Definiţii logică

1. Argumentare - proces de justificare logică a unei propoziţii pe care vrem să o

susţinem.

2. Argument - raţionament, dovadă adusă în sprijinul unei afirmaţii.

3. Termen logic - cuvânt/ansamblu de cuvinte ce exprimă o noţiune şi se referă la unul

sau mai multe obiecte reale sau ideale.

4. Intensiune - proprietatea/proprietăţile ce caracterizează mulţimea de obiecte cărora

se aplică termenul.

5. Extensiune - mulţimea obiectelor cărora se aplică termenul.

6. Definire - operaţie logică de determinare a însuşirilor unui obiect prin care între doi

termeni , respectiv două expresii se introduce un raport de identitate.

7. Subiect logic - în propoziţiile categorice termenul despre care se predică ceva şi care

se găseşte între cuantificator şi copulă.

8. Predicat logic - în propoziţii categorice, termenul care se predică despre ceva şi care

se găseşte după copulă.

9. Raţionament - operaţia logică prin intermediul căreia din propoziţii date numite

premise este derivată o altă propoziţie numită concluzie.

10. Silogism - acea inferenţă în care din două propoziţii categorice care au un termen

comun se deduce drept concluzie o altă propoziţie categorică ai cărei termeni sunt necomuni premiselor.

11. Definiţie - v.6 - operaţie logică de determinare a însuşirilor unui obiect prin care

între doi termeni , respectiv două expresii se introduce un raport de identitate.

12. Clasificare - operaţie de ordonare a unei mulţimi de obiecte în funcţie de un anumit

criteriu.

13. Propoziţie compusă - combinaţie de propoziţii atomare prin intermediul

conectorilor logici.

14. Funcţie de adevăr - conectorii logici sunt funcţii de adevăr pentru că valoarea de

adevăr ce rezultă prin aplicarea lor este în funcţie de valorile de adevăr ale variabilelor propoziţionale.

15. Negaţie logică - operator monadic ce are proprietatea că schimbă valoarea de

adevăr a propoziţiei atomare căreia se aplică.

16. Conjuncţie logică - conector logic binar ce are proprietatea de a fi adevărat numai

dacă propoziţiile atomare pe care le leagă sunt ambele adevărate.

17. Disjuncţie neexclusivă - conector logic binar cu proprietatea că este adevărată

dacă una din propoziţiile atomare pe care le leagă este adevărată şi falsă dacă ambele sunt false.

18. Implicaţie - conector logic binar cu proprietatea că este falsă doar dacă prima

propoziţie atomară este adevărată, iar cea de-a doua falsă, fiind adevărată în rest.

19. Echivalenţă - conector logic binar cu proprietatea de a fi adevărată doar dacă

propoziţiile atomare pe care le leagă au aceeiaşi valoare de adevăr.

20. Lege logică - formulă ce este adevărată independent de valorile variabilelor

propoziţionale.

21. Formulă contingentă - formulă ce, în funcţie de valorile de adevăr ale variabilelor

propoziţionale este uneori adevărată, alteori falsă.

22. Formulă inconsistentă - formulă ce, independent de valorile variabilelor

propoziţionale este mereu falsă.

23. Inferenţă deductivă – acel tip de raţionament care conţine obligatoriu o premisă

universală.

24. Inferenţă inductivă - inferenţă ce nu poate fi carcaterizată în mod adecvat ca fiind

validă sau nevalidă ci, drept probabilă sau mai puţin probabilă, concluzia spunând mai mult decât premisele din care a fost obţinută.

25. Inferenţă imediată - inferenţă compusă dintr-o premisă şi o concluzie.

26. Inferenţă mediată - inferenţă caracterizată prin faptul că legătura dintre subiectul

şi predicatul concluziei este mediată de un al treilea termen.

27. Inferenţă validă - inferenţă caracterizată prin faptul că din premise adevărate se

trag concluzii adevărate.

28. Inferentă nevalidă - inferenţă caracterizată prin faptul că din premise adevărate

nu se trag concluzii corecte.

29. Inferenţă ipotetică - inferenţă cu două premise şi o concluzie caracterizată prin

faptul că una din premise este o implicaţie iar cealaltă afirmarea antecedentului sau negarea consecventului implicatiei.

30. Inferenţă disjunctivă - inferenţă cu două premise şi o concluzie caracterizată prin

faptul că una din premise este o disjuncţie iar cealaltă afirmarea sau negarea unuia dintre termenii disjuncţiei.

31. Inducţie completă - inducţie ce produce concluzii certe din premise adevărate

deoarece premisele sunt temei suficient pentru concluzie.

32. Inducţie incompletă - inducţie ce chiar şi atunci când porneşte de la premise

adevărate produce doar o concluzie plauzibilă deoarece premisele nu sunt temei suficient pentru concluzie. Ea extinde la o întreagă clasă propriteatea despre care premisele arată că aparţine unora din elementele acelei clase.

