1

Vreau să-ți imaginezi următoarea situație. Undeva, într-un

ținut străvechi, se află o peșteră locuită de mai mulți oameni. Pe

locul aflat imediat lângă intrarea în peșteră, ei găsesc aproape tot

ceea ce le trebuie pentru a trăi: fructe, un râuleț în care pot pescui,

o mică pădure în care pot vâna câte un iepure. În interiorul peșterii

este cam frig, ce-i drept, dar locuitorii ei s-au obișnuit. Câteva

blănuri îi ajută să-și încălzească trupurile.

Viața în această peșteră este destul de liniștită. Oamenii de

aici, atunci când au nevoie de hrană, doar ies puțin din peșteră,

străbat păduricea din apropiere, vânează câte un mic animal și mai

culeg niște fructe de pădure. Și așa ei își asigură traiul zilnic. Mai

sunt și zile în care ei nu reușesc să vâneze niciun animal, nu

reușesc să pescuiască niciun pește și cu greu găsesc câteva fructe

cu care să-și astâmpere foamea. Însă astfel de zile mai grele trec și

vin apoi și zile mai bune. Fiecare om care trăiește în peșteră nu are

încotro și trebuie să se adapteze la aceste condiții.

Câțiva dintre oamenii peșterii, scrutând mai cu atenție

orizontul, au observat că, undeva în depărtare, se află un ținut

acoperit cu păduri pline cu vânat, cu un râu populat de pești mari,

numai buni de pescuit, cu copaci plini de fructe gustoase. Acolo, în

acel ținut îndepărtat, este tot timpul cald și bine. Acolo adie doar

un vânt foarte plăcut. Acel loc este un paradis pe pământ.

Numai că e o problemă. Între peștera în care locuiesc acei

oameni și ținutul acela minunat și îmbelșugat se află o câmpie

destul de mare și populată de multe haite de lupi gata să sară

asupra oricui ar îndrăzni să se aventureze pe tărâmul lor. Lupii sunt

flămânzi, curajoși și foarte periculoși. Au fost multe cazuri de

oameni care, după ce au pășit pe acel tărâm așa de neprietenos,

s-au trezit că lupii ucigași au sărit asupra lor și i-au sfâșiat fără

milă.

Oamenii au învățat lecția. Cine se aventurează prea departe

de peștera așa de sigură, riscă să fie ucis cu bestialitate de haitele

de lupi.

Au fost însă și câțiva oameni care au reușit să treacă de

ținutul oribil al lupilor și să ajungă în acea oază plină de soare și de

2

belșug. Ei s-au aventurat plini de curaj, au înfruntat haitele de lupi,

au folosit în favoarea lor anumite porțiuni ale terenului și, după

multe peripeții, s-au stabilit în ținutul însorit, cald și primitor.

Acolo au rămas să-și petreacă restul zilelor.

Ceilalți oameni care au rămas în peșteră își amintesc mereu

cu admirație și respect de cei care au îndrăznit să străbată ținutul

plin de pericole al haitelor de lupi. Ar fi vrut și ei, cei rămași în

peșteră, să treacă de câmpia populată de lupi și să ajungă să

trăiască în locul acela mirific. Numai că frica i-a împiedicat să aibă

de-a face cu lupii aceia fioroși. Dacă s-ar fi aventurat spre ținutul

paradisiac, ar fi însemnat să înfrunte niște riscuri enorme, să lupte

cu haitele de lupi, să folosească tot felul de vicleșuguri. Sigur,

recompensa ar fi fost minunată, și-ar fi trăit toată viața în belșug și

fericire. Ar fi fost totul perfect dacă NU exista câmpia aceea

ocupată de lupi flămânzi și răi. Dar acea câmpie îngrozitoare

există.

Oamenii din peșteră privesc cu poftă spre oaza cea

îmbelșugată, îi invidiază pe cei care au reușit să ajungă acolo, dar

își spun că e mai bine pentru ei să rămână în peșteră. Da, în peșteră

NU există lupi care să sară asupra lor. În peșteră măcar e o

siguranță mai mare. Chiar dacă NU au la dispoziție toate bogățiile

din oaza aceea minunată, oamenii din peșteră se mulțumesc măcar

că au bucățica lor de hrană din care să trăiască și nu trebuie să

înfrunte primejdiile colosale existente pe câmpia plină cu lupi. Și

astfel oamenii din peșteră au luat decizia de a nu se îndepărta prea

mult de peștera lor sigură. Ei doar mai privesc din când în când cu

invidie la oamenii care au reușit să treacă de câmpia plină cu lupi

și își spun în sinea lor: ”Da, ei sunt norocoșii. Ei sunt aleșii sorții.

Ei sunt acolo, în lumea lor, iar noi trebuie să ne mulțumim că avem

măcar peștera asta.”.

Exemplul cu peștera reflectă, de fapt, ceea ce se întâmplă în

lumea reală. Lumea este ocupată în cea mai mare parte de oamenii

care NU au curaj să pornească spre ținutul mai îmbelșugat (spre o

viață de succes) și se mulțumesc cu peștera lor cea sigură (cu

serviciul lor modest, cu salariul lor limitat). Ei ar dori să câștige

3

mai mulți bani (așa cum și oamenii din peșteră își doreau să plece

spre un loc mult mai bun), dar NU au curaj să lupte cu toate

obstacolele (lupii) care ar tăbărî asupra lor. Pentru a trece cu bine

de câmpia plină cu lupi (obstacole), oamenii ar trebui să-și pună la

bătaie niște resurse foarte mari și foarte puternice. Ei ar trebui să

facă ceva diferit de tot ceea ce au făcut până atunci.

