DEFINIRE DE SINE ŞI DEFINIRE DE SINE ŞI IDENTITATE SOCIALĂIDENTITATE SOCIALĂ

Noţiunea de identitate propune o definiţie a individului situată la articularea Noţiunea de identitate propune o definiţie a individului situată la articularea dintre domeniul sociologic şi cel psihologdintre domeniul sociologic şi cel psihologic ic şi ocupă un loc central în şi ocupă un loc central în psihologia socială, aceasta se explică probabil prin faptul că ea nu face psihologia socială, aceasta se explică probabil prin faptul că ea nu face decât să reia o temă majoră, una din preocupările principale ale acestei decât să reia o temă majoră, una din preocupările principale ale acestei discipline. discipline.

Potrivit lui Codol (1979, 424), această preocupare majoră - obiect al unor Potrivit lui Codol (1979, 424), această preocupare majoră - obiect al unor dezbateri foarte vechi atît în filozofie, religie sau ideologie, cât şi în dezbateri foarte vechi atît în filozofie, religie sau ideologie, cât şi în psihologie - este pur şi simplu un conflict între afirmarea şi necesitatea psihologie - este pur şi simplu un conflict între afirmarea şi necesitatea individuală şi afirmarea şi necesitatea colectivă, între căutarea unei identităţi individuală şi afirmarea şi necesitatea colectivă, între căutarea unei identităţi personale şi căutarea unei identităţi colective, între ceea ce constituie în personale şi căutarea unei identităţi colective, între ceea ce constituie în acelaşi timp diferenţa individuală şi similitudinea cu celălalt, între vizibilitatea acelaşi timp diferenţa individuală şi similitudinea cu celălalt, între vizibilitatea socială şi conformism, pe scurt, între individ şi grup. socială şi conformism, pe scurt, între individ şi grup.

Reflecţia asupra identităţii pune problema generală a integrării agenţilor Reflecţia asupra identităţii pune problema generală a integrării agenţilor sociali într-un spaţiu social (recunoaşterea unei apartenenţe) şi, în acelaşi sociali într-un spaţiu social (recunoaşterea unei apartenenţe) şi, în acelaşi timp, problema faptului că aceşti agenţi caută un loc specific în acest spaţiu timp, problema faptului că aceşti agenţi caută un loc specific în acest spaţiu social (caută să se diferenţieze, să se singularizeze). social (caută să se diferenţieze, să se singularizeze).

Eul - eul social şi eul psihologicEul - eul social şi eul psihologic

G.H. Mead (1934, 1963) iluatrează faptul că eul G.H. Mead (1934, 1963) iluatrează faptul că eul (seif în (seif în engleză, în engleză, în franceză franceză le soi) le soi) este constituit în acelaşi timp dintr-o componentă este constituit în acelaşi timp dintr-o componentă „sociologică", eul social (me, în franceză „sociologică", eul social (me, în franceză le moi), le moi), care nu ar fi decât o care nu ar fi decât o interiorizare a rolurilor sociale, şi dintr-o componentă mai personală, eul interiorizare a rolurilor sociale, şi dintr-o componentă mai personală, eul psihologic (/, în franceză psihologic (/, în franceză le je).le je).

Eul unui individ se dezvoltă plecând de la judecăţi pe care celălalt le emite Eul unui individ se dezvoltă plecând de la judecăţi pe care celălalt le emite asupra lui în interiorul unui context social în care individul şi acest celălalt asupra lui în interiorul unui context social în care individul şi acest celălalt

interacţioneazăinteracţionează. . Eul psihologic este reacţia organismului la atitudinile celorlalţi pe când eul Eul psihologic este reacţia organismului la atitudinile celorlalţi pe când eul social estel ansamblul organizat de atitudini ale celorlalţi pe care ni le social estel ansamblul organizat de atitudini ale celorlalţi pe care ni le asumăm. Atitudinile celorlalţi constituie eul social organizat, la care asumăm. Atitudinile celorlalţi constituie eul social organizat, la care reacţionăm ca eu psihologic. (Mead, 1963, 149).reacţionăm ca eu psihologic. (Mead, 1963, 149).

