oceanică este în continuă form are, plăcile oceanice cresc neîncetat.

C ontinen tele ce mărginesc O ceanul Atlantic — Am ericile

ATLANTICUL ERA MAI ÎNGUST

CÂND L-A TRAVERSAT

COLUMB

la vest, Africa şi E uropa la est — se depărtează cu circa 25 m m anual. C ând C olum b a traversat A tlanticul, în 1492, acesta era cu aproxim ativ 12 n i mai îngust decât astăzi.

Dacă toate oceanele lumii s-ar extinde, Păm ântul ar trebui să crească, ceea ce nu se întâm plă. D e fapt, O ceanul Pacific se micşorează. La m arginile sale, fundul oceanic alunecă pe sub scoarţa continentală a Asiei şi a A m ericilor, u rm ând curenţii de convecţie din m anta. Acest proces a creat u n „inel de foc“ form at din vulcani şi cu trem ure în zona de păm ânt din ju ru l Pacificului.

R egiun ile în care plăcile oceanice alunecă în m anta se

num esc zone de subducţie şi sunt m arcate de adânci fose oceanice. Cea m ai adâncă este Groapa M arianelor, din M area Filipinelor, adâncă de 11 033 m — o diferenţă de nivel cu 2 100 m m ai m are decât cea a M unte lu i Everest.

N ici A tlanticul n u se va extinde m ereu; zone de subducţie v o r apărea la marginile sale, iar A m erica de Sud şi Africa se vo r apropia din nou p en tru a form a u n singur con tinen t uriaş, aşa cum era acum 150 de m ilioane de ani. Asta n u e nim ic n o u în istoria planetei noastre, cu o vârstă de 4 600 de m ilioane de ani. N enum ărate oceane s-au deschis pen tru a se închide apoi, deplasând continentele, şi v o r continua să facă acelaşi lucru atâta timp cât Păm ântul va exista.

OMUL CARE NU A FOST CREZUTA stronom ul şi m eteorologul german Alfred W egener a emis teoria derivei continentale, dar, în tim pul vieţii sale, ideile i-au fost luate în derâdere.

N ăscu t la B erlin în 1880, W egener a fost captivat văzând hărţile publicate în Franţa, din care reieşea cum

MISTERUL COCHILIILOR Fosilele de scoici găsite în munţii-au nedumerit pe primii geologi. Tectonica plăcilor a reuşit să explicemodul în care s-a ridicat fundul mării.

HORNURI MINERALE Turnuri fantastice se înalţă pe fundul Atlanticului (dreapta), pe măsură ce apa încălzită de-a lungul graniţei dintre plăci îşi depune conţinutul de minerale.

T U L

RECOLTA BOGATA Creveţii se adună în jurul hornurilor minerale pentru a se hrăni cu bacteriile ce trăiesc în apropierea izvoarelor

fierbinţi.

se potriveau form ele Africii şi A m ericilor. C a m eteorolog, W egener şi-a construit teoria pe baza înregistrărilor clim atice şi a fosilelor.

Publicată în 1915, teoria sa susţinea că, pe suprafaţa planetei, în aparenţă solidă, continente le se deplasează.Deşi a adus dovezi conform cărora continentele s-au segm entat şi s-au deplasat din poziţiile lo r iniţiale, W egener nu a p u tu t explica uriaşele forţe implicate. El credea cu tărie că „potrivirea" dintre ţărm ul vestic al Africii şi coasta estică a A m ericii de Sud este mai m ult decât o

CREASTÂ OCEANICĂLava vulcanică iese pe fundul ou .:i de-a lungul liniei de demarcaţie im două plăci. Lava formează scoar.: nouă, care umple spaţiul rămas lihi în urma distanţării plăcilor.

412

C R U S T A O C E A N I C ĂCrusta care constituie fundul oceanului formează un strat subţire deasupra mantalei. Crusta oceanică este mai grea decât cea continentală.

nucleul Pământului.

Z O N Ă DE S U B D U C Ţ IEUrmând curenţii de convecţie, crusta oceanică alunecă pe sub un continent. Apoi se topeşte, formând regiuni de vulcani şi cutremure.

C R U S T A C O N T I N E N T A L ĂZonele de crustă care formează continentele plutesc la suprafaţa mantalei.Adesea au o grosime ce depăşeşte 40 km.

C U R E N J I DE C O N V E C Ţ I EDatorită căldurii nucleului, în manta se formează curenţi ascensionali; aceasta se extinde la suprafaţă şi se scufundă din nou. Deplasându-se, curenţii transportă cu ei crusta.

F O R Ţ E L E C A R E M O D E L E A Z Ă P Ă M Â N T U L

CREASTĂ DE FOC Creasta atlantică se ridică la suprafaţa oceanului în Islanda, unde o serie de erupţii spectaculoase s-au produs între 1975 şi 1981, când lava a izbucnit la suprafaţă.

sim plă coincidenţă. D e asemenea, era convins că toate con tinen te le au fost odată un ite în tr-u n supercon tinen t n u m it Pangaea (de la cuvântul grec care înseam nă „toate păm ânturile"), încon jurat de u n un ic ocean vast.

W eg en er a identificat roci şi fosile în rud ite pe co n tinen te despărţite în prezen t de oceane. D e pildă, în Brazilia şi în Africa de Sud au fost descoperite ferigi fosilizate din specia G lossopteris, sugerând faptul că acum 200 de m ilioane de ani A tlanticul nu separa cele două mase de păm ânt. E l a subliniat că depozitele de cărbune d in Siberia trebu ie să se fi form at undeva la T ro p ice şi a atras atenţia că vechile depozite de gheaţă d in Africa dem onstrează deplasarea con tin en te lo r de la o zonă clim atică la alta.

D ovezile aduse de W eg en er au fost copleşitoare, fiindcă Charles D arw in arătase deja că, izolate unele de altele,

speciile evoluează în m o d diferit. Astfel, diversificarea faţă de u n strămoş aparent co m u n deno tă că o form ă oarecare de separare fizică s-a produs cândva în trecu t. Alţi geologi au susţinut că în tre Africa şi A m erica de Sud a existat dem ult u n „p o d “ de uscat, iar când acesta s-a rupt, anim alele n u au m ai p u tu t trece de p e u n co n tin en t pe celălalt.

W eg en er a susţinut de asem enea că teoria coliziunii con tin en te lo r explică aglom erarea roc ilo r în lanţuri m untoase. D ar geologii vrem ii au preferat teoria conform căreia Păm ântul s-a m icşorat şi m u n ţii s-au form at p rin încreţire .

W eg en er a m u rit în cursul unei expediţii în G roenlanda, în 1930, la vârsta de 50 de ani, cu peste 20 de ani înain te ca teoria lu i să fie acceptată. In anul 1931, A rth u r H olm es, u n geolog britanic, a emis ideea confo rm căreia curen ţii de convecţie d in m antaua sem ilichidă ar determ ina

CELE IVIAI MARI ADÂNCIMI IN OCEAN

PACIFIC Groapa M arianelor (Challenger DQep), 110 33 m

ATLANTIC Fosa Puerto Rico,9 2 0 0 m

INDIAN Fosa Java (Sunda), 8 047 in

ARCTIC Bazinul Angara,5 4 4 0 m

ANTARCTIC (de Sud) Falia South Sandw ich

(Groapa M eteor), 8 4 2 8 ni

Cel mai jos loc de pe Pământ cunoscut nu a fo st niciodată călcat de piciorul omului. Este vorba de Challenger Deep, care face parte din Groapa M arianelor din Pacificul Occidental, la est de Filipine. A fo st descoperit în 1951 de nava britanică Challenger, iar adâncim ea de 110 33 m a fost stabilită mai târziu de o navă rusească prin tehnologia ecolocaţiei.în 1960, un batiscaf am erican a coborât la adâncim ea de10 915 m, ceea ce reprezintă aproape 2 1 0 0 m mai m ult decât înălţim ea Muntelui Everest.

deplasarea u n o r secţiuni ale scoarţei terestre.

In 1963 au apărut prim ele dovezi că fundul oceanic se extinde, îm pingând con tinen te le p e suprafaţa planetei.

C ând se solidifică, roca top ită urm ează liniile de câm p m agnetic ale planetei. C âm pul m agnetic terestru şi-a schim bat o rientarea de m ulte ori în trecut. S-a descoperit că m odificările m agnetice de am bele părţi ale crestelor oceanice sunt sim etrice şi că vârsta rocilo r creşte odată cu depărtarea de creastă. în m od evident, scoarţa se form ează la nivelul crestelor şi se extinde în lateral.

CONFORT ARCTIC In cursul unei expediţii în Groenlanda, în 19'12-1913,Alfred Wegener a luat cu el o colecţie de pipe pentru a-i ţine de urât în iama arctică. Wegener a murit în Groenlanda, în 1930.

414

V U L C A N I A C T I V I

Tinereţea violentă, activă a vulcanilorINDIFERENT CĂ SE AFLĂ ÎN MIJLOCUL OCEANULUISAU LA MARGINEA CONTINENTELOR, VULCANII OFERĂ CELEMAI MĂREŢE SPECTACOLE DE PE PĂMÂNT

|IF ‘ % a 20 februarie 1943, u n ferm ier

8 r mexican a văzutcum d in tr-o fisură

WF , 'Ş j j căscată pe ogorul M : său se ridică gazeşi praf. în tim pul nopţii, fisura a e rup t şi, dim ineaţă, un con înalt de 9 m azvârlea în aer cenuşă şi pietre. D upă un an, conu l se înălţase până la 300 m şi îngropase satul învecinat, Paricutin . Lava se scursese din n ou l vulcan şi înghiţise u n oraş aflat la 10 k m distantă.

D u p ă no u ă ani de distrugeri, vulcanul s-a stins şi de a tunc i n -a m ai dat nici u n sem n de activitate.

V ulcanul Paricu tin a fost p rim ul pe care specialiştii l-au studiat aproape chiar din clipa form ării sale. C iclu l său de viaţă ex trem de scurt îi conferă u n loc aparte p rin tre vulcani, aceştia pu tân d adesea- răm âne activi tim p de m ilioane de ani. D esigur, Paricu tin - aflat în tr-o reg iune vulcanică activă — p oate reven i la viaţă în orice m om ent.

V ulcanii activi constituie cea m ai spectaculoasă din tre m inunile lum ii. E i apar a tunci când rocile se topesc la m are adâncim e în scoarţa terestră — sau chiar în m anta - , fiind apoi ridicate şi azvârlite la suprafaţă.

Form a unu i vulcan depinde de lava pe care o p roduce. Lava subţire, fluidă se revarsă în strate şi se acum ulează în tr-o „m ovilă“ largă, aplatizată, num ită vulcan-scut. Lava groasă, vâscoasă form ează u n con m ai înalt, aşa ca M u n te le

Fuji. Lava fluidă constă din roci top ite ale m antalei; cea vâscoasă este scoarţă topită. In lum e există circa 1 300 de vulcani activi, m ajoritatea aflaţi de-a lungul m arginilor plăcilor tectonice.

PUNCTE FIERBINŢIV ulcanii se p o t form a şi în m ijlocul plăcilor, deasupra u n o r „p uncte fierb in ţi11 din

m anta. Insulele H aw aii constitu ie cel m ai bun exem plu. Acest şir de uriaşi v u lcan i-scu t s-a form at a tunci când placa pacifică s-a deplasat deasupra p u nctu lu i fierbinte.

C el m ai m are vulcan activ de pe T erra , M auna Loa din H aw aii, tocm ai se „m u tă“ de pe p u n c tu l fierbinte. Spre sud-est, chiar deasupra

p u n ctu lu i fierbinte, se află V ulcanul K ilauea, a cărui activitate sporeşte pe măsură ce d im inuează cea a lui M auna Loa. Celelalte insule din zonă s-au form at din vulcani m ai vechi, pe care placa în derivă i-a dus departe de pu n c tu l fierbinte.

T o ţi vulcanii din Insulele H aw aii sun t constitu iţi d in tr-o rocă dură şi în tu n e cată n u m ită bazalt, care s-a form at d in m aterialul to p it al m antalei superioare, fiind cel m ai frecvent în tâ ln it tip de lavă. C ea din H aw aii este de tip fluid, iar vulcanii au luat naştere d in tr-o lungă succesiune de erupţii. Lava bazaltică este atât de fluidă, încâ t râurile sale fierbinţi — de culoare portocalie - se deplasează u n eo ri chiar cu 100 k m /h . U n e le p ro v in din răsuflătoarele centrale de pe vârful vulcanului, dar m ajoritatea se scurg din fisurile lungi de pe versanţi.

Adesea, fluxul de lavă dispare o v rem e în subteran, p r in tr -u n canal. Aceste canale se form ează atunci când partea superioară a râului de lavă se răceşte şi se solidifică, dar in terio ru l răm âne încă fierbinte şi co n tinuă să curgă. C ând erup ţia încetează, în u rm a sa răm âne u n tub lung şi gol. Fluxurile u lterioare de lavă p o t curge p rin acelaşi tub.

Lava d in H aw aii form ează prin solidificare două tipuri de bazalt. P rim ul este cunoscu t sub num ele haw aiian pahoehoe, care se referă la suprafaţa netedă ce se form ează p rin răcirea unu i strat de lavă. Stratul superficial se încreţeşte uneori.

Celălalt tip de lavă, n u m it aa, are o crustă ceva m ai groasă de lavă topită, care se fisurează în u rm a deplasării lavei top ite de dedesubt, form ând la suprafaţă b locuri de lavă fărâmiţată.

’ ,";V

‘ ‘ -«ţij;-' \

"• ' x :

igpr. ;v'f

FÂNTÂNĂ DE COŞMAR Lava erupe pe versantul vulcanului Kilauea din Hawaii. Insula este cea mai tânără din arhipelag, format atunci când placa pacifică a înaintat spre nord-vest, deasupra unui punct fierbinte.

415


VULCANI PE FUNDUL OCEANULUICrestele care se în tind pe fundul oceanelor, delim itând plăcile tectonice, sunt îm pânzite de vulcani. T ăcute şi nevăzute de ochii oam enilor, ele eliberează lavă con tinuu . Aceasta se răceşte rapid în apă şi capătă o crustă la suprafaţă, form ând ghem otoace de dim ensiunile unei m ingi de fotbal, care se sparg şi se aşază unul deasupra altuia; această structură le-a atras num ele de „lavă-pernă".

U neori vulcanii din adâncul oceanelor sunt suficient de înalţi pen tru a-şi scoate „creştetul" din apă, constitu ind insule. Islanda este o îngrăm ădire de astfel de vulcani, apăruţi chiar pe creasta din m ijlocul A tlanticului.

In 1963, în largul Islandei a apărut o nouă insulă,Surtsey. N ăscută pe fundalul aburului, al gazelor şi al lavei,Surtsey a fost o ilustrare a uriaşului „m o to r" term ic ce acţionează scoarţa terestră. Pe m ăsură ce fundul oceanului OASPETE-SURPRIZĂ Vulcanul Paricutin a apărut într-un lan de porumb se deplasează, Surtsey va din Mexic în 1943. într-un an, conul său a ajuns la 300 m înălţime.

416

PEISAJ STRANIU Lava netedă pahoehoe de pe Mauna Loa (stânga) contrastează cu lava aa

fărâmiţată de pe Kilauea (sus).

„călători" până la m arginea crestei; în cele din urm ă vulcanul se va stinge, iar valurile îl vo r eroda, aşa cum vulcanii d in Haw aii v o r fi în tr-o zi m ăcinaţi de O ceanul Pacific.

INELUL DE FOCR egiunea din ju ru l Oceanului Pacific este num ită „inelul de foc“ , datorită vulcanilor de pe ţărm urile sale. Aceştia sunt p rin tre cei m ai violenţi din lum e, form aţi deasupra zonelor de subducţie, unde plăcile oceanelor alunecă pe

sub cele continentale. Vulcanii aruncă în aer cenuşă, lavă şi gaze, produse prin topirea scoarţei continentale ajunse în străfundurile fierbinţi ale p la n e te i .

M ajoritatea vulcanilor din inelul de foc sunt m unţi conici, clasici, cu u n canal central şi eventual câteva fisuri pe versanţi. Lava lor este de obicei m ai groasă decât cea bazaltică a vulcanilor oceanici - deoarece conţine o m are cantitate de silice din scoarţa continentală topită. Lava fluidă din Hawaii, form ată din roci topite ale m antalei şi din scoarţă oceanică, are un con ţinu t mai m ic de silice. C om binaţia dintre lava groasă, masele de cenuşă şi alte resturi din explozii acum ulate în ju ra i răsuflătoarelor conferă acestor vulcani ai inelului de foc form a lo r conică.

C el m ai înalt vulcan din lum e se află în inelul de foc. O jos del Salado se înalţă până la 6 887 m în Anzi, la graniţa dintre A rgentina şi Chile.

Vulcanii din inelul de foc sunt m ai v io lenţi decât vulcanii oceanici, deoarece aburul n u poate ieşi din lava groasă; „prins" în masa acesteia ca bulele de aer în şampanie, poate exploda dând naştere unei lave poroase, num ită piatră ponce.

D acă u n vulcan a fost inactiv tim p de m ulţi ani, lava răcită din in terio r acţionează ca u n dop, m enţinând în in te rio r restul lavei şi gazele. Presiunea creşte şi, pe măsură ce to t m ai m ultă lavă se acumulează, versanţii vulcanuluise p o t dilata uşor. In cele din urm ă, vulcanul atinge punctul critic şi erupţia care urm ează poate fi atât de violentă, încât distruge o parte a m untelui.

Pe 18 m ai 1980, vârful şi unu l dintre versanţii M untelui St. Helens, din statul W ashington , SUA, au explodat, distrugând o suprafaţă vastă în ju r . U n n o r negru de cenuşă, gaze şi abur s-a ridicat până la 25 km în aer. D ar aceasta a fost o erupţie m odestă în istoria vulcanilor.

C ând T am bora, din Indonezia, a erupt în aprilie 1815, a aruncat în aer 165 k m 3 de rocă şi lavă, form ând u n crater de 11 kmîn diam etru. Peste 90 000 de oam eni au m urit.

T am bora a fost însă şi el u n b ie t foc de artificii com parativ cu erupţiile care au lăsat în trecu t num eroase cicatrice pe faţa T errei, p recu m caldera Yellow stone din W yom ing , care acoperă 2 500 k in2.

PU N CT FIERBIN TERoca topită se ridică dintr-un „punct

fierbinte “ din manta,. formând un vulcan pe

fundul oceanului. Acesta se poate înălţa până deasupra nivelului mării, formând insule precum Hawaii. Când lava este foarte fluidă, vulcanii cresc largi la bază şi plaţi, fiind

— numiţi „vulcani-scut".

CELE MAI GRAVE ERUPŢII

DIN LUMET A M B O R A ,

IN D O N EZIA , 1815M orţi: 92 000

K R A K A T O A , IN D O N EZIA , 1883

M orţi: 36 0 0 0

M T . PELE, M A R T IN IC A , 1902

M orţi: 30 0 0 0

N E V A D 0 DEL RUIZ, C O L U M B IA , 1985

Morţi: 22 0 0 0

ETN A , S IC IL IA , 1669M orţi: 20 000

V EZU VIU ,IT A L IA , 79 d.Hr.

M orţi: 1 6 0 0 0

ETN A , S IC IL IA , 1169 M orţi: 15 0 0 0

U N ZEN -D AK E, JA P O N IA , 1792M orţi: 10 400

LAICI, IS LA N D A , 1783M orţi: 10 0 0 0

K ELU T , IN D O N EZIA , 1919M orţi: 5 0 0 0

V U LC A N II „IN ELU LU I DE FOC"Vulcanii de formă conică s-au

format din lava groasă de deasupra zonelor de subducţie, unde plăcile oceanice alunecă pe sub cele continentale. Din cauza vâscozităţii lavei şi a conţinutului său de gaze, potenţialul de erupţie violentă este foarte mare.

S P E C T A C O L EX PLO ZIVPerdelele de rocă lichidă ţâşnind din fisurile în sol sunt tipice pentru erupţiile din Hawaii. Gazele din lavă se dilată exploziv şi produc acest spectacol.

V U LCA N STIN SPunctul fierbinte rămâne pe loc, în vreme ce plăcile se deplasează. Pe măsură ce se depărtează de punctul fierbinte, vulcanul devine inactiv, dar continuă să existe sub forma unei insule, poate una dintr-un lanţ întreg.

D EP LA S A R E AP LĂ C II

ZO N Ă DE S U BD U CŢIE

SOC V U LC A N IC în 1980, un cutremur a provocat o alunecare de teren pe versantul nordic al Muntelui St. Helens. Explozia care a urmat a devastat pădurile de pini până la o distanţă de 20 km.

C R E A S T A O C E A N IC ĂDe-a lungul liniei de demarcaţie dintre două plăci care se depărtează una de alta, lava umple locul rămas liber,

formând uneori insule vulcanice.

S U B A C V A T ICPe măsură ce plăcile se deplasează, vulcanul se depărtează de creastă şi devine stins, iar valurile îl erodează.

Vulcanii la bătrâneţeCÂND ÎŞI PIERD „PATIMA" TINEREASCĂ, VULCANIIPOT LĂSA ÎN URMĂ IZVOARE FIERBINŢI, NOROI CLOCOTITORŞI RESTURI ALE ACTIVITĂTII LOR INTERNE

C A LD E R Ă Vulcanul Faial, din Insulele Azore din Atlantic, s-a prăbuşit, formând o calderă. Fundul acesteia se află la 3 0 0 m adâncime fa ţă de margine.

suficient, ajunge la fierbere şi aburul o va îm pinge spre suprafaţă cu forţă, form ând u n gheizer. O ld Paithful din Parcul Y ellow stone ţâşneşte cu regularitate la fiecare 75 de m inu te - tim pul necesar ca aburul să se acum uleze în „rezervorul" subteran.

R ăcirea şi solidificarea rocilo r topite din adâncurile u n u i vulcan p o t dura m ilioane de ani, fiindcă rocile de deasupra acţionează ca un izolator. U n vulcan laten t va

NECKLava care se scurge într-o fisură verticală din sol se răceşte,

formând neck-uri de piatră pe care apoi eroziunea

S T Â L PV U LC A N ICRoca topită se solidifică la baza unui canal de vulcan, fiind expusă mai târziu prin

IZ V O A R E FIER B IN Ţ I ŞI G H EIZEREApa de ploaie se scurge prin roca fierbinte, este încălzită şi se ridică din nou ca un izvor fierbinte. Dacă ajunge la fierbere, aburul o va azvârli la suprafaţă sub

forma unui gheizer.

418

C U P O LĂO prelungire a camerei1 magmatice, ca o cupolă, poate f i expusă în cele din urmă, după ce roca friabilă de deasupra a fost erodată.

form ează astăzi Santorini m o d ern este de fapt buza calderei rămase după erupţie; în laguna d in cen tru a apărut un n o u vulcan.

In trând în faza de latenţă, vulcanii p o t lăsa în u rm ă u n tărâm cu izvoare fierbinţi, răsuflătoare active şi m ulte bălţi de năm ol, adesea în in te rio ru l calderei.

Izvoarele fierbinţi se form ează atunci când apa din sol se infiltrează p rin tr-u n strat de rocă topită, n um it magm ă, care apoi se încălzeşte şi se ridică din n o u la suprafaţă. D acă apa se înfierbântă

R Ă S U F L Ă T O A R E ŞI N Ă M O L

Gaze sulfuroase emană din sol, acoperind rocile

cu depuneri galbene. A pa fierbinte se ridică şi, amestecându-se cu fragmentele de rocă,

formează nămol.

ele m ai dram atice form e de re lief create de vulcani sunt uriaşele caldere — cicatrice

_________ circulare m ari,adesea de m ulţi k ilom etri în d iam etru , rămase de pe urm a exploziilor vulcanice pu tern ice din trecut.

Lacul T aupo d in N o u a Zeelandă este o calderă tipică. C u două m ii de ani în urm ă, sub un vulcan masiv, liniştit, lava se acum ula treptat. A poi, în 186 d .H r., a erup t atât de v io lent, încât toată partea din

centru a m unte lu i s-a prăbuşit în cam era m agm atică. A colo unde înain te se înălţa un m unte semeţ, cu vârful printre nori, se află acum un lac întins, m ărginit de faleze joase, care m archează m arginea im ensei caldere prăbuşite.

In ju ru l anului 1645 î.H r., partea centrală a insulei elene Santorini a dispărut în tim pul unei erupţii uriaşe, care a distrus cetatea antică A krotiri. Santorini poate fi Insula Atlantis descrisă de P laton, cea care a fost înghiţită de valuri. C ercu l de insule ce

L A C O L ITCând roca topită din camera magmatică împinge spre suprafaţă rocile mai vechi, se răceşte sub forma

ciuperci.

B A Z A L TLava se revarsă din fisurile în sol şi se acumulează strat după strat.

C A LD E R ĂResturile unui vulcan

care s-a prăbuşit în camera magmatică.

STÂLP VULCANIC Lava întărită în canalul de alimentare al unui vulcan a fost expusă prin eroziune în Camerun, vestul Africii.

ZID EXPUS Roca topită s-a scurs într-o fisură şi s-a solidificat în subteran, formând acest zid în Insulele Aleutine, în nordul Pacificului.

profunzim e, p recum granitul. M ai târziu, mişcările geologice şi eroziunea po t duce la distrugerea stratului de rocă ce acoperă aceşti batoliţi, expunând granitul de dedesubt. In C ornw all, nişe circulare ale cam erei m agm atice răzbat la suprafaţă, form ând sm ârcuri granitice, p recum B odm in M oor. Sierra N evada din California are în com ponenţă u n bato lit uriaş care, prin expunere, a dus la form area lanţului m untos. Z idurile de granit d in Valea Y osem ite au fost tăiate în tr-u n m ic segm ent al acestuia.

