The Romanians Are Coming

Documentar realizat de postul britanic Channel 4

Noţiunea de stereotip le evocă pe cele de prejudecata si de discriminare. Ea conduce, fără doar şi poate, la ideea de generalizare şi de eroare de judecată, cu tot cortegiul ei de consecinţe nedorite pe plan comportamental. Definiţiile stereotipurilor sunt probabil la fel de numeroase ca şi autorii care s-au aplecat asupra problemei. O definiţie acceptată de majoritatea autorilor ar fi aceea care prezintă stereotipurile ca “un asamblu de convingeri împărtăşite vizavi de caracteristicile personale, de trăsăturile de personalitate, dar şi comportament, specifice unui grup de persoane (Leyens,Schadron, 1994).

Walter Lippman este, fără îndoială, inventatorul noţiunii de stereotip în accepţia ei socio- psihologică. Cu toate ca termenul există încă din 1798, el era rezervat tipografilor, însemnând turnarea plumbului într-o formă destinată formării “clişeului” tipografic. Prin analogie, Lippmann dorea să insiste pe rigiditatea concepţiilor noastre, în special a celor ce privesc grupurile sociale. După Lippmann, noi nu vedem înainte de a defini, ci definim înainte de a vedea. În afara faptului că, în general, stereotipurile posedă o mare tonalitate afectivă, ele îşi găsesc originea în societate şi oferă posibilitatea de a explica natura raporturilor dintre grupuri şi noţiuni. În plus, gândirea sa prefigura ansamblul perspectivelor teoretice care vor caracteriza cercetări în acest domeniu. Regăsim aici noţiunile de conflict intrapsihic sau intergrup şi insistenta asupra rolului funcţionării cognitive normale a indivizilor. Probabil datorită formaţiei sale de jurmalist, Lippmann n-a avansat totuşi propuneri concrete care să evidenţieze aspectele specifice ale stereotipurilor. Cu toţii am auzit despre documentarul The Romanians Are Coming realizat de postul britanic de televiziune Channel 4. Primul episod din documentarul "The Romanians Are Coming" ("Vin românii"), prezintă poveştile a trei români ajunşi în Marea Britanie din perspectiva lor, dincolo de materialele apărute în presă despre invazia imigranţilor români de după 1 ianuarie 2014, când s-au ridicat restricţiile de pe piaţa britanică a muncii pentru români şi bulgari.

Personajul narator al primului episod al documentarului este un ţigan român, Alex Fechete Petru, care povesteşte despre cei 20.000 de români care au ajuns în Marea Britanie anul trecut, dintre care majoritatea contribuie la prosperitatea economiei britanice

Alex (o persoană diferită faţă narator) este un român care s-a mutat în Marea Britanie din Canada, unde a petrecut câţiva ani. El vorbeşte perfect engleza cu accent canadian şi în prezent lucrează ca agent de salubritate, în timp ce doarme într-o parcare din apropiere de staţia Victoria. Lucrurile stau şi mai rău pentru Sandu, tatăl a nouă copii care a venit dintr-una dintre cele mai sărace zone ale României în căutarea unui loc de muncă, însoţit de fiul său cel mare. "Ei vorbesc atât de prost engleza încât nu înţeleg nici dacă li se oferă de muncă", remarcă naratorul. Ştefan pare să semene cel mai mult cu sperietoarea din coşmarurile naţionaliştilor britanici. Imediat ce primeşte banii din beneficiile sociale, el îi trimite acasă la familia lui. Când Alex îl întreabă pe Ştefan de unde presupune el că îi vin banii, acesta răspunde la întâmplare: "UE?". Însă, Ştefan are o poveste de viaţă tragică, fata lui fiind invalidă în urma unei operaţii eşuate şi tatăl strânge bani pentru a o ajuta.

