UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “Gr. T. Popa”

IAŞI Facultatea de Medicină

SEMNIFICAŢII PSIHOPATOLOGICE ŞI IMPLICAŢII SOCIO – ECONOMICE ÎN

DEPRESIA LA ADOLESCENT

Rezumat Conducător ştiinţific Prof. Univ. Dr. ROXANA CHIRIŢĂ

Doctorand

Dr. ANAMARIA BURLEA

2010

2

Cuprinsul lucrării Pag.

CAPITOLUL I ...................................................................................................................................... 4

I.1. Introducere. Argumente în favoarea cercetării ............................................................................. 5

I.2. Istoricul temei în literatura de specialitate ..................................................................................... 5

CAPITOLUL II CONDIŢIA DE SĂNĂTATE MINTALĂ. NORMALITATE PSIHICĂ – BOALĂ PSIHICĂ .. 10

II.1. Normă – normalitate ................................................................................................................... 11 II .2. Sănătatea mintală concept medical şi psihosocial global .......................................................... 12 II.3. Anormalitate şi boală psihică ..................................................................................................... 17 II.4. Situaţii critice şi de risc pentru sănătatea mentală ..................................................................... 18 II. 5. Comportamentul uman-structurare şi destructurare .................................................................. 22

CAPITOLUL III

PARTICULARITĂ5I CLINICE ALE SINDROMULUI DEPRESIV ÎN PSIHIATRIA PEDIATRICĂ ..................................................................................................................................... 24

III.1. Sisteme de clasificare în patologia psihiatrică ...........................................................................25 III.2. Psihologia vârstei ...................................................................................................................... 26 III.3. Depresia la adolescen,i ..............................................................................................................

31 III.4.. Particularită,i ale examinării clinice ,i paraclinice in psihiatria pediatrică ..............................

41 CAPITOLUL IV

IMPLICA5II ETICE ÎN PSIHIATRIA COPILULUI 5I ADOLESCENTULUI ........................ 51

IV.1. Problematica eticii psihiatrice româneşti în context internaţional ............................................ 52

IV. 2. Drepturile persoanelor cu tulburări psihice .............................................................................. 52 IV. 3. Consimţământul informat ,i dreptul la confiden,ialitate - probleme majore în etica

psihiatriei pediatrice ............................................................................................................................................... 54

IV.4. Emanciparea legala si consimtamantul informat ...................................................................... 58

IV.5. Bioetica şi cercetare psihiatrică ................................................................................................. 58

IV.6. Aspecte etice ale consimtamantului informat in cercetarea stiintifica ce implică copilul ........ 60

CAPITOLUL V

STUDIUL PATTERNURILOR CU IMPLICATIE IN SUBDIAGNOSTICAREA DEPRESIEI LA ADOLESCENŢI - Studiu retrospectiv descriptiv pe o perioadă de 3 ani în judeţul Iaşi ..... 64

V.1. Contextul şi motivaţia cercetării ................................................................................................. 65

V.2. Obiectivele cercetării .................................................................................................................. 65

V.3. Designul studiului. Ipoteze de lucru ........................................................................................... 66

V.4. Stabilirea loturilor ...................................................................................................................... 66

3

V.5. Metode şi instrumente de lucru .................................................................................................. 67

V.6. Rezultate statistice ........................................................................................................ 67

V.7. Concluzii ..................................................................................................................... 109

CAPITOLUL VI INTERRELAŢIA DINTRE NIVELUL DEPRESIEI ŞI AL ANXIETĂŢII LA ADOLESCENŢI. DIFERENŢE DE GEN ŞI DE MEDIU .............................................. 114

VI.1. Argumente în favoarea cercetării .............................................................................. 115 VI.2. Obiectivele studiului .................................................................................................. 116 VI.3. Ipoteze de lucru ......................................................................................................... 116 VI.4. Stabilirea loturilor ...................................................................................................... 116 VI.5. Variabile ale studiului ................................................................................................ 117 VI.6. Metodologie. Instrumente utilizate ........................................................................... 117 VI.7. Analiza statistică şi interpretarea datelor ................................................................... 118 VI.8. Model complex de abordare în psihoprofilaxia depresiei ......................................... 128 VI.9. Concluzii .................................................................................................................... 135

CAPITOLUL VII

STUDIUL PRIVIND EFECTELE MIGRAŢIEI PĂRINŢILOR LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE ASUPRA SĂNĂTĂŢII PSIHICE A ADOLESCENŢILOR DIN JUDEŢUL IAŞI ................................................................................................................... 143

VII.1 Argumente în favoarea cercetării .............................................................................. 144

VII.2. Obiectivele cercetării ............................................................................................... 144 VII.3 Designul studiului. Ipoteze de lucru .......................................................................... 144 VII.4. Metodologia studiului .............................................................................................. 145

VII.5. Metodologia studiului .............................................................................................. 145

VII.6. Rezultate statistice. Analiza cantitativă şi calitativă a rezultatelor .......................... 146

VII.7. CONCLUZII ............................................................................................................ 172

CAPITOLUL VIII

CONCLUZII FINALE ...................................................................................................... 174

CAPITOLUL IX PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A ASISTENŢEI PSIHIATRICE A ADOLESCENTILOR - PROIECT DE PSIHOPROFILAXIE PRIMARĂ SECUNDARĂ ŞI TERŢIARĂ A DEPRESIEI LA ADOLESCENŢI ...................................................... 179 CAPITOLUL X BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................. 202

4

PARTEA TEORETICĂ

Lucrarea este alcătuită din nouă capitole şi un Bibliografie, patru capitole abordând aspectele teoretice astfel structurate încât să acopere cele mai noi cercetări, dar şi istoricul informaţilor din literatura de specialitate legate de epidemiologia, etiologia, diagnosticul şi terapia depresiei la adolescenţi, precum si aspecte legate de problemele de etică şi legislative pe care le implică asistenţa psihiatrică a acestei categorii de vârstă.

CAPITOLUL I I.1. Introducere. Argumente în favoarea cercetării

Depresia este cea mai frecventă tulburare de sănătate mintală din Statele Unite, atât printre adul,i cât ,i printre adolescenti şi poate avea un impact grav asupra vieţii acestora. Statisticile OMS arată că depresia la adolescent a devenit o problemă comună în societatea actuala. România se situează pe un loc frunta, în ceea ce prive,te numărul cazurilor diagnosticate cu sindrom depresiv, dar studiile se referă preponderent la vârsta adultă. Absen,a cercetărilor care să eviden,ieze preponderen,a acestei afec,iuni în rândul adolescen,ilor din ,ara noastră ,i care să evaluareze factorii declan,atori sau favorizan,i în contextual socio-economic actual, implica,iile pe termen scurt ,i pe termen lung a constituit principalul argument în favoarea cercetării din cadrul acestei lucrări.

ü Depresia la varsta adolescen,ei este mult subdiagnosticată. ü Factorilor etiologici deja consacra,i prin studiile anterioare li s-au

adăugat al,ii noi în contextual schimbărilor sociale, economice ,i chiar politice din ultimii 20 de ani.

ü Ace,ti noi factori determinan,i sau favorizan,i au implica,ii majore în ceea ce prive,te cre,terea ,i dezvoltarea fizică ,i psihică a adolescentului, mergând de la dificultă,i de adaptare la suicid. Cunoa,terea acestora ,i introducerea unor programe eficiente de preven,ie primară, secundară ,i ter,iară sunt extreme de importante în strategia îngrijirilor medicale psihiatrice ,i pediatrice destinate acestei vârste.

Studiile care fac obiectul acestei lucrari vin în întâmpinarea acestor ipoteze prin eviden,ierea nivelului de subdiagnosticare a depresiei la adolescen,i în jude,ul Ia,i ,i prin evaluarea implica,iilor factorilor socio-economici asupra sănătă,ii psihice a adolescentilor, acest din urmă studiu concretizându-se într-o propunere de program de preven,ie primară, secundară ,i ter,iară a depresiei la adolescen,i.

CAPITOLUL II

CONDIŢIA DE SĂNĂTATE MINTALĂ. NORMALITATE PSIHICĂ – BOALĂ PSIHICĂ

Cuprinde 5 subcapitole o trecere in revista a conceptelor şi operaţionalizarea acestora

aşa cum este prezentată în literatura de specialitate istorică şi de strică actualitate, astfel încât să constituie suportul teoretic în delimitarea normalului de patologic atunci când vorbim de diagnosticul de depresie la adolescenţi.

5

CAPITOLUL III PARTICULARITĂ5I CLINICE ALE SINDROMULUI DEPRESIV ÎN PSIHIATRIA

PEDIATRICĂ

Este structurat pe 4 subcapitole în cadrul cărora sunt descrise particularităţile de care medicul specialist trebuie să ţină seama în evaluarea, diagnosticul şi terapia pacientului din această categorie de vârstă.

CAPITOLUL IV

IMPLICA5II ETICE ÎN PSIHIATRIA COPILULUI 5I ADOLESCENTULUI

Drepturile bolnavului psihic au prins contur în ultimii ani şi în ţara noastră, sistemul medical românesc fiind obligat să se racordeze la legislaţia internaţională care stabileşte aceste drepturi, obligaţiile medicului şi ale instituţiilor faţă de pacient. Cu atât mai multe implicaţii de ordin etic şi legislativ incumbă asistenţa psihiatrică a minosrilor.

În acest context, am structurat capitolul pe alte 6 subcapitole care să acopere cât mai multe aspecte bioetice

PARTEA PERSONALĂ

CAPITOLUL V

STUDIUL PATTERNURILOR CU IMPLICATIE IN SUBDIAGNOSTICAREA DEPRESIEI LA ADOLESCENŢI

- Studiu retrospectiv descriptiv pe o perioadă de 3 ani în judeţul Iaşi -

V.2. Obiectivele cercetării Obiectivul general al acestei cercetări îl constituie elaborarea unui program de

prevenţie primară, secundară şi terţiară care să corespundă nevoilor de sănătate, dezvoltare armonioasă psihică şi fizică pentru adolescenţii vulnerabili.

Obiectivele specifice prin care va fi atins obiectivul general al studiului vor fi: 1. Evaluarea vulnerabilităţii adolescenţilor în funcţie de parametrii socio-demografici

accesibili, care nu implică costuri suplimentare. 2. Evaluarea gradului de subdiagnosticare a depresiei la varsta adolescentei 3. Estimarea fezabilităţii (numărul de pacienţi care au acceptat să răspundă la

chestionare, numărul de pacienţi care au completat chestionarele, numărul de chestionare analizate de medic) screening-ului depresiei la adolescenţi utilizând un instrument de screening standardizat într-un serviciu de pediatrie;

4. evaluarea interesului (număr de pacienţi care au cerut completarea testelor din etapa a doua a screening-ului) pediatrilor pentru utilizarea intstrumentelor standardizate pentru obţinerea informaţiilor diagnostice adiţionale

V.3. Designul studiului. Ipoteze de lucru

Ipotezele de lucru au fost următoarele:

6

1. un procent important dintre adolescenţii cu depresie sunt subdiagnosticaţi; 2. implementarea unui screening al depresiei la adolescenţi într-un serviciu de pediatrie sau de medicină de familie ar duce la îmbunătăţirea diagnosticului depresiei la adolescenţi; Cercetarea este structurata pe substudii după cum urmează: În cadrul primului substudiu de tip retrospectiv descriptiv s-au evaluat structura

demografica a pacienţilor diagnosticaţi secundar în clinicile Spitalului de Pediatrie Sfânta Maria cu tulburări psihice în general şi cu sindrom depresiv anxios si suplimentar tulburare afectivă pe o perioadă de 3 ani, în intervalul 2006-2008.

Ulterior, pentru un eşantion reprezentativ de pacienţi din clinicile de specialitate ale aceluişi spital, inregistrati pe o perioadă de 3 luni, s-a efectuat un studiu de tip prospectiv analitic care a vizat evaluarea atitudinii adolescenţilor faţă de apelarea la un serviciu psihologic în funcţie de vârstă şi gen.

Al treilea substudiu, de tip retrospectiv descriptiv a vizat analiza lutului de pacienti adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani, diagnosticat cu diferite forme de depresie

în Spitalul de Psihiatrie Socola pe o perioadă de 3 ani, în intervalul 2006-2008, aceeaşi ca în cazul studiului precedent.

Astfel am putut compara rezultatele din cele două spitale, evidenţiind gradul de subdiagnosticare la această categorie de pacienţi.

V.4. Stabilirea loturilor În cazul primului studiu de tip retrospectiv efectuat la Spitalul Sfanta Maria, criteriile de

includere au fost vârsta cuprinsă în intervalul 12-18 ani, pacientul să fi fost internat într-una din cele 8 clinici de specialitate, în perioada 2006-2008. Lotul total a cuprins 2088 înregistrări.