33. Inferenţă inductivă slabă - inferenţă inductivă cu grad redus de probabilitate.

34. Inferenţă inductivă tare - inferenţă inductivă cu grad ridicat de probabilitate.

35. Demonstraţie - v.1 - procesul logic (raţionamentul sau lanţul de raţionamente) prin

care o propoziţie dată este derivată(conchisă) numai din propoziţii adevărate.

36. Teză de demonstrat – este o propoziţie concretă pe care o propunem şi pe care

urmează să o argumentăm

37. Fundament al demonstraţiei – ansamblul de premise din care urmează să

conchidem teza

38. Proces de demonstrare - v.1. – reprezintă forma logică a raţionamentului care

leagă fundamentul de teză.

39. Demonstraţie intuitivă - demonstraţie ce se bazează pe relaţiile dintre termeni şi

propoziţii. Cel mai adesea nu se bazează pe raţionamente complete, ci eliptice, iar uneori cel care le realizează nu este conştient de regulile pe care le aplică.

40. Demonstraţie formalizată - demonstraţie scrisă în limbaj formal bazată pe

relaţii exprimate în simboluri.

41. Demonstraţie deductivă - demonstraţie în a cărei desfăşurare nu intervin direct

date de experienţă.

42. Demonstraţie inductivă - demonstraţie în a cărei desfăşurare intervin direct date

de experienţă.

43. Demonstraţie directă - fie inducţia completă fie deducţia conformă cu formele

cunoscute în care se trece dela premise la concluzie.

44. Silogism - v.10. - acea inferenţă în care din două propoziţii categorice care au un

termen comun se deduce drept concluzie o altă propoziţie categorică ai cărei termeni sunt necomuni premiselor.

45. Demonstraţie - v.1. - procesul logic (raţionamentul sau lanţul de raţionamente) prin

care o propoziţie dată este derivată(conchisă) numai din propoziţii adevărate.

46. Modus ponendo-ponens - inferenţă ipotetică ce spune că dacă implicaţia între

două propoziţii este adevărată şi dacă antecedentul acesteia e adevărat atunci şi consecventul implicaţiei iniţiale e adevărat.

47. Inducţie prin simplă enumerare - formă a inducţiei incomplete în care

concluzia reiese din observaţii nesistematice, simple constatări. Are grad redus de probabilitate al concluziei.

48. Inducţie ştiinţifică - formă a inducţiei incomplete în cunoaşterea ştiinţifică. Tinde,

prin folosirea sistematică a observatiei riguros organizate şi a experimentului ştiinţific să stabilească dacă ceea ce se repetă aidoma într-un număr mai mic sau mai mare de cazuri este în acelaşi timp necesar.

49. Evaluare a argumentelor - procedeu de verificare a respectării tuturor regulilor

şi restricţiilor de validitate ale argumentării.

50. Validitate - acea proprietate a unei inferenţe în virtutea căreia din premise

adevărate este imposibil să se tragă o concluzie falsă.

51. Clasificare - v.12. - operaţie de ordonare a unei mulţimi de obiecte în funcţie de un

anumit criteriu.

52. Inducţie completă - v.31. - inducţie ce produce concluzii certe din premise

adevărate deoarece premisele sunt temei suficient pentru concluzie.

53. Argumentare - v.1. - proces de justificare logică a unei propoziţii pe care vrem să o

susţinem.

54. Demonstraţie - v.1. - procesul logic (raţionamentul sau lanţul de raţionamente) prin

care o propoziţie dată este derivată(conchisă) numai din propoziţii adevărate.

55. Inferenţă - procedeu prin care dint-un set de premise se deduce o concluzie.

56. Silogism - v.10 - acea inferenţă în care din două propoziţii categorice care au un

termen comun se deduce drept concluzie o altă propoziţie categorică ai cărei termeni sunt necomuni premiselor.

57. Definire - v.6 - operaţie logică de determinare a însuşirilor unui obiect prin care

între doi termeni ; respectiv două expresii se introduce un raport de identitate.

58. Termen - v. 3 - cuvânt/ansamblu de cuvinte ce exprimă o noţiune şi se referă la unul

sau mai multe obiecte reale sau ideale.

59. Clasificare - v.12. - operaţie de ordonare a unei mulţimi de obiecte în funcţie de un

anumit criteriu.

60. Raţionament inductiv - raţionament prin care se trece de la afirmaţii despre

cazuri particulare la o lege sau un principiu general, caracterizat prin gradul de probabilitate al concluziei.

61. Inferenţă deductivă imediată - inferenţă cu o premisă şi o concluzie, ce poate fi

caracterizată drept adevărată sau falsă.

62. Intensiune - v.4. - proprietatea/proprietăţile ce caracterizează mulţimea de obiecte

cărora se aplică termenul.

63. Demonstraţie formalizată - v.40 - demonstraţie scrisă în limbaj formal bazată pe

relaţii exprimate în simboluri.

64. Premisă - propoziţie luată ca adevărată într-o argumentare.

65. Concluzie - propoziţie susţinută printr-o argumentare.

66. Inferenţă deductivă - v.23 - acel tip de raţionament care conţine obligatoriu o

premisă universală.