COLOANE DE BAZALTCheile Râului Alcantara din Sicilia au fost săpate în coloane de bazalt de o uimitoare regularitate. Coloanele hexagonale au fost

formate de lava care s-a contractat şi s-a crăpat, răcindu-se lent.

deveni în cele din urm ă inactiv, deşi nici u n vulcan aflat p e m arginea unei plăci tectonice active n u poate fi considerat pe deplin stins. V ântu l şi apa erodează apoicenuşa şi rocile mai puţindure p rin care s-a produs erupţia, dând la iveală canalele in terne, blocate de m agm ă veche, solidificată. D eoarece rocile form ate din m agm ă răcită sunt de obicei foarte dure, canalele vechilor vulcani rezistă la eroziune.

Devils T o w er din W y o - m ing, SUA, devenit celebru datorită film ului întâlnire de gradul trei, este u n asemenea tu rn vulcanic. Form a iniţială a vulcanului a fost erodată, lăsând intactă lava solidificată din canal. Astfel a devenit vizibilă structura internă, form ată din coloane hexagonale de bazalt apărute când lava s-a contractat, răcindu-se.

C oloanele de bazalt sunt mai frecvent în tâlnite în scurgerile de lavă, cum ar fi la D igul Uriaşului din nordu l Irlandei. Şiruri de coloane alăturate, p recum tuburile

SILLRoca topită care pătrunde între strate orizontale de rocă sedimentară se solidifică, formând o pătură plată numită „sili “.

unei orgi, se înalţă perpend icular pe fluxul de lavă.Adesea lava de acest tip a e rup t p rin tr-o fisură în sol, n u p rin tr-u n vulcan, răspândindu-se apoi pe sol.

CULMI SI CANALE RĂMÂN CA NIŞTE PROTUBERANTE

PE SOL

Aceste scurgeri de lavă po t form a platouri înalte, constitu ite din straturi succesive de lavă. Podişul D eccan, care acoperă o cincim e din terito riu l Indiei, a „găzduit" una d intre cele m ai m ari revărsări de lavă din istoria T errei.

Fiind îm pinsă spre suprafaţă, lava profită de orice fisură sau pu n c t slab din rocă; adesea n u ajunge la suprafaţă, solidificându-se în subteran. In fisurile verticale, lava topită se răceşte, form ând ziduri lungi şi drepte, rezisten te la eroziune. U n astfel de zid, de 15 k m lungim e, porneşte de la Ship R o ck , în deşertul din N e w M exico.

Dacă roca topită şerpuieşte p rin tre fisuri orizontale, se întăreşte form ând u n prag. W h in Sili, în no rdu l Angliei, a rămas ca u n povârniş lung după ce roca m oale de

deasupra a fost erodată. Pragul a fost folosit de rom ani ca o barieră în tre Scoţia şi Anglia, constru ind pe el o parte a Z idului lui Hadrian.

R o c a topită infiltrată în stratele de rocă sedim entară o p o t îm pinge în sus, dând naştere u n o r form aţiuni ca o ciupercă, n um ite lacolit. U n eo ri lacoliţii se suprapun unii peste alţii, când lava ţâşneşte în straturi succesive, form ând un lacolit „brad de C răciun". M unţii Ju d ith din statul M ontana, SU A, îşi datorează form a lacoliţilor.

Sub fiecare vulcan există — sau a existat - o cam eră m agm atică. Adesea se întâm plă ca m agm a să form eze roci cristaline de


Locurile în care pământul se despicăSUPRAFAŢA TERREI ALUNECĂDE-A LUNGUL UNOR LINII NUMITE FALII

ntreaga suprafaţă a păm ântului este străbătută de o reţea deasă de crăpături, acolo unde rocile

sfărâmicioase s-au rupt, ca urm are a uriaşelor forţe exercitate de plăcile tectonice in mişcare. U nele dintre aceste fisuri sunt vizibile, altele nu. U nele sunt suficient de m ici p en tru a fi zărite pe u n bolovan, altele străbat un co n tin en t întreg.

D acă rocile de ambele părţi ale crăpăturii se deplasează ori s-au deplasat în trecu t, fisura poartă num ele de falie. U nele falii sun t încă active. E le se deplasează d in când în când — uneori la câţiva ani sau la câteva decenii — cu o bruscă frecare a rocilor, care eliberează cantităţi m ari de energie. U ndele de şoc zguduie păm ântul şi provoacă cu trem ure, de la unele abia observabile până la

altele catastrofale (vezi mai departe). C ea m ai celebră cicatrice de pe faţa Păm ântulu i — şi cea m ai riscant de activă — este falia San Andreas din California, care trece chiar prin oraşul San Francisco.

CÂND PLĂCILE ALUNECĂ UNA PESTE ALTAC ele m ai active şi m ai rapide falii sunt determ inate de alunecarea u n o r segm ente de scoarţă terestră unele peste altele. Aceste falii apar uneori de-a lungul lim itelor dintre plăci şi sunt de obicei foarte adânci, de la suprafaţă până la fundul scoarţei terestre.Ele sunt num ite falii transform ante.

Falia San Andreas este linia în lungul căreia placa pacifică alunecă spre placa nord-am ericană.E xtrem itatea vestică a C aliforniei este prinsă de placa pacifică şi se deplasează lent, cu trem u r după

cu trem ur, la nord , peste restul con tinen tu lu i n o rd - american.

Segm ente ale scoarţei terestre se deplasează de-a lungul faliilor transform ante de 3 sau 4 m iliarde de ani, astfel că peisajele de o parte şi de cealaltă a faliei p o t diferi considerabil. Acest lucru este evident în Scoţia, unde o falie transform antă num ită G reat G len form ează o crevasă care include un şir de lacuri, p rin tre care şi L och Ness. M unţii G ram pian, aflaţi la sud de falie, sunt mai tineri şi m ai ro tun jiţi, avândo înălţim e m edie de 850 m . Podişul nord-vestic este m ai vechi şi m ai frăm ântat, dar are o altitudine m ai mică, de circa 650 m.

CÂND CONTINENTELE SE ÎNTIND ŞI SE RUPC ând două plăci se distanţează, con tinen tu l riscă să se întindă. Sub această tensiune enorm ă, scoarţa terestră se sfâşie, form ându-se falii. R o c ile de o parte a faliei se p o t scufunda sub nivelul celor de pe cealaltă parte.

Aceste falii „norm ale" apar rareori singure; m ănunch iu ri de falii aproape paralele po t fi zărite în insulele G reciei. Ele sunt

încă în mişcare, indicând faptul că M area Egee se lărgeşte lent, p rovocând cutrem ure în estul M editeranei.

C ea m ai celebră pereche de falii norm ale trece p rin Israel, de am bele părţi ale văn M ării M oarte, con tinuând apoi spre sud p rin M area R oşie , prin estul Africii, până în M ozam bic. Fiecare falie este im aginea în oglindă a celeilalte, iar uscatul dintre ele s-a scufundat, dând naştere M arelu i R ift, lat de circa 50 km . Faliile sunt m arcate de şiruri de culm i, având pe alocuri creste ascuţite înalte de 3 000 m.Pe fundul văii se înşiră o

RÂU CE SE LĂŢEŞTE Rio Crande din N ew Mexico, S U A , curge de-a ŢINUT SFÂŞIAT Islanda este ruptă în două cu 25 mm anual, lungul unei falii care se lărgeşte, pe măsură ce două plăci se distanţează. pe măsură ce două plăci se distanţează de-a lungul crestei din Atlantic.

PLACA PACIFICĂExtremitatea vestică a Californiei este prinsă de placa pacifică, ce se deplasează cu circa 50 mm pe an fa ţă de restul Americii de Nord.

F A L I E T R A N S F O R M A N T Ă De-a lungul faliei San Andreas, plăcile pacifică şi nord-americană alunecă una peste alta (jos). Falia trece prin San Francisco

şi este vizibilă din aer (dreapta).

Deşertul M ojave

Falia Sau A n d it’,!:

p'aca nord-america nă

Los Angeles

serie de m ări şi lacuri: M area M oartă, M area R oşie , Lacul M alawi, Lacul T anganika şi Lacurile de sodă est-africane. Se poate ca partea sudică a M arelui R ift să fi fost leagănul om enirii, locul în care au apărut prim ele fiinţe um ane.

CÂND CONTINENTELE SE CIOCNESCD acă două mase m ari de uscat se ciocnesc în tre ele, vastele forţe ale coliziunii creează falii inverse. Scoarţa

de pe o latură a faliei se ridică peste scoarţa de pe cealaltă latură şi diferitele strate de rocă se po t suprapune în cele d in urm ă.

Aceasta s-a întâm plat în trecu tu l îndepărtat în M unţii Appalaşi din estul SU A şi în regiunea B retagne din Franţa. în trecu tu l geologic recen t — acum 25—30 de m ilioane de ani — fenom enul s-a repetat în Alpii europeni. Şi încă se m ai întâm plă în Him alaya, India înain tând spre centru l Asiei.

F A L I E I N V E R S ĂCând două plăci continentale se ciocnesc (dreapta), una poate aluneca peste cealaltă, aşa cum se întâmplă la Vârful Culan din Alpii elveţieni.

F A L I E N O R M A L Ă Când două plăci continentale se distanţează, în scoarţa terestră apare o falie. O vale cu pereţi abrupţi se poate forma între două falii, când terenul de sub ele se prăbuşeşte. De-a lungul Marelui R ift din Africa de Est, uscatul s-a scufundat între două falii paralele, în Tanzania (dreapta), pereţii care marchează linia

faliilor se ridică până la 460 m deasupra .

fundului văii.


Roci mobile ce pot aduce distrugeri teribileCUTREMURELE SE PRODUC DE OBICEI DE-A LUNGUL LINIILOR DE DEMARCAŢIE DINTRE PLĂCI, DAR NICI O ZONĂ DE PE PĂMÂNT NU ESTE LA ADĂPOST DE EFECTELE LOR

ele mai distrugătoare cutrem ure se p roduc la graniţa din tre două plăci tectonice. Pe

■ t.T ~ su m m ăsură ce acestea se deplasează şi se freacă una de alta cu viteză nu m ai m are decât aceea cu care creşte o unghie, tensiuni enorm e se acum ulează încet, tim p de secole sau decenii, până când — adesea fară nici u n avertism en t şi uneori cu o violenţă teribilă - rocile se zguduie de-a lungul limitei dintre plăci.

In cu trem uru l devastator care a distrus în 1906 o m are parte din oraşul San Francisco, o po rţiu n e a faliei San Andreas s-a deplasat cu 6 m în 48 de secunde.

UNDELE DE ŞOCC ând rocile se mişcă, undele de şoc se propagă şi zgâlţâie uscatul la suprafaţă. U n eori acest fenom en provoacă doar un m ic trem u r ce zornăie oalele din bucătărie, dar alteori distruge oraşe întregi şi ucide m ii de oam eni.

Intensitatea cu trem uru lu i depinde de trei elem ente: cantitatea de energie eliberată (măsurată pe scara Rdchter), adâncim ea la care s-a produs m işcarea şi tipul suprafeţei.

In cu trem uru l care a lovit San Francisco în octom brie 1989, cu m agnitudinea 7 pe scara R ich te r, au m u rit 70 de persoane, dar u n alt cu trem ur cu aceeaşi m agnitudine petrecu t în A rm enia în decem brie 1988 a ucis 25 000 de oam eni. Seism ul din A rm enia s-a produs la num ai 5 km adâncim e, faţă de 16 km în cazul cutrem uru lu i din San Francisco.

D istrugerile provocate de cu trem uru l care a lov it în 1985 M exico C ity şi a ucis 2 000 de persoane au fost explicate p rm stratul m oale de sedim ente p roven ind de la un vechi lac, pe care a fost constru it oraşul. D in cauza fundaţiilor slabe, num eroase clădiri s-au prăbuşit.

Falia San Andreas este vizibilă clar pe suprafaţa solului, spre deosebire de m ajoritatea lin iilor de dem arcaţie din tre plăci. Z onele de subducţie în care scoarţa oceanică se scufundă în m anta au fost descoperite

NEALINIERE Cutremurele din California au provocat meandre în albiile a două râuri, acolo unde acestea traversau o falie, şi au mutat o livadă de portocali.

doar după tipu l cu trem urelor şi vulcanilor cărora le-au dat naştere. Transpuse p e hartă, s-a constatat că u n m are num ăr de vulcani şi cu trem ure form ează un „inel de foc“ în ju ru l O ceanului Pacific.

U n u l d in tre cele mai devastatoare cu trem ure a fost provocat de subducţia plăcii pacifice sub Alaska, în 1964. M işcarea a fost atât de violentă, încât solul şi lu tu l de la suprafaţă s-au com portat ca nişte lichide, p ierzându-şi soliditatea şi „ îngh iţind1” clădirile. H ăuri m ari s-au deschis şi au începu t alunecările de păm ânt. U n val uriaş a m ăturat uscatul, înecând vasele şi to t ce i-a ieşit în cale.

NICĂIERI NU E SIGUREste lin iştitor să crezi că, dacă locuieşti departe de m arginile plăcilor tectonice, eşti ferit de cutrem ure. D ar nici o zonă nu e lipsită de

riscuri. M işcările constante ale scoarţei determ ină acum ularea tensiunilor în rocile din ju ru l vechilor falii, tensiuni care în cele din urm ă izbucnesc.

în 1884, oraşul N e w Y ork , aflat departe de orice graniţă între plăci, a fost afectat de un seism cu m agnitudinea 7 pe scara R ichter, dar nim eni n u a m urit. In acelaşi an, un cu trem ur s-a sim ţit pe ju m ăta te din teritoriu l M arii Britanii, de asem enea departe de orice graniţă în tre plăci. In oraşul C olchester din Essex, 400 de clădiri au fost afectate, fără victim e um ane însă.

Seisme m ai m ici, adesea im perceptibile, se p roduc to t tim pul p re tu tin d en i în lum e, fiecare având rolul său în „rcaranjarea" scoarţei terestre.

INUNDAŢIEDacă un seism se petrece lângă un ţărm, terenurile

joase pot f i inundate de valuri rapide(„tsunami

R E LIC V E T R A G IC E Linii de cale ferată contorsionate (stânga) la Lazero Cardenas, pe ţărmul mexican al Pacificului, amintesc şi azi de cutremurul din 1985, care a secerat 9 000 de vieţi.

A LU N E C Ă R I DE TERENUn cutremur major poate provoca alunecări de teren masive în zonele muntoase, îndeosebi dacă solul e umed.

C U T R E M U R DE ZO N Ă DE S U B D U C ŢIECând o placă oceanică se scufundă sub una continentală, deplasarea poate provoca seisme violente.

EPIC EN TR UCel mai puternic

tremur se simte la suprafaţă imediat

deasupra focarului.

C U T R E M U R PE FA L IET R A N S F O R M A N T ĂTensiunile se acumulează între două segmente de scoarţă care se deplasează în direcţii opuse de-a lungul faliei.

FO C A R PU ŢIN A D Â N CDacă focarul este aproape de suprafaţă, cutremurul va f i probabil violent.

UNDE DE ŞOCVibraţiile variază de la unele insignifiante până la altele distrugătoare, care modifică aspectul scoarţei.

FO C A R A D Â N CUndele de şoc radiază de la punctul central, numit focar. Un focar la adâncime provoacă seisme mai puţin violente decât unul apropiat de suprafaţă.

CELE MAI GRAVE 10 CUTREMURE

DIN jJLTIMA SUTA DE ANI

TANGSHAN, CHINA, 1976Magnitudine: 8 M orţi: 655 0 0 0

NAN-SHAN, CHINA, 1927Magnitudine: 8,3 Morţi: 2 0 0 0 0 0

KANSU, CHINA, 1920Magnitudine: 8,6 Morţi: 180 0 0 0

M ESSINA, ITALIA, 1908Magnitudine: 7,5 M orţi: 160 0 0 0

T0KY0/Y0K0H A M A , JAPONIA, 1923

Magnitudine: 8,3 Morţi: 99 0 0 0

QUETTA,BALUCHISTAN.1935

Magnitudine: 7,5 Morţi: 60 0 0 0

PERU, NORD, 1970Magnitudine: 7,7

M orţi: 50 0 0 0

BAM , IRAN, 2 0 0 3Magnitudine: 6,6

Morţi: 4 0 0 0 0

ERZINCAN, TURCIA, 1939Magnitudine: 7,9

M orţi: 40 0 0 0

ARM ENIA, 1988M agnitudine: 6,9

Morţi: 25 0 0 0

423


Naşterea violentă a munţilorÎN CONTINUA LOR DEPLASARE ÎN JURUL LUMII, PLĂCILE TECTONICE FORMEAZĂ LANŢURI MUNTOASE ATUNCI CÂND SE CIOCNESC CU O FORŢĂ DEVASTATOARE

u vă lăsaţi înşelaţi de aparenta p erm anen ţă şi senectu te a m u n ţilo r. In istoria T erre i,

m u n ţii s-au fo rm at şi au dispărut continuu, înălţându-se sem eţi doar p e n tru a fi apoi erodaţi şi transform aţi în banale deluşoare. C ei m ai înalţi sun t cei m ai tineri. M u n te le E verest a în cep u t să prindă c o n tu r abia cu circa 15 m ilioane de ani în u rm ă, în epoca m aim u ţe lo r an tro p o id e d in care a evoluat apoi om enirea.

In deplasarea lo r co n tinuă pe faţa Păm ântului, plăcile con tinen ta le şi cele oceanice se lovesc une le de altele, u n eo ri înregistrându-se coliziuni frontale: aceste ciocniri sun t cele care duc la form area m arilo r lan ţuri m untoase.

C ân d o placă oceanică alunecă sub una continentală, rocile sale sunt îm pinse în adâncurile fierb in ţi ale T erre i şi se topesc; o parte a acestor roci top ite form ează u n şir de vulcani la suprafaţă. C o n co m iten t, placa con tinen ta lă se încreţeşte d e-a lungul lin iei frontale, născând alţi m unţi.

C ân d do u ă plăci con tinen ta le se ciocnesc d irect, u n vo lu m uriaş din scoarţa terestră este îm pins în sus, aşa cu m se în tâm plă la ciocn irea a două trenuri, văzută cu înce tin ito ru l.

O d ată m u n ţii form aţi însă, asupra lo r se abat alte forţe ale naturii, e ro d ân d u -i până

ce în tregu l proces se reia, în decursul a m ilioane de ani. Form area m u n ţilo r este u n ciclu fară sfârşit, m asive aflate în diverse stadii ale acestui ciclu p u tân d fi în tâ ln ite p re tu tin d en i în lum e.

UN INEL DE FOCIn v rem e ce plăcile se deplasează, acţionate de curen ţii de convecţie d in m anta, p e fu n d u l m ărilo r şi al o ceanelo r se acum ulează sedim ente. Acestea constau în fragm ente de roci vechi,

„ C E L M A I „ Î N A L T " V A R F

prelua te de pe co n tinen te le m ărginaşe, la care se adaugă scheletele m ilioane lo r de creaturi m inuscu le care trăiesc şi m o r în apele m ării. In m o d ciudat, aceste sed im ente v o r face la un m o m e n t dat parte d in m u n ţii v iito ru lu i.

In cele d in urm ă, m argin ile plăcii oceanice sun t îm pinse pe sub cele care poartă con tinen te le . T em pera tu rile sun t atât de m ari la aceste adâncim i, încât placa oceanică se topeşte,

an trenând în acest fen o m en o parte a sed im entelo r şi a ro c ilo r d in placa con tinen ta lă .

Fiind m ai uşoare decât cele solide, rocile lich ide se rid ică p rin scoarţa terestră, fo rm ând u n şir de vulcani d e-a lungu l lin iei de ţărm a co n tinen tu lu i. V ulcanii născuţi astfel se constitu ie în lan ţu ri m un toase tinere, p recu m A nzii pe ţărm ul vestic al A m eric ii de Sud şi M u n ţii C ascadelor pe coasta vestică a A m ericii de N o rd .

V ulcanii tineri erup frecven t şi, în ciuda „ tin e re ţii11, p o t atinge înălţim i im presionante. M u n te le A concagua din A nzi este cel m ai înalt p u n c t d in cele două Am erici:6 960 m .

Sub p resiunea enorm ă, în scoarţa con tinen ta lă p o t apărea falii: b locu ri m ari de

424

MUNŢI VULCANICIRocile din ambele plăci se topesc când ating temperaturi ridicate, la adâncimi mari. O parte a rocilor lichefiate ajunge la suprafaţă.

Punctul a flat la cea mai m are distantă de centrul Pământului este vârful unui vulcan stins din Ecuador: Chim borazo. Deoarece T erra este „um flată" la Ecuator, Chim borazo este cu 2 1 5 0 m mai „înalt" - m ăsurând din centrul planetei - decât Vârful Everest. M ă surat însă de la nivelul mării, Chim borazo are o înă lţime de doar 6 267 m, fa ţă de cei 8 8 4 8 m ai M untelui Everest.

CHIMBORAZO Văţfiil său (jos) se află mai departe de centrul Terrei comparativ cu Everestul.

PLACĂ TOPITĂ Când o placă alunecă pe sub alta, scoarţa topită se ridică, formând munţi vulcanici, aşa cum sunt A n z ii sau vulcanii Japoniei.

F O R M A R E A M U N Ţ I L O R

HORSTURI

M unţii joşi numiţi horstur sunt ceea ce a rămas din mişcările geologice mai vechi. La întinderea unei plăci au apărut falii, generând văi de rift, cu horsturi între ele.

PISC VULCANIC Vârful JeJferson din M unţii Cascadelor face parte dintr-un şir de creste ce dezvăluie originea vulcanică a întregului masiv.

Aceleaşi presiuni provoacă încreţirea dram atică a rocilor, toate m arile lanţuri m untoase ale lum ii fiind form ate din roci cutate şi faliate la scară m are. Intensitatea

încreţirii scade odată cu depărtarea de zona de coliziune, creând m un ţi de încreţire m arginali, p recum masivele exterioare ale Appalaşilor din estul SUA.

MUNŢI CUTAŢIRocile sedimentare prezintă

cute mai line la marginile principalei zone de compresie.

CEI M A I I N A L T I M U N Ţ I

DIN L U M EEVEREST, NEPAL/CHINA

8 8 4 8 m

K2(CHOGORISAU GODWIN AUSTEN), PAKISTAN/CHINA

8 611m

KANCHENJUNGA,

NEPAL/INDIA8 585 m

ROCI SEDIMENTAREParticulele de roci vechi aduse de râuri şi fluvii se depun pe fundul oceanului, alături de resturile animalelor marine, şi se transformă în strate de rocă tânără.

LHOTSE 1, NEPAL/CHINA

8 50 1 m

MAKALU, NEPAL/CHINA

8 481 ni

C ru s ta c o n t in e n ta lă

Rocă lichidă

scoarţă sunt îm pinse unele peste altele, separate de linii de dem arcaţie uriaşe, aproape orizontale. In Himalaya, Vârful A nnapurna — al optulea din lum e ca altitudine — este form at dm calcar vechi, îm pins peste rocile m ai tinere.

INSULEŞirurile de insule se formează în mare parte din vulcani născuţi prin topirea plăcii care s-a scufundai.

-■§1

ZONA DE SUBDUCŢIE

Scoarţa oceanică alunecă pe sub cea continentală, aşa cum se întâmplă pe ţărmul vestic al Americii de Sud.


PEISAJ ALPIN A lpii sunt încă împinşi în sus într-un amestec complex de roci cutate, rezultat din ciocnirea plăcii africane cu cea europeană.

Acestea s-au form at când Africa şi Am erica s-au ciocnit, acum circa 300 de m ilioane de ani.

M unţii din Ţara Galilor s-au form at prin aceste fenom ene cu 450 de m ilioane de ani în

CELE IVIAI ÎNALTE v â r f u r i

DE PE FIECARE CONTINENT

AFRICA, KILIMANJARO (TANZANIA)

5 895 ni

ANTARCTICA,MASIVUL VINSON

5 1 4 0 m

ASIA, EVEREST (NEPAL/CHINA)

8 8 4 8 m

AUSTRALIA, K0SCIUSZK0 (NSW)

2 2 3 0 m

EUROPA,

ELBRUS (RUSIA)5 642 m

AMERICA DE NORD, McKINLEY (ALASKA)

6 1 9 4 m

AMERICA DE SUD, ACONCAGUA

(ARGENTINA/CHILE)6 9 6 0 m

urm ă, dar eroziunea i-a redus în decursul m ileniilor până la înălţim ea m odestă de astăzi.

CONTINENTE ÎN COLIZIUNEC ând o placă oceanică nu m ai are o zonă de construcţie activă deasupra u n u i curent de convecţie ascendent, oceanul se va închide inevitabil. C on tinen tele din ju ru l său se apropie şi în cele d in urm ă se ciocnesc, cu o forţă devastatoare.

Strate de scoarţă con tinentală se aşază unele peste altele. Lespezi ale plăcii oceanice sunt şi ele îm pinse laolaltă, iar rocile de la baza acesteia se topesc, form ând granit. Forţa de coliziune poate fi atât de m are, încât u n con tin en t pătrunde pe sub celălalt. Acest lucru se petrece astăzi sub Him alaya, fiindcă sub- con tinen tu l indian înaintează sub restul Asiei. M unţii H im alaya sunt îm pinşi în sus cu circa 3 m m pe an. R o c ile cutate ale M u n ţilo r Him alaya şi ale Podişului T ib e t constitu ie ce a m ai rămas din m arginile a două con tinen te şi ale oceanului d in tre ele, ceea ce măsura iniţial peste2 000 k m lărgime.