Eul social este produsul societăţii care îi determină conţinutul, societatea Eul social este produsul societăţii care îi determină conţinutul, societatea este transformată, în acelaşi timp, de acţiunile eului psihologic. este transformată, în acelaşi timp, de acţiunile eului psihologic.

Eul este constituit din „conversaţia dintre eul psihologic şi eul social", în Eul este constituit din „conversaţia dintre eul psihologic şi eul social", în măsura în care această „conversaţie" reprezintă transpunerea în conduita măsura în care această „conversaţie" reprezintă transpunerea în conduita individului a procesului care, în interacţiuni, leagă un organism de celelalte.individului a procesului care, în interacţiuni, leagă un organism de celelalte.

Mead (1963, 170) stabileşte o distincţie între eul social conformist şi eul Mead (1963, 170) stabileşte o distincţie între eul social conformist şi eul psihologic creator: spunem despre un individ conformist că are aceleaşi idei psihologic creator: spunem despre un individ conformist că are aceleaşi idei ca şi vecinii săi. În aceste circumstanţe, el este cu greu ceva mai mult decât ca şi vecinii săi. În aceste circumstanţe, el este cu greu ceva mai mult decât un eu social; adaptările sale sînt slabe şi se produc în mod inconştient. un eu social; adaptările sale sînt slabe şi se produc în mod inconştient. Opus acestui eu social există individul care are o personalitate definită, care Opus acestui eu social există individul care are o personalitate definită, care reacţionează la atitudinea organizată printr-o diferenţă semnificativă. într-un reacţionează la atitudinea organizată printr-o diferenţă semnificativă. într-un asemenea om, eul psihologic este cel care domină experienţa.asemenea om, eul psihologic este cel care domină experienţa.

Eul este, pentru Mead, mai puţin o „substanţă", o structură, cât un proces. Eul este, pentru Mead, mai puţin o „substanţă", o structură, cât un proces. El reiese din trecut, din interacţiunea cu celălalt, are în prezent o funcţie ce El reiese din trecut, din interacţiunea cu celălalt, are în prezent o funcţie ce poate fi calificată drept ajustare la o situaţie dată şi presupune capacitate de poate fi calificată drept ajustare la o situaţie dată şi presupune capacitate de schimbare în viitor în măsura în care din această ajustare rezultă ceva nou.schimbare în viitor în măsura în care din această ajustare rezultă ceva nou.

Perspective psihanaliticePerspective psihanalitice Un alt curent de cercetare este interesat de personalitatea inserată într-un Un alt curent de cercetare este interesat de personalitatea inserată într-un context social: este vorba de curentul numit psihanaliză „culturalistă“.context social: este vorba de curentul numit psihanaliză „culturalistă“.

Anumite noţiuni psihanalitice precum identificarea, desemnînd primul Anumite noţiuni psihanalitice precum identificarea, desemnînd primul ataşament afectiv al copilului pentru celălalt şi, la adulţi, atitudinea care ataşament afectiv al copilului pentru celălalt şi, la adulţi, atitudinea care comportă fie introiecţia („introducerea" celuilalt în eu), fie proiecţia comportă fie introiecţia („introducerea" celuilalt în eu), fie proiecţia („introducerea" eului în celălalt) permit să înţelegem mai bine cum poate („introducerea" eului în celălalt) permit să înţelegem mai bine cum poate deveni un individ parţial conform modelelor culturale.deveni un individ parţial conform modelelor culturale.

Această influenţă a „culturii" asupra personalităţii se regăseşte la nivelul a Această influenţă a „culturii" asupra personalităţii se regăseşte la nivelul a ceea ce Kardiner şi Linton (1945, 1968) numesc personalitatea de bază.ceea ce Kardiner şi Linton (1945, 1968) numesc personalitatea de bază.