În cauzul studiului prospectiv efectuat pe o durată de 3 luni, criteriu de includere a fost tot vârsta. Au fost raportaţi 1126 de pacienţi înregistraţi în perioada celor trei luni de studiu, dintre care 850 au îndeplinit criteriile de includere în studiu. 723 dintre pacienţi au completat chestionarele, 127 au refuzat din diferite motive, 110 au fost solicitaţi să completeze în plus şi chestionarele DISC, dintre aceştia doar 98 au răspuns complet la aceste teste. Pacienţii incluşi în studiu au fost înştiinţaţi, în baza unui consimţământ informat, asupra scopurilor acestui studiu, riscurilor şi beneficiilor la care se expun, confidenţialităţii datelor. Au fost respectate în totalitate drepturile pacienţilor.

Pentu cel de-al treilea substudiu, de tip retrospectiv descriptiv , criteriu de includere a fost: vârsta cuprinsă în intervalul 12-18 ani, spitalizaţi în Spitalul Socola în perioada 2006-2008 si diagnosticaţi cu o formă de depresie.

V.5. Metode şi instrumente de lucru Am utilizat studiul retrospectiv descriptiv pentru evaluarea variabilelor demografice a

pacienţilor diagnosticaţi secundar cu depresie şi alte tulburări psihice în Spitalul de pediatrie Sfânta Maria, respectiv pentru analiza aceloraşi factori în cazul pacienţilor internaţi la Spitalul Socola, diagnosticaţi cu depresie, în intervalul de timp amintit.

Pentru evaluarea atitudinii adolescenţilor faţă de apelarea la un serviciu psihologic în funcţie de vârstă şi gen am utiliyat un studiu prospectiv analitic.

Ca metode de lucru am utilizat: observaţia, documentarea, chestionarul Studiul statistic a fost realizat în SPSS 15.0. Am calculat distribuţiile de frecvenţe pentru variabilele analizate şi, pentru studiile comparative pe ani, am folosit tabelarea încrucişată (Crosstabulation). Pentru a identifica eventualele diferenţe semnificative între subloturi am folosit testul Chi-pătrat.

S-au folosit reprezentări grafice, indicatori statistici, indicatori de variaţie, teste de

7

semnificaţie statistică. Primele date analizate au fost cele referitoare la caracteristicile lotului studiat: mediul de provenienţă, sex, vârstă, nivelul socio-economic, afecţiunile somatice asociate.

Dacă în primul an din studiu, numărul total al pacienţilor era de 462, în următorii 2 ani, numărul a crescut constant, la 647, în anul 2007, penrru ca să se dubleze în ultimul an al studiului- 979 de cazuri

În cazul analizei după variabiţa vârstă a lotului de studiul de la Spitalul Sfânta Maria, analiza statistică a relevat următoarele:

În ceea ce priveşte structura pe vârste a lotului, cei mai mulţi s-a constatat ca având vârsta de 15 ani – 370 de cazuri, adică 17,7% din total. A urmat grupa celor de 12 ani-16,8%, 16 ani-16,6%, 17 ani-16%, 13 ani-14,7% şi doar 2,7% adolescenţi cu vârsta de 18 ani.

Acest din urmă procent poate fi explicat şi de faptul că la această vârstă adresabilitatea în cazul unor afecţiuni somatice se poate face şi la clinicile pentru adulţi.

Structura lotului este aproximativ egală în funcţie de sex, cu un uşor ascendent în cazul fetelor: 50,34% au fost de sex feminin şi 49,66% de sex masculin. Cei mai mulţi adolescenţi proveneau din mediul urban, în proporţie de 72,03%, faţă de 27,97%, procent reprezentat de adolescenţii din mediul rural. Analiza statistică pe Sectii Analiza statistică pe secţii a evidenţiat în care din clinicile Spitalului de pediatrie sfânta Maria au fost diagnosticaţi secundar cu o tulburare psihică. Cele mai multe diagnostice secundare psihiatrice au fost identificate la Clinica de Neurologie Pediatrică, 688 de cazuri, 33% din total. Pe locul 2 se află clinica de Pediatrie Generală, cu 425 cazuri, 20,4% din total. Urmează în ordine clinicile de Cardiologie cu 249 cazuri-11,9%, Gastroenterologie cu 190 cazuri-9,1%, Nefrologie cu 130 de cazuri-6,2%, Alergologie-Imunologie cu 114 cazuri-5,5%, Chirurgie Pediatrică cu 59 de cazuri-2,8%, Oncologie cu 50 de cazuri-2,4%, ATI-1,8%, Ortopedie Pediatrică-1,6%, Balneologie -1,4%, Hematologie-0,9%, Neurochirurgie-0,7%, ORL -0%. De rermarcat este numărul mic de diagnostice psihiatrice în clinici care presupun internări pentru afecţiuni cronice grave care se pot solda cu afectare în sfera emoţională.

ü Atât numărul internărilor cu patologie generală a crescut pe parcursul celor 3 ani, cât şi numărul pacienţilor diagnosticaţi secundar cu o afecţiune psihiatrică.

ü Dacă în anul 206, din totalul de 9896 de internări, 496 prezentau un diagnostic secundar psihiatric, adică un procent de 4,67%, în ultimul an de studiu, din totalul de 13827 de internări, 979 prezentau o tulburare psihică secundar diagnosticată, adică mai mult decât dublu faţă de primul an, în procent fiind vorba de 7,31% din totalul internărilor.

ü Analiza structurii pe diagnostice secundare psihiatrice a evidenţiat o mare variabilitate a diagnosticelor, un total de 35 de tipuri de diagnostice psihiatrice conform ICD 10 si DSM IV.

- Aşa cum am anticipat, sindromul depresiv anxios, ca diagnostic secundar grupează un număr semnificativ de pacienţi din totalul celor 2088 diagnosticaţi cu o tulburare psihică în spitalul de pediatrie Sfânta Maria. Astfel, în ierarhia tulburărilor psihice secundare unui diagnostic somatic, sindromul depresiv anxios este pe locul 2, cu 483 capienţi înregistraţi-23,1%, după deficienţa mintală uşoară care la care s-au încadrat 491 pacienţi-23,5%. Urmează în ordine: Deficienţa mintală medie cu 251 pacienţi-12%, Tulburarea afectivă cu 244 pacienţi-11,7%, Tulburare de conduită cu 123 de pacienţi-5,9%, Disfuncţie autonomă somatoformă, cu 117 pacienţi-5,6%, Tulburare hiperkinetică cu 80 de pacienţi-3,8%, Enurezis neorganică cu 22 de pacineţi- 1,1%,

8

Deficienţă mintală severă cu 80 de pacienţi-3,8%, Întârziere în dezvoltarera limbajului cu 23 de pacienţi-1,1%, Tulburare de panică cu 23 de cazuri-1,1%, Tic motor cu 20 de pacienţi-1%,

Deficienţa mintală uşoară aflată pe primul loc a crescut în cifre absolute în fiecare an, chiar dacă procentul din totalul internărilor a fost mai mic în anul 2008 faţă de 2006: 240 de cazuri în 2006-30,3% şi 185 cazuri în 2008-18,9%. Acelasi trend il au practic majoritatea afectiunilor psihice diagnoticate în Spitalul de pediatrie Sfânta Maria.

În anul 2008 au apărut diagnosticul de tulburare de panică, somnambulismul, tulburarea de adaptare, encompresia organică, sindromul Ganser, tulburarea de stres posttraumatică tulburarea de identitate sexuală sau de somatizare. Aqstfel diagnosticele psihiatrice s-ai diversificat, ceea ce implică creşterea interesului medicilor din reteaua de pediatrie şi faţă de sănătatea psihică a pacienţilor.

Sindromul depresiv anxios a înregistrat de asemenea un trend ascendent în cei 3 ani de studiu, , la fel şi tulburarea afectivă. Practic, numărul cazurikor cu diagnostic secundar de sindrom depresiv anxios s-a dublat în 2008 faţă de 2006.

Din totalul de 2088 de tulburări psihice identificate pe parcursul celor 3 ani de studiu, 23,1% l-a reprezentat sindromul depresiv anxios şi 11,7 % dintre pacienţi au primit ca diagnostic secundar – tulburare afectivă, de asemenea cu o componentă depresivă. Am continuat analiza statistică pentru a observa dinamica evoluţiei celor două diagnostice pe parcursul celor 3 ani de studiu şi dacă aceasta este semnificatvă din punct de vedere statistic.

Diferenţele de la un an la altul în cazul ambelor diagnostice este semnificativă din punct de vedere statistic.

De remarcat şi faptul că afecţiunile grupate la capitolul altele au înregistrat pe paercursul celor 3 ani de studiu aproape o triplare a numărului de cazuri, ceea ce impune extinderea studiului subdiagnosticării şi în cazul altor tulburări psihice prezente la adolescenţi decât cea luată în discuţie în cazul prezentei cercetări. Mai trebuie sublinit faptul că lotul celor incluşi în prezentul studiu este strict limitat la grupa de vârstă 12-18 ani. Astfel trebuie menţionat faptul că pacienţii diagnosticaţi secundar cu o tulburare psihică, depresivă sau de altă încadrare, măresc şi mai mult numărul pacienţilor minori subgisgnosticaţi.

Observaţia trebuie avută în vedere atunci când discutăm de prevenţie, devenind astfel obligatorie crearea unui program psihoprofilactic astfel încât să nu excludem pacienţii cu vârsta sub 12 ani.

Utilizând teste statistice specifice am analizat structura pe sexe a loturilor diagnosticate cu sindrom depresiv anxios, respectiv tulburare afectivă. Astfel, din totalul celor diagnosticaţi cu sindrom depresiv anxios, 252 erau fete şi 231 baieţi, adică 24%, respectiv 22,3%. În cazul tulburării afective, distribuţia pe sexe a fost următoarea: 136 fete şi 108 băieţi, adică 12,9%, respectiv 10,4% din total. Testele de semnificaţie statistică au evidenţiat că diferenţele sunt nesemnificative statistic.

În cazul distribuţiei pe vârste a celor care au prezentat ca diagnostic secundar unul din cele două studiate, situaţia este diferită. Testele de semnificaţie au evidenţiat semnificativitatea rezultatelor din punct de vedere statistic.

Sindromul depresiv anxios este cel mai frecvent întâlnit în lotul studiat la adolescenţii de 12 ani, cu 92 de cazuri-26,2%. Urmează în ierarhie: Pacineţii cu vârsta de 16 ani cu 83 de cazuri-24%. Pacienţii cu varsta de 15 ani cu 81 de cazuri-21,9%. Pacienţii cu vârsta de 13 ani cu 71 de cazuri- 23,7%. Pacienţii cu vârsta de 17 ani cu 69 de cazuri- 20,7%. Pacineţii cu vârsta de 14 ani cu 66 de cazuri-20,4%. Pe ultimul loc situându-se pacienţii de 18 ani cu doar 21 de cazuri înregistrate.

9

Tulburarea afectivă are de asemenea o distribuţie interesantă pe vârste: Ø Cei mai mulţi pacienţi înregistraţi cu această afecţiune au vârsta de 17 ani, 52 de

cazuri-15,65 din total. Pentru vârsta de 15 ani s-au înregistrat 50 de pacienţi-13,5%. Urmează pe locul 3 vârsta de 14 ani cu 42 de cazuri-13%. Cei cu vârsta de 12 ani s-au situat pe locul 4 cu 33 de cazuri-9,4%. Vârsta de 13 ani cu 31 de cazuri-10,1. Vârsta de 16 ani pe penultimul loc cu 30 de cazuri-8,7%. Si tot pe ultimul loc cu doar 6 cazuri se află vârsta de 18 ani.

Şi în cazul sindromului depresiv anxios şi în cazul tulburării afective, cel mai mare număr de pacienţi provena din mediul urban:

- 338 de cazuri din mediul urban faţă de doar 145 din mediul rural în cazul sindromului depresiv anxios

- 173 de cazuri din mediul urban, faţă de doar 71, în cazul tulburării afective. Aceste cifre relevă faptul că mediul socio-cultural al oraşelor este mai favorizant pentru

declanşarea uneia din cele două afecţiuni studiate. Diferenţa s-a dovedit nesemnificativă din punct de vedere statistic.

În ceea ce priveşte evoluţia pe parcursul celor 3 ani din punct de vedere al structurii pe sex, vârstă şi mediu de provenienţă, datele statistice au relevat următoarele:

- În anul 2006 ponderea în cazul ambelor diagnostice o deţineau fetele: 70 de fete au fost diagnosticate cu sindrom depresiv anxios faţă de 61 de băieţi. În cazul tulburării afective, avem 21 de cazuri la fete, faţăm de 17 la băieţi. Pe ansamblu însă numărul de îmbolnăviri psihice este mai mare la băieţi în acest an, deoarece se adaugă şi alte diagnostice psihiatrice.

- În anul 2007 situaţia se inversează uşor în cazul sindromului depresiv anxios, înregistrându-se 64 de cazuri de băieşi faţă de 62 de fete. Pentru tulburarea afectivă, fetele sunt în continuare mai numeroase, 63 de cazuri faţă de 45 cazuri la băieţi.

- În 2008,proporţiile sunt asemănătoare rezultatelor din 2006: 120 de cazuri de sindrom depresib anxios la fete faţă de 106 la băieţi şi 52 cazuri de tulburare afectivă la fete, faţă de 46 la băieţi.