Însă NU e chiar așa de simplu să faci ceva diferit de ceea ce

ai mai făcut și să mai ai și curaj nebun să lupți cu haitele de lupi

(cu fel și fel de obstacole). Prin urmare, soluția cea mai comodă

este să te mulțumești să rămâi acolo unde ești.

Da, asta fac oamenii care NU reușesc să atingă succesul cel

mare: se mulțumesc să rămână acolo unde sunt. Mulțumirea asta e

mai mult forțată. Adică ei de nevoie se mulțumesc să rămână acolo

unde sunt. În sinea lor, își doresc enorm de mult să câștige

milioane de dolari și să trăiască toată viața numai pe picior mare.

Vezi și tu câți oameni joacă la loto, sperând că va pica peste ei

norocul cel mare și vor lua premiul de milioane de dolari.

Un om poate să spună: ”A, nu, eu mă mulțumesc cu foarte

puțin! Eu vreau doar un trai decent și atât”. Dar, dacă îi dai pe loc

un milion de dolari, același om NU va mai refuza milionul de

dolari, ci va lua cu amândouă mâinile banii.

Așadar, toți oamenii vor ceva mai mult și mai bine, dar NU

toți oamenii sunt dispuși să lupte din greu pentru a obține mai mult

și mai bine. De ce NU sunt dispuși să lupte? Pentru că e prea greu

să lupți! Pentru a lupta cu obstacole multe și mari, mai trebuie să ai

ceva. Da, trebuie să ai anumite calități. Iar aceste calități SE

ANTRENEAZĂ. Arta antrenării calităților necesare luptei cu

obstacolele care se interpun între tine și succesul cel mare se mai

numește DEZVOLTARE PERSONALĂ. Despre asta vei citi în

continuare.

4

Cea mai grea luptă dintre toate este să fii diferit de omul de

rând.

- Charles M. Schwab -

Succesul înseamnă performanță. Iar performanța NU se poate

obține pe ochi frumoși. Trebuie să faci ceva mai mult pentru a

obține niște rezultate la care oamenii obișnuiți încă nu au ajuns.

În exemplul cu oamenii care locuiau în peșteră, câțiva

curajoși au îndrăznit să pășească pe câmpia plină cu lupi. Ei au

înfruntat orice risc și au ajuns pe tărâmul unde totul era minunat.

Dar nu au ajuns pe degeaba acolo. Au trebuit să dea dovadă de

niște calități extreme. În cazul în care nu ar fi avut aceste calități,

ar fi trebuit să și le cultive. Dacă unul dintre ei s-ar întoarce la

peștera în care ceilalți oameni încă se tem să iasă în câmpia plină

cu lupi, ar trebui să țină cu ei seminarii întregi de dezvoltare

personală. Și ce crezi că ar fi conținut aceste seminarii de

dezvoltare personală? Cred că ai ghicit. Temerarii îi vor învăța pe

cei care ar dori să părăsească peștera cum să-și cultive unele

calități strict necesare pentru a lupta cu succes împotriva lupilor

din câmpie: curajul, voința, rezistența la stresul fizic și psihic.

Aceste calități NU se dezvoltă foarte rapid. Cei care vor să devină

foarte buni în lupta cu lupii, trebuie să se antreneze și psihic, nu

numai fizic. Scopul final al acestor seminarii de dezvoltare este ca

toți cei care doresc să fie în stare să lupte cu lupii din câmpie, să

reușească să scape cu viață din această înfruntare și să ajungă pe

tărâmul mult visat.

Ușor de zis, mai greu de făcut. Lupta cu lupii cei răi NU e așa

de simplă. Lupii sunt făcuți pentru a ucide cu bestialitate. Lupii

sunt și vicleni. Lupii atacă fără cruțare victima. Dacă un om NU e

destul de puternic și de bine antrenat, va sfârși cu siguranță în colții

lupilor, oricât de mult și-ar dori el să plece din peșteră și să ajungă

pe tărâmul cel minunat.

5

Dezvoltarea personală are un scop extrem de precis.

Dezvoltarea personală NU e doar un simplu moft, un simplu

capriciu al celor care mai vor să asculte niște povești frumoase.

Dezvoltarea personală este strict necesară celor care țin cu orice

preț să scape teferi de obstacolele întâlnite și să ajungă acolo unde

doresc. Dezvoltarea personală este un adevărat program de

antrenament al unor calitați fără de care nu poți atinge un mare

succes. Unii oameni din peșteră au început să-și antreneze alergatul

în viteză, în așa fel încât, dacă e nevoie, să se poată îndepărta de

lupii care le-ar amenința viața. S-au antrenat și în lupta de aproape

cu fiarele. Și-au dezvoltat cât de mult au putut forța musculară.

Dar, pe lângă tot acest antrenament fizic, este absolută nevoie

și de un antrenament mental foarte puternic. Degeaba poți alerga

cu foarte mare viteză, dacă frica îți invadează tot trupul. Degeaba

ai o forță fizică foarte mare, dacă nu ai încredere în propria ta

capacitate de a obține victoria. Acolo, pe câmpia plină cu lupi,

dacă nu dai dovadă de tărie de spirit, ești sfâșiat rapid de lupii cei

feroce. Spiritul trebuie să fie plin de curaj chiar și atunci când

haitele de lupi te-au înconjurat deja.

