de ce fug oamenii de... ”piramide”

8/16/2019 De Ce Fug Oamenii de... ”Piramide”...

1/50


2/50

2

Așadar, cei care cred că știu totul despre ”piramide”, dacă nu vorsă le fie rănită mândria specifică oamenilor convinși că nu mai au nimicde învățat, ar face bine să NU citească rândurile care urmează. Dacătotuși ei decid să citească mai departe, trebuie să se aștepte la un tir deargumente nemiloase și care le vor spulbera fără milă concepția care

acum îi determină să fugă de mult-discutatele ”piramide”. Cei care sunt împotriva ”piramidelor”, dacă decid să continue această lectură, o fac periscul lor. NU e deloc plăcut să primești argumente care să te reducă latăcere, mai ales atunci când știi că ai susținut ani de zile un anumitpunct de vedere. Chiar și ”dreptatea” celor mai înverșunați adversari ai”piramidelor” va fi făcută praf și pulbere!

Dacă te încadrezi cumva în categoria oamenilor care se simt binecu ceea ce cred ei despre un anumit lucru, oprește-te aici cu cititul. Dacănu te oprești aici, vei gusta sentimentul foarte crunt al conștientizăriifaptului că toate convingerile tale în ceea ce privește ”piramidele” au fostdoar un fel de ”fum”, fără nicio consistență.

Chiar dacă vei dori să citești numai din curiozitate informațiilecare îți vor da peste cap convingerile, sfatul meu este să NU dai curscuriozității și să te oprești acum, cât încă nu ai ajuns la miezulargumentelor. Crede-mă, este foarte frustrant să primești argumentecare să combată tot ceea ce ai crezut tu că este ”valabil”. Te va înecasentimentul de furie cauzată de neputința ta de a mai da o replică laavalanșa de explicații și informații.

Dacă până acum erai convins că tu ai dreptate, de acum înainte te vei convinge că NU aveai deloc dreptate. Și asta nu e deloc plăcut, nu-iașa? Nimănui NU îi pică bine să admită că mult timp a fost convins deun anumit ”adevăr”, apoi să afle că altcineva poate să-i desființeze acest”adevăr”.

Oprește-te aici, dacă nu îți place să primești o replică dură la celemai profunde convingeri ale tale! Și ar fi bine să iei în serios acestavertisment. Nu e niciun fel de glumă! Nu vei avea nicio bucurie înmomentul în care vei constata că era mai bine dacă îți vedeai de treabata și rămâneai cu convingerea că ceea ce crezi tu este bine și corect.Măcar nu te-ar fi răscolit nimeni, cu nimic.

Dacă totuși decizi să continui lectura, vei intra într-o zonă pe carenu o vei agrea deloc. Aici NU mai există menajamente! Vei afla într-unmod foarte brutal că, dacă ești împotriva ”piramidelor”, te înșeliprofund. Punctul tău de vedere va fi făcut țăndări, iar asta nu-ți va creanicio plăcere, dimpotrivă. Va trebui să admiți că NU ai dreptate și că,dacă până acum ai fugit de ”piramide”, ai suferit o pierdere enormă,pentru că ți-a scăpat printre degete exact oportunitatea care ar fi pututsă te ajute să-ți fie mai bine. Ai făcut o greșeală îngrozitoare atunci când


3/50

3

ai evitat ”piramidele”, așa cum vei descoperi în rândurile pe care le veiciti mai departe.

”Piramidele” reprezintă un subiect foarte controversat pe toatăplaneta. Practic, există două tabere. Prima tabără este formată din ceicare consideră ”piramidele” o oportunitate cu totul și cu totul

extraordinară. A doua tabără este formată din cei care consideră”piramidele” o mare înșelătorie, o capcană pentru naivi, o excrocherieingenioasă prin care câțiva oameni se îmbogățesc pe seama multor altorcreduli sau visători.

Da, aceste două tabere fac parte dintr-o realitate pe care trebuie săo admitem. Disputele dintre cei care susțin ”piramidele” și cei care fugde ”piramide” au fost și sunt foarte aprinse, devenind un adevăratfenomen mondial al confruntărilor dure de idei.

Totuși, ce sunt ”piramidele”? Voi recurge la o definiție simplă:”piramidele” reprezintă acele sisteme de distribuție a produselor șiserviciilor prin care companiile NU plătesc niciun ban pentru reclamădecât DUPĂ ce aceste produse și servicii sunt plătite de cătreconsumatori sau beneficiari.

O companie are de ales între două tipuri de reclamă: cea în careinvestești înainte de a-ți vinde produsele și cea în care investești DUPĂce îți vinzi produsele. Evident, dacă ai la dispoziție sume enorme de banipe care să-i bagi în reclamă, e totul în regulă. Dai bani cu vagoaneleteleviziunilor, ziarelor, revistelor sau posturilor de radio, iar acestea fac în așa fel încât reclama ta să ajungă la mulți, mulți oameni, așa de mulți încât succesul vânzărilor tale este asigurat. Aceasta pare cea mai simplăsoluție.

Toate companiile ar trebui să procedeze așa. Toți oamenii care vorsă înceapă o afacere ar trebui să bage bani cu nemiluita în reclame, apoisă aștepte să curgă vânzările sau clienții. De ce ar mai trebui să tecomplici cu altceva, dacă soluția este simplă? Orice televiziune ar fifericită să primească banii unei companii, gata să-i facă reclamă zi șinoapte.

Știi și tu că, dacă vrei să vizionezi un film la televizor, trebuie săsuporți și reclamele care întrerup acțiunea filmului. Televiziunile suntparteneri de nădejde ai companiilor care vor să ajungă la oameni.Companiile plătesc televiziunile, iar televiziunile își fac datoria și îiinformează pe oameni că există niște produse sau servicii de care aunevoie sau pe care și le doresc. Și așa toată lumea este mulțumită.

Chiar dacă reclamele sunt iritante pentru unii, sunt și necesare.Însă, în final, toți trebuie să câștige ceva. Companiile obțin profit.Televiziunile obțin și ele profit, adică banii primiți de la companii,pentru reclamă. Câștigă și destinatarii reclamelor, pentru că ei primesc


4/50

4

ceea ce le trebuie, chiar dacă reclamele înseamnă și profit imens pentrucineva, undeva.

Nu ai încotro și trebuie să admiți că trăim într-o lume a reclamei.Desigur, atunci când tocmai te enervează calupul publicitar carepornește în timp ce te uiți la film, nu mai stai tu să te gândești că, pentru

acele reclame, companiile plătesc bani grei, așa de grei încât ți se ridicăpărul pe cap, dacă ai cunoaște cifrele.

Însă companiile nu sunt interesate de deranjul tău din timpulfilmului, ci de profitul pe care îl pot scoate, pentru că au băgat bani culopata în reclamele de la televizor. Dar e clar că acele companii bagă bani în reclamă pentru că îi au! Dacă nu ar avea bani, nu ar mai puteaplăti televiziunile, ziarele, revistele sau posturile de radio. Fără reclamă, vânzările ar fi inexistente, iar companiile ar da faliment.

Așadar, atunci când NU sunt bani pentru reclamă, la capătuldrumului se pare că scrie: FA LIMENT. Trist, nu-i așa?

Din fericire, mai există o soluție pentru cazul în care compania NUare bani pe care să-i arunce pe reclame. Știi deja despre ce e vorba: NUplătești reclamele înainte ca oamenii să cumpere, ci plătești DUPĂ ceoamenii cumpără.

Această soluție simplă și genială se numește: MultiLevel Marketing. Este vorba despre un sistem-parteneriat, o metodăingenioasă și practică prin care o companie NU mai dă televiziunilor,ziarelor, revistelor sau posturilor de radio bani pentru reclame.Principiul de reclamă este foarte simplu și eficient: sunt plătiți toți ceicare contribuie la distribuirea produselor companiei.

Hai să vedem un exemplu foarte ușor de înțeles. O companie areun produs pe care vrea să-l vândă oamenilor. Să spunem că Tom esteprimul cumpărător al acestui produs. Nimic neobișnuit aici, nu-i așa?Este exact ca atunci când Tom intră într-un magazin și cumpără ceva.Toți oamenii de pe planeta asta intră într-un magazin pentru a facecumpărături. Dacă Tom ar intra într-un magazin obișnuit și ar cumpăraun produs pe care și-l dorește, magazinul îi oferă produsul și atât.Magazinul se alege cu profitul, iar Tom se alege cu produsul pe caretocmai l-a cumpărat.

Dar ce s-ar întâmpla dacă magazinul i-ar propune lui Tom unparteneriat de afacere? Ar trebui ca Tom să fie interesat de acestparteneriat? Desigur că da! Propunerea magazinului este irezistibilă. Astfel, dacă Tom este mulțumit de produsul pe care l-a cumpărat, îipovestește lui John, prietenul lui, despre acest produs: ”John, pot să-țispun că sunt foarte satisfăcut de calitatea produsului pe care tocmail-am cumpărat din magazinul de peste drum! Ți-l recomand din suflet! Vei fi și tu la fel de mulțumit!”


5/50

5

Bineînțeles că John, atras de entuziasmul lui Tom, decide să intre și el în acel magazin și să cumpere produsul respectiv. John are încredere în Tom, convins că, dacă Tom s-a declarat așa de mulțumit deacel produs, nici el nu are de ce să se teamă dacă va cumpăra produsul.

După ce John cumpără produsul, magazinul ia o hotărâre foarte

importantă. Astfel, deoarece John a intrat în magazin la recomandareacălduroasă a lui Tom și a cumpărat un produs, magazinul îlrecompensează pe John cu un procent din prețul acelui produs. Prețulde vânzare este 10 dolari. Din acești 10 dolari, magazinul a hotărât săinvestească 3 dolari în reclamă, dar după modelul: INVESTIM NUMAIDUPĂ CE PRODUSUL ESTE CUMPĂRAT.

John a cumpărat deja, așa că Tom trebuie să primească de lamagazin comision. Magazinul îi oferă un comision de 1 dolar, pentru cămerită. Nici aici NU e nimic neobișnuit sau ilegal. Comisionul de 1 dolarprimit de către Tom reprezintă bani pentru reclamă. Magazinul NU amai investit bani în reclamă înainte de a-și vinde produsul, ci după ceJohn a cumpărat produsul.

Bineînțeles, mai departe lucrurile vor decurge în mod firesc.Reclama din om în om este ceva absolut corect pentru toată lumea șinimeni nu trebuie să fie deranjat de ceva. John, la rândul lui, dacă estefoarte mulțumit de produsul pe care l-a cumpărat, îi povestește lui Nick, vecinul lui, despre achiziția foarte bună pe care tocmai a făcut-o. Nick,foarte încântat și atras de recomandarea lui John, decide să cumpere șiel produsul.

Logic, magazinul trebuie acum să-l recompenseze și pe John,pentru că, dacă John nu ar fi recomandat produsul, Nick nu ar ficumpărat nimic din magazin. Așadar, primește și John un comision de 1dolar, din cei 3 dolari rezervați pentru reclamă.

Însă magazinul are o viziune mult mai largă și vrea să fie mult maigeneros cu cei care îi recomandă produsele. Cu cât ești mai generos șirecompensezi mai mulți oameni, în cât mai multe moduri, cu atât îțimerg vânzările mai bine. Asta știe magazinul și asta a decis să aplice.

