descarca supliment

8
OBSERVATOR ULTURAL SUPLIMENT C P oemele Marianei Marin se disting, în con- textul genera]iei sale, printr-o „intensitate a sensului“, dramatic poten]at` de recursul constant la realitatea cotidian`. Cu toate acestea, nimic nu e datat în poezia ei, cît` vreme lumea „reconstituit`“ la modul liric nu este una amenin]at` de pericole exterioare, ci de demoni l`untrici: amnezia, spaima, confuzia între etic [i estetic, comoditatea, indiferen]a. Voce puternic` a genera]iei optzeciste, cu in- flexiuni ce variaz` de la [oapt` la urlet, Mariana Marin e mai aproape de profilul poetic al unor Else Lasker-Schüler [i Sylvia Plath (dar [i Paul Celan, din care citeaz`, la un moment dat, e un alt autor cu care poate fi asociat`) decît de cel al congenerilor ei lunedi[ti (cu excep]ia lui Alexandru Mu[ina a c`rui poezie e la fel de necru]`toare). Captiv` a unei utopii politice, tr`ind acut sentimentul prizonieratului într-o lume condamnat` la „o dedublare zilnic`“, Madi Marin refuz` s` tr`iasc` în genunchi [i, mai ales, refuz` s` închid` ochii: „S` opresc fic]iunea aici,/ pe treptele castelului de ap`/ dintre cele dou` r`zboaie/ crenelat cu o memorie previzibil`/ [i duios, aidoma ei?/ Sau (mai bine) s` pornesc ma[in`ria privirii/ în catacombele contemporane/ spre spaima [i fream`tul celor care m` citesc?“. N-a ezitat nici o clip`, alegînd s` rosteasc` mereu adev`rul, într-o vreme în care acesta, „c`zut în dizgra]ie“, umbla „tras la fa]` [i cu ochii plesni]i“. Poezia ei are valoarea unei m`rturii, în care r`zbat, impetuos, obsesia memoriei, a adev`rului [i cea a înfrîngerii spaimei („nu te mai teme, cititorule!“, clameaz` autoarea în Sîngero[ii uto- pi[ti, poem care deschide volumul ei de debut din 1981, imperativ ce va fi reiterat frecvent). Nonconformist`, vertical`, nedispus` la com- promisuri, Mariana Marin a crezut întotdeauna c` „poemul e o fiin]` democrat`./ O fiin]` moral`“. O profesiune de credin]` care a împiedicat-o, probabil, s` sacrifice principiile morale pe altarul „marii arte“. Foarte talentat` [i asumîndu-[i o libertate interioar` la care nu a renun]at niciodat`, ea a formulat o art` poetic` pe cît de complex`, pe atît de original`, articulat` la intersec]ia eticului cu esteticul. „Unde o fi genera]ia/ s`-mi povesteasc`/ despre cum confund eu eticul cu esteticul?“ se întreba, polemic desigur, dar prea pu]in retoric, în finalul unuia dintre poemele din Aripa se- cret`. Explorator atent al galaxiilor interioare [i, în egal` m`sur`, al intersti]iilor realit`]ii în- conjur`toare, poeta a preferat dintotdeauna s`- [i rosteasc` limpede nemul]umirea [i furia. I-au fost „profesori“ de realism prietenii ei, tinerii poe]i germani din România, f`r` de care „subiectivitatea [i-ar mai fi supt [i acum degetul/ în fa]a realit`]ii“. Revolta ei împotriva unei lumi scufundate în inac]iune, conformism [i minciun` – „frumuse]ea asta de revolt`, con- struit` cu grij`“ – r`zbate exploziv chiar [i în poeziile de dragoste. Cum ar putea fi altfel, cînd dragostea rimeaz` cu moartea, acordîndu-[i ritmurile în fiecare clip`?! Ar fi nedrept s` nu vedem c`, de[i impregnat` de patos protestatar [i debordînd de accente de critic` vehement` la adresa lumii în care a tr`it, poezia Marianei Marin nu e nici o clip` una strident „angajat`“, prozaic` sau incomprehensibil` pentru un cititor contemporan, care nu a cunoscut în mod direct „binefacerile“ regimului comunist. Expresie a unei con[tiin]e vii, mereu în alert`, poemele ei sînt un tulbur`tor avertisment împotriva uit`rii: „Trebuie notat totul, spunea/ man[eta roas` de via]`./ La întret`ierea acestei lumi/ cu imaginea sa despre sine/ am privit realitatea în fa]`.“ Totul în opera ei, de o sensibilitate [i sinceritate debordante, vorbe[te despre drama unei fiin]e vulnerabile [i profunde, iremediabil atinse de istorie. Lumea exterioar` n-o putea l`sa indiferent` [i, într-un moment în care orice referire direct` la reali- tate era privit` cu suspiciune de cenzur`, des- tinul Annei Frank este emblematic pentru existen]a lipsit` de orizont a celei condamnate s` supravie]uiasc` într-o alt` „arip` secret`“, construit` de data aceasta din cuvinte. Pseudo- jurnalul Annei Frank cap`t` glas [i devine pretext pentru un discurs antitotalitar, prin care poeta denun]` direct „toate minciunile despre libertate“, singur`tatea feroce, zilnica dedublare, sîrma ghimpat` [i asaltul cotidian împotriva spiritului. Cu un instinct poetic sigur, nedezmin]it de nici unul dintre volumele publicate (pu]ine la num`r, dar suficiente pentru a contura un profil poetic de o indiscutabil` originalitate [i valoare), Mariana Marin articuleaz` o art` poe- tic` fundamentat` de dublul imperativ al cu- noa[terii [i autocunoa[terii. Cum „r`zboiul de o sut` ani“, infinit din perspectiv` uman`, nu poate avea nici un înving`tor, rostul poemului este acela de a depune m`rturie [i de a îm- piedica disolu]ia propriei fiin]e: „{i cît am iubit noi lumea aceasta./ Cît de mult i-am dorit binele./ Atîta dezastru în jur,/ atîta întuneric, r`zboiul,/ atîta surd` amenin]are/ [i mai ales spaima,/ spaima c` [i tu într-o zi te-ai putea altera./ C` nu e[ti decît o cîrp` folosit` în ascuns/pentru cele mai îngrozitoare lucruri“. Intensitatea poemelor ei te duce cu gîndul la Sylvia Plath, la frumuse]ea aproape magic` a formulei poetice articulate perfect înc` de la primul volum. Aceea[i ardere de tot – în plan biografic [i poetic deopotriv` –, aceea[i for]` interioar` capabil` s` converteasc` nelini[tile [i dezechilibrele personale în substan]` poetic`, transferîndu-le în sfera supra-individualului, f`r` s` alunece în abstract. „Cred c` poezia mea se na[te direct din experien]a mea sen- zorial` [i emo]ional`. [...] Cred c` experien]a personal` nu e bine s` fie doar o cutie închis`, simpl` contemplare a propriei persoane. Cred c` ar trebui, în general, s` se refere la lucruri importante cum sînt Hiroshima, Dachau [i altele.“ Confesiunea Sylviei Plath, citat` mai sus, ar fi putut fi asumat`, oricînd, de Mariana Marin (foarte parcimonioas`, de altfel, în pri- vin]a confesiunilor). Expresia poetic` reconsti- tuie [i interiorizeaz`, salvînd astfel de la uitare un moment istoric pe care istoriografia îl con- semneaz` neutru, în datele sale exterioare. Ca [i Sylvia Plath, Mariana Marin este refractar` la artificiul poetic, la atitudini cli[eizate [i gesturi ostentative, asumîndu-[i pe deplin înc`rc`tura subversiv` a frondei lirice [i bio- grafice deopotriv`. Poezia sa are la fel de multe de spus ast`zi, ca [i ieri, iar lini[tea care s-a l`sat peste opera ei – ca [i peste scrierile altor colegi de genera]ie, disp`ru]i prea devreme – nu e doar nedreapt`, ci [i cumplit de frustrant`. Literatura român` nu-[i poate permite s` ignore mari scriitori, f`r` riscul de a se cantona pe termen nelimitat în provincialism. Prim`vara lui 1982 © Tudor Jebeleanu „Toate minciunile despre libertate“ Carmen MU{AT Mariana Marin: identitatea etic-estetic

Upload: lykiet

Post on 28-Jan-2017

262 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Descarca supliment

OBSERVATOR

ULTURALSUPLIMENT

C

Poemele Marianei Marin se disting, în con-textul genera]iei sale, printr-o „intensitatea sensului“, dramatic poten]at` de

recursul constant la realitatea cotidian`. Cutoate acestea, nimic nu e datat în poezia ei, cît`vreme lumea „reconstituit`“ la modul liric nueste una amenin]at` de pericole exterioare, cide demoni l`untrici: amnezia, spaima, confuziaîntre etic [i estetic, comoditatea, indiferen]a.Voce puternic` a genera]iei optzeciste, cu in-flexiuni ce variaz` de la [oapt` la urlet, MarianaMarin e mai aproape de profilul poetic al unorElse Lasker-Schüler [i Sylvia Plath (dar [i PaulCelan, din care citeaz`, la un moment dat, e unalt autor cu care poate fi asociat`) decît de celal congenerilor ei lunedi[ti (cu excep]ia luiAlexandru Mu[ina a c`rui poezie e la fel denecru]`toare).

Captiv` a unei utopii politice, tr`ind acutsentimentul prizonieratului într-o lumecondamnat` la „o dedublare zilnic`“, MadiMarin refuz` s` tr`iasc` în genunchi [i, maiales, refuz` s` închid` ochii: „S` oprescfic]iunea aici,/ pe treptele castelului de ap`/dintre cele dou` r`zboaie/ crenelat cu omemorie previzibil`/ [i duios, aidoma ei?/ Sau(mai bine) s` pornesc ma[in`ria privirii/ încatacombele contemporane/ spre spaima [ifream`tul celor care m` citesc?“. N-a ezitat nicio clip`, alegînd s` rosteasc` mereu adev`rul,într-o vreme în care acesta, „c`zut în dizgra]ie“,umbla „tras la fa]` [i cu ochii plesni]i“. Poeziaei are valoarea unei m`rturii, în care r`zbat,impetuos, obsesia memoriei, a adev`rului [icea a înfrîngerii spaimei („nu te mai teme,cititorule!“, clameaz` autoarea în Sîngero[ii uto-pi[ti, poem care deschide volumul ei de debutdin 1981, imperativ ce va fi reiterat frecvent).Nonconformist`, vertical`, nedispus` la com-promisuri, Mariana Marin a crezut întotdeaunac` „poemul e o fiin]` democrat`./ O fiin]`moral`“. O profesiune de credin]` care aîmpiedicat-o, probabil, s` sacrifice principiilemorale pe altarul „marii arte“. Foarte talentat`[i asumîndu-[i o libertate interioar` la care nua renun]at niciodat`, ea a formulat o art`poetic` pe cît de complex`, pe atît de original`,articulat` la intersec]ia eticului cu esteticul.

„Unde o fi genera]ia/ s`-mi povesteasc`/despre cum confund eu eticul cu esteticul?“ seîntreba, polemic desigur, dar prea pu]in retoric,în finalul unuia dintre poemele din Aripa se-cret`. Explorator atent al galaxiilor interioare[i, în egal` m`sur`, al intersti]iilor realit`]ii în-conjur`toare, poeta a preferat dintotdeauna s`-[i rosteasc` limpede nemul]umirea [i furia.I-au fost „profesori“ de realism prietenii ei,tinerii poe]i germani din România, f`r` de care„subiectivitatea [i-ar mai fi supt [i acumdegetul/ în fa]a realit`]ii“. Revolta ei împotriva

unei lumi scufundate în inac]iune, conformism[i minciun` – „frumuse]ea asta de revolt`, con-struit` cu grij`“ – r`zbate exploziv chiar [i înpoeziile de dragoste. Cum ar putea fi altfel, cînddragostea rimeaz` cu moartea, acordîndu-[iritmurile în fiecare clip`?! Ar fi nedrept s` nuvedem c`, de[i impregnat` de patos protestatar[i debordînd de accente de critic` vehement`la adresa lumii în care a tr`it, poezia MarianeiMarin nu e nici o clip` una strident „angajat`“,prozaic` sau incomprehensibil` pentru uncititor contemporan, care nu a cunoscut înmod direct „binefacerile“ regimului comunist.Expresie a unei con[tiin]e vii, mereu în alert`,

poemele ei sînt un tulbur`tor avertismentîmpotriva uit`rii: „Trebuie notat totul, spunea/man[eta roas` de via]`./ La întret`ierea acesteilumi/ cu imaginea sa despre sine/ am privitrealitatea în fa]`.“ Totul în opera ei, de osensibilitate [i sinceritate debordante, vorbe[tedespre drama unei fiin]e vulnerabile [iprofunde, iremediabil atinse de istorie. Lumeaexterioar` n-o putea l`sa indiferent` [i, într-unmoment în care orice referire direct` la reali-tate era privit` cu suspiciune de cenzur`, des-tinul Annei Frank este emblematic pentruexisten]a lipsit` de orizont a celei condamnates` supravie]uiasc` într-o alt` „arip` secret`“,

construit` de data aceasta din cuvinte. Pseudo-jurnalul Annei Frank cap`t` glas [i devinepretext pentru un discurs antitotalitar, princare poeta denun]` direct „toate minciuniledespre libertate“, singur`tatea feroce, zilnicadedublare, sîrma ghimpat` [i asaltul cotidianîmpotriva spiritului.

