Descoperiri arheologice de senzatie la Ruginoasa articol publicat la: joi, 01 Mai 2008

Acum doua saptamini, in vreme ce incercau sa transforme, ce-i drept, involuntar, dar definitiv, un sit arheologic intr-o cariera de piatra, citiva tarani din comuna Ruginoasa au scos la lumina zeci de piese ceramice specifice culturii Cucuteni. Vestigiile au fost aduse la suprafata odata cu cei 1.500 metri cubi de pamint excavati, din dispozitia primarului comunei, de pe o suprafata de 800 mp. Situat la 200 de metri sud de Ruginoasa, situl a fost descoperit in 1897, insa primele studii dateaza din 1926, cind, sub indrumarea arheologului Hortensia Dumitrescu, au fost cercetati 444 mp, dintr-un total de aproximativ 3 hectare. In timpul celui de al doilea razboi mondial, intreaga zona a fost fortificata, iar pe sit au fost amplasate tancuri. De altfel, gropile provocate de explozia unor proiectile au ramas vizibile pina astazi. Distrugerile s-au accentuat, insa, ulterior, cind locuitorii din Ruginoasa au extras din perimetrul sitului piatra dupa piatra, locul fiind transformat intr-o veritabila cariera. Cea mai mare paguba a fost produsa, totusi, de excavatiile de data recenta. "Toate piesele pe care le-au recoltat, in regim de urgenta, specialistii de la Muzeul de Istorie al Moldovei se aflau de-a valma in mormanele de pamint excavate. Din pacate, se pare ca nu am fost primii in zona -- am primit semnale ca multe fragmente au fost "culese" de "binevoitori", lucru care nu ne mira, stiut fiind faptul ca in Romania exista o adevarata mafie a obiectelor de arta. Totusi, imediat dupa ce am fost informati, am luat toate masurile pentru securizarea sitului, iar piesele au fost aduse la Laboratorul Zonal de Restaurare si Conservare din cadrul Complexului Muzeal National "Moldova", pentru a fi salvate", ne-a spus geologul Madalin Cornel Valeanu de la Muzeul de Istorie al Moldovei, cel care a supravegheat toate operatiunile realizate in situl de la Ruginoasa. Au fost descoperite numeroase fragmente de vase, statuete, reprezentari zoomorfe, unelte, oase de animale si, ce-i mai important, o piesa unica in intregul areal Cucuteni. "Este vorba despre un fragment dintr-un chip uman, pe care apare un corn de animal. Deocamdata, nu avem si alte piese care sa intregeasca vasul initial, insa speram sa le gasim", a adaugat Valeanu. Mentionam ca vestigii ale culturii Cucuteni au fost descoperite in zona Sfintu Gheorghe, in toata Moldova, Ucraina si... China! In concluzie, se pare ca excavatiile facute la Ruginoasa s-au dovedit a fi, pina la urma, cu doua taisuri: partea buna este ca specialistii au fost sesizati cu privire la existenta unui sit "activ", insa nici pierderile nu sint deloc de neglijat. Practic, piesele au fost scoase din contextul lor istoric, ceea ce face ca informatiile oferite de acestea sa nu mai aiba incarcatura scontata.

Suceava Noi descoperiri arheologice articol publicat la: joi, 01 Mai 2008

Arheologii au descoperit, în necropola tumulară de la Adîncata, încă un schelet de războinic din Epoca Bronzului, iar la o distanţă de 8 km au fost găsite două statuete din ceramică a căror vechime a fost estimată la 5.000 de ani. Arheologii de la Complexului Muzeal "Bucovina", care au făcut descoperirea, afirmă că datarea exactă a scheletului incinerat este anul 1800 î.Ch. Osemintele au fost descoperite la adîncimea de un metru, iar pe mormînt au fost găsite vase reprezentînd ofrande ritualice. În plus, mormîntul războinicului conţine şi un topor din piatră. La sfîrşitul lunii iulie, tot la Adîncata, arheologii au descoperit în această unică necropolă tumulară din România aparţinînd culturii Comarov, scheletul unui războinic din Epoca Bronzului. Arheologul Bogdan Niculică a declarat că "scheletul datează din anul 1700 î.Ch., pe mormînt aflîndu-se şi vase reprezentînd ofrande ritualice". Bogdan Niculică a mai spus că în situl arheologic de la Adîncata au fost descoperite şi alte obiecte aparţinînd Epocii

Bronzului. O altă echipă de arheologi şi studenţi a făcut descoperiri remarcabile în situl arheologic de la Feteşti, aşezările de acolo datînd din perioada timpurie a culturii Cucuteni. Acolo au fost aduse la lumina două statuete din ceramică rudimentară conservate perfect.