Atitudinea de învingător înseamnă să lupți cu stăpânire de

sine exact atunci când ești în cea mai critică situație. Evenimentele

extreme arată adevărata valoare a unui om. Învingător sau învins?

Curajos sau laș? Înaintezi sau te retragi? Dacă oamenii din peșteră

ar putea trece cântând pe o câmpie plină cu flori, pentru a ajunge

apoi pe un tărâm mirific, NU ar mai fi deloc nevoie de dezvoltare

personală.

Dar câmpia NU e un loc al fericirii, ci un loc plin de

primejdii. Cum crezi că oamenii din peșteră vor face față lupilor?

Cântând melodii frumoase și jucând jocuri zglobii? NU! Mai întâi,

trebuie să-și pregătească foarte bine partea mentală. Ființa umană

are o parte formată din spirit care poate fi mai călit sau mai slab.

Spiritul cel mai călit atinge cel mai mare succes posibil, după ce

trece prin cele mai grele încercări. Antrenarea spiritului pentru a

face față celor mai mari obstacole se face prin întărirea acelor

legături neuronale care imprimă omului toate calitățile necesare

6

trecerii peste obstacole. Orice fel de antrenament presupune

repetare. Logic, dacă pentru a face ceva e suficient să repeți doar o

dată, nu mai putem vorbi despre antrenament.

Dezvoltarea personală înseamnă antrenament. Așa cum, de

exemplu, un culturist trebuie să repete de foarte multe ori ridicările

de greutăți, un om care practică antrenamentul dezvoltării

personale trebuie să repete iar și iar, la infinit, anumite formule

care să întărească circuitele neuronale responsabile cu lupta pentru

atingerea succesului.

Oamenii din peșteră se pregătesc pentru marea înfruntare cu

lupii din câmpie. Mentorii lor trebuie să fie preocupați permanent

să le întărească ambiția, curajul și încrederea în forțele proprii.

Acum imaginează-ți că, la o singură ședință de dezvoltare

personală, mentorii le spun celor din peșteră: ”Sunteți niște oameni

curajoși! Știți cum să luptați cu lupii din câmpie și îi învingeți

sigur!”. Și atât. Da, numai atât.

După aceste afirmații foarte pozitive, oamenii din peșteră

sunt anunțați de către mentorii lor că pot pleca fără frică spre

tărâmul acela minunat. Ce crezi că se va întâmpla mai

departe? Crezi că oamenii din peșteră, îmbărbătați de cele câteva

cuvinte ale mentorilor lor, vor pleca plini cu curaj din peșteră, gata

să lupte cu haitele de lupi? Bineînțeles că nu! Mentorii le-au spus

cu toată convingerea că au curajul de partea lor, dar efectul acelor

vorbe e aproape zero. De ce? Pentru că circuitele neuronale

responsabile cu curajul și cu tot ceea ce înseamnă înfruntarea

lupilor NU au fost suficient întărite doar de cele câteva cuvinte

rostite în două propoziții. Mentorii au de dus o lungă campanie de

dezvoltare personală cu învățăceii lor. Dezvoltarea personală

înseamnă antrenament zilnic al voinței, ambiției, perseverenței,

încrederii în sine și în succes.

Ei bine, da, dezvoltarea personală înseamnă și să repeți

același lucru de mai multe ori. Toate elementele care te ajută în

lupta cu obstacolele își au sălașul undeva în adâncurile minții tale,

în subconștient, iar subconștientul reacționează la ceea ce este

repetat mereu și mereu. Dacă vrei să ai o voință puternică, NU e

7

suficient să spui doar azi: ”Am o voință puternică!”. Trebuie să

spui și mâine: ”Am o voință puternică!”. Apoi trebuie să repeți și

poimâine. Și tot așa, zi de zi, săptămână de săptămână, lună de

lună, an de an. Așa cum partea fizică a ființei tale se antrenează

prin repetări după repetări, partea spirituală se întărește prin

repetarea tuturor noțiunilor dezvoltării personale, mereu și mereu.

Dacă vrei să fii un învingător, dezvoltarea personală trebuie

să fie un stil de viață. NU poți depăși obstacolele dacă te complaci

într-o atitudine pasivă și, mai ales, dacă nu lupți din răsputeri

folosindu-te de absolut toate resursele tale interioare! Dezvoltarea

personală înseamnă ieșirea din zona de confort, adică din locul

acela în care tu te simți acum așa de sigur.

Sportivii de performanță își dau seama bine ce înseamnă

dezvoltarea personală. Ei tind spre un scop foarte mare: medalia de

aur. Acest scop NU se atinge cât ai bate din palme! Atunci când își

începe antrenamentele, sportivul de performanță probabil nici NU

e sigur că va câștiga medalia de aur. Încrederea lui în victorie

trebuie întărită prin repetarea la infinit a unor formule care să-i

dezvolte circuitele neuronale capabile să-l susțină în lupta pentru

obținerea medaliei de aur. Performanța se produce mai întâi în

mintea sportivului. Este nevoie de un imbold interior, dar și de un

ajutor din exterior. Acest ajutor îl poate oferi un antrenor mental

care să se ocupe de dezvoltarea capacităților psihice ale

sportivului. Dacă antrenorul mental îi spune sportivului: ”Ai o

voință de fier și sigur învingi!”, NU e suficientă numai o repetare.

Poate că sportivul se va plictisi de atâtea propoziții în care este

vorba despre voința lui și îi va spune antrenorului mental: ”Ok, ok,

am înțeles! Am o voință de fier! De câte ori trebuie să-mi repeți?”.