Cu un instinct poetic sigur, nedezmin]it denici unul dintre volumele publicate (pu]ine lanum`r, dar suficiente pentru a contura unprofil poetic de o indiscutabil` originalitate [ivaloare), Mariana Marin articuleaz` o art` poe-tic` fundamentat` de dublul imperativ al cu-noa[terii [i autocunoa[terii. Cum „r`zboiul deo sut` ani“, infinit din perspectiv` uman`, nupoate avea nici un înving`tor, rostul poemuluieste acela de a depune m`rturie [i de a îm-piedica disolu]ia propriei fiin]e: „{i cît am iubitnoi lumea aceasta./ Cît de mult i-am doritbinele./ Atîta dezastru în jur,/ atîta întuneric,r`zboiul,/ atîta surd` amenin]are/ [i mai alesspaima,/ spaima c` [i tu într-o zi te-ai puteaaltera./ C` nu e[ti decît o cîrp` folosit` înascuns/pentru cele mai îngrozitoare lucruri“.

Intensitatea poemelor ei te duce cu gîndulla Sylvia Plath, la frumuse]ea aproape magic`a formulei poetice articulate perfect înc` de laprimul volum. Aceea[i ardere de tot – în planbiografic [i poetic deopotriv` –, aceea[i for]`interioar` capabil` s` converteasc` nelini[tile[i dezechilibrele personale în substan]` poetic`,transferîndu-le în sfera supra-individualului,f`r` s` alunece în abstract. „Cred c` poeziamea se na[te direct din experien]a mea sen-zorial` [i emo]ional`. [...] Cred c` experien]apersonal` nu e bine s` fie doar o cutie închis`,simpl` contemplare a propriei persoane. Credc` ar trebui, în general, s` se refere la lucruriimportante cum sînt Hiroshima, Dachau [ialtele.“ Confesiunea Sylviei Plath, citat` maisus, ar fi putut fi asumat`, oricînd, de MarianaMarin (foarte parcimonioas`, de altfel, în pri-vin]a confesiunilor). Expresia poetic` reconsti-tuie [i interiorizeaz`, salvînd astfel de la uitareun moment istoric pe care istoriografia îl con-semneaz` neutru, în datele sale exterioare. Ca[i Sylvia Plath, Mariana Marin este refractar`la artificiul poetic, la atitudini cli[eizate [igesturi ostentative, asumîndu-[i pe deplinînc`rc`tura subversiv` a frondei lirice [i bio-grafice deopotriv`.

Poezia sa are la fel de multe de spus ast`zi,ca [i ieri, iar lini[tea care s-a l`sat peste operaei – ca [i peste scrierile altor colegi de genera]ie,disp`ru]i prea devreme – nu e doar nedreapt`,ci [i cumplit de frustrant`. Literatura român`nu-[i poate permite s` ignore mari scriitori, f`r`riscul de a se cantona pe termen nelimitat înprovincialism.

Prim`vara lui 1982

© T

udo

r Je

bele

anu

„Toate minciunile despre libertate“

Carmen MU{AT

Mariana Marin:identitatea etic-estetic

Page 2: Descarca supliment

OBSERVATORCULTURALIInr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009SUPLIMENT

SU

PL

IME

NT

Supratema poeziei Marianei Marin eadev`rul. Aproape c` nu exist` pagi-n` – atît în comprimata ei oper` po-

etic`, dar nu mai pu]in în confesiunile risi-pite în interviul luat Oanei Orlea [i ap`-rut în 1992 (Ia-]i boarfele [i mi[c`) – cares` nu fie redevabil` în]elegerii poeziei cadiscurs despre adev`r; a[a încît, la recitire,în]elegi c` poemul e pentru ea aproape me-reu un testimoniu, iar poetul un martor –întotdeauna al acuz`rii. Adev`r, dreptate,m`rturie: dac` e valid` ([i cred c` e) teoriacuiva privind cuvintele obsesionale carevertebreaz`, prin recuren]a lor indepen-dent` de controlul scriitorului, Textul, a-tunci e neîndoios c` acestea trei sînt cu-vintele-obsesii ale poemelor Marianei Ma-rin. Iat` cîteva exemple (dovezi, era s` zic,contaminat de limba poeziei ei): „În gr`dinade trandafir a spitalului/ venise chiar el,adev`rul tras la fa]`/ [i cu ochii plesni]i.(Reci [i ascu]ite fuseser` c`ile sale!)/ Desi-gur, s`-l privesc!/ Desigur, s` pun acummîna pe el!/ S`-l înghit cu memoria meavesel`“ (Ultimul poem de dragoste în gr`-dina de trandafir), „S` suce[ti gîtul poe-mului/ cînd afli c` el se scrie/ [i în afarata?/ Chinuitoare revolt` [i f`r` obiect./Nu-]i fie team`:/ exist` oricînd cineva/ (ogur` lipicioas`)/ care s`-]i [opteasc`/ ade-v`rul zilei de mîine/ [i al istoriei dinapoi“(Elegie), „A[a cum Omul de Z`pad` al luiAndersen/ s-a îndr`gostit într-o bun` zi/

de vîlv`taia unei sobe,/ tot astfel caut [i euadev`rul“ (Poem de dragoste), „A devenitvinovat` trecerea sub t`cere/ a num`ruluide mor]i de la Dachau [i Auschwitz?/ Adeveniiit.../ S` frem`t`m atunci de bucu-rie/ tu, spirit,/ [i tu, hoit!/ Poate se vavorbi într-o zi/ [i despre adev`rul acesta/aidoma unei condicu]e ie[it` noaptea/ s`a]î]e gunoiul cît muntele de mare,/ cît ne-putin]a [i bestialitatea ei“ (O cald` în]ele-gere uman`). {i a[a mai departe. Mult maideparte. Cine ar avea dorin]a s` editeze oantologie esen]ializat` – din [i a[a preaesen]ializata poezie a Marianei Marin – arputea, pur [i simplu, s` caute (sau s` deaun find, dup` caz) poemele în care vorbirease face de-a dreptul despre adev`r. Arajunge astfel direct la centrii nervo[i aipoeziei ei.

S-ar putea zice, prin urmare, c` exist`poe]i ai adev`rului, dup` cum trebuieatunci c` exist` [i poe]i care sînt înainte detoate ai binelui sau, respectiv, ai frumosu-lui. Mariana Marin face parte, bineîn]eles,din cea dintîi familie, în al c`rei nomencla-tor genealogic ar putea fi imediat identifi-cabil` prin aceea c`, pentru ea, adev`rul eevident, dar nu e o eviden]`. Nu are, adic`,o existen]` în sine, constituit` prin contra-gere sumativ` [i holistic` din eviden]eleobiective ale realit`]ii, dup` cum nu e nicio sum` de semne memorative pe care o-chiul ini]iat le deduce din substan]a lumii

– adev`rul nu e nici una dintre acestea,pentru (bunul?) motiv c` el nu e de pe lu-mea aceasta. La poeta noastr`, adev`rul e,ca la vechii greci, o no]iune construit` prinopozi]ie, cu prefix privativ sau negator – ealetheia, cu vorba anticilor, ceea ce vrea s`spun` c` la adev`r se ajunge prin opozi]ie,prin delimitare, prin nega]ie. A[a încît,traduse în greaca veche de un mistificatorinteligent, un soi de Ossian contemporanfilo-helen, versurile ei ar putea figura cre-dibil în contrafaceri simili-borgesiene aleantologiilor elene, într-o fantezist` [i iro-nic` anthologia graeca sau în antologiipalatine cu inser]ii contrafactuale, al`turibun`oar` de poemele lui Solon, legislatorulAtenei, despre dreptate [i tiranie, ori depoemul lui Hesiod C`tre regi. Poetul, prinurmare, nu e atît intelect sau sensibilitate,cît con[tiin]`. {i înc` una paradoxal`, pus`de sine îns`[i în situa]ia imposibil` de avorbi în numele unei lumi în care adev`rulei nu are loc.

O astfel de în]elegere a adev`rului poetico a[az`, dintr-un anumit punct de vedere,al`turi de Kierkegaard [i împotriva lui Dos-toievski – adic` da, e convins`, la fel ca [ifilozoful danez, c` experien]a estetic` e va-lorizat` abia prin sinteza ei cu cea etic` (f`r`,îns`, s` se pun` în discu]ie [i natura reli-gioas` a sintezei); [i nu, în nici un caz nufrumuse]ea e cea care va mîntui lumea,dup` cum postuleaz` undeva prozatorul rus.

Convingeri axiomatice din care se desface cunecesitate corolarul dup` care literatura-frumoas`-[i-atît e o inutilitate – nici m`cardulce, ci ca fierea de amar`; ba chiar mai r`udecît o inutilitate – literatura fantaz`rilorfrumoase [i a adev`rurilor c`ldu]e e, indi-ferent de calitatea ei strict estetic`, imbe-cilizatoare de-a binelea: „F`r` prietenii mei –tinerii poe]i germani din România –/ subiec-tivitatea [i-ar mai fi supt [i acum degetul/în fa]a realit`]ii. U[or n`tîng` [i îngrozit` depropria sa umbr`,/ n-ar fi în]eles niciodat`de ce/ poezia a fost invadat` de mirosulm`cel`riilor/ [i al s`lilor de disec]ie cu pro-gram continuu./ F`r` ei ar fi fost mai greu./Mi-ar fi crescut pe creier micu]a ciuperc`burghez`/ citind sub umbrelu]` (cu un realinteres intelectual!)/ romanele obsedantuluideceniu/ sau problematica prozei sudame-ricane...“ (F`r` ei). Cît dispre] pentru „inte-resul intelectual“ al literaturii, tot atîta ironiepentru jum`t`]ile de adev`r [i pentru mi-rajele realismului magic... Poezia nu admiteca obiect decît adev`rul pur [i dur; ba chiarcu atît mai pur, cu cît mai dur. E un r`spunsindirect, dar tran[ant, dat celebrei întreb`ria lui Adorno – anume cum se mai poate scriepoezie dup` Auschwitz. Tocmai, ar zice Ma-riana Marin, c` numai dup` cîte un Aus-chwitz se poate scrie cu adev`rat; adev`rulpoeziei e cel al masacrelor, al catastrofelor,iar etica poeziei cere s` spui „nu“ minciunii[i „da“ vie]ii din epicentrul însu[i al cata-clismului. „Da-ul spus vie]ii, chiar [i în celemai str`ine [i mai dificile probleme ale sale“– nu sînt, a[a cum am putea crede, cuvinteleMarianei Marin, ci este defini]ia dat` deNietzsche tragicului dionisiac într-un cu-noscut pasaj din Ecce homo (care reia, larîndul lui, un pasaj de asemenea bine-cu-noscut din Amurgul idolilor). Poet`, a[adar,tragic` [i dionisiac` (în acest în]eles nietz-scheean amintit mai sus, fire[te), pretinzînd,în ciclul eponim din Aripa secret`, c` vor-be[te în numele unei Anne Frank devastatede un cataclism istoric, alegîndu-[i-o capersona, Mariana Marin scrie unele dintrecele mai adev`rate poeme despre libertate încele mai pu]in libere dintre vremuri. Chiardac` „vremea poemului înalt, ame]itor/ atrecut“, cum declar` poeta în Limba scris`sub pleoape, ea scrie aici poeme, cele maimulte vertically challenged, prin care reu-[e[te cele mai ame]itoare exerci]ii de ver-ticalitate.