Viziunea magazinului este că și Tom trebuie să primească uncomision din prețul produsului cumpărat de către Nick, chiar dacă Nickeste un cunoscut de-al lui John, iar Tom nu l-a văzut niciodată și nicimăcar nu știe de existența lui Nick. Magazinul îi dă lui Tom un comisionde 1 dolar din prețul produsului cumpărat de către Nick.

Mai departe se întâmplă ceva ce toată lumea face în mod firesc. Nick îi recomandă și el lui Henry, prietenul lui bun, produsul pe caretocmai l-a cumpărat. Henry plătește 10 dolari pentru a cumpăraprodusul, apoi, din cei 10 dolari, magazinul împarte cei 3 dolarirezervați pentru comisioane: 1 dolar primește Nick (pentru că a adus un


6/50

6

nou cumpărător, pe Henry), 1 dolari primește John (pentru că, dacă nuar fi fost el, nu ar fi devenit nici Henry client al magazinului) și 1 dolarprimește Tom (pentru că, dacă nu ar fi fost el, nu ar fi devenit nici Henryclient al magazinului).

Acum s-ar putea să apară niște nedumeriri în mintea ta. Henry îl

cunoaște numai pe Nick și a devenit client al magazinului datorită luiNick. Dacă este așa, de ce trebuie ca și Tom și John să primească uncomision din prețul produsului cumpărat de către Henry? De ce esteoare nevoie de tot acest ”lanț” de recomandări? Nu era mai simplu dacămagazinul stabilea un comision direct de 3 dolari, dar fără să-l împartă în acest ”lanț”? Nu era mai simplu dacă Tom primea direct câte 3 dolaride la fiecare client pe care el îl aducea magazinului?

În plus, dacă toate companiile din lume ar acorda numai comisiondirect (fără acest ”lanț” de recomandări), NU ar mai exista Multi LevelMarketing, ci doar Uni Level Marketing, adică marketing pe un singurnivel. Dacă s-ar întâmpla așa, NU ar mai exista nici ”piramidele” multcontroversate. Fiecare distribuitor ar încasa comisioane numai de laclienții pe care îi găsește el. Și atât.

Dacă, în exemplul nostru, Tom găsește 10 oameni care să cumpereprodusul din magazin, iar magazinul decide să acorde numai comisioanedirecte de 3 dolari (deci, fără ”piramide”!), Tom câștigă 30 de dolari (3 x10 = 30). Magazinul, desigur, vinde și el 10 produse și obține profit, decitrebuie să fie foarte mulțumit. Dacă Tom găsește 1000 de oameni care săcumpere produsul din magazin, câștigă 3000 de dolari (3 x 1000 =3000). Magazinul vinde și el 1000 de produse și obține profit, deci estefoarte mulțumit. Tom este mulțumit (pentru că încasează comisioane),magazinul este mulțumit (pentru că obține profit), clienții suntmulțumiți, toată lumea este mulțumită.

Atunci, dacă toți sunt foarte mulțumiți (chiar și fără să mai existe”piramidele”), de ce oare mai folosesc unele companii aceste”piramide”? De ce a mai fost oare nevoie ca cineva să inventeze acestsistem foarte controversat al ”piramidelor”, dacă totul ar fi fost maisimplu prin vânzare directă, prin comisioane directe și prin lucruri clarepentru toată lumea?

La vânzarea directă (cea fără ”piramide”!), banii rezervațireclamelor sunt dați după ce se vinde produsul, nu înainte. Prin urmare,orice companie ar fi fericită să folosească NUMAI acest tip decomisionare, fără niciun fel de sistem așa-zis ”piramidal”.

În realitate, foarte multe companii preferă ”piramidele”. Oare dece? Ce motiv stă la baza recurgerii la mult-hulitele ”piramide”? Dacămulți oameni vorbesc de rău ”piramidele” și fug de ele cât îi ținpicioarele, de ce mai există companii care folosesc ”piramidele” pentru


7/50

7

a-și promova produsele, când ar putea foarte bine să apeleze numai la vânzarea directă, care e mult mai bine văzută de către toată lumea? Dece multe companii folosesc ceva care e vorbit de rău, când ar puteafoarte bine să folosească numai ceva care e vorbit de bine? Care e logicaacestei alegeri? Citește mai departe și vei afla răspunsul.

Capitolul 2

M-aș socoti cel mai fericit dintre muritori dacă aș putea face caoamenii să se poată dezbrăca de prejudecățile lor.

- Charles L. de Montesquieu -

Atunci când cineva decide să pornească o afacere, dacă într-adevărare o viziune largă și își dorește un succes imens, urmărește ca ceea ce eloferă (produse sau servicii) să penetreze un segment cât mai mare depiață, cu cheltuieli cât mai mici. Cu alte cuvinte, vrea să ajungă la câtmai mulți oameni, cu costuri minime.

Și aici este cheia motivului sau a rațiunii de a exista pentrucompaniile care apelează la vânzarea de tip Multi Level Marketing:costurile minime.

După cum știi, există și cealaltă variantă folosită de cătrecompaniile care NU folosesc vânzarea de tip Multi Level Marketing:investiții masive în reclamă și implementare. Dacă tu ai creat un nousăpun și vrei să-l vinzi la scară largă, varianta clasică (cea înțeleasă celmai ușor de către toți) este să deschizi un magazin și să bagi cu lopata bani în tot ceea ce îți va aduce vânzări: reclamă, salarii pentru vânzători,spații comerciale, etc.

Bun, dar ce faci dacă NU ai așa de mulți bani pe care să-i arunci pereclamă și toate cele necesare? Renunți să-ți mai vinzi săpunul? Nu artrebui să renunți doar pentru acest motiv.

Ar mai exista o variantă care te poate ajuta: să apelezi la oamenicare să facă vânzări directe, plătiți doar cu comision din vânzările pecare ei le fac. Soluția pare foarte simplă și eficientă. Recrutezi oamenicare se consideră talentați la vânzări, apoi ei încep să vândă altor oamenisăpunul tău. Vânzătorii direcți câștigă comisioane din vânzări,cumpărătorii câștigă câte un săpun bun, tu obții profit și nici NU dai bani pe reclamă înainte de a se vinde săpunurile, ci după ce acestea se


8/50

8

vând. Totul pare să fie minunat și toată lumea va fi mulțumită, fără sămai fie nevoie de niciun fel de ”piramide”!

Va fi însă totul la fel de frumos și de minunat și în realitate?Răspunsul este: NU! Aici există o mare problemă: cei care să se ocupe cu vânzarea directă.

Realitatea este aceasta: sunt foarte puțini acei oameni cu adevărattalentați la vânzări. Nu numai că sunt foarte puțini, dar cei mai mulțidintre ei sunt și foarte pretențioși, în sensul că NU se mulțumesc doar cucomisioanele din vânzări, ci mai vor să le asiguri și salarii foarte bune.Dar tu de unde să le oferi salarii, dacă NU ai bani pe care să-i ”arunci” înainte de a se vinde săpunul tău?

Și mai este o problemă. Dacă vrei să instruiești pe cineva să devinăun foarte bun vânzător direct, trebuie să investești o grămadă de bani înaceastă instruire. Și iar ajungem de unde am plecat. Chiar dacă ar fi săgăsești un singur agent bun de vânzări într-un întreg oraș, tot nu esuficient pentru ambițiile tale.

Reține: companiile ambițioase sunt cele care vor totul, cucheltuieli cât mai mici. Iar o ”pasăre rară” cum este un agent de vânzăritalentat NU te poate ajuta să obții totul. El va putea penetra doar o bucățică din piață, bucățică prea mică pentru ceea ce îți dorești tu.

Nu mai spun că noțiunea de ”extindere continuă” își pierde sensulatunci când apelezi numai la agenți de vânzări directe. Cei care fac vânzări directe sfârșesc prin a se axa pe o anumită piață locală, NU peextindere nelimitată.

Dar nu e numai asta. Dacă tu cu greu ai găsit un singur agent bunde vânzări într-un întreg oraș, e posibil oricând ca acel singur agent de vânzări, din motive independente de voința lui, să NU mai poatăcontinua vânzarea directă. Poate că el se îmbolnăvește sau pur și simpluemigrează în altă țară și nu se mai poate ocupa de vânzări. Și tu ce faci înacest caz? Vânzările aduse de acel agent încetează brusc. Ca să cauți și săgăsești alt agent de vânzări la fel de bun îți poate lua timp. Și NU știi câttimp îți poate lua o nouă recrutare și, mai ales, NU știi dacă vei mai găsiun agent de vânzări la fel de bun ca cel pe care tocmai l-ai pierdut. Nu,așa nu merge! După ce că ”pasărea rară” e foarte greu de găsit, e posibilși să o pierzi oricând. Prin urmare, soluția cu agenții de vânzări directeNU e cea mai bună.

Dar o soluție mai bună trebuie să existe! Și care crezi că ar fiaceea? Bani pentru reclamă plătită dinainte nu ai. Bani pentru a investi în marketing masiv nu ai. Bani pentru a plăti agenți de vânzări directe(în cazul fericit în care îi găsești pe cei mai buni agenți de vânzăridirecte) nu ai.


9/50

9

Și atunci, ce faci? Tu vrei să-ți vinzi neapărat săpunul. Dar cum îl vinzi? Singura soluție este să pornești o companie Multi Level Marketing(sau MLM). Este varianta cea mai eficientă și mai ieftină, din toatepunctele de vedere. În MLM nu e nevoie de oameni talentați la vânzări!Mai mult, în MLM pot avea un succes imens chiar și oamenii care sunt

cei mai slabi vânzători posibili.O companie MLM are avantaje pe care alte tipuri de companii NU

le au. Astfel, extinderea afacerii se poate face fără oprire și fără limitegeografice. Nu mai depinzi de agenți de vânzări care operează pe unteritoriu limitat. Nu mai trebuie să cauți ”păsări rare”, adică agenți de vânzări cu fler și foarte pasionați de domeniul vânzărilor directe. Teadresezi unei piețe largi, fără să te mai poticnești în căutarea anumitorcalități pe care foarte puțini oameni le posedă.

Practic, Multi Level Marketing înseamnă FLEXIBILITATE șiEFICIENȚĂ. Multi Level Marketing (MLM) înseamnă să obții cât maimult posibil, cu costuri cât mai mici. Poți obține foarte mult și cu costurimari.

Dar de ce să alegi varianta costurilor mari, când variantacosturilor mici este mereu la îndemâna ta și te îmbie să o folosești? Dece să plătești mult, când poți să plătești puțin? De ce să te complici, cândpoți foarte bine să simplifici totul?

MLM este o alegere a simplității și eficienței pentru absolut toțioamenii, dar și pentru companiile care vor să lanseze un produs sau unserviciu. Compania pornește rapid și simplu.

Imaginează-ți cum este ca tu să oferi săpunul tău doar câtorvaoameni. Aceștia, fiind mulțumiți de calitatea săpunului, îl recomandă șiei altor oameni, cunoscuți sau prieteni de-ai lor. După ce cumpără șifolosesc săpunul, îl recomandă și aceștia mai departe, altor cunoscuțisau prieteni de-ai lor. Și tot așa, rețeaua de consumatori se extindecontinuu.