Pe măsură ce forţele din in te rio ru l T errei dau naştere

426

u n o r no i lan ţuri m untoase, cele deja existente sunt roase de forţa gravitaţiei şi de eroziune. In circa 40 de m ilioane de ani, râurile şi gheţarii vo r reduce sem eţele vârfuri din H im alaya până la dim ensiunile M unţilo r Stâncoşi din Am erica. Iar peste 400 de m ilioane de ani, ele nu v o r m ai depăşi înălţim ea podişului scoţian. D ar continua deplasare a plăcilor tecton ice va form a în cele din u rm ă u n alt lanţ m untos care să ia locul M unţilo r Him alaya. Aşa decurg form area şi declinul m arilor lanţuri m untoase.

DE CE SE ÎNCREŢESC MUNŢII CA 0 PĂTURĂ?C ând continentele se ciocnesc, unele roci form ează cute, a căror lăţim e poate varia de la câţiva m ilim etri până la m ai m ulţi kilom etri. Increţirea are loc în rocile de la m are adâncim e care, din cauza tem peraturii foarte ridicate, sunt m oi şi maleabile. La tem peraturi m ai mici, m ajoritatea roc ilo r sunt friabile şi, d rep t urm are, se fracturează în lungul faliilor, în loc să se încreţească.

C utarea rocilor poate fi ilustrată p rin exem plul unei pături aşezate pe o masă lustruită şi îm pinsă din două părţi opuse. O com prim are m ai pu tern ică duce la form area u n o r cute m ai mari, care se suprapun unele peste altele.

Suprapunerea rocilor cutate este accentuată atunci când o placă este îm pinsă peste o alta, în tr-o zonă de coliziune. Lanţurile m untoase sunt create cută cu cută, încreţiturile individuale fiind dificil de distins în tr-o regiune m arcată şi de falii. M ai departe de zona principală de

CUTĂ ERODATĂ Sheep Mountain, Wyoming, este ceea ce a mai rămas dintr-un munte cutat, erodat în timp. Stratele lui au devenit vizibile.

com presie se form ează cute m ai line, vizibile în structura reliefului. M un ţii Ju ra din E uropa îşi dezvăluie cutele clar, spre deosebire de deform ările com plexe din in im a Alpilor.

IMPACTUL PLĂCILOR La ciocnireaa două continente ia naştere o „îngrămădire “ uriaşă de roci cutate şi

fisurate, precum M unţii Himalaya.

SUPRAPUNERE CONTINENTALASub o presiune intensă, un continent poate pătrunde pe sub un altul, aşa cum se întâmplă acum în masivul Himalaya, unde India alunecă ne sub restul A v e i

PISCURI TINERE Vârful Lhotse din Nepal, al patrulea din lume ca înălţime, îşi înalţă crestele şi vârfurile ascuţite, caracteristice munţilor tineri.

427

ARCADĂ DE CALCAR Strate subţiri de calcar au fost contorsionate,

formând o arcadă de 20 m pe ţărmul sud-vestic al Ţării Galilor.

SEDIMENTE CUTATELa ciocnirea a două

continente, sedimentele de pe fundul oceanului

dintre ele sunt cutate.

îngrămădite haotic.

FALII DE IMPACT

Scoarţa continentală crapă la impact şi blocuri uriaşe sunt împinse unele peste altele.

GRANITLa baza edificiului, rocile încep să se topească şi formează

EROZIUNE

Chiar de la naşterea unui munte, vântul şi apa încep să-l erodeze. Fragmentele măcinate ajung în ocean purtate de fluvii, formând roci sedimentare ce vor deveni munţi în viitorul îndepărtat.

ROCI ÎN ÎNĂLŢARE O culme stâncoasă se formează în M unţii Zagros din Iran, ca urmare a ciocnirii dintre placa arabică şi cea eurasiatică.


Soarele, gravitaţia şi eroziuneaENERGIA SOARELUI, CARE DĂ NAŞTERE CLIMEI, SE COMBINĂ CU FORŢA GRAVITAŢIEI PENTRU A APLATIZA CHIAR ŞI CEI MAI ÎNALŢI MUNŢI

în cep u t să topească zăpada, destabilizând-o înaintea prim ei catastrofe. Şi prim a, şi a doua oară, odată ce masa de zăpadă, respectiv de piatră, s-a desprins, forţa de atracţie gravitaţională a

us în M unţii j Anzi, în Peru,I ninsoarea cădea

co n tinuu de câteva zile, dar pe 10 ianuarie 1962

vrem ea era călduţă. La ora 18, asupra celor no u ă sate

din ju ra i M untelu i Huascaran dom nea o

atm osferă liniştită. D ar la 18.20, op t d intre

ele n u m ai existau, iar peste3 500 de oam eni pieriseră.O masă uriaşă de zăpadă şi gheaţă, eliberată de căldura Soarelui, se prăvălise p e faţa m untelu i, sm ulgând stânci, copaci şi clădiri în drum ul său de 20 km .

O p t ani m ai târziu, pe 31 m ai 1970, u n cu trem ur a zdruncinat aceeaşi regiune. A proape de culm ea

M u n te lu i Huascaran, o lespede im ensă de piatră s-a desprins şi a p o rn it la vale cu 480 k m /h , ucigând 21 000 de persoane şi ştergând de pe faţa păm ântului singurul sat care supravieţuise catastrofei anterioare.

Forţa Soarelui - creatorul clim ei — a determ inat ninsorile căzute pe m untele fatal. A poi căldura a

ENERGIA GRAVITAŢIONALĂA lunecările de teren se p roduc atunci când o pantă devine instabilă, poate din cauza reacţiilor chim ice care au erodat rocile de dedesubt, acestea nem aiputandu-şi susţine propria greutate. U n eo ri, p loile abundente declanşează o alunecare de teren , p rin simpla m ărire a

ROCI SEDIMENTARE

Materialele purtate în mare sunt compactate şi se transformă

în roci sedimentare.GRAVITAŢIA

Pe măsură ce uscatul este erodat de ploaie şi de gheaţă, forţa gravitaţională atrage spre poale

fragmentele rezultate.428

EVAPORAREACăldura Soarelui

duce Ia evaporarea apei din mări,

lacuri şi plante.

SOARELE

Energia solară încălzeşte suprafaţa Terrei,

acţionând „ maşinăria “

climei.

ÎNĂLŢAREA

Coliziunea plăcilor tectonice transformă roca sedimentară de pe fundul oceanelor în noi munţi.

RÂURILE

Râurile şi fluviile transportă fragmente de pe pante în lacuri

şi în

PLOAIA ŞI NINSOAREA

Norii formaţi din vapori de apă revarsă ploi şi ninsori

greută ţii solului. Sau apa subterană reduce frecarea d in tre stratele de sol şi roci, dete rm inând o deplasare bruscă a acestora.

C u trem u re le p o t provoca alunecări de teren în regiunile m untoase active, p recu m H im alaya şi Anzii, u n d e rocile sunt tensionate de ciocnirea plăcilor tec tonice.

C ăderile de stânci la scară m ai m ică dau naştere frecvent u n o r form aţiuni m untoase n u m ite grohotiş. Stânci abrupte, pe care nu creşte aproape nici o plantă, sun t expuse tu tu ro r in tem periilo r. A pa de ploaie se scurge în crăpături, când tem pera tu ra scade sub lim ita îngheţu lu i, iar apa îngheaţă şi îşi m ăreşte vo lum ul, despicând roca şi m ai m ult. Bucăţi de piatră se desprind şi cad p e pante le joase,

acum ulându-se sub form ă de grohotiş.

Gravitaţia are şi ea u n rol în form area „argilei m işcătoare", sim ilar ca efect cu nisipurile m işcătoare, p u tân d distruge oraşe întregi. Particule foarte fine de rocă erodate de gheţari sunt transportate la vale de atracţia gravitaţională şi depuse în lacuri. D acă apa se scurge apoi în sol, sedim entele fine se solidifică; dacă însă m ai târziu se îm bibă iar cu apă sau sunt zdruncinate de un cu trem ur, se „lichefiază" din nou . La cu trem u ru l din Alaska, în 1964, o parte a oraşului A nchorage a fost distrusă deoarece fusese constru ită pe u n sol m işcător, care sub influenţa şocului s-a lichefiat. T eren u l fiind instabil, clădirile s-au prăbuşit, unele chiar s-au scufundat în păm ân t până la p rim ul etaj.

Pe o scară m ult m ai m are, scoarţa Păm ântu lu i poate fi „ îndo ită" la constitu irea u n o r straturi im ense de gheaţă.

PĂTURI DE GROHOTIŞ Pe insula arctică Svalbard, îngheţul macină

falezele, iar gravitaţia trage în jos fragmentele rezultate, formând acumulări de grohotiş.

FORŢA VÂNTULUI Furtunile din Marea Nordului, acţionate de energia solară, mătură insula germană Grode, care vara devine o pajişte înverzită.

429

PANTĂ PRĂBUŞITĂ Route 1 din California a fo st îngropată sub o alunecare de teren provocată de cutremurul din 1989.

Acest lucru s-a întâm plat în no rdu l E uropei, în ultim a glaciaţiune, când gheţari mai groşi de 1,6 k m s-au deplasat în Scandinavia. C ând gheaţa s-a topit, acum 10 000 de ani, M area Baltică a inundat uscatul, dar greutatea redusă a perm is solului să se ridice lent, form ând o m ulţim e de insule — Arhipelagul Stockholm — care încă se înalţă cu 51 cm pe secol.

La nivel elem entar, forţa gravitaţională se manifestă zi de zi în sculptarea peisajului. In lipsa ei, apa nu ar curge la vale, dând naştere cascadelor şi cizelând dealurile şi văile în form e atât de pitoreşti.

ENERGIE DE LA SOAREFenom enele atmosferice, care erodează uscatul şi-i conferă diverse form e, sunt determ inate de energia Soarelui. R adiaţia solară încălzeşte suprafaţa Terrei, iar aceasta la rândul ei încălzeşte stratul de aer de la sol. A erul se dilată când îşi m ăreşte

430

tem peratura, deven ind mai uşor, apoi se ridică form ând zone de presiune joasă. A erul mai rece este atras aici din zonele de presiune ridicată, iar această mişcare a straturilor de aer dă naştere vânturilor. Fiindcă la Poli ajunge o cantitate m ai m ică de energie solară decât la E cuator, în tre aceste două

PLOAIA SAPĂ MII DE GĂURELE

MINUSCULE ÎN SOL

zone, cu tem peratură scăzută, respectiv ridicată, are loc o circulaţie masivă a aerului.

A erul cald determ ină evaporarea apei din lacuri, m ări şi plante. A erul um ed, p u rta t de vânt, se ridică atunci când traversează zonele de deal şi m unte . La altitudini m ari se răceşte şi vaporii de apă condensează, form ând nori de stropi fini de apă. In in terio ru l norilor,

ŢINUT DEVASTAT Solul roşu din Madagascar se scurge în râurile din zonă, colorându-le într-o nuanţă roşcată. Despăduririle au lăsat versanţii dealurilor vulnerabili la eroziunea provocată de ploaie.

stropii se com bină, creând picături de ploaie sau — la tem peraturi m ici - grindină sau ninsoare.

Picăturile de ploaie ce cad pe păm ântul gol aruncă în aer m ici cantităţi de sol, form ând gropi m inuscule. M ilioane de picături de ploaie dislocă astfel u n volum uriaş de sol şi resturi de rocă, iar pe o pantă înclinată m ajoritatea fragm entelor alunecă la vale. In decursul erelor geologice, m un ţi întregi p o t fi erodaţi în acest fel de apa în com binaţie cu îngheţul. R âurile şi gheţarii transportă apoi resturile m ai departe, erodând şi m ai m ult terenul.

A colo unde particulele m ici amestecate cu pietre m ari constituie u n fel de sol, iau naştere form aţiuni ciudate, p recum Piram idele coafate de la R itte n , în n o rd -

estul Italiei. Ploaia desprinde m aterialul m ai fin, lăsând în urm ă p ietre m ari cocoţate în vârful u ne i coloane de nisip şi lut, care acţionează aidom a unei um brele, pro tejând m aterialul m oale de dedesubt. Piram idele de la R itte n ating chiar .şi 40 m înălţim e. In cele din urm ă, piatra din vârf

m an.nordu l C hinei, n u m it loess, este form at din p ra f luat de vânt de pe întinderile reci şi uscate ale Asiei C entrale şi depus aici în strate de peste 300 m grosime.

încălzirea şi răcirea sunt agenţi de eroziune puternici în zonele aride, în care nu cresc plante care să protejeze suprafaţa solului şi a stâncilor. Călătorii afirmă că aud noaptea pietrele crăpând când se răcesc, probabil până aproape de punctu l de îngheţ, după ce în tim pul zilei au suportat tem peraturi de 50°C . R o u a pătrunde apoi în aceste fisuri şi în rocă se produc reacţii chim ice care duc la spargerea ei.

în ciuda forţelor de eroziune determ inate de Soare şi de gravitaţie, Păm ântul n u a devenit o

PLATOU PLIN DE CICATRICE

Apa erodează solul gros numit loess, depozitat de vânt în nordul Chinei.

cade şi puastrul este apoi rapid erodat. Astfel de coloane se întâlnesc şi în Cappadocia, T urcia, şi în zona Badlands din SUA.

în deşert, vântul poate sculpta rocile bom bardându-le cu nisip. R o c ile m oi sunt m ăcinate m ai repede decât cele dure, creând astfel form aţiunile specifice peisajului de deşert. Vântul poate purta praful rezultat din eroziune pe distanţe

BADLANDS Pe coasta Insulei Santa Cruz, în sudul Californiei, vântul şi ploaia au lăsat în urmă numai piatră goală.Asemenea peisaje devastate sunt numite „ badlands “ (pârloage).

întindere plată. M işcarea ne încetată a plăcilor tectonice determ ină form area u n o r no i lanţuri m untoase, care iau locul vechilor piscuri transform ate în decursul tim pului în dealuri unduitoare.

TOR Blocurile de granit au fost sculptate de elementele naturii, dând naştere formei numite Torul Cheeseming din Bodinin Moor,

în Cornwall, Marea Britanic.

Ţinuturile calcaroase: tărâmul peşterilor şi al văilor secateSCHELETELE MILIARDELOR DE CREATURI ALE MĂRII AU FORMAT UN TIP DE ROCĂ PE CARE APA CURGĂTOARE L-A MODELAT ÎN FORMA UNUI FAGURE

F O R Ţ E L E C A R E M O D E L E A Z A P Ă M Â N T U L

e 10 mai 1981, u n arbore sicom or uriaş a dispărut în tr-o groapă ce s-a căscat brusc în tr-o

grădină din Florida. In urm ătoarele câteva ore, groapa s-a m ărit şi a îngh iţit o casă cu patru cam ere, cinci maşini, o parcare şi o m are parte din piscina m unicipală. G roapa din districtul W in te r Park, O rlando , a atins în cele din u rm ă dim ensiunile unui teren de fotbal şi adâncim ea u n u i bloc cu op t etaje.

F enom enul n u era n o u p en tru Florida; se vădea doar de o am ploare m ult m ai m are decât de obicei.

C en tru l statului Florida se află pe un strat de calcar gros de 300 m . A pa a erodat calcarul şi a creat nişe, um plute în m o d norm al cu apă şi

noroi. D ar când nivelul apei scade, aşa cum s-a întâm plat în tim pu l secetei din 1981, plafoanele subţiri ale gro telor şi nişelor se prăbuşesc, form ând hăuri uriaşe.

Z onele calcaroase, în care se întâlnesc de obicei num eroase peşteri, doline şi defileuri secate, se m ai num esc şi regiuni carstice, după num ele unei reg iun i de acest tip de la graniţa Italiei cu Slovenia.

Carstul se form ează atunci când apa de ploaie şi cea a râurilor pătrunde în calcar, p rin fisurile şi liniile de dem arcaţie naturale. Apa devine astfel un acid carbonic foarte diluat, după ce absoarbe d ioxidul de carbon d in aer şi din sol. A cidul erodează lent calcarul, ca o carie uriaşă ce avansează pe parcursul a sute de m ii de ani.

A proape to t calcarul din lum e s-a fo rm at din cochiliile şi scheletele m iliardelor de creaturi care au trăit şi au m u rit în apele m ării acum m ulte m ilioane de ani. M inusculele schelete s-au depus pe fundu l m ării şi s-au transform at în rocă. In decursul m ileniilor, sedim entele s-au constitu it în strate, u n d e groase cât înălţim ea M u n te lu i Everest. M işcările geologice au determ inat ridicarea fo rm aţiun ilo r calcaroase deasupra nivelului mării.

I MO RTALI ZAT IN PIATRA

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, francezul

Deodat de Doloinieu a descoperit că munţii din partea de nord-est a Italiei sunt constituiţi dintr-un calcar bogat în magneziu. Această rocă este m ult mai dură decât argila şi m arna ce se găsesc prin preajmă.

După form area M unţilor Alpi, fa pt ce s-a petrecut acum 50 de milioane de ani, eroziunea a m ăcinat trep tat roca moale, creând masivele abrupte de astăzi.

Ca lcare similare, bogate în magneziu, se găsesc în M unţii Appalaşi din estul Statelor Unite.

Numele celebrului geolog francez a fost im ortalizat în term enul „dolom it” şi în numele M unţilor Dolomiţi din Europa.

Prin tre fiinţele care au con tribu it la form area calcarului se num ără coralii, în rud iţi cu cei care intră astăzi în com ponenţa recifelor din largul Australiei şi al u n o r insule din A tlantic şi Pacific. R ecifele de azi ar pu tea form a zonele carstice d in tr-u n v iito r îndepărtat.

Adesea zonele carstice po t fi recunoscute după „pardoseala" de calcar de la suprafaţă. Pardoselile au un aspect neregulat - piatră goală, pe care se văd îm binări şi blocuri de rocă. La suprafaţă n u există probab il apă, deoarece ploaia se scurge p rin îm binări, fo rm ând pâraie subterane.

U rm ând îm binările şi fisurile din calcar, apa dizolvă

CRESTE DE CALCAR Apa deploaie uşor acidă dizolvă calcarul Muntelui Api din Borneo, formând vâifuri ascuţite ca nişte pumnale.

STALAGM ITĂ Stalagmita Templul Soarelui se înalţă din podeaua Sălii Mari din Grotele Carlsbad, în New Mexico.

432

G A LER II ŞI PU ŢU RIApa lărgeşte fisurile, formând galerii orizontale şi puţuri verticale.

S T A L A C T IT ĂCalcarul depus pe plafon de apa care picură formează stalactite.

P EŞTE R IGaleriile şi puţurile sunt lărhite de apă până când se transformă în peşteri.

IZVORApa se infiltrează până ce întâlneşte un strat impermeabil, curge apoi în subteran şi iese la suprafaţă sub forma unui izvor.

V A L E S E C A T AUn râu ce pătrunde

într-un canal poate lăsa în urmă

o vale secată.

JIN G LIN G POT Un pârâu din Yorkshire se varsă în Jingling Pot şi apoi îşi continuă călătoria subterană. Sute de doline similare se află în această zonă calcaroasă.

D EFILEUCând sistemul de grote se prăbuşeşte, se poate forma un defileu.

DOLINAPlafonul unei peşteri se poate prăbuşi sau dizolva, lăsând la suprafaţă o „groapă ‘‘ numită dolină.

P A R D O S E A LĂ DE C A LC A RRoca este fragmentată

de fisuri ce separă blocuri numite lapiezuri.

C O LO A N ĂO stalactită şi o stalagmită se pot uni,

formând o coloană.

S T A L A G M I T ĂCalcarul depus de picăturile de apă formează stalagmite pe pardoseala peşterii.

PONORAdesea câte un pârâu dispare de la suprajaţă într-un ponor sau avenă.

PARDOSEALĂ DE CALCAR La Malham, în North Yorkshire, calcarul a fost erodat de elementele atmosferice, lăsând în urmă o pardoseală de piatră goală.

D EA LU R I M O L C O M E Podişul Burren din Irlanda a fost cizelat de gheţari acum 15 OOO de ani,

formând dealuri de calcar golaşe.

treptat roca şi lărgeşte fisurile, transform ându-le în galerii orizontale şi p u ţu ri verticale. D e -a lungul a m ii de ani, galeriile şi pu ţu rile se lărgesc, ca urm are a căderilor de p ietre, şi form ează peşteri uriaşe. C ea m ai m are peşteră din lum e, Sarawak C ham ber din B orneo, este de trei ori şi ju m ă ta te m ai lungă şi de două ori m ai lată decât Bazilica Sf. P e tru din R o m a.

In terio ru l m u lto r peşteri constitu ie u n peisaj splendid de bizare form aţiuni calcaroase. Stalactite coboară din plafon, form ate de apa care picură şi lasă în urm ă m ici depuneri de carbonat de calciu. In tim pul m iilor de ani ce s-au scurs, stalactitele au atins dim ensiuni im presionante. C ea m ai lungă din lum e măsoară6,5 m şi se află în Peştera Poli an Ionain din com itatu l Clare, R epub lica Irlanda.

Pe solul peşterilor, stalagm itele cresc vertical,

form ate de apa care picură d in stalactitele aflate deasupra. In cele d in urm ă, o stalactită şi o stalagmită se po t uni, form ând o coloană de calcar ce se în tinde de la podea până la plafon.Form ele sunt adesea stranii, fantom atice şi colorate de diversele substanţe chim ice, p recu m fier şi cupru, care s-au dizolvat din roca de deasupra.

LACURI ÎN PEŞTERIIn unele peşteri, apa curgătoare este zăgăzuită în spatele u nu i obstacol natural şi form ează bălţi. C ând apa se evaporă, carbonata i de calciu răm âne depus pe „m al“ , form ând o creastă scundă. Aceasta urm ează linia apei şi devine în cele din urm ă un baraj natural ce zăgăzuieşte u n lac subteran. Fiindcă în grote şi peşteri aproape că nu există curenţi de aer, suprafaţa apei acţionează ca o oglindă, reflectând perfect stalactitele şi celelalte structuri din plafon.

Dacă, la suprafaţă, apa bogată în calciu curge peste m uşchi sau alte plante, pe

D EFILEU S C U L P T A T Cheile Vikos din Crecia au fost săpate în decursul anilor de apa ce curge prin calcar.

acestea se depune calcar - proces n u m it pietrificare.

In sudul Chinei, în provinciile G uangxi şi Y unnan, acelaşi proces care a form at carstul a dat naştere u n o r tu rnuri aproape verticale de calcar, înalte de până la 100 m . Fiindcă blocurile cenuşii de calcar din Y unnan seamănă cu nişte c io turi de copac, zona este num ită Pădurea îm pietrită.

CELE MAI ADÂNCI ZECE PEŞTERI

DIN LUME

K R U B E R A (V 0 R 0 N JA ) , G EO R G IA , 2 0 8 0 m

L A M P R E C H T S O F E N V O G E L S C H A C H T W EG S C H A C H T , A U S T R IA

1 6 3 2 t n

G OU FFRE M IR O LD A /LU C IEN BO U CLIER , F R A N Ţ A

1 6 2 6 m

R E S E A U J E A N B E R N A R D , F R A N J Ă , 1 6 0 2 m

T 0 R C A DEL C E R R 0 DEL C U E V 0 N , S P A N I A

1 5 8 9 m

S A R M A , G EO RG IA1 5 4 3 m

CEHI 2, S LO V E N IA1 5 3 3 m

S H A K T A V . P A N T JU K H IN A , GEO R G IA , 1 5 0 8 111

S IS T E M A C H EV E (C U IC A T E C 0 ) , M E X IC

1484111

S I S T E M A H U A U T L A , M E X IC1 4 7 5 n i

434

Z O N E D E C O A S T Ă

Ţărmurile: acolo unde pământul şi marea luptă pentru supremaţieFORŢA v a l u r i l o r , a MAREELOR ş i a f l u v i i l o r CONFERĂ ŢĂRMURILOR FORME BIZARE,MEREU SCHIMBĂTOARE

raniţa d in tre uscat şi m arc constituic una d in tre zonele caracterizate de cele mai vio lente şi m ai rapide

transform ări de pe T erra.Este u n tărâm în care vântul şi valurile asediază ţărm ul, adesea cu o forţă uriaşă. D e asem enea, este o zonă în care se creează co n tin u u uscat, pe m ăsură ce fluviile îşi depun sedim entele în m are, fo rm ând delte şi insule. In consecinţă, linia de coastă se deplasează adesea şi îşi schim bă aspectul.

M ajoritatea m ărilo r sunt caracterizate de două m aree zilnice, crescând şi retrăgându-se m tr-o mişcare aparent lină. D ar puterea m areelor variază de la o lună la alta şi de la un an la altul, având o forţă distructivă uriaşă. In ultim ele zile ale lun ii ianuarie 1953, fluxul din M area N o rd u lu i a coincis cu vânturile de forţa u n u i uragan care au dat naştere unei m aree cu 2 m m ai înalte decât ar fi fost de aşteptat. Valurile au depăşit digurile în estul Angliei şi din O landa, inundând aproape 3 000 k m “ de terenuri de coastă. în cele două ţări au m u rit a tunci 2 107 oam eni.