Diferenţele sunt nesemnificative din punct de vedere statistic.

Analiza structurii diagnosticelor în funcţie de vârstă pe parcursul celor 3 anu de studiu în dinamică a relevat următoarele:

- În anul 2006 sindromul depresiv anxios era cel mai frecvent întâlnit la adolescenţii cu vârsta de 16 ani cu 33 de cazuri din totalul de 131. Urmează în ordine ca frecvenşă a afecţiunii în funcţie de vârstă: pacienţii de 12 ani-30 de cauri, 14 ani- 17 cazuri, 17 ani- 20 de cazuri, 15 ani-14 cazuri, 13 ani-12 cauri şi pe ultimul loc 18 ani-doarb 5 cazuri.

- Pentru anul 2006 nu se înregistrează diferenţe semnificative statisc în raport de vârstă - În cazul tulburării afective din totalul de 38 de cazuri, 10 s-au înregistrat la pacienţi de

17 ani, 8 la cei de 16 ani, câte 6 cazuri la 14 şi 15 ani, 2 cazuri la 13 ani şi doar un caz la 18 ani.

- În anul 2007, cele mai multe cazuri de sindrom depresiv s-au înregistrat la vârsta de 15 ani-22 de cazuri din totalul de 126. Cifrele sunt în acest an foarte apropiate: 21 de cazuri la 13 ani, câte 20 de cazuri pentru 12 şi 14 ani, câte 17 cazuri la 16 şi 17 ani şi doar 9 cazuri la 18 ani

- Tulburarea afectivă are o distribuţie uşor diferită: 20 de cazuri din totalul de 108 pentru vârsta de 14 ani, 18 cazuri pentru 15 ani, 15 cazuri penrru 13 ani, 14 cazuri la 12 ani, 10 cazuri la 16 ani şi doar 4 la 18 ani. Cei mai mumeroşi sunt pacienţii cu vârsta de 17 ani-27 de cazuri din 108.

- Testele de semnificaţie au relevat semnificativitatea statistică pentru acest an.

10

- În anul 2008, singromul depresiv anxios înregistrează cea mai mare frecvenţă la pacienţii în vârtsă de 15 ani cu 45 de cazuri din totalul de 226 diagnosticate pe tot anul. Varsta de 12 ani este pe locul 2 în ceea ce priveşte frecvenţa de cazuri diagnosticate secundar cu sondrom depresiv anxios cu 42 de pacienţi – 25%. În ordinea frecvenţelor, urmează vârsta de 13 ani cu 38 de cazuri, 16 ani cu 32 de pacienţi, 14 ani cu 29 de pacienţi şi 18 ani cu doar 7 cazuri înregistrate.

- Tulburarea afectivă înregistrează doar 98 de cazuri în total pentru anul 2008, iar situaţia pe vârtste este din nou diferită de cea a sindromului depresiv anxios: astfel, pentru pacienţii cu vârsta de 15 ani s-au înregistrat 26 cazuri din totalul de 98, urmează vârsta de 14 ani cu 16 cazuri, 15 cazuri cu vârsta de 17 ani, câte 14 cazuri pentru 12 şi 13 ani, 12 cazuri pentru 16 ani.

Testele specifice arată faptul că diferenţele nu sunt semnificative statistic. Analiza în funcţie de mediu a structurii celor două diagnostice în dinamica celor 3 ani

de studiu relevă următoarele:

- În anul 2006 predomină mediul urban în cazul pacienţilor diagnosticaţi atât cu sindrom depresiv anxios, cât şi cu tulburare afectivă: 88 de cazuri în urban faţă 43 de cazuri în mediul rural pentru sindromul depresiv anxios şi 31 de cazuri în urban faţă de 7 în rural, pentru tulburarea afectivă.

- Anul 2007, păstrează aceeaşi ierarhie, mediul urban fiind predominant în cazul ambelor diagnostice

- Aceeaşi linie de predominenţă a îmbolnăvirilor în mediul urban faţă de mediul rural arată şi rezultatele statistice pentru anul 2008.

Analiza pe secţiile din cadrul spitalului de pediatrie Sfanta Maria a frecvenţei celor două diagnostice studiate, sindromul depresiv anxios şi tulburarea afectivă a scos în evidenţă faptul că sectia de Neurologie Pediatrică a disgnosticat secundar cele mai multe cazuri de sindrom depresiv – 170 de cazuri din totalul de 483 cazuri, iar secţia de Pediatrie Generală cele mai multe cazuri de tulburare afectivă - 69 din totalul de 244 înregistrate.

- Clinica de Pediatrie Generală a diagnosticat de asmenea un număr important de pacienţi cu diagnosticul de sindrom depresiv anxios-86 de cazuri din totalul de 483.

- Urmează în ordinea frecvenţelor: secţia de Nefrologie cu 45 de cazuri, sectia de Cardiologie cu 40 de cazuri, sectia de Gastroenterologie cu 37 de cazuri, Balneologie cu 30 de cazuri, Imunologie cu 26 de cazuri. În cazul tulburării afective, Clinica de Pediatrie Generală a dat cele mai multe cazuri- 69 din totalul celor 244 diagnosticate pe toate secţiile Spitalului de Pediatrie.Clinica de Cardiologie este şi în acest caz pe locul doi în ceea ce priveşte diagnosticul secundar de tip psihiatric cu 48 de cazuri din 244. Clinica de Gastroenterolgie a avut un număr de 43 de astfel de cazuri

- Neurologia Pediatrică a avut 32 astfel de diagnostice - Imunologia 14 cazuri - Celelalte clinici au înregistrat un număr mic de cazuri de tulburare afectivă. Nu s-au

raportat delor astfel de cazuri de la clinicile de Pneumologie, ORL, Chirurgie Plastică şi Reconstructivă, Boli de Nutriţie şi Metabolism.

Rezultatele au fost confirmate prin teste specifice că sunt valide din punct de vedere statistic.

11

82630

4014

737

245

2170

62

868

614

487

431

9

32

43

698

0 50 100 150 200 250

A.T.I.ALERGOLOGIE SI IMUNOLOGIE

BALNEOLOGIECARDIOLOGIE

CHIRURGIE PEDIATRICACHIRURGIE PLASTICA

DIABET, BOLI DE NUTRITIE SI METABOLISMGASTROENTEROLOGIE

HEMATOLOGIE - ONCOLOGIENEFROLOGIE

NEUROCHIRURGIENEUROLOGIE PEDIATRICA

O.R.L.ONCOLOGIE MEDICALAORTOPEDIE PEDIATRICA

PEDIATRIE GENERALAPNEUMOLOGIE

TOXICOLOGIEsdr.depr.anxios

Punctăm faptul că în Spitalul de Pediatrie: din totalul diagnosticelor psihiatrice, au fost identificate 23.1% sdr. depresive anxioase şi 11.7% tulburări afective. Un procent de 62% din totalul internărilor care s-au soldat cu diagnostic psihiatric secundar este reprezentat de alte afecţiuni din cadrul acestei specialităţi prezentate pe larg în cadrul acestui capitol. Rezultatele obţinute în urma acestui substudiu le-am utilizat într-un substudiu următor, tot de tip retrospectiv descriptiv , iar datele statistice din cele două studii le-am comparat pentru a evidenţia gradul de subdiagnosticare a depresiilor la adolescenţi, dar si tulburărilor psihice la adolescenti în general

Studiul retrospectiv descriptiv efectuat la Spitalul Universitar de Psihiatrie Socola a reunit un total de 71 de cazuri diagnosticate cu depresie la adolescenţi cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani, pe o perioadă de 3 ani, în intervalul 2006-2008.

Chiar de la acest nivel al cercetării putem sublinia un grad mare de subdiagnosticare, dacă avem în vedere faptul că în cadrul Spitalului de Pediatrie Sfânta Maria au existat cifre asemănătoare sau chiar mai ridicate înregistrate doar într-un singur an, într-o singură secţie.

Analiza statistică a relevat următoarea distribuţie a numărului de diagnostice pe parcursul celor 3 ani de studiu:

Şi în cazul Spitalului Socola s-a evidenţiat un trend ascendant în ceea ce priveşte sindromul depresiv anxios. - În anul 2006 s-au înregistrat 22,54 % din totalul internărilor cu diagnosticul de depresie de

diferite grade - Anul următor, 2007, procentul a crescut la 32,39%

- În 2008, tendinţa de creştere se menţine accentuată, procentul îmbolnăvirilor la această grupă de vârstă anungând la 45,7%.

Şi la spitalul Socola am procedat la o analiză a cazurilor înregistrat în funcţie de sex, vârstă şi mediul de provenienţăpentru a avea datele necesare unui studiu comparative între cele două spitale care să releve subdiagnosticarea şi parametrii demografici ai acesteia.

Structura lotului pe sexe Datele statistice analizate în funcţie de sex au relevant un număr mai mare de

cazuri înregistrate în cazul băieţilor: 52,1% faţă de 47,9% la fete. Structura lotului pe vârstă

- Cele mai multe cazuri sunt reprezentate de pacienţii cu vârta de 13, 16 şi 17 ani, câte 13 cazuri din fiecare , Adică un procent de 18,3 din totalul internărilor cu acest diagnostic.

- Pentru vârsta de 15 anu s-au înregistrat 11 cazuri, ceea ce înseamnă 15,5% - Vârsta de 14 ani a înregistrat 10 cazuri-14,1% - S-au înregistrat 7 cazuri la vârsta de 18 ani – 9,9% şi doar 4 la vârsta de 12 ani – 5,6%. Aşadar adresabilitatea cea mai ridicată au avut-o pacienţii cu vârsta de 13,16 şi 17 ani.

12

Structura lotului pe mediu de provenienţă Analiza datelor statistice a relevant predominenţa mediului urban faţă de rural. - 73,2% dintre pacienţii adolescent internaţi cu diagnosticul de sindrom derpesiv în

perioada studiului în Spitalul Socola proveneau din mediul urban şi doar 26,8% din mediul rural.

Pentru descrierea diagnosticelor în cazul celor 71 de pacienţi din lotul studiat s-au folosit următoarele două încadrări: sindrom depresiv anxios şi sindrom depresiv reactive. - Diagnosticul de sindrom depresiv reactiv a fost pus în cazul a 61 de pacienţi, reprezentând

85,9% din total, ceea ce evidenţiază faptul că pacienţii au suferit un eveniment de viaţă traumatic , acesta fiind factorul probabil care a determinat adresabilitatea la clinica de specialitate.

- Sindromul depresiv cu component anxioasă a fost evidentiat la 10 pacienţi, reprezentând 14,1% din total.

Analiza lotului în funcţie de prezenţa tentative de suicid Adresabilitatea din proprie iniţiativă a pacientului sau a familiei acestuia, fără prezenţa

unui eveniment traumatizant care să fi determinat o situaţie de criză ce necesita spitalizarea şi asistenţa medical de urgenţă este în concordanţă cu forma de depresie diagnosticată.

Din analiza fiselor de observaţie, principalul eveniment traumatizant ce a determinat internarea a fost tentative de suicid, chiar înainte de internare sau în trecutul pacientului, părinţii fiind ameninţaţi de copil cu o nouă tentativă sau temându-se de o nouă întâmplare

- Astfel, datele statistice relevă tentativa de suicid prezentă chiar înainte de internare la 29 de pacienţi, reprezentând 40,89% din totalul internărilor cu acest diagnostic.

- Chiar dacă numărul celor care nu au fost internaţi ca urmare a unei tentative de suicid este mai mare – 42 de cauzi, reprezentând 59,15% din total, este mare, acest lucru nu exclude tentativele de suicid în antecendentele pacienţilor, fapt relavat de istoricul bolii, de faptul că aproape 50% dintre aceştia se aflau la a doua internare sau aveau internări multiple.

Analiza comparativă a loturilor diagnosticate cu sindrom depresiv în cadrul celor doua spitale

Pasul următor în verificarea ipotezei cercetării prezente, conform căreia depresia este subdiagnosticată la adolescenţi s-a realizat printr-o analiză comparativă a datelor statistice descrisen anterior.

0

500

Sp. Pediatrie Sp. Socola

48371

Diagnostice Sindrom depresiv anxios

Comparând numărul de pacienţi diagosticaţi ca diagnostic principal în Spitalul Socola (am inclus în aceeaşi grupă de diagnostic atât sindromul depresiv reactiv, cât şi sindromul depresiv anxios) cu cei diagnosticaţi secundar cu acelaşi diagnostic, cifrele sunt mai mult decât elocvente pentru evidenţierea subdiagnosticării. - Pe parcursul celor 3 ani de studio, la Spitalul de Pediatrie s-au înregistrat 483 de cazuri de

sindroame depresiv anxioase, ca diagnostic secundare unor afecţiuni somatic

13

- Spitalul de Psihiatrie Socola înregistrează în aceeaşi perioadă de studio doar 71 de cazuri, de 6,8 ori mai puţine decât la Spitalul de Pediatrie.