Descoperire arheologică monumentală în Covasnade Dan Boicea (9830 afisari, 2007-06-28)  

Mormânt dublu, cu incineraţie în urnă ... În satul Olteni din acest judeţ este atestată existenţa milenară a dacilor înainte, în timpul şi după ocupaţia romană

Una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din România demonstrează existenţa dacilor în Transilvania şi continuitatea lor în Ardeal pe parcursul unui întreg mileniu. Pentru prima oară, specialiştii au scos la lumină o aşezare completă, formată din sat şi cimitir, pe şantierul arheologic de la Olteni, comuna Bodoc, judeţul Covasna.

Rămăşiţe umane arseSpecialiştii sunt de părere că la Olteni se află cea mai veche mărturie despre un sat dacic documentat, iar zona cuprinde dovezi incontestabile despre prezenţa dacilor aici până în secolul V, vreme de un mileniu, înainte, în timpul şi după ocuparea romană."Este prima dată când în Transilvania avem documentată o comunitate dacică prin mai multe vestigii, printr-o aşezare - un sat şi un cimitir - o necropolă", ne-a declarat Valeriu Sârbu, cercetător ştiinţific gradul I şi director adjunct la Muzeul Brăilei. "Avem locuinţe, dar şi cimitirul, care datează din secolele IV-III î.Hr. Aşa putem demonstra existenţa dacilor în acea zonă, de atunci până la cucerirea romană şi după stăpânirea romană. În apropiere, este o altă aşezare dacică din secolele IV-V după Hristos, care arată continuitatea dacilor pe parcursul unui mileniu, într-un areal de câţiva kilometri", completează Valeriu Sârbu. "Este o descoperire foarte importantă, mai ales necropola dacică, pentru că este singura din secolele IV-III înainte de Hristos găsită până acum în Transilvania", ne-a confirmat şi arheologul Dan Buzea, şeful Secţiei de cercetare şi valorificare a patrimoniului, la Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

Morminte vechi de peste 2000 de ani

Strachină lucrată manualSatul Olteni, din judeţul Covasna, se află situat în depresiunea Sfântu Gheorghe, la 10 km nord de oraşul Sfântu Gheorghe, de ambele părţi ale DN-12, Braşov – Miercurea-Ciuc, fiind străbătut de la nord la sud de râul Olt. Până în momentul de faţă au fost descoperite şase morminte ale necropolei dacice, dar se estimează că în împrejurimi mai sunt câteva sute. Recent, au fost cercetate două dintre ele, care se adaugă altor patru, descoperite în 2005 şi 2006. Cele şase morminte se află la 6-10 metri distanţă unul de altul şi au multe caracteristici comune (s-a practicat inclusiv incineraţia, depunerile au fost protejate de structuri din lemn, toate vasele utilizate ca urne ori cu ofrande sunt modelate cu mâna). Specialiştii au găsit vase din morminte, tronconice ori bitronconice (în formă de trunchi de con), şi străchini, plus un picior de la un vas, ceea ce indică o utilizare preferenţială a unor tipuri de recipiente pentru practicile funerare. La Olteni, săpăturile au început în urmă cu şapte ani, iniţiate de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR) şi finanţate de o firmă din Braşov care are acolo o

carieră de nisip şi este obligată, conform legii, să suporte cheltuielile de cercetare, întrucât terenul îi aparţine.