Ei bine, dacă sportivul ar spune așa, s-a dus de râpă toată

performanța lui.

Succesul NU este un plan pus rapid în practică. Succesul este

un drum în care este nevoie de implicare emoțională, de visare cu

ochii deschiși, de reluare la nesfârșit a visului pentru care lupți.

Sportivul își dorește medalia de aur, dar NU merge formula de

tipul: ”Facem așa și așa. Parcurgem pasul acesta, apoi realizăm

8

aceasta, tragem linie și câștigăm.”. Nu. Succesul înseamnă să

”arzi” sufletește pentru ceea ce îți dorești și să acorzi maximă

importanță dezvoltării personale. Trebuie să citești cât mai mult

din tot ceea ce înseamnă arta de a fi învingător. Trebuie să-ți faci

timp să visezi. Trebuie să citești mereu despre tot ceea ce înseamnă

vis, viziune, dorință, luptă, ambiție, curaj, obstacole, perseverență,

răbdare, migală, tărie sufletească.

Performanța NU înseamnă un plan trasat schematic pe hârtie!

Performanța înseamnă un drum plin cu obstacole hotărâte să te

abată de la direcția ta, ba chiar să te oprească de tot. Descurajarea

face și ea parte dintre aceste obstacole nemiloase.

De fapt, descurajarea este un obstacol cumplit, crunt și foarte,

foarte puternic. Singura armă cu care poți lupta împotriva

descurajării este dezvoltarea personală adusă la un nivel cât mai

înalt posibil. Pentru a lupta cu acest obstacol numit ”descurajare”,

antrenamentul mental NU e niciodată suficient de mult. Oricât de

multe cărți de dezvoltare personală ai citi, tot NU e suficient.

Întotdeauna e nevoie de mai multă dezvoltare personală, pentru că

descurajarea care apare ca urmare a înfruntării obstacolelor dintre

cele mai diverse este și ea mereu ”pe felie”, adică atacă mereu, fără

să obosească deloc. Dacă azi, de exemplu, citești ceva despre

dezvoltarea curajului și a optimismului, va trebui să citești și mâine

despre curaj și optimism, apoi poimâine și tot așa. Niciodată NU

va fi de-ajuns cât ai citit în domeniul dezvoltării personale!

Unii oameni fac o confuzie foarte gravă. Mai exact, unii

oameni, din neștiință, confundă dezvoltarea personală cu... spălarea

de creiere. O astfel de confuzie este absurdă! Spălarea de creiere

înseamnă îndobitocire. Dezvoltarea personală e cu totul altceva.

Oamenii din peșteră, pentru a reuși să treacă teferi de câmpia plină

cu lupi, au nevoie de curaj imens și de multe alte calități care să-i

ajute în lupta cu lupii. Mentorii lor le cultivă aceste calități prin

cursuri speciale și intensive de dezvoltare personală. Scopul este

învingerea lupilor și pășirea pe pământul acela mult visat. Oamenii

din peșteră, prin cursurile de dezvoltare personală, NU sunt

îndobitociți (pentru că, dacă ar fi îndobitociți, i-ar păpa imediat

9

lupii), ci sunt antrenați psihic pentru a deveni extrem de capabili

să-i învingă pe lupii din câmpie.

Dezvoltarea personală este arta de a depăși orice fel de

obstacole. Dacă obstacolele sunt depășite (dar toate obstacolele,

indiferent de numărul sau mărimea lor!), obiectivul este atins.

Așadar, dezvoltarea personală are legătură cu tot ceea ce ține

de obstacole și depășirea acestora. Cine spune că dezvoltarea

personală înseamnă spălare de creiere este un om care NU își

dorește să atingă în viață un mare succes și NU poate înțelege că,

pe lumea asta, mai sunt și oameni care visează să obțină mai mult,

mult mai mult decât le-a oferit destinul. Un om care visează la un

mare succes NU se teme de domeniul dezvoltării personale, pentru

că el chiar ARE NEVOIE de dezvoltare personală, nicidecum să

creadă că cineva vrea să-i spele creierul.

Dacă sportivul care se antrenează pentru a obține medalia de

aur îi spune într-o bună zi antrenorului lui mental că vrea să-i spele

creierul, în secunda următoare acest sportiv poate să-și ia adio de la

performanță și de la medalia de aur. Antrenorul lui mental NU vrea

să-i spele creierul, ci să-i dezvolte calitățile psihice care să-l

apropie tot mai mult și mai sigur de medalia de aur.

Scopul dezvoltării personale este extrem de precis, chiar dacă

unora li se pare că ar fi vorba despre un domeniu în care se bate

apa în piuă. Da, ”bătutul apei în piuă” are rolul de a aduce la un

nivel superior toată zestrea de calități psihice cu care un om este

înzestrat, în așa fel încât acel om să înfrunte obstacolele, să le

depășească (în pofida puterii lor) și să-și atingă scopul pentru care

s-a decis să lupte.

Dezvoltarea personală poate fi considerată și un antrenament

foarte special, un antrenament care trebuie înțeles la adevărata lui

valoare. Când este vorba despre atingerea unor obiective foarte

înalte și ambițioase, antrenamentul mental NU este niciodată

suficient de mult. Dacă azi ai citit o frază despre voință, citește și

mâine o altă frază despre voință! Și tot nu va fi de ajuns! Ar fi bine

să citești și mai mult despre voință. Tăria se obține prin repetare.

Cu cât te antrenezi mai mult, cu atât devii mai tare.