- Analiza comparativă a loturilor pe sexe

- Analiza comparativă datelor statistice prezentate anterior în cazul celor două instituţii relevă faptul că acest parametru se comporta aproximativ la fel şi într-un caz şi în celalalt. Predomină sexul feminin şi într-un caz şi în celalalt, cu diferenşe mici însă: 252 de fete diagnosticate la Spitalul de Pediatrie faţă de 231 băieţi şi cu un usor ascendant pentru sexul masculine în cazul internărilor

0

500

Sp. Pediatrie Sp. Socola

252

34

23137

Diagnostice Sindrom depresiv anxios comparativ pe sexe

F M

Analiza comparativă a celor două loturi pe vârste

- În cazul Spitalului de Pediatrie cele mai multe diagnostic au fostînregistrate la pacienţii cu vârsta de 12 ani, 92 de cazuri din 483 – reprezentând 19%

- În cazul Spitalului de Psihiatrie Socola cei mai mulţi pacienţi aveau vârta de 13, 16 şi 17 ani, câte 13 cazuri din fiecare, reprezentând fiecare câte 18 procente din total.

- La Spitalul de Pediatrie relativ frecvente sunt şi vârstele de 16 şi 15 ani, cu câte 83 respectiv 81 de cazuri din totalul de 483

- Următoarele în ordinea frecveneţlor la Spitalul de Psihiatrie sunt vârstele de 13 şi 15 ani. - Cele mai putine cazuri la Spitalul de Pediatrie aveau vârsta de 18 ani, în timp ce la

Spitalul de Psihiatrie frecvenţa minimă este înregistrată la vârsta de 12 ani. Datele prezentate sunt sintetizate în graficul următor:

Analiza comparativă a color două loturi în funcţie de mediul de provenienţă Analiza datelor statistice în cazul celor două instituţii, pentru perioada 2006-2008,

inclusă în studio, relevă aceleaşi caracteristici ale loturilor. Astfel, mediul urban este predominant în ambele situaţii: 338 de cazuri din 483 sunt pacienţi din mediul urban, faţă de 145 din mediul rural, la Spitalul de Pediatrie, iar la Spitalul Socola 52 de pacienţi din totalul de 71 sunt din mediul urban, faţă de 19 din mediul rural.

Relativ la predominanţa mediului urban se pot face comentarii atât referitor la faptul că este posibil ca cifrele să reflecte o adresabilitate mai scăzută a pacienţilor din mediul rural şi în consecinţă în acest caz gradul de subdiagnosticare să fie mult mai mare.

Este posibil, de asemenea, ca valorile culturale, modalităţile de sprijin în colectivităţile rurale să fie mult mai eficiente în ceea ce priveşte suportul moral şi echilibrul psihic şi atunci apartenenţa la acest grup să constituie o resursă ce poate fi valorificată sau activată într-un program de profilaxie a depresiei la adolescenţi.

14

0

200

400

Sp. Pediatrie Sp. Socola

14519

338

52

Diagnostice Sindrom depresiv anxios comparativ pe domiciliiR U

Mediul de provenienţă nu poate fi considerat un factor de risc.

Analiza problematicii exteriorizării simptomelor depresive şi atitudinii faţă de adresarea către un specialist pentru rezolvarea unor probleme

În contextul problematicii exteriorizării simptomelor depresive şi atitudinii faţă de căutarea suportului social sunt edificatoare şi răspunsurile subiecţilor la întrebările ce scot în evidenţă atitudinea lor faţă de asistenţa psihologică. În cazul categoriei de vârstă 12-16 ani fetele şi băieţii au relevat aproape aceeaşi frecvenţă a răspunsurilor afirmative în ceea ce priveşte solicitarea ajutorului psihologic în comparaţie cu grupul de 17-18 ani, unde subiecţii de sex masculin s-au arătat a fi mult mai refractari faţă de solicitarea suportului

0%

20%

40%

60%

80%

100%

fete băieţi fete băieţi

75%75%

90%

53%

75%

63%

90%

32%

81%

69%

79%

52%

63%63%

79%

31%

1. Consideraţi că este necesară şi benefică adresarea la psiholog atunci când sunteţi în situaţii de stres sau deprimat?2. În caz de stres sau depresie aţi apela la serviciile psihologului?

3. I-aţi putea vorbi specialistului despre problemele dvs.?

4. Când sunteţi deprimat sau stresat, împărtăşiţi cuiva gândurile şi sentimentele dvs.?

Astfel, rezultatele relevate denotă o schimbare de atitudine faţă de asistenţa psihologică odată cu vârsta. Acest fapt poate fi explicat în special prin influenţa stereotipurilor şi prin intensificarea procesului de identificare cu rolul de gen. Odată cu vârsta se intensifică şi procesul de identificare cu rolul de gen, 17-18 ani fiind vârsta când deseori procesul de autodefinire gender sinonimizează cu interiorizarea stereotipurilor de gen. La fel, rezultatele cercetării noastre relevă că emotivitatea restrictivă este o realitate ce vizează subiecţii de sex masculin şi scot în evidenţă tendinţe alexitimice mai pronunţate şi atitudine mai refractară faţă

15

de căutarea suportului social emoţional şi descărcarea emoţională ca modalităţi de coping şi faţă de solicitarea ajutorului psihologic în general la subiecţii de sex masculin.

Studierea implicaţiilor socio-economice ale subdiagnosticării depresiei la adolescent a fost realizată într-o etapă secundară a studiului. Această etapă a studiului a fost realizată prin analiza a 2 loturi de pacienţi:

- Lotul de pacienţi depresivi (60 de adolescenţi cu depresie); - Lotul martor (60 de pacienţi fără diagnostic de depresie) Cele două loturi au fost studiate şi analizate comparativ din punct de vedere al:

consumului de substanţe, delicvenţei, performanţelor şcolare. Conform studiilor de specialitate, adolescenţii cu depresie sunt de două ori mai

înclinaţi ca alţii să consume substanţe psihotrope. În studiul nostru, 28,33% dintre adolescenţii depresivi consumă alcool, 23,33 % fumează şi 3,33% consumă droguri, în comparaţie cu lotul martor (adolescenţi fără depresie) în care 16,66% consumă alcool, 10% fumează şi doar 1,66% consumă droguri.

Diferenţele în ceea ce priveşte consumul de substanţe la cele două loturi au fost semnificative din punct de vedere statistic.

CAPITOLUL VI INTERRELAŢIA DINTRE NIVELUL DEPRESIEI ŞI AL ANXIETĂŢII LA

ADOLESCENŢI. DIFERENŢE DE GEN ŞI DE MEDIU

Argumente în favoarea cercetării Stresul, anxietatea sunt cel mai adesea primele semne ale instalării unei forme de

depresie atât la adult, cât şi la adolescenţi, grupul ţinţă al cercetării actuale. Dacă primul studiu a cercetat subdiagnosticarea depresiei, abordându-se

fenomenul din mediul spitalicesc, prezentul studiu îşi propune să stabilească surprinderea interrelaţiei dintre nivelul depresiei şi al anxietăţii adolescenţilor, focalizându-se în acelaşi timp pe diferenţele de mediu (rural-urban) şi pe cele dintre sexe (masculin-feminin). Studiul vizează de data aceasta loturi din mediul obişnuit acestui grup ţinţă, mediul şcolar, iniţiind o nouă perspectivă asupra fenomenului, în vederea obţinerii de parametrii utili în elaborarea ulterioară a programului de prihoprofilaxie propus la încetutul cercetării.

Metodologia acestei lucrări urmăreşte, în primul rând, surprinderea interrelaţiei dintre nivelul depresiei şi al anxietăţii adolescenţilor, focalizându-se în acelaşi timp pe diferenţele de mediu (rural-urban) şi pe cele dintre sexe (masculin-feminin). Prin intermediul acestui studiu urmăresc prezentarea diferenţelor dintre variabilele gen şi mediu în ceea ce priveşte nivelul depresiei la adolescenţi, precum şi a legăturii existente între variabila depresie şi variabila anxietate.

Obiectivele studiului Prin aceast se urmăreşte surprinderea interrelaţiei dintre nivelul depresiei şi al anxietăţii adolescenţilor şi, în acelaşi timp, focalizarea pe diferenţele de mediu (rural, urban) şi pe cele de gen (masculin, feminin).

Utilizând cele două scale din „Chestionarul experienţelor de viaţă”, se încearcă stabilirea existenţei unei legături între variabila anxietate şi depresie. Legătura dintre acestea îmbracă forma unei corelaţii pozitive. Cu ajutorul corelaţiei pozitive vom putea afirma că pentru adolescenţii care vor obţine scoruri ridicate pentru o scală ce măsoară depresia, există o probabilitate ridicată de a găsi scoruri crescute şi pentru o scală ce măsoară anxietatea.

16

Următorul obiectiv vizează stabilirea existenţei unei legături între genul adolescenţilor (masculin, feminin) şi variabila mediu (rural, urban). Rezultatele obţinute în urma analizei statistice efectuate vor fi prezentate pe larg în capitolul de prelucrare a datelor.

Ipoteze de lucru Aceast studiu ,i-a propus verificarea unui număr de trei ipoteze principale ,i anume: Ipoteza I Există o corelaţie semnificativ pozitivă între depresie şi anxietate. Ipoteza II Adolescentele prezintă un nivel mai ridicat de depresie decât adolescenţii. Ipoteza III Adolescenţii din mediul rural au un grad mai scăzut de depresie decât cei din mediul urban. III. 1. Adolescentele din mediul rural au un grad mai scăzut de depresie decât cele din mediul urban. III. 2. Adolescenţii (băieţi) din mediul rural au un grad mai scăzut de depresie decât adolescenţii (băieţi) din mediul urban.

Stabilirea loturilor Lotul de subiecţi utilizat în această lucrare a fost alcătuit dintr-un număr de 120 de

adolescenţi. Jumătate dintre subiecţi (60 de adolescenţi) provin din mediul rural şi cealaltă jumătate din mediul urban. Vârsta subiecţilor este cuprinsă între 12 şi 18 ani. Aceştia sunt elevi la liceu în clasele VI-XII. Pe lângă mediu (rural, urban), un alt criteriu de clasificare a fost genul (masculin, feminin).

Variabile ale studiului Variabilele acestei lucrări sunt următoarele:

• Variabilele independente incluse în studiu sunt reprezentate de genul adolescenţilor: masculin şi feminin, de mediu, definit prin categoriile : rural, urban şi de anxietatea adolescenţilor (ridicată şi scăzută).

• Variabila dependentă a acestei lucrări este reprezentată de depresie. Metodologie. Instrumente utilizate

Pentru realizarea acestei lucrări am utilizat două scale (depresia şi anxietatea) din Chestionarul experienţelor de viaţă. Acesta cuprinde 6 scale: anxietate, depresie, supărare, stres posttraumatic, disociere şi preocupări sexuale.

Chestionarul cuprinde 95 de itemi ce reprezintă următoarele scale: depresie, anxietate, stres posttraumatic, supărare, disociere şi preocupări sexuale şi 11 itemi ce se referă la genul, vârsta, clasa, mediul, numărul surorilor şi al fraţilor adolescenţilor, timpul pe care aceştia îl petrec la televizor. Subiectul este invitat să-şi exprime gradul de aderenţă la aceşti itemi prin intermediul unei scale alcătuite din 6 dimensiuni: 0 – niciodată,1 – câteodată,2 – deseori 3 – aproape tot timpul

Analiza de fidelitate: Număr de subiecţi = 30, Număr de itemi = 18, Alpha = 0,79 Coeficientul Alpha-Cronbach este egal cu 0,79 ceea ce ilustrează gradul înalt de

valabilitate al instrumentului pentru populaţia inclusă în lucrare.

Analiza statistică şi interpretarea datelor

Analiza descriptivă Lotul de subiecţii utilizaţi în această cercetare provin din mediul rural şi din mediul

urban. Am urmărit ca cele două eşantioane să fie egale (120 de adolescenţi). Dintre subiecţii ce au răspuns la chestionarele aplicate 68 sunt fete şi 52 sunt băieţi

Subiecţii au vârste cuprinse între 16 şi 19 ani şi sunt liceeni în clasele X – XII. Am ales această perioadă de vârstă pentru că reprezintă cel mai bine adolescenţa şi se caracterizează printr-o intelectualizare intensă; adolescentul caută mijloace personale de a fi şi de a apărea în ochii celorlalţi. Îl interesează responsabilităţi în care să existe dificultăţi de

17

depăşit pentru a-şi măsura forţele. Individualizarea şi conştiinţa de sine devin tot mai dinamice. Analiza ipotezelor Ipoteza I. Există o corelaţie pozitivă între anxietate şi depresie la adolescenţi. Pentru a testa această ipoteză am folosit corelaţia Pearson. Rezultatele obţinute sunt următoarele: Corelaţie: Corelaţia Pearson = 0,84, p < 0,05, N = 120

Corelaţia Pearson are o valoare de 0,84, fapt care denotă o modificare în acelaşi sens a celor două variabile. În acest caz, putem spune că există o legătură puternică între variabila depresie şi variabila anxietate deoarece valoarea absolută a corelaţiei Pearson este mai mare de 0,50. Rezultatele ilustrează existenţa unei legături direct proporţionale între anxietate şi depresie pentru că semnul corelaţiei este pozitiv. Pentru p < 0,05 putem spune că această legătură este semnificativă.