„Unde o fi genera]ia/ s`-mi povesteas-c`/ despre cum confund eu eticul cu es-teticul?“, se întreab` poeta în Vorbe[te A.F.Nu [tiu despre care genera]ie o mai fi fiindvorba [i ce p`rere va fi avînd ea despreconfuzia cu pricina, dar cunosc cî]iva poe]itineri adev`ra]i pentru care hibridul aces-ta, observat [i deprins din poezia MarianeiMarin, reprezint` chiar Poezia.

Poezie [i adev`rRadu VANCU

Mircea C`rt`rescu, Ion Bogdan Lefter, Bogdan Ghiu, MarianaMarin [i Alexandru Mu[ina \n prim`vara lui 1982

© T

udo

r Je

bele

anu

Page 3: Descarca supliment

OBSERVATORCULTURAL IIInr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009 SUPLIMENT

SU

PL

IME

NT

Întîmplarea face ca vestea despre apa-ri]ia acestui num`r special dedicat Ma-rianei Marin s` m` fi prins f`r` vreun

volum de-al extraordinarei poete princas` – a[a se întîmpl` cînd e[ti prea ge-neros cu împrumutarea c`r]ilor, inclusiv aacelora la care ]ii foarte mult –, [tiu asta,dar nu m` pot ab]ine! Ba chiar: am im-presia – eu sînt [i mai generos tocmai cuasemenea c`r]i, de parc` a[ dori ca toat`lumea s` le citeasc`. Sînt nevoit s` scriu,prin urmare, f`r` „c`r]ile pe mas`“, darasta nu înseamn` c` [i în lipsa poezieiMarianei Marin, care se afl` nu doar înmintea [i \n inima mea, ci [i într-un fel dee[antion, cum nu se poate mai reprezen-tativ, pe care numai hazardul mi l-a pututpune cu aceea[i generozitate la dispozi]ie.Cum s-a petrecut asta? În mod miraculos,f`r` îndoial`, pe m`sura disp`rutei meleprietene. C`utînd pentru acela[i num`rspecial fotografii inedite de-ale lui Madi –din p`cate, nu am g`sit decît una singur`,de[i sigur, pe undeva prin aceast` cas`, artrebui s` mai fie cîteva! –, c`utînd cele cî-teva scrisori primite de la ea prin aniioptzeci ai veacului trecut, dar neg`sindu-lenici pe acestea, am dat peste un grupaj depatru poeme de limpede, indiscutabil`marc` Mariana Marin. Poeme dactilo-grafiate de poet`, purtînd cîteva corecturimanuscrise [i semnate tot de mîna poetei,pe care le-am publicat pe la mijlocul anilor’80 într-una din celebrele reviste stu-den]e[ti ie[ene, Opinia studen]easc` sauDialog, Madi nereu[ind s` le publice învreuna dintre revistele culturale difuzateoficial la chio[curile de pres` de pe vremeaaceea. Prin ce miracol au r`mas acestedactilograme în posesia mea atîta vremenu [tiu, pentru c` nu p`stram de obiceimanuscrisele textelor deja ap`rute. N-or fiap`rut? Ba da, cu siguran]` au ap`rut, devreme ce îmi amintesc cum am s`rb`torit,în Balta Alb`, la un pahar – sau cîteva? –de Stolychnaia, apari]ia lor! Prin ce miracolam dat peste ele în vreme ce c`utamaltceva, ceva „inedit“, iar`[i nu [tiu. A[aa dorit hazardul, [i din acest motiv am înfa]a ochilor [i recitesc aceste superbepoeme: Atelierele mor]ii, Judec`torul-pe-nitent, Hohotul manechinelor [i L’appari-tion, ultimul dintre aceste titluri, într-uncontext complice, aluziv, fiind folosit [i demine. Nu mai [tiu dac` înainte sau dup`,dar asta nu conteaz`, oricum l-am împru-mutat amîndoi de la Mallarmé!

Po]i îns` scrie despre opera, importan-t`, a unui mare poet plecînd doar de la unsigur „cvartet“, [i acela datorat hazardului?Hazardului? Da, dar nu în totalitate, odat`ce Madi îns`[i decisese s` pun` laolalt` toc-mai aceste patru poeme pentru a ap`rea înacela[i grupaj. Aceast` selec]ie nu a fost

f`cut` desigur în mod întîmpl`tor, de vre-me ce poemele fuseser` extrase din manu-scrisul unui întreg volum ce avea s` a[teptes` se petreac` o revolu]ie pentru a ap`reaîn întregul s`u [i cu titlul s`u original. {imai este ceva – poezia Marianei Marin, depe toat` distan]a temporal` a scrierii sale,este atît de omogen`, de unitar` ca viziune[i stil, încît ]i se întîmpl` cu ea exact ceeace i s-a întîmplat cunoscutului biolog [ipaleontolog cu osul de dinozaur. Î]i ajungeo singur` poezie, poate cîteva versete, pen-tru a-]i aminti totul, iar celor care nu aucunoscut opera Marianei Marin le ajungepentru a [i-o putea imagina. Da, îmi curgpoeziile lui Madi în minte, da, simt cum secorporalizeaz` cuvintele în acel lirism unic,constant intens, f`r` pauze de odihnasim]urilor [i min]ii, în care conceptele sesenzorializeaz`, în care sim]i descompu-nerea [i pr`bu[irea universal` r`zb`tîndprin imaginile de o stranie acurate]e, dinmuzica unor incanta]ii jubilant disperate.Cred c` este imposibil ca oricine a cititcrea]iile sau le-a ascultat în lectura poetei,de pild`, la neverosimilul Festival de poeziede la Sighi[oara, unde atî]ia ani ne-am g`sitcu to]ii puterea de a rezista [i de acontinua, cred c` e imposibil s` nu fieinvadat instantaneu de for]a acestui lirismal marilor dezastre.

Dar mai bine s` citez finalul la Atelie-rele mor]ii: „Va înceta a exista/ rîsul carem` devor`/ pe abisalele terase ale lunilormai?// Vai de Ariel! De Ariel!/ El, specieumed` [i aburoas`/ va înceta a exista?“Sau, poate [i mai bine, s` citez în întregimeHohotul manechinelor, poemul care începecu o scurt` parafraz` la un citat memorabildin Bernard-Henry Levy: „je suis la filled’un couple diabolique// Dispre]ul pentrutot/ ceea ce v`d [i aud// Apoi aceast` bar-barie stilistic`:/ mecanismele cu chipuman/ sous mon manteau/ unde [i azimai picote[te Voltaire.// De la o vreme m`îmbrac tot mai prost,/ m`nînc tot mai pu-]in/ dar uit [i renasc cu o vitez` uluitoa-

re// Intelectual, domnilor!/ În]elege]i?/Intelectual.“ Într-o bun` zi, din nefericire,Madi n-a mai g`sit puterea s` renasc`.Din fericire, poezia ei nu are nevoie s` re-nasc`, c` e mai vie [i, din p`cate, mai ac-

tual`, în sensul propriu al cuvîntului, decîtoricînd. Iar cît prive[te intelectualul, in-telectualii, unde naiba o fi orgoliul de care,poate, numai ea era în stare?!

MarianaMarin într-uncvartetdatorathazarduluiLiviu ANTONESEI

11998833

Page 4: Descarca supliment

OBSERVATORCULTURALIVnr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009SUPLIMENT

Culmea, cînd îi pronun] numele, nu-mivine în minte chipul ei, nu-mi vine înminte o poezie, o rochie, o întîmplare,

cum rîdea, cum plîngea, cine-o urm`rea,cine-o iubea... În capul meu se înv`lm`[escpoze, enorm de multe poze, parc-a[ fi r`stur-nat pe mas` o pung` mare de plastic plin`de fotografii care-au c`zut de-a valma unelepe fa]`, altele pe dos. V`d un bra] sub]ire,cafeniu, îl ridic înspre ceaf`, înf`[oar` pe elun m`nunchi gros de p`r negru, de p`rlung, negru, lucios; îl încol`ce[te ca pe un[arpe, [i-l a[az` în cre[tetul capului – ca ogorgon` în aerul s`rac al nop]ii de iulie, cînt`mai mult fredonînd: „toute la vie sera pareilleà ce matin aux couleurs de l’été indien“. Cîn-t` fals, pu]in îi pas` sau nu-[i d` seama.Cînd a fost asta? În vara lui ’79, la 2 Mai –cred c` tocmai terminase facultatea. St`-team la o mas` la Dobrogeanu. Eram cuNino [i cu Tiberiu – pe atunci mai erau b`r-ba]i în via]a mea –, lîng` Madi era un tîn`rcu ochelari, foarte tîn`r, nu împlinise dou`-zeci, Petru Romo[an [i înc` unul tot cuochelari, îi ziceau Muri, acum e poetul IonMure[an; mai erau [i seniorii NormanManea cu Cela, ̀ [tia nu cred c` f`cuser` 45[i... domnul {ora, care vindea pe sub mîn`valurilor succesive de tineri n`stru[nicele ideidin c`r]ile care nu se g`seau pe pia]aromâneasc`. Mul]i optzeci[ti, [i mai tîrziu [inou`zeci[ti, au f`cut în vremurile aleacursurile de iarn` la locanda scriitorilor [i pecele de var` la 2 Mai cu el [i au înv`]at s`gîndeasc` europene[te, dar despre asta nupomene[te nimeni. Curios s` cotrob`i prin-tre pozele lui Madi [i s` dai de domnul {ora.Sînt familii! Domnul {ora pentru mine a fostîntotdeauna omul liber. Cînd m` gîndesc lael, îl v`d pe Ferrante Palla. E singurul omc`ruia am vrut s`-i sem`n. Dar Madi eraaltfel liber`; avea o fragilitate. Dac` Mihai{ora a fost un „liber“ con[tient, Madi era o„liber`“ f`r` s` [tie. }ipa în gura mare [imurea de fric`; era foarte vulnerabil`. F`ceaparte din acea categorie de poe]i pe care i-amiubit întotdeuna, suavi la suflet [i r`i degur`, acei cabotini scandalo[i [i naivi, ge-nialii care fugeau de în]elepciune ca draculde t`mîie, cei c`rora li se fîlfîia de mode [i demodele [i iubeau existen]a mai mult decîtpoezia; de asta au b`gat atîta existen]`-n ei,atîta drojdie [i zgur`, pîn` trupul le-a plesnitla cus`turi ca o p`pu[` de cîrp`. Ei mi-auadeverit c` realitatea imit` fic]iunea, fiindc`mortul Virgil Mazilescu s-a umflat atît detare c` abia a mai înc`put în sicriu: „Un poetatît de mare pentru un sicriu atît de mic!“.{i Madi [tia asta, de la început a [tiut asta,de aceea [i l-a ales ca subiect la lucrarea dediplom`. Alt` poz`, o Madi în bikini, noapteape la 3, începuse s` se crape de ziu`, se ve-dea lutul maroniu amestecat cu b`legar care]inea loc de pardoseal` [i pere]ii de paiant`ai casei lui Ferugan de la 2 Mai; eram dejaîn anii ’80, [edeam la o m`su]` [i beamvodc`; în familia noastr` mai ap`ruser`cî]iva cu nume ciudate: Franz Hodjak, RolfBossert... Madi [edea între Petru Romo[an[i Rolf Bossert. Franz Hodjak încerca s`-lconving` pe Norman Manea c` numai spu-nînd cu glas tare, ca s` se aud` peste tot, ti-ranul poate fi doborît. Norman avea o mintemai pervers`, mai rafinat`, sus]inea c` toc-mai nepronun]înd numele tiranului nu îi re-cuno[ti existen]a, îl anulezi. Eu îi ]ineamisonul lui Norman. Hodjak nu pricepeanimic. Madi, ochi în ochi cu Bossert. Nino [iTibi urm`reau febril discu]ia, mi[cîndu-[icapetele cînd la dreapta, cînd la stînga –exact ca spectatorii la tenis... To]i eram atîtde naivi! Madi a fost omul cel mai bun [i maigeneros din cî]i am cunoscut. {i Virgil.