VALURI DISTRUCTIVEForţa neosto ită şi distructivă a m ării este evidentă în „dem olarea" con tinuă a unu i p ro m o n to riu din piatră dură. O rice cap sau p ro m o n to riu ce p ă trunde în m are este constitu it din roci mai dure

decât restul ţărm ului şi a fost form at ca urm are a erodării m ai facile a terenu lu i d in ju r. Ex trem itatea p rom o n to riu lu i răm âne astfel să facă faţă forţei uriaşe a valurilor.

M area caută cel m ai slab pu n c t al falezelor şi le ero

dează treptat, fo rm ând grote. U neori, acestea sunt străpunse, creând u n arc. Pe măsură ce m area îşi con tinuă atacul, „picioarele" arcului se subţiază şi în final se prăbuşesc, lăsând în urm ă u n p ro m o n toriu ca u n stei m arin solitar.

U n astfel de stei este O ld M an o f H oy, care se înalţă până la 136 m pe ţărm ul Insulelor O rkney , la no rd de Scoţia. E l a rămas astfel izolat de când arcul care îl unea de Insula H o y s-a prăbuşit, acum 300 de ani.

In cele din urm ă, şi steiul va fi distrus de atacul mării.

Factorii atm osferici şi valurile n u sun t singurele forţe care afectează aspectul ţărm ului; rocile au la rândul lo r o influenţă puternică. R o c ile dure, ca granitul sau calcarele vechi, form ează faleze înalte. Pe Insula M olokai, în H aw aii, rocile vulcanice „răsar" din m are aproape de trei ori m ai înalte decât E m pire State B uilding d in N e w Y ork.

D in argile sau m arne se form ează falezele ce se surpă uşor din California şi răsăritul Angliei. R o c ile m ăcinate şi erodate au dat naştere plajelor de nisip din estul Australiei, Florida şi sudul Ţ ării Galilor.

USCATUL SE SCUFUNDĂ ŞI SE RIDICĂ DIN NOUPoziţia rocilo r de pe coastă n u este totuşi fixă în raport cu nivelul m ării. In ju ru l extrem ităţii nord ice a G olfului B otnic , pe ţărm ul vestic al Finlandei, uscatul se ridică. A cum 20 000 de ani, în tim pul u ltim ei glaciaţiuni, regiunea era acoperită cu un strat de gheaţă de câţiva kilom etri. G reutatea m are a acestuia a p rovocat scufundarea terenului.

A cum , că gheaţa a dispărut, uscatul se înalţă înce t din n o u . B olovani ce au înfipte în ei inele m etalice au fost

V E C H I FUND DE M A R ECâmpia Nullarbor din Australia se sfârşeşte brusc în zidul unei fa leze de calcar. Rocile bătute azi de valuri s-au format pe fun d u l mării acum 2 0 de milioane de ani.

435


CO LŢU R I DE P IA T R Ă în Golful Fundy, Noua Scoţie, mareele au 14 m înălţime, expunând rod erodate de apă.

um plând cu cafea fierbinte o ceaşcă până la buză şi lăsând-o apoi sa se răcească. R ece , cafeaua nu va mai ajunge până la gura ceştii.

D ELTĂMâlul depus la gura unui

fluviu pătrunde în mare pe mai multe braţe.

găsiţi în m ijlocul terenurilo r cultivate din no rdu l Finlandei. A cum circa o sută de ani, aceştia se aflau pe m alul m ării şi pescarii îşi legau bărcile de inelele de metal.

Astăzi, G roenlanda este încă acoperită de gheaţă.D acă aceasta se topeşte, solul s-ar putea ridica iar. Poate că stră-strănepoţii g roenlandezilor de astăzi vor vedea o nouă linie a ţărm ului, cu plajele aflate de acum undeva în in teriorul uscatului.

„Plaje înălţate" similare există în prezent în ju ra i Insulei Arran, în Scoţia. Vechile faleze, grotele şi nisipurile s-au înălţat cu peste7,5 m deasupra actualului nivel al mării.

In alte regiuni ale lum ii, care n u au fost acoperite de gheaţă, coastele au fost inundate când apele m ării

s-au ridicat cu circa 125 m la sfârşitul epocii glaciare, acum 10 000 de ani. C ea m ai m are parte a apei rezultate din topirea gheţii s-a revărsat în m are, acoperind ţărm urile joase şi um plând gurile de vărsare ale fluviilor, astfel încât au form at rias p recum portu l natural Sydney din Australia. Apa a inundat de asemenea văile săpate de gheţari, creând fiordurile din N orvegia, C hile , N oua Z eelandă şi Canada.

ÎNCĂLZIREA GLOBALĂO altă m odificare a nivelului m ării poate fi provocată în v iito r de încălzirea globală. D acă clima se încălzeşte, aşa cum consideră num eroşi oam eni de ştiinţă, m ările devin şi ele m ai calde. Apa caldă ocupă un spaţiu m ai m are decât cea rece; pu teţi verifica acest lucru

FIORDUn intrând adânc, săpat de un gheţar şi apoi inundat.

R IA SO fostă vale ăe râu inundată când nivelul mării a crescut, după epoca glaciară.

G O LFU LEŢFormat când marea pătrunde printr-un punct slab şi erodează rocile din fundal.

P L A J ĂConstă din nisip şi pietriş aduse de râuri sau formate prinmăcinarea rocilor.

FA LE Z E JO A S EFormate din cretă, ca.::: moale, nisip sau argile. Valurile le distrug trei".

T 0 M B 0 L 0O fâşie de nisip ce leagă o insul:, de tărm.

B A R IE R AValurile transportă nisip şi pietre de-a latul unui golf.

- i *BA N CValurile transportă

-— :sedimentele pe ţărm formând bancuri dt

Se formează când nisipul purtat nisip acolo unde i jini. de vânt este f ix a t de plante. îşi schimbă dircc: l

.

S M Â R C S A R A Tîntinderi nămoloase formate în spatele f barierelor.

V A L U R I ÎN A C Ţ IU N E Oceanul Pacific a sculptat steiuri şi arcade pe ţărmul Oregonului, în SU A (sus). Delicata arcadă Porte d’A val şi stânca L ’Aiguille (stânga) au fost dăltuite de Oceanul Atlantic în faleza de cretă din nordul Franţei.

Z O N E D E C O A S T Ă

B A R IE R A DE NISIP Nisipul transportat de valuri de-a lungul ţărmului a creat un banc la gura de vărsare a unui mic râu, la Drakes Beach.

Dacă oceanele se încălzesc, nivelul lor creşte, inundând câmpiile de coastă şi văile râurilor. Creşterea apei poate fi agravată de topirea calotelor glaciare. Dacă gheaţa din G roenlanda şi A ntarctica s-ar topi în întregim e, nivelul

oceanelor ar putea creşte cu 50 m.

C uren ţii m arini constituie o altă forţă care dăltuieşte ţărm urile. C uren ţii po t deplasa pietre şi nisip pe plaje şi pe fundul mării, form ând num eroase bancuri de-a lungul coastei.

U n banc îşi poate continua creşterea până ce acoperă gura de vărsare a unu i râu. Astfel se form ează o nouă mlaştină sărată - un habitat ideal pen tru păsări. C oncom itent, uscatul se poate uni cu continentul, aşa cum s-a în tâm plat pe ţărm ul statului

Massachusetts şi în nord-vestul Germ aniei. Aluviunile transportate se p o t acum ula la vărsarea fluviului, form ând o deltă ce pătrunde departe în mare. Cea mai m are deltă din lum e, creată de Gange şi B rahm aputra îm preună, acoperă 78 000 km 2.

FA LEZE A LBE In sudul Angliei, Cele Şapte Surori îşi îndreaptă spre mare chipurile albe de cretă.S T E I M A R IN

Stânci rămase în picioare după prăbuşirea unei arcade supuse atacului continuu al mării.

A R C M A R INCând marea atacă un promontoriu,

ai se formează o grotă şi până la urmăeste găurit complet.

P L A T F O R M Ă C O N T IN E N T A LĂ

G RO TĂ Zonă de terenSe formează când Jf scufundat, coborândvalurile atacă un ’ lin spre adânculpunct slab în roca. oceanului.

FA LEZE ÎN A L T E PRO M O N TO R IUFormate de obicei din rocă dură, Constituit de obicei precum granitul sau calcarul vechi; din rocă mai durăsunt cu greu afectate de mare. decât restul ţărmului.


CHAN G JIA N G (Y A N G TZE), CH IN A, 6 3 0 0 km

M IS S IS S IP P I-M IS S O U R I, SU A , 6 019 km

O B I - I R T Î Ş , R U S I A5 570 km

Z A I R (C O N GO ), A F R I C A4 670 km

H U A N G HE, C H I N A4 670 km

Cum sculptează apele uscatul

A M U R (H E IL O N G J I A N G ) , R U S I A / C H I N A

4 510 kmAjunscrea o depunere de sedimente ca un evantai. __________ _

Revărsându-se, fluviul poate depune aluviuni pe maluri, înălţându-le peste nivelul câmpiei.

NECONTENITA CURGERE A APEI,DE PE CRESTELE MUNŢILOR PANA LA MARE SCULPTEAZA VAI ŞI TRANSPORTĂ CANTITATI URIAŞE DE ROCI SI SOL

m acină neînceta t m u n ţii planetei. In cursul superior, curgerea este rapidă, erodând solul străbătut. Acest proces de erodare se p roduce în trei m oduri. C ând râul sau fluviul curge cu pu tere , p oa te în tim pul u nei revărsări, apa transportă p ietre şi stânci m ari, ce se rostogolesc dc-a lungul albiei, form ând „încărcătura de fu n d “ .

C A S C A D ĂRocile moi din albie sunt erodate mai rapid decât cele dure şi se — ‘'• forma o cascadă.

L A CFluviul poate întrerupe un meandru, formând un lac.

n fiecare ţară de 1 , pe glob, râurile şi a g r fluviile au con tri-

b u it la definirea peisajului. U nele, p recu m sunt cele

din zonele uscate ale E uropei sudice, d in sud-vestul am erican şi din in terio ru l Australiei, curg num ai în ano tim pul ploios. U nele nu au m ai avut apă de m ii de ani, aşa cum se întâm plă cu W adi H adram aut din Arabia. A lte fluvii, ca T ib ru l şi Tam isa, au curs, s-au revărsat şi au re in trat în m atcă încă d in zorii istoriei.

C el m ai lung fluviu din lum e este N ilu l, care străbate

C E L E M A I LU NGI F L U V I I

DIN L U M E

NIL, A F R I C A6 695 km

A M A Z O N , A M E R I C A DE SU D6 4 4 0 km

D E FI L E U

Sub o cascadă sau o cataractă, valea este adesea îngustă, cu pereţi abrupţi______

M E A N D R ELa câmpie, fluviul îşi lăţeşte albia şi dezvoltă meandre.

A F L U E N TUn râu mai mic ce se varsă într-unul mare.

6 695 k m din m u n ţii Africii C entrale până la vărsarea în M area M editerană. C el m ai scurt este R â u l D din O regon , care curge doar pe 37 m , d in Lacul Devils până la O ceanu l Pacific. Indiferent de lungim ea lor, toate cursurile de apă urm ează acelaşi ciclu de viaţă.

Ploaia şi ninsoarea care cad p e păm ânt sunt atrase de

C U R S U L P R I N C I P A L

Toate izvoarele fluviului se unesc, formând o singură albie.

forţa gravitaţională până la cel m ai jo s p unct, de obicei un lac sau o m are. In curgerea ei, apa erodează rocile şi transportă sedim entele către vale. R âurile şi fluviile

C U R S U L S U R S ĂS U P E R I O R A pa unui gheţar, a unui Curgând lac sau a unui izvor poate rapid, da

fluviul sapă o vale informa literei V.

438

RÂURI

Fragm ente de lut, a luviuni şi m âl sunt de asem enea p u rtate de apă; acestea constitu ie ceea ce se num eşte „debitu l solid". O parte a substanţelor din roci se dizolvă în apă şi e transportată sub form ă desoluţie - „încărcătura dizolvată” . Calcarul este adesea erodat în acest fel.

U n e le fluvii transportă o cantitate enorm ă de sedim ente. In no rd u l C hinei, Fluviul G alben (H uang He) transportă anual 1 600 de m ilioane de tone de aluviuni

din Podişul C h in e i până în M area Galbenă. C antitatea de aluviuni este atât de m are încât m alurile au depăşit ca înălţim e terenurile agricole din ju r , astfel că fluviul curge „pe deasupra" uscatului. In anii cu p lo i abundente, apele sale depăşesc m alurile aluvionare, p rovocând inundaţii catastrofale. In 1887, când s-a revărsat în apropiere de oraşul Z h cn g zh o u , au m u rit m ai m ult de u n m ilion de oam eni, înecaţi sau răpuşi de foam ete ori de m olim ele iscate. In alţi ani, lipsa plo ilor a dus la foam ete d in cauza secetei. N u este deci de m irare că acest fluviu este supranum it „M âhnirea C h in e i" .

V iteza de curgere nu este u n icu l factor p rin care un fluviu îşi sculptează valea. A pele străbat diverse tipuri de fo rm aţiuni - unele dure, ca granitul, şi altele m oi, p recu m argila. D uritatea roc ilo r influenţează form a văii; cele dure dau naştere

S C H I M B A R E DE R I T MIn Provence, Franţa, Râul Regalon (sus, stânga) străbate un defileu.In Venezuela (stânga), un râu şerpuieşte prin pădurea tropicală.

u n o r văi înguste, cu pereţi abrupţi, iar cele m oi creează o form ă ro tunjită.

D acă valea este traversată de o bandă de rocă dură, apa fluviului va eroda m ai rapid rocile m o i de peste şi de sub ea. Albia va deveni inegală şi v o r apărea m ici cataracte şi vârtejuri. La Cascadele N iagara şi V ictoria, forţa uriaşă a apei ce se prăvăleşte peste strate de rocă dură a creat defileuri adânci.

ROLUL M ĂRIIC ând ajunge la m are, forţa fluviului se reduce la zero şi „ştafeta" este preluată de apa m ării. D acă m areele sau curen ţii sun t pu ternici, a luviunile transportate de fluviu sun t duse în larg şi intră în co m ponen ţa fundu lu i m arin sau form ează o plajă de-a lungul coastei.

D acă însă fluviul se varsă în tr-o m are cu m aree sau curen ţi slabi, p recu m N ilu l în M editerana şi Mississippi în G olful M exic, aluviunile sun t depuse la ţărm şi form ează m aluri de nisip şi mâl. Acestea dev in în tim p delte — vaste reţele de canale şerpuind prin tre bancuri de nisip şi lut. Solul fin al d elte lo r este u n u l d in tre cele m ai fertile din lum e, anum ite estuare fiind p rin tre cele mai dens populate zone de pe glob. D ar fiindcă se află la a ltitudini foarte m ici, deltele sunt vulnerabile la revărsări şi vânturi. D elta Fluviilor

P L A T Ş I Î N A L TRâul Sacramento din California (stânga)

formează o deltă, exploatată agricol. Cascada Kegon (dreapta) este unul dintre cele mai îndrăgite locuri pitoreşti din Japonia.

CELE MAI ÎNALTE CASCADE DIN LUME

A N G E L , V E N E Z U E L A9 7 9 m

T U G E L A , A F R I C A DE SUD9 4 8 m

U T I G Â R D , N O R V E G I A8 0 0 m

M 0 N G E F 0 S S E N , N O R V E G I A7 7 4 m

M T A R A Z I , Z I M B A B W E7 6 2 m

Y O S E M I T E , S U A7 3 9 ni

M A R D A L S F O S S E N , N O R V E G I A , 6 5 6 m

T Y S S E S T R E N G A N E , N O R V E G I A , 6 4 6 m

C U Q U E N A N , V E N E Z U E L A610 m

(Toate valorile redau înălţimea totală.)

G ange şi B rahm aputra acoperă aproape întreaga suprafaţă a statului Bangladesh, care are peste 140 de m ilioane de locuitori. D elta este frecvent devastată de inundaţii, de m aree înalte şi de uragane, soldate cu v ictim e om eneşti.


Viata scurtă a lacurilori

LACURILE POT FI FORMATE DE CONTINENTELE ÎN MIŞCARE, DE PRĂBUŞIREA VULCANILOR, DE GHEŢARI SI CHIAR DE METEORITI; PUŢINE AU ÎNSĂ UN VIITOR ÎNDELUNGAT

D aca am com prim a vârsta T erre i la

j S ® durata unu i an, pu ţine lacuri de pe planetă ar fi m ai „bătrâne" de

două sau trei m inute. Lacurile lungi şi înguste din nordu l Italiei şi cele din Anglia sunt ceva m ai „vârstnice": 30 de m inu te sau, la scară reală,15 000 de ani. M arile Lacuri din Am erica de N o rd au o vechim e şi mai m are, de circa o oră. Pe aceeaşi scară, oam enii vieţuiesc pe T erra de aproxim ativ trei ore. N um ai Lacul Baikal din Asia, unele lacuri din valea M arelui R ift african şi cel m ai m are lac din lum e,M area Caspică, sunt mai vechi decât om enirea.

U n lac se form ează atunci când apa um ple o adâncitură în păm ânt. Deplasarea con ti-

LACUL DINTR-UN CRATER POATE

FI ATÂT DE FIERBINTE, ÎNCÂT SĂ EMANE VAPORInen te lo r determ ină form area lacurilor în mai m ulte m oduri. C ând două con tinen te se ciocnesc, scoarţa se încreţeşte şi apa se strânge în cutele form ate. Aşa s-a născut M area Caspică, în vestul Asiei, acum 250 de m ilioane de ani.

Plăcile continentale se po t şi depărta unele de altele. In Africa de Est şi în O rien tu l M ijlociu, lacuri lungi se înşiruie aidom a zalelor unu i lanţ, de la Lacul M alaw i în sud până la M area M oartă în nord , de-a lungul M arelui

R ift. A colo unde scoarţa terestră s-a despicat, văi cu pereţi abrupţi — ce urm ează linia faliei - se sfârşesc în bazinele lacurilor.

C el m ai adânc lac cu apă dulce de pe T erra, Baikal, în R usia, s-a form at acum 25 de milioane de ani to t în tr-un rift.

M ulţi vulcani stinşi sau inactivi au pe culm e u n bazin ca o pâlnie, în care apa de ploaie sau din topirea zăpezilo r se acum ulează, form ând adesea u n lac circular, num it lac de crater. Apa poate fi caldă şi, dacă vulcanul este activ, din ea po t emana vapori.

Dacă lacul este mare, p recum T o b a din Sum atra, lung de 90 km , probabil că s-a form at în tr-o cavitate vulcanică uriaşă, num ită cal- deră. C ând vulcanul erupe, sub conul său răm âne uneori u n spaţiu liber, iar vârful vulcanului se prăbuşeşte, creând o adâncitură vastă, ce se um ple în tim p cu apă.

Lacuri la fel de m ari s-au form at probabil în craterele săpate pe faţa Păm ântulu i de im pactul cu m eteoriţii. U n u l din tre acestea este C ratere du N o u v eau Q uebec din Canada, cu u n diam etru de circa 400 m.

M ajoritatea lacurilor de pe planetă au fost form ate de gheţari în ultim ele 2 m ilioane de ani — perioada epocilor glaciare, când calote m ari de gheaţă, groase de kilom etri, s-au întins d in regiunile polare în jos. In mişcarea lor, gheţarii au ros rocile de dedesubt. A poi, odată cu încălzirea clim ei, gheaţa s-a retras, lăsând în urm ă m aterial erodat (m orene).

In m ulte văi glaciare adânci, m orenele au zăgăzuit câte u n râu, form ând lacuri lungi şi înguste ca nişte degete, p rin tre care M aggiore, C o m o şi Garda din nordu l Italiei, W in d er- m ere, C oniston şi W ast W ate r din Anglia.

La altitudini m ari există în unii m u n ţi bazine ro tunjite, săpate de gheaţă. M ulte au pe fund câte u n lac cvasicircular. In Franţa se num esc cirques, în Ţ ara Galilor cumts, în Scoţia

corries, iar în Anglia tarns. Astăzi, m ulte dintre aceste num e sunt folosite în toată lu m ea, dar ele desemnează acelaşi tip de lac.

Străbătând în tinderi uriaşe de teren plat, num ite scuturi, în C anada şi în regiunile baltice, gheţarii au adâncit anum ite zone şi au depus m orene în altele. C ând gheaţa s-a retras, strate inegale de m orene au rămas în u rm a ei, iar suprafaţa stearpă a scutului pietros a fost expusă. Apa rezultată din topirea gheţii a um plu t fiecare adâncitură din teren, iar astăzi zone specifice din

L A C DE M U N T E Grisedale Tarn se află la mare altitudine în English Lake District, într-o adâncitură săpată de gheaţă în sol.

440

L A C U R I - D E G E TIn văile adâncite de gheţari, în dosul depunerilor de morenă se pot forma lacuri.

C IR C U R IIn munţi se formează lacuri circulare în cavităţile rotunjite create de gheţari.

L A C S Ă R A Trâu ce nu se varsă

în mare poate forma un lac puţin adânc, a cărui apă se evaporă, lăsând

strate de săruri.

L A C U L - M E T E O R Lacul Manicouagan din Quebec, Canada, se află la marginea unui crater meteoritic.

transportă săruri dizolvate din rocile peste care a curs. Dacă evaporarea apei este accentuată, creşte concentraţia sărurilor, dând naştere unu i lac sărat. Lacul Eyre din Australia, C iad din centrul Africii şi M arele Lac Sărat d in SUA sunt unele dintre

L A C T E C T O N I CCând o placă

tectonică se deformează, într-o

cută se poateu n inr

L A C V U L C A N I CCraterul unui vulcan se umple cu apă de ploaie sau din topirea gheţii.

L A C U R I DE R IF TCând o placă tectonică se despică, se formează lifturi, pe fundul cărora se acumulează apa.

L A C U R I - S C U TAdânciturile formate în sol de calota glaciară s-au umplut cu apă la sfârşitul epocii glaciare.

Canada şi Finlanda au nu m eroase lacuri de fon ne şi dim ensiuni variate.

C ând calota de gheaţă s-a topit, în m orene au rămas uneori prinse blocuri de gheaţă, fiind izolate pen tru o vrem e

'...; ■.......... .... ......._ - - ~

KETTLE HOLESLa topirea calotei glaciare, sub morene

au rămas prinse blocuri de gheaţă. Prin topirea lor ulterioară, morena

s-a prăbuşit, formând bazine.

de locurile cu climă mai caldă. T rep tat însă, şi acestea s-au topit şi în locul m orenelor s-au form at bazine nămoloase. Acestea s-au u m plu t cu apă şi au devenit lacuri, num ite kettle holes, ca urm are a n u m ărului lo r m are în M asivul K ettle din W isconsin.

Şi apele curgătoare dau naştere lacurilor. N u toate se varsă în m are, ci se scurg în bazine de interior. Apa lor

S Ă R U R I La Great Salk Lake (Marele Lac Sărat), mineralele rămase după evaporare formează o crustă dură de săruri.

L I N I I G L A C I A R ELacuri-deget pornesc de la Lacul Ontario, în statul New York.

CELE MAI ÎNTINSE LACURI

DIN LUME

M A R E A C A S P I C Ă ( S Ă R A T ) , A S I A DE S U D - V E S T

393 9 0 0 km2

L A C U L S U P E R I O R (D U LCE) , S U A / C A N A D A

82 4 0 0 km2

L A C U L V I C T O R I A (DULCE), E S T U L A F R I C I I

69 5 0 0 km2

L A C U L HURON (DULCE), S U A / C A N A D A

59 570 km2

L A C U L M I C H I G A N (DULCE) , S U A

5 7 7 5 0 km2

M A R E A A R A L ( S Ă R A T ) , V E S T U L A S I E I

40 4 0 0 km2

L A C U L T A N G A N I K A (DULCE), E S T U L A F R I C I I

32 9 0 0 km2

L A C U L G R E A T B E A R (DULCE) , C A N A D A

3 1 9 0 0 km2

L A C U L B A I K A L (D U LCE) , R U S I A

30 6 0 0 km2

cele mai m ari lacuri sărate. Viaţa lacurilor se sfârşeşte din m otive diverse. U nele se u m plu cu m âlul adus de râuri; sau barajul natural care zăgăzuieşte apa se fisurează ori se prăbuşeşte, iar apa se scurge. M işcările geologice p o t reduce m ult adâncim ea u n u i lac, încât acesta seacă. D e asemenea, un lac din craterul unu i vulcan vechi riscă să fie aruncat în aer de urm ătoarea erupţie.

441


Uluitoarea putere a gheţarilor de a sculpta peisajulMĂCINAREA TERENULUI PROVOCATĂ DE GHEŢARIESTE CEA MAI SPECTACULOASĂ MODALITATE DE FORMAREA VĂILOR ŞI DE DEPLASARE A ROCILOR DIN MUNŢI

heţarii constitu ie una d in tre cele

■ m ai pu tern ice forţe de eroziune

W y ^ î ale naturii. U n s uriaş râu form at din

gheaţă, zăpadă com pactată, bo lovani şi fragm ente de rocă curge len t la vale, îm pins de p ropria-i greutate. P ietrele şi celelalte resturi p e care le antrenează în d rum îl transform ă într-o gigantică racletă ce râcâie şi dăltuieşte roca d in valea p rin care se scurge, conferin - d u -i adesea form a caracteristică de U cu pan te abrupte.

G heţarii şi-au lăsat „am pren ta" în toate regiunile m untoase din no rdu l E uropei, din no rd u l Eurasiei şi d in cea m ai m are parte a A m ericii de N o rd . In u ltim a

MOARTEA UNUI AISBERG„Născut" în Antarctica, acest aisberg şi-a sfârşit călătoria.S-a prăbuşit la câteva clipe după ce a fo st făcută această fotografie.