Dintr-un singur mormânt au fost duse oase la analize antropologice. Acestea aparţineau unei femei între 15 şi 30 de ani, care a fost incinerată acolo.Dan Buzu arheolog

Obiecte descoperite la Olteni

Materialul arheologic descoperit este format din vase ceramice (oale, străchini, castroane, pahare etc), fragmente de vase ceramice, obiecte din piatră (râşniţe, cuţite, răzuitoare), os (ace) şi lut ars (plastică antropomorfă şi zoomorfă, elemente de cult). Obiectele se află în patrimoniul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe şi vor fi expuse. Săpăturile continuă, iar arheologii se aşteaptă să descopere şi oase mineralizate ale dacilor, care nu s-au distrus prin ardere, precum şi alte vase.

Descoperiri arheologice de mare insemnatate : Manastirea   Bizere

Manastirea BIZERE din judetul Arad - o prima dovada a existentei crestinismului Bizantin in Balcani. “Conducerea Complexului Muzeal - Arad, a anuntat ca si in acest an vor fi continuate sapaturile arheologice la situl de la Frumuseni - manastirea Bizere, cel mai important din judetul Arad, informeaza corespondentul AMOS News, citat de ziarul electronic gratuit E-@ctual !

Arheologii intentioneaza sa scoata la lumina mozaicurile de aici, pentru ca specialistii sa poata face o anamneza a starii in care se afla acestea. De asemenea se va realiza o documentatie foto-video.

Mozaicul bizantin a fost descoperit sub ruinele unei manastiri catolice. Se crede ca pe locul respectiv, inainte de ridicarea manastirii, exista o bizerica bizantina, veche de un mileniu, iar mozaicul ar fi chiar pavajul bisericii. Specialistii care lucreaza de mai multi ani, in situl arheologic din localitatea Frumuseni, aflata la 12 kilometri de municipiul Arad, spun ca descoperirea are o valoare inestimabila pentru istorici, fiind prima dovada arheologica a existentei crestinismului bizantin in Balcani.

Inca de la primele sapaturi, arheologii au descoperit in zona izvoare istorice care vorbesc despre viata prospera a unei comunitati monahale, care numara 20-30 de calugari. Din punctul de vedere al arheologului Adrian Andrei Rusu, seful santierului arheologic de la Frumuseni, istoria locasului de cult este foarte interesanta. “Biserica a fost atestata documentar la 1183 si a fost a calugarilor benedictini. Biserica insa a functionat cam de pe la anul 1100. Se pare ca manastirea avea si rolul de a controla transporturile de sare facute pe Mures. La inceput de eit ortodox, locasul a fost preluat de catolici, iar pana la sfarsitul secolului al XVI-lea a fost manastire benedictina, dupa care nu a mai fost locuita”, a precizat arheologul citat. Pe santierul de la Frumuseni s-au descoperit, in campaniile trecute, mai multe mozaicuri policrome grupate in trei panouri de circa 1,5m x 1,3m, realizate intr-o maniera artistica remarcabila si cuprinzand reprezentari de animale (reale si fantastice), motive florale si geometrice.

Specialistii apreciaza ca mozaicurile sunt o parte din pardoseala unei biserici care a existat aici in secolul al XI-lea. In mod evident de influenta bizantina, ele reprezinta un unicat absolut pentru arheologia medievala romaneasca si deschid un nou capitol al istoriei artei medievale de pe teritoriul Romaniei. Pentru ca descoperirea de la Frumuseni este unica in tara, Consiliul

judetean Arad si Prefectura au decis sa ceara sprijinul Guvernului pentru obtinerea unei clasificari aparte a sitului arheologic.Autoritatile aradene vor ca Ministerul Culturii si Cultelor sa clasifice situl la categoria A, fapt care ar face ca localitatea sa fie cuprinsa intr-un parc arheologic.