Observi că am scris: ”rețeaua de consumatori”. NU am scris”vânzători” sau ”distribuitori”. Fiecare membru al rețelei cumpărăsăpun de la compania ta, apoi, după ce în rețeaua lui de consumatoriintră alți oameni care și ei cumpără același săpun, primește comisioane, în funcție de mărimea acestei rețele. Dacă ai în rețea 500 de oameni carecumpără săpun, poți primi comision. Dar, dacă ai în rețea 5000 deoameni care cumpără săpun, primești comision de 10 ori mai mare. Șiașa mai departe. Toți câștigă câte ceva. Compania obține profit. Membriirețelei de consumatori se aleg cu săpun care oricum le este necesar și,dacă ei extind rețeaua de consumatori, se aleg și cu comisioane. Aici NUmai este vorba despre talente speciale de vânzător și rezervate numai


10/50

10

unor oameni. Aici absolut toți oamenii pot obține rezultate, succes și bani.

Este adevărat că NU toți oamenii se pricep să vândă, dar TOȚIoamenii, fără excepție, se pricep să RECOMANDE.

”Acum eu folosesc un săpun nou și foarte bun. Sunt foarte

mulțumit de el!” Crezi că îți trebuie niște talente speciale pentru a puteaspune tuturor oamenilor această frază? Crezi că trebuie să urmezicursuri speciale și sofisticate de pregătire în domeniul vânzăriloreficiente pentru a putea folosi fraza: ”Acum eu folosesc un săpun demare calitate. Ți-l recomand și ție cu încredere!”? NU, nu trebuie așaceva!

Când ceva îți place, recomanzi, pur și simplu, fără niciun efort!Recomandarea se face natural, fără să te împingă cineva de la spate.

Imaginează-ți că tu mergi la un film, la cinema. Și tocmai ainorocul să vezi un film extraordinar de bun. Când ieși din sala decinema, ești de-a dreptul încântat de filmul pe care l-ai văzut. Ce mai, afost o experiență cu totul și cu totul minunată! Tocmai te gândești la un bun prieten de-al tău și care încă NU a văzut acest film. Și tu ai vrea dintot sufletul să vizioneze și el acest film, pentru că vrei să trăiască și elexperiența care te-a încântat pe tine. Te întâlnești cu el și îi recomanzicu căldură să meargă la cinema: ”Mergi și sigur îți va plăcea filmul! Eceva foarte tare!”

Desigur, prietenul te va crede, dacă ție într-adevăr ți-a plăcutfilmul. Dacă filmul nu ți-a plăcut și încerci cumva să le spui și altora căți-a plăcut, nu merge.

Sinceritatea se simte! Cert este că prietenul tău va fi impresionatde sinceritatea cu care îi recomanzi filmul. El devine foarte curios șidorește să vadă filmul. Și va merge, desigur, la cinema.

După ce filmul se termină, prietenul tău, foarte încântat despectacolul pe care l-a savurat în sala de cinema, vorbește cu alți doiprieteni de-ai lui și le recomandă cu căldură să meargă la cinema, pentrucă vor vedea un film senzațional. Cei doi prieteni ai prietenului tău mergși ei la cinema, unde sunt captivați de filmul acela senzațional.

Bineînțeles, mai departe se întâmplă exact ceea ce trebuie să se întâmple în mod natural, neforțat, ca de la sine. Cei doi prieteni aiprietenului tău, încântați de filmul pe care l-au văzut, îl recomandă și eimai departe, la prietenii lor. Dacă fiecare recomandă filmul la cel puțindoi prieteni, rețeaua de recomandări se extinde prin creștereexponențială și devine mereu din ce în ce mai mare.

Doi prieteni recomandă fiecare filmul altor doi prieteni și vor fiastfel patru noi spectatori la film. Cei patru recomandă mai departefilmul și vor fi alți opt noi spectatori la film. Cei opt recomandă mai


11/50

11

departe filmul și vor fi alți șaisprezece noi spectatori la film. Și așa maideparte.

Rețeaua de recomandări se extinde în mod natural, pe bazaplăcerii de a vedea un film excelent. Tu ai recomandat filmul câtorvaprieteni, apoi, pornind de la această recomandare, cinematograful se

trezește cu zeci, sute, mii, zeci de mii de spectatori.Se întâmplă exact ceea ce ar trebui să se întâmple. Este ceva

imoral sau ilegal să recomanzi cuiva un film care ți-a plăcut extrem demult? Desigur că NU! Este ceva imoral sau ilegal ca și cei cărora le-airecomandat filmul să-l recomande mai departe, prietenilor saucunoscuților lor? Desigur că NU! Este ceva imoral sau ilegal ca aceastărețea de recomandări pornite din inimă să se extindă continuu și fărălimite? Desigur că NU!

Recomandările sunt ceva firesc, ceva ce toată lumea face! Nici pedeparte recomandările venite din inimă nu sunt ceva imoral sau ilegal!Cei care au realizat filmul ”Titanic” au investit, desigur, și o grămadă de bani în reclamă. Dar să știi că, în mod sigur, foarte, foarte, foarte mulțioameni au mers la cinematograf să vadă filmul ”Titanic” NU pentru căau văzut niște reclame, ci pentru că prieteni sau cunoscuți de-ai lor aufost la cinema, au văzut filmul, apoi l-au recomandat cu cea mai marecăldură.

De fapt, toate cinematografele practică și Multi Level Marketing(MLM), chiar dacă NU acordă comisioane oamenilor și nu au statut decompanii MLM.

Și încă ceva: TOȚI oamenii practică MLM, chiar dacă unii dintre eisunt adversari înverșunați ai ”piramidelor”! Nu crezi? Ia gândește-tepuțin! Tu cumperi dintr-un magazin (care NU e companie MLM!) opereche de pantofi, apoi un bun prieten de-al tău (să spunem că senumește Tom) vede pantofii tăi, îi plac foarte mult și îți spune: ”Hei, deunde ai cumpărat pantofii ăștia? Îi vreau și eu! Îmi plac foarte mult!” Tu îi spui: ”I-am cumpărat de la magazinul din colț, de pe strada noastră.”

Tom merge fuguța în acel magazin și își cumpără pantofii. Apoi vine ”lanțul” recomandărilor. Nick, un bun prieten de-al lui Tom, vedepantofii pe care Tom îi poartă, îi plac și cere să-i spună și lui de unde i-acumpărat. Tom îi recomandă lui Nick magazinul din care a cumpăratpantofii, iar Nick intră în acel magazin și cumpără și el o pereche depantofi.

Și uite așa s-a format un ”lanț” al recomandărilor (Tu>>>Tom>>> Nick), exact ca ”lanțurile” din mult-hulitele ”piramide”. DacăTom a devenit clientul magazinului de pantofi, este normal ca acelmagazin să-ți dea și ție un comision din prețul pantofilor cumpărați deTom. Și ar trebui să-ți dea comision și din prețul pantofilor cumpărați


12/50


13/50

13

Numai că NU toți oamenii au înțeles această realitate. TOȚIoamenii sunt deja implicați în ”piramide”, chiar și TU! Acesta eadevărul!

De asemenea, toate magazinele și toate companiile din lume obținprofit ȘI din ”lanțurile” de recomandări din om în om, ”lanțuri” care se

formează firesc, neforțat, așa cum e normal să se formeze. Însă unelecompanii decid să-și recompenseze clienții sau cumpărătorii pentruaceste ”lanțuri” de recomandări, iar altele decid să NU îi recompensezepe clienți sau cumpărători.

Tu poți să cumperi un telefon de la o anumită companie, apoi treiprieteni de-ai tăi să cumpere același telefon, să-l recomande mai departeși să se formeze ”lanțuri” de recomandări formate din mii, zeci de miisau chiar sute de mii de oameni, ceea ce înseamnă mii, zeci de mii sauchiar sute de mii de telefoane pe care acea companie le-a vândutpornind de la recomandările tale către cei trei prieteni ai tăi.

Dacă respectiva companie NU are statut de companie Multi LevelMarketing (ba chiar urăște ”piramidele” sau le consideră ceva neserios),după ce ea vinde acele mii, zeci de mii sau chiar sute de mii de telefoane,ție NU îți oferă absolut nicio recompensă, niciun fel de comision, deșiCORECT AR FI SĂ -ȚI DEA COMISIOANE, pentru că datorită celor treirecomandări ale tale a ajuns această companie să vândă mii, zeci de miisau chiar sute de mii de telefoane și să se lăfăie în profit.

Din păcate, companiile care consideră că ”piramidele” ar fi cevaneserios preferă să folosească o parte din profit pentru a plăti salariileangajaților, reclama, spațiile comerciale, etc., dar NU și pentru a te plătipe tine, cel care ai recomandat altora produsele companiei și ai făcutposibilă declanșarea ”lanțurilor” de recomandări aducătoare de belșugpentru companiile care detestă ”piramidele”.

Din fericire, însă, există și companii care au o viziune mult mailargă și mai deschisă: companiile Multi Level Marketing. Acestecompanii te plătesc pe tine după ce, pornind de la recomandările pe carele faci pentru produsele lor, se formează ”lanțuri” de recomandări dinom în om. Cu cât aceste ”lanțuri” de recomandări sunt mai multe și mailungi, cu atât prin ele se vând mai multe produse și cu atât mai mulți bani primești tu.

Companiile Multi Level Marketing au un sistem prin care înregistrează absolut tot ceea ce mișcă prin aceste ”lanțuri” derecomandări: număr de produse cumpărate, număr de oameni implicați în ”lanțurile” de recomandări, în așa fel încât companiile acestea știu înorice moment câți bani și câți oameni circulă prin ”lanțurile” derecomandări pornite de la tine și știu exact cu câți bani trebuie să terecompenseze.


14/50

14

Tot acest sistem îți permite și ție să monitorizezi tot ceea ce mișcă în ”lanțurile” de recomandări pornite de la tine: număr de cumpărători,număr de produse cumpărate, comisioane pe care le ai de încasat, tot,absolut tot.

Cu alte cuvinte, companiile Multi Level Marketing oferă

TUTUROR oamenilor un parteneriat absolut onest, transparent șilegitim prin care TOȚI oamenii pot obține câștiguri de bani din”lanțurile” de recomandări care pornesc de la ei.

Companiile Multi Level Marketing își prețuiesc extrem de mult viziunea, pentru că au înțeles acest adevăr: este o viziune corectă pentrutoți, atâta vreme cât ”lanțurile” de recomandări din om în om apar pestetot (chiar și acolo unde ”piramidele” sunt vorbite de rău) și tot timpul(chiar și atunci când oamenii nu țin neapărat să pornească ”lanțuri” derecomandări).

Se pune însă această întrebare: dacă toți oamenii sunt dejaimplicați în ”lanțuri” de recomandări și toate companiile obțin profit ȘIdin ”lanțuri” de recomandări, DE CE oare ”piramidele” sunt vorbite așade rău de unii oameni și DE CE mai există oameni care fug de”piramide” și le consideră ceva neserios?

Ei bine, răspunsul la această întrebare este o adevărată provocareși merită analizat cu atenție în rândurile pe care le vei citi mai departe.

Capitolul 3

Prejudecata este o părere fără judecată

- Voltaire -

Foarte mulți oameni fug de... ”piramide”, de parcă ar avea de-aface cu un mare dușman sau cu o capcană perfidă care să le distrugă viața.

