Decizia constituie un element esenţial al managementului fiind instrumentul său specific de exprimare cel mai important şi reprezintă finalitatea oricărui proces de conducere. Decizia este un proces dinamic rațional de alegere a unei linii de acțiune dintre un număr oarecare de posibilităţi de a ajunge la un anumit rezultat şi constituie piesa de rezistenta a managementului, expresia sa cea mai activa, cea mai dinamica.

Nivelul calitativ al conducerii se manifesta cel mai bine prin deciziile elaborate şi aplicate. O calitate superioara a deciziilor este asigurata de fundamentarea lor superioara, complexa, prin asigurarea şi prelucrarea de informații relevante.

Decizia implică în mod obligatoriu mai multe elemente: unul sau mai multe obiective; identificarea mai multor variante pentru atingerea obiectivelor; alegerea sau selectarea uneia dintre posibilităţile de realizare.Pentru management, prezintă interes cu prioritate decizia managerială care poate fi definită

ca acea decizie care are urmări nemijlocite asupra deciziilor, acţiunilor si comportamentelor a cel puțin unei alte persoane.

Deciziile manageriale, spre deosebire de deciziile generale, se refera la misiunea, strategiile si politica pe termen lung ale firmei, coordonarea principalelor domenii de activitate, atingerea eficientei dorite, soluționarea si medierea conflictelor, masuri de maxima importanta pentru viitorul firmei.

În fundamentarea deciziilor trebuie sa se aibă in vedere substanța procesului, elementele sale de baza:

concepție fundamentală cu obiective precis determinate elaborarea unei strategii din punct de vedere managerial optimizarea perechii de valori: autonomie - conducere unitara manifestarea corelației de sistem, a articularii acțiunilor pe diferite planuri si intre diferite

activităţi finalizarea responsabila a fiecărei decizii

Importanta deciziilor determina nivelul la care aceasta este luata, fiind in funcție de criterii ca:

dimensiunea perioada angajării prin decizia respectiva; flexibilitatea masurilor stabilite pe baza deciziei; gradul de certitudine a atingerii obiectivelor: impactul uman.

Conexiunile sau interdependenta dintre decizie si alte elemente decizionale determina calitatea deciziei ca si organizarea raporturilor dintre nivelurile ierarhice. Aici rolul principal revine organizării ca atribut managerial cu ajutorul caruia se stabilesc un sistem de reguli si reglementari al carui scop este de aprecia modul de realizare al sarcinilor. Alte conexiuni sunt cu controlul, sistemul de informare, structura formala si informala, conexiunile deciziei cu sistemul informational-operational.

Principalele elemente care deosebesc decizia managerială de decizia personala sunt: Decizia managerială implică întotdeauna cel puţin două persoane: managerul, cel care

decide si una sau mai multe persoane, executanţi sau cadre de conducere ce participă la aplicarea sau concretizarea deciziei.

Decizia managerială are influenţe directe la nivelul grupului, neafectând numai starea, comportamentul, acţiunile si rezultatele unui singur individ. În conceperea si realizarea deciziei este necesar să se aibă în vedere caracteristicile privind postul, interesele, pregătirea, motivarea, potenţialul membrilor grupului respectiv.

Decizia managerială determină întotdeauna efecte directe si propagate economice, umane, tehnice, educaţionale, etc.Aceste deosebiri argumentează responsabilitatea sensibil mai mare pe care o implică

decizia managerială în raport cu decizia personală.

In practica instituţiilor decizia manageriala se regaseste sub doua forme: act decizional; proces decizional

In prima faza decizia ia forma unui act decizional cand se desfasoara intr-o perioada foarte scurta. Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau cand respectiva situatie are un caracter repetitiv, variabilele implicate fiind foarte bine cunoscute de catre decident, astfel incat nu mai este nevoie de culegere de informatii si analizarea lor. La baza actelor decizionale se afla experienta si intuitia profesionala a managerilor.

Procesul decizional este cea de a doua forma pe care o imbraca decizia manageriala, si este specific deciziilor complexe. Acest lucru implica un consum de timp notabil (ore-zile-saptamani) pe parcursul carora se culeg informatii, dupa care se analizeaza temeinic, se stabilesc contacte interumane, se consulta mai multe persoane in vederea conturarii situatiei decizionale. In esenta procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin inermediul carora se pregateste, se adopta, se aplica si se evalueaza decizia manageriala.

Cele mai importante elemente constitutive ale situației decizionale sunt:- factorul de luare a deciziei sau decidentul;- mediul ambiant decizional.Factorul de luare a deciziei sau decidentul este reprezentat de un manager sau un

organism managerial care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor si responsabilităţilor circumscrise, adoptă decizia in situaţia respectivă.

Mediul ambiant decizional constă în ansamblul elementelor endogene şi exogene firmei, care alcătuiesc situaţia decizională, caracterizată prin manifestarea unor influențe directe si indirecte semnificative asupra conţinutului si rezultatelor deciziei manageriale.

Luarea deciziei este conditionata de urmatorii factori: cadrul fizico-natural si social, cadrul normativ, cuantumul de cunostinte al organizatiei, interesul si motivatia personalului.

În procesul decizional, factorii primari ai deciziei intră în interdependenţe, care se reflectă în caracteristicile situaţiilor decizionale pe care le generează. În principal pot exista trei situaţii:

certitudine; incertitudine; risc.

Certitudinea este caracterizată prin probabilitatea maximă de a realiza obiectivul urmărit utilizând modalitatea preconizata. Elementele implicate in situaţia decizionala sunt de tipul variabilelor controlabile, caracteristicile lor sunt cunoscute, iar evoluţia le poate fi anticipată cu precizie.

Incertitudinea apare atunci când probabilitatea realizarii obiectivului este mare dar asupra manierei în care trebuie procedat există dubii serioase. Asemenea situaţii implică un numar mare de variabile, cu puţine excepţii controlabile, unele insuficient studiate, de unde si anticiparea aproximativa a evoluţiei lor.

Riscul apare atunci când obiectivul este posibil de realizat, cu o probabilitate apreciabilă a realizarii dar existând o mare nesiguranţa în ceea ce priveşte modalităţile cele mai adecvate de urmat. O parte apreciabilă dintre varibile sunt incontrolabile şi chiar evoluţia unora dinte variabilele controlabile este dificil de anticipat.

Factorii primari ai deciziei prezintă evoluţii complexe şi accelerate generând o multitudine de situaţii decizionale, ce îmbracă forme specifice în cadrul fiecărei instituţii.

Deciziile, situaţiile decizionale şi factorii implicaţi nu se manifestă în mod aleatoriu, dimpotrivă în cadrul instituţiei ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate, structurate corespunzător sistemului de obiecte urmărit şi configuraţiei ierarhiei manageriale alcătuiesc sistemul decizional