67. Inferenţă nedeductivă - v.24. - inferenţă ce nu poate fi carcaterizată în mod

adecvat ca fiind validă sau nevalidă ci, drept probabilă sau mai puţin probabilă, concluzia spunând mai mult decât premisele din care a fost obţinută.

68. Extensiune - v.5. - mulţimea obiectelor cărora se aplică termenul.

69. Implicaţie - v.18. - conector logic binar cu proprietatea că este falsă doar dacă

prima propoziţie atomară este adevărată, iar cea de-a doua falsă, fiind adevărată în rest.

70. Tautologie - v.20. - formulă ce este adevărată independent de valorile variabilelor

propoziţionale.

71. Definitor - termen sau expresie ce determină însuşireile definitului cu care se află în

raport de identitate.

72. Propoziţie categorică - orice propoziţie în care un termen se afirmă sau se neagă

despre un alt termen.

73. Raţionament ipotetic - v.29. - inferenţă cu două premise şi o concluzie

caracterizată prin faptul că una din premise este o implicaţie iar cealaltă afirmarea antecedentului sau negarea consecventului implicatiei.

74. Inferenţă deductivă validă - v.27. - inferenţă caracterizată prin faptul că din

premise adevărate se trag concluzii adevărate.

75. Premisă minoră - acea premisă a unui silogism în care este prezent subiectul

concluziei silogismului.

76. Raţionament - v.1. – operaţia logică prin intermediul căreia din propoziţii date

numite premise este derivată o altă propoziţie numită concluzie.

77. Operator propoziţional - conector de variabile propoziţionale prin care se

realizează propoziţii compuse.

78. Formulă contingentă - v.21. - formulă ce, în funcţie de valorile de adevăr ale

variabilelor propoziţionale este uneori adevărată, alteori falsă.

79. Inferenţă deductivă imediată - v. 61. - inferenţă cu o premisă şi o concluzie, ce

poate fi caracterizată drept adevărată sau falsă.

80. Raţionament disjunctiv - v.30 - inferenţă cu două premise şi o concluzie

caracterizată prin faptul că una din premise este o disjuncţie iar cealaltă afirmarea sau negarea unuia dintre termenii disjuncţiei.

81. Demonstraţie directă - demonstraţie în cazul căreia adevărul tezei este de de

dedus din adevărul premiselor.

82. Indicator de argumentare - termeni ai limbajului natural ce indică caracterul

argumentativ al unui text.

83. Modus ponendo-ponens - v.46. - - inferenţă ipotetică ce spune că dacă implicaţia

între două propoziţii este adevărată şi dacă antecedentul acesteia e adevărat atunci şi consecventul implicaţiei iniţiale e adevărat.

84. Formulă inconsistentă - v. 22. - formulă ce, independent de valorile variabilelor

propoziţionale este mereu falsă.

85. Premisă majoră - premisă a unui silogism ce conţine predicatul concluziei

silogismului.

86. Termen major - termen cu rolul de predicat în concluzia unui silogism.

87. Argument nedeductiv slab - cca. v. 33

88. Modus tollendo-tollens - mod ce spune că dacă implicaţia dintre două propoziţii

este adevărată şi dacă consecventul acesteia e falst , atunci şi antecedentul implicaţiei e fals.

89. Termen minor - termen cu rol de subiect în concluzia unui silogism.

90. Termen mediu - termen de legătură, prin intermediul căruia se pun în relaţie

ceilalţi doi termeni ai silogismului ; apare în cele două premise dar nu şi în concluzie.

91. Defininens - v.71. - termen sau expresie ce determină însuşireile definitului cu care

se află în raport de identitate.

92. Modus ponendo-tollens - spune că dacă este adevărată disjuncţia a două

propoziţii, iar una dintre acestea este adevărată, atunci cealaltă este falsă.

93. Lege logică - v.20 - formulă ce este adevărată independent de valorile variabilelor

propoziţionale.

94. Echivalenţă - v.19 - conector logic binar cu proprietatea de a fi adevărată doar dacă

propoziţiile atomare pe care le leagă au aceeiaşi valoare de adevăr.

95. Argument nedeductiv tare - cca. v.34

96. Teză - v. 36 - este o propoziţie concretă pe care o propunem şi pe care urmează să o

argumentăm

97. Modus tollendo-ponens - spune că dacă este adevărată disjuncţia a două

propoziţii iar una dintre acestea este falsă rezultă că cealaltă propoziţie este adevărată.

98. Termen mediu - v.90. - termen de legătură, prin intermediul căruia se pun în

relaţie ceilalţi doi termeni ai silogismului ; apare în cele două premise dar nu şi în concluzie.

99. Inducţie incompletă - v.32. - inducţie ce chiar şi atunci când porneşte de la

premise adevărate produce doar o concluzie plauzibilă deoarece premisele nu sunt temei suficient pentru concluzie. Ea extinde la o întreagă clasă propriteatea despre care premisele arată că aparţine unora din elementele acelei clase.

100. Propoziţie categorică - v.72 - orice propoziţie în care un termen se afirmă sau se

neagă despre un alt termen.