442

epocă glaciară, care s-a în cheiat cu aproxim ativ 10 000 de ani în u rm ă, aceste regiuni erau îngropate sub pături vaste de gheaţă, u n eo ri de peste 1 k m grosim e.

Astăzi, gheaţa s-a restrâns în zonele polare şi pe culm ile m untoase , dar acoperă încă aproape o zecim e d in suprafaţa de uscat a T errei.

Vastele în tin d eri de gheaţă d in G roenlanda şi Antarctica, nu m ite gheţari con tinen ta li sau calote glaciare, curg în m o d constant de la cen tru spre extrem ităţi, u nde gheaţa se topeşte sau se fărâm iţează şi cade în m are, form ând aisberguri.

FO RM AREA UNUI GHEŢARA tunci când, în zonele m untoase , zăpada se depune în strat gros, trep ta t p ropria sa greu ta te dev ine m ai m are

„d& qâ^Q ael^^d^fţefi^e^ţ, o

m en ţin în loc şi, la u n m o m e n t dat, masa de zăpadă începe să alunece la vale; a deven it gheţar.

G heţarii se p o t form a în orice loc în care zăpada se acum ulează pe o pantă, fără a se top i de la u n an la altul. In scurt tim p, stratul de zăpadă devine atât de greu, încât presiunea creată la baza sa iniţiază topirea şi întreaga masă începe să alunece, săpând trep tat un fagaş concav, n u m it circ glaciar.Pe m ăsură ce zăpada continuă să se acum uleze, stratul porneşte la vale sub presiunea p roprie i sale greutăţi, curgând asem enea u n u i râu de gheaţă în albia sa.

Pe zonele m ai abrup te ale traseului, gheţaru l poate avea o cascadă de gheaţă — o masă de b locuri de gheaţă fărâm iţată. Fisuri n u m ite crevase apar la suprafaţa sa. Acestea sun t u n eo ri acoperite de p o d u ri de gheaţă şi zăpadă, deven ind invizibile şi transfo rm ându-se în veritabile capcane p en tru alpinişti. Cascada de gheaţă K h u m b u , aflată sub culm ea sudică a Everestului, a făcut în decursul anilor num eroase v ictim e.

M ajorita tea gheţarilor se deplasează cu n um ai câţiva cen tim etri pe zi, dar unii înregistrează viteze m u lt m ai m ari. C el m ai rapid gheţar cunoscu t este Q uarayaq, din n o rd u l G roenlandei, care înaintează cu 20—24 m pe zi.

In deplasarea lor, gheţarii antrenează fragm ente de rocă. La acestea se adaugă

apă şi de în g h eţ d in m arginile văii. Aceste m ateriale abrazive transportate la baza gheţaru lu i constitu ie principala ,,unealtă" cu care acesta sculptează terenul.

E roziunea exercitată de gheţari este de zece până la douăzeci de ori m ai rapidă decât cea p rovocată de apă: în tr-u n an ea poate săpa până la 3 m m în suprafaţa rocilor. G heţarii antrenează to todată p ie tre m ai m ari sau m ai m ici desprinse din coasta m un te lu i şi le transportă până la şes.

R âu rile de m u n te creează văi în form a literei V în secţiune transversală; gheţarii lasă în u rm ă văi cu pere ţi abrupţi, asem ănătoare literei U .

LIMBI DE GHEAŢĂ D oi gheţari (sus) se scurg din calota glaciară care acoperă Groenlanda pe o grosime de până la 3 km. Pe M ont Blanc (dreapta), doi gheţari gemeni ameninţă un sat francez din Valea Chamonix.

„CIOTURILE"V ara m ai cu seamă, radiaţia solară este in tensă şi fierb in te în aerul rarefiat al m unţilo r, astfel că gheţarii şi calotele glaciare încep să se topească. A tunci când viteza de top ire o depăşeşte pe cea de acum ulare a gheţii, p en tru gheţarul respectiv soseşte sfârşitul, acesta devenind doar un „ciot". C io tu rile răm ân rareori m u lt tim p în aceeaşi poziţie, aflân- du-se în tr-o con tinuă mişcare de înain tare şi retragere.

In v rem e ce gheaţa se to peşte, resturile şi m aterialele

irfşŞlSteaîeTrf ea^acopeB' funcful' şi laturile văii. U nele răm ân în c io t şi, dacă acesta îşi păstrează poziţia u n tim p oarecare, pe fundu l văii se form ează o creastă de resturi curbată.

Văile săpate de gheţari oferă privelişti spectaculoase. U n a d in tre cele m ai cunoscu te este Valea Y osem ite din California; m u lte altele p o t fi în tâ ln ite în Alpii europen i, în A lpii sudici ai N o ii Z eelande şi în m u n ţii N orvegiei. A id a unele văi în form ă de U au fost inundate , form ând fiorduri.

M O R E N Ă M E D I A N Ă. Când se întâlnesc

doi gheţari, morenele lot laterale se unesc în centrul gheţarului combinat.

P I N T E N R E T E Z A TPinten de munte sau de

deal al cărui vârf a fost retezat de gheţar.

M O R E N Ă L A T E R A L ĂResturile de rocă desprinse din

coastele văii se acumulează de-a lungul marginii gheţarului.

V A L E S U S P E N D A T ĂO vale laterală, la mare înălţim e faţă de fundul văiiprincipale.

C U S T U R Ă (ARETE)Creastă muntoasă

ascuţită, care se formează atunci

HORN, SPITZE S A U V Â R F P I R A M I D A LVârf muntos erodat

pe trei laturi de gheţari.

FIRN S A U NE IEZăpadă care se acumulează şi se compactează sub propria ei greutate, formând gheaţă.

CEI M A I LUNGI G H E Ţ A R I DIN L U M E

B E A R D M O R E , T E R I T O R I U L A N T A R C T I C

N E O Z E E L A N D E ZLungime: 2 0 0 km

L A M B E R T , T E R I T O R I U L A N T A R C T I C

A U S T R A L I A NLungime: 402 km

Lăţime: până la 64 km

P E T E R M A N , NO RD U L G R O E N L A N D E I

Lungime: 2 0 0 km

H I S P A R - B I A F O , M U N T E L E K A R A K 0 R U M ,

P A K I S T A NLungime: 120 km

Lăţime: până la 3,2 km

H U B B A R D ,M U N Ţ I I S T . E L I A S , A L A S K A ,

S U ALungime: 114 km

H U M B O L D T , N O R D - V E S T U L G R O E N L A N D E I

Lungime: 114 km Lăţime: aproxim ativ 95 km

la capăt

K O E T T L I T Z , M U N Ţ I I R O Y A L S 0 C I E T Y , T E R I T O R I U L

A N T A R C T I C N E O Z E E L A N D E ZLungime: 85 km

Lăţime: aproxim ativ 13 km la capăt

C I R C (CORRIE)Bazin stâncos în

formă de fotoliu, format prin eroziunea gheţii.

L A C G L A C I A RLac mic, a cărui scurgere este împiedicată de morena terminală.

M O R E N Ă T E R M I N A L ĂCreastă de acumulări depuse de gheţar în zona terminală.

C I R C P 0 S T G L A C I A RAcest bazin stâncos a fost format de un gheţar, dar în prezent este neocupat.

Deşerturi: peisaje în schimbare, bătute de vânturi


GUELTABazin permanent de piatră în munţi.

FURTUNILE DE NISIP SE COMBINA CU FRIGUL, CU CĂLDURĂŞI CU RARELE PLOI PENTRU A DA NAŞTERE CELOR MAI STERPE ZONE

MESAM unte plat,

ru versanţi abrupţi.WADI

Albie formată de torenti ocazionali.

M O N T I C U L (BUTTE)Mic masiv izolat, aplatizat, din roca de fundament.

C Â M P I E S Ă R Ă T U R O A S ĂLac sărat secat, care a lăsat în urmă un câmp de sare.

T E R E N S T Â N C O SMulte deşerturi fierbinţi sunt vaste întinderi stâncoase plane, presărate cu pietre.

YARDANGColoană de piatră înclinată în direcţia vântului.

maginea tradiţională a deşertului ca o m are de dune străbătută de nom azi pe cămile există şi în realitate, dar

este doar una d intre m ulte alte peisaje deşertice. C el mai obişnuit tip de deşert este cel pietros: o vastă întindere de teren plat, stâncos, acoperit cu pietre cât vezi cu ochii. P en tru cel care îl străbate este

-

P I E D E S T A L S T Â N C O SNisipul purtat de vânt la mică înălţime erodează o stâncă aproape de Adâncituri baza acesteia. încărcat cu

u n peisaj înspăim ântător, pustiu şi dezolant. Deşerturile sunt greu de definit. Statisticile referitoare la ploaie sunt înşelătoare, fiindcă precipitaţiile po t cădea sub forma unor p lo i torenţiale la intervale de ani întregi. O m edie de sub 150 m m pe an poate însemna că tim p de câţiva ani cad doar do i-tre i stropi de ploaie, pen tru ca în tr-o zi să survină u n veritabil potop.

O A Z AP I E T R E Zonăfertilă. L U S T R U I T E udată de Vântul un izvor,încărcat cu nisip şlefuieşte pietrele.

în sol săpate de vântul nisip. D UNE DE N IS IP Acoperă o cincime

din deşerturile fierbinţi ale planetei.

în 1930, geograful francez R o b e rt C ap o t-R ey a crezut că a ajuns în deşert când scaieţii p lantei cram-cram au început să i se agaţe de ciorapi.

Şi astăzi deşerturile mai sunt identificate după vegetaţia lor. Dacă, din lipsa apei, plantele acoperă mai p u ţin de o treim e din suprafaţa terenului, solul şi

rocile sunt expuse eroziunii, luând astfel naştere u n peisaj deşertic.

Planeta este înconjurată de două „cen turi" de deşerturi fierbinţi. In emisfera nordică se află Sahara, M arele Pustiu al Arabiei, deşerturile din Asia Centrală şi cele din Am erica. In emisfera sudică se în tin d Kalahari şi D eşertul N am ibiei în Africa, A tacama

444

D E Ş E R T U R I

SCULPTURI ÎN GRESIE în Parcul Naţional Canyonlands, Utah, S U A , factorii atmosferici au sculptat în gresie m esa şi b u tte .

în Am erica de Sud şi deserturile australiene.

Aceste regiuni aride au fost create de curenţii de aer globali. A erul fierbinte de deasupra E cuatorului se ridică şi îşi pierde o m are parte din um iditate sub form ă de ploi. Apoi sc deplasează spre nord sau spre sud şi coboară, form ând zone de presiune înaltă de-a lungul T ropiculu i R a cului în no rd şi al T ropiculu i C apricornului în sud. Vânturi calde şi uscate bat dinspre aceste zone, pârjolind uscatul şi biciu ind nisipul şi praful în aspre furtuni de nisip.

Vântul încărcat cu nisip este u n abraziv putern ic. Stâncile şi pietrele de pe sol sunt şlefuite, astfel că devin plate şi netede, aproape lustruite. Pietrele din deşert sunt uneori de o frum useţe extraordinară.

Fiindcă vântul poartă cea m ai m are parte a nisipului aproape de sol, stâncilc sunt „atacate" în partea lor inferioară, fapt care le macină şi lasă în urm ă bolovani cocoţaţi precar pe „gâturi" înguste, erodate.

R ocile se erodează diferit în funcţie de duritatea lor şi

dau naştere u n o r form e ciudate: yarăang-uri, ca nişte vapoare cu chila răsturnată, m un ţi cu vârful plat, num iţi mesa, şi steiuri m ai m ici cunoscute sub num ele de butte.

Purta t de vânt peste deşert, nisipul sapă nişe acolo unde rocile sunt m oi, aşa cum s-a întâm plat în depresiunea Q attara din Egipt. A dâncim ea acestor depresiuni este lim itată de apa subterană. D acă se ajunge la un strat îm bibat cu apă, particulele de nisip se unesc în tre ele şi devin prea grele pen tru a m ai fi ridicate de vânt. Plantele încep să crească în zonă, creând celălalt peisaj caracteristic deşertului: oaza.

T em peratura în deşert poate varia dramatic în tr-u n interval de 24 de ore. Pe tim pul zilei, soarele arde nestingherit pe cerul lipsit de nori, atingându-se peste 55°C . N oaptea, căldura se risipeşte, fiindcă nu există n o ri care să o îm piedice, şi tem peratura, chiar şi în centrul Saharei, poate scădea sub 0°C . R o c ile „coapte" în tim pul zilei se răcesc rapid şi po t crăpa, aşa cum o farfurie

se poate sparge dacă este scoasă din cuptorul încins şi pusă pe o suprafaţă rece. C ând roua pătrunde în tr-o astfel de fisură, îngheaţă şi se dilată, lărgind-o şi m ai m ult. Dacă acest proces are loc continuu, din rocă se desprind fragm ente care, purtate de vânt şi ciocnite cu altele, se v o r m ăcina mai departe.

APA DIN DEŞERTApa este un alt factor de m odelare a peisajului. R arele torente năvălesc pe solul pârjolit şi sapă albii num ite wtuli (ueduri). Au existat oam eni care s-au înecat în deşert. Poposind sau traversând un ued, au fost surprinşi de to ren tu l form at de o furtună izbucnită în m un ţii d in apropiere.

O dată ce solul inundat s-a uscat din nou , fragm entele desprinse de apă sunt luate de vânt şi contribuie în continuare la procesul de eroziune.

In deşerturi se acumulează de obicei sare. Adesea, din m un ţi coboară râuri ce nu ajung la m are, ci îşi încheie cursul în tr-u n lac puţin adânc, din care apa se evaporă uşor. T oate râurile conţin urm e de sare dizolvată din solul străbătut; când lacurile din deşert scacă, în u rm a lor rămâne sarea ce se acum ulează în decursul anilor.

GUELTA In Sahara, în jurul unui bazin natural cu apă, sau guelta, cresc diverse plante.

DESERTURILE RECI ALE

LUMII

Nu toate deşerturile sunt fierbinţi. Câteva sunt reci,

precum Gobi, aflat în Asia, în afara zonei tropicale, la 2 0 0 0 m altitudine.

Arid itatea sa este determ inată de distanţa fa tă de mare şi de munţii care constituie o barieră în calea ploilor.Vânturile ce bat dinspre sud- vest se încarcă cu vapori de apă deasupra Oceanului Indian. Dar traversând Munţii Himalaya, se răcesc, vaporii de apă condensează şi cad sub form ă de ploaie. Când ajung în Deşertul Gobi, vântul şi-a pierdut deja toată umiditatea şi suflă rece şi uscat deasupra podişului dezolant din nordul Chinei şi al Mongoliei.

BOLOVANI IN DEŞERT Cizelaţi de temperaturile extreme şi vânturile aspre, bolovani rotunjiţi se înşiră în M asivul Tibesti din Ciad.


Oceane de nisip mişcătorDUNELE DE NISIP ACOPERĂ O CINCIME DIN SUPRAFAŢA TOTALĂ A DESERTURILOR FIERBINŢI ALE LUMII, ADESEA DEPLASÂNDU-SE NEÎNCETAT SI ÎNGROPÂND TOTUL ÎN CALE

D unele de nisip — —t perfect p ro p o rţio -

-w i t t nate, cu liniile lor £ sinuoase si■ crestele ascuţite ca

k s d n S I lama de cuţit, sunt unele dintre cele mai elegante form e de re lief de pe Terra.

D unele încep să se form eze când particulele de nisip se adună; o grămăjoară atrage alte şi alte particule, ca u n fel de m agnet magic. A tracţia este explicabilă p rin schimbările bruşte de direcţie ale vântului pe zone foarte restrânse. Schimbările sunt provocate de un obstacol — o plantă sau un m ănunchi de p ietre — ori de ciocnirea a doi curenţi de aer. încetin ind, vântul depune o parte din nisipul pe care îl transportă. O dată ce s-a

form at o grămăjoară, aceasta constituie un obstacol mai m are, atrăgând to t m ai m ult nisip. Crescând, dunele po t atinge dim ensiuni uluitoare. U nele dune din M arele Erg O ccidental din Algeria, ce face parte din Sahara, sunt m ai înalte decât E m pire State Building.

O cincim e din deşerturile fierbinţi ale T erre i sunt acoperite de dune, fiecare dintre acestea pierzându-se în cealaltă. M ulte dintre „oceanele" de nisip sunt staţionare, orice mişcare fiind lim itată de schimbările de direcţie ale vântului. Altele se află în tr-o lentă, dar continuă deplasare, îngropând to tu l în calea lo r — pom i izolaţi, drum uri, oaze şi chiar sate întregi. Aceste deşerturi „călătoresc" în direcţia

vântului. Particulele m inuscule de nisip urcă pe „versantul" cu pantă lină dinspre vân t al dunei, căzând apoi peste creastă şi rostogolindu-se până la bază pe celălalt versant, abrupt.

D unele m işcătoare au o form ă de sem ilună şi se num esc barcane; se formează singular sau în grupuri, cele m ai m ici deplasându-se mai repede decât cele mari. In tim pul unei furtuni de praf, o dună mică, n u m ai m are decât înălţim ea u nu i pantof, poate traversa suprafaţa netedă a unei piste de aterizare în câteva m inute. D unele m ai m ari sunt mai lente, deplasându-se cu cel m ult 18 m pe an.

D unele lungi şi drepte num ite seif form ează adesea grupuri paralele, de circa

20 km lungim e şi 1,5 km lăţim e. D unele m ari, izolate, num ite „spinare de balenă", se adună la adăpostul unei stânci mari.

în deserturile de nisip nimic n u este perm anent — urm ele lăsate dim ineaţa dispar la amiază, iar profilul dunelor se schimbă continuu. N u există puncte de reper. Perspectiva înspăim ântătoare a unui călător rătăcit în pustiu este, din păcate, foarte reală.

SE DEPLASEAZĂ SAHARA?U nii oam eni de ştiinţă sunt de părere că extrem itatea sudică a Saharei, num ită Sahel, se deplasează cu 15 km pe an. Imaginile teribile ale secetei, foam etei şi m orţii în Etiopia, Somalia şi Sudan au şocat întreaga lum e. D ar înaintează Sahara cu adevărat spre sud sau catastrofala com prom itere a recoltelor este determ inată de adm inistrarea necorespunzătoare a terenului şi de m otive de ordin politic?

încălzirea globală p ro vocată de creşterea nivelului de d ioxid de carbon în

B A R IE R ĂO dună de nisip în mişcare blochează o autostradă din Egipt, aproape de graniţa cu Libia. Dune de această mărime pot străbate deşertul cu o viteză de circa 18 m pe an.

446

B A R C A N O dună barcan se mişcă în direcţia indicată de „picioarele “ sale.

DUNE M O I Vânturile reci transportă nisipul din deşerturile Asiei centrale spre sud, până în Valea G ez din M unţii Pamir, în China.

DUNĂ S T E L A R Ă Metereze de nisip radiază din centrul unei dune în formă de stea, în Deşertul Namib. Vântul îi modifică forma continuu.

atmosferă este considerată unul dintre m otivele foam etei din Sahel, dar dovezile sunt insuficiente. Se poate constata însă uşor că în ultim ele 2 m ilioane de ani clima a suferit fluctuaţii. Picturile din epoca de piatră înfăţişează antilope, elefanţi şi lei la Tassili N ’Ajjer, în

Sahara algeriană. Cetăţile rom ane din nordu l Africii stăpâneau odinioară veritabile grânare ale Im periului R om an , unde recoltele erau bogate, fără a avea nevoie de irigaţii, fiind apoi transportate la R o m a. Acum , în locul acestora se întinde semideşertul. Aceste fenom ene fac parte din ciclul climatic natural — fiecare ciclu durând m ii de ani — determ inat de m odificările orbitei pe care se roteşte T erra în ju ru l Soarelui. Acelaşi ciclu a p rovocat epocile glaciare şi poate că determ ină acum înaintarea spre sud a Saharei.

Şi utilizarea necorespunzătoare a terenurilo r este o cauză a extinderii deşertu- rilor. Despăduririle pen tru a obţine teren cultivabil lasă solul expus eroziunii. G estionarea deficitară a terenului în pantă, p recum brazdele săpate în sus şi-n jos pe un deal, în locul dispunerii lor circulare, sensibilizează solul în faţa apei şi a vântului.

M Ă R I DE NISIP întinderi unduitoare de nisip acoperă Sahara.

Practicile agricole eronate din Vestul M ijlociu al SUA în anii ’30 au transform at o zonă de teren de dimensiunile Angliei în tr-u n pustiu. Acest tip de eroziune apare la m arginile Saharei, când pajiştile cu sol sărac sunt arate în scop agricol. Se consideră că suprapăşunatul constituie o altă cauză de eroziune, dar n u există dovezi în acest sens. Anim alele po t susţine de fapt creşterea plantelor prin fertilizarea naturală a solului. Triburile nom ade, care au trăit în deşert de m ii de ani, nu răm ân niciodată m ult tim p în acelaşi loc. Ele îşi m ută des turm ele, lăsând ierbii tim p să crească din nou. Anim alele lo r pasc în exces num ai dacă deplasarea le este împiedicată.

Pe term en scurt, politica este probabil u n factor ce provoacă foam etea în Sahel, la fel de im portan t ca şi schimbarea climei. Războaiele din E tiopia şi Somalia i-au obligat pe refugiaţi să se m ute în zone semiaride, unde păm ântul n u -i poate ajuta să supravieţuiască. Presiunile socio-econom ice, cum ar fi

politica guvernam entală de colonizare, au forţat, de asem enea, oam enii să renun ţe la agricultura nom adă şi să adopte unele m etode occidentale, statice, neadecvate la solul şi clima din acele regiuni.