Uneori m` gîndesc c`, în mod incon[tient,[i-a însu[it destinul lui sau sufereau amîn-doi de aceea[i boal` a autodistrugerii. Îm-p`r]ea cu tine farfuria de ciorb`, bluza pri-mit` din pachet, calele de la nunt`, patulcînd tu f`ceai deparazitarea. Casa lui Madidevenise un fel de Hanul de la r`scruce,unde înnoptau poe]ii vagan]i cînd aveautreburi prin capital`: Richard Wagner, Seiler,

Frauendorfer, Britz... Îi cunoscuse la Festi-valul de poezie de la Sighi[oara. Eu îi [tiamdeja mai de mult, de la cenaclul scriitorilorgermani de la Schillerhaus. Deveniser`m omare familie, ne citeam poeziile, ne certampentru ele – unii colegi de la Cenaclul de luniau acuzat-o c` s-a l`sat convins` s`-[i falsi-fice titlul volumului g`sind pretextul cu jur-nalul Annei Frank. În asemenea vremuri,

trebuie g`site solu]ii de supravie]uire. Nusînt de acord nici cu orgoliul stupid, nici cueroismul stupid, cînd n-ai spatele acoperit.{i pe urm` au început s` apar` tot mai multalte poze... Madi în tren f`cînd naveta parc`la Bolintin sau la Br`ne[ti, nu mai [tiu, cas` predea poezii închinate marelui conduc`-tor... Madi predînd limba german` la {coalanr. 21 din Titan, dup` ce, seara, îi dictam cî-teva cuvinte nem]e[ti pe care le înv`]a pe derost fonetic, adic` papagalice[te – trebuia s`tr`iasc` din ceva... A fost dat` afar`. Prieteniiau f`cut cîteva liste de subscrip]ie... Madiplîngînd cu sughi]uri la telefon: „A murit,doamna Nora, a murit“ – m-am gîndit la ma-ma ei, care o între]inea –, „Rolf, doamna No-ra, s-a aruncat de la etajul 3, n-a apucatdecît o lun` de libertate la Frankfurt, a muritRolf, m` cheam` la el, simt“... Madi în ro-chi]` neagr` cu gulera[, citindu-[i poeziilelui Nino, la 10 diminea]a, [i f`cîndu-[i în-semn`ri pe text ca o elev` silitoare... Madi îndormitorul nostru din Liviu Rebreanu 29,ascultînd cu paltoanele pe noi Radio EuropaLiber`, b`tînd din palme uneori, alteoriînjurînd... Madi povestind de un chelnersecurist, care a p`truns prin efrac]ie la ea înapartament, în timp ce dormea, era sigur`c`-[i l`sase pantofii lîng` pat în pozi]ieorizontal` [i i-a g`sit în pozi]ie vertical`...Madi povestind cum a fost oprit` pe [oseaîntre 2 Mai [i Mangalia, urcat` cu for]aîntr-o ma[in` cu pistolul în ceaf` [i l`sat`într-o p`dure, lîng` o ap`, unde era unspînzurat într-un copac, a r`t`cit pîn` laziu`, nu-[i amintea cum a ajuns acas`...Madi în alt` diminea]`, ascultînd împreun`cu noi transmisia celebrului miting din 21decembrie în Pia]a Comitetului Central.„Auzi]i ceva, auzi]i?“ – „Parc` e o minge debaschet care a nimerit co[ul!“ – „Se huiduie,doamna Nora, îl huiduie! ~sta e începutulsfîr[itului!“... Madi la Paris, într-o scurt` deblan` neagr` la Tuileries... Madi cu SamuelTastet la Arcul de Triumf; Samuel poart` peum`r un pisoi mic gri... Madi, într-unT-shirt negru cu pantaloni ro[ii, e cu Samuel[i cu Andrei Zanca pe vaporul-restaurantdin parcul Titan... Madi cu ochii ie[i]i dinorbite de furie, ]ipînd la mine, a[a din senin– cred c` intrasem deja în mileniul trei – c`,dac` nu le-ar fi vorbit ea lui Tastet [i scrii-torilor de mine [i de Nino, r`mîneam amîn-doi pentru totdeuna ni[te ilu[tri anonimi,c`-i sîntem datori pe via]`... De ce, Doam-ne, de ce? Madi nu mai seam`n` cu Madi.Madi cea de-acum a ie[it, dup` mult` vre-me, din spital, are p`r blond [i scurt. Rîder`gu[it. A început din nou s` fumeze... [ivodca. Are al]i prieteni. Cred c` ]in multla ea, oricum nu e singur`: Iova, Co[ovei,Jebeleanu. Cînd o v`d întîmpl`tor, îmi vor-be[te mult de un critic tîn`r [i remarcabilpe care nu îl cunosc: Rogozanu. Într-o sea-r`, la Muzeu, Madi vine spre masa mearîzînd [i cl`tinîndu-se, parc` se joac`. Îmiîntinde pumnii. Alege, îmi spune. Aleg stîn-gul. Deschide mîna cu rujul de buze. Ulti-mul cadou de la Madi... Madi în capela uneibiserici pe Ana Ip`tescu, într-un sicriu cuo pînz` alb` acoperind-o în întregime. A[vrea s-o mai v`d o dat`, dar nu îndr`znescs` dau pînza la o parte de pe fa]a ei... Vineun nebun [i trage cu furie înveli[ul acelafragil – o fa]` desfigurat`, cu carnea vîn`t`,putred`... Îl v`d pe Virgil la morg`, o fa]` i-mens` ca o lubeni]` crestat` în multe lo-curi, [iroind... De ce, Doamne? De ce? Nu-llas pe Claudiu Komartin s` o vad` pe Madi.Vreau s`-i p`streze chipul de dinainte.Nimeni nu mi-a vorbit vreodat` mai frumosdespre Madi decît Claudiu.

SU

PL

IME

NT Ultimul cadou de la Madi a fost un ruj

Nora IUGA

NNeebbuunniiaa ddee aa gguussttaa ttrraannddaaffiirr

La r`d`cina fireasc` a r`uluieu pun o irezistibil` poft` de a-mi s`ruta

în voie mîinile.(Ah, prietene- nebunia de a gusta trandafiratîrna]i cu o ureche de rozul bun sim])La 17 ani,la 23 [i la iarn`,voi continua s`-mi amintesc de mine cu aceea[iprecizie diabolic`.

Ca [i cum pleoapele mi-ar cre[te pe vîrful unghiei- la b`trîne]e mi-a[ rotunji buzelepentru cuvîntul acela cronc`nitor...

Page 5: Descarca supliment

OBSERVATORCULTURAL Vnr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009 SUPLIMENT

SU

PL

IME

NT

Poezia Marianei Marin are o foarte pu-ternic` rezonan]` intelectual`, din-colo de aceea specific artistic`, ]inînd

de meritul de a fi inventat noi limbaje, de-oarece exprim`, într-un mod puternic, cuo claritate – sau, a[ spune, o calitate a cla-rit`]ii – pe care proza argumentativ` prac-tic nu ar putea-o atinge, esen]a a ceea ceînseamn` procesul seculariz`rii. De la uncap`t la cel`lalt, o poezie a lucidit`]ii – darnu o luciditate discursiv`, explicit analitic`(pasajele de acest tip au, de cele mai multeori, rolul de a pune în valoare, prin con-trast, nondiscursivitatea ansamblului).Mariana Marin ne ofer` reducerea la esen-]` a ceea ce ne-am obi[nuit s` denumimceremonios „experien]a vizionar`“. Ne con-frunt` cu demistificarea radical` a vizio-narismului oracular.

Într-o parte a ei, aceast` poetic` repre-zint` o form` de reac]ie la experien]a tr`it`pe propria piele a socialismului real în va-riant` mioritic`, a na]ional-bol[evismuluiceau[ist, delirant [i în deriv`. De fapt,poezia Marianei Marin ia not` de faptul dea exista într-o lume post-utopian`, într-ununivers social pe care-l resimte, de fapt, cape cadavrul unei utopii. Metafora, atît defrecvent folosit` de sovietologii din lumea li-ber` sau de anali[tii din buc`t`riile dizi-dente ale „]`rilor din Est“, a „descompune-rii ideologiei marxiste“ dobînde[te în versu-

rile ei o concrete]e extraordinar`, terifiant`.Ca un fel de întoarcere pe dos a sonetelorprerenascentiste care exaltau, într-un lim-baj senzual, Sophia, În]elepciunea divin`.De data aceasta, este vorba despre percep-]ia acut` a mor]ii Ideilor, a destr`m`rii [ia descompunerii lor, a st`rii de sufocare, deintoxicare produse de gazele degajate deacest proces de putrefac]ie.

Esen]ial [i distinctiv la Mariana Marineste faptul c` ea nu are reflexul de a secrampona de imaginile tradi]ionale, crista-lizate cultural, ale sacralit`]ii. În general,în tradi]ia poetic` româneasc` [i, cu atîtmai mult, în epoca de sinistr` decaden]`despre care discut`m, poezia disper`rii, adeziluziei radicale, recurge, adeseori ins-tinctiv, la un simbolism [i la un scenariuapocaliptice în sensul de baz` al termenului– adic` derivat din memoria mai clar` saumai ce]oas` a Apocalipsei lui Ioan. La Ma-riana Marin nu vedem declan[îndu-seaceste mecanisme de interpretare. Traumaexperien]ei nu este prelucrat` în matri]acultural` a distrugerii/rena[terii. Presu-pusul contact privilegiat al poetului [i alpoeziei cu divinitatea conven]ional` esteignorat cu suveranitate de c`tre poet`.

Avem oricînd la dispozi]ie un întreg ar-senal retoric de c`inare a desacraliz`rii [i a„dezvr`jirii“ lumii, pe care-l putem pune latreab` pentru a l`muri, în doi timpi [i trei

mi[c`ri, toate ambiguit`]ile [i tensiunile poe-ziei secolului al XX-lea. Dar o lectur` atent`ne va ar`ta c` a aplica o asemenea gril` delectur` poeziei Marianei Marin este o pur`abera]ie. Poeta nu opune lumea „f`r` nici unDumnezeu“ a comunismului real (v`zut` deunii ca nimic altceva decît concluzia logic` adesacraliz`rilor modernit`]ii) unei lumi fru-moase [i cuviincioase, construite pe „frica deDumnezeu“. Experien]a pe care poezia eine-o propune este, în opinia mea, mult maiprofund` [i mai complex`. De fapt, MarianaMarin ap`r` valorile fondatoare ale moder-nit`]ii, sensul modern al respectului de sine[i al demnit`]ii individuale, înr`d`cinat înra]ionalitate ca luciditate, în refuzul speran-]elor ca himere. {i ap`r` aceste valori împo-triva unei ideologii fanatice muribunde, care-[i revendica în mod tradi]ional monopolulRa]iunii vizionare.

Mariana Marin opune delirului planificatceva ce filozofii secolului al XVIII-lea ar finumit „luminile naturale“, adic` demnitateafireasc` a lucidit`]ii. Pe care, de altfel, o con-trapune, implicit, [i altor forme de utopie caautoiluzionare, cum ar fi, de exemplu, cultulCulturii. Preten]ia, r`spîndit` printre con-traelitele anilor 1980 [i dominant` [i ast`ziîn rîndurile publicului educat, c` mizeriadetermin`rilor imediate ale con[tiin]ei ]inede nimicnicia fatal` a „materiei“ [i c` ea tre-buie ignorat` în numele unui ideal atempo-

ral al Crea]iei [i Erudi]iei, care ne pune înrînd cu Platon [i cu Aristotel. Poezia Maria-nei Marin abund` \n referin]e culturale, daracestea nu se articuleaz` într-o ideologie aCulturii salvatoare. Livrescul citatelor [i alaluziilor nu se subordoneaz` nici un mo-ment unei metafizici a C`r]ii, ci reprezint`o modalitate de a exprima ireductibilulpersoanei umane. Aleatoriul preferin]elornoastre de lectur` este o parte esen]ial` aistoriei noastre individuale, a vie]ii noastreunice [i irepetabile. Pe de alt` parte, univer-sul alternativ al fic]iunilor [i specula]iilor in-telectuale reprezint` un refugiu pre]ios, darnu justific` în nici un fel abandonarea a-ten]iei existen]iale.