Editura Traditie , Romania, Bucuresti ISSN 1224-0699 Editor:Vera Maria Neagu 2007

Transmite - I.Miclau AUSTRALIA

Descoperiri arheologice

În ultimele decenii, pe teritoriul  comunei Pogana cât şi în comunele învecinate, au apărut numeroase mărturii arheologice cu privire la existenţa urmelor de vieţuire omenească din cele mai îndepărtate timpuri. Faptul că urmele de locuire aparţin diferitelor etape de dezvoltare ale umanităţii,  reflectă procesul de continuitate a populaţiei în această zonă. Materialele arheologice descoperite au fost aduse la lumina zilei fie de către factorii naturali (alunecări de teren, eroziunea solului), fie de către locuitori, prin efectuarea unor săpături. Majoritatea descoperirilor arheologice  au avut loc în apropierea satelor şi au fost cercetate, în anul 1955,  de către specialiştii Muzeului de antichităţi  din Iaşi (9), în anul 1963 de către Ghenuţă Coman(1)(2) şi în anul  1974 de către fostul director al muzeului Vasile Pârvan  din Bârlad, Vasile Palade(3),(4),(5),(6),(7),(8).

Nu departe de satul Pogana, la aproximativ 2km. N-E, pe teritoriul comunei Perieni, în fundul văii Roşcani s-a descoperit resturi de locuire din mai multe perioade istorice şi anume: din paleoliticul superior s-a descoperit o lamă de silex negricios neplatinat, din neolitic cultura Criş s-a descoperit un vas mic cu torţi orizontale, trei figurine antropomorfe şi patru zoomorfe, dăltiţe şi câteva toporaşe de piatră în formă de calapod, din neolitic cultura ceramicii liniare, s-au descoperit numeroase fragmente ceramice ce provin din boluri semisferice din pastă de bună calitate, decorate cu benzi de linii incizate întrerupte prin adâncituri în formă de capete de note muzicale

Urme de locuire aparţinând epocii bronzului, au fost scoase la lumina zilei, în locul numit „Cuibul Vulturilor”. Aici s-a descoperit un depozit de obiectele bronz  compus din  32 de piese: seceri, fibulă, piesă de harnaşament, topor  etc. . În partea de sud a satului Pogana au fost descoperite locuinţe cenuşar, resturi ceramice din vase în formă de sac, din vase cu torţi supraânălţate, caracteristice Culturii Noua(2). În această zonă, recent,

a fost descoperit un topor-ciocan din rocă dură de culoare neagră puternic lustruit, prevăzut cu o gaură de înmănuşare circulară cu umeri uşor proeminenţi. Ciocanul este  datat  din epoca bronzului.Perioada corespunzătoare stăpânirii romane în Dacia, sec. II-III, din punct de vedere al aşezărilor pe teritoriul comunei Pogana, este mai săracă. Cea mai apropiată urmă de locuire daco-carpică o întâlnim în comuna vecină, Iana, la necropola de la Tifeşti. În schimb, în această etapă istorică, întâlnim numeroase morminte aparţinând neamurilor sarmatice

infiltrate în această zonă, trăind în grupuri, probabil izolate. Cu prilejul efectuării unor săpături în partea stângă a pârâului Tutova, în curţile unor locuitori din satul Pogana, au fost descoperite mai multe morminte de inhumaţie însoţite de inventar funerar(6). Numai o parte din obiectele funerare au putut fi recuperate şi anume: un vas mic (unguentar) lucrat la roată din pastă aspră cărămizie şi  o căniţă lucrată la roată din pastă fină cenuşie. După informaţiile date de locuitori, într-un mormânt s-ar fi aflat o săgeată de bronz iar în altul o sabie de fier.l

In cetatea Oradea - noi descoperiri arheologice datand din secolul XII. Istoricul cetatii bihorene. 12-01-2008

           În fiecare zi, arheologii scot la lumină, mărturii ale istoriei medievale, care atestă prezenţa populaţiei româneşti, acolo unde, unii nu ar vrea să fie: în Ardeal. Astfel, la sfârşitul anului trecut, în Cetatea Oradea, o echipă de muncitori bihoreni şi opt arheologi din Cluj au scos la lumină vestigii, a căror vechime datează din secolul al XII-lea.                 Arheologul Adrian Andrei Rusu, de la Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj a declarat, cu acel prilej: "În fiecare zi se găseşte ceva interesant, de fapt în fiecare oră mă aştept să fiu chemat că s-a mai găsit ceva interesant. Până acum s-au găsit foarte multe obiecte, ceramică, monezi. S-a găsit şi un pantof medieval din piele, conservat foarte bine, care acum este la restaurare. Tot lângă pantof a fost găsit şi un pinten de secol XIV"

În prezent, arheologii au deschise 24 de puncte de lucru, în diferite colţuri ale cetăţii,

fiind în lucru, doar nouă dintre acestea.