Personalitatea de bază defineşte personalitatea împărtăşită de membrii unei Personalitatea de bază defineşte personalitatea împărtăşită de membrii unei aceleiaşi societăţi şi rezultînd din experienţe comune. aceleiaşi societăţi şi rezultînd din experienţe comune.

Într-o societate complexă, nu există una, ci mai multe personalităţi modale : Într-o societate complexă, nu există una, ci mai multe personalităţi modale : în funcţie de diversele subculturi, ar exista personalităţi „multimodale".în funcţie de diversele subculturi, ar exista personalităţi „multimodale".

Erikson (1963) trece de la conceptul de personalitate modală la cel de Erikson (1963) trece de la conceptul de personalitate modală la cel de identitate.identitate.

Potrivit lui Zavalloni (1973, 246), conceptul de identitate este definit cu Potrivit lui Zavalloni (1973, 246), conceptul de identitate este definit cu ajutorul a patru dimensiuni: ajutorul a patru dimensiuni:

1. Conştiinţa unei identităţi individuale trebuie considerată ca un sentiment 1. Conştiinţa unei identităţi individuale trebuie considerată ca un sentiment pozitiv, prezent în toate aspectele eului; pozitiv, prezent în toate aspectele eului; 2. Stabilitatea caracterului personal;2. Stabilitatea caracterului personal;3. Sinteza pe care o constituie eul 3. Sinteza pe care o constituie eul (ego-synthesis) (ego-synthesis) este concepută ca o este concepută ca o formă de integrare a eului, superioară sumei identificărilor din copilărie;formă de integrare a eului, superioară sumei identificărilor din copilărie;4. O solidaritate internă cu idealurile şi cu identitatea de grup. 4. O solidaritate internă cu idealurile şi cu identitatea de grup.

Identitatea este deci concepută ca rezultând din interacţiunea dintre Identitatea este deci concepută ca rezultând din interacţiunea dintre dimensiunile sociologică şi psihologică ale individului.dimensiunile sociologică şi psihologică ale individului.Aşadar,identitatea ar rezulta din iteracţiunea dintre individ şi societate. Aşadar,identitatea ar rezulta din iteracţiunea dintre individ şi societate.

Măsurarea identităţiiMăsurarea identităţii

Noţiunea de identitate socială este legată de cercetările asupra rolurilor Noţiunea de identitate socială este legată de cercetările asupra rolurilor sociale asupra poziţiilor ocupate de un individ într-o societate. sociale asupra poziţiilor ocupate de un individ într-o societate.

Identitatea socială ar fi o parte a procesului eului, reprezentând cogniţiile ce Identitatea socială ar fi o parte a procesului eului, reprezentând cogniţiile ce decurg din plasarea în ecologia socială (Sabrin şi Allen, 1968). decurg din plasarea în ecologia socială (Sabrin şi Allen, 1968).

Cele trei dimensiuni ale identităţii sociale sunt: Cele trei dimensiuni ale identităţii sociale sunt: statutul, valoarea şi statutul, valoarea şi implicarea. implicarea.

Statutul reprezintă poziţia, locul ocupat în structura socială. Statutul reprezintă poziţia, locul ocupat în structura socială.

Dacă rolul permis plasarea unei persoane pe o dimensiune de statut, el Dacă rolul permis plasarea unei persoane pe o dimensiune de statut, el permite şi evaluarea acestei persoane, plasarea ei pe o dimensiune permite şi evaluarea acestei persoane, plasarea ei pe o dimensiune evaluativă. evaluativă.

Cu cât implicarea unui individ într-un rol va fi mai importantă, cu atât acest Cu cât implicarea unui individ într-un rol va fi mai importantă, cu atât acest rol va contribui la identitatea sa .rol va contribui la identitatea sa .