For]a moral` a Marianei Marin nu se nu-tre[te doar din contextul istoric al comunis-mului românesc. Departe de a fi reductibil`la „rezisten]a interioar` la dictatur`“, mo[-tenirea intelectual` a poetei este de o marerelevan]` [i în planul mult mai larg al con-frunt`rii min]ii române[ti cu ceea ce MaxWeber numea „dezvr`jirea lumii“. A tr`iîntr-un regim al incertitudinii, cu reguli abiaschi]ate, abia orientative, a fi mereu în situ-a]ia de a defini [i a determina grani]a dintrefapte [i fic]iune, a c`uta [i a proteja sursaprofund` a viziunilor utopice, dar, în acela[itimp, a-]i antrena în permanen]` discern`-mîntul [i intui]ia – iat` un program de via]`care presupune, în fiecare punct al s`u, unextraordinar curaj existen]ial. Faptul c`Mariana Marin [i-a asumat acest programîn mod riguros, f`r` pic de autocomplezen]`,pîn` la cap`t (atît în sensul tuturor impli-ca]iilor logice, cît [i în cel al parcursului vie]ii[i crea]iei sale), este de o semnifica]ie pro-fund` pentru noi to]i, fiindc` marcheaz` unmoment m`re] de confruntare a tradi]iei cul-turale în care tr`im cu promisiunile [i pro-voc`rile deplinei libert`]i morale.

„Iluminarea nu trebuieconfundat` cu mîntuirea“

Caius DOBRESCU

„Afost cea mai bun` din genera]ialor“, mi-a spus de curînd despreMariana Marin una dintre cele mai

apreciate [i mai verticale scriitoare dinliteratura contemporan`, confirmîndu-miastfel o credin]` în fa]a c`reia m-am b`nuituneori de subiectivism. Poezia Marianei Ma-rin reu[e[te în continuare s` emo]ioneze [is` produc` senza]ia de limpezime [i de ade-v`r pe care nu ]i-o dau decît cei mai bunipoe]i din toate epocile. Recitînd cu diferiteocazii din Zestrea de aur, antologia ap`rut`cu doar vreo [ase luni înainte s` moar`, re-ac]iile au fost întotdeauna entuziaste: ce i-armai fi pl`cut lui Madi s` vad` tineri poe]i atîtde curio[i s` citeasc` mai mult, s`-i desco-pere în întregime Mutilarea artistului la tine-re]e, Atelierele sau Un r`zboi de o sut` de ani.

Fire aventuroas` [i boem` (practicîndîns` boema, din cîte îmi dau seama, ca pe osolu]ie existen]ial` într-o lume sordid` [iînchistat`), Mariana Marin nu a fost manda-tara unui spirit de vigilen]` civic`. Nu avorbit [i nu ar fi putut vorbi niciodat` de latribun` în numele celor mul]i, al celor opri-ma]i [i învin[i. Toat` poezia ei este un ma-nual de supravie]uire nu neap`rat într-ovreme a „gîndirii captive“, ci în universulpropriilor traume [i fantasme latente. „Une-ori, monstruozitatea e ceva care vine din`-untru“, scria într-un poem din volumul dedebut. Poezia ei pasionat` [i subiectiv` nuvine pe strunele disper`rii colective, nu este– în epoca în care poe]ii tineri aveau ca ]elprincipal plasarea în inima realului – o iere-miad` patetic`, ci m`rturia extrem de per-sonal` a unei fiin]e care se vede smuls` [irisipit` din realitatea propriei existen]e.

Dup` [ase ani [i jum`tate, înc` mi separe c` moartea Marianei Marin a l`sat ungol foarte greu de umplut – atît în vie]ile pri-etenilor ei, cît mai ales în poezia româneasc`de azi. Nici o poet` de dup` ([i foarte pu]inedinaintea ei) nu a mai scris atît de bine,atent` la acordul irepro[abil dintre fatalita-

tea înzestr`rii [i alegerile morale care nea[az` în fa]a adev`rului, a curajului [i ademnit`]ii. Dintre optzeci[ti, cu tot regretulunei asemenea observa]ii, Mariana Marinpare s` fi fost printre foarte pu]inii poe]i (da-c` nu singura) comparabili, atît ca anvergu-r` a con[tiin]ei, cît [i ca talent, cu poe]ii disi-den]i din URSS sau cu „noii barbari“ din Po-lonia anilor ’70-’80. Dovad` stau Atelierele,poemele scrise la mijlocul anilor ’80 [i ap`-rute în 1990, cînd aveau s` [i fac`, traduseîn francez`, o scurt` carier` în Occident.Numai un astfel de om [i de poet ar fi reu[it(ca Mazilescu înaintea ei) s` împace atîta

timp deregl`rile masive provocate de boal`,angoas`, puseuri autodistructive cu acealuciditate saturnian` ce poate face dintr-unpoet o tor]`.

Am înv`]at cîndva, de la un poet pe careîl admir, c` exist` o matematic` a voca]ieipe care nimic (oricît` sensibilitate, oricît`cultur`, oricît` luminoas` inteligen]`) nu opoate în[ela. S` admir`m, în treac`t, simpli-tatea [i rigoarea profesate cu o impecabil`st`pînire de sine pe care le eman` elegiileMarianei Marin, scrise acum mai bine dedou`zeci de ani: „Nu sînt o fiin]` moral`./Cine tr`ind ar putea r`mîne curat [i inte-gru?/ Dar uneori, în nop]ile de var` torid`,/cînd încep s` cobor scara evolu]iei acesteispecii,/ gîndesc [i v`d cu ochiul din frunte/însingurat [i zdrobit“. O con[tiin]` etic` atîtde puternic`, la un poet cu un fond afectivînvolburat [i o sensibilitate aproape mala-div`, este un dat necru]`tor: „Într-o vreme[i eu aveam un creier frumos./ Î]i spuneam:uite, ce frumos îmi curge sîngele./ Uite, cecurat` e moartea mea lent`./ Într-o vreme[i eu miroseam a z`pad`“. Creierul, [i nupl`mînii mult încerca]i, nici inima careparticipa la toat` durerea [i agita]ia lumii,creierul Marianei Marin a clacat dintr-odat`,pe nea[teptate.

Într-un timp în care atî]ia [i-au extirpatfibra moral`, au fost delatori sau [i-au înfiptcapul în nisip a[teptînd s` treac` primejdia,Mariana Marin a scris, punîndu-[i tot tim-pul, împreun` cu cititorul ei, capul pe ghi-lotin` (imagine de altfel frecvent`, ca [i[treangul, în versurile sale): „Realitatea ne-ap`truns [i azi pe sub u[`./ (...) Bestia [iFonful din noi iar se înfrupt`“. Rare au fost

versurile atît de directe, atît de r`spicat opo-zante din acei ani [i înc` mai rar` a fostaceast` manier` proasp`t` [i subtil` (pe ca-re Mariana Marin a înv`]at-o, în bun` m`-sur`, de la Rolf Bossert) de a vorbi desprelag`rul existen]ial al epocii din perspectivaredefinit` a unui poet blestemat. Imprevizi-bil`, Madi nu era unul dintre acei poe]i care,odat` [tampila]i de critic` sau de cititori, nuîncearc` decît s` se men]in` sau s`-[i con-serve statutul. {i iat` procesul psihic princare Mariana Marin se salva, reu[ind de lao vîrst` ([i de la o carte) la alta s` fie ea în-s`[i, dar f`r` s` se repete sau s` dea impre-sia de autosuficien]`: aflat` în interiorulunei conven]ii, o submina cu bun` [tiin]`.Un veritabil modus vivendi. Ca în Aripa se-cret`, unde propune o terapeutic` spiritual`prin respingerea totalitarismelor, împrumu-tînd vocea lui Anne Frank, din interiorul c`-reia vorbe[te cu aceea[i febricitate [i perse-veren]` exasperant`. Poate doar Magda Isa-nos s` mai fi reu[it, cu patru decenii înain-tea sa, ceva asem`n`tor, de[i emanciparealiteraturii române de mode [i modéle moder-niste „înalte“ înc` nu se petrecuse.

Am întîlnit-o pentru ultima oar` pe Madicu dou` zile înainte s` moar`, la mitingul dela Universitate legat de r`zboiul din Irak, cetocmai începuse. Era aceea[i poet` carescrisese în Maestrul cînt`re]: „Pîn` [i a su-pravie]ui a devenit de acum o ru[ine“. Ace-ea[i poet` pe care am v`zut-o bucurîndu-sefrenetic [i care p`rea alteori epuizat` [ipr`bu[it` în sine. Printre to]i acei oameni,Mariana Marin zîmbea în soarele de sfîr[itde martie, dar mi-am dat seama c`, dincolode solidaritatea cu manifestan]ii vioi, cepurtau pancarte, tricouri imprimate [i flu-iere, Madi r`m`sese solitar` în mul]ime,atent` la ceva ce pîndea dintotdeauna dinspatele tufelor înflorite. „Da, nu-i mai ceracestei lumi decît lini[tea“.

Nebunia de a gusta trandafirClaudiu KOMARTIN

Cu Ion Bogdan Lefter, \n 1982

© T

udo

r Je

bele

anu

Page 6: Descarca supliment

OBSERVATORCULTURALVInr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009SUPLIMENT

SU

PL

IME

NT

Referindu-se la Mariana Marin, MirceaC`rt`rescu scrie în Postmodernismulromånesc: „o poezie cîndva admirat`“.

Intransigen]a moral`, gravitatea implic`riisociale, accentele dure, care nu mai suport`replica soft a ironiei juc`u[e, expresia violen-t`, asurzitoare, refuzul de a comunica dedragul comunic`rii, în afara adev`rului esen-]ial, figurile luptei [i ale retragerii per-manente în „r`zboiul de o sut` de ani“, nuputeau îns` trece atît de repede, dup` [oculdin 1989, în desuetudine. Existen]a va r`-mîne marcat` [i la Ruxandra Novac, în ce-nu[iul tranzi]iei postrevolu]ionare, „între ca-lorifer [i fereastr`“, dup` ce poeta optzecist`luptase disperat cu utopiile în spa]iul strîmt,dar [i sigur, dintre „fotoliul nichelat [i fe-reastr`“, iar Elena Vl`d`reanu îi va dedicaMarianei Marin intro-ul unuia dintre volu-mele sale ([i nu numai). Mai exist`, desigur,[i alte contamin`ri, printre tinerii poe]i.

Mircea C`rt`rescu mepriza de fapt, nuf`r` elegan]`, aerul vetust, mai general al ra-murii neoexpresioniste a poeziei optzeciste(în ciuda valorii incontestabile a unora din-tre ace[ti poe]i). S-a dovedit îns` c` expre-sionismul, cu toat` înc`rc`tura lui istoric`,ce ar fi trebuit s`-i sec`tuiasc` demult pute-rea de atrac]ie, g`se[te în continuare acelefisuri necesare pentru a-[i depune lini[titicrele „otr`vitoare“. {i pare aproape firesc s`se întîmple a[a, într-o cultur` în care oriceadolescent atras de poezie se exerseaz` maiîntîi, într-un fel de etap` obligatorie, în umorilirice bacoviene (nu chiar expresioniste, daroricum tangente). Morga expresionist` î[ip`streaz` puterea de fascina]ie [i atrage cufiecare genera]ie noi acoli]i de valoare. Laantipod fa]` de predispozi]ia pentru ludic asegmentului postmodernist al genera]iei ’80,[i deta[îndu-se chiar [i de neoexpresioni[ti,care se molipsesc uneori de relaxarea inves-tiga]iei poetice prin joc, Mariana Marin, ca,de altfel, toate poetele din genera]ia ei, r`-mîne „serioas`“. „Poeta contemporan` nu semai întruchipeaz` din jale, precum Electra,ci din sarcasm“, noteaz` Radu G. }eposu, înIstoria tragic` [i grotesc` a întunecatului de-ceniu literar nou`, în capitolul dedicat Ma-rianei Marin. Seriozitatea, gravitatea, ur-gen]a sînt elementele care înc` atrag la a-ceast` poezie, elemente care alunec` pe lîng`paradigma central` a genera]iei ’80, cu carenici dou`mii[tii nu au, bineîn]eles, nici uninteres s` semene.

Dou`mii[tii nu [i-au extras îns` sub-stan]ele pentru propriul cocktail liric dintr-osingur` zon` a poeziei predecesorilor ci, du-p` cum era [i firesc, din toate, eliminînd întimpul procesului acele esen]e care p`reaus` nu mai aib` culoare [i putere de reac]ie,fandînd, în acela[i timp, împotriva unorprincipii poetice pe care le calific` drept uzatemoral. Astfel, cei care au „lucrat“ mai multcu paradigma central` (lucrînd, de fapt, cumodelele americane ale optzeci[tilor),precum Marius Ianu[ sau Dan Sociu, aup`strat biografismul, o anume concentra]iea realit`]ii, dar au respins deta[area ludic`(schimbînd masca vesel` a ironiei pe unadevastat` de triste]e) [i exhibarea cumvanarcisiac` a referin]ei culturale, pe cînd ceicare au ales neoexpresionismul au p`stratgravitatea [i viziunea întunecat`, dar au res-pins (e adev`rat c` unii mai mult, iar al]iiîntr-o mai mic` m`sur`) enun]urile preadeclamative [i o anume retoric` devenit`obositoare.