”Piramidele” însă sunt doar o formă de comerț și un parteneriat

prin care oamenii pot să câștige mai mulți bani. ”Piramidele” NU artrebui să fie pentru nimeni o sperietoare. Dimpotrivă, TOȚI oamenii artrebui să le privească dintr-un unghi care să le aducă numai câștiguri șiun viitor mai bun.

Realitatea este însă că foarte mulți oameni sunt speriați de”piramide”. De ce oare?


15/50

15

Motivele sunt mai multe și le vom analiza pe rând. Vom începe cuun motiv invocat chiar și de către oamenii foarte inteligenți. CompaniileMLM, atunci când le prezintă tuturor planul de recompensare, utilizeazăun model explicativ-didactic cu ajutorul căruia potențialii colaboratorisă înțeleagă mai bine, mai clar și mai simplu calea prin care pot ajunge

să încaseze comisioane din rețeaua de consumatori pe care o vordezvolta.

În mod aproape sigur ai mai întânit și tu acest model: te înscrii încalitate de consumator al produselor companiei MLM, apoi înregistrezi în sistem încă 5 consumatori, aceștia înregistrează și ei fiecare câte 5consumatori, apoi, aceștia, la rândul lor, înregistrează fiecare câte 5consumatori fiecare, etc, etc.

În acel model vei vedea o progresie geometrică de forma: 5oameni înscriu câte 5 oameni. Rezultă 25 de oameni în sistem. Cei 25 deoameni înscriu câte 5 oameni. Rezultă 125 de oameni în sistem. Cei 125de oameni înscriu câte 5 oameni. Rezultă 625 de oameni în sistem. Cei625 de oameni înscriu câte 5 oameni. Rezultă 3125 de oameni în sistem.Cam pe aici se oprește prezentarea din modelele explicative.

Bineînțeles, dacă cineva dorește, poate continua calculul. Cei 3125de oameni înscriu câte 5 oameni. Rezultă 15 625 de oameni în sistem.Cei 15 625 de oameni înscriu câte 5 oameni. Rezultă 78 125 de oameni însistem.

Calculul poate continua: 78 125 x 5 = 390 625. 390 625 x 5 = 1 953125. 1 953 125 x 5 = 9 765 625. 9 765 625 x 5 = 48 828 125. 48 828 125 x5 = 244 140 625. 244 140 625 x 5 = 1 220 703 125...

Dacă vom calcula mai departe, vom constata că rezultatul neindică ceva ce toată lumea poate înțelege: se depășește populațiaplanetei. Altfel spus, dacă fiecare om recrutează la rândul lui câte 5oameni, se ajunge, conform acestui calcul, în situația în care deja toțilocuitorii planetei sunt recrutați în sistem, iar ultimii recrutați NU maiau pe cine să recruteze.

Evident, acest calcul matematic este perfect logic, așa de logic încât toți cei care abia așteaptă să descopere o capcană ascunsă exclamă”satisfăcuți”: ”Aha! E clar că NU au cum să câștige toți oamenii în acestsistem, dacă ultimii intrați NU mai au de unde să recruteze alțioameni!”

Există o categorie mai specială de oameni. Aceștia se numesc Vânătorii De Capcane. Se pare că ei au această capacitate uluitoare de acăuta peste tot capcane, chiar și acolo unde acestea nu există. Ei suntextrem de vigilenți (la fel ca cei mai pasionați vânători) atunci când”miros” că undeva s-ar putea ascunde o posibilă capcană. Evident, când vor întâlni o ofertă din partea unei companii MLM, vor fi pe ”terenul”


16/50

16

lor... Vor jubila triumfători, fericiți și mândri că au descoperit o”capcană”, o cursă destinată celor naivi, dar NU și lor, oameni deștepți,cu capul pe umeri.

Bineînțeles, NU e nimic rău să te ferești de curse care ar puteasă-ți aducă pierderi și să te facă să suferi. Logica Vânătorilor De Capcane

pare să fie acceptabilă. Modelul creșterii exponențiale se pare că indicăși posibilitatea ca unii oameni, deoarece au intrat în schemă mai pe lasfârșit, să fie pierzătorii, cei care nu mai pot dezvolta mai departerețeaua. Oricine poate înțelege asta.

Când analizezi mai cu atenție schema dezvoltării exponențiale arețelei, observi repede că cei din vârful ”piramidei” reușesc săconstruiască sub ei o rețea imensă, iar cei de la baza ”piramidei”,datorită faptului că NU mai au pe cine să recruteze, sunt perdanții,naivii care au crezut că pot câștiga și ei la fel ca cei din vârful”piramidei”.

Am însă o veste proastă pentru Vânătorii De Capcane. Logica loreste excelentă, dar numai în... teorie. Da, Vânătorii De Capcane uită cevaesențial: modelul creșterii exponențiale (5 oameni înscriu câte 5 oameni,cei 25 de oameni înscriu fiecare câte 5 oameni, etc.) este pur și simpluTEORETIC. Acest model are un rol foarte precis: să le explice oamenilorPOTENȚIALUL de câștig al sistemului.

În Dicționarul Explicativ există și această definiție a cuvântului”potențial”: ”care prezintă o acțiune ca posibilă, fără să precizeze dacă serealizează sau nu.”

Uite și altă definiție, tot în Dicționarul Explicativ: ”Potențial =Care are în sine toate condițiile esențiale pentru realizare, care există caposibilitate, care există în mod virtual.”

E totul clar. Modelul cu rețeaua care crește de câte 5 ori explicăceva care are toate condițiile pentru a se realiza (adică este posibil să serealizeze o astfel de rețea), dar NU precizează dacă se va realiza sau nupentru o anumită persoană.

Bineînțeles, asta NU înseamnă că acest model nu se poate realizași în practică. Există POTENȚIAL teoretic pentru așa ceva. DACĂ acestpotențial TEORETIC devine cumva, cândva, REALITATE, atunci ceea cea fost teoretic devine fapt concret. Însă, în realitate, potențialul teoretical acestui model NU s-a materializat NICIODATĂ, chiar dacă mereu aufost oameni care au câștigat foarte mulți bani prin valorificarea acestuimodel.

Există noțiunea de ”potențial militar” al unei țări. Dacă o țarăposedă armament nuclear capabil să distrugă toată planeta, înseamnă căpotențialul militar al acelei țări este uriaș, cu totul îngrozitor. Acea țară


17/50


18/50

18

FIECARE OM NU VA ÎNSCRIE MEREU ACELAȘI NUMĂR DEOAMENI.

Și aici este aspectul cel mai important pe care trebuie să-l înțelegi.În modelul teoretic al ”piramidei”, fiecare om înscrie în sistem exact câte5 oameni, de parcă fiecare om ar fi un robot programat să înscrie exact 5

oameni. În realitate, oamenii NU sunt roboți. În realitate, oamenii NUau cum să înscrie exact câte 5 oameni, nici mai mulți, nici mai puțini.Există, într-adevăr, un POTENȚIAL pentru a se realiza așa ceva (celpuțin o dată în toată istoria industriei MLM), dar, deocamdată, modelulrămâne la stadiul de pură teorie. Din cauză că acest model teoretic NUs-a transpus niciodată sută la sută în realitate, ”piramidele” NU există înmod real.

Așadar, orice motiv de frică sau neîncredere trebuie să dispară.NU există ”piramide”, ci există cu totul alte figuri geometrice: romb,dreptunghi, pătrat, etc. Orice fel de figuri geometrice apar în realitate,dar NU ”piramide”!

În realitate NU există ”vârful piramidei” și ”baza piramidei”,pentru că nici ”piramida” NU există. Dacă ”baza piramidei” NU există, eclar că NU pot exista oameni care să piardă vreodată din cauza saturațieipieței.

La fel, NU vor exista niciodată, în sistemele MLM, oameni care săcâștige pe seama pierderii suferite de către alți oameni. Cei care câștigă bani, câștigă pentru că au dezvoltat niște rețele prin care circulăproduse. Dar oricare membru din acele rețele poate să dezvolte maideparte alte rețele de consumatori și să câștige bani. ”Constelațiile”acestor rețele sunt într-o continuă mișcare și transformare, astfel căfiecare om, indiferent de momentul în care se înscrie în sistem, poatedezvolta alte rețele și poate câștiga bani.

Tocmai datorită faptului că rețelele sunt extrem de dinamice, opersoană care intră acum în sistem are aceleași șanse de câștig ca cinevacare a intrat primul în sistem.

De fapt, așa-zisa saturație a pieței, determinată de ”umplerea” bazei ”piramidei” este o falsă problemă, creată artificial de către cei carese împiedică de amănunte imaginare și refuză să gândească într-operspectivă mai largă. Dacă e să facem un exercițiu imaginar și săreflectăm mai mult la noțiunea de ”saturație” a pieței, descoperim că nunumai ”piramidele” pot fi acuzate că ar produce acest fenomen, ci șicelelalte forme de comerț, considerate acceptabile de către toți oamenii.

Populația planetei este de circa 7 miliarde de oameni.Imaginează-ți că ar exista un produs pe care absolut toți oamenii să și-ldorească, lună de lună. Mai mult, este un produs de care oamenii chiarau nevoie. Acest produs are prețul de 3 dolari. Din cei 3 dolari, 1 dolar


19/50

19

este oferit comision celui care vinde produsul respectiv. Compania caredistribuie acest produs a recrutat 70 000 de agenți de vânzări directe.

Piața planetară este împărțită în mod egal la cei 70 000 deoameni. Prin urmare, fiecare agent de vânzări directe are câte o piață de100 000 de cumpărători. Asta înseamnă că fiecare agent de vânzări

directe câștigă în fiecare lună câte 100 000 de dolari (!!!), adică 1 dolarde la fiecare produs pe care îl cumpără lunar cei 100 000 de clienți.

Desigur, câștigul de 100 000 de dolari lunar este imens. Orice omși-ar dori un asemenea câștig. Cei 70 000 de agenți de vânzări directesunt super-mulțumiți. Un venit lunar de 100 000 de dolari le asigură untrai mai mult decât decent. Cumpărătorii acelui produs de 3 dolari suntși ei mulțumiți de produsul respectiv. Toată lumea este mulțumită, maiales cei 70 000 de agenți vânzări directe, care câștigă foarte bine, fără sămai fie nevoie de acele urâte ”piramide”. Totul pare să fie minunat.

Dar oare chiar așa de minunat ar fi, dacă acest model s-ar realizași în practică? Nu cred. Dacă analizezi mai cu atenție acest model,observi ceva ce speriații de ”piramide” ar spune că deja s-ar putea întâmpla în cazul insuportabilelor ”piramide”: saturația pieței.

Da, chiar dacă NU există deloc ”piramide”, piața este dejasaturată. Sunt 70 000 de agenți de vânzări directe (care câștigă câte 100000 de dolari lunar) și 6 999 930 000 de consumatori care cumpărălunar acel produs de 3 dolari.

Dacă cineva care face parte din grupul imens al celor 6 999 930000 de consumatori vrea să treacă în rândul agenților de vânzări directepentru a câștiga 100 000 de dolari lunar (cine nu ar vrea, oare?), NU SEMAI POATE. TOTUL ESTE BLOCAT! Și aici NU ESTE VORBA DESPRENICIUN FEL DE PIRAMIDE, CI DESPRE CEVA CE TOATĂ LUMEA ACCEPTĂ!