Cum poate fi înţeleasă identitatea socialăCum poate fi înţeleasă identitatea socială??

Numeroase procedee folosite pentru evaluarea caracteristicilor eului Numeroase procedee folosite pentru evaluarea caracteristicilor eului pot fi utilizate pot fi utilizate mutatis mutandis mutatis mutandis pentru aprehensiunea identităţii: liste pentru aprehensiunea identităţii: liste de adjective, scări de atitudini, eseuri autobiografice, inventare, etc. de adjective, scări de atitudini, eseuri autobiografice, inventare, etc. În alţi termeni, aceste tehnici definesc schimbările produse în În alţi termeni, aceste tehnici definesc schimbările produse în structurile cognitive referitoare la «locul persoanei în lume»". (Sabrin structurile cognitive referitoare la «locul persoanei în lume»". (Sabrin şi Allen, 1968)şi Allen, 1968)

Tehnica cel mai des folosită în studiul identităţii sociale se Tehnica cel mai des folosită în studiul identităţii sociale se datorează lui Kuhn şi McPartland (1954): este vorba de testul „Cine datorează lui Kuhn şi McPartland (1954): este vorba de testul „Cine sînt eu ? ". sînt eu ? ".

Conduita unui individ depinde de identitatea sa, iar identitatea sa Conduita unui individ depinde de identitatea sa, iar identitatea sa decurge din locul pe care îl ocupă în societate. „Twenty Statements decurge din locul pe care îl ocupă în societate. „Twenty Statements Test" (TST) serveşte la testarea acestei ipoteze.Test" (TST) serveşte la testarea acestei ipoteze.

Gordon stabileşte o distincţie între identitatea socială şi identitatea Gordon stabileşte o distincţie între identitatea socială şi identitatea personală. Mai exact, plecând de la analiza răspunsurilor la testul „Cine personală. Mai exact, plecând de la analiza răspunsurilor la testul „Cine sunt eu? ", el distinge categorii de răspunsuri care merg de la polul social la sunt eu? ", el distinge categorii de răspunsuri care merg de la polul social la polul personal:polul personal:

1. Caracteristicile atribuite care se referă la categoriile cărora individul le 1. Caracteristicile atribuite care se referă la categoriile cărora individul le aparţine prin naştere sau prin funcţiile desemnate (sex, origine etnică şi aparţine prin naştere sau prin funcţiile desemnate (sex, origine etnică şi naţională, religie);naţională, religie);

2. Rolurile şi apartenenţele referitoare la rolurile parentale, precum mamă, 2. Rolurile şi apartenenţele referitoare la rolurile parentale, precum mamă, frate, la apartenenţa politică, la ocupaţia profesională (poziţii dobîndite);frate, la apartenenţa politică, la ocupaţia profesională (poziţii dobîndite);

3. Identificările abstracte, existenţiale, convingerile ideologice ;3. Identificările abstracte, existenţiale, convingerile ideologice ;

4. Interesele şi activităţile, interesele intelectuale, activităţile artistice ;4. Interesele şi activităţile, interesele intelectuale, activităţile artistice ;

5. Caracteristicile personale, incluzînd valorile morale, autonomia sau 5. Caracteristicile personale, incluzînd valorile morale, autonomia sau simţul de autodeterminare, percepţia unităţii eului, integrarea la nivel simţul de autodeterminare, percepţia unităţii eului, integrarea la nivel personal, competenţele individuale.personal, competenţele individuale.

Identitate socială, categorizare socială Identitate socială, categorizare socială

şi competiţie socialăşi competiţie socială O altă abordare a identităţii, mai specific experimentală, ne este furnizată de O altă abordare a identităţii, mai specific experimentală, ne este furnizată de lucrările realizate la universitatea din Bristol, plecând de la cercetările lui lucrările realizate la universitatea din Bristol, plecând de la cercetările lui Tajfel asupra procesului de categorizare.Tajfel asupra procesului de categorizare.