De asemenea, în cursul zilei de 17 octombrie 2007, a fost găsit un cuţit de provenienţă nemţească, din secolul XIV- XV. "Este un cuţit de import, care vine din Germania. A fost făcut probabil la Nurënberg sau în Stiria. E tipică lucrătura acestui cuţit, prin faptul că are o placă de bronz pe un cep, iar lama după ce va fi curăţată va avea probabil gravat însemnul meşterilor", a explicat arheologul care l-a găsit.

Toate obiectele care au fost descoperite în urma săpăturilor arheologice din Cetatea Oradea, vor ajunge în patrimoniul Muzeului Ţării Crişurilor, urmând ca după restaurare să se numere printre exponatele instituţiei de cultură.

ISTORICUL CETĂŢII ORADEA

Dezastrul Regatului maghiar de la Mohacs (29 august 1526) - unde alături de regele Ludovic al II-lea a pierit în luptă şi episcopul orădean Perenyi Ferencz (1513 - 1526)  -, a influenţat şi evoluţia istorică a cetăţii orădene.

Aceasta a devenit în scurt timp un preţios obiectiv strategic, disputat între partida filohabsburgică - arhiducele Ferdinand de Habsburg, fratele lui Carol Quintul, autoîncoronându-se ca rege al Ungariei - şi cea pro-otomană a regelui de drept, Ioan I Zapolya - la 19 august 1529 acesta jurând solemn supunere sultanului Soliman Magnificul -, care şi-a stabilit chiar reşedinta în această cetate, în perioada 1529 - 1538.

Conflictul s-a încheiat, pentru un timp, prin încheierea la 24 februarie 1538, a Păcii de la Oradea, primul tratat internaţional care consfinţea separarea totală a Transilvaniei de Ungaria.

Ocuparea Ungariei centrale (1540) şi a Banatului până la Mureş (1552) de către oştile otomane au transformat fortificaţia orădeană în cel mai important avanpost al Principatului Transilvaniei în faţa primejdiei musulmane.

Situaţia reclama transformări radicale atât la nivelul instituţiilor interne - determinate şi de triumful Reformei în Transilvania -, dar mai ales al capacităţii defensive, care, în vechea formă, nu mai corespundea cerinţelor militare ale vremii.

Ofiţerul Italian, Giovan Andrea Gromo - care a poposit la Oradea, pe la începutul lui iunie 1565 -, descria vechea cetate ca având ziduri groase şi puternice, dar fără flancuri de vreo ispravă.  

Pentru construirea unei noi fortificaţii, au consultat şi au angajat meşteri şi arhitecţi italieni, deoarece aceştia erau consideraţi cei mai pricepuţi în asemenea construcţii la acea vreme, acest tip de fortificaţie fiind cunoscut ca aparţinând stilului bastionar italian, creat de arhitecţii: Baldassare Peruzzi, Sebastino Serlio şi Giorgio Vasari il Giovanne, ale căror proiecte se pastrează şi azi, în arhivele din Florenţa, München şi Paris.

Proiectul cetăţii pentagonale orădene i se atribuie lui Domenico de Bologna, arhitect care a frecventat curtea episcopului Martinuzzi. În zidirea cetăţii oradene s-au mai implicat de-a lungul anilor, arhitecţii militari: Ottavio Baldigara, Domenico dei Ridolfini da Camerino,

Simone Genga, Achille Tarducci da Corinaldo, Giovan-Marco Isolano – cel care a condos garnizoana în timpul asediului otoman din anul 1598 -, Maurizio Veniero şi Giacomo Resti.