În urma analizei făcute, se constată că 65 % din variaţia observată în populaţie o întâlnim în realitate, deci relaţia găsită este prezentă exact în acest mod (direct proporţional) la 65 % dintre adolescenţi.

Psihologic, acest rezultat ilustrează următorul fapt: cu cât scorurile la o scală ce măsoară depresia sunt mai mari, cu atât sunt mai multe şanse să se obţină scoruri ridicate la o scală ce măsoară anxietatea. Dacă adolescentul este anxios, atunci există o probabilitate ridicată să prezinte şi simptome ale depresiei. Legătura statistică dintre cele două variabile se traduce psihologic, într-o evoluţie în aceeaşi direcţie pentru depresie şi anxietate. Cu cât adolescentul prezintă mai multe simptome ale depresiei, cu atât el se simte mai anxios. Acest lucru poate fi observat prin compararea mediilor celor două eşantioane.

- Media la scala depresie = 8,93 - Media la scala anxietate = 8,50

Corelaţia pozitivă dintre cele două variabile este ilustrată cu ajutorul graficului următor:

DEPTOT

3020100

ANXTOT

30

20

10

0

Se observă că graficul corelaţiei este un nor de puncte crescător de la stânga-jos spre

dreapta-sus. Acest lucru confirmă faptul că relaţia dintre variabila anxietate şi variabila depresie este pozitivă. Dacă nu ar fi fost nici o relaţie, punctele ar fi fost distribuite uniform pe grafic sau dacă relaţia ar fi fost invers proporţională, norul ar fi fost orientat descrescător. Studiile de specialitate fac de asemenea referire la corelaţia pozitivă dintre anxietate şi depresie.Ambele jenează evident adolescentul în relaţiile sale cu alţi adolescenţi, cu profesorii, în activităţile sale şcolare.

Anxietatea şi depresia se pot manifestaîn plan psihic printr-un penibil sentiment de insecuritate, de aşteptare a unui pericol nedeterminat, sau la nivelul corpului prin greţuri, vomă, dureri intestinale, etc. În anumite cazuri, anxietatea are la bază simptome foarte jenante ca: manifestări obsesionale (copilul luptă împotriva sosirii neaşteptate a unor gânduri penibile) sau fobice (frica, teama, focalizată pe o situaţie precisă, de exemplu: teama de

18

pedeapsă, teama de întuneric etc.). În alte cazuri adolescenţii refuză să meargă la şcoală devenind victime ale unor stări de angoasă, depresie şi chiar de panică. Ipoteza II. Adolescentele prezintă un nivel mai ridicat de depresie decât adolescenţii.

Pentru validarea acestei ipoteze am aplicat Testul T pentru eşantioane independente şi am obţinut următoarele rezultate : t (118) = 2,12, p < 0,05

Testul T pentru eşantioane independente t (118) = 2,12, pentru p<0,05, confirmă statistic această ipoteză. Analiza realizată a permis identificarea unor diferenţe semnificative între depresia adolescentelor şi cea a adolescenţilor.

Trebuie să se precizeze şi sensul în care apare această diferenţă: fetele au scoruri semnificativ mai mari la scala pentru simptome pentru depresie decât cele ale băieţilor.

Faptul că această ipoteză se confirmă nu este surprinzător, având în vedere literatura de specialitate şi rezultatele altor studii. Incidenţa mai ridicată a simptomelor depresive la fete decât la băieţi se presupune a se datora mai mult factorilor ambientali şi culturali decât celor biologici. Rolul tradiţional pe care îl au băieţii şi fetele în civilizaţia modernă reprezintă un factor determinant pentru aceste rezultate.

Graficul anterior ilustrează acelaşi lucru confirmat şi de analiza statistică: faptul că adolescentele prezintă scoruri mai ridicate la simptomele depresiei decât adolescenţii. Ipoteza III. Adolescenţii din mediul rural au un grad mai scăzut de depresie decât cei din mediul urban.

Pentru validarea ipotezei III am utilizat Testul T pentru eşantioane independente. În urma analizei realizate am obţinut următoarele rezultate: t (118) = 0,88. p > 0,05. Testul T pentru eşantioane independente t (118) = 0,88, pentru p > 0,05, infirmă statistic această ipoteză (anexa 5). Deşi descoperim o diferenţă făcând o comparaţie între mediile celor două eşantioane totuşi între nivelul depresiei adolescenţilor din mediul rural şi nivelul depresiei adolescenţilor din mediul urban nu putem susţine că există o diferenţă semnificativă.

Pentru a verifica ipoteza III vom utiliza două subipoteze:

Subipoteza III.1. Adolescentele din mediul rural au un grad mai scăzut de depresie decât cele din mediul urban. Am utilizat testul T pentru eşantioane independente pentru verificarea acestei ipoteze (anexa 6). Rezultatele obţinute sunt următoarele: t (66) = 0,55, p > 0,05 Testul T pentru eşantioane independente t (66) = 0,55, pentru p > 0.05, infirmă statistic această subipoteză. Comparând mediile celor două eşantioane sesizăm că există o diferenţă între acestea (fig. 6),însă deoarece p = 0,58, nu există o diferenţă semnificativă.

Acesta este un motiv în plus să credem fie că rolul tradiţional al femeii nu s-a estompat în totalitate, fie că adolescentele din mediul rural au cunoscut o transformare a gândirii şi atitudinilor datorită influenţelor urbane. În concluzie, acestea fac faţă în aceeaşi măsură problemelor adolescenţei. Subipoteza III.2. Adolescenţii - băieţi din mediul rural au un grad mai scăzut de depresie decât adolescenţii - băieţi din mediul urban. Voi verifica validitatea subipotezei utilizând testele T pentru eşantioane independente (anexa 7). În urma analizei statistice am obţinut următoarele rezultate: t (50) = 2,33 p < 0,05

19

Testul T pentru eşantioane independente t (50) = 2,32, pentru p < 0,05, argumentează statistic această ipoteză. Analiza realizată a permis identificarea unor diferenţe semnificative între nivelul depresiei la adolescenţii – băieţi din mediul rural şi nivelul depresiei celor din mediul urban. Comparând mediile celor eşantioane se poate observa şi sensul acestei diferenţe: adolescenţii – băieţi din mediul urban prezintă scoruri mai mici la scala pentru simptome depresive decât adolescenţii - băieţi din mediul rural. Spre surprinderea mea, sensul în care apare această diferenţă este diferit de cel presupus de mine. Acest lucru l-am descoperit analizând mediile celor două eşantioane şi graficul.

Am decis să verific şi răspunsurile la întrebarea : „Ce dificultăţi întâmpină adolescenţii de astăzi?” pentru a încerca să înţeleg de ce adolescenţii din mediul rural prezintă un grad mai ridicat al depresiei decât cei din mediul urban. Am constatat că la adolescenţi apar frecvent conduite comportamentale negativiste, antisociale, sentimentul că nu sunt înţeleşi şi aprobaţi, de unde impulsul de a pleca de acasă, nelinişte, nervozitate, refuzul de a coopera în cadrul familiei, agresivitate şi emotivitate crescută la rejecţie în relaţiile amoroase. Pe lângă aceste aspecte, întâlnite la adolescenţii – băieţi indiferent de mediul din care provin, apar şi unele aspecte specifice mediului rural: uzul de alcool, lipsa banilor şi violenţa tot mai accentuată. Aceste aspecte contribuie la apariţia şi menţinerea simptomelor depresive.

CAPITOLUL VII

STUDIUL PRIVIND EFECTELE MIGRAŢIEI PĂRINŢILOR LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE ASUPRA SĂNĂTĂŢII PSIHICE A ADOLESCENŢILOR DIN

JUDEŢUL IAŞI

Argumente în favoarea cercetării

Libera circulatie a fortei de munca in Europa a generat pe langa efectele pozitive in economie si o serie de urmari profund negative in plan social, medical şi al educaţiei. Unul dintre aceste efecte este si migratia parintilor la munca in strainatate.

Inspectoratul şcolar Judeţean Iaşi a fost prima instituţie a semnalat aparitia acestui nou proces care tinde sa devina un fenomen specific acestei perioade, cu prilejul analizei abandonului scolar. Inca din anul 2002 analiza cauzelor care duc la abandonarea scolii de catre unii copii de varsta scolara a pus in evidenta un factor nou si anume plecarea parintilor in strainatate la munca. In anul 2003 - 2004 erau 10 astfel de cazuri, in 2004 - 2005, 15 cazuri pentru ca apoi numarul sa creasca exponenţial. Deasemenea cadrele didactice semnaleaza aparitia unor dificultati carora trebuie sa le faca fata datorita complicarii relatiilor dintre scoala si parinti precum si dintre parinti si copiii lor.

Astfel au apărut primele semnale din partea medicilor şi psihologilor, referitoare la impactul pe care acest fenomen îl are asupra dezvoltării sănătăţii fizice şi psihice a copiilor. Prezentul studiu îşi propune să evalueze impactul pe care migraţia părinţilor la muncă în străinătate asupra comportamentului tinerilor cu vârste cuprinse în intervalulo 12-18 ani, analiză care să contribuie ulterior, alături de rezultatele celorlalte două studii din prezenta lucrare, la elaborarea unui proiect complex şi eficient de prevenţie primară şi secumdară.

Obiectivele cercetării - Studiul implicatiilor în sfera dezvoltăţii fizice şi psihice pe care le are lipsa parintelui

asupra dezvoltarii personalitatii copilului în vederea elaborării unui proiect complex

20

de prevenţie primară a sindroamelor depresiv anxioase, a altor tulburări în sfera afectivităţii, precum şi a complicaţiilor majore cum ar fi suicidul

- realizarea unei bazei de date cu elevii din a caror familie este plecat cel putin un parinte in strainatate, care să fie la dispoziţia Inspectoratului Şcolar Judeţean astfel încât să poată fi folosită de psihologii şi consilierii şcolari, redagogii din şcolile respective în procesul de educaţie

Designul studiului. Ipoteze de lucru Studiul are două componente, una este de tip prospectiv obsevaţional, iar cealaltă

vizează o analiză procpectiv descriptivă a patternurilor legate de factorii demografici precum vârstă, mediu de provenienţă, tipul de tutelă instituită după plecarera părinţilor, etc.

Au fost evaluaţi următorii itemi: I. Caracteristici socio-demografice ale familiei: 1. Structura familiei. 2. Parintele plecat. 3. Persoana in grija careia a fost lasat copilul. 4. Forma de lasare in grija

5. Implicarea in educatie. 6. Forme de comunicarea cu parintii. II. Efectele psihologice ale migratiei parintilor la munca in strainatate asupra copiilor: 1. Tulburari fiziologice. Comunicare defectuoasa. Comportament heteroagresiv.

Tulburări psiho- emotionale. Tulburari de adaptare. Randamentul şcolar Ipoteze de lucru: 1. Migratia parintilor la munca in strainatate are efecte atat in sfera dezvoltarii fizice

şi psihice a copiilor, cat si in sfera evolutiei scolare 2. Gradul de impact depinde de tipul relaţiilor de familie, nivelul de comunicare si de

factori socio-culturali Metodologia studiului

Ca metode principale de lucru am utilizat observaţia si studierea domentelor oficiale si scolare, iar ca instrumente de lucru am folosit chestionarul si interviul nondirectiv. Chestionarul a fost structurat pe cele 12 scale prezentate mai sus si a fost supus unei analize de fidelitate înainte de a fi transmis spre aplicare efectivă.:

Analiza de fidelitate:Număr de subiecţi = 30. Număr de itemi = 95. Alpha = 0,90, astfel chestionarul si-a dovedit validitatea si a putut fi aplicat.

Raspunsurile au fost prelucrate în programul SPSS 15 şi ulterior supuse analizei cantitative si calitative şi prezentate sub forma de grafice şi tabele.

Stabilirea loturilor. Criterii de includere, criterii de excludere Studiul a fost aplicat in toate scolile din judetul Iasi, la toate clasele de ginmaziu, liceu

şi şcoli de artă şi meserii, diriginţilor de la clasele respective. La aplicarea chestionarelor s-a colaborat cu directorii şcolilor, consilierii şcolari,

logopezi, psihologi şcolari, astfel încât să avem garanţia fidelităţii culegerii de date. Prelucrarea statistica a datelor s-a realizat pe nivele de scolaritate ale copiilor, datorită

specificului de dezvoltate fizico-psihică, dar şi datorită împărţirii administrative a unităţilor şcolare, care împarte din acest punct de vedere adolescenţii în două categorii şcolare: gimnaziu şi liceu sau scoli de arte şi meserii.