Revenind îns` la Mariana Marin, piesade rezisten]` care face ca poezia acesteia s`mai exercite înc`, printre tinerii poe]i, o pu-ternic` fascina]ie, ar fi expresia sever` [i gra-v`, îmbinat` cu aplecarea spre social insu-

flat` de poe]ii germani de la AktionsgruppeBanat, publica]i în antologia din 1982 Vîntpotrivit pîn` la tare, pe care poeta îi [i invoc`într-un poem din Atelierele (1980-1984) (Car-tea Româneasc`, 1990): „F`r` ei ar fi fost maigreu/ Mi-ar fi crescut pe creier micu]a ciu-perc` burghez`/ citind sub umbrelu]` (cuun real interes intelectual)/ romaneleobsedantului deceniu/ sau problematicaprozei sud-americane…“. Ace[ti poe]i scriauîn spiritul unei ideologii de stînga sincere, cecontrazicea [i sfida minciuna realit`]ii comu-niste din jurul lor, asumîndu-[i o subiecti-vitate care intra în mod evident în opozi]ie cucolectivismul comunist. Foarte interesant`este analiza comparat` pe care o face AndreiBodiu, în Direc]ia optzeci în poezia român` I,

poemelor Amsterdam, Waterloopein (muzeulp`pu[ilor) din Aripa secret` [i Elegie XIX dinAtelierele, de fapt variante ale aceluia[ipoem, unul original [i cel`lalt adaptat pen-tru cenzur`. Schimbarea esen]ial`, caretransfigureaz` complet poemul, estereprezentat` de înlocuirea pronumelui depersoana I plural („noi“), cu cel de persoanaa II-a („voi“), tensiunea fiind astfel neu-tralizat`, prin exteriorizarea ei. Mariana Ma-rin se va concentra, a[adar, sub influen]apoe]ilor germani, mai mult pe realitatea ime-diat`, dar nu în sens autobiografic, ci în sen-sul unei radiografieri a societ`]ii. Artistul,strivit de perversitatea contingentului, nuface art for art’s sake, ci func]ioneaz` ca unfel de medium (de aceea pronumele folositeste „noi“), vorbind în numele tuturor mor-]ilor vii ce bîntuie o realitate de co[mar. Efor-tul este îns` uria[, supraomenesc, astfelîncît sinuciderea apare deseori ca tenta]ie,semnificînd în fond anularea fiin]ei dintr-orealitate care oricum o anuleaz`: „Acolo seafl` acum funia supl` a gîtului/ [i gheru]avesel` a celor treizeci de ani/ (care se apro-pie, se apropie).“ Cei treizeci de ani par s`marcheze deja epuizarea, spaima c` nu maiexist` suficient` energie în aceast` fiin]`pentru a duce mai departe lupta împotrivarealit`]ii corupte, spaima c` odat` cu tre-cerea timpului puterea de lupt` va sl`bi, dinmoment ce viermele nu va înceta niciodat`s` lucreze, putrezind încontinuu voin]a(„viermele ̀ sta harnic“, „viermele vesel“). Deaceea, poeta se simte ca o „p`pu[` a dezas-

trului“, uzînd de figurile înjosirii de sine, au-toironiei, acuzîndu-[i singur` sl`biciunea [ineputin]a. De altfel, vîrsta profe]iei (prin ur-mare [i a puterii) este la Mariana Marin, ca[i la Ion Mure[an, 17 ani, acest mit al ado-lescen]ei ce singur` r`mîne capabil` de re-volt` sincer` fiind preluat [i de cî]iva dintrecei mai importan]i dou`mii[ti.

Este, de asemenea, evident`, la poetaoptzecist`, extirparea constant`, cu sadism,a feminit`]ii. Înfrumuse]area va e[ua astfelmereu în grotesc sau macabru, în timp ce ex-perien]a îmb`trînirii scap` [i ea crizei uneifeminit`]i în degradare, înscriindu-se înschimb pe orbita pierderii fiin]ei în multiplu,în seria de identit`]i. Istoria se scurge în de-favoarea fiin]ei, sl`bindu-i puterea de a lupta

([i identitatea). Ie[ireadin imediat în istorieeste [i cea care mar-cheaz` distrugereaeului biografic în fiin]astihial` a expresioni[-tilor. Refuzul femini-t`]ii implic` în acela[itimp, într-un decor deapocalips`, [i refuzulde „a perpetua spe-cia“: „Între noi n-aumai r`mas/ decît a-ce[ti copii de hîrtie/pe care diminea]a îitravers`m strada./Refuzul de a continuaastfel specia. Refuzulmeu de a fi o alt` cas`a mor]ii/ pe astfel devremuri“. Copilul dinpoemele Elenei Vl`d`-reanu va fi [i el t`iat,în timp ce RuxandraNovac vine cu o voceasexuat`, vocea clov-nului postapocaliptic(bufonul fiind unadintre figurile esen-]iale ale expresionis-mului). Nu este vorba

îns`, în cazul celor dou` tinere poete, carep`streaz` cu Mariana Marin nu atît o afini-tate de scriitur`, ci mai mult una ontologic`.A[a cum o afinitate în plan existen]ial, [i nuuna poetic` invoca poeta optzecist`, într-unpoem cu o întreag` serie de destine poetice:Sylvia Plath, poeta care s-a sinucis la treizecide ani, o vîrst`-limit`, [i în poezia MarianeiMarin, Else Lasker-Schüler, Emily Dickin-son, Sappho, Marina }vetaeva, VeronicaMicle, Anna Ahmatova.

Lupta de a p`stra ceva uman în voce,într-o lume detracat` (înduio[`toare în Scri-sorile c`tre Emil, care î[i vor g`si corespon-dentul, premisele fiind bineîn]eles schimba-te, în Scrisorile c`tre Nikos ale Elenei Vl`d`-reanu), revolta, sadismul (în versuri precum:„Într-o diminea]`,/ s` te treze[ti în bra]e cuo realitate doldora,/ ca produc]ia pe cap delocuitor!/ S` o mîngîi u[or pe cre[tet./ S`-ispui vorbe de dragoste./ S`-i rupi (din iubi-re) un deget“ sau în D`sc`li]a: „Poveste[te-lemai departe copiilor «cei trei mu[chetari»/ {imai ales nu uita s` le spui c` nici unul nuscap`./ Ei doar se prefac“) sînt elementelecele mai puternice care o men]in pe MarianaMarin conectat` la prezentul poetic. De ase-menea, rolul pe care divinitatea îl joac` înpoemele sale pare s` se p`streze (cel pu]in laElena Vl`d`reanu, în timp ce alte poetedou`miiste se apropie mai mult de exhibi]io-nism decît de o tensiune autentic` în aceast`rejectare a divinit`]ii). De[i divinitatea esteinvocat` în mai multe poeme din Mutilareaartistului la tinere]e, nu este vorba niciodat`

despre un reviriment al credin]ei. Nu exist`iluzia comunic`rii cu Dumnezeu, care dealtfel este unul întors: „golit de secunde [i pî-n` la sînge,/ Dumnezeul se întoarce pe par-tea cealalt`“, a[a cum îngerul este unul alexcentricit`]ii tragice, al nebuniei, [i el ase-m`n`tor bufonului expresionist. Trebuie s`te salvezi pe tine însu]i, nu exist` alt mîn-tuitor, iat` lec]ia (pe care o va înv`]a foartebine [i Ruxandra Novac, de[i poeta postde-cembrist` se simte mai degrab` martirizat`,f`r` a avea îns` voca]ie de martir). Iar salva-rea aceasta necesit` un imens sacrificiu, ocontinu` autoflagerare, peniten]a cea maidur`. Dac` Dumnezeu nu exist`, este mort,atunci artistul trebuie s` s`vîr[easc` actulmîntuirii singur, s` ia asupra poeziei salep`catele cele mai întunecate ale omenirii.

Poezia Marianei Marin este un solilocviuînchinat singur`t`]ii fiin]ei-umbr` în istorie,st`rilor ei profunde: grea]a, revolta, frus-trarea, frica, frigul etc. „Suta de ani“ din titlulvolumului de debut (Un r`zboi de o sut` deani, Albatros, 1981) d` m`sura micimii [i alipsei de însemn`tate a omului, pe care is-toria îl t`v`le[te dup` bunu-i plac, prinnoroaiele [i sîngele ei. Dincolo de aceast`istorie, nici un transcendent nu pîlpîie laorizontul poemelor Marianei Marin [i nicidespre investigare anamnestic` nu poate fivorba, memoria (singura speran]` a celuislab, „m`rturia“ în care se transform` aicipoezia) fiind circumscris` perimetrului celmai strict, cel mai concret al existen]ei.

Singurul volum scris dup` 1989 de Ma-riana Marin, Mutilarea artistului la tinere]e(Muzeului Literaturii Române, 1999), este [icel mai disperat, fiind de data aceasta mar-cat nu de revolt`, ci de un aer greu de resem-nare, pentru c` lumea nou` nu se dovede[tecu nimic mai bun` decât cea veche: „Te ui]iîntr-o bun` zi prostit/ la propria ta via]`/Îi mai retu[ezi o mîn`/ Îi mai a[ezi o grima-s`/ sub a[ternuturi de care nimeni nu [tie./Îi mai torni un ghinion în pahar. […] /S`stau atunci [i eu/ [i s` m` holbez la propriavia]`./ E tot un fel de anestezie [i asta,/ darmai altfel decît celelalte./ Te umile[te cu dra-goste,/ î]i susur` lapte [i miere/ dintr-o ]ar`ce n-a fost s` fie [i a ta“. Deta[area de via]`se simte acum mai puternic ca niciodat`. Cutoate c`, în lumea nou`, dreptul la exprima-re, la fic]iune, la literatur` este în sfîr[it cî[-tigat, spectacolul realit`]ii r`mîne cu des`-vîr[ire unul dezolant: „Pîn` [i zece mii desp\nzur`tori/ în`l]ate de-a lungul marilor li-teraturi/ ar fi mai pu]in înfrico[`toare/ de-cît ceea ce mi-e dat s` aud.// Te ui]i într-obun` zi prostit“. Falia între eu [i lume esteacum mai ap`s`toare ca niciodat`: „F`r` s`-iinvidiezi, prive[ti fascinat` oamenii echili-bra]i;/ te miri la nesfîr[it cum de mai pot su-rîde (de[i surîs s` fie?)/ cum de mai pot dasfaturi/ re]ete de rezisten]`,/ cît de civilizatîmbin` ei ziua cu noaptea,/ halucinant decivilizat./ Nu, nu-i invidiezi,/ doar c` nu preamai crezi c` sînt reali./ De[i realitatea ei ofac,/ nu rînjetul t`u obosit, gre]os,/ din spa-tele acelor ochelari/ prin care ai v`zut preamulte,/ care nu-]i mai folosesc la nimic.//Alienare desigur,/ dar alienarea cui?“.Singur`tatea este acum deplin`: „Acum suntsingur`.// Doar maimu]oiul `sta dementag`]at de funii,/ lustruindu-le,/ cu rînjetulsatirului ca un standard,/ trage în con-tinuare clopotele/ privindu-m` oarecumcurios/ cu mila lui b`loas` îmbr`]i[în-du-m`// peste at\ta b`trîne]e f`r` de moar-te/ [i tinere]e f`r` de art`“. Memoria, pentrusalvarea c`reia poeta a renun]at alt`dat` la„art`“, nu i-a servit la nimic. Realitatea con-tinu` s` poarte un chip negru [i r`zbun`tor.

Gabriel Liiceanu î[i deschidea U[a inter-zis` cu observa]ia c`, probabil, terapia prinscris nu are efect în faza acut`, ci doar în re-misie [i convalescen]`. Referindu-m` la po-ezia Marianei Marin, a[ putea spune c` nicim`car probabilitatea nu a avut vreodat`[ansa s` existe.