Marele şantier orădean, în urma căruia vechea cetate medievală a fost demolată şi înlocuită cu o nouă fortificaţie, cu 5 bastioane (Crăişorul, Bastionul Aurit, Bastionul Ciunt, Poarta de Vest, Bastionul Roşu, Bastionul Bethlen, Poarta de Est– Ciuperca), a debutat spre sfârşitul domniei principelui Ioan Sigismund, prezent la Oradea în luna decembrie a anului 1569.

Poarta de est a fost deschisă în anul 1777 de către comandamentul militar, după ce cetatea, pierzandu-şi importanţa strategică a devenit o simplă cazarmă de garnizoană. Cu acestă ocazie, au fost construite şi cazematele de aici cât şi podul din faţa acestei porţi.

În timpul domniei principelui Gheorghe Rakoczi I (1630-1648) s-a lărgit şi s-a adâncit şanţul care înconjura cetatea, astfel încât terminaţia sa, a fost coborâtă sub nivelul albiei Crişului.

 Tot cu acest prilej, s-a pietruit şi consolidat contraescarpa care delimitează spre exterior, şanţul cetăţii. Călătorul turc, Evlia Celebi, care a poposit la Oradea, în perioada 1660 - 1661, a relatat că şanţul cetăţii avea o lăţime de 120 de picioare, o afunzime ca o mare, fiind umplut cu apă de Criş şi că pe el puteau pluti chiar şi galere.

Ca ecou al lungului asediu (1703-1710) din timpul răscoalei conduse de Francisc Rakoczy al II-lea, în anul 1714, printr-o dispoziţie a căpităniei cetăţii Oradea - care interzicea orice construcţie pe o rază de 500 paşi de cetate -, s-au demolat 162 clădiri.

După anul 1780, când cetatea şi-a pierdut importanţa strategică, zona construită a oraşului s-a extins până la şanţul cetăţii, dând naştere târgului, Subcetate, care a legat astfel, aria cetăţii de târgul Velenta.

 

 Marti, 24 Octombrie 2006

Descoperiri arheologice deosebite la Cluj

Acum cateva zile, in spatele unui magazin din centrul municipiului Cluj-Napoca, arheologii Universitatii 'Babes-Bolyai' au descoperit doua piese unice datand din veacurile XV-XVI. In legatura cu ele, arheologul Alexandru Diaconescu, coordonatorul sapaturilor, a declarat: 'In ceea ce pare a fi pivnita unei locuinte medievale, am descoperit, pe langa mai multe vase, si tigle, doua cahle de soba cu smaltul verde pe care e imprimata stema Corvinestilor, corbul cu un inel in cioc, iar sub aceasta stema Regatului Ungariei. Descoperirea facuta arata inca o data legatura dintre Matei Corvin si orasul Cluj. Pe de o parte, acesta s-a nascut la Cluj, in hanul unde acum se afla Casa Matei, iar pe de alta parte, este foarte posibil ca acesta sa fi avut proprietati in oras, fapt ce rezulta din desele vizite in Cluj, relatate in multe povesti ce circulau la acea vreme'. Cele doua cahle de soba, denumire pentru caramizi de teracota, reprezinta, in opinia dlui Diaconescu, 'o descoperire deosebita', piese de acest gen fiind rarisime. 'Specialistii nu au intalnit niciunde acest tip de cahle', a adaugat arheologul. Echipa de

arheologi condusa de Alexandru Diaconescu a mai descoperit o sala circulara din perioada romana si o caramida inscriptionata cu Cohorta a II-a Hispanica, argumente ale faptului ca Napoca a fost un castru militar inainte de a fi oras roman. Romania Libera

Marti, 25 Septembrie 2007

Noi descoperiri arheologice in Gorj

Cercetarile arheologice desfasurate in aceasta vara pe teritoriul judetului Gorj au scos la iveala obiecte noi din epoca tracica si romana. Lucrarile au inceput in luna iunie si vor dura pana la sfarsitul lunii octombrie. Cercetarile au fost efectuate la Rosia de Amaradia, Ceplea-Plopsoru, Bumbesti-Jiu si Bengesti-Ciocadia.lucru inedit pentru judetul Gorj l-a constituit descoperirea unui obiect de forma circulara care prezinta in partea inferioara o alungire.