Rezultate statistice. Analiza cantitativă şi calitativă a rezultatelor

Structura familiei din care provin copiii, pe medii de provenientaDin analiza structurii familiilor în funcţie de mediul de provenieinţă rural-urban a reieşit faptul că predomină familiile din mediul urban : 3742 elevi de gimnaziu au parintii plecati la munca in strainatate din care 1995 in mediul urban si 1747 in mediul rural. Mai mult, s+a relevat faptul că un număr foarte mare de familii, preponderent din mediul urban nu sunt complete, in urma separarii anterioare a parinţilor, ceea ce face si mai dificilă îngrijirea copiilor din cadrul acestor familii în care singurul membru este plecat la munca în strainătate.

21

Datele statistice au scos în evidenţă faptul că cel mai frecvent, 955 de cazuri din mediul urban şi 814 cazuri din mediul rural, părintele plecat în străinătate la muncă este mama. Şi în acest caz frecvenţa mai mare o deţine mediul urban, dar nu într-o proporţie mare. Există şi numeroase situaţii, 340 cazuri din mediul urban şi 342 cazuri dinh mediul rural, în care ambii părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, iar copiii sunt lăsaţi în grija unei terţe persoane. Numarul acestor cazuri reprezintă apropape 10% din totalul copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate, crescând astfel riscul apariţiei efectelor negative în planul psihic şi şcolar.

Analizând lotul după criteriul – persoana în grija căeia a fost lăsat copilul- situaţia este următoarea:

- Cei mai mulţi rămân în grija unui părinte, atât ân mediul rural, cat şi urban. Bunicii se situează pe locul 2, ca frecvenţă, în mediul rural şi urban.

- Alte rude vin pe locul 3, cu o frecvenţă apropiată de cea a bunicilor în cazul mediului urban- 330 de cazuri din totalul de 1995 şi 163 de cazuri în mediul rural, dintr-un total de 1747. Îngrijorător este faptul că fraţii mai mari sunt opreferaţi în cazul a 103 copii din mediul urban şi 27 în rural, iar vecinii sunt de asemenea consideraţi o soluţie pentru a le lăsa în grijă micutii. În funcţie de persoana desemnată a avea grijă de copil, riscurile apariţiei unor disfuncţionalităţi în creşterea şi dezvoltarea sa armonioasă cresc pe măsură ce autoritatea, tipul de relaţie şi nivelul de afectivitate scad în contextul gradului de rudeni Forma de lăsare în grijă vine să sporească nivelul de îngrijorare şi gradul de risc.

Conform rezultatelor cercetării, 2983 de copii din 3742, adică au fost lăsaţi în grija unei alte persoane practic la voia întâmplării, fără o înţelegere specifică, iar 374 doar în baza unei înţelegeri verbale, situaţia fiind sensibil egală în mediile urban şi rural. Doar 59 de cazuri din mediul urban şi 9 din mediul rural au facut o înţelegere scrisă, neoficială. Numărul celor care au încheiat un act oficial, notarial, este extrem de mic – 309 cazuri în mediul urban şi 26 în mediul rural, adică sub 10% în urban, respectiv sub 2% în rural.Acest lucru împietează asupra nivelului de responsabilitate pe care il va avea persoana care are în grijă un copil în această situaţie, fără a renunţa la prezumţia de nevinovăţie şi obiectivitate pe care am construit cazul.

Conform rezultatelor studiului, cei mai mulţi părinţi se ocupă doar ocazional (978 cazuri înh urban, respectiv 925 în rural) de educaţia copilului. Zilnic ţin legătura doar 6,2% din mediul urban şi 7,1% din mediul urban.

Săptămânal se interesează de copil 10,7% în urban şi aproximativ la fel, 10,2, în mediul rural. Frecvenţa lunară a prezenţei la distanţă a părintelul în educaţia copilului este de 24,6% +urban şi 19,3%-rural. Există şi situaţii dramatice în care părinţii au rupt legătura cu copilul, în aproximativ 10% din cazuri, atât în mediul rural cât şi urban.

Ca formă de comunicare pe care părinţii plecaţi o utilizează în relaţia cu copilul pe primul loc se situează convorbirea telefonică, în peste 40% din situaţii în mediul urban şi peste 50% în rural. Vizitele sunt de asemenea preferate, emailul în mediul urban, urmat de caietul de corespondenţă şi scrisorile. Acestea sunt formele pe care cadrele didactice le-a nominalizat ca modalitate de implicare în educaţia copiilor.

Efectele psihologice ale migratiei parintilor la munca in strainatate asupra copiilor

Tipuri de tulburari comportamentale:

Repercursiunile în spera comportamentată a absentei unuia sau a ambilor părinţi din peisajul imediat apropiat al copilului sunt alarmante, studiul relevând o variabilitate mare de manifestări negative.

22

Pe primele 3 locuri, ca manifestări negative observate de educatori la elevii de gimnaziu cu părinţi plecaţi înh străinătate , se situează dificultăţile de comunicare, mai frecvente usor la băieţi si tulburările din sfera afectivităţii, în proporţii relativ egale la cele două sexe cu risc major în dezvoltarea ulterioară a sindroamelor depresiv anxioase.

Băieţii par să dezvolte cel mau frecvent comportamente negative în sfera comunicării, a dificultăţilor de adaptare – 447 cazuri faţă de 312 în cazul fetelor. La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveste dificultăţile de comunicare, a tulburărilor fiziologice, şi heteroagresivităţii care este aproape dublă în cazul băieţilor (307 cazuri băieţi, faţă de 161 la fete).

De remarcat faptul că diriginţii nu au semnalat nici un caz de agresivitate îndreptată împotriva propriei persoane, dar care nu poate fi interpretat ca risc 0 de suicid. S-au înregistrat şi câte două cazuri de fete, respectiv băieţi cu tulburare a comportamentului sexual la copiii cu părinţi plecaţi la muncă în strănătate. Radamentul şcolar scăzut este pe locul 2 în ceea ce priveşte comportamentele negative, mai frecvente în cazul fetelor, după cum reiese din studiu.

Tulburari fiziologice

Analizând fiecare capitol de tulburare în parte, din totalul de elevi la care s-au semnalat tulburari fiziologice - 291 de cazuri, 7,7%, mai frecvent sunt ântâlnite la băieţi - 142 de cazuri, fără însă a putea fi specificate. 8 cazuri au semnalat tulburări de nutriţie. Tulburările de somn au fost semnalate la 19 adolescenţi, 13 fete şi 6 băieţi.

Acest lucru evidenţiază implicaţiile negative ale lipsei părinţilor şi în cazul sănătăţii fizice a copilului, iar faptul că în cele mai multe cazuri tulburările nu au putut fi precizate relevă adresabilitatea extrem de scăzută la medic pentru diagnostic.

Trebuie de asemenea să ţinem cont de faptul că persoanele care au fost chestionate nu au cunoştinţe medicale în măsura să aprecieze starea fizică a copilului sau să pună un diagnostic.

Astfel, procentul tulburărilor în sfera somatică este sub această rezervă, necesitând o abordare interdisciplinară complexă.

1. Comunicare defectuoasa În ceea ce priveşte comunicare s-au avut în vedere următoarele tipuri de comunicare

defectuoasă: ostilitatea verbală, minciuna, lauda nejustificată, teama de destăinuire, comunicarea excesivă pe net.

Într-o proporţie foarte mare, educattorii au semnalat comunicare defectuoasă, dar nu au putut specifica tipul acesteia: 1224 de cazuri din totalul celor 2300 de cazuri identificate cu această problemă.

Minciuna şi lauda sunt cele mai frecvente forme de comuncare defectuoasă identificate, care pot fi interpretate ca rezultat al formei de autoritate de îngrijire la care s-a recurs şi-sau ca modalitate de apărare, manifestare a frustrărilor pe care a adoptat-o copilul.

3.a. Comportament agresiv fata de altii Comportament agresiv fata de altii, heteroagresivitatea este mai mult semnalată în

cazul băieţilor, ostilitatea, agresiunea fizică şi resentimentele faţă de părinţi fiind dominante la amble sexe. 3.b. Tulburari afectiv-emotionale

23

0100

200300

Impulsivit

ate

dep

resie/

fobii/n

evr

oze

izolare

sociala

dep

ende

nta de

calcula…

anxietate

timidita

te

neg

ativis

m

atac

uri

de

pan

ica

asteptare

a parintilor

frus

trare

labilitate

emotio

nala

Frecventa tulburarilor afectiv-emotionale

FeteBaieti

În cazul tulburărilor din sfera emoţională, studiul relevă următoarea situaţie: Pe locul 1 sunt semnalate timiditatea şi anxietatea, iar la mică distanţă procentuală labilitatea emotională, în proportţii relativ egale în cazul celor două sexe. Anxietatea este mai prezentă la băieţi, iar dimiditatea este descrisă der diriginţi ca fiind mai frecventă la fete. În cazul fetelor tensiunea psihică de aşteptare a părinţilor este mai pronunţată decât în cazul băieţilor

Frustrarea este mai marcată la băieţi, la fel cu utilizarea excesivă a calculatorului. Izolarea socială, precum şi depresiile, nevrozele sunt mai frecvent semnalate la fete. De remarcat faptul că fiecare din comportamentele descrise anterior se pot constitui în simptome premergătoare declanţării unui sindrom depresiv sau poate fi deja un simptom manifest. O clarificare este absolut necesară print-o evaluare complexă. Datele prezente însă pot constitui un argument în favoarea subdiagnosticării acestui sindrom sau a altor afectiuni în sfera afectivităţii, precum şi a riscurilor ridicate pe care le incumbă dezvoltarea acestor comportamente în declanşarea afectiunii. 3.c.Tulburari de adaptare:

La acest capitol au fost avute în vedere următoarele comportamente de inadaptare: frecventarea grupurilor cu influenţă negativă, fuga de acasa, fuga de raspundere, pasivitate/ incapacitate de concentrare, teama/dorinta de a pleca din tara, preluarea timpurie a modelelor negative parentale.

Conditiile improprii de educare a elevilor fac ca situatia lor scolara sa aiba de suferit in foarte multe cazuri. Elevii acestia inregistreaza scaderea randamentului scolar, neglijenta in indeplinirea sarcinilor, incapacitatea de concentrare, absenteism si chiar abandon scolar. De remarcat semntimentele contradictorii foarte frecvente pe care aceştia le dezvoltă, fie de teamă fie de dorinta de a pleca din ţară.

Pasivitatea, lipsa de acţiune sau dificultăţile de concentrare în sensul unein activităţi marchează în egală măsură cele două sexe, constituind un factor de risc important în evoluţia şcolară, cu impact în ceea ce priveşte eşecul şcolar.

3.Scaderea randamentului scolar:

Scăderea randamentului şcolar, absenteismul şi dificultăţile de concentrare la ore sunt cele mai importante probleme semnalate de diriginţi în cazul acestei categorii de elevi, în proporţii aproximativ egale la cele două sexe. Atât fetele cât şi băieţii sunt cotaţi ca fiind mai neglijenţi in indeplinirea sarcinilor şcolare decât colegii lor ai cîror părinţi nu sunt plecaţi din ţară.

Cadrele didactice mai semnalează următoarele disfunctionalităţi în cazul elevilor lăsaţi în grija unor terţe persoane : incapacitatea de a respecta un program, indisciplina, delincventa juvenila, aproximativ la fel de frecventă la ambele sexe. De remarcat faptul că doar în cazul fetelor, diriginţii au punctat regresul şcolar, lucru motivat prin faptul că acestea au fost nevoite să preia sarcinile mamelor şi chiar să aibă grijă de alţi fraţi mai mici.

24

Rezultate statistice în cazul elevilor de LICEU ŞI ŞCOLI DE ARTE ŞI MESERII:

Dupa varsta de 15 – 16 ani impactul despărţirilor de părinţi este mai puţin resimţit de copil. Aceasta se datorează capacităţii de înţelegere a adolescentului şi cristalizării în mare măsură a armoniei afective. La această vârstă el are deja cristalizate nişte interese, valori şi atitudini care îl face mai rezistent în faţa schimbărilor. Apar o serie de tulburări dar care au intensitate mult mai mică decât la vârstele prezentate anterior.

Studiul nostru constata ca 2871 de copii aflati in acest ciclu scolar au cel putin unul dintre parinti plecati in strainatate. Dintre acestia 1042 sunt din mediul urban si 1829 din mediul rural .

I. Caracteristici socio-demografice ale familiei: 1.Structura familiei Studiul nostru constata ca 2871 de copii aflati in acest ciclu scolar au cel putin unul dintre

parinti plecati in strainatate. Dintre acestia 1042 sunt din mediul urban si 1829 din mediul rural . Din noun preponderenta o deţine mediul urban, În ceea ce priveşte însă structura familiei, integritatea acesteia, majoritatea familiilor cu ambii provin din mediul rural, unde valorile culturale pledează împotriva divorţului, chair dacă eixistă relaţii tensionate în familie.

2. Parintele plecat

În cazul adolescenţilor din acest ciclu de şcolaritate, observăm că şi în mediul rural pleacă mai frecvent tatăl la muncă în străinătate, iar în mediul urban mama. În cazul în care ambii părinţi sunt plecaţi, întietate deţine mediul rural. Din totalul celor înregistraţi ca făcând parte din categoria copiilor cu părinţi plecaţi la muncăn străinătate – 2871 de elevi, 579 sunt privaţi de prezenţa ambilor părinţi, nu prin dovorţ, ci prin plecarea ambilor la muncă în străinătate.