În mod sigur cei 6 999 930 000 de consumatori NU s-ar mulțumiTOȚI cu statutul de simpli consumatori, mai ales când ei îi văd așa de bine pe cei 70 000 de agenți de vânzări directe cum câștigă câte 100 000de dolari lunar și se lăfăie în belșug!

De fapt, TOȚI oamenii ar dori să fie în locul celor 70 000 deagenți vânzări directe, mai ales că este vorba despre câștiguri care NU aulegătură cu ”piramidele”. Însă, conform acestui scenariu pur și simpluimaginar, NU se mai poate, pentru că toată piața este deja saturată șiocupată de cei 70 000 de agenți de vânzări directe, chiar dacă aici NUexistă niciun fel de ”piramide”.

Așadar, unii oameni acuză degeaba ”piramidele” că ar generasaturarea pieței, iar această saturare ar duce la câștiguri numai pentrucei din vârful ”piramidelor”. Este vorba numai despre o frică născutădintr-o problemă falsă, la fel cum și scenariul cu cei 70 000 de agenți de


20/50

20

vânzări directe și cu blocarea pieței pentru cei 6 999 930 000 deconsumatori este tot o problemă greșit pusă, o situație cu totul absurdă,fără echivalent în realitate. Un scenariu imaginar este una (”piramida”care duce la saturarea pieței), iar realitatea este alta!

Realitatea este că ”piramidele” nu s-au realizat niciodată în

practică, la fel cum NU s-a realizat niciodată nici scenariul imaginar șiabsurd cu cei 70 000 de agenți de vânzări directe. Pornind de la aceastărealitate, rezultă că acea părere care se referă la saturarea pieței dincauza bazei ”piramidei” este pur și simplu o prejudecată, o afirmațiecare nu se justifică absolut deloc.

Toți oamenii care se implică într-o activitate MLM au aceleașișanse de câștig, indiferent de momentul în care ei încep o astfel deactivitate. Niciun om NU trebuie să aibă niciun motiv pentru a NU începe o activitate MLM, dimpotrivă, are toate motivele să se implice câtmai repede și mai intens în MLM.

OK , hai să spunem că toți oamenii, după ce vor citi rândurile deaici, vor înțelege faptul că saturarea pieței este doar un mit. Se vorimplica imediat în MLM? Nu, nu se va întâmpla chiar așa. Oare de ce?Citește mai departe și vei afla răspunsul!

Capitolul 4

Prejudecată este doar un alt cuvânt pentru ignoranță.

- Thomas A.D. Weston -

Atunci când oamenii pornesc pe un drum nou, sunt însoțiți de unentuziasm firesc și numai de gânduri bune. Ei chiar vor să obțină ceva șichiar vor să se bucure cât mai repede de rezultate. Intențiile lor suntdintre cele mai nobile și mai pozitive.

La început de drum, totul este minunat. Proiectele de viitor suntabsolut splendide. ”Hai, mă apuc de treabă și fac tot ceea ce trebuie să

fac!” Ei bine, după ce începutul a fost făcut, va decurge mai departetotul la fel de bine și de frumos? În mod normal, așa ar trebui să fie.Numai că, în realitate, NU se întâmplă așa. Firea umană are ceva foarteciudat în ea. Este vorba despre o caracteristică care, într-adevăr, NU se găsește la toți oamenii.


21/50

21

Însă sunt destui oameni care se comportă într-un mod foarteinteresant. Astfel, foarte multe persoane, după ce încep ceva, SERĂZGÂNDESC. Da, asta e realitatea, simplă și cu impact.RĂZGÂNDIREA face parte din viața noastră, a tuturor.

Există mulți studenți care încep o facultate, apoi o abandonează.

Desigur, ei au început cursurile cu intenția de a le finaliza. Dar, peparcurs, ceva s-a întâmplat în mintea lor, ceva care i-a determinat să seRĂZGÂNDEASCĂ. Poate că facultatea aleasă nu se potrivea cu ceea ce își doreau ei. Poate că li s-au părut prea grele cursurile. Sau poate că, dincauza condițiilor materiale, au fost nevoiți să abandoneze studiile.

Motivele renunțării pot fi foarte multe și foarte diverse. Și vedempretutindeni oameni care abandonează după ce încep ceva. Bărbații secăsătoresc cu femeile, apoi, după ceva timp, decid să divorțeze. Existăoameni care își găsesc cu greu un loc de muncă, apoi decid să-și deademisia. Unii oameni își cumpără un apartament, apoi hotărăsc să-l vândă, pentru a-și căuta o altă locuință. Alți oameni fac eforturi să-șicumpere un automobil nou, apoi, după foarte scurt timp, constată că nule mai place acel automobil și decid să-l vândă.

Tot timpul vor fi oameni care să înceapă ceva și apoi să renunțe laceea ce au început. În toate domeniile se întâmplă așa ceva.RĂZGÂNDIREA este o lege nescrisă care guvernează implacabil viațaumană. Indiferent de cât de mult bine ar găsi cineva într-o anumităacțiune, dacă are un singur motiv pentru a se răzgândi, se va răzgândi cusiguranță. Indiferent de cât de bună ar fi o facultate, dacă un studentgăsește fie și un singur motiv puternic pentru a abandona facultatearespectivă, o va abandona.

În toate aspectele vieții, de la cele mai mici și până la cele maimari, renunțarea este stăpână. Începi să citești o carte bună, apoi decizisă nu o mai termini. Desigur, ai putea să termini de citit cartea, dar la felde bine se poate întâmpla să o lași baltă după primele 10 paginilecturate.

Răzgândirea ne însoțește permanent. Te așezi seara în fotoliul tăucomod de acasă și decizi că vrei să vezi la televizor un film care s-aanunțat a fi foarte bun. Apoi, după ce filmul este întrerupt de primulcalup de publicitate, decizi să NU mai vezi filmul mai departe și să ieși lao mică plimbare prin oraș. Răzgândirea ne însoțește permanent. Îțiplanifici cu toate detaliile o excursie la munte. Cumperi tot ceea ce enecesar, apoi ajungi la concluzia că, totuși, te-ai simți mai bine dacă ți-aipetrece tot weekend-ul acasă, la un ceai cald. Așa că renunți la ideea de apleca în excursie. Răzgândirea ne însoțește permanent. Începi o cură deslăbire, apoi iei hotărârea că e mai bine, totuși, să nu slăbești.Răzgândirea ne însoțește permanent.


22/50

22

Zi de zi, chiar și în cele mai mărunte aspecte ale vieții, oamenii iaudecizii, apoi renunță rapid la acele decizii. Un bărbat alege să se îmbracecu costumul albastru, apoi, după 5 minute, se răzgândește și alegecostumul maro. O femeie alege să se îmbrace cu o rochie roșie, apoi,după 2 minute, se răzgândește și alege rochia portocalie.

Răzgândirea ne însoțește permanent, zi de zi, săptămână desăptămână, lună de lună, an de an. Răzgândirea a ajuns să fie chiar cevafoarte banal, de la sine înțeles. Răzgândirea însoțește aspectele minoreale vieții, dar și aspectele majore. Te poți răzgândi atunci când tocmai aiales meniul la restaurant (un aspect minor, fără mare importanță), darte poți răzgândi și atunci când tocmai te-ai căsătorit (un aspect major,de mare importanță) și ai ajuns la concluzia că ți-ai dori, totuși, un altpartener de viață, nu cel pe care l-ai ales de curând.

Și mai există un adevăr crunt al vieții: cei mai mulți oameni auobiceiul de a se răzgândi, chiar și în domeniile de mare importanțăpentru ei. Inconsecvența este o caracteristică a majorității. Oamenii sepot răzgândi chiar și fără o justificare logică a acțiunii lor. Ei se potrăzgândi pur și simplu, doar pentru că li s-a năzărit ceva, fără să segândească prea mult.

Desigur, există și o categorie specială de oameni: consecvenții.Mai exact, este vorba despre acei oameni mai rari care, atunci când iau ohotărâre considerată de ei foarte importantă, NU se mai răzgândescniciodată, ci, dimpotrivă, continuă până când hotărârea lor estetranspusă total în realitate. Însă astfel de oameni sunt un fel de excepțiide la regulă. Iar regula este că cei mai mulți oameni SE RĂZGÂNDESCdupă ce încep ceva anume. Această lege nescrisă NU se va schimbaniciodată.

Nu contează dacă obiectul hotărârii este excelent. Oamenii se potrăzgândi chiar și atunci când încep ceva senzațional din toate punctelede vedere. De exemplu, un student se poate înscrie la cea mai bunăfacultate din lume, cu cei mai străluciți profesori, cu cele mai minunatecondiții de studiu și cu cele mai frumoase perspective de carieră. Dacăacel student decide că respectiva facultate NU e pentru el, se va răzgândiși va abandona studiile. Cine e de vină pentru această răzgândire?Facultatea sau studentul? Bineînțeles că studentul! Facultatea esteexcelentă și are foarte mulți studenți mulțumiți, deciși să-și continuestudiile. Însă se mai găsește și câte un student care, din motive de elștiute, se RĂZGÂNDEȘTE și abandonează acea facultate.

Nu contează dacă ceva anume este FOARTE IMPORTANT!Oamenii se răzgândesc chiar și atunci când au de a face cu ceva extremde important pentru viața lor. Căsătoria este un pas foarte important în viață. Cu toate acestea, zilnic au loc divorțuri. Dacă oamenii care


23/50

23

divorțează decid că e mai bine să renunțe la partenerul lor de viață,atunci decizia e numai a lor.

Ei bine, dacă oamenii se răzgândesc atunci când este vorba desprelucruri foarte importante pentru viața lor, ce crezi că se va întâmplaatunci când vor adera la o afacere de tip MLM? Răspunsul nu e foarte

greu de dat. Cei mai mulți dintre cei care aderă la o afacere de tip MLMiau decizia de a RENUNȚA după ce au început o astfel de afacere.

Renunțarea se produce mai devreme sau mai târziu, însă ceea ce esigur este că cei mai mulți abandonează ceea ce au început, la fel cum se întâmplă în multe alte domenii ale vieții și care nu au legătura cucompaniile MLM. Este vorba despre un fenomen global și pe care îl întâlnim mereu. Cei mai mulți oameni abandonează după ce au începutceva! Asta se întâmplă în toate aspectele vieții, NU doar în MLM! Esteun fenomen FIRESC, pentru că așa e natura umană.

Prin urmare, NU trebuie să te miri deloc atunci când afli că cinevas-a înscris la o companie MLM, apoi, mai devreme sau mai târziu,abandonează totul. Așa e firea oamenilor, să abandoneze orice, dacă ei vor neapărat să abandoneze! Dacă cineva aderă la o afacere MLM, apoirenunță complet la afacerea respectivă, această renunțare NU arelegătură cu calitatea acelei afaceri MLM sau cu faptul că acea afacereMLM este bună sau nu. Afacerea MLM poate să fie excelentă, totdegeaba. Dacă respectivul aderent decide să renunțe, va renunța.