10

…

Obținerea unui rezultat are nevoie de un plan de acțiune.

Altfel spus, tu îți dorești ceva, adică ți-ai propus un obiectiv.

Pentru atingerea acestui obiectiv, tu trebuie să parcurgi mai întâi

niște pași. De exemplu, dacă vrei să construiești o casă, trebuie mai

întâi să întocmești o schiță, un plan pentru acea casă. Mai trebuie

să ai și banii necesari pentru a construi casa.

Desigur, fiind vorba despre un plan, totul arată foarte frumos

pe hârtie. Casa, așa cum este ea schițată, arată superb. Mai trebuie

doar să începi să construiești casa, apoi te vei bucura de confortul

deosebit al căminului pe care ți l-ai dorit așa de mult. Viitorul arată

așa de frumos! Parcă și vezi camerele superb mobilate, gazonul din

fața casei, sufrageria spațioasă, bucătăria primitoare. Te apuci de

lucru cu entuziasm și voioșie. Totul trebuie să meargă perfect.

Materialele de construcție sunt pregătite, echipele de constructori

sunt și ele gata de acțiune.

Dar, după ce începe construcția casei, apar și problemele, una

câte una... Tocmai ai constatat că nu e suficientă cantitatea de

ciment pe care ai cumpărat-o. Unul dintre muncitori s-a îmbolnăvit

și e nevoit să se interneze în spital. O schelă montată

necorespunzător s-a rupt și e nevoie de materiale suplimentare

pentru a o repara. Într-un anumit loc în care s-a săpat temelia,

muncitorii au găsit un izvor de apă și sunt nevoiți acum să găsească

urgent o rezolvare. Timp de câteva zile plouă fără încetare, iar

muncitorii sunt forțați să întrerupă lucrul.

Și problemele continuă, parcă special să te aducă pe tine la

disperare. Crezi că problemelor le pasă că tu vrei să te muți cât mai

repede în casa cea nouă? Câtuși de puțin. Dorința ta este să vezi în

realitate casa așa de mult visată, dar obstacolele sunt extraordinar

de perfide, de parcă s-au hotărât toate să te descurajeze cu orice

chip.

11

Obstacolele sunt nemiloase. Dacă e să găsim un echivalent

mai potrivit pentru cruzime, acesta este reprezentat de cuvântul

”obstacole”. Ai un vis măreț? Nicio grijă, obstacolele vor fi pe fază

și își vor bate joc de visul tău măreț. Vrei să obții un mare succes?

Foarte bine, meriți felicitări, dar obstacolele te așteaptă și ele după

colț, gata să-ți terfelească visul acela frumos de a obține un mare

succes. Obstacolele sunt piatra ta de încercare. Glasul greutăților

ivite pe parcurs îți urlă în urechi: ”Oprește-te! Noi vrem să stai pe

loc și să te întorci în locul din care ai plecat!”.

…

Atunci când ai pornit la drum cu gândul de a construi o casă,

ai pornit cu un plan. Acel plan însă arată minunat doar pe hârtie.

Acolo, pe hârtia care suportă orice, se află planul rațional, clar, pas

cu pas, fără multă vorbărie. În plan scrie: ”Am nevoie de asta și de

asta. Trebuie să am atâția bani. Trebuie să fac asta și asta. Etc.”.

Clar și la obiect. Punct cu punct, virgulă cu virgulă. Pe o schiță se

vede clar cum va arăta casa. Pe o altă hârtie se află lista cu

materialele pe care le vei cumpăra. Totul este descris limpede, fără

multe înflorituri, simplu, pe scurt și la obiect. Dacă planul este

simplu și clar, totul trebuie să meargă excelent. Planul este resursa

rațională cu care pleci la drum.

Numai că, din momentul în care pleci la drum cu o astfel de

resursă rațională (concisă, la obiect, fără multă pălăvrăgeală),

constați că începi să ai de-a face cu... perfidele obstacole. Iar

obstacolele încep să te atace cu săgeți otrăvite: descurajarea, frica,

neîncrederea.

Și cum vei lupta cu astfel de obstacole? Cum vei lupta cu

frica sau cu descurajarea? Le vei citi ceva din planul acela concis,

simplu și la obiect? Dacă vei face asta, obstacolele vor râde pur și

simplu de tine. Obstacolele calcă în picioare planul tău riguros, la

obiect, concis și fără multe înflorituri.

12

În momentele în care ai de-a face cu obstacolele decise să-ți

bareze drumul spre succes, începi să-ți amintești ceea ce spuneai

cândva. Și iată ce spuneai: ”Scutește-mă de atâtea vorbe frumoase!

Ce-i cu atâta motivație și vorbărie goală? Mă pui să bat apa-n piuă.

Mie să-mi arăți pe scurt ceea ce am de făcut! Hai, să trecem la

treabă! Lasă-mă cu vrăjeala asta! Zi-mi în câteva cuvinte tot ceea

ce trebuie să fac!”.

Acum, când obstacolele roiesc în jurul tău, amenințătoare și

nemiloase, îți dai seama că ai făcut o greșeală imensă cândva. Îți

dai seama că ai greșit atunci când voiai să începi doar cu un plan

concis, fără multă pălăvrăgeală. Îți dai seama că ai greșit atunci

când ai pornit cu ideea de a te baza numai pe resursele raționale. Și

începi să înveți o lecție foarte dură. Înveți că, dacă te bazezi numai

pe resursele raționale, adică pe ceva ce poate fi descris în câteva

cuvinte, sec și la obiect, lupta ta cu obstacolele care te pândesc și te

atacă fără milă este total pierdută.