CELE MAI MARI DEŞERTURI ALE LUMII

S A H A R A ,A F R IC A DE NORD

Suprafaţa: 9 1 0 0 0 0 0 km2

M A R E L E D EŞERTA U S T R A L IA N , A U S T R A L IASuprafaţa: 3 830 0 0 0 km2

GOBI,A S IA

Suprafaţa: 1 2 9 5 0 0 0 km2

RUB A L-K H A LI,PEN IN SU LA A R A B IC Ă

Suprafaţa: 6 5 0 0 0 0 km2

K A L A H A R I,A F R IC A DE SUD

Suprafaţa: 520 0 0 0 km2

K A R A K U M , T U R K M E N IS T A N ,

V E S T U L A S IE ISuprafaţa: 340 0 0 0 km2

447

Indice

Aaborigeni, australieni 217, 220,

223, 226, 229-231, 233, 241, 246, 250, 252

Abruzzi, Duce de 34 acacia, copac 48 Acul Cleopatrei 78 adena (populaţia) 337 Aden, golful 26Aepyornis („pasărea-elefant") 84 Afar, Triunghiul 26 Afghanistan

Band-e Amir, lacurile 164-165 Africa de Sud

Blyde, Canionul 79-81 Cango, grotele 78 M ont-aux-Sources 75-76 Muntele Masă 77

Agadez 22—23 Agostini, Padre 396 Agua Negra, pasul 399 Ahaggar 15Ahaggar, munţii 15—16Aillwee, peştera 98ainu 176Air, munţii 23Ai't Ameur 19A'it Oudinar 18Akrotiri 418Alamogordo 346Alaska, cutremur 290, 422, 429albă, pasăre 12albinărelul de Hawaii 274-275 Alcantara, cheile 419 Aleutine, insulele 419 Alexandru cel Mare 167 Algeria

Ahaggar, munţii 15—16 Oulad Said, oaza 20 Tassili N ’Ajjer 12-14, 447

Alicante (pasărea legendară) 389 aligator 350—351 Allen, Bryden 255 Alma-Ata 163 Almagro, Diego de 375 Alpe di Siusi 139 Alpi (Europeni) 124, 127-130,

138, 189, 421, 426, 442 Alpi, Sudici 442 Altarul Primăverii Eterne 194 alunecări de teren 428-430 Amazon 362-365 Amazonias, Parcul Naţional 365 Amfiteatrul (Mont-aux-Sources)

75-76, 302 Amundsen, Roald 408 anaconda 365, 387 Anak Krakatau 201—205 ananguku 223anasazi, populaţia 341-342, 356 Anchorage 429 Andaman, Marea 200 Andersson, Charles John 53, 70 Andoni, câmpia 59 Andrews, Michael 396 Angara, Bazinul 414 Angel, Cascada 366—369, 370

Angel, Jimmy 366-367 Anglia

Giant’s Causeway 94—96, 419 Great Glen 104-105, 420 Old Man o f Storr 106 Wast W ater 102-103

anhinga (pasărea-şarpe) 350—351 Ankarana, platoul 82, 84, 85 Annapurna Himal 171, 425 Antarctica 224

Muntele Erebus 405-409 Văile Uscate ale 404

antilopa gnu 47, 49 An ţinea 16 Antofagasta 388 Anzi 114, 115, 336, 362, 375,

381, 388-389, 394, 396, 399. 416, 424, 428

apaşi 346Appalaşi, munţii 421, 425, 432 Aran, insulele 99 arawa 258arborele de cauciuc (eucalipt) 252 arborele de hârtie 230, 233 Arcade 320—321 Archer, fiordul 280 Arctic Village 288 Ardalsfjord 111arete (custură), formare 129, 443 Argentina

Cascada Iguacu 378-380 Los Glaciares 394—395 Penitentes 399

Aristotel 34 Arizona 332, 410 Armada Spaniolă 96 Armenia, cutremurul din 422—423 Arnhem, ţinutul 230 Arran, Insula 436 artă chineză 180 artă japoneză 177 Ashabad 168 Assekrem 16 astenosferă 26 Atacamenos 389 Atakor 15 Atlantis, Insula 418 Atlasul înalt, munţii 17—19 atoli, formare 277 August cel Tare 133 Aurland 111aurora boreală 156, 287, 292 aurul alb 133, 345 Australia

Cascada Wallaman 253 Cheile Hamersley 214 Cuţitul de Pâine 251—252 Deşertul Foişoarelor 210-213 Deşertul Simpson 235—237 Gosse Bluff 218-219 Insula Fraser 244—246 Lacul Eyre 238-241 Lacul HillierMarea Barieră de Corali 247 Muntele Olga 226-229 M unţii Bungle Bungle 216-217 Parcul Kakadu 230-234 Piramida lui Ball 254-255 Port Campbell 242—243 Roca Ayers 222-223, 226

AustriaEisriesenwelt 127

Autana 371Auyan Tepuî 366—367, 370

avalanşe 423 aye-aye 85Ayers, Roca (Uluru) 222-223,

226Ayers, Sir Henry 233 Ayiâ Roum eli 141 aymara, populaţia 375, 377

Bbabuini, chacma 76 Badlands 306-308, 431 Baikal, Lacul 160, 440-441 Bailey, T .C . 326 Bai Yan, M untele 179 balena cu cocoaşă 287 balene 243, 287^ 402 Bali-h’ai 276 Ball, Henry Lidgbird 255 Balmat, Jacques 126 Bamian 164 banande 36bancuri de nisip 247—250 Band-e Amir, lacul 164-165 Bangladesh 439 Banks, Joseph 247, 252 Barberi, Franco 135 barcane 446, 447 Barringer, Daniel 338 barza cu gât negru 231—233 batiscaf 414 batolit 419ba Yei, populaţia 67, 70 bazalt, formare 418 Beardmore, gheţarul 443 Bemaraha, Rezervaţia Naţională

82, 84 Benbulbin 100-101 Benguela, curentul 56, 62 Benoît, Pierre 16 berberi 18-19 bibanul de Nil 33 bibilici 60 Bidwill, J.C . 268 Big Cypress, mlaştina 350—351 Big Foot (sioux) 308 Billy the Kid 346 Bilma 22Bingham, Hiram 336 Bird, Isabella 178-179 Bishop, Stephen 348 Bisoke, Vulcanul 51, 52 Bisti, Regiunea 354—356 bivoli 62, 192, 233-234 bizon 308, 313-314 Black Hills (Dakota de Sud) 308 Blanca, piscul 341 Bligh, Căpitanul 247 Blondin, Charles 305 Blydepoort, barajul 79 Blyde River, canionul 79-81 Bodmin M oor 419, 431 Bohol 197 Bolivia

Lacul Titicaca 375-377 Lacurile Sărate din Anzi

381-385 Bolzano (Bozen) 131 bomba nucleară 346 Bond, James 200 Bonington, Chris 188, 397 Bonnie Prince Charlie 106

Bora-Bora 276—277borax („aurul alb“) 345Borneo, Insula 198-199, 432, 434boşimani 70Botnic, Golful 435—436Botswana

Deşertul Kalahari 60-63 Okavango 66—70

Bottger, Johann 133 Boumalne 18 Bourke, Tom 80 Bowring, F.H. 103 Brazilia

Amazon 62-65 Cascada Iguacu 378—380 Pantanal, 386—387

Brenta, munţii 139 broasca cu coarne 387 broaşte ţestoase 250 Brooks, Munţii 288—289 Brown, Leslie 40-41 Bryce 327Bryce, Canionul 326—328bufniţa arctică 107Bungle Bungle, munţii 216-217buri 76, 80buriaţi, populaţie 161Burren, 98, 434butte 444, 445Byron, Lord 126Byrranga, platoul 157

ccactus, Browningia 381 caimani 365calderă 46, 135, 317, 418, 440 Caledonian, canalul 104 cameleon 36, 84 Camerun 50, 419 Campbell, Donald 241 Canada 436, 440

Banff, Parcul Naţional 300—301 Ellesmcre, insula 280—282 Mackenzie, delta 292—294 Nahanni, râul 295-298 Niagara, cascada 304—305 W estern Brook Pond 299

Canare, insulele 112-113 Cango, peşterile 78 cangur 223Canyon de Chelly 340—342 Canyonlands, Parcul Naţional

(Utah) 188, 445 Cape T ow n 77 Capot-Rey, Robert 444 capra sălbatică agrimi 141 capre negre 116, 126 Capul Columbia 280 Capul Leului 77 Capul Vrăjitoarei 98 capybara 367, 386 Cardona, Felix 367 caribu 282, 288-289 caribu-ul Peary 282 Carlsbad, peştera 199, 432 Carol Q uintul 96 Carrel, Jean-Antoine 129 Carson, colonelul Kit 342 carst 185, 432 cascade

America (Niagara) 304

448

Angel 366-369, 370, 439 Bowen 261 Boyoma 43 Bridalveil 309Cataracta Estică (Victoria) 73 cele mai înalte 439 Cola de Caballo (Coada

Calului) 117 Cuquenan 439 Curcubeu (Victoria) 72 Gemene 230 Hell’s Gate 295, 298 Horseshoe (Niagara) 304 Iguacu 378-380 Jim Jim 230 Kegon 439 Livingstonc 42, 45 Mardalsfossen 439 Mongefossen 439 Mtarazi 439 Niagara 304—305, 439 Pragul Rampart 293 Principală (Victoria) 72 San Martin (Iguaţu) 380 Sibaiyang 194 Stanley (Boyoma) 43 Stirling 261 Sutherland 261—262 Svartifoss 91 Tugela 439 Tyssestrengane 439 Union (Iguacu) 378 Utigârd 439 Vettis 111Victoria 72—74, 439 Virginia 295, 297—298 Wallaman 253 Yosemite 309, 312, 439

casia, arborele 184 Castelul Mai den 337 castor 293-294Catalano, Luciano R oque 399 Catinaccio, Masivul 139 Catlin, George 308 cauricara, gândacii 56 cămile 23-24, 64, 187 Căo, Diogo 42câinele de prerie 306, 318-319 câmpiile cu pietriş colţuros 241,

255cârtiţa aurie Grant 56 cârtiţa marsupială 223 Cei Cinci Munţi Sacri 181 Cele Douăsprezece Ace de la

Connemara 99 cele mai întinse lacuri din lume,

441Cele Zece Mii de Insule 349 cel mai întins lac arctic 157 cerbul-catâr 312 cercopiteci 48Cercul Polar de N ord 107, 111,

282, 292 Cerro Fitzroy 395 Challenger Deep 414 Chamonix, valea 125—126, 442 Chandler, Richard 151 Chapman Andrews, R oy 64 chei, formarea 433 Cheile Attock 167 Cheile Foalelor 179 Cheyenne 318 cheyenne (populaţia) 319 Chian Kai-Şi, general 194

Chichester, Sir Francis 254—255 Chile 394, 436

Atacama, deşertul 388-390 Coarnele Paine 396—397 Penitentes 399

China 115, 423, 431, 434 Everest, Vârful 172-174 Guilin, dealurile 184-186 Muntele Galben 180—183 Munţii Cerului 162—163 Takla-Makan, deşertul 187 Yangtze, cheile 178-179

chiparoşi 14, 351 Chipewyan, fortul 292-293 Chodat, R obert 378 Chogori (K2) 425 Chuquicamata 390 cicadee 252circ (come), formare 129, 441,

443Circo dc Soaso 117 ciukci (tribul) 155 ClifFs o f Moher 97-99 Clubul Sierra 311 coaste, eroziune 435-437 cocorul siberian 157 Colby, Will 311 Colea, Canionul 391—393 Colchester, cutremurul dc pământ

din 422 Colcord, Harry 305 Colina Marelui Şarpe, Ohio 337 Coloana Chamber 235 colorate, 40, 164-165, 206-207,

215, 381,384-385 Columbia Icefield 300 comorile Gironei 96 Conan Doyle, Sir Arthur

370-371, 374 conchistadori 375—377 condor 393, 397 Conger, fortul 282 congo (populaţia) 42 Congo, Rep. Dem. 42

Congo, fluviul 42—45 Ruwenzori, 34-36 Virunga, M unţii 50—52

Connor, James 277 Conrad, Joseph 42, 45 Constantinovna, marea ducesă

Olga 229 continente, cele mai înalte forme

de relief 426 Conurile Cappadociei 144—146 Cook, căpitanul James 247, 252,

260, 265, 275, 277 Cook, dr. Frederick 282 copacii împietriţi 317, 342 Copper Canyon 357 corali 247-250 Cordillera Real 375, 377 Costa Rica

Volcân Poâs 358—359 Coto Donana 118-21 Cratere du Nouveau Quebec 440 Crater Lake (Lacul Craterului)

322-325, 440-441 craterul cometei 218-220 Craterul Meteoritului 338—339 creasta din mijlocul Atlanticului

88, 414, 416, 420 crestele din mijlocul oceanului

412, 414, 416, 417 Creta, insula 140—141

crevete 223, 352—353, 412 crinul sego 308 Cristal, Munţii de 45 crocodil 33, 70, 84, 167, 233,

349, 351 Crocodile Dundee 234 crocodili de apă sărată 233 crocodilul american 351 Croz, Michael 129 Cuchulainn 98 Cuevo del Hielo 113 cufiindacii moţaţi 353 Culan, vârful 421 Curentul Nord-Atlantic 107, 111 Curitiba 380 curmal 21custură (arete) 129, 443 cutremure 422-423

Alaska 290, 429cele mai distructive ale secolului

al XX-lea 423 Great Glen 104 Kamceatka, peninsula 154 Muntele St Helens 417

Cuzco 375

DDades, cheile 17—19 Dall, oile 298, 344 Danakil, Depresiunea 28, 29-30 Danakil, podişul 26, 31 dansul tigrului 192 Darwin, Charles 399, 414 David-Neel, Alexandra 64—65 Davis, John 255 Deadmen Valley 295 Dealurile de Ciocolată 196—197 Death Valley (Valea Morţii)

343-345Deccan, Podişul 419 decoruri pentru filme 302—303 Defiance, platoul 340 Defileul Roşu 214 deltaplanorism 189 delte 436, 437, 438, 439 Derinkuyu 146 deriva continentelor 26, 204,

411-414, 420-422, 424-427, 440

Destivelle, Catherine 188 Deşertul Foişoarelor 210—213 deşerturi 444—447

Arabic 438 Atacama 388—390 Campo de Nijar 122, 123 Campo de Tabernas 122, 123 cele mai întinse deşerturi 447 Foişoarelor 210-213 Gobi 64, 445, 447 Kalahari 60—63, 66 Karakum 168 Namibiei 53, 61 Sahara 12, 14-16, 18, 20-23 Simpson 235—237 Takla-Makan 187 Tenere 22—23 W hite Sands 346—347

Devil’s Cataract (Cataracta Diavolului) 74

Devil’s Gardens (Grădinile Diavolului) 320

Devil’s G olf Course 344 Devil’s Peak (Vârful Diavolului)

77Devil’s Throat (Gâtlejul-

Diavolului) 378, 380 Devil’s Tooth (Dintele

Diavolului) 75 Devils Tower (Turnul Diavolului)

318-319, 419 Dhaulagiri Himal 171 Dial, Rom an 188 Diarmuid 100 diavol spinos 229 Diaz, Bartolomeu 77 Dickinson, Leo 174 Dieffenbach, dr. Ernst 265 dinozauri 64, 106, 354 Dixie, Lady Florence 396, 397 Djibouti

Lacul Assal 24—28 Dodge, colonel Richard I 319 dolină 433Dolomieu, Deodat de 138-139,

432Dolomiţi, Munţii 138—139, 432 Dore, Gustave 129 Douglas, Lord Francis 129 Douglas, Marjory Stoneman

349-350 Douglas, pinul 327 Drakensberg (Munţii Scorpiei)

75-76, 79-80 Drakes Beach (California) 437 dromaderi 23 Drumul Mătăsii 187 Dry Bone Canyon 343 Du Fu (poet) 178 D un Aengus, fort 337 dune de nisip 444, 446—447 Du ne din Star 54 Dunluce, castelul 96 Durrell, Gerald şi Lee 156 Dusky Sound 260 Dust Bowl 114

EEast Alligator, râu Eastwood, Clint 123 Eberhard, Herman 395 Eisriesenwelt 127 Ekuma 58 elan 313El Capitan 309—311 elefantul african 48 Ellesmere, insula 280-282 El Lisan 147 el molo (tribul) 33 Elveţia

Matterhorn, vârful 128-129 Elveţia Saxonă 133 emu 252En Ghedi, oază 150 English Lake District 440 Erta Ale 29-31 erupţii, cele mai grave 417 Erzincan, cutremurul de la 423 eschimoşi (inuiţi) 281, 292 esenieni 150 Etiopia 27-28, 446-447 Etosha, Depresiunea 57—59 eucalipt 252

449

Eumenes al II-lea 152 Evans, Petty, ofiţer 408 Everest, Sir George 172 Everglades 349—351 exploratori 64-65 Eyre, Edward 241 Eyre, lacul 238-241

FFaial, vulcan 418 Faja de las Flores 117 Faleza Mânjilor 98 falie 420, 427 Farini, Signor 305 felinarul boşimanilor 61 Felsenbuhne, amfiteatrul 133 Fengjie 178Festivalul Torţelor de la Lunan

192 Filipine

Dealurile de ciocolată 196-197 Finlanda 441, 435

Lacul Inari 107—109 Finn MacCool 96 Fjaerlandsfjord 111 flamingo, pasărea 40—41, 46, 48,

58, 119-121, 381, 385 Flores, Insula 207 Florida 349-351, 435 Flourbag Fiat 212 foaia-grasă, plantă 298 „foametea pâclei“ 90 foci 56 foggara 21 Ford, John 302-303 formaţiune stâncoasă, cea mai

înaltă 254 Formosa 193 Forrest, Alexander 217 Forster, E.M. 302 Forţele Aeriene Italiene 135 fosă 84 fosile 414 Fossey, Dian 52 Foucauld, Charles de 16 Fountain Paint Pot 316 Four Comers, SUA 340 Fox Tuckett, Francis 139 Frankenstein, dr. Victor 126 Franţa

M er de Glace 125-126 Verdon, Cheile 124

Fraser, Eliza 245-246 Fraser, insula 244—246 Fuerteventura 113 Fuji-ko (sectă) 176 Fuji, Muntele 176 fumarole 135, 291, 317, 359, 408 Fundy, Golful 436 furnici (vindecarea rănilor) 19 furtuni de nisip 445

Ggagudju (populaţia) 230, 233 Gahinga 51 Galba, Servius 128 Gamla Uppsala 336 Gaochang 187

Gaoyan (Grota înaltă) 186 Garachico 112 Garibaldi, Giuseppe 263 Garrett, Pat, şeriful 346 Gaupnefjord 111 gazele 59, 63 gâscă sălbatică hawaiiană 272 geoglife (desene pe sol) 389 Germania

Valea Elbei 132-133 Geysir şi Strokkur 92-93 Gezhouba, barajul 179 Gez, Valea 447 gheaţă, formare 127 gheaţă, greutate 430, 435-436 gheizere 418

Geyser Fiat 259 Grotto Geyser 316 Lacurile de Sodă 40 Lady Knox 259 Old Faithful 316, 418 Penele Prinţului de Wales 259 Pohutu 259 Riverside Geyser 316 Rotorua 258 Steamboat 316 Valea Gheizerelor 154-155 Veikon 154 Volcân Poâs 358 Yellowstone 313

gheţar 442-443 Axei Heiberg 408 Breidamerkur 89, 91 cei mai lungi din lume 443 Fjallsjokull 89 Glacier Bay 283-287 Hubbard 443 Humboldt 443 Jostedal 110 Los Glaciares 394—395 Margerie 283 Matterhorn 129 Mer de Glace 125-126 Moreno 394—395 Skeidarârjokull 91 Ţinutul Lacurilor Banff 300 Upsala 395 Vatnajokull 88—91

ghips, formarePeştera Lechuguilla 329, 331 W hite Sands, Deşertul 346

Ghost Dances 308 Giant’s Causeway (Digul

Uriaşului) 94-96, 419 Giles, Ernest 220, 223, 226, 229 Glacier Bay 283—287 Glacier Point 312 Glossopteris, feriga 414 Gobi, deşertul 64 Godwin-Austen (K2) 425 Godyer, Canalul 239, 241 Golful Balenelor 408 Golful Omitorincului 244 Gomera 113 Gomora 27, 147 Gondwana 82, 172, 370 Goreme 144—146 gorila de munte 52 Gosse Bluff 218-221 Gosse, Edmund 220 Gosse, William C. 223 Goya, Francisco 119 Grampian, munţii 420 Gran Canaria 113

Grand Canyon (Marele Canion) 327, 332-335

Grandes Jorasses 125 Grand Prismatic, Izvorul 313 Grand Stairway 327 Grant Land, munţii 280—281 Grant, preşedintele 316 Grasse, fabricile de parfum 124 graurii lui Tristram 150 Great Gabie 102, 103 Great Glen 104-105, 420 Great Lakes 440Great Salt Lakc (Marele Lac Sărat)

441, 445 Grecia

Samariâ, Cheile 140—141 gresii, formare

Arcade 320-321 Bryce, Canionul 326-327 Bungle Bungle, munţii

216-217 Canyonlands 445 Coloana Chamber 235 Gosse Bluff 218—221 Regiunea Bisti 354—356 Roca Ayers (Uluru) 222-223 Spider Rock 342

Grey, George 212 Griggs, dr. R obert F. 290—291 Grisedale Tarn 440 Grise, fiordul 281 Grizzly Giant 312 Grode 429Groenlanda 414, 436, 437 Grono, John 260 Grootfontein 339 Grota Flautului din Trestie

186Grota lui Fingal 96, 225 Grupul Bunker 247 Grupul Capricorn 248 Guadalquivir 118 guanche (populaţia) 113 Guangxi, provincia 115, 434 guarani (populaţia) 379-380 guelta 444, 445 Guilin, dealurile 184—186 Guyana, Platourile 371

HHadow, R obert 129 Haleakala, Craterul 269—272 Half Dom e 309 Halligan, Gerald 241 hambukushu (tribul) 70 hameiul sălbatic 241 Hamersley, cheile 214 Hancock, Cheile 214 Hantengri Feng 163 Han Yu (poet) 184 Harris, Walter 19 Ham nobu (artist) 177 Haskett Smith, W alter 102 havasupai (populaţia) 334 Havasu, Râul 334 Hawaii 189, 269-272, 273-275,

415-417, 435 Heberley, James 265 Hector, dr. James 300 Hedin, Sven 64, 167 Heimaey 90

Hell’s Gate (Poarta Iadului) 295, 298

Henbury, cratere 220 Henson, Matthew 282 Heny, Gustavo 367 herero (tribul) 59 Heyerdahl, T hor 377 hiena dungată 165 Hierapolis 152—153 Hierro 113High Sierra, Munţii 309 Hillary, Edmund 174 Himalaya 167, 170-171, 172-171,

421, 425-426 Hindukuş, Munţii 164 hipopotam 67, 70 hirax 36, 50Hispar-Biafo, gheţarul 443 hitiţi 146Hokusai (artist) 177 Holmes, Arthur 414 Homer, Odiseea 134 hoodoo 354 horst 425 hotentoţi 61Howard-Bury, Charles 162 Hualien 194 Huascaran, Muntele 428 Hubbard, Gheţarul 443 Hudson, reverend Charles 129 Humboldt, Curentul 389 Humboldt, Gheţarul 443 Hunt, colonel John 174

Iibex 117 Icy Strait 283 ieie, planta 275 iezuiţi 380 igapos 362Iguacu, Cascada 378-379 ihtiozaur 106 Illgill Head 103 Imilchil 19Imperiul Habsburgic 139 Inari, lacul 107-109 incaşi 336, 375, 389 Indonezia 416Inelul de Foc al Pacificului 154,

416, 417, 422 inselberg 223, 227 Inspiration Point 327 Insula Soarelui 375, 377 Insulele Hawaii 415 inuiţi (eschimoşi), populaţia

281-282, 292 inundaţiile din 1953 435 Inverness 104 Ionathan Macabeul 150 Iordan 302Iquique 388, 389, 390 Iquitos 362 irigaţiile în Egipt 114 Irlanda, Republica

Benbulbin 100—101 Cliffs o f M oher 97—99

Irod cel Mare 150 Irvine, Andrew 173 Islanda 416, 420

Geysir şi Strokkur 92—93 Vatnajokull 88-91

450

Islanda 88 Italia 440

Dolomiţi 138—139 M atterhom 128-129 Muntele Etna 134—137 Piramidele coafate 130—131,

430-431 izard (capră neagră) 117 izvoare fierbinţi 418 Grand Prismatic 313 Ketetahi 267 Kraus 297 Lacul M ono 353 Lacurile de sodă 40 Namaskard 92 Pamukkale 151-153 Rabbitketde 298 Wenshan 194

yv

Iîncălzire globală 436-437, 446-447

întâlnire de gradul trei 319

Jjabiru, pasărea 386 J a p o n ia

Fuji, Muntele 175-177 Java 201,205 Java (Sunda), Fosa 414 Jiaohe 187 Jinging Pot 433 Joffre, cheile 214 Johnson, David 224 Jotunheimen, Parcul Naţional 111 Judith, munţii 419 Jura, munţii 426

KK2, muntele 425 kaikawaka, arborele 265 Kailas, Masivul 167 Kakadu, parcul 230—234 kakapo 263 Kalabagh 167Kalahari, deşertul 60—63, 447 Kali Gandaki 170—171 Kamceatka, peninsula 154-155 kamilaroi 252 Kanchenjunga 425 Kansu, cutremurul 423 Kantju, Defileul 223 Karakorum, Muntele 167 Karakum, deşertul 168, 447 Karisimbi 51Kashi (Kashgar), oaza 187 Kashmir 302 Kathmandu 170 Katmai, Muntele 290 Kauai 273-275 Kazeruka (Livingstone) 74 Kegon, Cascada 439 Keli M utu 206-207 Kenya 27, 40, 303 Kettle, masivul 441

Khao Kein 200 Khoa Ping Khan 200 Khumbu, Cascada de Gheaţă 442 Khyber, Pasul 167 Kicking Horse, trecătoarea 300 Kilimanjaro 426 Kimberley, regiunea 216—217 King Kong 273 kinkajou 362 Kinshasa 45 kiOwa 318 Kipahulu, Valea 270 Kisangani 45 kiwi 263 Kîrgîzstan

Munţii Cerului 162—163 klamath (populaţia) 323 Knife Edge, pasarelă 74 koala 252 Kodiak 290 Koettlitz, gheţarul 443 kololo (populaţia) 73 Konigstein 133 Kopet Dag 168-169 koriak, tribul 155 Ko Tapu 200 Krafft, Katia 189 Krakatau 201—205 Kronoţki, Rezervaţia Naturală

155Kunming 190 Kurile, insulele 154 kurykan (populaţia) 160

Llacolit 418, 419La Cruz, Ernesto Sanchez 367Lacul

Albert 27 Amadeus 229 Amsel 132 Argentin 394-395 Assal 24-28 Athabasca 292 Baikal 160—161, 440—441 Band-e Amir 164 Bogoria 40 Charco del Toro 119 Como 440 Coniston 440 Craterului 322 Devils 438 Elmenteita 40 Erie 304 Eyre 238-241 Garda 440 Gokyo 174 Hazen 282 Hillier 215 Huron 441 Inari 107-109 Irene 34 Issik-Kul 163 Karum 30—31 Kawaguchi 176 Kisale 42 Kivu 50—51 Kronoţkoie 155 Louise 300, 301 Lucero 346 Magadi 40

Maggiore 440 Malawi 27, 421, 440 Manicouagan 441 Michigan 441 Mono 352-353 Nakuru 40 Natron 27, 39, 40, 41 Nyasa 33 Nyos 50Okeechobee 350, 351 Ontario 304, 441 Oponono 58 Quill 261, 263 Rotomahana 259 Rotorua 258 Santa Olalla 119 Sclavilor '292 Superior 441 Taimîr 157Tanganyika 27, 43, 421, 441 Tarawera 259 Taupo 418 Te Anau 263 Titicaca 375-377, 381 Toba 440Turkana 32—33, 421 Urşilor 292, 441 Vanda 404 Victoria 43, 441 Wabby 246 Windermere 440 Yellowstone 317

Lacul Turkana 32-33 Lacurile de Sodă 40-41 lacurile de sodă 40—41 Lacurile de sodă ale Africii 401 Lacurile sărate din Anzi 381-385 lacurile, viaţa scurtă a 440—441 lacuri sulfuroase 358—359 Lady Knox, gheizerul 259 Laerdalsoyri 111 lagună 233 L’Aiguille, stânca 437 laleaua lui Greig 163 lalele 114, 163 lamantini 351 lamă 377Lambert, Gheţarul 443 lammergeier (vulturul Landscape Arch 320 Lange, Jessica 273 Lanzarote 113 La Palma 113 La Perouse, Golful 269 Laponia 107—109 La Rambleta 113 Las Canadas del Teide, Parcul

Naţional 112-113 La Serena 399 Las Marismas 119 Laurentis, Dino de 277 lavă 415—416Lazero Cardenas, cutremurul de la