Gândește-te la cineva care se angajează la o companie, pentru unsalariu foarte mare. Condițiile de lucru sunt minunate. Dacă salariul estefoarte mare, angajatul respectiv ar trebui să fie foarte mulțumit. Cemotiv ar mai avea să-și dea demisia, dacă totul este perfect? Niciunul! Ar trebui să-și vadă de cariera lui, pentru că e o carieră de mare viitor.

S-ar putea să te intrige ceea ce afli acum (în cazul în care nu știai),dar există și oameni care, deși primesc un salariu lunar foarte mare, deșilucrează în cel mai performant și mai prietenos mediu, decid săRENUNȚE la acel job. Pare ceva incredibil, dar e adevărat! Astfel defenomene se petrec pretutindeni în lume, în mod frecvent.

La fel se întâmplă și cu cei care se înscriu la o companie MLM. Eipornesc cu gândul de a face fapte mari, apoi, după o perioadă oarecare,abandonează totul. Dacă se întâmplă ca cineva (cu numele Tom, deexemplu) să înceapă o activitate MLM și să persevereze în așa fel încâtsă înscrie (după mari eforturi), 5 oameni în rețea, se poate trezi că cei 5oameni pe care i-a înscris au abandonat toată afacerea.

În loc să se întâmple ceea ce este descris în acel model teoretic și explicativ (adică 5 oameni înscriu și ei fiecare câte 5 oameni și astfelrețeaua mai crește cu 25 de oameni), se produce un fel de regres, o batere a pasului pe loc, pentru că cei 5 oameni s-au oprit. Tom este


24/50

24

nevoit să recunoască faptul că a înscris 5 oameni, dar i-a înscrisdegeaba, pentru că cei 5 nu mai aduc niciun fel de progres pentruafacerea lui.

Tom ar putea crede că cei 5 oameni pe care i-a înscris reprezintăun eșec pentru el, dacă ei sunt inactivi și nu mai sunt interesați de

afacere. Însă e firesc să se întâmple așa, la fel de firesc cum e ca cinevasă-și dea demisia de la o companie care îi asigură lunar un salariu foarte bun.

Oamenii sunt schimbători, unii chiar de la o zi la alta.RĂZGÂNDIREA face parte din firea umană. Cred că și pe tine te uimesccazurile de oameni care, deși păreau să aibă alături partenerul de viațăperfect, au decis să divorțeze și să-și caute un alt partener.

Pe cei 5 înscriși cine îi poate împiedica să renunțe la afacere?Nimeni! Numai că, dacă Tom nu este atent la natura schimbătoare aoamenilor sau nu a știut că trebuie să acorde importanță acestei realitățicare se numește RĂZGÂNDIRE, va considera că cei 5 oameni care auabandonat afacerea reprezintă eșecul afacerii lui. Prin urmare, Tom vacăpăta convingerea că afacerea NU funcționează și abandonează și eltotul. Dar aceasta este o convingere falsă! Bineînțeles, Tom NU știe astași se apucă să spună în stânga și în dreapta că afacerea NU funcționează.Oamenii îi vor da crezare și vor răspândi și ei ideea FALSĂ că afacerileMLM nu funcționează. Adevărul însă este că afacerile MLMFUNCȚIONEAZĂ!

Și totuși, de ce este greșită concluzia lui Tom? Pentru că el a înscris 5 oameni și s-a oprit în fața unui fenomen care este foarte firesc în toată lumea și în toate domeniile: RĂZGÂNDIREA. Dacă Tom arconsidera că RĂZGÂNDIREA este specifică doar unor oameni (NUtuturor!), ar continua munca de recrutare și ar înscrie în rețea următorii5 oameni, apoi următorii 5 oameni și tot așa. Și, la un moment dat,afacerea VA FUNCȚIONA pentru Tom. De ce va funcționa? Pentru căavem de-a face cu acest adevăr: oamenii se răzgândesc, dar NU toți.

Exact, mai sunt și oameni care, atunci când își stabilesc un scop,se țin cu dinții de el și nu se lasă până când nu-l ating. Ei sunt ”păsărilerare”, oamenii perseverenți și gata să lupte oricât de mult timp pentru visul lor. Pentru ei, răzgândirea este ceva absolut accidental. Și, mai alesatunci când se hotărăsc să înceapă o afacere MLM, ei NU se mairăzgândesc! Și ei sunt cei care recrutează mai departe. Dacă tu airecrutat 5 oameni care se răzgândesc, continuă să recrutezi alți oameni!Sigur vei găsi și ”pasărea rară”!

Așa cresc rețelele MLM. Fiecare om are ritmul lui propriu. Fiecareom poate renunța la afacere, mai devreme sau mai târziu. Sau,dimpotrivă, poate persevera la infinit. Oamenii sunt diferiți și acționează


25/50

25

diferit. Tocmai din această cauză, rețelele cresc mereu, dar niciodată NUse formează o piramidă ca în acel model teoretic folosit de cătrecompaniile MLM. Se formează conglomerate dinamice, un fel de”galaxii” de rețele în continuă schimbare și creștere. Dacă s-ar formacumva o piramidă perfectă, ceea ce ar fi cu totul excepțional, acea

piramidă ar fi singura din istoria tuturor companiilor MLM. Și NU ar fi pentru nimeni ceva rău dacă măcar o singură dată s-ar

forma o piramidă perfectă. Vei vedea mai departe de ce nu ar fi cevarău. Acum însă suntem pe tărâmul practicii, iar practica nedemonstrează că rețelele MLM sunt dinamice, în continuă dezvoltare șiaducătoare de profit pentru cei care le înțeleg cu adevărat.

Vor fi mereu 3 categorii de oameni. Prima categorie este formatădin oamenii care aderă la o companie MLM, apoi se răzgândescimediat. Ei se înscriu în rețea, primesc instrucțiunile de lucru, dar apoipur și simplu stau degeaba. Știu, pare greu de crezut, dar chiar așa se întâmplă. Acesta e un fenomen foarte curios al firii umane. De ce serăzgândește cineva care a luat o decizie? Nu se știe exact. Cineva decidecă vrea să scrie o carte, apoi se răzgândește BRUSC și decide că NU mai vrea să scrie cartea. De ce se răzgândește brusc? El știe! Sigur are unmotiv pe care nimeni altcineva nu-l mai poate înțelege! La fel se întâmplă și cu mulți dintre cei care decid să înceapă o afacere MLM.Decizia lor se schimbă imediat după ce au aderat la compania MLM, dinmotive numai de ei știute.

A doua categorie este formată din oamenii care încep o afacereMLM și, după înscriere, chiar aplică instrucțiunile de lucru, pentru arecruta alți oameni. Numai că, deși ei NU se răzgândesc imediat, se vorrăzgândi mai devreme sau mai târziu și vor abandona afacereaMLM. Unii abandonează după o săptămână, alții după o lună, alții după3 luni, iar alții după jumătate de an sau chiar mai mult. Unii reușesc să înscrie 1 om în rețea, alții înscriu 2 oameni, 3 oameni sau mai mulți. Eis-ar putea să câștige bani sau e foarte posibil să nu câștige nimic. Cineabandonează, pierde!

A treia categorie este formată din ”păsările rare”, adică dinoamenii care NU renunță niciodată. Ei sunt ”setați” pe un singur”program”: ÎNSCRIE! ÎNSCRIE MEREU ALȚI ȘI ALȚI OAMENI! Ei înscriu mereu om după om în rețea, chiar dacă nu fiecare om înscris vaface, la rândul lui, înscrieri. Pornind de la acțiunea perseverentă aacestei ”păsări rare”, se formează conglomerate dinamice de afiliați,șiruri-șiruri din care se desprind apoi alte ”păsări rare”. Cu cât șirulcreat de ”pasărea rară” este mai lung, cu atât din el se desprind maimulte alte ”păsări rare”. Fiecare ”pasăre rară” câștigă în funcție de


26/50

26

lungimea șirului creat. Cu cât șirul de afiliați este mai lung, cu atâtcâștigurile sunt mai mari.

Așadar, câștigurile NU depind de momentul în care începiafacerea, ci de lungimea șirului de afiliați pe care îl construiești prinperseverență. Aici NU există ”vârful piramidei”. ”Piramida” și ”vârful

piramidei” sunt doar niște prejudecăți, niște păreri fără legătură curealitatea.

Este FALSĂ părerea că cineva câștigă bani doar pentru faptul că seaflă în vârful piramidei. În realitate, afacerile de tip MLM suntoportunități minunate de câștig pentru TOȚI cei dispuși să perseverezela infinit și să construiască șiruri de afiliați din care să se desprindă noiși noi ”păsări rare”. Acesta este secretul câștigurilor în MLM, secret pecare numai ”păsările rare” ÎL ÎNȚELEG.

A m clarificat și acest aspect al ”piramidelor”. Însă, chiar dacă laacest capitol s-a înțeles totul, mai există oameni care tot se tem deafacerile MLM. Atunci când ei iau contact cu o ofertă MLM, chiar dacăNU au nicio problemă cu ”piramidele”, refuză imediat acea ofertă. Oarede ce? Citește mai departe și vei descoperi lucruri foarte interesante!

Capitolul 5

Prejudecățile deformează întotdeauna gândurile, sentimentele șiopiniile oamenilor.

- Mark Twain -

Ofertele companiilor MLM sunt foarte diverse. Evident, dacăexistă multe oferte MLM, e clar că ele se adresează și unei diversități decategorii de oameni. Astfel, unii oameni sunt de-a dreptul fericiți atuncicând o anumită companie le oferă oportunitatea de a VINDE produse șide a încasa comisioane directe. Ei sunt cei care au talentul natural de a vorbi cu toți cunoscuții și prietenii lor, în așa fel încât să-i convingă să

cumpere de la ei produse, NU din altă parte. Și acești oameni chiarreușesc să vândă, pentru că așa e firea lor. Ei sunt făcuți să-i convingă pepotențialii clienți.

Însă talentul de a face vânzare directă este FOARTE RAR. Extremde puțini oameni reușesc să relaționeze cu alți oameni în așa fel încât să vândă unui număr suficient de mare de cumpărători. Cei mai mulțioameni URĂSC să vândă ceva cuiva, ba chiar sunt de-a dreptul


27/50

27

înspăimântați dacă trebuie să încerce să vândă chiar și un singurprodus, unui singur om. Ei sunt dominați de teama de respingere sau deironizare. Da, cunoscuții sau prietenii îi vor ironiza sau le vor spune unNU hotărât, dacă nu vor ști să le prezinte în cel mai convingător modoferta. Și ei chiar NU vor ști să le prezinte în cel mai convingător mod

oferta! Și vor fi respinși! Vor primi NU-uri după NU-uri! Și vor căpătaconvingerea că vânzarea directă e cel mai greu lucru din lume!

Desigur, li se va înrădăcina în minte și ideea că ofertele MLM suntdoar pentru cei care adoră să vândă din ușă în ușă, cu sacoșa înmână. Dar așa ceva NU este adevărat! MLM-ul veritabil NU înseamnă vânzare din ușă în ușă și cu sacoșa în mână! MLM-ul veritabil NU înseamnă vânzare directă! MLM-ul veritabil înseamnă ceea ce TOȚIOAMENII POT FACE. MLM-ul veritabil NU îți cere niște calitățiexcepționale și extrem de rare, ci doar ceea ce deja știi și poți să faci înmod sigur.