Resursele raționale sunt bune numai atunci când ai șansa de a

porni pe un drum lin și lipsit de orice fel de obstacole. Dar o astfel

de șansă NU există! Drumul spre succes este plin cu obstacole care

te vor ataca precum niște hiene. Și atunci NU te mai ajută cu nimic

resursele raționale, oricât de clare și de logice ar fi ele.

Dar asta înseamnă oare că NU vei putea lupta cu obstacolele?

Ei bine, vei putea lupta cu orice fel de obstacole dacă, în loc de

resurse raționale, vei folosi o altă armă, adică resursele emoționale.

Despre resursele emoționale vei citi mai departe.

Foarte mulți oameni renunță chiar înainte de a avea succes.

Niciodată nu știi care va fi ultimul obstacol.

- Chuck Norris -

13

Din nefericire, foarte mulți oameni se bazează prea mult pe

resursele raționale. Ei formează categoria realiștilor, adică a celor

care mai întâi trebuie să vadă clar ceva. Nu se știe dacă vor și porni

apoi la acțiune, dar aprobarea lor pentru un anumit plan vine numai

după ce le sunt prezentate simplu și concis câteva linii directoare.

Realiștii se declară mulțumiți numai dacă le spui ceva de genul:

”Acesta este punctul A. Pentru a ajunge în punctul E, trebuie să

treci prin punctul B, apoi prin punctul C, apoi prin punctul D.”. Și

atât. Nu e nevoie să le explici mai mult.

Realiștii chiar se enervează dacă divaghezi de la

subiect. Realiștii vor să vadă acum tot planul de acțiune, iar acest

plan să fie perfect sustenabil. Dacă e nevoie de explicații

suplimentare, acestea trebuie să fie de forma:

Distanța dintre punctul A și punctul E este de 25 de

kilometri. Pentru a ajunge din punctul A în punctul B, trebuie să

parcurgi 2 kilometri. Apoi, până în punctul C mai sunt 20 de

kilometri. Din punctul C până în punctul D mai este 1 kilometru,

apoi, din punctul D până în punctul E mai sunt 2 kilometri. După

ce parcurgi toate aceste segmente, ajungi în punctul E.

Planul este extrem de clar. Cifre și date. Sec și la obiect. Fără

divagații care li se par inutile realiștilor. Dacă planul este clar și

concis, succesul ar trebui să fie asigurat.

Ei bine, în realitate nu prea se întâmplă așa. Realiștii, după ce

pornesc la drum cu convingerea că se bazează pe un plan bine pus

la punct, vor constata că lucrurile NU merg așa cum au plănuit. Și

este evident de ce NU vor merge conform planificării. Veșnicele

obstacole stăteau deja la pândă, gata să sară fără milă asupra oricui

ar îndrăzni să pășească pe drumul succesului. Realiștii se vor lovi

de implacabilele obstacole. Rezultatele vor întârzia să apară. Totul

pare să fi fost doar o iluzie, un vis de neatins. Realiștii vor fi

chinuiți mai întâi de întrebarea: ”De ce NU merge, dacă totul a fost

planificat așa de bine?”.

Există un răspuns la această întrebare, dar realiștii, din păcate

pentru ei, NU îl vor înțelege. Răspunsul este foarte simplu: dacă

vrei să reușești să obții un mare succes, NU sunt suficiente doar

14

resursele raționale. Trebuie neapărat să te bazezi și pe resursele

emoționale.

Ei bine, realiștii NU reușesc să înțeleagă ce înseamnă

resursele emoționale și care este importanța lor. Resursele

emoționale reprezintă arma supremă atunci când vrei să spulberi

obstacolele care îți apar în cale. Însăși denumirea ”resurse

emoționale” explică foarte multe. Emoția este ceva ce aparține

sufletului și inimii. Dorința, curajul, ambiția, voința, perseverența,

răbdarea, optimismul reprezintă resurse emoționale extrem de

puternice, dar numai dacă sunt folosite și dezvoltate.

Ocolirea obstacolelor și căutarea unei căi mai ușoare spre

succes NU reprezintă opțiunea cea mai sigură pentru obținerea

succesului, deoarece obstacolele NU prea pot fi ocolite, iar cale

ușoară spre succes NU există. Există însă o cale sigură spre eșec:

folosirea numai a resurselor raționale, adică neglijarea totală a

resurselor emoționale și a importanței acestora.

În momentul în care te lovești de primele obstacole mai

serioase, susținerea oferită de către resursele emoționale poate

decide dacă succesul va fi atins sau nu. Însă resursele emoționale

trebuie să fie pregătite din timp, adică înainte de contactul cu

obstacolele. Revenind la exemplul cu oamenii din peșteră, ei

trebuie să fie pregătiți din timp pentru confruntarea cu lupii din

câmpie, NU după ce au ajuns deja față în față cu lupii. Din lupta cu

lupii vor ieși teferi numai cei care, atunci când încă se aflau în

peșteră, și-au dezvoltat suficient de mult curajul, voința, ambiția,

capacitatea de adaptare la situații noi. Când se vor afla față în față

cu lupii, oamenii din peșteră trebuie să reacționeze instantaneu,

fără să mai stea mult pe gânduri. Atunci este momentul crucial în

care curajul trebuie să se manifeste deplin. Iar cantitatea de curaj

este rezultatul multelor ore de dezvoltare personală la care acești

oameni din peșteră au participat. Cu cât mentorii lor le-au povestit

mai mult și sub mai multe forme despre curaj, cu atât oamenii din

peșteră sunt mai pregătiți pentru confruntarea hotărâtoare cu lupii

cei fioroși și neîndurători. Curajul este o resursă emoțională care îi

15

ajută pe oamenii din peșteră să scape teferi din lupta cu lupii și să

ajungă pe tărâmul cel așa de mult dorit.