În ansamblu, si in acest caz cele mai solicitate sa plece la munca in strainatate sunt mamele 1795. Astfel, copilul este privat de grija şi afecţiunea celui main prezent părinte în viaţa unui copil.

3. Persoana in grija careia a fost lasat copilul

Persoanele care au in ingrijire copilul nu se angajeaza contractual sa respecte conditii optime de educatie. Majoritatea dintre ei sunt lasati in modalitati care nu pot fi specificate.

4. Forma de lasare in grija

Se mentine si in cazul acestei grupe de adolescenti forma de lăsare in grija nespecificata, urmată de înţelegerea infiormală, verbală, care pun sub semnul întrebării nivelul de responsbilizarea tutorilor. Foarte puţini din mediul urban-171 elevi şi mai puţini din mediul rural-doar 33elevi au fost lăsaţi în grija unei terţe persoane cu înscrisuri înregistrate la notariat.

5. Implicarea in educatie

In ceea ce priveste legatura persoanelor care au in ingrijire copilul cu scoala se observa ca aceasta se face sporadic. Majoritatea se implica ocazional in viata scolara a copilului la cererea scolii.

25

Modalitatile de implicare enumerate sunt: lectoratele cu parintii si discutiile telefonice cu un cadru didactic, de preferinţă dirigintele.

Modalitatea de comunicare cel mai frecvent adoptată este la o lună în cazul ambelor medii de provenienţă, dar net mai frecventă în mediul rural. Aroximativ 5% din cazurile din mediu rural sunt private complet de implicarea părinţilor în educaţia lor.

In ceea ce priveste legatura persoanelor care au in ingrijire copilul cu scoala se observa ca aceasta se face sporadic. Majoritatea se implica ocazional in viata scolara a copilului la cererea scolii.

Modalitatile de implicare enumerate sunt: lectoratele cu parintii si discutiile telefonice cu un cadru didactic, de preferinţă dirigintele.

Modalitatea de comunicare cel mai frecvent adoptată este la o lună în cazul ambelor medii de provenienţă, dar net mai frecventă în mediul rural. Aroximativ 5% din cazurile din mediu rural sunt private complet de implicarea părinţilor în educaţia lor.

2. Forme de comunicare cu parintii

Telefonul este cea mai utilizată formă de comunicare, după care urmează vizitele, în cazul ambelor medii.

II. Efectele psihologice ale migratiei parintilor la munca in strainatate asupra copiilor Efectele psihologice ale despartirii de parinti sunt si la aceasta varsta asemanatoare cu cele ale celor din ciclul gimnazial.. Ele se mentin in sfera emotionala, a inadaptarii si a comunicarii defectuoase in schimb este mai vizibil regresul scolar.

Tipuri de tulburari comportamentale:

În cazul acestei grupe de varstă, adolescenti de liceu, studiul relevă prezenţa cu preponderenţă a tulburărilor în sfera afectiv-emoţională, urmate de scăderea randamentului şcolar şi de tulburările de adaptare, comunicare defectuoasă. Tulburările din nsfera somatică sunt mai puţin frecvente decât în primul lot de adolescenţi, elevi de gimnaziu, justificat de faptul că aceştia prezintă un grad mai ridicat de autonomie, pot merge şi singuri la medic.

1. Tulburari fiziologice Tulburarile de somn şi de nutriţie sunt cele main frecvente în cazul adolescentilor liceeni,

cele de nutriţie mai prezente la fete, iar cele de somn mai prezente la băieţi.

2. Comunicare defectuoasa Adolescenţii liceeni ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate sunt puţin

comunicativi, iar atunci când comunică o fac defectuos, folosindu-se de munciună sau de laudă nejustificată. Băieţii se confruntă, conform studiului cu o teamă acută de a se destăinui, de a-şi expune problemele cu care se confruntă, ceea ce sporeşte riscul dezvoltării unor comportamente nocive spontane, neprevăzute, greu de anticipat.

Comportamentul agresiv la aceasta varsta este dezvoltat cu precadere la baieti care sunt mai sensibili la diminuarea autoritatii parintesti prin plecarea unuia dintre ei sau a ambilor. Sunt foarte prezente formele de agresivitate fizica dar si ostilitatea verbala ceea ce complica relatia cadrului didactic cu el dar si relatia “tutorelui’ cu acesta. Fetele dezvolta in schimb depresie, anxietate, timiditate, izolare. Dorul de parinti este prezent la fel de acut la baieti cat si la fetite ceea ce justifica unele compotamente neasteptate ca autoinculparea, dorinta de a pleca dupa parinti etc.

3.a. Comportament agresiv fata de altii Comportamentul agresiv la aceasta varsta este dezvoltat cu precadere la baieti care

sunt mai sensibili la diminuarea autoritatii parintesti prin plecarea unuia dintre ei sau a

26

ambilor. Sunt foarte prezente formele de agresivitate fizica dar si ostilitatea verbala ceea ce complica relatia cadrului didactic cu el dar si relatia “tutorelui’ cu acesta. Fetele dezvolta in schimb depresie, anxietate, timiditate, izolare. Dorul de parinti este prezent la fel de acut la baieti cat si la fetite ceea ce justifica unele compotamente neasteptate ca autoinculparea, dorinta de a pleca dupa parinti etc.

Actele violente devin mai frecvente la această grupă de vârstă, iar ostilitatea se menţine de asemenea frecventă la amblele sexe, dublă însă la băieţi faţă de fete. Apar mai multe caszuri de revoltă şi de acuzare a părinţilor, resentimente faţă de aceştia şi chiar negarea competenţei acestora.

3.b.Tulburari afectiv-emotionale Frustrarea si labilitatea emotionala este destul de prezenta in sufletul copilului ceea ce poate duce la oboseala si scaderea vitalitatii si a randamentului scolar.

Labilitatea psiho-emoţională este mai putin citată de diriginţi decât în cazul adolescentilor de gimnaziu. Timiditatea este însă din nou pe primul loc, mai fecvent întâlnită la băieti decât la fete, pe locul 2 al trăirilor intense se află tensiunea psihică în aşteptarea părinţilor, mai pronunţată la fete decât la băieţi.

Sintetizând rezultatele, băieţii sunt caracterizaţi ca având timiditate mai accentuată, impulsivitate mai ridicată, toleranţă scăzută la frustrare, au un grad mai mare de manifestare a negativismului, sunt mai izolaţi social, mai anxiosi, depind mai mult de calculator, mai depresiv anxiosi decat fetele, din acelasi lot vizat de răspunsurile diriginţilor.

În cazul fetelor, tensiunea psihică în aşteptarea părinţilor să revină acasă este mai accentuată şi labilitatea emotională sunt cele două caracteristici unde înregistrează scoruri mai mari decât ale băieţilor.

0

50

100

150

Impu

lsivita

te

depres

ie/f

obii/ne

vro

ze izolare

sociala

depe

nden

ta de

ca

lculator

anxietate

timidita

te

nega

tivis

m

atac

uri d

e pa

nica

asteptarea

pa

rintilor

frus

trare

labilitate

emotiona

la

Frecventa tulburarilor afectiv-emotionale

FeteBaieti

Sintetizând rezultatele, se poate vorbi de un risc înalt de dezvoltare a sindroamelor depresiv-anxioase sau na altor tulburări psihice din spera afectivităţii, în cazul ambelor sexe din lotul adolescentilor liceeni. Comparativ cu lotul adolescentilor de gimnaziu semnalăm un grad înalt de imprevizibilitate a comportamentelor şi implicit a celui suicidar. 3.c. Tulburari de adaptare: Adolescentii incep sa caute compania grupelor de egali, care, adesea sunt rau alese recventand grupuri stradale sau de delincventi, manifestând în acelaşi timp pasivitate şi lipsă de concentrare în restul activităţilor, tendinţe mult mai accentuate în cazul băieţilor. Teama de pleca din ţară sau dorinta de a pleca din ţară sunt şi la această categorie de vârstă accentuate, în egală măsură la băieţi şi la fete. Băieşii, în schimb înregistrează scoruri mai mari la capitolul preluare de timpuriu a modelelor parentale negative (consum de alcool, tutun, etc) şi si manifestă mai mult fuga de răspundere decât fetele.

27

Practic toate cele cinci variabile sunt mult mai pronunţat evocate la băieţi decât la fete de către diriginţii chestionaţi.

La aprecierea randamentului şcolar am ţinut seama de parametrii indicaţi de pedagogi, psihologi şi consilieri şcolari ca având un rol important.

Cele cinci variabile avute în atenţie la chestionarea diriginţilor cu privire la aprecierea randamentului şcolar au fost ca şi în cazul anterior: neglijenta in indeplinirea sarcinilor, incapacitatea de a respecta un program, indisciplina, absenteism, delincventa juvenila, incapacitate de concentrare.

Băieţii au fost cei care au înregistrat cele mai mari scoruri în raport cu fetele, cu excepţia incapacităţii de a respecta un program, atribuit în majoritate fetelor, cu un scor de 13 la 4.

CAPITOLUL VIII

CONCLUZII FINALE

Ø Depresia la vârsta adolescen,ei este mult subdiagnosticată. Pentru rezolvarea acestei probleme este necesară o nouă abordare a asistenţei acestei actestei catogorii de vârstă, o abordare interdiciplinară care să implice pe lângă medicul psihiatru, psihologul şi medicul de familie şi pediatrul de diferite subspecialităţi, iar alături de aceştia, în programele de psihoprofilaxie trebuie implicaţi educatorii, părinţii şi autorităţile locale.

Ø Factorilor etiologici deja consacra,i prin studiile anterioare li s-au adăugat al,ii noi în contextual schimbărilor sociale, economice ,i chiar politice din ultimii 20 de ani.

Ø Ace,ti noi factori determinan,i sau favorizan,i au implica,ii majore în ceea ce prive,te cre,terea ,i dezvoltarea fizică ,i psihică a adolescentului, mergând de la dificultă,i de adaptare la suicid.

Ø Parametrii demografici precum sexul, mediul de provenienţă şi vârsta în sine nu se pot constitui separat în factori de risc, ci prezenta cercetare încearcă să evidenţieze corelaţiile dintre aceşti factori care pot influenţa depresia la adolescenţi, în diferitele sale faze şi care se pot constitui ulterior în puncte tari şi puncte slabe în elaborarea unei strategii profilactice primare, secundare li nterţiare eficiente.

Ø Toate etapele adolescenţei sunt vulnerabile în ansamblu prin specificul transformărilor care au lor la nivel individual. Identificarea vârstelor din cadrul acestei etape de dezvoltare care au înregistrat mai multe cazuri de depresii pot fi de asemenea utile în evaluarea complexă a cazurilor, stabilirea strategiei terapeutice dar şi a celei profilactice.

Ø Absenta părinţilor prin plecarea acestora la muncă în străinătate, un fenomen ce ia amploare în fiecare an, afectează dezvoltarea armonioasă a viitorului tânăr, creând prejudicii în sfera sănătăţii psihice şi fizice, a socializării. Nivelul acestora depinde de :

1. Structura familiei; 2. Parintele plecat; 3. Persoana in grija careia a fost lasat copilul; 4. Forma de lasare in grija; 5. Implicarea in educatie; 6. Forme de comunicarea cu parintii. Cu alte cuvinde, depinde de câtă afecţiune, atenţie şi grijă primeste adolescentul, dacă mai are sau nu un părinte lângă el, dacă cei plecaţi se implică des în educaţia acestuia, comunica des şi eficient cu copilul şi cu şcoala. Ø În adolescenţa timpurie, raportarea individului la semenii săi este criteriul esenţial ;

însuşirile pe care el şi le atribuie, fie că este vorba de calităţi fizice, psihologice sau competenţe sociale, răspund nevoii de atractivitate şi implicare interpersonală.

Ø O expunere mai detaliată a simptomelor anxietăţii şi depresiei care apar la unii adolescenţi într-o perioadă atât de frumoasă şi totuşi dificilă a vieţii lor sunt prezentate în prima parte a acestei lucrări. Pentru a verifica însă corelaţia dintre acestea, în cea de-a doua parte a lucrării am utilizat analiza statistică a datelor. Prima ipoteză: Există o corelaţie pozitivă

28

între anxietate şi depresie la adolescenţi, a fost confirmată. Acest lucru presupune că atunci când un adolescent prezintă scoruri ridicate la scala pentru depresie există o mare probabilitate ca acesta să prezinte scoruri ridicate şi la o scală ce măsoară simptomele anxietăţii.

Ø La fel ca şi depresia, anxietatea se poate instala brusc sau progresiv, poate invada total individul sau se poate manifesta ca o stare difuză de disconfort, poate dura săptămâni sau doar câteva ore. Anxietatea îmbracă, în majoritatea cazurilor, o formă moderată, însă există cazuri în care anxietatea reprezintă poarta de intrare într-o conduită simptomatică durabilă. Adolescentul este pus în situaţia de a alege o persoană cu care să îşi împartă intimitatea fizică şi afectivă, să îşi definească poziţia psihosocială. Sub presiunea acestei dificultăţi, sentimentul său de identitate interioară se dezintegrează.