Poți afla singur răspunsurile. Ce calități fenomenale îți trebuiepentru a intra într-un magazin și a cumpăra de acolo un săpun de care ainevoie? Ce calități senzaționale îți trebuie pentru a intra într-unmagazin și a cumpăra de acolo o pereche de pantaloni care îți plac foartemult? Ce calități ieșite din comun îți trebuie pentru a intra într-unmagazin de produse electronice și a cumpăra de acolo un televizor pecare ți-l dorești foarte mult? Ce calități excepționale îți trebuie pentru aintra într-o librărie și a cumpăra de acolo o carte pe care vrei foarte multsă o citești?

De fapt, ce calități ultra-speciale îți trebuie pentru a fi un simpluCONSUMATOR al produselor pe care le găsești în magazine? Știi deja cesă răspunzi. TOȚI oamenii pot fi foarte ușor simpliCONSUMATORI. Pentru a fi consumator, NU trebuie să fii un vânzătorexcepțional de talentat, nici măcar un vânzător foarte slab. Ei bine, înMLM-ul autentic, adică așa cum ar trebui să fie, TOȚI afiliații sunt,inițial, simpli consumatori ai produselor distribuite de compania MLMla care ei au aderat. MLM înseamnă rețele de consumatori, NU de vânzători, distribuitori, reprezentanți sau orice altceva de genulacesta. Bineînțeles, sunt niște consumatori mai speciali, în sensul că eiprimesc comisioane din rulajul de produse cumpărate de cătreconsumatorii din rețeaua pe care au construit-o. Fiecare consumatorcare primește comisioane este constructor de rețele de consumatori.Orice consumator, la rândul lui, poate deveni constructor de rețele deconsumatori sau poate rămâne la stadiul de simplu consumator.

Însă e destul de clar: în MLM-ul pur și cel mai onest posibil,fiecare om este doar consumator și primește comisioane numai dacă, prin efort și perseverență, a construit o rețea de alți consumatori. MLM


28/50

28

înseamnă consumatori și comisioane acordate consumatorilor. MLM-ulautentic NU înseamnă vânzare, nici măcar vânzare directă! Într-o rețeaMLM, vânzătorii NU câștigă cu adevărat, ci numai cei care sunt buniconsumatori și construiesc mai departe rețele de alți consumatori, rețele în continuă creștere. Vânzarea directă îți aduce venituri limitate și nici

măcar nu este recomandată pentru a avea cu adevărat câștiguri mari. Imaginează-ți că Tom dorește să vândă bilete de cinema, pentru

un film pe care el nu l-a văzut. Sau, dacă l-a văzut, povestește și altoradespre el, dar se concentrează la găsirea altor persoane care să doreascăsă cumpere de la el bilete cu care să intre la cinema, pentru a vedeafilmul. Tom va fi nevoit să vorbească mereu cu alte persoane și să leconvingă să meargă la cinema. Dacă el convinge în fiecare oră câte unom și lucrează câte 10 ore pe zi, va avea câte 10 cumpărători pe zi pentru biletele de cinema. Asta dacă Tom este un vânzător extrem de talentat!Însă câștigul lui tot limitat este! Mai mult de 10 cumpărători pe zi NUpoate avea, orice ar face! Iar vânzarea e o muncă grea!

Dar ce-ar fi ca Tom să-și schimbe complet tactica? Da, în loc să seconcentreze la vânzare, Tom va face ceva mult mai simplu. De fapt, eltrebuie să facă doi pași mult mai simpli decât infernala muncă de vânzare directă. Primul pas este să fie chiar el spectator al filmului,adică să fie un om care deja a văzut filmul. Al doilea pas este săprospecteze, adică să recomande filmul și altor oameni, dar NU ca șicum ar vrea să le vândă ceva, ci pur și simplu ca un îndemn venit dinsuflet și cu tot entuziasmul posibil.

De asemenea, pe lângă recomandarea sinceră și entuziastă, Tomtrebuie să le prezinte tuturor și POSIBILITATEA de a câștiga bani încalitate de consumator, în cazul nostru, de spectator al filmului. Astfel,dacă Tom se întâlnește cu John, îi va explica și faptul că, dacă va devenispectator al acelui film minunat, va mai avea ÎNCĂ un avantaj care sigurtrebuie să-l intereseze. Acest avantaj este: OPORTUNITATEA.

În mod normal, TOȚI oamenii își doresc să mai câștige niște bani în plus. Chiar dacă deja câștigi bine, tot ai mai vrea ceva în plus, pentrucă așa e firesc. Și vrei să câștigi investind întotdeauna un minim de efortși bani foarte puțini. Ei bine, în cazul MLM-ului, investiția financiarăeste cu totul neglijabilă. Atunci când cumperi un produs NU prea maiputem vorbi despre o investiție financiară. Hai să fim serioși și sărecunoaștem: atunci când intri într-un magazin și cumperi ceva anume,NU poți să spui că ai făcut o investiție financiară în adevăratul sens alcuvântului. Doar ai cumpărat ceva și atât. Ar fi chiar ridicol să spui căcineva, după ce intră într-o librărie și cumpără o carte, a devenit uninvestitor.


29/50

29

Oportunitatea unei afaceri MLM presupune și un efort minim,dacă e să facem comparație cu efortul necesar în vânzarea directă sau înafacerile clasice. Bineînțeles, în MLM trebuie să depui un efort (pentrucă altfel NU se poate!), dar acest efort este mult mai mic decât cel depus în cazul altor domenii de activitate. Și este mult mai elegant efortul de a

construi o rețea de consumatori.MLM-ul, de fapt, NU înseamnă vânzare, ci recomandare și

instruirea consumatorilor să recomande și ei mai departe. În MLM,pentru a avea succes și bani, prezinți oamenilor produsul plusoportunitatea, dar NU vinzi cu sacoșa în mână, din ușă în ușă!

Din păcate, multe persoane au înțeles greșit MLM-ul,confundându-l cu vânzarea din ușă în ușă și cu sacoșa în mână. Aceastaeste o prejudecată foarte gravă, pentru că îi văduvește pe mulți oamenide o posibilitate onestă și destul de simplă prin care să câștige mai mulți bani.

Imaginează-ți că te afli în fața unei uși închise. Dincolo de ușă seaflă o ladă plină cu bani și cu bijuterii din aur, adică o adevăratăcomoară. Asta înseamnă că, dacă deschizi ușa, găsești lada în care se aflăcomoara, iar comoara poate fi a ta. Trebuie doar să deschizi ușa și să ieicomoara. Atât. Simplu. Bine înțeles, vei fi foarte motivat să deschizi ușadacă cineva ți-a spus mai întâi că dincolo de ușă se află o comoară. Dacănu ai cunoaște acest amănunt, ușa respectivă NU te-ar interesa deloc.

Însă gândește-te ce ai face dacă pe ușă ai vedea lipită o etichetă pecare scrie: ”Dincolo de această ușă se află un câine extrem de rău, liber șigata să te sfâșie în bucăți!” Este clar că nici măcar NU vei atinge vreo bucățică din ușă! Sigur NU vrei să sară pe tine un câine care să te facăharcea-parcea! Mai mult, te îndepărtezi rapid de ușa respectivă și ieihotărârea de a nu mai călca vreodată prin locul acela. Nu vrei să riști caușa să se deschidă din greșeală și să te sfâșie câinele cel rău.

Și acum urmează o întrebare foarte importantă. După ce te-ai îndepărtat de locul periculos, CE AI VĂZUT tu, de fapt? Ai văzut câinelerău sau ai văzut o etichetă (o bucată de hârtie) pe care scrie: ”Câinerău!”?

Desigur că ai văzut DOAR O HÂRTIE, cu niște cuvinte scrise peea! Tu NU ai văzut, de fapt, un câine cu colți fioroși, cu blană și coadă,gata să te muște fără milă. Practic, ai fugit înspăimântat de niște cuvintescrise pe o hârtie și de imaginea a ceea ce AR PUTEA să fie dincolo deușă. Dar NU ai văzut un câine rău și gata să te rupă în bucăți! Nu cumvaai fugit degeaba? Ba da!

Și dacă un prieten tocmai te anunță că biletul lipit pe ușă e ofarsă..., îți dai palme pentru naivitatea ta. Te-a înspăimântat o simplă bucată de hârtie, o etichetă lipită de cineva care a vrut să râdă de tine.


30/50

30

Câinele cel rău nici NU există, de fapt! Mai mult, dincolo de ușă chiarexistă o comoară, nicidecum un câine rău. Iar tu te-ai lăsat păcălit de oetichetă și ai fugit de locul care te putea îmbogăți.

Ei bine, cam la fel se întâmplă și în realitate. Oamenii se lasăpăcăliți de etichete, adică de ceva ce descrie un lucru ca fiind adevărat,

deși acel lucru nici măcar nu există. Într-o sticlă se poate afla un lichidroșu. Pe eticheta de pe sticlă poate să scrie: ”Vin”. Ești sigur că în sticlăeste vin? Dacă acel lichid roșu este, de fapt, doar simplu suc?

În cazul MLM-ului, etichetele fac... prăpăd..., ca să spunem așa.Mulți oameni au înțeles greșit afacerile de distribuție în rețea și au pusunor companii MLM o etichetă care nu are legătură cu realitatea:”vânzare cu sacoșa în mână”. Cei afectați de conținutul fals al acesteietichete, în momentul în care aud despre o anumită ofertă MLM, îșispun imediat: ”A, da, e vorba despre vânzare din ușă în ușă și cu sacoșa în mână!” Și se îndepărtează speriați de acea oportunitate, păcăliți de oetichetă falsă, la fel cum te-ar păcăli eticheta cu câinele cel rău.

Eticheta falsă te smulge exact de lângă oportunitatea care te poateajuta cel mai mult. Eticheta falsă este răul de care trebuie să te fereștimereu. În momentul în care vezi ceva ce pare a fi etichetă, adică un textformat doar din câteva cuvinte, fără argumente clare și logice, fărădetalii destul de multe și consistente, oprește-te puțin și analizează totulcu atenție. Dacă te blochezi în fața unei etichete și nu cauți alte detaliicare să te lămurească pe deplin, există riscul să pierzi exact ceea ce te-arfi interesat. Și tu NU vrei să pierzi! Dimpotrivă, vrei să câștigi!

Dacă nu te obișnuiești să vezi dincolo de aparențe, riști să pățeștica cel care fuge de lângă ușa pe care este lipită eticheta ”Câine rău!”, deșidincolo de acea ușă NU se află un câine rău, ci o comoară capabilă să-țischimbe radical și definitiv viața în bine.

Privește dincolo de aparențe și vezi ceea ce trebuie să vezi! Adevăratul MLM nici pe departe NU înseamnă vânzare cu sacoșa înmână, ci ceva mult mai elegant, mai simplu și mai eficient! În MLM-ulautentic, tu NU ești vânzător, iar ceilalți oameni NU sunt cumpărătoriicare cumpără de la tine! Fiecare cumpără doar de la compania MLM,NU de la un alt afiliat din rețea.