Tinere]e f`r` de art`Cristina ISPAS

|mpreun` cu Tudor }opa, \n 1999

© T

udo

r Je

bele

anu

Page 7: Descarca supliment

De[i bucure[teanc`, poeta MarianaMarin a fost perceput` ca ]inînd deneoexpresionismul optzecist, arde-

lenesc la origine. Mircea C`rt`rescu, în capi-tolul despre poezia optzecist` din Postmoder-nismul românesc, define[te poezia ei drept „ocombina]ie ciudat` de Florin Iaru [i IonMure[an“, dar o plaseaz`, partinic, în „cercu-rile marginale“, în raport cu optzecismul poe-tic „esen]ial“, acesta din urm` fiind dat, de-sigur, de poe]ii din antologia colectiv` Aer cudiamante (Mircea C`rt`rescu, Traian T. Co[o-vei, Florin Iaru, Ion Stratan; Editura Litera,1981). În 1982, la aceea[i editur` apare unal doilea volum colectiv, Cinci (Romulus Bu-cur, Bogdan Ghiu, Ion Bogdan Lefter, Ma-riana Marin, Alexandru Mu[ina), care ar re-uni, conform lui Mircea C`rt`rescu, „autorimai curînd «centrifugi» fa]` de optzecismulstandard“. În considera]iile lui Mircea C`rt`-rescu se fac sim]ite anumite mi[c`ri interne,[i, probabil, rela]ii de putere ale grupurilor încadrul Cenaclului de luni, unde se afirm` to]iace[ti poe]i antologa]i (unii mai vedete, al]iimai în umbr`).

Ast`zi îns`, problema se pune cu totuldiferit, nu în termeni de centru [i margine, ciîn termeni de valabilitate poetic`. În rîndul a-cestor poe]i, ei în[i[i cu individualit`]i distinc-te (asupra c`rora nu voi insista aici), MarianaMarin, disp`rut` prematur în 2003, facefigur` aparte. Poezia ei intransigent`, dra-matic-elegiac`, brutal-(neo)expresionist`,f`cut` din cioburi de realitate [i jum`t`]i desimboluri, ocolind biografismul propriu-zis,tot a[a ca [i posibilele urme (textuale) ale

feminit`]ii (din cînd în cînd persist` vagiecouri) r`spunde cumva intransigen]eiautoarei înse[i, dar [i unui ciudat instinctautodistructiv. Mariana Marin este, probabil,printre pu]inele voci poetice de valoare ([i ceamai pregnant` dintre cele feminine alegenera]iei) care rezist` ast`zi prin etic, prinintransigen]a moral`. Exist` destule cazuri,în istoria literaturii universale (un Céline, de

pild`), în care nu eticul are ultimul cuvînt despus, ci esteticul. Or, cazul Marianei Marinst` m`rturie, în tragismul lui, c` eticul este(m`car din cînd în cînd) repus în drepturi,conjurat, în numele umanismului, în ultim`instan]`, al unui „nou antropologism“, pen-tru a-l cita pe Alexandru Mu[ina (colegul decenaclu [i de volum colectiv).

O alt` influen]` identificat` în poemeleMarianei Marin – o recunoa[te ea îns`[i,într-un text – este Grupul de Ac]iune Banat,mai exact spus antologia colectiv` a mem-brilor grupului, Vînt potrivit pîn` la tare(Editura Kriterion, Bucure[ti, 1982) – unvolum care a marcat, de altfel, mai general peoptzeci[ti. Era acolo un tip de poezie sobr`,prozaic`, biografist`, cu puternice accentesocial-politice, tr`dînd o con[tiin]` civic` [i orevolt` la adresa regimului totalitar pe carescriitorii români le eludaser` în scris, evadîndîn splendori imaginare ori încercînd puteriletextului. Mariana Marin, în schimb, alegecalea aceasta abrupt`, violent`, direct`,revendicîndu-se de la poe]ii germani: „F`r`prietenii mei – tinerii poe]i germani din Ro-mânia – / subiectivitatea [i-ar mai fi supt [iacum degetul/ în fa]a realit`]ii./ U[or n`tîng`[i îngrozit` de propria sa umbr`,/ n-ar fiîn]eles niciodat` de ce/ poezia a fost invadat`de mirosul m`cel`riilor/ [i al s`lilor dedisec]ie cu program continuu./ F`r` ei ar fifost mai greu./ Mi-ar fi crescut pe creiermicu]a ciuperc` burghez`/ citind sub um-brelu]` (cu un real interes intelectual!)/romanele obsedantului deceniu/ sau pro-blematica prozei sudamericane.../ F`r` ei a[

fi asanat la nesfîr[it/ ]inutul dintre inim` [iCarpa]i,/ iar ac]iunea singur`t`]ii de fier/ alocului din care scriu/ asupra mijloacelor deexpresie/ mi-ar fi r`mas mult` vreme lau[`,/ aidoma unui copil p`r`sit./ F`r` ei a[fi fost [i mai s`rac`./ «Ceea ce sînt» ar fi des-chis prea tîrziu ochii/ spre «Ceea ce sîntem»“(F`r` ei). „Singur`tatea de fier“ [i con[tiin]aa „ceea ce sîntem“ r`mîn dou` constanteesen]iale, paradoxale, ale poeziei MarianeiMarin. Un eticism dramatic, o con[tiin]` so-cial`, afirmat` îns` din singur`tatea „loculuidin care scrie“, vibreaz` intens în poemele ei,[i ast`zi, cînd contextul politic al elabor`riiacestora a disp`rut. Departe de a fi vorba deun „tezism moral“, „tradus nu o dat` în regis-tru discursiv [i simbolistic` transparent`“(cum scrie Radu G. }eposu în Istoria tra-gic`&grotesc` a întunecatului deceniu literarnou`), acest eticism se arat` a fi una dintrevocile poetice autentice, fundamental umane,[i sunetul inconfundabil al poeziei MarianeiMarin.

Cenaclurile literare studen]e[ti din anii’70-’80 au fost, practic, adev`ratele spa]ii cul-turale underground în ceau[ism. Volumelecolective de poezie (Aer cu diamante, 1981;Cinci, 1982) [i de proz` (Desant ’83, 1983)sînt produsele acestei activit`]i de „contra-cultur`“ (cum îi spune Caius Dobrescu, înModernitatea ultim`) [i începutul oficializ`riifenomenului. Printre rînduri, Mircea Nedelciuar`ta deja, în 1979 (în dou` proze din volu-mul de debut), c` optzeci[tii erau aten]i lami[c`rile studen]e[ti occidentale, la mai ’68în Fran]a, de pild`. Oficializarea era sinoni-m`, îns`, cu scrierea printre rînduri. Or,Mariana Marin a fost dintre cei pu]ini care aupreferat, cu orice risc, calea tran[ant` adirecte]ii.

OBSERVATORCULTURAL VIInr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009 SUPLIMENT

SU

PL

IME

NT

În vara anului 2001, ne-am zb`tut cî]ivaprieteni [i am organizat o licita]ie deopere de art` în beneficiul Marianei Ma-

rin. Am „clopotz`rit“ o sumedenie de arti[tiplastici, colec]ionari de art`, scriitori [i al]iliber-profesioni[ti (mul]i dintre ei, da-le-arDumnezeu s`n`tate, oameni cu nume grele[i cota mare), [i fiecare, dup` posibilit`]ile[i talentul din dotare, a donat lucr`ri, dinvînzarea c`rora s`-i fac` „zestre“ colegei lorîn suferin]`. Pe Madi, care disp`ruse de ce-va timp f`r` s` ne anun]e unde este, oprinsesem într-o zi la telefon, absolut în-tîmpl`tor. Vorbea extrem de încet, cu o vo-ce pe care nu i-am recunoscut-o: stins`,pierit`, ca venind de la o uria[` dep`rtare.Mi-a spus c` nu se simte OK, c` nu se poa-te deplasa [i c` ajunsese s` cînt`reasc` 47de kilograme. Am r`mas tr`snit o secund`,dup` care am început s` urlu la ea s` nuse mi[te din cas` c` o ia mama dracului,uitînd c`, s`raca, ar fi fost ultimul lucru pecare ar fi putut s`-l fac`. N-o mai lungesc:am alertat imediat o prieten` comun`, carea reu[it s` ob]in` o consulta]ie urgent` [i,în scurt timp, am aflat diagnosticul specia-li[tilor: Madi avea caverne în pl`mîni!A[adar, în plin secol XXI, în capitala unei]`ri europene (semi)civilizate, un poet deprim` mîn` suferea de tuberculoz`, pre-cum atî]ia al]i poe]i ([i scriitori, sic!) din,s`-i spunem, secolul al XIX-lea, `la cu ro-mantismul... Bravos na]iune, bravos po-por, dus de partid în spate [i în zbor! {iiar`[i voi [unta firul nara]iunii, spunîn-du-v` c`, repede-repejor, biata Madi a a-juns la Preventoriul de la Moroieni, pentru

„re-maierea“ pl`mînilor ei de poet`. Iar su-ma strîns` din licita]ie urma s`-i asigurecele necesare în perioada de tratament [irefacere. N-am s` uit niciodat` generozita-tea f`r` limite a prietenului meu, MihaiOroveanu, extraordinarul om de cultur` [imanager al complexului de s`li pentru ex-pozi]ii de la Teatrul Na]ional, care ne-a ofe-rit un spa]iu foarte mare, numai bun pen-tru scopul nostru. Erau acolo prietenii meibinecuvînta]i: Rodica Buzdugan, MarinaConstantinescu, Vlad Ciobanu [i al]i 5-6„curatori“, a[teptînd ner`bd`tori clientela.{i... nimic! Pardon, am zis „nimic“ în loc de„nimeni“. Au trecut: sfertul de or`, jum`-tatea de or`, ba chiar [i ora întreag` – toateacademice, se-n]elege – [i, în momentul încare noi, cei cî]iva „luz`ri“ ne preg`team s`facem bilan]ul, se deschide u[a [i apareFlorin Iaru, a[a cum îl [tiam dintotdeauna,zîmbitor, jovial, ni]el agitat, scuzîndu-se c`nu a putut ajunge la ora stabilit` [i... {iprobabil c`, v`zîndu-mi mutra lung`-pre-lung` [i întunecat`, brusc [i-a refulat totentuziasmul s`u de mare poet [i mare prie-ten... Ei, aicea-i aici, dragii mo[ului! Staueu acum în cump`n` [i-n ciutur` [i m`întreb: s` le spun, s` nu le spun, [i dac`nu le spun, cu ce vor fi ei mai cî[tiga]i?Deci, Floric` Iaru, dînd roat` cu ochii pesteum`rul meu [i v`zînd situa]ia în care neaflam, mai mult decît „roz`“, a început s`plîng`. Îi curgeau lacrimile ca unui copil (ceeste!), ca unui om sensibil [i bun (ce este),ca unui bun [i adev`rat prieten (ce este).L-am luat atunci în bra]e pe acest mare co-pil [i i-am promis c` „las`, Floric`, data vii-

toare vor veni [i cump`r`tori cu buzuna-rele pline de argin]i, las`...“. {i lacrimile luiFlorin argint s-au f`cut, iar la a doua lici-ta]ie s-au strîns b`nu]i (destul de) mul]i.{i Madi s-a f`cut bine! Pentru prea scurt`vreme...