423lăstunii cenuşii 380 Leakey, Louis şi Mary 33 Lean, David 302-303 leandru 153Lechuguilla, peştera 329—331 Leeman, Abraham 213 Leeward, Insulele 276 Legazpi, Miguel Lopez de 197 Leichhardt, Ludwig 230 Leikanger 111

Lei Mingchun 185 lemurieni 84, 85 Lena, peninsula 157 Leonard, Zenas 352 lepidochora, insecta 56 leul de mare 390 leul de munte 327—328 leu, mediteranean 123 levănţică 115, 124 Levkâ Ori (Munţii Albi) 140 Lhasa 65Lhote, Henri 14, 16 Lhotse 425, 427 liliacul de Queensland 246 lilieci 246, 390 Lincoln, New Mexico 346 linx 118-119 litosferă 26Livingstone, dr. David 34, 42, 43,

73-74 Liwu, Râul 194 llareta 385 lobelia uriaşă 36 Loch

Lochy 104 Ness 104, 420 Oich 104

loess 430, 431 Long Pine Key 351 Long Range, munţii 299 Lord Howe, Insula 255 Los Alamos 346 Los Glaciares 394-395 Lualaba, Râul 42 Ludlow, Edmund 98 Lunan, Pădurea împietrită de la

190-192, 434 Lustrafjord 111

MMacCool, Finn 96, 100 MacDonnell, „Sorley Boy“ 96 Machu Picchu 336 Mackay, John 263 Mackenzie, Alexander 292-293 Mackenzie, delta 292—294 Mackenzie, munţii 297 macrozamia, planta 252 Madagascar 430

tsingy, formaţiunile 82-85 Madigan, D r Cecil 235 Madigan, golful 241 Maggie Springs (Mutitjulu)

223magma 418, 419 maimuţe, 36, 48 maimuţele colobus 36 Makalu 425 maklak, populaţia 323 Malaysia

Mulu, Peşterile 198-199 Malebo, Bazinul 45 malgaşi 82, 84 Malham 434Mallory, George Leigh 173 Mammoth, peştera 348 Managua 359 Manaus 364mangrove 42, 233, 349, 351. man gustă 275 manta 411-412, 413

451

Manuscrisele de la Marea Moartă 150

maori 258, 259, 260-261, 264, 265, 268

Marajo, Insula 364 Maramba (Livingstone) 74 Marea Arai 441Marea Barieră de Corali 247—250 Marea Caspică 440-441 Marea Egee 420 Marea Moartă 26, 147—150,

420-421, 440 Marea Roşie 26—27, 31, 147, 420,

421Marele Canion 335 Marele Canion Tuolumne

310-311 Marele Canion Yellowstone 317 Marele Deşert Australian 447 Marele Erg Bilma 22 Marele Erg Occidental 21, 446 Marele Pustiu al Arabi ei 444 Marele R ift 26-27, 29, 33, 37, 39,

40, 46, 50, 147, 420, 421, 440 Marele R ift (Africa) 26-27, 29,

33, 37, 39, 40, 50, 147, 420, 421, 440

margarete 241 Margerie, Gheţarul 283 Margherita, piscul 34 Marianelor, Groapa 412, 414 Marina Americană 135 Mariposa Grove 312 Marmolada, Piscul 139 marmură 193-194 Maroc

Dades, Cheile 17—19 Marshall, Bob 289 Martel, Edouard 124 Masada 150masai (populaţia) 37, 39, 49 Masivul Funerar 295, 298 matabele 71 Mather Point 335 Matira (Matilda) Point 277 Matopo, Colinele 71 Matopo, Parcul Naţional 71 Matterhorn 128-129 Matusalem (pinul) 328 Maui, Insula 269 Mbandaka 45 McKiernan, Gerald 59 McMurdo, baza 405 meandru 438 Megatherium 394 Meissen, platoul 133 mekoro 67, 70 M er de Glace 125-126 mesa 444, 445 mescalero, apaşii 346 Messina, cutremurul de la 423 m eteoriţi/comete 218, 220,

338-339, 440 Mexic

Copper Canyon 357 Mexico City, cutremurul din 422 Michener, James 276 Mikado, fazanul 194 Milford Sound 260—263 Mini Hollywood 123 Missionary, câmpia 220 Mitre, Vârful 261, 263 M ohenjo-Daro 167 Molokai 435

monachi 352 Monet, Claude 225 M ono, lacul 352—353 Montague d ’Ambre Parcul Mont-aux-Sources 75—76 M ont Blanc 125—126, 189, 426,

442Monteath, Colin 408 Montenvers 126 Monte Perdido 116—117 Monti Pallidi 138—139 M onum ent Valley 303 Monzino, Guido 397 Moran, Thomas 225 Moremi, Rezervaţia Naturală 70 morene 443Moreno, Gheţarul 394-395 Mork, Alexander von 127 mormoni 308Mueller, baron Ferdinand von

229Muir, John 283, 286—287,

309-310, 352 Muktinath 171 Mulu 198-199 Muntele

Arnery 300 Api 432 Asphyxia 402 Bagzane 23 Barbeau 280 Brockman 231 Chimborazo 424 Cook 188 Egmont 264-265 Erebus 405—409 Etna 134-137Everest 172-174, 424-426, 442 Fairweather 286 Fuji 175-177 Galben 180-183 Huascaran 428 JefFerson 425 Katmai 290—291 Kilimanjaro 426 Kliucevskaia 154 Kosciuszko 426 Marmolada 139 McKinley 426 Otemanu 277 Pahia 277 Roraima 371, 374 St Helens 416, 417 Tongariro 264, 267 Waialeale 273-275

Muntele fară Cap (Headless Range) 295, 298

Muntele Fuji 175—177 Muntele Masă 77 munţi formaţi prin încreţire 425,

426,427 Munţii Cascadelor 322, 424-425 Munţii Caucaz 434 Munţii

cei mai înalţi munţi din lume 425

naşterea munţilor 424—427 Munţii Lunii 34, 52 Munţii Stâncoşi 225, 313-317,

416musculiţa de sărături 352—353 Mustang 171 muşchiul-campion 289 Mutitjulu (Maggie Springs) 223

mylodon 394 Mzilikazi 71

NNahanni, Râul 295—298 Najombolmi (artist) 231 Namaskard 92Nambung, Parcul Naţional 213 Namibia

Coasta Scheletelor 53—56 Etosha, Depresiunea 57—59 Namibiei, Deşertul 53, 61, 444,

447Nanga Parbat 167 Nan-Shan, cutremurul de la 423 Napes Needle 103 National Park 116 Naţional 84 Nauer, Cari 54 navajo (dineh), populaţia

340-342, 356 neck 418 nene 272 NepalNesbitt, Ludovico M. 29—31 N ew York cutremurul din 422 Ngorongoro, Craterul 46-49 Niagara, Cascada 304-305, 439 NigerTenere, Deşertul 22—23 N orth Slope (Alaska) 288-289 North-W est Fur, compania 292 Norvegia 436, 442

Sognefjord 110-111 Noua Zeelandă 436

Milford Sound 260—263 Muntele Egmont 264—265 Rotorua 258—259 Tongariro, vulcanii 266-268

Nourlangie Rock 231 Novarupta 291 Nullarbor, Câmpia 435 Nunez Cabeza de Vaca, Alvar

379-380 Nyangwe 43

0Oates, căpitanul 408 Obidos 364O ’Brien, Sir Comelius 98 ocean, cel mai adânci locuri din

414Oceanul Pacific 412, 414 Odiseu (Ulise) 134 oile de munte 344, 426 Ojos del Salado 416 Okavango 57, 66—70 Old Faithful, gheizerul 316, 418 Old Man of Hoy 435 Old Man of Storr 106 Ol Doinyo Lengai 37-39 Olduvai 27 Olkhon, Insula 161 Ondundozonanandana 59 onymacris, insecta 56 oo, pasărea 275 Oraefajokull Ordesa 116—117

Ord, Râul 216 Oregon 437Orellana, Francisco de 364-365 orhideele-bambus 265 Orlando 432 ornitorinc 253 oryx, antilopa 63 Osceola 350 Oulad Said, oaza 20—21 ovambo (tribul) 57, 59 O xer’s Lookout 214 Oxley, John 251

PPaccard, dr. Michel Gabriel 126 paiute (populaţia) 326, 328, 335 Pakistan

Valea Indusului 167 Palsson, John 89 Palsson, Sveinn 89 Pamir, munţii 64, 434, 447 Pamukkale, izvoarele fierbinţi

151-153 Paneveggio, Parcul Naţional 139 Pangaca 414 Pantanal 386-387 pantera de Florida 349-350 Paoha, Insula 353 papagalii stacojii 374 parakeelya, planta 235 Paranâ 378-379 Parcul celor Şapte Stele 185 Parcul Naţional Gunung Mulu

198-199 Parcul Naţional Poarta Arcticii

(„Gates o f thc Arctic“) 289 pasărea soarelui 36 Pashley, R obert 141 Patagonia 394, 396 Patch, Sam 304 Patterson, Raymond 297 Paunsaugunt, Platoul 327-328 Pădurea împietrită, Parcul

Naţional 342 Pământ

cele mai joase locuri 147 cele mai secetoase locuri 388 falii 420-421forţe de eroziune 427, 428-431 mişcări tectonice 410-414 scoarţa Pământului 411, 412,

414, 416, 420, 421, 422,424, 425, 426, 429-430

Peary, căpitanul-comandor R obert E. 282, 339

pedi 80 pelican 239 pemon (populaţia) 370 penan 198 Penitentes 399 pepenii tsamma 63 Pere David 179 permafrost 157, 293-294 Peru 390

Colea, Canionul 391—393 pescăruşul cenuşiu 390 pescuitul cu cormorani 185 pescuitul cu coşuri 33, 45 peşte 33, 40, 84, 155, 247, 250.

255peştele-buzat cu cap dublu 255

452

peştele-clown 255 peştele-înger 255 peştele-papagal 248 peşteri 432-434

Aillwee 98 Cango 78Canyon de Chelly 341-342 Carlsbad 199, 432 cele mai adânci 434 Conurile Cappadociei 146 Cueva Cheve 434 d ’Andrafiabe 82 Eisriesenwelt 127 GoufFre Mirolda / Lucien

Boucher 434 Grota lui Fingal 96, 225 Guilin 186 Kantju, cheile 223 Kashmir 302 Krubeva 434Lamprechtsofen Vogclschacht

W eg Schacht 434 Lechuguilla 329-331 Mammoth 348 Mulu 198-199 Mutitjulu 223 Poli an lonain 434 Reseau Jean Bernard 434 Sarawak Chamber 199, 434 Sarma 434Shakta V. Pantjukhina 434 Sistema Cheve 434 Sistema Huautla 434 Şapte Stele 185 Tham Lot 200 Torca del Cerro del Cuevon

434 Valerie 298

peştii-anemonă 250 Pctcrman, Gheţarul 443 Petropavlovsk-Kamceatskîi

154-155 PfafFenstein 133 Phalaropodidae 353 Phangnga, Golful 200 Phantom Ship 322—323 piciorul-cocoşului, planta 267 Pico de Teide 112—113 picturi şi sculpturi rupestre

Air, munţii 23 Arcade 321 Bora-Bora 277 Canyon de Chelly 341 Kakadu 231 Matopo, Colinele 71 Phangnga, Golful 200 Roca Ayers 223 Tassili N ’AJjer 14, 447 Toro Muerto 393 Tsodilo, Dealurile 60-61

pingo 292-293 pinguinul dungat 402—403 pinii ponderosa 328 pinul Jeffrey 312 Pinzon, Vicente Yanez 364 Piramida lui Ball 254—255 piramidele coafate 130—131 Pizarro, Francisco 375 Pizarro, Gonzalo 364 Platon 418Platoul Craterului 37, 46 Platoul Ţinutului Arnhem

230-233 P lu n k e t t , J a m e s 9 8

Podişul nord-vestic 420Podul Florilor 185Podul Londrei, stânca 242-243Polinezia franceză, 276Polul Nord 282Polul Sud 408ponor 433Port Campbell 242-243 porţelan (aurul alb) 133 Porţile de Fier 141 Porţile Iadului 43 Posadas 380Posselt-Czorich, Anton von 127 Powell, maiorul John Wesley 335 praf de puşcă 348 Pragul Rampart 293 primula minima 139 privelişte schimbătoare 435—437,

438-439, 444-447 decoruri de film 302—303 m onumente 336—337 pictate de artişti 224-225 provocare din partea naturii

188-189 spectacole extreme 188—189

Ptolemeu 34, 51 Puerto Rico, Fosa 414 pufm 243 pulana 80puncte fierbinţi 273-274, 415,

417 pundiţi 172 Punjab 167 Putui fără Fund 272 puya, planta 393

QQattara, depresiunea 445 quandong 227 Quarayaq, gheţarul 442 Quarzazate 18 Queenston Heights 304 Quetta, cutremurul dc la 423 Quill, Will 263 Qumran 150 Qutang, Cheile 178-179

RRabbitketde, Izvoarele fierbinţi

298 Racetrack 345 rafflesia 199Raiders o f the Lost Ark 273 R a II 377 Rakata 204-205 Raleigh, Sir Walter 371 rata, arborele 264—265 războiul ruso-japonez 161 Râul/Fluviul

Alcantara 419 Amazon 362—365, 438 Amur (Heilong) 438 Angara 160 Arazas 116—117 Arthur 261-263 Auob 61, 63 Band-e Amir 164—165 Blyde 79-81

Bow 300Brahmaputra 437, 439 Carrao 367cele mai lungi din lume 438 Chang (Yangtze) 178—180, 438 Churun 366-367 Colorado 332, 334-335 Congo 42-43, 365, 438 Cubango 6cum modelează relieful 438 D 438Dades 17—18East Alligator 230, 234Echo 348Ekuma 58Elba 132-133El R io Mar (Amazon) 365Firehole 316Galben 438, 439Gange 437, 439Hoarusib 54Huang H e (Fluviul Galben)

438, 439 Iguacu 378-380 Indus 167Iordan 33, 147, 150 Kali Gandaki 170—171 Kamceatka 155 Kuruman 61 Li 184-185 Liwu 193-194 Loa 388Mackenzie 292-294Mississippi-Missouri 438-439Molopo 61Nahanni 295—298Napo 364Negro 364Niagara 304Niger 42Nil 32, 34, 42, 51, 365,

438-439 Nossob 61, 62, 63 Ob-Irtîş 438 Okavango 66 Om o 32 Orange 61 O rd 216 Oshigambo 58 Para 364 Paraguay 386 Parana 378 râuri secate 61-63 Regalon 439 R io Grande 420 Sacramento 439 Sevier 327 Solimoes 364 Tamisa 438 Tapaj os 365 Tarraios 141 Tibrul 438 Tocantins 364 Todra 18 Treur 80 Tugela 75 Tuolumne 311 Urique 357 Verdon 124 Wadi Hadramaut 438 Wanganui 264 West Alligator 234 Xingu 362Yangtze 178-179, 180, 438

Yellowstone 317 Zair vezi Congo Zambezi 70, 72-74

Recherche, arhipelagul 215 recifuri de coral 138, 205,

247-250, 255, 276-277, 432 Redford, Robert 303 Renon 131 rhea, pasărea 386, 397 Rhodes, Cecil 71 Rhyolite 345 rias 436rimu, pinul 264—265 rinocerul de Java 205 Ritson, William 102 Ritten, piramidele coafate de la

130-131, 430-431 Robertson, R uth 367 roci, formarea

Barberine 133 Bastei 132-133 Blowhole 242 Bourke’s Luck 80 Cei Doisprezece Apostoli 242 Cheescwring 431 Coada Cangurului 223 Coloana Chamber 235 Cuţitul de Pâine 251—252 Dark Angel 320 Dealul Cămilei (Dealul

Urciorului) 185 Dealul Ghirlandei 185 Dealul Trompei de Elefant 185 Delicate Arch (Arcada Delicată)

320Devil’s T ooth (Dintele

Diavolului) 75 Devils Tow er (Tumul

Diavolului) 318-319 Eye of the W hale (Ochiul

Balenei) 320 Giant’s Causeway (Digul

Uriaşului) 94—96 Jingling Pot 433 Khoa Ping Kahn 200 Ko Tapu (Insula Cui) 200 L’Aiguille 437 Landscape Arch 320 Lilienstein 132—133 Napes Needle 103 Old Man of Hoy 435 Old Man of Storr 106 Pfaffenstein 133 Podul Londrei 242 Porte d’Aval, Arcada 437 Skull R ock 54 Skyline Arch 320 Spectacles 321 Spider R ock 342 Stânca Pekineză 200 Tower o f Babei 320 Turret Arch 321 Wall Street 327

Rogers, William 319 Roggeveen, Jacob 277 romani 138, 139, 150, 152, 153,

337, 419 Roosevelt, preşedintele Theodore

387Ross, căpitanul James Clark 405 Ross, Insula 405, 408 Rotorua 258-259 R ub al-Khali, Deşertul 447 Rusia

453

Kamceatka, peninsula 154-155 Lacul Baikal 160—161 Tundra siberiana 156—159

Ruwenzori 34-36 Rwanda

Virunga, M unţii 50-52

sSabinyo 51 Sage Creek 306 Sahara, Deşertul 12, 14-16, 18,

20-23, 444-447 Sahel 446-447 salcia polară 289 Samaria, Cheile 140—141 Samuel, Elizabeth 263 san 59-61, 63, 71, 80 San Andreas, Falia 420, 421, 422 san (boşimanii) 54, 59, 60-61, 63,

71, 80San Francisco 420, 421, 422 San Ignacio Mini 380 sani (populaţia) 192 Santa Cruz, Insula 431 Santaş, pasul 163 Santorin 418Sanxia (Trei Chei), barajul 179 Sarawak Chamber 199, 434 sare, comerţ 22-23 satinay, copacii 245 Saussure, Horace Benedict de

126, 128 Savuti, canalul 67 Scafell, Vârful 102 Scara M eng Liang 179 Scogli dei Ciclopi, stâncile 134 Scott, căpitanul R obert Falcon

224, 404, 405, 408 sego, crinul 308 seif, dune 22, 446 seminoli (populaţia) 349-350 Semoniov, Piotr 163 Sentinel Dome 312 sequoia, arborele 311-312 Serengeti, Câmpia 39, 47 Sexton, Ella M. 311 Sf. Brendan 89, 91 Sf. Columba (Sf. Colmcille) 100,

104Shackleton, Emest 65, 405 Shelley, M aiy 126 Shelley, Percy Bysshe 126 Ship R ock 419 shoshone (tribul) 316 Sibaiyang, cascada 194 Siberia 156-159, 160-161, 414 Sichuan, bazinul 178 Sicilia 134-137, 419 Sierra Madre de Vest 357 Sierra Nevada, SUA 419, 353 Sigiriya 336 Sikatuna, Datu 197 Sili 419Silver City 346 Simpson, Alfred 235 Simpson, deşertul 235-237 sioux 308sisteme de irigaţie 21, 114—115,

119, 187 Skaftafell 91 Skardu 167

Skeidaraijokull 91 Skeleton Coast (Coasta

Scheletelor) 53—56 Skidoo 345 Skye, Insula 106 Society Islands 276 sodiu, carbonat de 37, 38, 40 sodiu, minele de nitrat de 390 Sodoma 27, 147 Sogndal 111 SogneŞord 110-111 sol, eroziune 430 soluri, mişcătoare 422 Somalia 446, 447 South Georgia 65 South Pacific 273, 276 South Sandwich

Insulele 402 Falia 414

SpaniaBadland-ul spaniol 122—123 Coto Doriana 118—121 Ordesa 116-117 Pico deTeide 112—113

Specimen Ridge 317 Speke, John Hanning 51 Spelterini, Maria 305 Stafia 96, 225Stager, profesor Curt 37, 39 stalactite şi stalagmite 433

Cango, grotele 78 Grota Vânturilor 199 Guilin, Dealurile 186 Lechuguilla, Peştera 329-331 Mammoth, Peştera 348 Poli an lonain, Peştera 434 Templul Soarelui 432 Tham Lot, grotele 200

Stanley, Sir Henry M orton 34, 42, 43, 45

Stanleyville (Kisangani) 43-45 Star Over Everest, proiectul 174 Statele Unite ale Americii

Arcade 320—321 Badlands 306—308 Brooks, Munţii 288-289 Bryce Canyon 326-328 Canyon de Chelly 340—342 Craterul Meteoritului 338-339 Death Valley 343—345 Devils Tow er 318—319, 419 Everglades 349—351 Glacier Bay 283-287 Haleakala Crater 269-272 Katmai, Muntele 290—291 Lacul Craterului 322-325 Lacul M ono 352—353 Lechuguilla, Peştera 329—331 Mammoth, Peştera 348 Marele Canion 332—335 Niagara, Cascada 304-305 Regiunea Bisti 354-356 Waialeale, Muntele 273—275 W hite Sands 346—347 Yellowstone 313-317 Yosemite 309-312

Stathakis, George 305 Statul Washington 114 Stânca de Obsidian 316 Stâncile Celor Şapte Surori 437 Stâncile Olga 226-229 steaua-de-mare 248 Steel, William Gladstone 322 Stenuit, R obert 96

Stirling, cascada 261 Stockholm, arhipelagul 430 Stokes, căpitanul J.L. 261 Stone, Olivia 113 Strabon 153 Streep, Meryl 303 Strokkur 92-93 struţ 70Sturt, Charles 235 subducţie, zone de 412, 413, 416,

417, 422, 423, 424, 425 Suess, Edward 33 Sumatra 201—204, 440 Sunda, Strâmtoarea 201 Surtsey 92 ,411 ,416 Sutherland, cascada 261 Sutherland, Donald 261—263 Svalbard 429 Svartifoss 91 Swartberg, munţii 78 swazi (populaţia) 80 Sydney 436

sr

şarpe brun 217, 223 şerpaşi 174şerpi, 56, 217, 223, 365, 387 şoarecele apaş 346 şoimul broscar 216 şoimul călător 112 şopârla albă fara urechi 346 şopârla gulerată 233 şopârla nisipurilor 56 şopârle 56, 229, 233, 346

TTabemas 122, 123 Taichung 193 Taimîr, peninsula 156-157 Taiwan

Taroko, cheile 193—195 takahe, pasărea 263 Takla-Makan, deşertul 187 Tambora, Muntele 204, 416—417 T amur-lenk 163 Tanezrouft 15Tangshan, cutremurul de la 423 Tanzania 421

Ngorongoro, craterul 46—49 Ol Doinyo Lengai 37-39

tarahumara (populaţia) 357 Taroko, Cheile 193-195 Tasman, Abel 265 Tassili N ’Ajjer 12-14, 447 Taugwalder, Peter 129 Taylor, Annie Edson 304 Taylor, Griffith 404 Taylor, valea 404 Tărâmul Lo 171 tectonica plăcilor 26, 204,

411-414, 420-422, 424-427, 440

Te Heuheu Tukino al IV-lea 268 tehuelche (populaţia) 397 Teleki von Szek, contele Samuel

32-33 Tclford, Thomas 104 Tenere, deşertul 22—23

Tenerife 112-113 Tennyson, Lord Alfred 408tenrec (ariciul dungat) 82 Tenzing Norgay 174 tepui 370, 371, 374 Terasele Minerva 316 termite 217, 234 Te W airoa 259 Thackeray, William M. 96 Thailanda

Phangnga, golful 200 thakali (populaţia) 171 Theodul, Pasul 128 Three Rondawels 80 Thurn, Everard Im 371 Tibesti, masivul 445 Tibet 65, 172-174, 426 Tienhsiang 194 Tien Şan 162—163 Tinerhir 18, 19 titanotherium 308 Tjukurpa 223, 226 Todra, cheile 18 Tokyo 176, 423 tombolo 436 Tonga 73Tongariro, vulcanii 266-268 Toro Muerto 393 Toroweap, culmea 334 Torres, Luis Vaez de 247 transsiberiană, calea ferată 161 Transvaal 79tratatul Pactul Sângelui 197 travertin 165Trecătoarea Mortului 343 tridacna uriaşă 248 Tsodilo, dealurile 61 tsunami 204, 422 tuaregi 15-16, 22-23 tu f 298, 353 Tuktoyaktuk 293 Tularosa, Bazinul 346 tundra siberiană 156-159 tupi-guarani (populaţia) 386-387 T urcia

Conurile Cappadociei 144—146Pamukkale, izvoarele fierbinţi

de la 151-153 turkana 33 Turkana, Lacul 33 Turkmenistan

Kopet Dag 168 Tum cr, Harry 212 Turner, J.M .W . 225 Turnul lui O ’Brien’s 98 Turnurile Paine 396—397 Turpan (Turfan), oazele 187 Twain, Mark 269, 272, 352, 353

uUchisar 146uedul (wadi) Hadramaut 438ueduri 445Uganda

Ruwenzori 34—36 Virunga, M unţii 50-52

Ujung Kulon, Insula 205 Ukko, Insula 107 Uluru, Parcul Naţional 222-223 Uppsala 336 Upsala, Gheţarul 394

454

Urgiip 144Uriaşul din Atacama 389 ursul brun (grizzly) 290, 301 ursul negru 301, 312 urşi 290, 301,312 ute 321

VVadheim 110 Vai tape 277Valea celor Zece Mii dc Fumuri

291Valea Elbei 132—133 Valea luduşului 166—167 Valea Vânturilor 226, 229 Valea Vulcanilor 392-393 Val Gardena 138 Valle de los Cristales 371 Vancouver, George 283 Vatnajokull 88-91 Văile Uscate (Antarctica) 404 văi secate 432—434 Venezuela

Angel, Cascada 366-369, 370 Lumea pierdută a Venezuelei

370-374 Verdon, cheile 124 vestitorul furtunii 243 Vestmannaeyjar, Arhipelagul 90 Victoria, cascada 72—74 Victoria, valea 404 vidră 104viermi de mătase 48 vikingi 89, 106, 111 Vikos, cheile 434 Vinson, masivul 426 violetele de Etna 135 Virginia, cascada 295-298 Virunga, munţii 50-52 Volcan Poâs 358-359 Voortrekkers 76

vreme 428-431vulcani 410, 415-417, 418-419

Aconcagua 424 Avaşinskaia 155 Chimborazo 424 Cosiguina 359 Egmont 264-265 Erciyas Dagi 145-146 Erebus 405-408 Erie Ale 29-31 Etna 134-137, 417 Faial 418 Fuego 359 Fuji 175-177, 415 Gorelîi Hrebet 154 Grimsvotn 89, 90 Haleakala 269—272 Helgafcll 90 Katmai 290-291 Kelut 417 Kilauea 415, 416 Kliucevskaia 154 Krakatau 201-205, 417 Kronoţki 154 Laki 89-90, 417 Masaya 359Mauna Loa 189, 415, 416 Mazama 322, 323 Nevado del Ruiz 417 Ngauruhoe 266-268 Novarupta 291 Nyamulagira 50 Nyiragonga 50—52 Ojos del Salado 416 O l Doinyo Lengai 37-39 Oraefajokull 91 Pacaya 359 Paricutin 415, 416 Pele 417Pico de Teide 112—113 Ruapehu 266—268 St Helens 416, 417 Ştiubelia 154 Tambora 204, 416, 417

Tarawera 258, 259 Tocorpuri 388 Tongariro 264, 266-268 Turrialba 359 Ummuna 30 Unzen-Dake 417 Vezuviu 417 Volcan Poâs 358-359 Waialeale 273—275

vulturi 18, 66, 118—119 vulturul Bonelli 18 vulturul himalayan 171 vulturul imperial spaniol 118—119

wWaimangu, valea 259 Waiotapu 259Walker, căpitanul Joseph 352 Wallaman, cascada 253 wallaroo 223, 226 Warburton, Peter 238 Warrumbungles 251—252 Wasdale Head 102, 103 Wast W ater 102-103 Weano, Defileul 214 Wegener, Alfred 412-414 Weissner, Fritz 319 welwitschia, planta 56 W estern Brook Pond 299 Whakarewarewa 258 Whillans, D on 397 W hin Sili 419 W hite, Patrick 246 W hite Sands (Nisipurile Albe)

346-347 Whitewater, Golful 351 Whymper, Edward 128-129 Wilson, dr. Bill 224 Windham, William 125-126 Wizard Island 322—323 W ounded Knee Creek 308

Wright, Valea 404 W u, cheile 179

XXiling, cheile 178-179 Xintan, cataracta 179

YYangtze, cheile 178-179 yardang 444 Yeats, W. B. 100 Yei 341 Yichang 178 yi (populaţia) 192 Yosemite, Cascada 309—312 Yosemite, Valea 189, 419,

442yucca săpunariţă 346 Yunnan, provincia 190, 434

zZafferana 135—136 Zagros, munţii 427 Zambia, platoul central 74 Zambia

Victoria, Cascada 72-74 Zavodovski, Insula 402—403 zebra 47 Zhengzhou 439 Zidul lui Hadrian 337, 419 Zimbabwe

Matopo, dealurile 71 Victoria, cascada 72-74

zooxantele 248 zuluşi 76

455

Sursa ilustraţiilorImaginile din Descoperiţi minunile lumii au fost furnizate de către persoanele din lista de mai jos. Fotografiile cu Copyright Reader's Digest sunt date în cursive.