…

Resursele emoționale trebuie dezvoltate fără încetare, cu

ajutorul ședințelor de dezvoltare personală. Fără nesfârșite cursuri

de dezvoltare personală, resursele emoționale ”ruginesc”, devin tot

mai fără vlagă și lipsite de puterea de a te ajuta atunci când ai mai

mare nevoie de ele.

Resursele emoționale NU se dezvoltă doar printr-o singură

repetare, nici măcar prin câteva repetări. Resurse emoționale

puternice înseamnă legături neuronale foarte puternice și

responsabile cu tot ceea ce ține de curaj, voință, ambiție, optimism,

viziune, dorință, gândire pozitivă, putere de muncă, putere de

luptă, etc., etc. Nimeni NU poate aspira să devină culturist

performant dacă se bazează numai pe câteva ridicări de greutăți în

sala de antrenament. Nimeni NU poate aspira să devină un om de

mare succes dacă se bazează numai pe citirea de câteva ori a

câtorva fraze referitoare la activarea resurselor emoționale.

Imaginează-ți cum ar fi atunci când cineva care vrea să

devină culturist de performanță să intre în sala de antrenament, să

ridice greutăți câteva zile la rând, apoi să spună: ”Gata! M-am

plictisit!”. E clar că acest om plictisit probabil și de viața lui NU va

deveni vreodată culturist de performanță!

Dezvoltarea personală echivalează cu un antrenament

susținut pe termen lung și foarte lung. Dezvoltarea personală este

un adevărat maraton al emoțiilor, al gândurilor pozitive, al

aspirațiilor spre mai mult și mai bine, al viziunii declanșatoare de

forțe lăuntrice devastatoare.

Dacă azi citești despre curaj și gândire pozitivă, NU e

suficient. Dacă citești de zece ori despre curaj și gândire pozitivă,

tot NU e suficient. Dacă citești de o mie de ori despre curaj și

16

gândire pozitivă, tot NU e suficient. Dar, atenție, de fiecare dată

când citești ceva despre curaj și gândire pozitivă, în toată ființa ta

se imprimă, încetul cu încetul, acele calități care, la momentul

potrivit, te ajută să ieși biruitor în lupta cu orice fel de obstacole.

Deoarece obstacolele NU au odihnă și răsar tot timpul de undeva,

dezvoltarea personală trebuie să fie și ea permanentă.

De fapt, dezvoltarea personală trebuie să fie un mod de

viață. Tu mănânci în fiecare zi, nu-i așa? Desigur că da! Dacă nu

mănânci, mori de foame. De asemenea, trebuie să te speli la

anumite intervale de timp. Imediat după ce faci duș, miroși frumos.

Dușul ți-a îndepărtat transpirația. Totul e minunat. Dar, dacă faci

doar o singură dată duș, apoi NU te mai speli deloc, NU mai e

chiar așa de minunat. E nevoie să faci iar duș. Apa îți îndepărtează

transpirația, dar după un timp va fi nevoie iar de duș. Dușurile vor

fi un mod de viață. Dacă nu te speli la anumite intervale de timp,

degeaba te-ai spălat doar de câteva ori.

La fel e și cu dezvoltarea personală. Degeaba citești azi timp

de câteva ore despre gândire pozitivă, curaj, ambiție și

perseverență, dacă apoi întrerupi complet și definitiv orice fel de

lectură din domeniul dezvoltării personale. După mai multe minute

în care citești cu atenție un text foarte motivațional, clocotești de

ambiție și simți că ești gata să răstorni lumea. Dar acest efect este

momentan. A doua zi, după ce ai avut de-a face cu grijile

cotidiene, multe și mărunte, clocotul din sufletul tău este mult mai

mic, dacă nu chiar dispărut cu totul. Desigur, pentru ca acel clocot

să revină la puterea inițială, e nevoie să reiei lecturile dezvoltării

personale. Îți încarci din nou bateriile și mergi mai departe.

Dezvoltarea personală NU este doar o lectură sezonieră. Și

da, dezvoltarea personală este un antrenament care trebuie făcut

din plăcere. Trebuie să-ți placă să citești tot mai multe texte despre

curaj, perseverență, ambiție, gândire pozitivă, chiar dacă ideile din

acele texte se repetă iar și iar, la infinit. Cu cât ideile se repetă de

mai multe ori, cu atât se dezvoltă în ființa ta fibra din care sunt

țesuți învingătorii.

17

Tu vrei din tot sufletul să te îndrepți spre succes, dar

obstacolele (perfidele și puternicele obstacole) fac eforturi

disperate să te îndepărteze de ținta spre care înaintezi. Scopul

obstacolelor este să te oprească și să te trimită înapoi de unde ai

plecat. Și cum crezi că vei lupta cu astfel de obstacole? Folosind

numai resursele raționale, adică ceea ce este clar și acceptat de

către toți realiștii?

Este absolut sigur că NU vei reuși să faci față obstacolelor,

dacă mizezi numai pe resurse logice, raționale, concise!