Mariana (Madi) î[i iubea nespus colegiide breasl`, î[i adora comilitonii de genera-]ie. Sandu, Mircione, Floric`, don’ Traianformau re]eaua ei de vase comunicanteprin care transmitea [i de la care primea,cu ajutorul chimismelor numai de ei [tiute,întocmai [i la timp, tot ce era nou, bun [itrainic în poezia fiec`ruia. Exploziile ei debucurie, de încîntare copil`reasc`, atuncicînd citea (sau i se citea) vreo ]and`r`dintr-un poem copt sau pe cale s` se pîr-guiasc`, erau celebre. Precum celebre erau[i filipicele pe care le ridica spre cer, f`cîn-du-le s` se pr`v`leasc` peste bie]ii muritoricare îndr`zneau ocazional, în scris sauprin viu grai, s-o „calce pe coad`“. Pe cît degeneroas` (pîn` la uitarea de sine) era cucei pe care îi „adoptase“ [i pe care-i „dr`g`-lea“, exact cum ar fi f`cut o mam` cu prun-cii ei, pe atît de înver[unat`, de dezl`n]uit`[i de neoprit era cu cei care îi dezam`giser`încrederea, „investi]ia“ pe care Madi o f`-cuse în ei. Celebre erau [i momentele (ammai scris lucrul `sta) cînd se ridica brusc[i f`r` o vorb` de la mas`, pentru a se în-toarce în zece minute din Pia]a Amzei cu,dup` sezon, o pung` de cire[e, un kil debrînz` sau oarece mititei, marf` pe care otrîntea în mijlocul mesei, îmbiindu-ne:„Lua]i, b`trîneilor, [i vîrî]i în voi!“. {i astachiar [i în perioade de „vaci slabe“ pentru

Madi. Nu conta! Contravaloarea premiilorliterare pe care le primea se „topea“ într-osear` cu prietenii, de parc` n-ar fi existatniciodat`. Nu rareori de-o veselie exube-rant`, cuceritoare [i dezarmant`, adeseoriam`rît`, descurajat`, apatic` [i închis` înea ca-ntr-o chilie, Madi era un cristal alec`rui fa]ete te l`sau s` întrez`re[ti dramaprofund` a unui artist excep]ional, extremde vulnerabil, un palimpsest de r`ni carenu apucaser` s` se cicatrizeze vreodat`,peste care ap`ruser` altele noi, nevindeca-bile. Ochii ei îmi aduceau aminte de aceia aipersonajului lui Eduard Munch din picturaStrig`tul. Privirea unui om singur printreoameni singuri, care vede un r`u, însp`i-mînt`tor, implacabil, care amenin]` totul [ipe to]i. {i nimeni nu i se poate opune, oroa-rea încape doar în acei ochi care v`d totul,[tiu ce urmeaz` [i nu pot face nimic.

*Mariana Marin. Numele unei fete care

a murit. Numele unei prietene-surori pecare n-o voi uita. Numele autoarei cîtorvazeci de poeme nemuritoare. Numele uneistr`zi, poate?

*Edili-dumneavoastr`, mai cump`ra-

]i-v` [i cîte o carte, s` nu v` sune vilele agol! Avem o sumedenie de str`zi, stradele,uli]e [i fund`turi botezate cu nume desolda]i, frunta[i, caporali [i sergen]i des-pre care nu se mai [tie nimic, s`racii, cîndau luptat, unde, contra cui? Avem, de ase-menea, str`zi botezate: B`l`ria, Betonului,Azotului, Celofibrei, Consumului, Costi]e-lor [i, mai presus de toate, strada Vidului!Bucure[ti – micul Paris? Imagina]i-v` ur-m`torul dialog: „– Vous habitez où, mon-sieur Dandin?“ „– Paris, rue du Vide,monsieur le journaliste, s’il vous plaît!“

Despre Mariana Marin ca nume de strad`

Tudor JEBELEANU

Cînd poezia conjur` eticulAdina DINI}OIU

Cu Radu C`lin Cristea, \n noiembrie1981

© T

udo

r Je

bele

anu

Page 8: Descarca supliment

OBSERVATORCULTURALVIIInr. 236 (494) 1-7 octombrie 2009SUPLIMENT

SU

PL

IME

NT

DDaacc`̀ vv`̀ ggîînnddii]]ii,, aaccuumm,, llaa VViirrggiillMMaazziilleessccuu,, ccee iimmaaggiinnee vv`̀ vviinnee îînnmmiinnttee??

Imaginile sînt multiple, pentru c`n-a fost u[or, între anii ’80-’90, s`tr`ie[ti în România. Faptul c` dezas-trul existen]ial al lui Virgil Mazilescus-a întîmplat a fost aproape ca o con-damnare a noastr`, a celor care erampe margine [i nu puteam s`-l ajut`mîn nici un fel. Dac` m` întreba]i ce felde imagine p`strez, vreau s` p`strezimaginea unui om extraordinar desimplu, mult mai simplu decît s-acrezut. Un om care, de fapt, nu erabe]ivul Uniunii Scriitorilor, a[a cumde foarte multe ori s-a scris, care era,de fapt, un fidel [i care, dincolo deorice a f`cut în via]a sa, a iubitpoezia. Existen]a lui Virgil Mazilescueste foarte amestecat` cu traiectoria

sa poetic`. Avea acest dar al uni-cit`]ii. E foarte greu s` por]i un ase-menea dar. {tia foarte bine c` nimeninu scrie ca el. Poate de aceea se [icomporta, uneori, aberant pentruunii, alteori, mult mai în]eleg`tor,pentru al]ii. Dac` m` întreba]i, înc`o dat`, de imaginea lui VirgilMazilescu, \l re]in pe acel b`iat foartefrumos, cu ni[te ochi mari, alba[tri,care-[i iubea colegii, care nu vorbeaaproape pe nimeni de r`u, [i care [tias` fie, [i în via]`, ca [i în meserie,acela[i, adic` egal cu sine însu[i.

Am f`cut aceast` înregistrare cuMariana Marin în ianuarie 1995,

pentru o emisiune de evocare a luiVirgil Mazilescu, difuzat` la Radio

România Cultural. (AAnnccaa MMaatteeeessccuu)

„Acum cîteva zile, Literatura român`a ucis-o pe Mariana Marin“. TudorJebeleanu scria aceste cuvinte

într-un articol dintr-un grupaj – InMemoriam Mariana Marin – ap`rut în 2003,în Observator cultural, [i semnat de cî]ivadintre prietenii cei mai apropia]i ai poetei.Departe de a fi o exagerare alimentat` demomentul cople[itor al mor]ii unei prietene,afirma]ia lui Tudor Jebeleanu surprinde unadintre liniile de for]` ale destinului MarianeiMarin. S-a vorbit destul de mult despreintransigen]a moral` a poetei, de modelul deverticalitate pe care ea îl comunica prinatitudinea [i prin poemele sale, îns` nu s-a vorbit despre pre]ul pl`tit pentru aceast`intransigen]`. Poemele sale vorbesc desprepre]ul pl`tit pentru rezisten]a în fa]aminciunii generalizate. Mariana Marin a fost

marginalizat`, aruncat` în uitare pentruinabilitatea de a ceda în fa]a ipocriziei „cucare unii au înconjurat cuvîntul pace“.Poemele sale sînt un adev`rat jurnal al uneidisiden]e sociale, cronici ale unei fiin]e izo-late pentru curajul de a nu ceda \n fa]a„nebunii cu chip uman care st`pînea lu-mea“, încerc`ri de vindecare a realit`]ii:„Exist` un fel de a fi minoritar/ chiar [i atun-ci/ cînd tr`ie[ti în cea mai neagr` ma-joritate./ Asta ]ine de felul în care în]elegi/s`-]i petreci zilele mai ales în tinere]e,/ cîndstratul de minciun` pare mai sub]ire.“(Semnul) Iat` m`rturia unei adev`rate „etici“poetice, un fel de „salubritate a spiritului“.Poemele Marianei Marin sînt iluminate deprezen]a cîtorva figuri tutelare, modele in-telectuale [i morale, suflete afine în carepoeta î[i reg`sea propria imagine [i de careera legat` prin ceea ce se nume[te în]ele-gerea martorului la dezastrele istorice.

Astfel, prietenul Rolf Bossert st` lîng`Anne Frank: „Victorioas` amintirea mor-]ilor!/ Vremea în care tinere]ea ta/ trebuies`-[i construiasc` o armur`, un viciu/ –simpl` metod` de salubritate a spiritului,/victorioas` vederea îndeaproape a la[it`]ii,/a minciunii gîlgîitoare/ [i prima tr`dare a

prietenului,/ – nici m`car pentru pumnul deargin]i/ ci din team` [i oribil` suficien]`./Victorioas` tu,/ la cap`tul co[marului,/ [i«capul în mîini» pe care victorios el,/ per-plexitate a prostiei,/ îl va a[eza în vîrfulpiramidei de capete./ Victorios m`celul decon[tiin]e/ din care nu ai sc`pat,/ care nu]i-a ascu]it col]ii.“ (Anne Frank), „De acolo,de sus, / Rolf Bossert îmi face semn s` nutac, s` continui“ (Semnul). Prezen]a figuriilui Bossert sau a Annei Frank este semnulunei poezii ce nu poate s` se mul]umeasc`cu o misiune estetic`, cu un ochi închis înfa]a dezastrelor istorice: „F`r` prietenii mei– tinerii poe]i germani din România –/subiectivitatea [i-ar mai fi supt [i acumdegetul/ în fa]a realit`]ii./ U[or n`tîng` [iîngrozit` de propria sa umbr`,/ n-ar fiîn]eles niciodat` de ce/ poezia a fostinvadat` de mirosul m`cel`riilor/ [i al s`lilorde disec]ie cu program continuu./ F`r` ei arfi fost mai greu./ Mi-ar fi crescut pe creiermicu]a ciuperc` burghez`/ citind subumbrelu]` (cu un real interes intelectual!)/romanele obsedantului deceniu/ sau pro-blematica prozei sudamericane [...] F`r` eia[ fi fost [i mai s`rac`./ «Ceea ce sînt» ar fideschis prea tîrziu ochii/ spre «Ceea cesîntem».“ (F`r` ei).

În poezia Marianei Marin nu se aude vo-cea unei fiin]e neadaptate, ci m`rturia uneisingularit`]i pe care poeta a c`utat-o toat`via]a cu o energie [i cu o hot`rîre cu totulie[ite din comun, „comportament“ care sereg`se[te atît în poemele, cît [i în atitudineaei. Mariana Marin a pl`tit pentru hot`rîrea[i curajul de a se smulge con[tiin]ei unani-me a majorit`]ii, o majoritate ce nu [i-a datvreodat` silin]a s` tr`iasc`, s` p`trund` înceea ce Artaud numea „îmbrînceala natural`a for]elor care compun realitatea“: „Totul es` ai un sentiment,/ o cauz` dreapt` [i s`vrei s` tr`ie[ti./ Poemul î[i înfige atunci r`-d`cinile în p`mînt,/ desparte cu nuielu[a dealun/ ceea ce e de ceea ce sîntem/ [i-apoi leadun`. Poemul e o fiin]` democrat`./ Ofiin]` moral`./ Lui îi cre[te capul/ chiar [isub cizmele-n mar[.“ Între poe]ii genera]iei’80, Mariana Marin a perceput cel mai acutteroarea, maleficul [i amenin]area regimuluicomunist.

Spre deosebire de cei care au „rezistat“prin cultur`, ea nu a vorbit despre teroareainstitu]ionalizat` de la tribun`, ci [i-aasumat destinul de poet` nepublicabil`,sfidînd cu propriile sale mijloace mutilareamoral`. Mariana Marin era una dintre acelefiin]e înzestrate cu o luciditate superioar`,care îi permitea, indiferent de ostilitatea îm-prejur`rilor, s` vad` mai departe, infinit [ipericulos mai departe de realul imediat [iaparent al faptelor sociale. Literatura ro-mân` a „ucis-o“ pe Mariana Marin pentru c`atitudinea sa a fost pentru unii acceptabil`numai între paginile unei c`r]i sau poate lacî]iva ani de la moartea sa, deoarece setemeau c` poemele sale vor s`ri din paginilevolumelor [i vor r`sturna realitatea. Pentruaceasta Mariana Marin a fost redus` lat`cere de con[tiin]a colectiv`. Cuvintele luiArtaud îi fac îns` dreptate: poezia ei „vareveni ca s` arunce în aer pulberea uneilumi ]inute în cu[c`“, o lume pe care inimasa nu putea s-o mai suporte.

© T

udo

r Je

bele

anu

Martie 2000

PPeennttrruu MMaarriiaannaa MMaarriinn

Am vrut s`-]i scriu un poem.Un poem pentru zîmbetul t`u de feti]`,Un poem pentru spaima [i singur`tatea

din care era cl`dit trupul t`u.Dar nici un poem nu te poate cuprinde.

Nici m`car ale tale.

La tine privim doar printr-un ochi de sîrm` ghimpat`,din cumin]enia noastr` mult prea cuminte.

Mai bine... Dar nu [tiu cum e mai bine. Nici tu probabiln-ai [tiut. Sau poate n-ai vrut s` ne spui.

}i-a fost prea mil` de noi.

Doina IOANID29 septembrie 2009

„A fi minoritar

în cea mai neagr`

majoritate“Cezar GHEORGHE

Mariana Marin era una dintre

acele fiin]e înzestrate

cu o luciditatesuperioar`, care îipermitea s` vad`

mai departe, infinit[i periculos maideparte de realul

imediat.