S - sus; C - centru; J - jos; D - dreapta; St - stânga.

2-3 Digital Vision, 4-5 istockphoto.com, 12 The Image Bank/ Keone,

13 Explorer/Bruno Guiter, 14 CSf Colorific/Pierre Boulat, CD Bruce

Coleman/Giorgio Gualco, 15 J Colorific/Sylvain Grandadam, 16 SSf Jean-

Marc Durou, C Syndication International, 17-19 (o//) Philippe Lafond,

20-21 Daniele Pellegrini, 22-23 Odyssey Images/Colorific/J.L. Manaud,

23 SD Colorific/J.L.Manaud, 24-25 Chris Johns, 26-27 AlIStock/ Chris

Johns, 28 (toate) AlIStock/Chris Johns, 29 John Hillelson/Georg Gerster,

30 AlIStock/Chris Johns, 31S AlIStock/Chris Johns, C Patrick Frilet,

32 COsterreichische National Bibliothek, D Douglas Botting,

33 Colorific/Mirella Ricciardi, 34 J GEO/Uwe George, 35 Guy Yeoman,

SSf Colorific/© James Sugar/Black Star, 37 J AlIstock/Chris Johns,

38 Planet Earth Pictures/Sean Avery, 39 S t Gerald Cubitt, JD Magnum/

George Rodger, 40-41 Planet Earth Pictures/A & M Shah, 42-43 National

Geographic Society/Robert Caputo, 43 Stanley The Mansell Collection,

JD The Hulton Picture Company, 44-45 John Hillelson/Georg Gerster,

45 Royal Geographical Society, 46-47 Minden Pictures/Frans Lanting,

47 Minden Pictures/Frans Lanting, 48 Chris Johns, 49 AlIStock/Chris

Johns, 50-51 AlIStock/Chris Johns, 51 Magnum/Michael K. Nichols,

52 S Colorific/© James Sugar (Black Star), 53 J Minden Pictures/ Jim

Brandenburg, 54-55 Gerald Cubitt, 55 JS t Minden Pictures/Jim

Brandenburg, 56 S S t Anthony Bannister Photo Library, C Bruce

Coleman/ Eckart Pott, 57 J Anthony Bannister Photo Library,

58 SSt John Hillelson/ George Gerster, 58-59 Anthony Bannister Photo

Library, 60-61 Minden Pictures/Frans Lanting, 61 Robert Estall/David

Coulson, 62 S Anthony Bannister Photo Library, J Minden Pictures/Frans

Lanting, 63 S NHPA/ Peter Johnson, J Anthony Bannister Photo Library,

64 SSt Courtesy of Dept. o f Library Services, American Museum of

Natural History Neg. No. 410988, Photo: Shackelford, CSt Impact/Alain

Le Garsmeur, 64-65 Fundal Vernon Morgan, C Doug Scott, J Royal

Geographical Society, 65 TL Fondation Alexandra David Neel, TR

Mountain Light/© Galen Rowell, CD Planet Earth Pictures/Howard Platt,

66 J Minden Pictures/Frans Lanting, 67 Aspect/Antoniette Jaunet,

68-69 NetWork/ Herman Potgieter, JC The Hulton Picture Company,

JJohan W Elzenga, 72-73 National Geographic Society/James L.

Stanfield, 73 JS t Royal Geographical Society, JC Gerald Cubitt, J Gerald

Cubitt, 76 SSt & SC Peter Newark's Pictures, 77 Photo Access/David

Steele, 78 SD Bruce Coleman/ Gerald Cubitt, CD A rt Publishers,

Durban/John Hone, J Photo Access/ W alter Knirr, 80 W alter Knirr,

80-81 Walter Knirr, 83 Minden Pictures/ Frans Lanting, 84-85 Minden

Pictures/Frans Lanting, 85 After a photograph by Frans Lanting,

88-89 Photographers Aspen/Paul Chesley, 89 S Robert Harding Picture

Library/L. Giraudou, C Samfoto/Kim Hart, 90-91 Explorer/Katia Krafft,

91 JD Private Collection/University of Heidelberg, 93 Samfoto/Pal

Hermansen. 94-95 Paul Wakefield, 96 SD Ulster Museum, Belfast,

CD National Maritime Museum, London, J Ulster Museum, Belfast,

97 Paul Wakefield, 98-99 Paul Wakefield, 100-1 Slide File, 102-3 Jon

Wyand, 103 C Ronald W. Clark, JD John Cleare/Mountain Camera,

104 S Images Colour Library, 105 Patricia Macdonald, 106 J David Noton,

107«/Colorific/ Mike Yamashita, 108-9 Martti Rikkonen, 110-11

Husmofoto, 111 Werner Forman Archive/Statens Historiska Museum,

Stockholm, 112-13 Patrick Frilet, 113 Explorer/Jean Loup, 114 S Library of

Congress (USF34-4052-E), CSt Thomas Stephan, CD John Hillelson/

Georg Gerster, J The lmage Bank/Guido Alberto Rossi, 114-15 Fundal Vernon Morgan, 115 S ZEFA/Rossenbach, C Aspect/Geoff Tompkinson,

JS t Thomas S. Lang, JD Roger-Viollet, 116-17 Odyssey Productions/

Robert Frerck, 118 St Network/ Silvester/Rapho, 119 S Network/

Silvester/Rapho, 120-1 Network/ Silvester/Rapho, 122-3 Odyssey

Productions/ Robert Frerck, 124 JS t Scope/Jacques Sierpinski,

125 S f John Cleare/ Mountain Camera, 126 SD The Mansell Collection,

127 S & C Eisriesenwelt, 128 J Images Colour Library, 129 SC & SD Ronald W. Clark, 130 JC Overseas/E. Gavazzi, 130-1 Gerhard & Waltraud

Klammert, 132-3 Helga Lada Fotoagentur/Ernst Wrba, 133 Bildarchiv

Huber/ R. Schmid, 134-5 Explorer/Katia Krafft, 135 Etna Violet După o

fotografie de E. Poli Marchese, 136-7 Daniele Pellegrini, 138-9 Ric

Ergenbright, 139 Daniele Pellegrini/Dottore Lino Pellegrini, 140-1 Network/

Klaus D. Francke (Bilderberg), 141 NHPA/David Woodfall, 144-5 Colorific/

© 1992, Lee Day (Black Star), 145 Robert Harding Picture

Library/Nicolas Thibaut, 146 Explorer/R. Mattes, 147 D Colorific/Richard

Nowitz, 148-9 Aspect/Peter Carmichael, 150 John Hillelson/Georg

Gerster, 151 Robert Harding Picture Library/J. Edwardes,

152-3 Aspect/Barrie Christie, 153 JS t Aspect/Barry Christie, 154 JAgence

de Presse/Vadim Gippenreiter, 155 S ZEFA/Vadim Gippenreiter,

JD Agence de Presse/ Vădim Gippenreiter, 156 S NHPA/John Hartley,

157 Wolfgang Kaehler, 158-9 Daniele Pellegrini, 160-1 Novosti/Piotr

Malinovskij, 161 JDTyne and Wear Museums, 162-3 NHPA/John Hartley,

164-5 Ric Ergenbright, 165 J Explorer/P. Montbazet, 166 Mountain

Light/© Galen Rowell, 1986,168-9 Novosti/A. Lyskin, 170-1 John Cleare/

Mountain Camera, 172-3 Mountain Light/© Galen Rowell, 174 S The

Aerial Display Company/ Mandy Dickinson, CSf The Aerial Display

Company/Leo Dickinson, 175 S Colorific/Lee E. Battaglia, 176 Magnum/H.

Hamaya. 176-7 Bruce Coleman/Orion Press, 177 SD Courtesy of the

Trustees of the Victoria and A lbert Museum, London, C The Bridgeman

A rt Library/Private Collection, 178-9 Aspect/Tom Nebbia, 180 J ET

Archive/National Palace Museum, Taiwan, 180-1 China Travel & Tourism

Press, 182-3 Lu Kai Di, 184-5 Aspect/Peter Carmichael, 186 S f & JD AJ

Eavis, 187 S John Hillelson/ Georg Gerster. J Explorer/Jean-Louis

Gaubert, 188 SSt Frank Spooner/ Greg Lowe, C Christian Bonington,

188-9 Colorific/© James Balog (Black Star), Fundal Vernon Morgan,189 SSt Mary Evans Picture Library, SD Explorer/Katia Krafft,

JS t Yosemite National Park Research Library/George Fiske, JD Network/

Serraillier (Rapho). 190-1 The Image Bank/Nevada Wier, 192 Robert

Harding Picture Library/A.C. Waltham, 193 D Bruce Coleman/John

Waters, 194 J Taroko National Park, 195 Taroko National Park, 196-7 Robert

Harding Picture Library/Robert Francis, 198-9 Robert Harding Picture

Library/Robin Hanbury-Tenison, 199 CD Robert Harding Picture Library/

A.C. Waltham, 200 ZEFA/DAMM-ZEFA, 201 Sf Bruce Coleman/Dieter &

Mary Plage, 202-3 John Hillelson/ Georg Gerster, 204 Explorer/Katia

Krafft, 205 J Bruce Coleman/Dieter & Mary Plage, 206-7 A. Compost,

210-11 Bill Bachman, 212-13 R. Woldendorp, 213 Bill Bachman, 214 D Bill

Bachman, 215 J Photo Index/R. Woldendorp, 216 J Photo Index/R.

Woldendorp, 217 Bill Bachman. 218-19 John Hillelson/ Georg Gerster,

220-1 Robin Morrison, 222-3 Auscape/Reg Morrison. 223 JC După o

fotografie de I.R. McCann/Australasian Nature Transparencics,

224 SSt David Muench Photography, CSt Photograph courtesy of Hirschl

&. Adler Galleries, Inc., New York/The Collection of M r & Mrs. C. Kevin

Landry, CD Royal Geographical Society, JD Colin Monteath/ Hedgehog

House, NZ, 224-5 Fundal Vernon Morgan, S Lent by U.S. Department of

the Interior, Office of the Secretary, 225 SD Michael D. Yandell, CSt The

Bridgeman A rt Library/Pushkin Museum, CD Yale Center for British

Art/Paul Mellon Collection, JS t Colorific/Patrick Ward, JD Bruce

Coleman/ Geoff Dore, 226-7 John Hillelson/Georg Gerster, 228-9 Auscape/

Gunther Deichmann, 230 Auscape/Jcan-Paul Ferrero. 231 SSt Auscape/

Jean Paul Ferrero, SD JohnHillelson/Georg Gerster, 232-3 Photo Index/R.

Woldendorp, 234 S Auscape/Jean-Paul Ferrero, 235 CSt Auscape/D.

Parer & E. Parer-Cook, 236-7 Auscape/Reg Morrison, 238 Sf Bill

Bachman, 239 S Bill Bachman, 240 David Austen, 240-1 Bill Bachman,

242-3 AIIStock/Art Wolfe, 243 Auscape/J.M. La Roque, 244-5 Auscape/

Jean-Paul Ferrero, 246 S Bill Bachman, J După o fotografie de A.P.

Smith/Australasian Nature Transparencies, 247 J Photo Index, 248 CD & JD Auscape/L. Newman & A. Flowers, 248-9 Colorific/ Penny Tweedie,

250 S Auscape/Kevin Deacon, J Auscape/L, Newman & A. Flowers,

251J Auscape/Jaime Piaza van Roon, 252 C & D Auscape/ Reg Morrison,

253 R. Armstrong, 254 S David & Anne Doubilet, 258-9 Explorer/ Katia

Krafft, 259 Alexander Turnbull Library, NZ/ Auckland Star Collection,

260-1 Bruce Coleman/Frances Furlong, 261 CD Brian Enting Projects.

Greenstone figure Bruce Coleman/J. Fennell, 262 John Hillelson/ Brian

Brake, 263 S Auscape/Kevin Deacon, C Alexander Turnbull Library,

NZ/Gifford Collection, 264 JD Colin Monteath Hedgehog House, NZ/Pat

Barrett. 264-5 Bruce Coleman/ G. Egger, 266-7 Bill Bachman, 268 John

Hillelson/Brian Brake, 269 S The Tmage Bank/List Dennis, 270-1 The

Image Bank/Margarette Mead, 272 SSt NHPA/Stephen Krasemann,

SOThe Hulton Picture Company, J David Muench Photography,

273 J Minden Pictures/ Frans Lanting, 274-5 The lmage Bank/Don King,

275 J Minden Pictures/ Frans Lanting, 276-7 Network Hans-Jurgen

Burkard (Bilderberg), 280-1SD R K/ Krasemann. J Planet Earth Pictures/

Jim Brandenburg, 282 JS t National Geographic Society/Collection

Robert E. Peary, JC Reed Consumer Books Picture Library, 283 Tom

Bean, 284-5 Je ff Gnass Photography, 286-7 Tom Bean, 287 Science Photo

Library/Jack Finch. 288-9 S Network/© 1991 Sarah Leen (Matrix),

«/Colorific/© James Balog (Black Star), 290-1 Tim Thompson

Photography, 291C National Geographic Society, 292-3 Colorific/Erich

Spiegelhalter, 293 Fred Bruemmer, 294 S Colorific/Erich Spieglehalter,

295 J Matt Bradley, 296-7 Matt Bradley. 298 S & CSt Matt Bradley,

299 JD Yva Momatiuk/John Eastcott, 300 J The Image Bank/ William A.

Logan, 300-1 Ric Ergenbright, 302 SSt The Ronald Grant Archive

Diamond Films Ltd (Paramount), CSt Cinema Bookshop/ Colombia

Pictures, C Camera Press/Snowdon, JD The Kobal Collection/Colombia

Pictures, 302-3 Fundal Vernon Morgan, J The Kobal Collection/MGM,

303 SSf British Film Institute/ Universal, C The Ronald Grant Archive,

CD The Kobal Collection, 304-5 ZEFA/S. Dauner, 305 JS t The Mansell

Collection, 306-7 Larry Ulrich Photography. 308 S Peter Newark's

Pictures, 309 JD Sierra Club/William E. Colby Memorial Library, J Planet

Earth Pictures/Robert A Jureit, 310 Je ff Gnass Photography,

311C University of California/The Bancroft Library, D Proprietar

necunoscut, Poster in Yosemite National Park Collection/ Photograph by

Bob Woolard, J David Muench Photography, 312 SSf David Muench

Photography, D Planet Earth Pictures/John Downer, 313 Photographers

Aspen/Paul Chesley, 314-15 National Geographic Society/W.A. Allard,

316 SSf David Muench Photography, 316-17 Ric Ergenbright, 317 JS t Jeff

Gnass Photography. 318-19 Mountain Light/© Galen Rowell, 319 C National

Park Service, 320 J David Muench Photography. 321S NHPA/John Shaw,

322 D Bruce Coleman/Michael Freeman, 323 Lloyd Smith,

324-5 Colorific/Michael J. Howell, 326-7 Je ff Gnass Photography,

327 STom Bean, 328 S The Image Bank/James H. Carmichael Jr,

JS t David Muench Photography, 329 D Magnum/Michael Nichols,

330 Magnum/Michael Nichols, 331 CD & J Magnum/Michael Nicols,

332-3 Dietrich Stock Photos, Inc, 334 S David Muench Photography/Marc

Muench, J David Muench Photography, 335 CSt Smithsonian Institution

(1,591) CD Private Collection. JT om Bean, 336 CSt Magnum/ Bruno

Barbey, BL National Geographic Society/EC. Erdis, JD Loren Mclntyre,

336-7 Fundal Vernon Morgan, S Svenska Acro-Bilder AB/G. Soderberg,

337 SD Aerofilms, CSt John Hillelson/Brian Brake, CD Richard Alexander

Cooke III, J Slide File, 338-9 Woodfin Camp & Associates/Jonathan

Blair, 339 Courtesy of Dept. o f Library Services, American Museum of

Natural History, Negative no. 329148,340-1 David Muench Photography,

341 SD National Archives, Washington, Neg. no. 75-BAE-2421B-6,

JD David Muench Photography/Bonnie Muench. 342 S Peter L Kresan

Photography, C David Muench Photography, 343 S t David Muench

Photography, 344 CSt Colorific/ Michael Melford, 344-5 Sf Ric

Ergenbright, 345 CD John Hillelson/Georg Gerster, 346 SD Bruce

Coleman/Charlie Ott, 347 Jeff Gnass Photography, 348 JS t David

Muench Photography, JD Library of Congress Neg. no. 300195 LC-262

78279,349 D DRK/Marty Cordano, 350 David Muench Photography,

350-1 Carr Clifton, 352-3 Warren Marr, 354-5 Eduardo Fuss, 356 S t David

Muench Photography, JD Courtesy of The Scheinbaum & Russek Gallery

of Photography/Photo by David Scheinbaum, 357 Photographers

Aspen/David Hiser, J Colorific/© John Running (Black Star).

358-9 Colorific/Michael Melford, 359 Loren’McInlyre, 362 Kinkajou După

o fotografie de Loren Mclntyre, S Loren Mclntyre, 363 NHPA/George

Bernard, 364 CSt Loren Mclntyre, 364-5 Loren Mclntyre, 366-7 GEO/

Charles Brewer-Carias, 368-9 GEO/Uwe George, 370-1J The Lost World

Balloon Society/Michael Lawton, 371C National Portrait Gallery, London,

CD John Murray (Publishers) Ltd./Sir Arthur Conan Doyle, The Lost World, 372-3 Ardea, London/Adrian Warren, 374 GEO/Uwe George,

375 J Loren Mclntyre, 376-7 Nigel Press Associates Ltd, 377 JD Loren

Mclntyre, 378-9 NHPA/Martin Wendler, 379 C Explorer/Jose Moure,

380 SSt Photographers Aspen/Nicholas Devore III, SD Bruce Coleman/

Gunter Ziesler, 381S Loren Mclntyre, 382-3 Loren Mclntyre, 384-5 Loren

Mclntyre, 385 Magnum/F. Scianna, 386-7 Rex Features Ltd/Michael

Friedel, 388 Loren Mclntyre, 388-9, Loren Mclntyre, 390 S Loren

Mclntyre, 391 «/South America Pictures. 392-3 Loren Mclntyre,

394 JTrustees of the British Museum (Natural History), 394-5 Explorer/

Revel, 395 JD Aspect/ Julia Bergada, 396-7 Colin Monteath Hedgehog

House, NZ, 397 CD The Mansell Collection, B Colorific/© Olaf Soot (Black

Star), 398-9 Daniele Pellegrini, 402-3 Jim Snyder, 404 National

Geographic Society/George Mobley, 405 S Colin Monteath Hedgehog

House, NZ, 406-7 Colin Monteath Hedgehog House, NZ, 408 JS t & JC Popperfoto, 409 Colin Monteath Hedgehog House, NZ/Pat Tinnelly,

410-11 Thomas Ives, 412 S Images Unlimited, Inc./AI Giddings, J Biofotos,

412-13 National Geographic Society/ Emory Kristol, 414 S Icelandic Photo

& Press Service/Mats Wibe Lund, J Bildarchiv Preussischer Kulturbesitz,

415 Ardea, London/Francois Gohier, 416 SSt & JC Explorer/Katia Krafft,

416-17 j Explorer/Katia Krafft, 417 SSf, SC, SD, © Gary Rosenquist,

1980. Editura nu a reuşit să contacteze fotograful, 418-19 S Andreas

Stieglitz, 419 SC Colorific/P. Maitre (Odyssey), SD Entheos/Steven C.

Wilson, J Daniele Pellegrini, 420 JS t Colorific/© James Sugar (Black

Star), JD Icelandic Photo & Press Service/Mats Wibe Lund,

421S Colorific/© James Balog (Black Star), JS t Natural Science Photo?

A.J. Sutclîffe, JD Photo Researchers, Inc./Ronny Jaques, 422 JS t Rob

Lewine, JC John S. Shejton, 423 SSf Guillermo Aldana, 424 Explorer/

K. Krafft, 425 Ric Ergenbright, 426Telegraph Colour Library,

426-7 Geoscience Features, 427 SD Aerofilms, C Robert Harding Picture

Library/A.C. Waltham, JD Mountain Camera/ John Cleare, 429 S John

Cleare (Mountain Camera), JS t JD Network/H. Silvester (Rapho),

430 SSf & C David Gasser, 430-1S Minden Pictures/ Frans Lanting,

J John Hillelson/Georg Gerster, 431 SD DRK/Stephen J. Krasemann,

JD Landscape Only/Images Colour Library Limited Roger Moss,

432 JS t David Muench Photography, 432-3 J Peter Dombrovskis/West

Wind Press, 433 SSf Geoscience Features, 434 SSf Robert Harding

Picture Library/Daphne Pochin-Mould, SD Bruce Coleman/Geoff Dore.

C Robert Harding Picture L ib rary/N A Callow, 435 Photo Index/R.

Woldendorp, 436 TL DRK/Stephen J. Krasemann, 436-7 S David Muen:-

Photography, 437 SD The Image Bank/Steve Proehl, CSt The Tmage

Bank/Alain Choisnet, JD Sheila & Oliver Mathews, 439 SSt Geoscience

Features/Dr. B. Booth, CSt Ardea, London/Adrian Warren, JS t The

Image Bank/Barrie Rokeach, JD The Image Bank/Tom Mareschal,

440 Aspect/Rob Moore, 441 SC Satellite image data processing by

Environmental Research Institute of Michigan (ER1M), Ann Arbor,

Michigan, C National A ir Photo Library, Canada, JS t David Muench

Photography, 442 SD Kort-OG Matrikelstyrelsen, Copenhagen, JS t Coiin

Monteath Hedgehog House, NZ/Mark Jones, 443 SS t Photographers

Aspen/Paul Chesley, 445 SSt David Muench Photography, SD Colorific/

Koene, JGEO /Uw e George, 446 Impact/Yann Arthus-Bertrand

(Altitude), 446-7 The Image Bank. 447 TL Mountain Light/© Galen

Rowell, SC John Hillelson/Georg Gerster, SD Loren Mclntyre.

456 40/345/05

descoperiti minunile lumii [ssc] - opt mic.pdf

Documents