Cazul Renata

Conform principiului non-vatamarii, medicul nefrolog a decis sa nu intervina in cel de-al doilea transplant al Renatei deoarece, conform Juramantului lui Hipocrate, in cazul in care acesta nu poate face bine, prima sa obligatie este de a nu rani. Cu toate acestea, „viata nu ofera.. oportunitatea de a produce beneficii..fara a crea riscuri aferente sau costuri suplimentare” (1).

Una dintre obligatiile medicului este de a nu supune individul (in cazul nostru tatal Renatei) la situatii ce i-ar putea pune in pericol calitatea vietii, sau chiar viata in sine. Este foarte important sa avem in vedere faptul ca starea acestuia de sanatate se poate deteriora considerabil in urma operatiei.

„A nu rani” sau principiul non-vatamarii „inseamna a nu leza un individ care.. ar putea accepta sa i se faca rau” (2). In viziunea medicului, modalitatea tatalui de a face bine va fi transformata in „a face rau”, deoarece solutia nu va fi in favoarea donatorului.

Un argument adus in favoarea transplantului este respectarea autonomie individului (principiul de baza al bioeticii). Se spune ca „o persoana poate fi considerata autonoma daca este capabila sa aleaga..reflectand si deliberand..asupra alegerii sale” (2).

De aici rezulta ca autonomia releva capacitatea individului de a lua decizii. Se stie ca tatal Renatei se afla in detentie pentru comercializare si posesie de droguri, ceea ce nu ar exclude posibilitatea consumului lor in trecut. In acest caz, dorinta sa de a-si dona si cel de-al doilea rinichi poate fi pusa sub semnul intrebarii deoarece „drogurile nu afecteaza doar fizicul si mintalul, ci si afectivul din noi, felul in care relationam, iubim sau ne raportam la noi, la altii, la viata” (3). Datorita acestei posibilitati, tatal ar putea fi considerat ca facand parte din populatia vulnerabila.

„A face bine” sau principiul binefacerii semnifica in acest caz o contributie la salvarea vietii Renatei si in acelasi timp respectarea autonomiei parintelui.

„Din punct de vedere spiritual, transplantul de organe semnifica.. iubirea fata de aproapele.. in sensul sacrificiului” (4). Insistenta tatalui in donarea celui de-al doilea rinichi al sau nu arata decat dorinta de a salva viata fiicei sale. Acesta va avea parte de „beneficiul moral al restaurarii sanatatii celui drag” (5). Gestul sau poate fi considerat un act altruistic, deoarece „beneficiul adus primitorului ar justifica actul efectuat, iar cel care il face ar pune interesul altuia inaintea propriului interes” (4).

Insa trebuie sa ne intrebam daca aceasta hotarare a fost asumata voluntar sau impusa. Este posibil ca tatal Renatei sa fi actionat in acest mod datorita unui sentiment de vinovatie produs de abandonul fiicei sale si considera ca singurul mod prin care isi poate

rascumpara greseala din trecut este prin acest transplant de care depinde viata Renatei. De asemenea, fiind singurul donator eligibil, familia (cuprinsa de disperare) l-ar putea

presa in vederea realizarii transplantului, netinand cont de complicatiile post-operatorii ce le-ar suferi. In cazul refuzului de a dona, ar putea interveni frica de faptul ca familia l-ar acuza de moartea fiicei sale (6).

In aceasta situatie medicul are datoria de a sesiza eventuale tensiuni familiale.

__________

In vederea materializarii transplantului se ridica problema costurilor.

Ca reprezentant al statului, consider ca as avea obligatia morala de a salva viata Renatei prin intermediul alocarii sumei necesare operatiei si tratamentelor necesare post-operatorii, avand in vedere ca fata nu are alta sansa de supravietuire, iar o posibila alternativa este practic inexistenta (pe langa tatal acesteia ar mai fi un singur donator voluntar si eligibil la 3100 de persoane).

Inca un argument in favoarea realizarii transplantului ar fi probabilitatea mare de succes. Prima operatie ar fi fost una reusita daca s-ar fi respectat tratamentul anti-rejet de grefa.

Numarul persoanelor aflate pe listele de asteptare este cu mult mai mare decat numarul posibililor donatori. Pentru evitarea nedreptatilor intre indivizi s-a produs urmatorul set de criterii inacceptabile produse de comitetul de etica si afaceri juridice a Asociatiei Medicala Americana (7): capacitatea de plata, folosirea in trecut a resurselor medicale, contributia pacientului la dezvoltarea bolii, contributia pacientului in societate.

__________

Ca reprezentant al sistemului juridic, mi-as da consimtamantul in favoarea realizarii transplantului numai daca persoana in cauza doreste donarea organului in scop terapeutic, nu cu scopul de a fi obiectul unei tranzactii materiale si indeplineste conditiile necesare (8): „persoana majora în viata, avand capacitate psihica, dupa obtinerea consimtamantului scris, liber, prealabil si expres al acestuia”, „consimtamantul se semneaza numai dupa ce donatorul a fost informat de catre medic, asupra eventualelor riscuri si consecinte pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării”.

__________

In virtutea respectarii autonomiei individului si a principiului binefacerii ma declar in favoarea realizarii transplantului, tinand cont de dorinta indubitabila a tatalui de a-si salva fata, de sansele mari de reusita si de beneficiul moral al daruirii sanatatii persoanei dragi.

Teoria deontologica exprima ca avem datoria morala de a proceda in favoarea individului, chiar daca consecintele produse pot fi uneori si negative.

Bibliografie:

1) Introducere in bioetica, Cristina Gavrilovici, Utilitarismul, Capitolul II – Teorii si principii in bioetica, pg.31

2) Introducere in bioetica, Cristina Gavrilovici, Principialismul, Capitolul II – Teorii si principii in bioetica, pg.16-17

3) http://www.121.ro/intreaba_specialistul/intrebare23490-se-spune-ca-drogurile- afecteaza-sanatatea-mintala-cat42.html

4) Introducere in bioetica, Cristina Gavrilovici, Semnificatia morala si spirituala a donarii de organe, Capitolul V – Etica transplantului de organe, pg.106-107

5) Introducere in bioetica, Cristina Gavrilovici, Transplantul de organe de la donatorii vii, Capitolul V – Etica transplantului de organe, pg.115

6) Introducere in bioetica, Cristina Gavrilovici, Transplantul de la donatorii vii inruditi. Refuzul de a dona – Caz, pg.30

7) Introducere in bioetica, Cristina Gavrilovici, Alocarea de resurse: criterii de acordare a unui transplant, Capitolul V – Etica transplantului de organe, pg.121

8) Articolul 4, Lege privind efectuarea prelevarii si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana, in scop terapeutic