Ø Depresia, la şcolari, se poate manifesta printr-o „fobie de şcoală”, dificultăţi şi scăderea randamentului şcolar, nelinişte, hiperactivitate, încăpăţânare şi anxietate. Rareori ea poate fi mascată de manifestări antisociale: furt, incendii, fuga de acasă, abuz de alcool sau de droguri. Am observat că anxietatea poate reprezenta simptomul depresiei, dar şi depresia poate fi simptom al anxietăţii. Acesta reprezintă unul din argumentele ce stau la baza corelaţiei pozitive a celor două variabile.

Ø Referitor la condiţiile socio-familiale defavorabile (carenţe afectiv-intelectuale şi formativ-caracteriale), acestea sunt în mare număr responsabile de apariţia simptomelor depresive. Uneori depresia se poate manifesta prin: tristeţe cu accese de plâns, pesimism, apatie, nelinişte, anxietate, timiditate, complexe de inferioritate, introversiune, scăderea randamentului şcolar, insomnie, explozii sentimentale neaşteptate.

Ø Faptul că prevalenţa simptomelor depresive este mai ridicată la adolescente decât la adolescenţi poate fi explicat prin următoarele indicii:

- Practicile culturale diferite de socializare, în funcţie de gen, favorizează percepţia diferitelor acţiuni ca fiind fie periculoase pentru fete, fie potrivite de a fi realizate doar de către acestea;

- Diferenţele în modul în care fetele şi băieţii răspund la evenimentele stresante.

Reacţiile depresive care apar în perioada adolescenţei sunt determinate de aspecte ce ţin de structura temperamentală, vulnerabilitatea la stres şi predilecţia la disfuncţii neuro-endocrine. Stresul cronic sau acut antrenat de experienţe de viaţă traumatizante poate genera distres, a cărui formă de manifestare poate fi depresia asociată altor tulburări: anxietate, agresivitate şi atacuri de panică. Majoritatea specialiştilor susţin că apariţia depresiei este rezultatul interacţiunii dintre condiţiile de mediu şi predispoziţiile individuale. Ea poate apărea atunci când indivizii predispuşi la depresie sunt expuşi unor situaţii acute care precipită reacţia depresivă. Se presupune că indivizii care nu sunt predispuşi la depresie, vor rezista în faţa stresului crescut, fără a dezvolta probleme psihice.

CAPITOLUL IX

PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A ASISTENŢEI PSIHIATRICE A ADOLESCENTILOR

- PROIECT DE PSIHOPROFILAXIE PRIMARĂ SECUNDARĂ ŞI TERŢIARĂ A DEPRESIEI LA ADOLESCENŢI-

Propunerile de îmbunătăţire a asitenţei adolescenţilor în sensul prevenţiei primare, secunadre şi terţiare a depresiei şi implicit a suicidului în rândul copiilor şi adolescenţilor au fost structurate, ţinând cont de rezultatele actualei cercetări , dar şi de tendinţele naţionale şi internaţionale în ceea ce priveşte această categorie, pe mai multe paliere după cum urmează:

29

A. Implementarea unor programe profilactice adecvate, susţinute şi eficiente B. B. Informarea corectă a populaţiei în legătură cu boala psihică, riscurile de

îmbolnăvire, drepturile bolnavului psihic. C. Reorganizarea sistemului de asistenţă psihiatrică D. La nivel de spital E. La nivel legislativ

A. Implementarea unor programe profilactice adecvate, susţinute şi eficiente A.1. Profilaxia primară va urmări prevenirea apariţiei de cazuri noi. inţierea unor programe de informare şi educaţie pentru sănătate în şcoli, destinate atât cadrelor didactice, cât şi elevilor, cu accent pe tulburările psihice şi pe riscurile pe care acestea le implică

• campanie susţinută de destigmatizare a bolnavului psihic astfel încât afdolescenţii şi familiile acestora să accepte mai uşor prezentarea la un medic psihiatzri şi la psiholog pentru rezolvarea unor probleme sau chiar pentru diagnostic şi terapie

• elaborarea unor ghiduri de informare despre boala psihică şi bolnavul psihic destinate populaţiei largi, care vor fi distribuite prin intermediul medicilor de familie, medicilor pediatri şi al centrelor medicale

A.2. Profilaxia secundară – Pentru o mai bună cunoaştere a specificului pacientului cu tulburări psihice, catedra de

psihiatrie a Universităţii de Medicină Farmacie ar putea organiza în colaborare cu Colegiul Medicilor, în cadrul programului de educaţie medicală continuă, o serie de cursuri pentru medicii de familie şi medicii pediatri care pot monitoriza eficient această categorie de pacienţi după externare. În felul acesta, se aduce un element în plus în strategia de prevenire a recidivelor bolii, dar şi în urmărirea dezvoltării armonioase fizice şi psihice a viitorului adult.

Depistarea precoce a tulburărilor psihice şi iniţierea imediată a tratamentului ar contribui major prevenirea sindromului deopresiv la vârsta adolescenţei care se va repercuta ulterior în dezvoltarea fizică şi psihică a viitorului adult. A.3. Profilaxia terţiară va urmări readaptarea socială şi reintegrareaa adolescentului care a trecut printr-o boală psihică, nu doar printr-o depresie. B. Informarea corectă a populaţiei în legătură cu boala psihică, riscurile de îmbolnăvire, drepturile bolnavului psihic. C. Reorganizarea sistemului de asistenţă psihiatrică a copiilor li adolescenşilor în sensul înfiinţării unui Centru de Asistenţă Copiilor şi Adolescenţilor în cadrul căruia să funcţioneze un Centru de criă care să ofere ajutor de specialitate adolescenţilor cu asigurarea confidenţialităţii maxime.

Dezvoltarea de parteneriate cu societatea civilă şi accesarea de fonduri de finanţare europene în vederea implementării unor programe de asistenţă psihiatrică conform strategiilor europene în domeniu. Vor fi vizate în special proiecte care să vină în sprijinul copiilor ai căror părinţiu sunt plecaţi în străinătate la muncă, aceşti fiind o categoei extrem de vulnerabilă, aşa cum a relevat actuala cercetare, în declanşarea depresiei sau a altor boli psihice sau comportamente nocive.

Regândirea compartimentului de psihiatrie pediatrică astfel încât acesta să răspundă cerinţelor societăţii actuale

Dezvoltarea reţelei de psihiatriei comunitară. Înfiinţarea unui Centru de Criză pentru copii şi adolescenţi, după modelul celui de la Spitalui de Psihiatrie Obregia din Bucureşti.

Activitatea centrului urmareste 3 directii, respectiv preventia primara, secundara si tertiara.

Obiectivele centrului sunt: testarea screening in scoala a copiilor si adolescentilor, regandirea modelului educational familial in Romania, infiintarea unui help line pentru copii si adolescenti cu conduita autodistructiva, reconceptualizarea grilei TV prin colaborare cu

30

mass-media, promovarea modalitatilor de prevenire si identificare a consecintelor imediate si pe termen lung a tentativelor de suicid.

Aplicarea in scoli a unor teste screening pentru depistarea copiilor si adolescentilor ”la risc” cu idei de suicid, ganduri de suicid, depresie, borderline, nivele crescute de agresivitate si impulsivitate. In acest sens exista un sprijin scris din partea autoritatilor centrale catre mass-media, inclusiv pentru Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, ce va permite si accesul profesionistilor in scoli pentru testele de screening facute elevilor. D. La nivel de spital: E. La nivel legislativ: • Includerea în legislaţia curentă a unei prevederi care să permită consultul psihatric şi

psihologic în şcoli, nu ca obligaţie, ci ca metodă de evaluare a stării de sănătate, aşa cum se procedează în cazul cadrelor didactice.

• Introducerea în legislaţia curentă a obligaţie părinţilor care doresc să plece la muncă în străinătate să asigure copiilor rămaşi acasă condiţii de dezvoltare fizică şi psihică adecvate, încheierea de documente oficiale prin care plasează unui tutore creşterea şi dezvoltarea copilului şi sancţionarea părinţilor care îşi abandonează copii, fără a se mai ocuipa de aceştia cât timp sunt plecaţi în străinătate. Acestei propuneri de psihoprofilaxie am adăugat un proiect de de campanie

antistigamtizare, structurat conform cerinţelor finanţatorilor europeni. Proiectul se numeste Campanie media Anti Stigma şi are rol complementar propunerii anterioare în prevenirea depresiei şi a tulburarilor psihice în cadrul adolescenţilor al populaţiei generale.

31

Bibliografie selectivă

1. Ajuriaguerra, J., Traite de psychiatrie de l`enfant, Masson, Paris, 1974; 2. Allport, G. M., Structura şi dezvoltarea personalităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti,

1991; 3. American Academy of Pediatrics, Committee on Bioethics, Informed Consent, Parental

Permission, and Assent in Pediatric Practice, Pediatrics, vol. 95, nr. 2, pg. 314-317, 1995; 4. Astărăstoae, V., Trif, B. A., Esenţialia în Bioetică, Cantes, Iaşi, 1999; 5. Azoicăi. D., Boiculese. L., Pisică-Donose. G., - Noţiuni de metodologie epidemiologică şi

statistică, Editura DAN, Iaşi, 2001; 6. Birmaher B, Ryan ND, Williamson DE, et al. Childhood and adolescent depression: a review of

the past 10 years. Part I-II, J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Nov 1996;35(11):1427-39; 7. Chiriţă V., ş.a.Tratat de psihiatrie, Editura Fundaţiei Andrei Şaguna, Constanţa, 2003; 8. Freud, S., Psihopatologia vieţii cotidiene, Ed. Mediarex, Bucureşti, 1996; 9. Glazebrook C, Hollis C, Heussler H, Goodman R, Coates L. Detecting emotional and

behavioural problems in paediatric clinics, Child Care Health Dev. 2003; 10. GHIRAN V., IFTENE FELICIA: Aspecte de psihiatrie clinica si sociala a copilului si

adolescentului, Editur a Genezis, Cluj, 1988, pag. 115-118. 11. Goldberg Richard J., Ghid clinic de psihiatrie, Editura All, 2001; 12. GRAHAM, P.: Child Psyhiatry-A Developmental Approach, second Edition, Oxford University

Press 1991, pag.89-95 13. Ioan B., Gavrilovici C., Astărăstoae V., Bioetica – Cazuri Celebre, Editura Junimea, Iaşi, 2005; 14. Jaspers, K., General psychopathology, Manchester Univ. Press, Manchester, 1962; 15. Jung, R., Einleituntung zur Kriegspsychiatrie, în: Psychiatrie der Gegenwart, Vol. III, Springer,

Berlin, 1961; 16. Kaplan. G., Principles of preventive psychiatry, Editura Tavistoc publ., Londra, 1964; 17. Marcelli, Daniel, Tratat de psihopatologia copilului, Editura Funda/iei Genera/ia, 2003 18. Predescu V., Psihiatrie, vol. I, , editura Medicală, Bucureşti, 1989; 19. Prelipceanu D. şi colab. Tratat de Sănătate Mintală, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000; 20. Tiberiu M. Tratat de psihiatrie developmentala a copilului si adolescentului, vol. I- III, Ed.

Atrpress, Timisoara, 2004; 21. Tudose, C., Tudose, F., Psihiatrie în Practica Medicală, Ed. Infomedica, Bucureşti, 2007; 22. Udriştoiu, T., ş. a., Terapie şi management în Psihiatrie, Editura Medicala Universitară, Craiova,

2001; 23. Weissman MM, Wolk S, Goldstein RB, Moreau D, Adams P, Greenwald S, Klier CM, Ryan

ND, Dahl RE, Wickramaratne P. Depressed adolescents grown up, JAMA. 2007; 24. *** American Psychiatric Association (2000): Diagnostic adn Statistic manual of Mental

Disorders, 4-th Edition, Text Revision. American Psychiatric Association, Washington D.C.; 25. *** Clasificarea Internaţională a Maladiilor CIM-X-OMS, Revizia a 10-a OMS, Editura

Medicală, Bucureşti, 1993; 26. *** The Principles of Medical Ethics with annotations especially applicable to psychiatry,

American Journal Psychiatry, 1973; 27. *** Recomandarea 1235 (1994) Ansamblului Parlamentar al Consiliului Europei privind

psihiatria şi drepturilor omului; 28. *** Rezoluţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr.2/1983, privind protecţia

juridică a persoanelor atinse de tulburări mintale; 29. *** Rezoluţia 818 a Parlamentului European privind drepturile bolnavilor mintal; 30. *** Tratat de Psihiatrie Oxford (M. Gelder, D. Garth, R. Mayou), Ediţia a II-a, Editat de

Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România, şi Geneva-Initiative on Psychiatrz, Bucureşti-Amsterdam, 1994;

31. *** World Health Organization (1992), Classification of Mental and Behavioral Disorders: Clinical Descriptions and Diagnostic Guidlines, World health Organization;