Tajfel şi Turner (1979) - despre identitatea socială: Tajfel şi Turner (1979) - despre identitatea socială:

1. Indivizii încearcă să menţină sau să mărească stima de sine ;1. Indivizii încearcă să menţină sau să mărească stima de sine ;

2. Grupurile sociale sau categoriile sunt asociate unoi conotaţii pozitive sau 2. Grupurile sociale sau categoriile sunt asociate unoi conotaţii pozitive sau negative şi, din acest motiv, identitatea socială poate fi pozitivă sau negative şi, din acest motiv, identitatea socială poate fi pozitivă sau negativă, în funcţie de evaluările acelor grupuri care contribuie la negativă, în funcţie de evaluările acelor grupuri care contribuie la constituirea identităţii sociale a individului; constituirea identităţii sociale a individului;

3. Evaluarea propriului grup este determinată prin raportare la alte grupuri 3. Evaluarea propriului grup este determinată prin raportare la alte grupuri specifice, prin intermediul comparaţiilor sociale în termeni de atribute sau de specifice, prin intermediul comparaţiilor sociale în termeni de atribute sau de caracteristici da valorizate. caracteristici da valorizate.

Principii teoreticePrincipii teoretice

1. Indivizii caută să menţină sau să acceadă la o identitate socială pozitivă;1. Indivizii caută să menţină sau să acceadă la o identitate socială pozitivă;

2. Identitatea socială pozitivă este bazată, în mare măsură, pe comparaţiile 2. Identitatea socială pozitivă este bazată, în mare măsură, pe comparaţiile favorabile care pot fi făcute între grupul de apartenenţă şi anumite alte favorabile care pot fi făcute între grupul de apartenenţă şi anumite alte grupuri pertinente;grupuri pertinente;

3. Atunci cînd identitatea socială este nesatisfăcătoare, indivizii vor căuta să 3. Atunci cînd identitatea socială este nesatisfăcătoare, indivizii vor căuta să părăsească grupul căruia îi aparţin pentru a intra într-un grup mai pozitiv părăsească grupul căruia îi aparţin pentru a intra într-un grup mai pozitiv şi/sau să acţioneze astfel încît propriul lor grup să devină pozitiv.şi/sau să acţioneze astfel încît propriul lor grup să devină pozitiv.

Depersonalizare şi identificare socialăDepersonalizare şi identificare socială

Tajfel şi Turner (1979, 34) introduc o distincţie între ceea ce ei numesc polii Tajfel şi Turner (1979, 34) introduc o distincţie între ceea ce ei numesc polii extremi ai comportamentului social, poli care trimit la comportamentele extremi ai comportamentului social, poli care trimit la comportamentele interpersonale şi intergrupuri. interpersonale şi intergrupuri.

La un capăt descoperim interacţiunile dintre doi sau mai mulţi indivizi, La un capăt descoperim interacţiunile dintre doi sau mai mulţi indivizi, indivizi definiţi în întregime prin relaţiile lor interpersonale şi prin indivizi definiţi în întregime prin relaţiile lor interpersonale şi prin caracteristicile individuale, deloc afectaţi de diversele grupuri sau categorii caracteristicile individuale, deloc afectaţi de diversele grupuri sau categorii sociale de apartenenţă. sociale de apartenenţă.

La cealaltă extremă, se găsesc interacţiunile între cel puţin doi indivizi total La cealaltă extremă, se găsesc interacţiunile între cel puţin doi indivizi total determinaţi de apartenenţele lor respective la diferite grupuri sau categorii determinaţi de apartenenţele lor respective la diferite grupuri sau categorii sociale, deloc afectaţi de relaţiile interindividuale între persoanele în sociale, deloc afectaţi de relaţiile interindividuale între persoanele în chestiune. chestiune.