În episodul 2 al documentarului „The Romanians are coming“, englezii vin la Constanţa, unde se întâlnesc pe Mihaela. Femeia este asistentă medicală şi îi duce la ea acasă, pentru a le arăta cum trăieşte. Mihaela le prezintă locuinţa şi familia: soţul Filip, fiica adolescentă Georgiana şi mama ei, o bătrână cochetă. Familia stă într-o casă cu etaj, unde fiica Georgiana are un dormitor uriaş decorat tot în roz. Fata este filmată cum se aranjează, cum îşi pune extensii şi se alintă că este frumoasă. Ca într-un reality-show, gazdele încearcă să facă impresie, astfel că englezii le filmează cum dansează şi cântă pe melodia „Trandafir de la Moldova“, apoi fac glume şi karaoke pe „Stand by me“ etc. „Uite aici voi lucra, într-un castel“, arată femeia imaginile cu Brancaster Care Homes, un azil de bătrâni dintr-o zonă muntoasă a Marii Britaniei. Însă ajunsă în Anglia, Mihaela are o mare surpriză. Este repartizată la Sheffield, într-o locuinţă cu două fete din Spania. Dormitorul ei este mic cât cămara ei de acasă. „Are două paturi, wow“, zice femeia, pe al cărui chip se poate citi dezamăgirea. Ea îşi începe serviciul ca infirmieră la Crabtree House, un azil pentru bătrâni. „Asta e munca mea. Am crezut că-mi va fi mai greu. Dar cel mai greu mi-e în ziua liberă. Îmi lipseşte tare mult familia mea, mi-e dor de cei de acasă. Dar nu vreau să mă mai gândesc la nimic. Mâine e o altă zi şi mă duc la muncă şi uite-aşa va trece săptămâna, apoi luna, apoi trei luni, apoi şase luni...“, mărturiseşte Mihaela cu un oftat înghiţindu-şi lacrimile. După doar o lună, Mihaela s-a întors acasă, la Constanţa.

În episodul 3, documentariştii continuă să relateze povestea celuilalt Alex, românul izgonit din Canada, care dormea în pădure şi îşi pierdea slujbele din cauza băuturii. El încearcă să se pună din nou pe picioare, „dar când ai diavolul în tine, e greu să stai departe de foc“ - observă povestitorul. Între atâţia inadaptaţi, Cosmin, un tânăr din Oraviţa, îşi face repede loc în ţara de adopţie. Este împreună cu prietenii săi, ştie ceva engleză, astfel că îşi găseşte rapid de lucru la un depozit din Southhampton. Câştigă aici în patru zile salariul pe o lună din România. „Nu mă mai întorc acasă. Mi-e dor de mama mea, ea avea grijă de mine. Aici trebuie să mă descurc singur“, se resemnează Cosmin, distrându-se cu tovarăşii săi. Documentarul zugrăveşte România distrusă de sărăcie, unde oamenii se luptă cu lipsa de perspectivă. Protagoniştii primelor două episoade (Ştefan, Sandu, Adrian etc) sunt toţi mânaţi să emigreze pentru a scăpa de mizerie. Excepţie face Mihaela, constată însă, în doar o lună, că viaţa ei din România este mult mai bună decât ce i se oferă în Anglia. Se întoarce acasă, schimbând şi planul fiicei sale adolescente, care îşi doreşte acum să lucreze pe un vas de croazieră, nu ca infirmieră într-un azil de bătrâni.

„Câtă vreme sunt ţări sărace, oamenii lor vor veni să muncească la voi“, avertizează povestitorul. Românii nu se vor îmbogăţi din slujbele „de rahat“ pe care englezii nu vor să le facă, dar vor oferi celor rămaşi acasă şansa unui trai mai bun. România, pe contraatac. Presa britanică sprijină campania Doi fraţi originari din Braşov şi stabiliţi în Anglia, Anda şi Rareş Teglaş, au pornit realizarea unui documentar prin care vor să arate poveştile de succes ale românilor din Marea Britanie. Filmul de 45 minute se numeşte „13 Shades of Romanian“ (adică „13 nuanţe de român“), făcând trimitere la mediatizatul thriller erotic de pe marile ecrane „50 Shades of Grey“. Românii vor prezenta 13 cazuri de reuşită ale conaţionalilor noştri din Anglia, pentru a contrabalansa imaginea românilor care dorm pe străzi, în parcări, sub poduri sau în pădure. „Numărul 13 este un exemplu clasic de superstiţie, iar imaginea românilor din Marea Britanie a fost bazată de cele mai multe ori, în ultimii ani, pe cazuri

izolate şi generalizări nefondate, pe stereotipii şi superstiţii. Pentru prima oară, Marea Britanie va avea acces la un documentar de proporţii, care sperăm să aibă puterea de a schimba percepţia oamenilor de aici asupra românilor de pretutindeni“, a declarat Anda Teglaş.