Obstacolele NU țin cont de niște simple calcule reci! Dacă tu ți-a

propus să transpui în practică ecuația x + y = z, vei constata că NU

e deloc simplu ca x plus y să fie egal cu z. Desigur, NU e nici

imposibil ca x plus y să fie egal cu y, dar transformarea

probabilului în ceva cert depinde, într-un anumit moment critic, de

valorificarea celor mai puternice resurse emoționale. Visatul cu

ochii deschiși intră atunci în scenă și începe să ofere soluții dintre

cele mai neașteptate. Și, dacă acest visat cu ochii deschiși se repetă

în fiecare zi, la infinit, în subconștient se declanșează niște forțe

absolut colosale, forțe menite să te împingă spre succes.

Hai să ne imaginăm pe cineva care se antrenează pentru a

deveni campion la arte marțiale. Atingerea acestui scop presupune

solicitarea la maxim a unor resurse convenite a fi raționale:

antrenament fizic, antrenament spiritual, etc. Luptătorul merge

constant la sala de antrenament și se antrenează. Efortul lui este

considerabil, desigur. Este nevoie de voință, de ambiție, de

concentrare. Mintea și trupul sunt supuse unui efort crescut.

Mai este oare nevoie de altceva, pe lângă acest antrenament

continuu? La prima vedere, se pare că NU ar mai fi nevoie și de

altceva. La prima vedere, pentru a fi cel mai puternic și pentru a-i

înfrânge pe toți adversarii din competiții, luptătorul trebuie să se

antreneze cu maximă seriozitate și să dea tot ce-i mai bun în el.

Ei bine, diferența o va face altceva. Toți luptătorii care

participă la o competiție de arte marțiale se antrenează din greu și

dau tot ce-i mai bun în ei. Dar nu toți luptătorii vor ieși victorioși

din acea competiție. Și atunci, ce anume face diferența dintre

18

învingători și învinși, dacă toți se antrenează cu aceeași ardoare?

Cred că ai ghicit. Exploatarea la maxim și a resurselor emoționale

face diferența dintre cei care obțin victoria și cei care NU o obțin.

Hai să vedem ce se întâmplă cu acel luptător care, după ce se

întoarce de la sala de antrenament, se așează comod într-un fotoliu,

în fața televizorului, apoi vizionează un film cu arte marțiale. NU

trebuie să fie un film de cea mai mare valoare artistică, dar trebuie

să conțină o poveste în care eroul principal este un maestru în arte

marțiale, un luptător care, până la finalul filmului, reușește să-i

înfrângă pe toți cei care i se împotrivesc.

Povestea din film este simplă, dar importantă pentru moralul

luptătorului care se uită la acel film. Pe parcursul vizionării

filmului, luptătorul trece printr-o întreagă gamă de emoții: uimire,

surpriză, bucurie, entuziasm. El este uimit, surprins, bucuros și

entuziasmat de fiecare dată când eroul principal din film îi

căsăpește pe adversari. Toate aceste emoții SE IMPRIMĂ în

subconștientul luptătorului și îi induc ideea că și el poate fi la fel

de invincibil ca eroul din film. Chiar dacă luptătorul ȘTIE că

filmul e doar ficțiune, emoțiile trăite pe parcursul vizionării

filmului se strecoară încetul cu încetul în adâncimile

subconștientului. Și, dacă acest luptător vizionează în fiecare zi

câte un film cu arte marțiale (chiar dacă subiectele filmelor se cam

aseamănă și se repetă), emoțiile gustate alături de eroii preferați

din aceste filme lasă niște urme din ce în ce mai trainice în

subconștientul care, atenție, crede tot ceea ce primește.

Partea conștientă a minții luptătorului NU prea va fi convinsă

că luptătorul este într-adevăr invincibil. Dar - și aici se întâmplă

ceva cu totul miraculos - partea subconștientă a minții luptătorului,

după vizionarea a nenumărate filme cu arte marțiale în care eroii

principali sunt mereu învingători, este CONVINSĂ ÎN

TOTALITATE că luptătorul este absolut invincibil și nimeni nu se

mai poate pune cu el.

Ei bine, în timpul competiției de arte marțiale, exact atunci

când totul este foarte critic (adică atunci când situația este

disperată), mintea conștientă nu prea mai are ce să facă. Luptătorul

19

trebuie să se bazeze pe reflexele căpătate în timpul nenumăratelor

antrenamente și - foarte important pentru obținerea victoriei - pe

convingerea subconștientului că el este cel mai bun și îi va învinge

pe toți.

Resursele emoționale vor face diferența. Lupta este câștigată

de cel care și-a dezvoltat cel mai mult resursele emoționale. Altfel

spus, câștigă lupta numai cel care a vizionat cele mai multe filme

cu arte marțiale și a crezut cel mai mult că și el poate fi la fel de

invincibil ca eroii din acele filme.

…

Visați visuri mărețe, căci numai visurile mărețe pot să facă

sufletul oamenilor să vibreze.

- Marc Aureliu -

O întrebare foarte des întâlnită în cărțile de dezvoltare

personală este: ce anume face diferența dintre cei care obțin

succesul în viață și cei care NU îl obțin?

Răspunsul nu e deloc complicat, însă, în mod ciudat, este

înțeles foarte greu de către mulți oameni. Diferența dintre cei care

își ating scopurile și cei care NU și le ating constă în acel mic

secret nărăvaș numit…

Continuarea: în seria MASTER-EXCEPȚIONAL

© Copyright 2015 Claudiu Neacșu. All Rights Reserved

20