Să spunem că tu aduci în rețea 100 de consumatori. Apoi, săspunem că fiecare dintre cei 100 de consumatori este de 100 de ori maileneș decât tine și aduce doar câte un singur consumator în rețea.Rezultă că rețeaua ta va cuprinde 200 de consumatori (100 deconsumatori aduși de tine și încă 100 de consumatori aduși de primii100). În luna următoare, să spunem că fiecare dintre cei 100 deconsumatori veniți ultimii aduce doar câte un singur alt consumator.Rezultă că rețeaua va ajunge la un total de 300 de consumatori. Această


31/50

31

rețea are, în acest caz, forma unui dreptunghi. Nici pe departe NU areforma unei piramide. Compania te răsplătește pe tine cu comision, cu unprocent din încasările rezultate din cumpărăturile făcute de cei 300 deconsumatori din rețeaua construită de tine. Dar acel comision pe care îl încasezi NU provine din vânzările directe pe care tu le-ai făcut, pentru că

NU ai vândut nimănui vreun produs. Tu doar ai RECOMANDATprimilor 100 de oameni un produs și o OPORTUNITATE de câștig.

Cei care se ocupă de vânzări directe atât fac: le vând oamenilorceva, dar NU le oferă și posibilitatea unui câștig suplimentar. În MLM ecu totul altceva. Tu, ca membru afiliat, ești un consumator care le oferăaltor consumatori posibilitatea de a câștiga și ei comisioane din rețeauade consumatori care și ei, la rândul lor, oferă altor consumatorioportunitatea de a câștiga din rulajul realizat de alți consumatori. Și totașa. De fiecare dată când cei 300 de consumatori din rețeaua ta maicumpără câte un produs de la compania MLM, tu încasezi comision, fărăsă vinzi absolut nimic.

Exact, în MLM-ul pur și autentic, NU câștigi bani din vânzăridirecte (cu sacoșa în mână), ci din rulajul realizat de consumatorii carecumpără de la companie produsele, NU de la tine, deși ei sunt înregistrați în rețeaua ta. MLM-ul pur NU înseamnă vânzare directă, ciconsum individual de produse și recomandarea mai departe aoportunității de câștig. Atât. Fiecare membru al rețelei MLM comandăde la companie produse pentru uzul lui propriu și, dacă dorește,recomandă și altor oameni oportunitatea de câștig, oportunitate încadrul căreia vor descoperi și produsele companiei MLM. Tu NU le cerioamenilor să cumpere produse de la tine, ci LE OFERI o șansă de câștig.Nu ceri, ci dai. A ceasta este marea diferență dintre sistemele de vânzaredirectă și sistemele MLM.

Observi, așadar, că eticheta ”Vânzare cu sacoșa în mână” pusăsistemelor MLM este nedreaptă și falsă. Acum va trebui să înțelegi căMLM-ul este pur și simplu o cale accesibilă spre succes și câștiguri de bani pentru toți oamenii.

Și totuși, chiar și după ce este clar că afacerile de distribuție înrețea NU reprezintă vânzare cu sacoșa în mână, încă mai există oamenicare fug de oportunitățile MLM. Care să fie explicația comportamentuluilor? Citește în continuare și vei afla o curiozitate foarte interesantă aminții umane.


32/50

32

Capitolul 6

Curajul este începutul biruinței.

- Plutarh -

Oricât de ciudat ți s-ar părea, există oameni care, dacă văd în fațalor o oportunitate capabilă să le aducă cel mai mare bine, ezită și pur șisimplu nu au curaj să facă primul pas spre acea oportunitate. Mai mult,acești oameni au mintea plină de idei privitoare la posibile capcaneascunse prin toate locurile. Ei văd la orice colț numai pericole. Creierullor este setat pe căutarea permanentă a pericolului, urmată de fuga încea mai mare viteză din fața a ceea ce doar pare a fi pericol. Nu conteazădacă cineva le zâmbește în față. În spatele acelui zâmbet s-ar putea afla o

minte care vrea să-i atragă într-o cursă perfidă. CAPCANA este tot ceeace contează pentru ei. Chiar și posibilitatea existenței unei capcane îiface să dea înapoi din fața oricărei șanse de mai bine. Nu contează căaceastă capcană NU există, important este că ea AR PUTEA să existe. Și,dacă o capcană ar putea să existe, trebuie să fii extrem de atent, nu-iașa? Grija lor pentru siguranță este obsesivă.

Frica și suspiciunea fără limite sunt însoțitorii permanenți aiacestor oameni. Și ei sunt neobosiți atunci când trebuie să descopere oposibilă capcană. Consumă energii imense pentru a găsi și demonta totceea ce ar putea conține chiar și cel mai mic sâmbure de nesiguranță sau

de atentare la zona lor de confort. Șansa le face prietenoasă din mână,iar ei se strâmbă dezgustați și refuză mâna întinsă spre ei, siguri cănimeni nu-i ajută pe degeaba. Posibilul bine care se poate întâmpla NU îi mai interesează, dacă în balanță se află și o posibilă pierdere pe care eio pot suferi, deși acea pierdere este doar închipuită.

Acești oameni NU vor pur și simplu să piardă nimic, dar absolut nimic. Chiar și ideea de apierde UN SINGUR DOLAR îi înspăimântă.

S-ar putea ca ție să ți pară exagerat un astfel de comportament.Dar, oricât de mult te-ar mira, să știi că există pe fața pământului șiastfel de oameni. Există semeni de-ai noștri care, dacă ar fi să piardă un

singur dolar în întreaga lor viață, ar fi de-a dreptul nenorociți și distrușisufletește. Asta e realitatea, chiar dacă nu crezi! Pentru speriații deposibile capcane, NU dolarul acela pierdut contează, ci IDEEA în sine,ideea de a pierde ceva, nu contează ce. Ei NU vor să piardă nimic, nicimăcar un fir de ață. Chiar și un minut pierdut reprezintă pentru ei oadevărată tragedie. Și NU firul de ață pierdut sau minutul risipit îi interesează, ci faptul că ceva este LUAT din proprietatea lor.


33/50

33

Ți se pare cu totul aberant un asemenea comportament? Crezicumva că astfel de oameni ar fi cu totul bolnavi psihic? Sunt ei doarniște specimene cu mintea dereglată și al căror loc este numai la spitalulde nebuni? Sunt ei un fel de psihopați și bolnavi de paranoia, afectațipână la iraționalitate de frica păcălelilor sau a capcanelor?

Ei bine, să știi că un astfel de comportament are o logică a lui. Da,e posibil să te șocheze ceea ce afli acum: chiar și tu te poți manifesta într-un mod oarecum asemănător cu al celor ”bolnavi” de frica pierderiioricărui mărunțiș care le aparține. Nu mărunțișul pierdut contează, ciideea că CINEVA vrea să ia de la tine acel mărunțiș. Ideea de țeapă te îngrijorează cel mai mult, nu țeapa propriu-zisă.

Imaginează-ți că ieși în oraș, la o plimbare, iar în buzunar ai 100de dolari. După ce te întorci acasă, cu toate că nu ai cumpărat nimic șiNU ai cheltuit niciun dolar, constați că în buzunar nu mai ai 100 dedolari, ci 99 de dolari. Desigur, te vei întreba cum ai pierdut acel singurdolar. Nu îți dai seama cum l-ai pierdut și nu îți amintești nimic. Poatecă ai scos ceva din buzunar și, din neatenție, ai pierdut și dolarul.Oricum, ai rămas cu 99 de dolari. Un singur dolar pierdut NU te întristează prea mult și știi că nu e cazul să faci o tragedie din asta. Dinnebăgare de seamă, ai pierdut un dolar. Se mai întâmplă. După foartepuțin timp uiți de acel dolar pierdut și îți vezi în liniște de treburile tale. Viața merge mai departe, ca și cum nu s-a întâmplat nimic.

Dar hai să vedem cum ai reacționa în altă situație. Să spunem că,la fel, pleci din casă și ai în buzunar suma de 100 de dolari. Te plimbiliniștit pe stradă. Deodată, un bărbat pe care NU îl cunoști se oprește înfața ta și îți spune pe un ton foarte hotărât: ”Dă-mi te rog un dolar! Ți-laduc imediat înapoi.” Bineînțeles, te-ai uita foarte contrariat la acel bărbat și foarte probabil i-ai spune: ”Vezi-ți, omule, de treaba ta! Nu-țidau niciun dolar!” Necunoscutul însă insistă: ”Te rog mult! Doar unsingur dolar! Mă aștepți aici, iar eu mă întorc în câteva minute și îți înapoiez dolarul. Promit!”

Cum vei reacționa într-o astfel de situație? Oare ai scoate imediatdin buzunar un dolar și l-ai da acelui străin? E puțin probabil să se întâmple asta. Prima idee care îți răsare în minte este că acel necunoscut vrea să te păcălească. De unde și până unde să-ți ceară tocmai ție undolar? Și de ce în mijlocul străzii? El te asigură că se va întoarce cudolarul, dar tu nu știi deloc sigur că așa va fi. Te gândești că acel bărbatașa de tupeist încât să-ți ceară fără nicio jenă un dolar te consideră unfel de fraier. El nu-ți oferă nicio garanție că se va întoarce cu dolarul, iartu trebuie să-l crezi pe cuvânt. Cum să crezi pe cuvânt un om pe care nul-ai mai văzut niciodată? Simți că mândria ta este afectată. Unnecunoscut îți cere fără nicio rușine să-i dai ceva, un dolar, de parcă tu


34/50

34

ai fi un nimeni care nu are altceva de făcut decât să dea câte un dolaroricui se trezește să i-l ceară.

Situația aceasta este cu atât mai iritantă pentru tine, cu câtstrăinul acela tupeist insistă să-i dai un dolar. Dacă vrei să-i dai cuiva vreun bănuț, îi dai pentru că așa vrei tu, NU pentru că se proptește în

fața ta un coate-goale care îți cere cu tupeu chiar și un singur dolar.În afară de asta, însăși situația respectivă ți se pare ciudată și

neliniștitoare. De ce vrea acel străin un dolar de la tine? Ce vrea el săfacă apoi cu acel dolar? Nu cumva îți întinde o capcană despre care tuhabar nu ai? Întrebările încep să-ți zbârnâie prin minte. Un dolar e onimica toată. Însă gestul acelui bărbat necunoscut nu miroase a bine. Șiuite așa refuzi categoric să-i dau un singur dolar acelui individ.

Vezi, așadar, că NU despre pierderea acelui dolar este vorba. Nuun singur dolar pierdut te sperie pe tine, ci posibilitatea ca cineva să tetragă pe sfoară, așa, pur și simplu. Un dolar pierdut e o nimica toată, darNU e deloc plăcut atunci când cineva te păcălește, de parcă inteligența tanu ar mai conta deloc.

Ei bine, cam la fel se întâmplă cu mulți oameni care iau contact cuo ofertă MLM. Ei sunt înspăimântați că cineva vrea cu orice chip să-ipăcălească și să-i atragă într-o capcană. Spaima lor NU e neapărat că arputea pierde niște bani sau ceva timp, ci că ar putea fi victimele unei înșelătorii. Nu câțiva bănuți pierduți reprezintă problema, ci rănireaorgoliului personal.

Există mulți oameni care pur și simplu NU suportă ideea de a ficonsiderați naivi de către cineva. Stima lor de sine este așa de crescută, încât frica de a nu fi identificați drept creduli (chiar și fără să cadă înpresupusa capcană) atinge cote paroxistice. Pentru astfel de oameni, oofertă MLM reprezint

de ce fug oamenii de... ”piramide”

Documents