Comportamentului intergrupal (şi discriminării intergrupale) îi corespunde Comportamentului intergrupal (şi discriminării intergrupale) îi corespunde identitatea socială, iar comportamentului interpersonal (şi diferenţierii dintre identitatea socială, iar comportamentului interpersonal (şi diferenţierii dintre eu şi celălalt) îi corespunde identitatea personală. eu şi celălalt) îi corespunde identitatea personală.

Căutînd să precizeze raporturile dintre versantul psihologic (care trimite în Căutînd să precizeze raporturile dintre versantul psihologic (care trimite în unicitatea individului gândit ca posesor al unei constelaţii specifice de unicitatea individului gândit ca posesor al unei constelaţii specifice de trăsături) şi sociologic (acela al apartenenţelor, al similitudinilor, al trăsături) şi sociologic (acela al apartenenţelor, al similitudinilor, al identicului) al identităţii, Turner (1987) va distinge trei nivele în definirea identicului) al identităţii, Turner (1987) va distinge trei nivele în definirea eului:eului:

a) Un nivel supra-ordonat, referitor la definirea eului ca fiinţă umană, a) Un nivel supra-ordonat, referitor la definirea eului ca fiinţă umană, trimiţând identitatea umană bazată pe comparaţii între specii;trimiţând identitatea umană bazată pe comparaţii între specii;

b) Nivel intermediar al definirii de sine ca membru al unui grup trimiţînd la o b) Nivel intermediar al definirii de sine ca membru al unui grup trimiţînd la o identitate socială bazată pe comparaţii intergrupuri (intra-specie);identitate socială bazată pe comparaţii intergrupuri (intra-specie);

c) Un nivel subordonat al definirii de sine ca fiinţă singulară (diferenţiere într c) Un nivel subordonat al definirii de sine ca fiinţă singulară (diferenţiere într eu şi celălalt în interiorul grupului de apartenenţă), trimiţînd la o identitate eu şi celălalt în interiorul grupului de apartenenţă), trimiţînd la o identitate personală bazată pe comparaţii interpersonale (intra-grup).personală bazată pe comparaţii interpersonale (intra-grup).

Covariaţia între identitatea socială şi Covariaţia între identitatea socială şi identitatea personalăidentitatea personală

Modelul covariaţiei similitudinilor şi a diferenţelor - articularea între Modelul covariaţiei similitudinilor şi a diferenţelor - articularea între similitudini şi diferenţe, între identitatea socială şi personală. similitudini şi diferenţe, între identitatea socială şi personală.

Cu cât identificarea cu un grup este mai puternică, cu atât diferenţierea Cu cât identificarea cu un grup este mai puternică, cu atât diferenţierea interindividuală în interiorul grupului este mai importantă. Lucru pus în interindividuală în interiorul grupului este mai importantă. Lucru pus în evidenţă de Codol (1975) prin ceea ce el numeşte fenomenul de evidenţă de Codol (1975) prin ceea ce el numeşte fenomenul de Conformism Superior de Sine: cu cât un individ aderă la normele unui grup, Conformism Superior de Sine: cu cât un individ aderă la normele unui grup, cu atât el are tendinţa de a se distinge de ceilalţi membri ai grupului, cu atât el are tendinţa de a se distinge de ceilalţi membri ai grupului, considerându-se mai conform normelor decât aceştia.considerându-se mai conform normelor decât aceştia.

BibliografieBibliografie

Doise, W., Deschamps, J.C. şi Mugny, J.C., Doise, W., Deschamps, J.C. şi Mugny, J.C., Psihologie socială Psihologie socială experimentalăexperimentală, Iaşi, Ed. Polirom, 1996, Iaşi, Ed. Polirom, 1996

Bourhis,R. şi Leyens, J.-Ph.(coord.), Bourhis,R. şi Leyens, J.-Ph.(coord.), Stereotipuri, discriminare şi Stereotipuri, discriminare şi relaţii intergrupuri,relaţii intergrupuri, Iaşi, Ed. Polirom, 1997 Iaşi, Ed. Polirom, 1997